C-158/0662006C01580009.00015106151138CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL MAZÁK — CAUZA C-158/06ROM-PROJECTEN<TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Ján Mazák</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20070329">29 martie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Limba originală: engleza.</P></NOTE></P></TI><TI><NP><NO.P>I —</NO.P><TXT>Introducere</TXT></NP></TI>1.Principala problemă care trebuie dezbătută în speţă priveşte aspectul dacă dreptul comunitar împiedică un stat membru să renunţe la recuperarea unui ajutor financiar invocând în acest scop principiul securităţii juridice, atunci când neregula de fond comisă de beneficiar este urmarea unei dispoziţii comunitare care nu a fost comunicată beneficiarului şi nici publicată.<TI><NP><NO.P>II —</NO.P><TXT>Cadrul juridic</TXT></NP></TI>2.Decizia Comisiei Comunităţilor Europene din 16 octombrie 1995 privind acordarea unui sprijin din Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) şi din Fondul social european (FSE) pentru un program operaţional în cadrul iniţiativei comunitare IMM în beneficiul zonelor eligibile în cadrul obiectivelor 1 şi 2 din Ţările de Jos [denumită în continuare Decizia C(95) 1753] cuprinde următoarele dispoziţii relevante în speţă:

Articolul 1Se aprobă programul operaţional IMM Ţările de Jos, stabilit pentru perioada 30 noiembrie 1994-31 decembrie 1999 şi descris în anexe, ce cuprinde un ansamblu coerent de măsuri multianuale în cadrul iniţiativei comunitare IMM, în beneficiul zonelor eligibile în cadrul obiectivelor 1 şi 2 din Ţările de Jos.

[...]

Articolul 6Sprijinul comunitar priveşte cheltuielile legate de operaţiunile acoperite de acest program care fac obiectul unor prevederi legale obligatorii în statul membru vizat şi pentru care mijloacele financiare necesare sunt special alocate cel mai târziu la 31 decembrie 1999. Data limită pentru înscrierea în evidenţa contabilă a cheltuielilor pentru aceste acţiuni este stabilită pentru 31 decembrie 2001.

[...]

Articolul 9Prezenta decizie se adresează Regatului Ţărilor de Jos. [traducere neoficială]

3.Referitor la terminologia utilizată la articolul 6 din Decizia C(95) 1753, fişa nr. 3 anexată la Decizia 97/320/CE a Comisiei din 23 aprilie 1997 privind modificarea deciziilor de aprobare a cadrului comunitar de sprijin, a documentelor unice de programare şi a programelor de iniţiativă comunitară în legătură cu Ţările de Jos (denumită în continuare: Decizia 97/320/CE)

JO 1997, L 146, p. 7.

 prevede:

Dispoziţiile juridice obligatorii şi angajamentele financiare necesare cuprind deciziile luate de beneficiarii finali în vederea realizării operaţiunilor eligibile şi alocării fondurilor publice corespunzătoare. [...]

Angajamentul la nivelul statului membru trebuie să cuprindă angajamentul contractat de beneficiarul final. Acest angajament trebuie să aibă forţă juridică obligatorie şi să fie însoţit de angajamentul financiar, altfel spus de angajamentul privind fondurile publice necesare. [...] [traducere neoficială]

