<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-558/17 P</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62017CC0558</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:930">EU:C:2018:930</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>21</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>21</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Concluziile avocatului general Kokott – Cauza C‑558/17 P</HT></P><P>OZ/BEI</P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Juliane Kokott</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20181121">21 noiembrie 2018</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: franceza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑558/17 P</HT></P><P>OZ</P><P>împotriva</P><P>Băncii Europene de Investiții (BEI)</P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Recurs</KEYWORD><KEYWORD>Funcție publică</KEYWORD><KEYWORD>Personalul BEI</KEYWORD><KEYWORD>Hărțuire sexuală</KEYWORD><KEYWORD>Plângere</KEYWORD><KEYWORD>Anchetă efectuată în cadrul programului <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>Dignity at work<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="00BB" ID="QE0001"/></KEYWORD><KEYWORD>Respingerea plângerii</KEYWORD><KEYWORD>Cerere de anulare a deciziei președintelui BEI de respingere a plângerii</KEYWORD><KEYWORD>Cerere de reparare a prejudiciului cauzat de comportamentul BEI</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">I.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Introducere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii Europene au obligația de a‑și proteja personalul împotriva oricărei forme de intimidare și de hărțuire la locul de muncă. În acest scop, Banca Europeană de Investiții (BEI) a adoptat o reglementare internă numită <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>politica în ceea ce privește demnitatea la locul de muncă<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>În speță, recurenta a introdus o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>plângere<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/> în temeiul acestei reglementări la BEI, ca urmare a unei hărțuiri sexuale pe care pretinde că a suferit‑o din partea superiorului său ierarhic începând din anul 2011 până la schimbarea atribuțiilor sale în cursul anului 2012. În opinia recurentei, procedura internă de anchetă, care a fost inițiată în urma depunerii plângerii sale, era afectată de mai multe erori care, în cele din urmă, au condus la respingerea plângerii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Pe lângă o încălcare a drepturilor sale procedurale, recurenta invocă în special caracterul ilicit al luării în considerare a elementelor care țin de viața sa privată, exclusiv în scopul punerii în discuție a credibilității sale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>Dificultatea de a face dovada unei hărțuiri este inerentă naturii și modului de operare a acestui tip de comportament. O decizie administrativă de stabilire a caracterului real al acuzațiilor de hărțuire, adoptată în urma unei proceduri de investigare, se va întemeia astfel întotdeauna, cel puțin într‑o anumită măsură, pe opinii sau pe aprecieri privind aspectele legate de viața privată a persoanelor în cauză. În aceste condiții, respectarea normelor de procedură care reglementează procesul decizional prezintă o importanță deosebită.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="2"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Prezentul recurs oferă Curții ocazia să abordeze, pentru prima dată, problema cerințelor procedurale pe care trebuie să le îndeplinească o procedură administrativă de anchetă pentru hărțuire. Prin urmare, prezenta cauză ridică problema temeiniciei unei jurisprudențe constante a Tribunalului Funcției Publice și a Tribunalului, potrivit căreia, în cadrul unei plângeri pentru hărțuire, drepturile procedurale care trebuie recunoscute persoanei acuzate de hărțuire se disting de cele, mai limitate, de care dispune autorul plângerii care se consideră victima unei hărțuiri<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>A se vedea în special Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120516">16 mai 2012</DATE>, <NAME.CASE>Skareby/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>F‑42/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2012:64">EU:F:2012:64</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0046">46</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0048">48</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131023">23 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>BQ/Curtea de Conturi</NAME.CASE> (<NO.CASE>F‑39/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2013:158">EU:F:2013:158</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0072">72</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151216">16 decembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>De Loecker/SEAE</NAME.CASE> (<NO.CASE>F‑34/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2015:153">EU:F:2015:153</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0043">43</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea Tribunalului din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150923">23 septembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Cerafogli/BCE</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑114/13 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2015:678">EU:T:2015:678</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">II.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">A.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Statutul funcționarilor Uniunii Europene</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Articolul 24 alineatul (1) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20131022">22 octombrie 2013</DATE> de modificare a Statutului funcționarilor Uniunii Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (denumit în continuare: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>Statutul funcționarilor<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/>)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="287" PAGE.FIRST="15" DATE.PUB="2013">JO 2013, L 287, p. 15</REF.DOC.OJ>.</P></NOTE> prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>Uniunea oferă asistență funcționarului, în special în procedurile împotriva autorilor de amenințări, ultraj, insulte, acte sau declarații defăimătoare sau alte infracțiuni împotriva persoanei și a proprietății, la care funcționarul sau membrii familiei sale sunt supuși ca urmare a calității pe care o are și atribuțiilor sale.<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">B.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Regulamentul personalului BEI</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Regulamentul personalului BEI, adoptat la <DATE ISO="19600420">20 aprilie 1960</DATE> de Consiliul de administrație al BEI, prevede, în versiunea sa revizuită prin decizia Consiliului de administrație al BEI din <DATE ISO="20130604">4 iunie 2013</DATE>, intrată în vigoare la <DATE ISO="20130701">1 iulie 2013</DATE>, la articolul 41:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>Diferendele de orice natură de ordin individual dintre Bancă și membrii personalului său sunt judecate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Orice acțiune a unui membru al personalului Băncii împotriva unei măsuri a Băncii de natură să îl lezeze trebuie formulată în termen de trei luni.</ALINEA><ALINEA>Pe lângă acțiunea în fața Curții de Justiție […], dar anterior introducerii acesteia, orice diferende, altele decât cele care decurg din punerea în discuție a măsurilor prevăzute la articolul 38, fac obiectul unei proceduri amiabile în fața comisiei de conciliere a Băncii.</ALINEA><ALINEA>Cererea de conciliere trebuie formulată în termen de trei luni [calculat de la] producerea faptelor sau de la notificarea măsurilor care fac obiectul diferendului. […]<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="3"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">C.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Politica BEI în ceea ce privește respectarea demnității persoanei la locul de muncă</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Reglementarea BEI privind politica în materia respectării demnității persoanei la locul de muncă (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>politica în ceea ce privește demnitatea la locul de muncă<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/>), adoptată de BEI la <DATE ISO="20031118">18 noiembrie 2003</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>În lipsa unei erori din partea noastră, acest document, prezentat de Bancă în limba franceză la cererea grefei Curții, nu a fost publicat și este disponibil doar la nivel intern.</P></NOTE>, prevede:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>Procedura de anchetă</P><P>[…]</P><P>Procedura de anchetă cuprinde următoarele dispoziții:</P><P>[…]</P><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>se formează un comitet de anchetă compus din trei persoane independente […]</P></ITEM><ITEM><P>comitetul de anchetă trebuie să țină un număr de audieri pentru a audia separat ambele părți, orice martor și orice persoană pe care dorește să o audieze,</P></ITEM><ITEM><P>ambele părți au dreptul de a fi audiate de comitetul de anchetă,</P></ITEM><ITEM><P>ambele părți au dreptul de a fi reprezentate sau însoțite,</P></ITEM><ITEM><P>audierile și deliberările comitetului de anchetă trebuie să conducă la o recomandare prezentată președintelui,</P></ITEM><ITEM><P>președintele decide care sunt măsurile care trebuie adoptate.</P></ITEM></LIST></P><P>Sarcinile și componența comitetului de anchetă</P><P>Misiunea comitetului va consta în asigurarea unei structuri care garantează o anchetă obiectivă și independentă în privința unuia sau mai multor incidente și care conduce la formularea unei recomandări adresate președintelui pentru a dispune măsurile care se impun.</P><P>[…]</P><P>Procedura</P><P>[…]</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>(2)</NO.P><TXT>Directorul general al departamentului de personal, în acord cu reprezentanții personalului, propune președintelui componența comitetului și stabilește o dată pentru începerea anchetei, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la primirea plângerii.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(3)</NO.P><TXT>Directorul general al departamentului de personal confirmă de îndată primirea memorandumului agentului în cauză, confirmându‑i astfel deschiderea unei proceduri de anchetă. […]</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(4)</NO.P><TXT>De îndată ce memorandumul petentului a fost primit, directorul general al departamentului de personal:</TXT><P>[…]</P><?PAGE NO="4"?><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>d.</NO.P><TXT>precizează că ancheta va începe în 30 de zile calendaristice de la data depunerii oficiale a plângerii la directorul general al departamentului de personal și că ambele părți vor fi informate cu privire la data, la ora și la locul audierii lor individuale, la dreptul de a fi reprezentate sau însoțite și cu privire la componența comitetului.</TXT></NP></ITEM></LIST></P><P>[…]</P></NP></ITEM></LIST><P>Audierea</P><P>Audierea are drept obiectiv să stabilească în mod precis ceea ce s‑a întâmplat și să adune fapte care vor permite să se întocmească o recomandare motivată. Părțile nu au dreptul să își adreseze întrebări reciproc, fiind audiate separat. Ele nu pot fi obligate să repete detalii neplăcute sau jenante în cazul în care nu este absolut necesar. Se amintește tuturor părților implicate în anchetă și în audieri, inclusiv asistenților și martorilor, că sunt ținute de obligația de confidențialitate.</P><P>[…]</P><P>Comitetul are posibilitatea să adopte modul de a proceda pe care îl consideră adecvat. În general, audierea se prezintă sub forma unei serii de întâlniri separate, efectuate după cum urmează:</P><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>mai întâi autorul plângerii;</P></ITEM><ITEM><P>martorii eventual citați de autorul plângerii;</P></ITEM><ITEM><P>autorul prezumat al hărțuirii;</P></ITEM><ITEM><P>martorii eventual citați de autorul prezumat al hărțuirii;</P></ITEM><ITEM><P>în cazul în care comitetul consideră necesar, cele două părți pot fi chemate pentru noi audieri.</P></ITEM></LIST></P><P>În cazul în care este necesar, comitetul poate interoga din nou persoanele implicate și convoca alți membri ai personalului sau poate solicita informații sau copii ale unor documente dacă consideră, în mod colectiv, că aceasta se justifică. În caz de incertitudine, președintele are ultimul cuvânt în domenii privind accesul la date sau recurgerea la alte metode de investigație, după consultarea responsabilului cu protecția datelor, după caz. Comitetul îl informează pe autorul plângerii cu privire la investigațiile suplimentare.</P><P>Rezultatul anchetei</P><P>Atunci când toate părțile vor fi fost audiate și toate celelalte investigații corespunzătoare eventuale vor fi fost efectuate, comitetul ar trebui să fie în măsură să delibereze și să propună o recomandare motivată. Acesta nu are putere de decizie.</P><P>Comitetul poate exprima diferite recomandări prin care se urmărește:</P><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>renunțarea la cauză, întrucât cele două părți au putut clarifica situația și a fost găsită o soluție pentru viitor acceptabilă pentru ambele părți;</P></ITEM><ITEM><P>în cauză nu se poate considera că există o intimidare sau o hărțuire, ci un conflict de muncă, care trebuie să facă obiectul unei examinări mai detaliate sau al unei monitorizări;</P></ITEM><ITEM><P>respingerea plângerii;</P></ITEM><?PAGE NO="5"?><ITEM><P>luarea măsurilor necesare în cazul în care comitetul demonstrează că plângerea este neîntemeiată și rău intenționată;</P></ITEM><ITEM><P>inițierea procedurii disciplinare.