(1)

În conformitate cu articolul 88 alineatul (3) din tratat, prin scrisoarea din 28 august 2001, înregistrată la 29 august 2001, Reprezentanța permanentă a Italiei pe lângă Uniunea Europeană a comunicat Comisiei dispozițiile articolelor 99, 107, 110, 111, 112, 120, 122 și 124 și ale articolului 135 alineatele (3) și (4) din legea regională siciliană nr. 32 din 23 decembrie 2000, care prevede dispoziții pentru aplicarea POR 2000-2006 și reorganizarea schemelor de ajutoare pentru întreprinderi (denumită în continuare „legea nr. 32/2000”).

(2)

Prin scrisoarea din 17 mai 2002, înregistrată la 21 mai 2002, și cea din 10 octombrie 2002, înregistrată la 11 octombrie 2002, Reprezentanța permanentă a Italiei pe lângă Uniunea Europeană a comunicat Comisiei informațiile suplimentare solicitate autorităților italiene prin scrisorile din 24 octombrie 2001 și 18 iulie 2002.

(3)

Prin scrisoarea din 10 octombrie 2002, autoritățile italiene au furnizat informații suplimentare doar în legătură cu ajutorul menționat la articolul 123 al legii nr. 32/2000, având în vedere caracterul urgent al acestuia.

(4)

Ajutorul menționat la articolul 123 din legea nr. 32/2000 a fost disociat de celelalte ajutoare prevăzute la articolele notificate și a fost declarat compatibil cu piața comună în cadrul dosarului de ajutor N 590/A/2001 (1).

(5)

Deoarece scrisoarea autorităților italiene din 10 octombrie 2002 se referea doar la articolul 123 din legea regională în cauză, prin scrisoarea din 11 februarie 2003, serviciile Comisiei au trimis autorităților italiene solicitarea de a răspunde celorlalte întrebări adresate prin scrisoarea din 18 iulie 2002.

(6)

Prin scrisoarea din 5 martie 2003, înregistrată la 6 martie 2003, Reprezentanța permanentă a Italiei pe lângă Uniunea Europeană a comunicat Comisiei răspunsul autorităților italiene la întrebările adresate prin scrisoarea din 18 iulie 2002.

(7)

După examinarea acestui răspuns, prin scrisoarea din 2 mai 2003, serviciile Comisiei au cerut informații suplimentare autorităților italiene.

(8)

Prin scrisoarea din 13 august 2003, înregistrată la 18 august 2003, Reprezentanța permanentă a Italiei pe lângă Uniunea Europeană a comunicat Comisiei răspunsul autorităților italiene la scrisoarea din 2 mai 2003. Prin scrisoarea menționată, autoritățile italiene au anunțat retragerea articolului 111 din legea nr. 32/2000 și au solicitat Comisiei adoptarea unei decizii separate pentru anumite articole din lege.

(9)

Prin scrisoarea din 1 octombrie 2003, serviciile Comisiei au explicat autorităților italiene că urma a fi luată o decizie cu privire la întregul dosar (ajutorul N 590/B/2001) și au cerut acestora câteva precizări în legătură cu unul dintre articolele legii nr. 32/2000.

(10)

Prin scrisoarea din 7 ianuarie 2004, înregistrată la 14 ianuarie 2004, Reprezentanța permanentă a Italiei pe lângă Uniunea Europeană a comunicat Comisiei răspunsul autorităților italiene la scrisoarea din 1 octombrie 2003.

(11)

Prin scrisoarea din 10 martie 2004, Comisia a solicitat în mod oficial autorităților italiene precizările suplimentare cerute deja în cursul unor contacte neoficiale.

(12)

Prin scrisoarea din 20 aprilie 2004, înregistrată la 21 aprilie 2004, și prin scrisoarea din 24 mai 2004, înregistrată la 25 mai 2004, autoritățile italiene au transmis Comisiei precizările menționate la considerentul 11.

