52009PC0522

Propunere de decizie a Consiliului de autorizare a Regatului Suediei și a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în vederea aplicării unei măsuri de derogare de la articolul 167 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată /* COM/2009/0522 final */


[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 13.10.2009

COM(2009) 522 final

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

de autorizare a Regatului Suediei și a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în vederea aplicării unei măsuri de derogare de la articolul 167 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată

EXPUNERE DE MOTIVE

1. Contextul propunerii

În conformitate cu articolul 395 din Directiva 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (denumită în continuare „directiva TVA”), Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea Comisiei, poate autoriza orice stat membru să introducă măsuri speciale de derogare de la directiva menționată, în scopul simplificării procedurii de colectare a taxei pe valoarea adăugată (TVA) sau al evitării anumitor fraude sau evaziuni fiscale.

Regatul Suediei (denumit în continuare „Suedia”) și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (denumit în continuare „Regatul Unit”) au fost autorizate prin Decizia 2007/133/CE a Consiliului din 30 ianuarie 2007 (JO L 57 24.2.2007, p. 12) să introducă o măsură specială de derogare de la articolul 167 din directiva TVA până la 31 decembrie 2009.

Această autorizare le permite amânarea apariției dreptului de deducere a TVA până în momentul în care aceasta este plătită furnizorului de bunuri sau prestatorului de servicii, pentru persoanele impozabile care au o cifră de afaceri anuală care nu depășește 3 000 000 SEK în cazul Suediei și 1 350 000 GBP în cazul Regatului Unit, ceea ce le permite să beneficieze de un regim opțional (denumit contabilitatea de casă) în aplicarea căruia, în conformitate cu articolul 66 litera (b) din directiva TVA, taxa pe valoarea adăugată pentru operațiunile lor în aval devine exigibilă în momentul în care acestea încasează plata.

Prin scrisoarea înregistrată la Secretariatul General al Comisiei la 3 martie 2009, Suedia a solicitat autorizarea de a prelungi această măsură. Prin scrisoarea înregistrată la Secretariatul General al Comisiei la 15 ianuarie 2009, Regatul Unit a solicitat autorizarea de a prelungi această măsură, dar și ridicarea plafonului cifrei de afaceri anuale până la 1 500 000 GBP. Regatul Unit a arătat că o astfel de majorare ar permite menținerea unei legături aproximative cu pragul de 2 000 000 EUR valabil pentru microîntreprinderi, ținându-se seama de rata actuală de schimb a lirei sterline în raport cu euro, și ar avea ca efect disponibilitatea regimului pentru un număr suplimentar de 6 800 de întreprinderi.

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) din directiva TVA, prin scrisorile din 9 iulie 2009, Comisia a transmis cererile Suediei și Regatului Unit celorlalte state membre și, prin scrisorile din 13 iulie 2009, a informat Suedia și Regatul Unit că are la dispoziție toatele informațiile pe care le consideră necesare pentru evaluarea cererilor.

Regimul contabilității de casă este un regim de impunere simplificat și opțional, dedicat întreprinderilor mici care nu beneficiază de scutirea de la plata taxei. Acest regim permite persoanelor impozabile să aplice o regulă simplă, bazată pe data plății cheltuielilor lor în amonte și pe data operațiunilor lor în aval pentru a determina în ce moment trebuie să își exercite dreptul de deducere a TVA, respectiv să plătească taxa la Trezorerie. Prin urmare, regimul reprezintă o măsură de simplificare, în special pentru întreprinderile care au dificultăți în a stabili, conform regulilor normale, data exigibilității operațiunilor lor în amonte și în aval și pentru cele care nu țin o contabilitate de angajament. În plus, acest regim conferă un avantaj de trezorerie în special întreprinderilor care declară în principal cheltuieli care nu fac obiectul TVA, precum salariile, sau care suportă din partea clienților lor întârzieri la plăți importante, fără a fi în măsură să transfere aceste creanțe furnizorilor lor.

Trebuie reamintit că în propunerea de directivă din 28 ianuarie 2009 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește normele privind facturarea [COM(2009) 21 final], Comisia a introdus dispoziții care permiteau tuturor statelor membre să amâne apariția dreptului de deducere a TVA până în momentul plății acesteia către furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii, pentru persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală nu depășește un plafon care poate fi stabilit de statele membre până la valoarea de 2 000 000 EUR (acesta fiind pragul pentru microîntreprinderi în conformitate cu Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003, JO L 124, 20.5.2003, p. 36) și care beneficiază, de asemenea, de un regim opțional potrivit căruia TVA aferentă tranzacțiilor lor în aval nu devine exigibilă decât în momentul în care aceste întreprinderi încasează plățile.