</P></ITEM></LIST></P><P>Recomandarea scrisă a comitetului este întocmită în termen de cinci zile de la finalizarea anchetei și este adresată președintelui în vederea adoptării unei decizii.</P><P>Decizia președintelui</P><P>[…]</P><P>În termen de cinci zile lucrătoare de la data la care a fost trimisă președintelui recomandarea, cele două părți vor fi informate în scris cu privire la decizia motivată a președintelui. Recomandarea comitetului va fi atașată acestei decizii. În cazul în care președintele este absent sau indisponibil și nu poate lua o decizie, se va delega puterea de decizie.<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/></P></QUOT.S></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">III.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Istoricul cauzei și procedura în fața Tribunalului</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20081201">1 decembrie 2008</DATE>, recurenta, OZ, a fost angajată de BEI, unde a lucrat, de la sfârșitul anului 2009, în cadrul unei direcții în care domnul F. exercita funcția de coordonator al personalului. În septembrie 2012, recurenta și‑a schimbat funcția. În ianuarie 2014, recurenta a comunicat șefului său de divizie că această schimbare a funcției era legată de o hărțuire sexuală pe care considera că o suferă din anul 2011 din partea domnului F.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20150520">20 mai 2015</DATE>, recurenta a depus o plângere la directorul general al departamentului de personal din cadrul BEI, în care susținea că este victima unei hărțuiri sexuale din partea domnului F.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20150618">18 iunie 2015</DATE>, directorul general al departamentului de personal a informat‑o pe recurentă că, în urma plângerii sale, a fost deschisă o procedură oficială de anchetă (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>procedura de anchetă<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/>), în temeiul reglementării interne referitoare la politica în ceea ce privește demnitatea la locul de muncă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20150626">26 iunie 2015</DATE>, comitetul de anchetă a fost numit în mod oficial, iar recurenta a fost informată cu privire la faptul că audierile vor avea loc la <DATE ISO="20150720">20 iulie 2015</DATE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20150917">17 septembrie 2015</DATE>, comitetul de anchetă a înmânat raportul său președintelui BEI (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>raportul comitetului de anchetă<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>În raportul său, comitetul prezenta rezultatele anchetei sale după cum urmează: afirmațiile recurentei nu au putut fi confirmate, în lipsa unor martori care să fi asistat la actele invocate. În schimb, toți martorii au fost de acord cu privire la faptul că era necesar să se îngrijoreze cu privire la starea de sănătate a recurentei. Aceasta ar fi trăit o despărțire traumatizantă de fostul său partener și ar fi pierdut mult în greutate ulterior. De altfel, recurenta ar fi nerăbdătoare să avanseze în carieră și ar avea un caracter manipulator care ar putea cauza probleme grave în viața altor persoane. De asemenea, aceasta ar avea dificultăți în acceptarea oricărei forme de critică. În cele din urmă, comitetul a recomandat recurentei să învețe cum să aibă un spirit de echipă mai bun și să regăsească o atitudine pozitivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20151016">16 octombrie 2015</DATE>, președintele BEI a luat decizia de a respinge plângerea depusă de recurentă, pe baza recomandărilor comitetului de anchetă (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>decizia președintelui BEI<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/>), raportul comitetului de anchetă fiind anexat la decizia menționată.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="6"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>În urma deciziei președintelui BEI, acesta a mai solicitat clarificări comitetului de anchetă în vederea eventualei inițieri a unei proceduri disciplinare, iar comitetul a prezentat observațiile sale finale la <DATE ISO="20160112">12 ianuarie 2016</DATE>. Ulterior, recurenta a introdus o cerere de conciliere, în temeiul articolului 41 din Regulamentul personalului BEI.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20160629">29 iunie 2016</DATE>, în conformitate cu concluziile comisiei de conciliere din <DATE ISO="20160422">22 aprilie 2016</DATE>, președintele BEI a constatat eșecul procedurii de conciliere.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20160722">22 iulie 2016</DATE>, recurenta a introdus o acțiune la Tribunal prin care solicita, printre altele, anularea deciziei președintelui BEI, precum și a raportului comitetului de anchetă și obligarea BEI la plata sumei de <FT TYPE="NUMBER">20000</FT> de euro cu titlu de reparare a prejudiciului moral pe care l‑ar fi suferit, precum și a unei sume de 977 de euro (inclusiv TVA) și contravaloarea plății cheltuielilor medicale efectuate ca urmare a prejudiciului respectiv în cuantum de <FT TYPE="NUMBER">5850</FT> de euro.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>În susținerea acțiunii sale în primă instanță, reclamanta a invocat în esență două motive. Primul motiv era întemeiat pe o încălcare a normelor procedurii de anchetă, precum și a drepturilor procedurale ale reclamantei în temeiul articolului 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la <DATE ISO="19501104">4 noiembrie 1950</DATE> (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>CEDO<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/>) și al articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>carta<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/>), ca urmare a faptului că nu ar fi fost respectate mai multe etape ale procedurii de anchetă. Al doilea motiv era întemeiat pe încălcarea articolului 8 din CEDO, precum și a articolului 7 din cartă ca urmare a faptului că raportul comitetului de anchetă, precum și decizia președintelui BEI ar conține elemente justificative care țin de viața privată a reclamantei, în special în ceea ce privește sănătatea sa psihică, care erau lipsite de relevanță în raport cu obiectul anchetei. Reclamanta considera că aceste nelegalități erau de natură să justifice anularea deciziei președintelui BEI, precum și angajarea răspunderii extracontractuale a acesteia din urmă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>În hotărârea sa din <DATE ISO="20170713">13 iulie 2017</DATE> (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>hotărârea atacată<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/>)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>Hotărârea Tribunalului din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170713">13 iulie 2017</DATE>, <NAME.CASE>OZ/BEI</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑607/16</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2017:495">EU:T:2017:495</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Tribunalul a respins mai întâi concluziile în despăgubire ale reclamantei în ansamblu, considerând că niciuna dintre criticile prezentate de reclamantă nu constituia o nelegalitate care poate fi reproșată BEI. În continuare, dat fiind că reclamanta susținea că pretinsele nelegalități în sensul concluziilor în anulare corespundeau comportamentelor reproșate BEI pentru stabilirea concluziilor în despăgubire, Tribunalul a concluzionat că era de asemenea necesar să respingă concluziile în anulare.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">IV.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Procedura în fața Curții și concluziile părților</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>Prin memoriul din <DATE ISO="20170922">22 septembrie 2017</DATE>, recurenta a introdus prezentul recurs împotriva hotărârii Tribunalului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>Recurenta solicită Curții:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>anularea hotărârii atacate în totalitate;</P></ITEM><ITEM><P>anularea deciziei președintelui BEI din <DATE ISO="20151016">16 octombrie 2015</DATE> de a nu da curs plângerii pentru hărțuire sexuală depuse de recurentă și anularea raportului comitetului de anchetă din cadrul BEI din <DATE ISO="20150914">14 septembrie 2015</DATE> (inclusiv cenzurarea raportului astfel cum este descris într‑un mod mai amplu în continuare);</P></ITEM><ITEM><P>obligarea BEI la plata unei despăgubiri pentru cheltuielile medicale efectuate ca urmare a prejudiciului suferit, care se ridică (i) la 977 de euro (inclusiv TVA) la data de astăzi și (ii) la o sumă provizorie de <FT TYPE="NUMBER">5850</FT> de euro pentru cheltuielile medicale viitoare;</P></ITEM><?PAGE NO="7"?><ITEM><P>obligarea BEI la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, care se ridică la <FT TYPE="NUMBER">20000</FT> de euro;</P></ITEM><ITEM><P>obligarea BEI la rambursarea cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul prezentei proceduri și care se ridică la <FT TYPE="NUMBER">35100</FT> de euro (inclusiv TVA);</P></ITEM><ITEM><P>obligarea BEI la rambursarea cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri de recurs și procedurii în fața Tribunalului;</P></ITEM><ITEM><P>dispunerea trimiterii cauzei la Tribunal pentru a obține redeschiderea procedurii, în temeiul politicii în ceea ce privește demnitatea la locul de muncă, de către BEI; și/sau o nouă decizie a președintelui BEI.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>BEI solicită Curții:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>respingerea recursului;</P></ITEM><ITEM><P>obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>Recurenta, precum și BEI au fost reprezentate în ședința din <DATE ISO="20180926">26 septembrie 2018</DATE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">V.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Apreciere în drept</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>Recurenta invocă trei motive în susținerea recursului formulat, întemeiate, în primul rând, pe încălcarea articolului 47 din cartă, precum și a articolului 6 din CEDO, în al doilea rând, pe încălcarea articolului 7 din cartă, precum și a articolului 8 din CEDO și, în al treilea rând, pe o denegare de dreptate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>Primul motiv privește în esență aprecierea efectuată de Tribunal cu privire la desfășurarea procedurii de anchetă în raport cu cerințele politicii în ceea ce privește demnitatea la locul de muncă și cu drepturile procedurale ale recurentei în temeiul articolului 47 din cartă și al articolului 6 din CEDO. Acest motiv este împărțit în patru aspecte privind diferite erori pretins săvârșite de Tribunal: stabilirea eronată a întinderii drepturilor procedurale de care dispune autorul plângerii, lipsa consecințelor nerespectării termenelor care reglementează procedura de anchetă, aprecierea eronată a componenței corecte a comitetului de anchetă și respingerea argumentelor recurentei care pun în discuție regimul de confidențialitate aplicat plângerii sale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>Al doilea și al treilea motiv privesc respingerea de către Tribunal a argumentelor recurentei prin care urmărește să demonstreze nelegalitatea, în special în lumina articolului 7 din cartă și a articolului 8 din CEDO, a mai multor elemente cuprinse în raportul comitetului de anchetă pe care s‑ar fi întemeiat decizia președintelui BEI în vederea respingerii plângerii ca nefondată.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="8"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">A.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cu privire la admisibilitate</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>În primul rând, trebuie să se arate că acțiunea în fața Tribunalului împotriva deciziei președintelui BEI din <DATE ISO="20151016">16 octombrie 2015</DATE>, deși a fost introdusă la <DATE ISO="20160722">22 iulie 2016</DATE>, respectiv la mai mult de nouă luni de la adoptarea acestei decizii, nu era inadmisibilă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>Cu privire la competența Curții de a invoca din oficiu, pentru prima dată în stadiul procedurii de recurs, inadmisibilitatea acțiunii în fața Tribunalului, a se vedea Hotărârea Curții din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090423">23 aprilie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Sahlstedt și alții/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑362/06 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:243">EU:C:2009:243</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Astfel, reiese din jurisprudență că termenul de trei luni prevăzut la articolul 41 primul paragraf din Regulamentul personalului BEI<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>Acest termen a fost adăugat în Regulamentul personalului BEI în urma Hotărârii din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130228">28 februarie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Reexaminare Arango Jaramillo și alții/BEI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑334/12 RX‑II</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:134">EU:C:2013:134</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>). Cu toate acestea, Tribunalul consideră că această nouă versiune se aplică doar în cazul în care membrul personalului a fost recrutat după 2013; a se vedea, de exemplu, Hotărârea Tribunalului din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181004">4 octombrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>PD/BEI</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑615/16</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2018:642">EU:T:2018:642</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0048">48</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). În orice caz, reiese din hotărârea Curții citată anterior în ceea ce privește situația înainte de 2013 că chiar și introducerea unei acțiuni împotriva unui act imputabil BEI într‑un termen care depășește trei luni nu poate fi considerată, de la bun început, ca fiind efectuată într‑un termen nerezonabil.