(13)

Prin scrisoarea din 21 iunie 2004 (2) și prin cea din 10 septembrie 2004 (rectificare a scrisorii menționate, redactată în urma observațiilor formulate de autoritățile italiene într-o scrisoare transmisă de Reprezentanța permanentă a Italiei pe lângă Uniunea Europeană la 7 iulie 2004 și înregistrată la 12 iulie 2004) (3), Comisia a informat Italia cu privire la decizia sa de a nu prezenta obiecții în legătură cu articolul 99 alineatul (2) litera (b) (pentru sectorul agricol) și cu articolele 107, 110 (4), 112, 120, 122 și 135 din legea nr. 32/2000 și de a iniția procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din tratat cu referire la ajutoarele prevăzute la articolul 99 alineatul (2) litera (a) din lege (pentru sectorul agricol) și la articolul 124 alineatele (1) și (2) din lege (pentru anumite asociații de producători) (5).

(14)

Decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (6). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile privind ajutoarele în cauză.

(15)

Comisia nu a primit nicio observație de la părțile interesate.

(16)

Articolul 99 alineatul (2) litera (a) din legea nr. 32/2000 prevede, în favoarea consorțiilor de garantare de gradele 1 și 2 (cu alte cuvinte, a consorțiilor de garantare și a asociațiilor acestora), contribuții care vizează constituirea sau completarea fondurilor de risc destinate activității de furnizare de garanții în vederea favorizării acordării de finanțări de către firmele și instituțiile de creditare, societățile de leasing, societățile de cesionare a creditelor întreprinderilor și instituțiile parabancare (7).

(17)

Aceste contribuții, care nu pot fi cumulate cu alte scheme cu scopuri similare și finanțate cu o parte din bugetul de 20 de milioane EUR prevăzut pentru totalitatea măsurilor menționate la articolul 99, sunt acordate consorțiilor de garantare care le solicită. Cuantumul contribuțiilor nu poate depăși suma totală aprobată de asociați și de instituțiile care susțin consorțiile.

(18)

Garanțiile propriu-zise trebuie să faciliteze accesul beneficiarilor la credite (deoarece aproximativ 70 % dintre întreprinderile din Sicilia din sectorul agricol sunt de mici dimensiuni, unora dintre acestea le-ar fi imposibil să prezinte garanțiile necesare pentru asigurarea împrumutului sau să obțină o garanție). Garanțiile prezintă următoarele caracteristici:

(19)

Articolul 124 alineatele (1) și (2) din legea nr. 32/2000 prevede contribuții de lansare pentru asociațiile de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 1035/72 al Consiliului din 18 mai 1972 privind organizarea comună a piețelor în sectorul fructelor și legumelor (11). Aceste ajutoare, acordate pentru o perioadă de cinci ani, vor acoperi în primul an 100 % din cheltuielile efectuate de grup, scăzând cu 20 % pe an în anii următori și ajungând la zero la sfârșitul perioadei menționate. În plus, nu pot fi acordate ajutoare după al cincilea an și nici după șapte ani de la recunoașterea grupului. Ajutoarele sunt finanțate cu o parte din bugetul de 3 615 198 EUR prevăzut pentru totalitatea măsurilor prevăzute la articolul 124.

(20)

Prin scrisoarea din 13 august 2003, autoritățile italiene și-au comunicat intenția de a modifica legea în așa fel încât modalitățile de acordare a ajutoarelor să fie în conformitate cu cele definite de Regulamentul (CEE) nr. 1035/72. De asemenea, autoritățile italiene au precizat că urmau a beneficia de ajutor doar următoarele asociații:

(21)

Comisia a inițiat procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din tratat cu referire la ajutoarele de stat prevăzute la articolul 99 alineatul (2) litera (a) și la articolul 124 alineatele (1) și (2) din legea nr. 32/2000 (în ceea ce privește sectorul agricol, în primul caz, și în ceea ce privește asociațiile ASPROSUD, Sicilia Verde și APRO FRUS, în cel de-al doilea caz), deoarece avea îndoieli cu privire la compatibilitatea acestora cu piața comună.