<TI><NP><NO.P>III —</NO.P><TXT>Acţiunea principală şi trimiterea preliminară</TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Istoricul cauzei</TXT></NP></TI>4.în august 1999, Stichting ROM-projecten (denumită în continuare ROM-projecten) a solicitat acordarea unei subvenţii în cadrul programului operaţional IMM Ţările de Jos, pentru proiectul Kenniskaart Medische Technologie en Life Sciences (denumit în continuare proiectul).5.Prin Decizia din 29 decembrie 1999, secretarul de stat a acordat ROM-projecten o subvenţie plafonată la 200000 NLG, reprezentând 45,45 % din totalul cheltuielilor eligibile, care se ridicau la 440000 NLG.6.Printre alte condiţii, se prevedea că respectivul proiect trebuie realizat până la 31 decembrie 2000 şi, în plus, că nu erau eligibile pentru subvenţie cheltuielile efectuate înainte de 1 ianuarie 2000 şi după 31 decembrie 2000. Cu toate acestea, prin Decizia din 25 februarie 2000, secretarul de stat şi-a dat acordul cu privire la schimbarea datei de începere a proiectului de la 1 ianuarie 2000 la 1 noiembrie 1999. Mai mult, la cererea ROM-projecten, prin Decizia din 12 decembrie 2000, secretarul de stat a prelungit termenul de declarare a cheltuielilor realizate până la 30 iunie 2001.7.Prin Decizia din 11 iulie 2002, secretarul de stat a adus la cunoştinţa ROM-projecten, printre altele, faptul că nu respectase condiţia impusă de Comisie conform căreia angajamentele trebuiau luate cel mai târziu până la 31 decembrie 1999 (denumită în continuare condiţia privind termenul). Secretarul de stat a adresat Comisiei întrebarea dacă subvenţia trebuia, în consecinţă, redusă la zero, iar serviciile acesteia au răspuns în mod informai în sens negativ. Aşteptând o confirmare oficială a Comisiei, secretarul de stat a stabilit valoarea subvenţiei, sub rezervă, la 69788 NLG.8.Prin Decizia din 27 februarie 2003, secretarul de stat a stabilit (retroactiv) valoarea subvenţiei la zero, deoarece devenise clar faptul că, în speţă, Comisia continua să pretindă îndeplinirea condiţiei privind termenul. Secretarul de stat a solicitat şi restituirea sumei restante de 69788 NLG.9.Prin Decizia din 26 mai 2003, secretarul de stat a respins ca nefondate obiecţiile invocate de ROM-projecten împotriva ambelor decizii (din 11 iulie 2002 şi din 27 februarie 2003).10.Rechtbank Roermond a admis ca întemeiată acţiunea cu care a fost ulterior sesizat şi a anulat Decizia din 26 mai 2003. Acesta a dispus ca secretarul de stat să adopte o nouă decizie.11.Această decizie a fost adoptată la 16 august 2004. Prin această decizie a fost confirmată decizia anterioară, prin care se stabilise cuantumul subvenţiei la zero, pentru motivul că ROM-projecten nu respectase condiţia privind termenul.12.ROM-projecten a contestat Decizia din 16 august 2004. College van Beroep voor het bedrijfsleven (instanţă administrativă în materie comercială şi industrială) (Ţările de Jos) ridică problema dacă secretarul de stat putea să opună ROM-projecten faptul că aceasta din urmă nu îndeplinise condiţia privind termenul prevăzută la articolul 6 din Decizia C(95) 1753. Acestea sunt împrejurările în care College van Beroep voor het bedrijfsleven a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări pentru a se pronunţa cu titlu preliminar.<TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>întrebările adresate</TXT></NP></TI>1)Articolul 6 din Decizia C(95) 1753 a Comisiei din 16 octombrie 1995 privind acordarea unui sprijin din Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) şi din Fondul social european (FSE) pentru un program operaţional în cadrul iniţiativei comunitare IMM în beneficiul zonelor eligibile în cadrul obiectivelor 1 şi 2 din Ţările de Jos constituie o dispoziţie necondiţionată şi suficient de precisă pentru a fi direct aplicabilă în ordinea juridică naţională?2)în cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

Articolul 249 CE trebuie interpretat în sensul că articolul 6 din decizia citată anterior impune în mod direct justiţiabilului având calitatea de beneficiar final să adopte dispoziţii juridice obligatorii şi să aloce în mod special mijloacele financiare necesare cel mai târziu la 31 decembrie 1999?

3)în cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare:

Articolul 38 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 de stabilire a dispoziţiilor generale referitoare la fondurile structurale, apreciat în lumina principiilor dreptului comunitar, lasă statelor membre o marjă de apreciere care să le permită să renunţe la recuperare în caz de încălcare a unei dispoziţii atunci când beneficiarul subvenţiei nu a avut cunoştinţă de această dispoziţie, iar această necunoaştere nu îi poate fi imputată?