</P></NOTE> pentru introducerea unei acțiuni în fața Tribunalului a fost întrerupt pe durata procedurii de conciliere inițiate în temeiul articolului 41 al treilea paragraf din același regulament<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>A se vedea în acest sens Luarea de poziție a avocatului general Mengozzi prezentată în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Reexaminare Arango Jaramillo și alții/BEI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑334/12 RX‑II</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:733">EU:C:2012:733</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0051">51</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>) și Hotărârea Tribunalului din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20010306">6 martie 2001</DATE>, <NAME.CASE>Dunnett și alții/BEI</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑192/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2001:72">EU:T:2001:72</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0056">56</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140710">10 iulie 2014</DATE>, <NAME.CASE>CG/BEI</NAME.CASE> (<NO.CASE>F‑95/11 și F‑36/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2014:188">EU:F:2014:188</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0080">80</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Cu toate că această procedură nu este obligatorie, utilizarea ei nu poate aduce atingere dreptului persoanei interesate de a sesiza instanța Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>Înainte de revizuirea Regulamentului personalului BEI în 2013 în urma Hotărârii din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130228">28 februarie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Reexaminare Arango Jaramillo și alții/BEI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑334/12 RX‑II</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:134">EU:C:2013:134</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), utilizarea procedurii de conciliere nu era obligatorie.</P></NOTE>. Acesta este motivul pentru care trebuie să se considere că termenul de introducere a acțiunii începe să curgă numai de la data deciziei finale de constatare a eșecului procedurii de conciliere, în speță la <DATE ISO="20160629">29 iunie 2016</DATE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>În al doilea rând, BEI invocă două excepții de inadmisibilitate a recursului. Aceasta susține, primo, că recursul nu se referă la niciun punct precis din hotărârea atacată și, secundo, că se limitează în esență să reproducă argumentele expuse deja în cererea introductivă formulată în primă instanță.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>În ceea ce privește prima excepție de inadmisibilitate, este suficient să se constate că această critică este nefondată, întrucât cererea de recurs se referă într‑adevăr, în notele de subsol, la puncte precise din hotărârea atacată. Pe de altă parte, în orice caz, articolul 169 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții nu prevede nicio obligație formală de a cita punctele numerotate din hotărârea atacată. Este suficient ca argumentele cuprinse în cererea de recurs să permită Curții să identifice raționamentul Tribunalului care ar fi afectat de erori de drept, astfel încât aceasta să poată exercita misiunea care îi revine în domeniul avut în vedere și să efectueze controlul său de legalitate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>A se vedea în acest sens Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140619">19 iunie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Cartoon Network/OAPI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑670/13 P</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2024">EU:C:2014:2024</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0046">46</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131107">7 noiembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Wam Industriale/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑560/12 P</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:726">EU:C:2013:726</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0044">44</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Această interpretare a articolului 169 alineatul (2) din Regulamentul de procedură este, de altfel, confirmată de textul dispoziției în alte versiuni lingvistice decât versiunea în limba franceză, precum versiunile în limbile germană, engleză și polonă.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>În ceea ce privește a doua excepție de inadmisibilitate, trebuie să se arate că majoritatea argumentelor invocate de recurentă privesc în esență aprecierea în drept efectuată de Tribunal. Or, reiese din jurisprudența Curții că, din moment ce o parte contestă interpretarea sau aplicarea dreptului Uniunii efectuată de Tribunal, aspectele de drept analizate în primă instanță pot fi rediscutate în cadrul unui recurs<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20061026">26 octombrie 2006</DATE>, <NAME.CASE>Koninklijke Coöperatie Cosun/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑68/05 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:674">EU:C:2006:674</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0054">54</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și mai precis în ceea ce privește aprecierea desfășurării unei proceduri administrative, Concluziile noastre prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Wunenburger/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑362/05 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:104">EU:C:2007:104</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0077">77</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20070607">7 iunie 2007</DATE>, <NAME.CASE>Wunenburger/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑362/05 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:322">EU:C:2007:322</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0092">92</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>Situația este însă diferită în ceea ce privește argumentele recurentei prin care solicită respingerea de către Tribunal a criticii privind componența comitetului de anchetă și regimul de confidențialitate aplicat plângerii (al treilea și al patrulea aspect ale primului motiv). În această privință, recurenta se limitează să repete argumentele de fapt prezentate deja în primă instanță. Ea reiterează în special critica sa potrivit căreia persoanele numite nu dispuneau de calificările și de imparțialitatea necesare,<?PAGE NO="9"?> urmărind astfel să repună în discuție aprecierea faptelor de către Tribunal, fără a invoca totuși o denaturare a acestora. În consecință, argumentele respective trebuie respinse ca inadmisibile, în conformitate cu articolul 256 alineatul (1) al doilea paragraf TFUE și cu articolul 58 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, potrivit căruia controlul de legalitate efectuat de Curte în cadrul unui recurs se limitează la chestiuni de drept.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>În ceea ce privește, în al treilea rând, cererea recurentei prin care a solicitat cenzurarea unor elemente considerate nelegale din raportul comitetului de anchetă, este suficient să se constate că Tribunalul a statuat în mod corect, la punctele 22 și 23 din hotărârea atacată, că instanțele Uniunii nu au competența de a adresa somații instituțiilor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20020423">23 aprilie 2002</DATE>, <NAME.CASE>Campogrande/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑62/01 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2002:248">EU:C:2002:248</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0043">43</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În plus, recurenta nu a contestat această parte a hotărârii în cererea sa de recurs. Prin urmare, acest capăt de cerere trebuie respins de la bun început ca fiind inadmisibil.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>De asemenea, deși anularea hotărârii Tribunalului, precum și, dacă este cazul, a deciziei președintelui BEI poate conduce, desigur, la deschiderea unei noi eventuale proceduri de anchetă în cadrul BEI, nu revine totuși Curții obligația de a dispune redeschiderea, dat fiind că este de competența administrației să adopte măsurile pe care le presupune executarea unei hotărâri a Curții<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>Articolul 113 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții prevede că, în cadrul unui recurs, concluziile recurentului trebuie să urmărească anularea, în tot sau în parte, a hotărârii Tribunalului și, după caz, admiterea, în tot sau în parte, a concluziilor formulate în primă instanță; a se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080909">9 septembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>FIAMM și alții/Consiliul și Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑120/06 P și C‑121/06 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:476">EU:C:2008:476</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0205">205</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Rezultă că ultimul capăt de cerere în recurs este de asemenea inadmisibil.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">B.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cu privire la fond</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>Recurenta solicită Curții atât anularea hotărârii Tribunalului, cât și anularea deciziei președintelui BEI și angajarea răspunderii extracontractuale a acesteia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>Astfel, trebuie să se examineze, într‑o primă etapă, dacă erorile de drept reproșate Tribunalului sunt de natură să justifice anularea hotărârii atacate (punctele 1 și 2). În cazul unui răspuns afirmativ, va trebui să se ridice, într‑o a doua etapă, problema dacă cauza este în stare de judecată și dacă erorile reproșate BEI justifică, eventual, anularea deciziei președintelui BEI, precum și angajarea răspunderii extracontractuale a acesteia din urmă (punctul 3).</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la recurs</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">a)</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la primul motiv</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>Prin intermediul primului motiv, recurenta reproșează Tribunalului că a concluzionat, după examinarea desfășurării procedurii de anchetă, că neregularitățile invocate de recurentă nu constituiau o încălcare a drepturilor sale procedurale, în temeiul articolului 47 din cartă și al articolului 6 din CEDO, și nu justificau astfel nici anularea deciziei președintelui BEI, nici angajarea răspunderii extracontractuale a acesteia.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la primul aspect al primului motiv, întemeiat pe o stabilire eronată a întinderii drepturilor procedurale ale recurentei</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>Recurenta reproșează Tribunalului că a încălcat drepturile sale care decurg din articolul 47 din cartă și din articolul 6 din CEDO prin faptul că a statuat, la punctul 52 din hotărârea atacată, că drepturile autorului plângerii în cadrul unei proceduri de anchetă pentru hărțuire sexuală, în temeiul politicii în ceea ce privește demnitatea la locul de muncă, sunt mai limitate decât cele de care dispune pârâtul. Întemeindu‑se pe această premisă eronată, Tribunalul ar fi înlăturat în mod greșit nelegalitățile procedurale invocate de recurentă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>Mai precis, recurenta susține, în primul rând, că Tribunalul a încălcat principiul egalității armelor, principiul contradictorialității, precum și dreptul la apărare al recurentei, considerând că era legitim ca comitetul de anchetă să nu îi fi comunicat declarațiile persoanei acuzate de hărțuire și ale persoanelor audiate în cursul anchetei, care au servit drept temei pentru decizia de respingere a plângerii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>În al doilea rând, recurenta reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat că era suficient ca comitetul de anchetă să audieze numai doi dintre cei unsprezece martori propuși de recurentă, pentru motivul că nu era nicidecum obligat să audieze toți martorii propuși de o parte la procedură.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>În al treilea rând, recurenta reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept, considerând că este legal faptul că comitetul de anchetă a înlăturat rapoartele medicale furnizate de recurentă în susținerea plângerii sale, întrucât aceste rapoarte au fost redactate după producerea faptelor în litigiu. Astfel, prin limitarea posibilităților sale de a prezenta elemente de probă, Tribunalul ar fi încălcat dreptul recurentei de a fi ascultată și dreptul său la apărare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>Răspunsul Tribunalului la criticile invocate de recurentă în primă instanță, întemeiate pe nerespectarea drepturilor sale de către BEI în cursul procedurii de anchetă, se întemeiază pe o jurisprudență a Tribunalului Funcției Publice<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151216">16 decembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>De Loecker/SEAE</NAME.CASE> (<NO.CASE>F‑34/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2015:153">EU:F:2015:153</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0043">43</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, confirmată de Tribunal<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>Hotărârea Tribunalului din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150923">23 septembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Cerafogli/BCE</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑114/13 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2015:678">EU:T:2015:678</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, potrivit căreia situația unui petent în cadrul unei proceduri de anchetă pentru hărțuire morală nu poate fi asimilată cu cea a persoanei care face obiectul plângerii și, prin urmare, autorul plângerii nu se poate prevala de aceleași drepturi procedurale ca persoana acuzată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>Întrucât această jurisprudență a fost dezvoltată în contextul unor cauze reglementate de Statutul funcționarilor, trebuie, mai întâi, să se amintească principalele caracteristici ale procedurii care a fost deschisă în urma unei cereri de asistență în temeiul statutului, precum și cele ale procedurii de anchetă despre care este vorba în speță (punctul i). În continuare, vom deduce de aici concluziile cu privire la drepturile procedurale care trebuie recunoscute diferitor persoane implicate în cadrul unei astfel de proceduri (punctul ii). În sfârșit, vom examina dacă aceste cerințe au fost respectate în speță (punctul iii).