(22)

În legătură cu ajutoarele prevăzute pentru sectorul agricol de articolul 99 alineatul (2) litera (a) din legea nr. 32/2000, principiul acordării unei garanții presupune existența unui împrumut; lista schemelor cărora le pot fi aplicate aceste acordări de garanții, transmisă de autoritățile italiene la cererea serviciilor Comisiei, cuprindea câteva scheme care nu prea puteau fi finanțate prin împrumuturi, ținând cont de caracterul măsurilor prevăzute în cadrul lor (de exemplu, era greu de conceput că ajutoarele destinate acoperirii primelor de asigurare din sectorul agricol ar fi putut lua forma unui împrumut).

(23)

Un alt element care a determinat Comisia să se îndoiască de compatibilitatea cu piața comună a ajutoarelor prevăzute la articolul 99 alineatul (2) litera (a) din legea nr. 32/2000 este posibilitatea de a acorda aceste ajutoare în combinație cu aplicarea măsurilor prevăzute la articolul 124 alineatele (1) și (2) din legea menționată. Comisia nu putea să nu se îndoiască de compatibilitatea acestora, dat fiind că admisibilitatea ajutoarelor prevăzute la articolul 124 alineatele (1) și (2) era ea însăși condiționată.

(24)

În sfârșit, Comisia nu dispunea de indicații privind modul în care autoritățile italiene urmau să se asigure că potențialul element de ajutor al garanțiilor, cumulat cu ajutorul prevăzut pentru schemele la care erau aplicabile garanțiile respective, nu generează o depășire a procentelor de ajutor admisibile în cadrul schemelor menționate.

(25)

În legătură cu ajutoarele prevăzute la articolul 124 alineatele (1) și (2) din legea nr. 32/2000, autoritățile italiene explicaseră că acestea erau destinate exclusiv achitării restanțelor la plata contribuțiilor către asociațiile de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 1035/72. Aceste contribuții ar fi trebuit să fie deja plătite, dar nu au fost plătite deoarece FEOGA nu a garantat acoperirea financiară a angajamentelor financiare asumate la nivelul Italiei.

(26)

Autoritățile italiene au adăugat că puteau beneficia de ajutor doar cei care dobândiseră dreptul la ajutor înainte de 21 noiembrie 1996 [data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 2200/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a pieței în sectorul fructelor și legumelor (12), care a înlocuit Regulamentul (CEE) nr. 1035/72] și care nu au pierdut respectivul drept.

(27)

Cu ocazia examinării dosarului, Comisia a putut constata că, în temeiul articolului 53 din Regulamentul (CE) nr. 2200/96, drepturile dobândite de organizațiile de producători înaintea intrării în vigoare a regulamentului, în conformitate cu titlul IIa și cu articolul 14 din Regulamentul (CEE) nr. 1035/72, se păstrează până la epuizarea lor și că, în cazul în care ar fi îndeplinite toate condițiile prevăzute la articolul 14 din Regulamentul (CEE) nr. 1035/72, ajutoarele naționale acordate, eventual, în temeiul aceluiași articol ar fi compatibile ipso iure cu normele care reglementează organizarea comună a piețelor în sectorul fructelor și legumelor și nu ar trebui să mai facă obiectul unei examinări din perspectiva normelor aplicabile în materie de ajutoare de stat (13).

(28)

Pe baza acestor considerații, autoritățile italiene se angajaseră să schimbe modalitățile de acordare a ajutoarelor prevăzute, în așa fel încât acestea să fie conforme cu dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 1035/72 (a se vedea considerentele 19 și 20). Totuși, având în vedere lista beneficiarilor transmisă de autoritățile italiene, Comisia constatase că, în cazul asociațiilor menționate la considerentul 21, ajutorul în cauză urma să fie acordat cu o depășire considerabilă a termenului de șapte ani de la recunoașterea asociației și că, prin urmare, nu ar mai fi fost îndeplinite toate condițiile prevăzute la articolul 14 din Regulamentul (CEE) nr. 1035/72 (ținând cont de faptul că una dintre condiții era ca ajutoarele să fie acordate în cinci ani, dar în cel mult șapte ani de la recunoaștere); ajutoarele ar fi trebuit să fie analizate, așadar, din perspectiva articolelor 87 și 88 din tratat.