Având în vedere dispozițiile de la articolul 395 din directiva TVA și argumentele prezentate de Suedia și Regatul Unit, Comisia estimează că derogarea solicitată satisface condițiile prevăzute la articolul respectiv și că, în special, deoarece se înscrie în cadrul regimului opțional al contabilității de casă, permite simplificarea colectării taxei pentru microîntreprinderi. Prin urmare, având în vedere, de asemenea, elementele contextuale amintite mai sus, Comisia nu are nicio obiecție în ceea ce privește această solicitare și consideră, așadar, că trebuie să prezinte Consiliului propunerea corespunzătoare. În special, plafoanele cifrei de afaceri anuale în cadrul regimului sunt, după aplicarea regulilor de conversie prevăzute la articolele 399 și 400 din directiva TVA, mai mici decât cea propusă de Comisie.

Totuși, Comisia consideră, pe de o parte, că această derogare ar trebui să aibă o durată de aplicare limitată pentru a se putea evalua periodic, în special pe baza informațiilor corespunzătoare furnizate de statele membre în cauză, dacă temeiurile juridice și factuale care fac ca această măsură să fie justificată în prezent se mențin. Pe de altă parte, Comisia estimează că, în orice caz, această derogare ar trebui să înceteze a mai fi aplicabilă în momentul intrării în vigoare a normelor armonizate propuse de Comisie pentru acest regim special.

2. Consultarea părților interesate și analiza impactului

Propunerea de decizie permite menținerea unui regim opțional numit contabilitatea de casă, care are ca scop simplificarea aplicării normelor privind TVA de către microîntreprinderi, îmbunătățind în același timp starea fluxului de numerar al acestora. Decizia va avea, prin urmare, un impact pozitiv asupra acestora. Nu a fost necesar să se apeleze la experți externi, să se consulte părțile interesate sau să se evalueze impactul unei astfel de decizii. În orice caz, acest impact ar fi limitat datorită domeniului de aplicare restrâns al deciziei și duratei limitate de aplicare a acesteia.

3. Elemente juridice ale propunerii

Scopul deciziei propuse este de a permite Suediei și Regatului Unit să continue să beneficieze de o derogare de la articolul 167 din directiva TVA și să amâne astfel apariția dreptului de deducere a TVA până în momentul efectuării plății către furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii, pentru persoanele impozabile care au o cifră de afaceri anuală care nu depășește 3 000 000 SEK în cazul Suediei și 1 500 000 GBP în cazul Regatului Unit, și care beneficiază, de asemenea, de regimul opțional numit contabilitatea de casă în aplicarea căruia, în conformitate cu articolul 66 litera (b) din directiva TVA, taxa pe valoarea adăugată pentru operațiunile lor în aval nu devine exigibilă decât în momentul în care acestea încasează plățile.

Temeiul juridic al acestei decizii este constituit de dispozițiile articolului 395 din directiva TVA, care la rândul lor sunt stabilite în temeiul articolului 93 din Tratatul de instituire a Comunității Europene. În conformitate cu aceste dispoziții, statul membru care dorește să introducă măsuri speciale de derogare de la directiva sus-menționată trebuie să obțină autorizarea Consiliului, care va lua forma unei decizii a Consiliului. Având în vedere că măsura în cauză este o măsură de punere în aplicare care privește armonizarea legislativă cu privire la impozitele pe cifra de afaceri, principiul subsidiarității este respectat.

Propunerea respectă principiul proporționalității și, astfel, nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului de simplificare urmărit, deoarece nu vizează decât un număr redus de persoane impozabile care, în plus, nu trebuie să respecte normele acestui regim decât în mod opțional. Astfel, măsura nu reprezintă o derogare de la principiile TVA decât în mod limitat și corespunzător.

4. Implicațiile bugetare

Propunerea nu are nicio implicație asupra bugetului Comunității.

5. Informații suplimentare

Propunerea prevede că perioada de aplicare a deciziei se va încheia în mod automat în ziua intrării în vigoare a dispozițiilor de stabilire a unor norme armonizate permițând tuturor statelor membre să aplice măsura specială de derogare solicitată.