</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">i)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Procedurile administrative de anchetă pentru hărțuire în cadrul instituțiilor Uniunii</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>Obligația administrației Uniunii de a interveni în susținerea unui membru al personalului care se consideră victimă a unei hărțuiri sau a oricărei alte forme de intimidare decurge din obligația de asistență a administrației respective prevăzută, în ceea ce privește raporturile de muncă reglementate de Statutul funcționarilor, la articolul 24 din același statut. Introducerea unei cereri de asistență statutare este urmată de o anchetă administrativă pentru a se stabili faptele și pentru a se deduce de aici, în cunoștință de cauză, consecințele adecvate. Rezultă că ancheta administrativă nu are ca obiect<?PAGE NO="11"?> sancționarea unui comportament, ci vizează mai întâi să stabilească dacă administrația este obligată să intervină în susținerea unui funcționar<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>A se vedea Hotărârea Tribunalului din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180629">29 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>HF/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑218/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2018:393">EU:T:2018:393</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0068">68</REF.NP.ECR>, <REF.NP.ECR REF="NP0071">71</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0072">72</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120516">16 mai 2012</DATE>, <NAME.CASE>Skareby/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>F‑42/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2012:64">EU:F:2012:64</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0046">46</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131023">23 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>BQ/Curtea de Conturi</NAME.CASE> (<NO.CASE>F‑39/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2013:158">EU:F:2013:158</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0072">72</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140710">10 iulie 2014</DATE>, <NAME.CASE>CG/BEI</NAME.CASE> (<NO.CASE>F‑103/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2014:185">EU:F:2014:185</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0148">148</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Această intervenție poate lua forma unei proceduri disciplinare împotriva autorului prezumat al hărțuirii, dar și a unei măsuri de distanțare; a se vedea Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20081209">9 decembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Q/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>F‑52/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2008:161">EU:F:2008:161</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0207">207</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0213">213</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În acest scop, este suficient să fie prezentat un început de dovadă cu privire la caracterul real al afirmațiilor, fără a anticipa însă rezultatul unei eventuale proceduri disciplinare inițiate ulterior<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151216">16 decembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>De Loecker/SEAE</NAME.CASE> (<NO.CASE>F‑34/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2015:153">EU:F:2015:153</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>În mod similar, politica BEI în ceea ce privește demnitatea la locul de muncă prevede, pentru raporturile de muncă reglementate prin Regulamentul personalului BEI, o procedură oficială în cadrul căreia pretinsa victimă are posibilitatea de a depune în mod oficial o plângere care declanșează procedura de anchetă. Trebuie să se arate totuși că această procedură se diferențiază de procedura de anchetă care a fost inițiată în urma unei cereri de asistență prevăzute de statut<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>Tribunalul a subliniat recent diferența în ceea ce privește terminologia, și anume <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>plângerea<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/> prevăzută de normele aplicabile personalului Băncii Centrale Europene (BCE) (care se aseamănă cu privire la acest aspect cu cel al BEI) și <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>cererea de asistență<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/> în temeiul statutului în Hotărârea Tribunalului din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180629">29 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>HF/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑218/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2018:393">EU:T:2018:393</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0077">77</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0078">78</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Procedura despre care este vorba în speță prevede astfel ca rezultat al procedurii nu numai respingerea plângerii sau inițierea unei proceduri disciplinare împotriva persoanei acuzate de hărțuire, ci și inițierea unei astfel de proceduri în ceea ce privește pretinsa victimă în cazul în care plângerea sa este considerată nefondată sau răuvoitoare. În această privință, ea merge, așadar, mai departe decât procedura prevăzută în urma unei cereri de asistență prevăzute de statut.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">ii)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la drepturile procedurale ale persoanelor interesate în cadrul unei proceduri de anchetă pentru hărțuire</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>Tribunalul a avut recent ocazia să amintească contextul în care a fost dezvoltată jurisprudența referitoare la cererile de asistență prevăzute de statut, menționată la punctul 42 din prezentele concluzii, precum și să clarifice conținutul acesteia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>A se vedea Hotărârea Tribunalului din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180629">29 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>HF/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑218/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2018:393">EU:T:2018:393</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>Din aceste precizări decurge că jurisprudența Tribunalului nu urmărește nici să limiteze drepturile procedurale ale autorului plângerii în cadrul unei proceduri de anchetă pentru hărțuire ca atare, nici să îi acorde, <HT TYPE="ITALIC">a priori</HT>, o poziție mai puțin favorabilă decât cea a pârâtului, autorul prezumat al hărțuirii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>A se vedea Hotărârea Tribunalului din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180629">29 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>HF/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑218/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2018:393">EU:T:2018:393</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0069">69</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0070">70</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Este vorba mai degrabă despre a se face distincție între, pe de o parte, procedura administrativă de anchetă declanșată de cererea de asistență prevăzută de statut și, pe de altă parte, procedura disciplinară care este, după caz, inițiată ulterior<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>A se vedea Hotărârea Tribunalului din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180629">29 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>HF/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑218/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2018:393">EU:T:2018:393</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0071">71</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0072">72</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În timp ce procedura administrativă ar fi reglementată, potrivit Tribunalului, în principiu, de drepturile care decurg din articolul 41 din cartă, dreptul la apărare propriu‑zis ar fi aplicabil doar în stadiul procedurii disciplinare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>Similitudinile între procedura disciplinară și procedura penală au fost prezentate de avocatul general Roemer în Concluziile prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Van Eick/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>35/67</NO.CASE>, nepublicate, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1968:32">EU:C:1968:32</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, p. 510), precum și în Concluziile avocatului general Alber prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Tzoanos/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑191/98 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1999:127">EU:C:1999:127</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="12"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>Desigur, Tribunalul recunoaște că, potrivit jurisprudenței constante, respectarea dreptului la apărare în orice procedură inițiată împotriva unei persoane și susceptibilă să conducă la un act care o lezează reprezintă un principiu general al dreptului Uniunii și trebuie asigurată chiar și în lipsa oricărei reglementări privind procedura în cauză<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20061109">9 noiembrie 2006</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/De Bry</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑344/05 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:710">EU:C:2006:710</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160614">14 iunie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Marchiani/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑566/14 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:437">EU:C:2016:437</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0051">51</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). O decizie prin care se pune capăt unei detașări nu poate fi considerată o procedură inițiată împotriva persoanei în cauză în sensul acestei jurisprudențe; a se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20040429">29 aprilie 2004</DATE>, <NAME.CASE>Parlamentul/Reynolds</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑111/02 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:265">EU:C:2004:265</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0057">57</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Procedura disciplinară trebuie însă considerată o procedură inițiată împotriva persoanei în cauză în sensul acestei jurisprudențe, ceea ce justifică aplicabilitatea dreptului la apărare, astfel cum a fost prevăzut în anexa IX la Statutul funcționarilor.</P></NOTE>. Cu toate acestea, având în vedere că rolul persoanei care a depus o cerere de asistență constă în esență în colaborarea sa la buna desfășurare a anchetei pentru a se stabili faptele, Tribunalul concluzionează că această procedură nu poate fi considerată deschisă împotriva persoanei respective<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>Hotărârea Tribunalului din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180629">29 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>HF/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑218/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2018:393">EU:T:2018:393</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0066">66</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), care reia soluția reținută de Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120516">16 mai 2012</DATE>, <NAME.CASE>Skareby/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>F‑42/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2012:64">EU:F:2012:64</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0046">46</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0048">48</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151006">6 octombrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>CH/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>F‑132/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2015:115">EU:F:2015:115</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul57), și Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131023">23 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>BQ/Curtea de Conturi</NAME.CASE> (<NO.CASE>F‑39/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2013:158">EU:F:2013:158</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0072">72</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În schimb, Tribunalul recunoaște că persoana acuzată de hărțuire trebuie, încă de la începutul procedurii, să fie în măsură să se apere împotriva acuzațiilor care o vizează<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>Hotărârea Tribunalului din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180629">29 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>HF/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑218/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2018:393">EU:T:2018:393</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0069">69</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Prin urmare, în considerarea rolurilor pe care le au în cadrul unei proceduri de anchetă, Tribunalul a statuat, în mai multe hotărâri, că drepturile procedurale ale persoanelor în cauză se deosebesc.