(29)

În cadrul acestei analize din perspectiva articolelor 87 și 88 din tratat, Comisia a constatat că, deoarece Regulamentul (CEE) nr. 1035/72 fusese abrogat prin Regulamentul (CE) nr. 2200/96, acordarea unui ajutor pe baza unui act legislativ care nu mai există unor asociații ale căror drepturi și-au pierdut valabilitatea [fapt care determina inaplicabilitatea articolului 53 din Regulamentul (CE) nr. 2200/96, menționat la considerentul 27] a interferat cu funcționarea mecanismelor organizării comune a piețelor din sectorul legumelor și fructelor instituite prin Regulamentul (CE) nr. 2200/96. În conformitate cu punctul 3.2 din Orientările comunitare privind ajutoarele de stat din sectorul agricol, Comisia poate aproba un ajutor incompatibil cu dispozițiile care reglementează o organizare comună a piețelor sau care ar interfera cu funcționarea corectă a acesteia.

(30)

În consecință, Comisia nu putea decât să se îndoiască de compatibilitatea ajutorului cu piața comună.

(31)

Aceste îndoieli erau susținute de faptul că un ajutor acordat în circumstanțele descrise ar fi constituit un ajutor cu efect retroactiv interzis în mod explicit în temeiul punctului 3.6 din Orientările comunitare privind ajutoarele de stat din sectorul agricol, deoarece nu conține componenta necesară de stimulent pe care trebuie să o conțină un ajutor în sectorul agricol, cu excepția ajutoarelor cu caracter de compensare.

(32)

În sfârșit, Comisia se îndoia și de soliditatea argumentului conform căruia FEOGA nu ar fi garantat acoperirea financiară a angajamentelor asumate la nivelul Italiei, deoarece cofinanțarea constituirii asociațiilor de producători implică rambursarea automată, din FEOGA, a unei părți a ajutorului aprobat în cadrul organizării comune a piețelor.

(33)

Prin scrisoarea din 26 august 2004, înregistrată la 30 august 2004, prin scrisoarea din 24 noiembrie 2004, înregistrată la 26 noiembrie 2004, și prin scrisoarea din 26 octombrie 2005, înregistrată la 28 octombrie 2005, Reprezentanța permanentă a Italiei pe lângă Uniunea Europeană a comunicat Comisiei răspunsul autorităților italiene la inițierea procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) din tratat cu referire la ajutoarele prevăzute la articolul 99 alineatul (2) litera (a) și la articolul 124 alineatele (1) și (2) din legea nr. 32/2000 (în ceea ce privește sectorul agricol, în primul caz, și asociațiile ASPROSUD, Sicilia Verde și APRO FRUS în al doilea caz).

(34)

Prin scrisoarea din 26 august 2004, autoritățile italiene au transmis următoarele solicitări și observații cu privire la ajutoarele prevăzute la articolul 99 alineatul (2) litera (a) din legea nr. 32/2000:

(35)

Prin aceeași scrisoare, autoritățile italiene au comunicat următoarele observații referitoare la ajutoarele prevăzute pentru cele trei asociații menționate la considerentul 21, la articolul 124 alineatele (1) și (2) din legea nr. 32/2000:

(36)

Prin scrisoarea din 24 noiembrie 2004, autoritățile italiene au transmis o copie a articolului 12 din legea regională nr. 15 din 5 noiembrie 2004 (denumită în continuare „legea nr. 15/2004”) care modifică, printre altele, articolele 99 și 124 din legea nr. 32/2000.