<TI><NP><NO.P>C —</NO.P><TXT>Procedura în faţa Curţii</TXT></NP></TI>13.ROM-projecten şi Comisia au prezentat observaţii scrise. în şedinţa din 1 februarie 2007, Ţările de Jos şi Comisia au prezentat observaţii orale.<TI><NP><NO.P>IV —</NO.P><TXT>Apreciere</TXT></NP></TI>14.Primele două întrebări privesc, în esenţă, aspectul dacă o dispoziţie dintr-o decizie a Comisiei adresată unui stat membru, presupunând că este necondiţionată şi suficient de precisă (prima întrebare), poate fi direct aplicabilă beneficiarului final (a doua întrebare) sau, altfel spus, dacă un stat membru poate să opună o astfel de dispoziţie beneficiarului final în temeiul efectului direct invers. A treia întrebare priveşte, în esenţă, obligaţia de a recupera ajutoarele plătite în mod nejustificat, în măsura în care încalcă principiul securităţii juridice.15.întrebările sunt formulate în contextul în care cuantumul subvenţiei a fost stabilit retroactiv la zero şi s-a dispus restituirea. Motivul acestor măsuri a fost neîndeplinirea de către beneficiar a condiţiei privind termenul prevăzută la articolul 6 din Decizia C(95) 1753.16.După cum rezultă din decizia de trimitere, este cert că, în prezenta cauză, condiţia privind termenul prevăzută în Decizia C(95) 1753 nu era cuprinsă în decizia naţională de acordare a subvenţiei sau în condiţiile, obligaţiile şi dispoziţiile legate de subvenţie. Nici în formularul cererii, nici în documentele aferente acesteia nu a existat vreo trimitere cu privire la această condiţie.17.în plus, Decizia C(95) 1753 nu a fost publicată în Jurnalul Oficial.18.Prin urmare, instanţa de trimitere concluzionează că beneficiarul interesat nu cunoştea dispoziţia în cauză iar, în opinia sa, această necunoaştere nu îi poate fi imputată.19.Având în vedere împrejurările în care au fost formulate întrebările, considerăm că este preferabil să se analizeze mai întâi cea de a treia întrebare. Mai mult, în opinia noastră, este suficient să se răspundă doar la această întrebare, uşor reformulată.20.în continuare, subliniem că elementul central al celei de a treia întrebări îl constituie referirea la articolul 38 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999

Regulamentul din 21 iunie 1999 al Consiliului de stabilire a dispoziţiilor generale referitoare la Fondurile structurale (JO 1999, L 121, p. 1). Acest regulament a abrogat Regulamentul nr. 2052/88 şi Regulamentul nr. 4253/88 cu începere de la 1 ianuarie 2000 (a se vedea articolul 54).

, în timp ce Comisia apreciază în observaţiile scrise că aşa-numitul regulament de coordonare reprezintă cadrul juridic relevant aplicabil

Regulamentul (CEE) nr. 4253/88 al Consiliului din 19 decembrie 1988 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2052/88 în ceea ce priveşte coordonarea activităţilor diferitelor fonduri structurale între ele, pe de o parte, şi cu operaţiunile Băncii Europene de Investiţii şi cu cele ale altor instrumente financiare existente, pe de 'altă parte (JO 1988, L 374, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2082/93 al Consiliului din 20 iulie 1993 (JO 1993, L 193, p. 20), în special articolul 23 alineatul (1). Se face de asemenea referire la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1681/94 al Comisiei din 11 iulie 1994 privind neregulile şi recuperarea sumelor plătite în mod necorespunzător în cadrul finanţării politicilor structurale, precum şi organizarea unui sistem de informare în acest domeniu (JO 1994, L 178, p. 43, Ediţie specială, 14/vol. 1, p. 9), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2035/2005 al Comisiei din 12 decembrie 2005 (JO 2005, L 328, p. 8, Ediţie specială, 14/vol. 1, p. 227).

. în acest sens, având în vedere articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1260/1999, achiesăm la opinia Comisiei. Totuşi, aceasta are o importanţă scăzută în contextul în care a fost adresată întrebarea, din moment ce, indiferent de dispoziţia aplicată, statele membre sunt obligate, într-un fel sau altul, să ia măsuri în cazul unor nereguli.21.Astfel cum a explicat instanţa de trimitere, în dreptul olandez, principiul securităţii juridice presupune că o astfel de condiţie oneroasă de acordare a unei subvenţii nu poate fi invocată împotriva beneficiarului decât dacă acesta a fost informat în prealabil cu privire la această condiţie.22.Această cerinţă rezultă şi din Codul administrativ olandez (Algemene Wet Bestuursrecht). După cum indică instanţa de trimitere, articolul 4:37 din acest cod coroborat cu articolul 4:38 alineatele 2 şi 3 din acelaşi cod impune ca orice obligaţie aferentă unei subvenţii să fie prevăzută fie într-o dispoziţie legală, fie în decizia de acordare a subvenţiei.23.Potrivit aceluiaşi cod, o subvenţie poate fi acordată de asemenea direct pe baza unui program adoptat de Comisie. în acest caz, nu este necesară existenţa unui alt temei juridic. Cu toate acestea, condiţia privind termenul nu este menţionată în legătură cu categoria de proiecte din care face parte proiectul ROM-projecten.24.Astfel, numai conform dreptului olandez, condiţia privind termenul nu poate fi invocată împotriva beneficiarului.25.Drept urmare, problema este dacă, potrivit dreptului comunitar, există o obligaţie de a se invoca această condiţie sau, altfel spus, dacă principiul securităţii juridice se poate opune recuperării ajutorului financiar în discuţie.26.Nu este pentru prima dată când Curtea trebuie să analizeze întrebări privind recuperarea sumelor plătite necuvenit în temeiul dreptului comunitar.27.în primul rând, potrivit unei jurisprudente constante, în lipsa prevederilor comunitare, litigiile privind recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit în temeiul dreptului comunitar trebuie să fie soluţionate de instanţele naţionale prin aplicarea dreptului intern, sub rezerva limitelor impuse de dreptul comunitar, în sensul că modalităţile procedurale prevăzute în dreptul intern nu pot avea ca efect să facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă recuperarea ajutorului nedatorat şi că legislaţia naţională trebuie aplicată în mod nediscriminatoriu în raport cu procedurile aplicabile pentru soluţionarea cauzelor de drept intern de acelaşi fel