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>În această privință, trebuie totuși să se constate că, în orice caz, articolul 41 din cartă se aplică oricărei proceduri administrative, indiferent de caracterul acuzatorial sau inchizitorial al acesteia și consacră în special dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de adoptarea unei măsuri nefavorabile împotriva sa. În plus, trebuie amintit că principiul contradictorialității se aplică de asemenea oricărei proceduri care poate conduce la adoptarea unei decizii care să afecteze în mod semnificativ interesele unei persoane<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20091202">2 decembrie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Irlanda și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑89/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:742">EU:C:2009:742</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100309">9 martie 2010</DATE>, <NAME.CASE>ERG și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑379/08 și C‑380/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:127">EU:C:2010:127</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0054">54</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și, în materia funcției publice, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19821006">6 octombrie 1982</DATE>, <NAME.CASE>Alvarez/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>206/81</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1982:333">EU:C:1982:333</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0006">6</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19831117">17 noiembrie 1983</DATE>, <NAME.CASE>Tréfois/Curtea de Justiție</NAME.CASE> (<NO.CASE>290/82</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1983:334">EU:C:1983:334</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0019">19</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). În ceea ce privește mai precis respingerea unei plângeri pentru hărțuire, a se vedea Hotărârea Tribunalului din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150923">23 septembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Cerafogli/BCE</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑114/13 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2015:678">EU:T:2015:678</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Prin urmare, nu este necesar să se soluționeze în mod definitiv problema dacă o procedură administrativă de anchetă, indiferent dacă este reglementată de normele din statut sau de cele referitoare la politica BEI în ceea ce privește demnitatea la locul de muncă, intră în domeniul de aplicare al articolelor 47 și 48 din cartă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>Întrucât recurenta reproșează în esență Tribunalului că i‑a încălcat dreptul de a fi ascultată, precum și principiul contradictorialității, principii care sunt de asemenea consacrate la articolul 41 din cartă, este lipsit de pertinență pentru soluționarea prezentului litigiu faptul că aceasta asociază în mod formal principiile respective cu articolul 47 din cartă, precum și cu articolul 6 din CEDO.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>Deși este, desigur, adevărat că persoana acuzată de hărțuire este expusă riscului adoptării unei măsuri nefavorabile în sensul articolului 41 alineatul (2) din cartă, și anume decizia de a da curs cererii de asistență, încă de la începutul procedurii, este de asemenea important să se observe că procedura de anchetă poate, în egală măsură, aduce atingere persoanei care a introdus cererea respectivă. Aceasta este situația în special atunci când s‑a dovedit, în cursul procedurii, că cererea de asistență va fi respinsă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>Hotărârea Tribunalului din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180629">29 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>HF/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑218/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2018:393">EU:T:2018:393</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0073">73</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Prin urmare, asemenea persoanei acuzate de hărțuire care trebuie să fie în măsură să se apere împotriva acuzațiilor care o vizează, ceea ce justifică că aceasta poate fi ascultată, eventual în mai multe rânduri, în cadrul anchetei, și autorul plângerii trebuie să fie ascultat în același mod cu privire la motivele pe care administrația înțelege să le invoce în susținerea respingerii cererii sale, după caz<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20061109">9 noiembrie 2006</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/De Bry</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑344/05 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:710">EU:C:2006:710</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. De altfel, acest aspect a fost de asemenea recunoscut în jurisprudența Tribunalului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19961024">24 octombrie 1996</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Lisrestal și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑32/95 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1996:402">EU:C:1996:402</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131022">22 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Sabou</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑267/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:678">EU:C:2013:678</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160614">14 iunie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Marchiani/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑566/14 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:437">EU:C:2016:437</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0051">51</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea Tribunalului din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150923">23 septembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Cerafogli/BCE</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑114/13 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2015:678">EU:T:2015:678</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180629">29 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>HF/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑218/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2018:393">EU:T:2018:393</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0069">69</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0074">74</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="13"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>Întrucât administrația este obligată să ofere oricărei persoane afectate posibilitatea de a‑și face cunoscut în mod util<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>Hotărârea Tribunalului din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20051208">8 decembrie 2005</DATE>, <NAME.CASE>Reynolds/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑237/00</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2005:437">EU:T:2005:437</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0101">101</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea Tribunalului din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20050308">8 martie 2005</DATE>, <NAME.CASE>Vlachaki/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑277/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2005:83">EU:T:2005:83</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0064">64</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea Curții din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171220">20 decembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Prequ’ Italia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑276/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:1010">EU:C:2017:1010</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0046">46</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Cu privire la conținutul dreptului de a‑și face cunoscut în mod util punctul de vedere, a se vedea Concluziile avocatului general Poiares Maduro prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Comisia/De Bry</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑344/05 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:483">EU:C:2006:483</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0044">44</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și următoarele).</P></NOTE> punctul de vedere, acest lucru implică, în opinia noastră, că autorul plângerii trebuie să fie în măsură să conteste orice element pe care autoritatea competentă înțelege să își întemeieze decizia de respingere, indiferent dacă este vorba despre declarații făcute de martori sau despre alte surse, și să furnizeze orice element de probă cu privire la acest subiect. Astfel cum reiese din jurisprudența Tribunalului în această privință, nu se poate considera în special că simpla luare în considerare a plângerii inițiale sau a observațiilor anterioare este deja suficientă pentru a reține că a fost respectat dreptul de a fi ascultat al autorului plângerii. Se poate dovedi necesar în special să se dea posibilitatea autorului plângerii să formuleze observații cu privire la un proiect de raport de anchetă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>Ceea ce a impus de asemenea Tribunalul în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150923">23 septembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Cerafogli/BCE</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑114/13 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2015:678">EU:T:2015:678</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Tribunalul Funcției Publice în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131023">23 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>BQ/Curtea de Conturi</NAME.CASE> (<NO.CASE>F‑39/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2013:158">EU:F:2013:158</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0073">73</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0074">74</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). În Hotărârea din <DATE ISO="20180629">29 iunie 2018</DATE> în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>HF/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑218/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2018:393">EU:T:2018:393</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Tribunalul a considerat insuficient faptul ca administrația să fi ascultat reclamanta cu privire la motivele care justifică respingerea cererii fără a‑i acorda acces la raportul comitetului consultativ cu privire la hărțuire și la prevenirea acesteia la locul de muncă.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>Aceste considerații valabile în cazul oricărei anchete administrative pentru hărțuire se aplică <HT TYPE="ITALIC">a fortiori</HT> procedurii de anchetă inițiate în temeiul reglementării interne a BEI, întrucât aceasta prevede astfel posibilitatea de a adopta mai multe decizii care aduc atingere autorului plângerii, în sensul articolului 41 alineatul (2) din cartă, inclusiv acuzarea sa.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">iii)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la respectarea drepturilor procedurale ale recurentei în speță</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="7"><TITLE><TI><NP><NO.P>–</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la dreptul recurentei de a fi ascultată în legătură cu declarațiile pârâtului și ale martorilor</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>Din considerațiile care precedă decurge că, cel târziu din momentul în care este cert că plângerea va fi respinsă, autorul plângerii trebuie să dispună, în temeiul articolului 41 din cartă, de aceleași drepturi procedurale ca și cele de care dispune persoana acuzată de hărțuire<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>A se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea Tribunalului din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180629">29 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>HF/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑218/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2018:393">EU:T:2018:393</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0069">69</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Prin urmare, autorul plângerii poate solicita, la fel ca persoana acuzată de hărțuire, să fie ascultat, eventual în mai multe rânduri, cu privire la faptele care îl privesc, în special în măsura în care autoritatea competentă formulează o apreciere asupra propriului său comportament.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>Prin urmare, contrar celor statuate de Tribunal la punctul 52 din hotărârea atacată, situația autorului plângerii în cadrul unei proceduri de anchetă poate, în funcție de circumstanțele speței, să fie asimilată pe deplin cu cea a persoanei acuzate de hărțuire. Cu toate acestea, Tribunalul a statuat că, fără a săvârși vreo nelegalitate, comitetul de anchetă a refuzat să comunice recurentei conținutul declarațiilor persoanei acuzate de hărțuire, precum și ale martorilor pentru ca aceasta să poată formula observații. În acest sens, Tribunalul s‑a întemeiat în special pe faptul că politica în ceea ce privește demnitatea la locul de muncă nu prevede comunicarea declarațiilor persoanei acuzate de hărțuire autorului plângerii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>A se vedea punctul 54 din hotărârea atacată.