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

de autorizare a Regatului Suediei și a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în vederea aplicării unei măsuri de derogare de la articolul 167 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 93,

având în vedere Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată[1], în special articolul 395 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei[2],

întrucât:

(1) Regatul Suediei (denumit în continuare „Suedia”) și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (denumit în continuare „Regatul Unit”) au fost autorizate, prin Decizia 2007/133/CE a Consiliului[3], prin derogare de la articolul 167 din Directiva 2006/112/CE, să amâne apariția dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată (TVA) până în momentul efectuării plății către furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii, pentru persoanele impozabile care utilizează un regim opțional numit contabilitatea de casă potrivit căruia, în conformitate cu articolul 66 litera (b) din directiva menționată, TVA pentru livrările de bunuri și prestările de servicii ale acestora devine exigibilă în momentul în care sunt încasate plățile. Pentru a beneficia de acest regim, cifra lor de afaceri anuală nu trebuie să depășească 3 000 000 SEK în cazul Suediei și 1 350 000 GBP în cazul Regatului Unit.

(2) Suedia și Regatul Unit au solicitat autorizarea de a prelungi această măsură specială de derogare prin scrisorile înregistrate la Secretariatul General al Comisiei la 3 martie 2009 în cazul Suediei și la 15 ianuarie 2009 în cazul Regatului Unit. Regatul Unit a solicitat, de asemenea, posibilitatea de a majora plafonul cifrei de afaceri anuale în scopul acestui regim până la 1 500 000 GBP.

(3) În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE, prin scrisorile din 9 iulie 2009, Comisia a transmis cererile Suediei și Regatului Unit celorlalte state membre și, prin scrisorile din 13 iulie 2009, a informat Suedia și Regatul Unit că dispune de toate informațiile care îi sunt necesare pentru evaluarea cererilor.

(4) Regimul denumit contabilitatea de casă este un regim simplificat și opțional dedicat micilor întreprinderi care nu beneficiază de scutirea de la plata taxei. Regimul permite acestor persoane impozabile să aplice o regulă simplă, bazată pe data plății cheltuielilor lor în amonte și pe data operațiunilor lor în aval, pentru a determina în ce moment trebuie să își exercite dreptul de deducere a TVA, respectiv să plătească taxa la Trezorerie. Acest regim constituie, prin urmare, pentru aceste persoane impozabile, o măsură de simplificare care poate, în plus, să le ofere un avantaj de trezorerie.

(5) La 28 ianuarie 2009, Comisia a propus o directivă [COM(2009) 21 final] de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește normele privind facturarea, care permite, de asemenea, ca statele membre să amâne apariția dreptului de deducere a TVA până în momentul efectuării plății către furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii, pentru persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală nu depășește un plafon stabilit de statele membre până la 2 000 000 EUR și care beneficiază astfel de un regim opțional potrivit căruia TVA aferentă operațiunilor lor nu devine exigibilă decât atunci când acestea încasează plățile.

(6) Măsura specială de derogare solicitată nu afectează suma veniturilor din TVA la bugetul Suediei sau Regatului Unit în stadiul consumului final și nu are nicio implicație pentru resursele proprii ale Comunității Europene care provin din TVA,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prin derogare de la articolul 167 din Directiva 2006/112/CE, Suedia și Regatul Unit sunt autorizate să amâne apariția dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește persoanele menționate la al doilea paragraf până în momentul efectuării plății către furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii.

Persoanele impozabile vizate trebuie să fi optat pentru un regim în aplicarea căruia taxa pe valoarea adăugată aferentă livrărilor lor de bunuri și prestărilor lor de servicii devine exigibilă în momentul în care acestea încasează plățile. Potrivit acestui regim, cifra lor de afaceri anuală nu poate fi mai mare de 3 000 000 SEK în cazul Suediei și de 1 500 000 GBP în cazul Regatului Unit.

Articolul 2

Prezenta decizie se aplică începând de la 1 ianuarie 2010 până la data intrării în vigoare a dispozițiilor unei directive care autorizează statele membre să amâne apariția dreptului la deducerea taxei pe valoarea adăugată până în momentul efectuării plății către furnizorii de bunuri sau prestatorii de servicii, pentru persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală nu depășește un anumit plafon și care beneficiază, de asemenea, de un regim opțional în aplicarea căruia taxa aferentă furnizărilor de bunuri și prestărilor de servicii de către acestea devine exigibilă în momentul în care ele încasează plățile. În orice caz, prezenta decizie se aplică până la 31 decembrie 2012 cel târziu.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează Regatului Suediei și Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Adoptată la Bruxelles, [...]

Pentru Consiliu

Președintele

[1] JO L 347, 11.12.2006, p. 1.

[2] JO C [...], [...], p. [...].

[3] JO L 57, 24.2.2007, p. 12.