Hotărârea din 21 septembrie 1983, Deutsche Milchkontor şi alţii (cauzele conexate 205/82-215/82, Rec, p. 2633, punctul 19).

.28.în al doilea rând, principiul securităţii juridice constituie o parte a dreptului comunitar. Facem trimitere în acest sens la hotărârea Huber

Hotărârea din 19 septembrie 2002 (C-336/00, Rec, p. I-7699, punctul 56 şi jurisprudenţa citată).

. în această cauză, care privea un program de ajutor naţional finanţat parţial de Comunitate în contextul politicii agricole comune, Curtea s-a pronunţat în sensul că dreptul comunitar nu se opune aplicării principiului securităţii juridice în sensul împiedicării restituirii sumelor plătite necuvenit, dat fiind că acest principiu face parte din ordinea juridică comunitară.29.în al treilea rând, în temeiul dreptului comunitar, principiul securităţii juridice, care este un principiu fundamental, impune ca o reglementare să permită celor interesaţi să cunoască cu exactitate întinderea obligaţiilor care le sunt impuse

A se vedea, de exemplu, hotărârea din 1 octombrie 1998, Regatul Unit/Comisia (C-209/96, Rec, p. I-5655, punctul 35).

.30.După cum am arătat, aplicarea dreptului naţional nu trebuie să facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă recuperarea ajutorului nedatorat. în plus, acesta trebuie aplicat fără discriminare în comparaţie cu procedurile aplicabile pentru soluţionarea cauzelor de drept intern de acelaşi fel. Acest principiu implică luarea în considerare şi a interesului Comunităţii

A se vedea hotărârea Deutsche Milchkontor şi alţii, citată la nota de subsol 5, punctul 32.

.31.în opinia noastră, concluzia la care a ajuns instanţa de trimitere, şi anume că, în dreptul olandez, principiul securităţii juridice se opune ca secretarul de stat să invoce condiţia privind termenul împotriva ROMprojecten, deoarece beneficiarul nu fusese informat cu privire la această condiţie şi, mai mult, nu se putea aştepta în mod rezonabil ca beneficiarul să verifice cuprinsul Deciziei C (95) 1753 în orice alt mod, nu încalcă nici principiul efectivităţii şi nici principiul echivalenţei.32.întrucât beneficiarul nu avea cunoştinţă de dispoziţia în cauză, iar această necunoaştere nu îi poate fi imputată, dreptul comunitar nu se opune aplicării principiului securităţii juridice.33.în sfârşit, am dori să remarcăm faptul că există posibilitatea ca, în cazul în care neregula este imputabilă unui stat membru, statul membru respectiv să răspundă financiar pentru sumele nerecuperate.<TI><NP><NO.P>V —</NO.P><TXT>Concluzie</TXT></NP></TI>34.Pentru aceste motive, apreciem că la întrebările adresate de College van Beroep voor het bedrijfsleven Curtea ar trebui să răspundă astfel:

Dreptul comunitar nu se opune ca un stat membru să aplice principiul securităţii juridice pentru a renunţa la recuperarea unui ajutor pe motivul încălcării unei dispoziţii atunci când beneficiarul subvenţiei nu a avut cunoştinţă de această dispoziţie, iar această necunoaştere nu îi poate fi imputată.