</P></NOTE>. Or, politica în ceea ce privește demnitatea la locul de muncă nu poate deroga de la principiile dreptului Uniunii amintite la punctul 48 din prezentele concluzii. Statuând astfel, Tribunalul a încălcat, așadar, conținutul dreptului recurentei de a fi ascultată în cadrul procedurii de anchetă, precum și principiul contradictorialității.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="14"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>În mod evident, Tribunalul nu a luat în considerare faptul că respingerea plângerii este, în sine, un act defavorabil care aduce atingere recurentei pentru a deduce că ar fi fost necesar să comunice recurentei declarațiile martorilor și ale persoanei acuzate de hărțuire pe care președintele înțelegea să își întemeieze decizia. Această neluare în considerare este cu atât mai surprinzătoare, întrucât Tribunalul Funcției Publice a subliniat deja în mai multe rânduri că eventuala recunoaștere de către administrație a existenței unei hărțuiri este susceptibilă în sine să aibă un efect benefic în cadrul procesului terapeutic de refacere a persoanei hărțuite, astfel încât administrația trebuie să asculte în mod util persoana în cauză înainte de respingerea plângerii sale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>A se vedea Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131023">23 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>BQ/Curtea de Conturi</NAME.CASE> (<NO.CASE>F‑39/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2013:158">EU:F:2013:158</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0072">72</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151216">16 decembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>De Loecker/SEAE</NAME.CASE> (<NO.CASE>F‑34/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2015:153">EU:F:2015:153</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0043">43</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>); a se vedea în prezent și Hotărârea Tribunalului din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180629">29 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>HF/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑218/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2018:393">EU:T:2018:393</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0064">64</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Acest lucru este valabil cu atât mai mult în cazul recurentei, în care respingerea plângerii era, în plus, însoțită de recomandările prin care i se reproșează că este ea însăși la originea problemelor identificate ca urmare a lipsei unei atitudini pozitive.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>În această privință, reiese din cuprinsul punctelor 48 și 49, precum și din cuprinsul punctelor 69 și 71 din hotărârea atacată că Tribunalul a admis că declarațiile persoanei acuzate de hărțuire și ale martorilor privind performanțele profesionale ale recurentei, starea sa de sănătate (psihică) și problemele sale private au avut un caracter decisiv care a condus la scăderea credibilității recurentei și, în cele din urmă, la respingerea plângerii de către președintele BEI. Or, întrucât recurenta nu a putut cunoaște, în mod evident, aceste elemente la momentul depunerii plângerii și al audierii sale și nu a putut nici să ia cunoștință de ele ulterior, nu se poate considera că a fost ascultată în mod util înainte de respingerea plângerii sale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>Rezultă că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a admis, în asemenea circumstanțe, dreptul recurentei de a cunoaște observațiile pârâtului, precum și conținutul mărturiilor pentru a prezenta observații sau elemente noi în sprijinul afirmațiilor sale. Acest lucru este valabil cu atât mai mult cu cât Tribunalul a arătat la punctul 48 din hotărârea atacată că obiectul anchetei se schimbase cu adevărat în cursul procedurii, întrucât președintele BEI avea în vedere adoptarea unor măsuri disciplinare împotriva recurentei, fără ca aceasta să fie ascultată cu privire la faptele care justifică această schimbare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>Faptul că procedura disciplinară nu a fost în cele din urmă inițiată nu poate repune în discuție această constatare. Contrar celor susținute de reprezentantul BEI în ședință, respingerea plângerii este cea care aduce atingere recurentei în sensul articolului 41 din cartă, iar nu numai deschiderea unei proceduri disciplinare ulterioare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>În orice caz, Tribunalul nu a evidențiat nici circumstanțe care ar permite să se admită că BEI acționa în interesul prevenirii unui risc de influențare a martorilor din partea recurentei sau că alte motive de confidențialitate ar fi putut justifica, după caz, restrângerea accesului său la declarațiile martorilor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P>Hotărârea Tribunalului din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150923">23 septembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Cerafogli/BCE</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑114/13 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2015:678">EU:T:2015:678</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0045">45</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). În această cauză, recurenta a avut totuși acces la proiectul raportului comitetului de anchetă care rezuma declarațiile martorilor.</P></NOTE>. De altfel, dacă această situație s‑ar fi regăsit, ar fi fost suficient să se comunice recurentei numai conținutul declarațiilor martorilor sau chiar un rezumat al aspectelor reținute în vederea întocmirii raportului de anchetă, fără a divulga identitatea persoanelor aflate la originea acestor mărturii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>Din considerațiile care precedă rezultă că, statuând, în asemenea circumstanțe, că comitetul de anchetă nu avea obligația să comunice recurentei conținutul declarațiilor persoanei acuzate de hărțuire și ale martorilor pe care înțelegea să își întemeieze recomandările, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept. Prima critică din cadrul primului aspect al primului motiv trebuie, așadar, să fie admisă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="15"?><GR.SEQ LEVEL="7"><TITLE><TI><NP><NO.P>–</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la dreptul recurentei de a solicita convocarea martorilor propuși</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>Recurenta reproșează în continuare Tribunalului că a statuat că respectarea dreptului său de a fi ascultată, precum și principiul contradictorialității nu impuneau convocarea tuturor martorilor pe care i‑a propus.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62.</NO.P><TXT>În această privință, este necesar să se observe că, potrivit jurisprudenței Tribunalului Funcției Publice citate la punctul 55 din hotărârea atacată, un comitet de anchetă nu este desigur obligat să convoace toți martorii propuși de autorul unei plângerii, dată fiind puterea sa de apreciere în ceea ce privește desfășurarea anchetei<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0037"><P>Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121213">13 decembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Donati/BCE</NAME.CASE> (<NO.CASE>F‑63/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2012:193">EU:F:2012:193</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0187">187</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140710">10 iulie 2014</DATE>, <NAME.CASE>CG/BEI</NAME.CASE> (<NO.CASE>F‑103/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2014:185">EU:F:2014:185</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0157">157</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>); a se vedea în prezent și Hotărârea Tribunalului din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180629">29 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>HF/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑218/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2018:393">EU:T:2018:393</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0097">97</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0101">101</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Totuși, această putere de apreciere este de asemenea delimitată de principiul bunei administrări și de drepturile procedurale ale persoanelor interesate consacrate la articolul 41 din cartă. Prin urmare, deciziile comitetului de anchetă în ceea ce privește desfășurarea anchetei nu sunt excluse, de la bun început, de la orice control jurisdicțional. Astfel, comitetul de anchetă nu se poate abține, printre altele, fără motivare și fără justificare, de la audierea martorilor propuși, ci trebuie să se asigure că părțile sunt ascultate în mod echitabil pentru a garanta dreptul acestora de a fi ascultate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63.</NO.P><TXT>Din această perspectivă, Tribunalul Funcției Publice a admis că este justificat să nu se convoace martori suplimentari într‑o cauză în care comitetul de anchetă convocase deja cincisprezece din cei optsprezece martori propuși de persoana în cauză, precum și alți douăzeci<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0038"><P>Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121213">13 decembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Donati/BCE</NAME.CASE> (<NO.CASE>F‑63/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2012:193">EU:F:2012:193</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0187">187</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Se poate deduce de aici că nu există o obligație de a convoca toți martorii propuși de o parte, atunci când comitetul de anchetă consideră că este suficient de lămurit cu privire la fapte și când persoanele interesate au fost deja ascultate în mod adecvat. De asemenea, într‑o altă cauză, Tribunalul Funcției Publice s‑a întemeiat pe faptul că anchetatorul dispunea de elemente suficiente la dosar pentru a confirma decizia acestui anchetator de a convoca doar doisprezece dintre cei 52 de martori propuși de reclamantă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0039"><P>Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130711">11 iulie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Tzirani/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>F‑46/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2013:115">EU:F:2013:115</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0125">125</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, în hotărârea atacată, Tribunalul nu a ridicat problema dacă comitetul de anchetă era deja suficient de lămurit sau dacă recurenta fusese deja ascultată în mod corespunzător. Dimpotrivă, reiese din cererea de recurs că numai o mică parte a martorilor propuși de recurentă a fost convocată, pe de o parte, și că ea nici nu a fost informată cu privire la aceasta, pe de altă parte. Limitându‑se în aceste condiții să constate că comitetul de anchetă nu era nicidecum obligat să convoace toți martorii recurentei, Tribunalul a săvârșit, așadar, o eroare de drept.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65.</NO.P><TXT>Rezultă că a doua critică din cadrul primului aspect al primului motiv trebuie de asemenea admisă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="7"><TITLE><TI><NP><NO.P>–</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la respingerea certificatelor medicale</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66.</NO.P><TXT>Tribunalul a considerat, la punctul 58 din hotărârea atacată, că BEI a putut în mod întemeiat să înlăture certificatele medicale prezentate de recurentă ca probe ale existenței unor acte constitutive ale unei hărțuiri, având în vedere că persoanele care le‑au redactat nu asistaseră la pretinsele acte în discuție.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67.</NO.P><TXT>În acest context, este necesar să se arate că asemenea certificate medicale pot aduce, în mod cert, clarificări cu privire la existența, chiar la natura unui prejudiciu suferit de pretinsa victimă a unei hărțuiri, în funcție de conținutul lor și de data întocmirii lor. De altfel, acest lucru a fost recunoscut de Tribunal la punctul 58 din hotărârea atacată. În schimb, nu se poate atribui unui certificat medical aceeași forță probantă ca unei mărturii directe a unei persoane care a asistat la actul în discuție.<?PAGE NO="16"?> Întrucât obiectul anchetei este însă stabilirea caracterului real al unor acte precise, pretinse de autorul plângerii, precum și aprecierea lor în lumina definiției hărțuirii sexuale, Tribunalul a statuat astfel în mod corect că certificatele medicale prezentate de recurentă nu puteau fi utilizate pentru a se stabili dacă aceste evenimente avuseseră loc<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0040"><P>Din această perspectivă, Curtea a confirmat o hotărâre în care Tribunalul a statuat că era justificat ca un comitet de anchetă să se abțină de la convocarea martorilor care nu au asistat nici în totalitate și nici parțial la incidentul în cauză; a se vedea Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19971016">16 octombrie 1997</DATE>, <NAME.CASE>Dimitriadis/Curtea de Conturi</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑140/96 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1997:493">EU:C:1997:493</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">iv)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Concluzie intermediară</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68.</NO.P><TXT>Din considerațiile care precedă rezultă că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a statuat că drepturile de care se putea prevala recurenta în cadrul anchetei erau mai puțin extinse decât cele de care dispunea persoana acuzată de hărțuire și că nu avea, în consecință, dreptul de a i se comunica conținutul declarațiilor persoanei acuzate de hărțuire, precum și cel al declarațiilor martorilor și de a‑și preciza observațiile cu privire la acest subiect sau de a solicita convocarea unor martori suplimentari, în măsura în care ar fi fost necesar pentru respectarea dreptului său de a fi ascultată.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la al doilea aspect al primului motiv, întemeiat pe lipsa unor consecințe ale nerespectării termenelor care reglementează procedura de anchetă</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69.</NO.P><TXT>Al doilea aspect al primului motiv are ca obiect aprecierea de către Tribunal a consecințelor nerespectării anumitor termene prevăzute de politica în ceea ce privește demnitatea la locul de muncă. Tribunalul a statuat, la punctele 47-49 din hotărârea atacată, că, în pofida nerespectării termenelor respective, nu se poate reproșa BEI nicio nelegalitate, având în vedere că convocarea la audiere, precum și decizia au ajuns la reclamantă într‑un termen rezonabil și că BEI a acționat cu diligență. Recurenta consideră, în schimb, că Tribunalul ar fi trebuit să constate caracterul strict obligatoriu al termenelor în cauză.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70.</NO.P><TXT>Mai întâi, trebuie să se constate că politica în ceea ce privește demnitatea la locul de muncă are, ca reglementare internă a BEI, un caracter juridic obligatoriu, recunoscut de altfel de Tribunal la punctul 33 din hotărârea atacată<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0041"><P>A se vedea de asemenea Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20141111">11 noiembrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>De Nicola/BEI</NAME.CASE> (<NO.CASE>F‑52/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2014:243">EU:F:2014:243</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0143">143</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În consecință, contrar celor ce pare totuși să susțină Tribunalul la punctul 47 din hotărârea atacată, nu este necesar ca termenele prevăzute de această reglementare să fie considerate simple obiective care indică buna administrare, destinate să favorizeze desfășurarea procedurii într‑un termen rezonabil<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0042"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20050510">10 mai 2005</DATE>, <NAME.CASE>Piro/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑193/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2005:164">EU:T:2005:164</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0078">78</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, decurge dintr‑o jurisprudență constantă că chiar și încălcarea unui termen obligatoriu nu justifică în sine, în toate cazurile, anularea actului adoptat în urma procedurii în cauză<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0043"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100520">20 mai 2010</DATE>, <NAME.CASE>Gogos/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑583/08 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:287">EU:C:2010:287</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0056">56</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În aceste condiții, Tribunalul a pornit în mod corect, la punctul 47 din hotărârea atacată, de la premisa potrivit căreia consecințele nerespectării unui termen pot fi apreciate numai în funcție de circumstanțele speciale ale cauzei.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72.</NO.P><TXT>În această privință, este necesar să se arate că politica în ceea ce privește demnitatea la locul de muncă condiționează diferitele etape ale procedurii de anchetă de respectarea unor termene foarte scurte, uneori termene scurte de cinci zile lucrătoare. Având în vedere impactul potențial grav al anchetei asupra relațiilor din cadrul echipei și poziția expusă a autorul plângerii, precum și interesul<?PAGE NO="17"?> persoanei acuzate de hărțuire de a se disculpa de orice acuzație formulată împotriva ei cât mai repede, aceste termene sunt menite să evite orice prelungire a unei situații de incertitudine. Rezultă că finalitatea urmărită de termenele care reglementează procedura de anchetă nu se limitează la încadrarea temporală a acestei proceduri, ci este aceea de a proteja interesele persoanelor vizate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73.</NO.P><TXT>Această finalitate nu justifică însă anularea unei decizii adoptate în afara termenului. Dimpotrivă, anularea deciziei pentru simplul motiv că a fost adoptată în afara termenului ar echivala tocmai cu menținerea stării de incertitudine pe care termenele urmăresc să o evite.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74.</NO.P><TXT>În orice caz, rezultă de asemenea dintr‑o jurisprudență constantă că nerespectarea unui termen poate da naștere dreptului la reparație. În acest context, instanța Uniunii trebuie să procedeze la o apreciere globală a situației în speță pentru a stabili dacă durata unei proceduri era nerezonabilă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0044"><P>Caracterul rezonabil trebuie apreciat în fiecare caz în parte, în funcție de împrejurările cauzei; a se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20021015">15 octombrie 2002</DATE>, <NAME.CASE>Limburgse Vinyl Maatschappij și alții/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑238/99 P, C‑244/99 P, C‑245/99 P, C‑247/99 P, C‑250/99 P-C‑252/99 P și C‑254/99 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2002:582">EU:C:2002:582</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0229">229</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0235">235</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130228">28 februarie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Reexaminare Arango Jaramillo și alții/BEI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑334/12 RX‑II</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:134">EU:C:2013:134</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În speță, se impune constatarea că Tribunalul, analizând problema dacă convocarea la audiere și comunicarea deciziei președintelui BEI au avut loc într‑un termen rezonabil, având în vedere circumstanțele speței, a aplicat în mod corect această jurisprudență. Acesta a luat în considerare în special, pe de o parte, în ceea ce privește termenul pentru inițierea anchetei, faptul că recurenta a fost informată în mai multe rânduri cu privire la stadiul actual al plângerii sale (punctul 36 din hotărârea atacată) și, pe de altă parte, în ceea ce privește termenul pentru comunicarea deciziei președintelui, faptul că obiectul anchetei se schimbase în cursul procedurii, ceea ce impunea, în mod necesar, furnizarea unor informații suplimentare (punctele 48 și 49 din hotărârea atacată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75.</NO.P><TXT>Dincolo de aceste constatări, concluzia Tribunalului potrivit căreia perioada scursă între depunerea plângerii, la <DATE ISO="20150520">20 mai 2015</DATE>, și decizia președintelui BEI din <DATE ISO="20151016">16 octombrie 2015</DATE> nu era nerezonabil de lungă ține de puterea sa suverană de apreciere a faptelor. Prin urmare, această concluzie nu mai poate fi pusă în discuție în stadiul recursului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76.</NO.P><TXT>Rezultă că argumentul recurentei potrivit căruia nerespectarea termenelor prevăzute de procedura de anchetă ar fi trebuit să conducă la anularea deciziei președintelui BEI și la angajarea răspunderii extracontractuale a acesteia trebuie respins.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">b)</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la al doilea și la al treilea motiv, întemeiate pe o apreciere eronată în ceea ce privește legalitatea anumitor elemente justificative în raportul comitetului de anchetă, în lumina articolului 7 din cartă și a articolului 8 din CEDO</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77.</NO.P><TXT>Prin intermediul celui de al doilea și al celui de al treilea motiv, recurenta reproșează în esență Tribunalului că nu a considerat nelegal faptul că președintele BEI și‑a întemeiat decizia pe mărturii provenite de la persoane necalificate în această privință și care au descris‑o pe recurentă ca fiind o persoană cu probleme psihice, care se despărțise într‑un mod dureros de fostul său partener, despărțire în urma căreia ar fi pierdut mult în greutate, care are dificultăți în a accepta orice formă de critică și un caracter manipulator, lăsând astfel să se înțeleagă că plângerea sa era motivată de alte rațiuni decât hărțuirea sexuală pe care pretinde că ar fi suferit‑o.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78.</NO.P><TXT>În acest context, recurenta reproșează de asemenea Tribunalului o eroare de motivare, întrucât s‑ar fi contrazis statuând, la punctul 76 din hotărârea atacată, că, în pofida faptului că menționarea acestor elemente a fost <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>atât superfluă, cât și regretabilă<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/>, acest lucru nu constituia o nelegalitate care poate fi reproșată BEI.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="18"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79.</NO.P><TXT>Pentru a înlătura argumentele recurentei, Tribunalul s‑a întemeiat, la punctul 71 din hotărârea atacată, pe faptul că comitetul de anchetă, precum și președintele BEI nu ar fi făcut ei înșiși declarații privind viața privată sau sănătatea psihică a recurentei, ci s‑ar fi limitat să reproducă declarațiile martorilor cu privire la acest subiect. Tribunalul pare să concluzioneze că aceste afirmații nu erau astfel imputabile BEI.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0080"><NO.P>80.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, la punctul 71, precum și la punctul 81 din hotărârea atacată, Tribunalul a subliniat că comitetul s‑a întemeiat într‑adevăr pe aceleași declarații pentru a‑și justifica recomandarea de respingere a plângerii. În acest context, este necesar să se arate că recomandarea respectivă punea în discuție mai mult credibilitatea recurentei ca persoană, decât cea a afirmațiilor sale. Astfel, comitetul de anchetă a făcut din evaluarea personalității recurentei, pretins stabilită de martori, temeiul însuși al respingerii plângerii. Or, nu se poate admite că comitetul de anchetă și, ulterior, președintele BEI își întemeiază decizia care aduce atingere reclamantei pe o apreciere pe care nu și‑au asumat‑o. Astfel, misiunea comitetului de anchetă este tocmai de a stabili faptele care justifică decizia finală. În ședință, s‑a precizat în această privință că nu este de competența președintelui BEI să efectueze verificări factuale suplimentare. În aceste condiții, Tribunalul ar fi trebuit să concluzioneze că observațiile cu privire la personalitatea și la comportamentul recurentei cuprinse în raportul comitetului de anchetă erau imputabile BEI. <HT TYPE="ITALIC">A contrario</HT>, în cazul în care Tribunalul ar fi ajuns la concluzia că comitetul de anchetă ar fi reprodus doar – dar nu și le‑a însușit – aprecierile conținute în mărturii, Tribunal ar fi trebuit să rețină în acest caz lipsa motivării deciziei președintelui BEI, care nu se întemeia pe altceva decât pe raportul comitetului de anchetă și pe mărturiile reproduse de acesta. Raționamentul urmat de Tribunal în ceea ce privește imputabilitatea BEI a aprecierilor conținute în declarațiile martorilor este astfel afectată de o eroare de drept.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0081"><NO.P>81.</NO.P><TXT>În plus, Tribunalul a respins argumentele invocate de recurentă prin care urmărea să demonstreze o încălcare a articolului 7 din cartă, arătând, la punctele 74 și 75 din hotărârea atacată, că raportul comitetului de anchetă, precum și decizia președintelui BEI nu au făcut obiectul unei difuzări și că elementele reținute în raportul respectiv nu au avut în cele din urmă nicio consecință, în special de natură disciplinară, asupra situației profesionale a recurentei.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0082"><NO.P>82.</NO.P><TXT>În ceea ce privește ultimul dintre aceste două argumente, faptul că evaluarea comportamentului și a personalității recurentei nu au avut consecințe de natură disciplinară este irelevant pentru examinarea problemei dacă declarațiile care au fost astfel făcute constituie o încălcare a articolului 7 din cartă, ori a articolului 8 din CEDO.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0083"><NO.P>83.</NO.P><TXT>Prin urmare, rămâne să se stabilească dacă Tribunalul a concluzionat în mod întemeiat că o încălcare a articolului 7 din cartă putea fi exclusă, în măsura în care raportul a fost comunicat numai persoanei acuzate de hărțuire și președintelui BEI.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0084"><NO.P>84.</NO.P><TXT>În această privință, este necesar să se arate, mai întâi, că Tribunalul Funcției Publice a considerat, într‑o hotărâre privind o anchetă pentru hărțuire morală, că divulgarea de informații care ar putea genera zvonuri negative în privința reclamantei și ar putea aduce astfel atingere reputației și credibilității sale doar față de persoanele acuzate de hărțuire era suficientă pentru a concluziona în sensul unei nelegalități care dă dreptul la despăgubiri<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0045"><P>Tribunalul Funcției Publice nu a examinat această nelegalitate prin prisma unei încălcări a articolului 7 din cartă în mod expres, ci a recunoscut că aceasta a cauzat reclamantei un prejudiciu moral; a se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140710">10 iulie 2014</DATE>, <NAME.CASE>CG/BEI</NAME.CASE> (<NO.CASE>F‑103/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2014:185">EU:F:2014:185</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0151">151</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0085"><NO.P>85.</NO.P><TXT>În schimb, într‑o cauză privind respingerea unei candidaturi la o promovare de către Comisia Europeană, care era însoțită de comentarii ofensatoare, Curtea a ținut de asemenea seama de faptul agravant că documentul în cauză a făcut obiectul unei difuzări în cadrul întregii divizii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0046"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19900207">7 februarie 1990</DATE>, <NAME.CASE>Culin/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑343/87</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1990:49">EU:C:1990:49</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="19"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0086"><NO.P>86.</NO.P><TXT>Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, aspectul dacă un comentariu considerat ofensator sau de natură să discrediteze persoana în cauză a făcut obiectul unei difuzări poate fi luat în considerare, în mod cert, pentru a demonstra o încălcare a dreptului la respectarea vieții private, în temeiul articolului 8 din CEDO, care include nu numai respectarea reputației, ci și respectarea onoarei unei persoane<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0047"><P>Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din <DATE ISO="20040629">29 iunie 2004</DATE>, Chauvy și alții împotriva Franței (CE:ECHR:2004:0629JUD006491501, § 70), și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din <DATE ISO="20071115">15 noiembrie 2007</DATE>, Pfeifer împotriva Austriei (CE:ECHR:2007:1115JUD001255603, § 35).</P></NOTE>. În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mai multe rânduri că integritatea psihică ține de asemenea de dreptul la respectarea vieții private consacrat la articolul 8 din CEDO<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0048"><P>Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din <DATE ISO="20090409">9 aprilie 2009</DATE>, A. împotriva Norvegiei (CE:ECHR:2009:0409JUD002807006, § 64).</P></NOTE>. Cu toate acestea, pentru a demonstra o încălcare a articolului 8 din CEDO, trebuie luate în considerarea, în plus, atât gravitatea declarației<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0049"><P>Declarația trebuie să fie de natură să cauzeze o atingere vieții private a persoanei în cauză; a se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din <DATE ISO="20090409">9 aprilie 2009</DATE>, A. împotriva Norvegiei (CE:ECHR:2009:0409JUD002807006, § 64), Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din <DATE ISO="20140710">10 iulie 2014</DATE>, Axel Springer AG împotriva Germaniei (CE:ECHR:2012:0207JUD003995408, § 83), și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din <DATE ISO="20150716">16 iulie 2015</DATE>, Delphi AS împotriva Estoniei (CE:ECHR:2015:0616JUD006456909, § 137).</P></NOTE>, cât și finalitatea sa<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0050"><P>Într‑o Hotărâre din <DATE ISO="20071004">4 octombrie 2007</DATE>, Sanchez Cardenas împotriva Norvegiei (CE:ECHR:2007:1004JUD001214803, § 37), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a ținut seama de faptul că declarația în cauză, în speță efectuată de o instanță în cadrul unei hotărâri, era lipsită de pertinență pentru soluționarea litigiului.</P></NOTE>, precum și eventuale justificări. Rezultă că o încălcare a articolului 8 din CEDO nu poate fi apreciată numai prin prisma aspectului dacă afirmațiile au făcut obiectul unei difuzări.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0087"><NO.P>87.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, Tribunalul nu a efectuat o apreciere a gravității comentariilor și a efectului lor asupra integrității psihice a recurentei, astfel cum aceasta a încercat să stabilească cu ajutorul certificatelor medicale. Nu a stabilit nici dacă declarațiile puteau contribui în mod util și obiectiv la o evaluare a caracterului răuvoitor sau nu al plângerii. În sfârșit, în ceea ce privește o eventuală justificare, Tribunalul ar fi trebuit să analizeze dacă ancheta privind aspectele legate de viața privată a recurentei și menționarea lor în raportul comitetului de anchetă, precum și decizia președintelui BEI erau pertinente în raport cu obiectul anchetei, și anume stabilirea caracterului real al actelor săvârșite de persoana acuzată de hărțuire.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0088"><NO.P>88.</NO.P><TXT>Rezultă din ansamblul acestor considerații că este afectat de erori de drept raționamentul Tribunalului potrivit căruia o încălcare a articolului 7 din cartă și a articolului 8 din CEDO poate fi înlăturată numai ca urmare a lipsei unor consecințe disciplinare ale observațiilor asupra personalității și comportamentului recurentei, precum și a unei divulgări a raportului în cadrul unității sale.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la consecințele temeiniciei primului aspect al primului motiv, precum și a celui de al doilea motiv</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0089"><NO.P>89.</NO.P><TXT>Temeinicia primului aspect al primului motiv privind întinderea drepturilor procedurale ale recurentei justifică în sine anularea hotărârii atacate. Astfel, întemeindu‑se pe premisa eronată că drepturile procedurale care trebuie recunoscute recurentei erau, în principiu, mai puțin extinse decât cele ale persoanei acuzate de hărțuire, Tribunalul a înlăturat argumentele recurentei prin care urmărea să demonstreze nelegalitățile în desfășurarea procedurii de anchetă. Întrucât respingerea concluziilor în anulare, precum și a concluziilor în despăgubire s‑a întemeiat în întregime pe lipsa oricărei nelegalități în cadrul acestei proceduri, hotărârea atacată trebuie să fie astfel anulată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0090"><NO.P>90.</NO.P><TXT>Prin urmare, nu mai este necesar să se ridice problema dacă temeinicia celui de al doilea motiv referitor la erorile de drept săvârșite de Tribunal în cadrul aprecierii unei încălcări a articolului 7 din cartă justifică de asemenea anularea hotărârii atacate. În urma anulării hotărârii atacate, aceste considerații sunt totuși relevante pentru aprecierea concluziilor în despăgubire invocate în primă instanță.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="20"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la acțiunea în fața Tribunalului</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0091"><NO.P>91.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 61 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aceasta poate, în cazul în care anulează hotărârea Tribunalului, să soluționeze în mod definitiv litigiul atunci când acesta este în stare de judecată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0092"><NO.P>92.</NO.P><TXT>Aceasta este situația în speță în ceea ce privește anularea deciziei președintelui BEI solicitată de reclamantă în prima instanță, întrucât o interpretare corectă a întinderii drepturilor procedurale ale recurentei de către Tribunal ar fi trebuit să conducă la anularea deciziei președintelui BEI.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0093"><NO.P>93.</NO.P><TXT>Desigur, potrivit unei jurisprudențe constante, o încălcare a drepturilor procedurale, în special a dreptului de a fi ascultat, nu justifică anularea unei decizii luate în urma unei proceduri administrative decât dacă, în lipsa acestei neregularități, procedura respectivă ar fi putut avea un rezultat diferit<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0051"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19900214">14 februarie 1990</DATE>, <NAME.CASE>Franța/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑301/87</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1990:67">EU:C:1990:67</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20091001">1 octombrie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Foshan Shunde Yongjian Housewares &amp; Hardware/Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑141/08 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:598">EU:C:2009:598</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0094">94</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120906">6 septembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Storck/OAPI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑96/11 P</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:537">EU:C:2012:537</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0080">80</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130910">10 septembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>G. și R.</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑383/13 PPU</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:533">EU:C:2013:533</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140703">3 iulie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Kamino International Logistics și Datema Hellmann Worldwide Logistics</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑129/13 și C‑130/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2041">EU:C:2014:2041</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0079">79</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Nu aceasta este situația în special atunci când administrația nu dispune de nicio marjă de apreciere în ceea ce privește decizia care trebuie adoptată la finalul procedurii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0094"><NO.P>94.</NO.P><TXT>Or, în speță, nu se poate exclude că decizia președintelui BEI ar fi fost diferită în cazul în care recurenta ar fi avut dreptul să conteste declarațiile persoanei acuzate de hărțuire și ale martorilor sau să prezinte elemente noi în susținerea plângerii sale. Acest lucru este cu atât mai adevărat cu cât obiectul anchetei s‑a modificat față de momentul depunerii plângerii de către recurentă și s‑a concentrat, prin urmare, pe comportamentul recurentei și pe personalitatea sa, aspecte cu privire la care recurenta nu avusese încă ocazia să formuleze observații.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0095"><NO.P>95.</NO.P><TXT>Prin urmare, trebuie să se admită cererea în anulare formulată în primă instanță și să se anuleze decizia președintelui BEI de respingere a plângerii recurentei. De altfel, în cazul în care Curtea urmează această propunere și anulează decizia, va reveni BEI obligația de a adopta măsurile adecvate pe care le presupune executarea acestei anulări.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0096"><NO.P>96.</NO.P><TXT>Totuși, litigiul nu este în stare de judecată în ceea ce privește cererea de despăgubire<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0052"><P>Cu privire la posibilitatea Curții de a se pronunța în mod definitiv cu privire la anumite părți ale litigiului și de a trimite cauza spre rejudecare Tribunalului în rest, a se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19980514">14 mai 1998</DATE>, <NAME.CASE>Consiliul/de Nil și Impens</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑259/96 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1998:224">EU:C:1998:224</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0097"><NO.P>97.</NO.P><TXT>Astfel, reiese din considerațiile efectuate în cadrul celui de al doilea motiv<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0053"><P>A se vedea punctul 83 și urm. din prezentele concluzii.</P></NOTE> că Tribunalul trebuie să aprecieze din nou argumentul întemeiat pe încălcarea articolului 7 din cartă, ținând seama în special de gravitatea și de finalitatea comentariilor cuprinse în raportul comitetului de anchetă, precum și de eventuala justificare a acestora. În plus, problema dacă angajarea răspunderii extracontractuale a BEI poate fi justificată în raport cu prejudiciul pe care recurenta pretinde că l‑a suferit și cu legătura sa cu nelegalitățile invocate nu a fost încă examinată de Tribunal.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0098"><NO.P>98.</NO.P><TXT>Rezultă că este necesar să se trimită cauza la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la cererea de despăgubire.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">C.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cu privire la cheltuielile de judecată</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0099"><NO.P>99.</NO.P><TXT>Întrucât cauza este trimisă la Tribunal spre rejudecare, cererea privind cheltuielile de judecată trebuie soluționată odată cu fondul.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="21"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">VI.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0100"><NO.P>100.</NO.P><TXT>Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să se pronunțe după cum urmează:</TXT><P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>1)</NO.P><TXT>Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene (Camera a șasea) din <DATE ISO="20170713">13 iulie 2017</DATE>, OZ/BEI (T‑607/16).</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Anulează decizia președintelui Băncii Europene de Investiții (BEI) din <DATE ISO="20151016">16 octombrie 2015</DATE> de respingere a plângerii recurentei pentru hărțuire sexuală, în temeiul <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>politicii în ceea ce privește respectarea demnității persoanei la locul de muncă<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="00BB" ID="QE0019"/> a BEI.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>Trimite cauza spre rejudecare la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la concluziile referitoare la despăgubiri.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>4)</NO.P><TXT>Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/></TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>