(37)

În ceea ce privește articolul 99 din legea nr. 32/2000, articolul 12 alineatele (2) și (4) din legea nr. 15/2004 a sporit numărul potențialilor beneficiari ai măsurilor prevăzute, incluzând și întreprinderile neasociate care își asumă obligația de a plăti costurile administrative inerente acordării garanției, și a stabilit că, pentru perioada 2000-2006, suma maximă destinată măsurilor prevăzute de articol este de 20 de milioane EUR.

(38)

În ceea ce privește articolul 124 din legea nr. 32/2000, articolul 12 alineatul (8) din legea nr. 15/2004 a introdus un nou alineat (2), înlocuind modalitățile de acordare a ajutoarelor descrise la considerentul 19 de mai sus cu modalități conforme celor prevăzute de articolul 14 din Regulamentul (CEE) nr. 1035/72.

(39)

Acest nou alineat (2) adăugat la articolul 124 din legea nr. 32/2000 pentru a înlocui alineatul existent pe care autoritățile italiene se angajaseră să-l modifice (a se vedea considerentul 20) este formulat după cum urmează:

„În conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (CEE) nr. 1035/72, pentru primul, al doilea, al treilea, al patrulea și, respectiv, al cincilea an, cuantumul maxim al acestor contribuții este echivalent cu 5 %, 5 %, 4 %, 3 % și, respectiv, 2 % din valoarea producției comercializate cuprinsă de acțiunea organizației de producători. Cuantumul ajutorului nu poate depăși în niciun caz cheltuielile reale de constituire și de funcționare administrativă a organizației. Nu pot fi acordate ajutoare pentru cheltuieli efectuate după al cincilea an sau după șapte ani de la recunoaștere.”

(40)

Prin scrisoarea din 26 octombrie 2005, autoritățile italiene au comunicat că articolul 99 alineatul (2) litera (a) din legea nr. 32/2000 fusese abrogat de articolul 23 din legea regională nr. 11 din 21 septembrie 2005 și au anunțat retragerea notificării care se referea la articolul respectiv.

(41)

Articolul 87 alineatul (1) din tratat prevede că sunt incompatibile cu piața comună ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau sectoare de producție, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(42)

Măsurile analizate în cazul de față corespund acestei definiții, în sensul că sunt finanțate din resurse publice, care favorizează anumite tipuri de producție (de exemplu, sectorul fructelor și legumelor) și care pot afecta schimburile comerciale, având în vedere poziția pe care o ocupă Italia pe piețele în cauză (în ceea ce privește fructele – excluzând citricele – în 2005 Italia avea o producție de 11 443 milioane de tone, fiind cel mai mare producător de fructe din Uniunea Europeană).

(43)

Totuși, în cazurile prevăzute la articolul 87 alineatele (2) și (3) din tratat, anumite măsuri pot fi considerate, prin derogare, compatibile cu piața comună.

(44)

În cazul de față, având în vedere măsurile descrise anterior, singura derogare care poate fi invocată este cea prevăzută la articolul 87 alineatul (3) litera (c) din tratat, în temeiul căreia pot fi considerate compatibile cu piața comună ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, în cazul în care acestea nu aduc modificări condițiilor schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun.

(45)

În primul rând, Comisia constată că articolul 99 alineatul (2) litera (a) din legea nr. 32/2000 a fost abrogat fără a fi fost aplicat [având în vedere efectul de suspendare legat de inițierea procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) din tratat] și că autoritățile italiene au retras notificarea referitoare la aceasta, ceea ce face inutilă examinarea aplicabilității dispozițiilor derogării prevăzute de articolul 87 alineatul (3) litera (c) din tratat.

(46)

În legătură cu ajutoarele prevăzute la articolul 124 alineatele (1) și (2) din legea nr. 32/2000, Comisia constată că modalitățile de acordare a ajutoarelor au fost adaptate pentru a se conforma dispozițiilor Regulamentului (CEE) nr. 1035/72, modificat de articolul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 3284/83 al Consiliului din 14 noiembrie 1983 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1035/72 privind organizarea comună a piețelor în sectorul fructelor și legumelor (14), prin dispozițiile articolului 124 noul alineat (2) din legea nr. 32/2000, introdus de articolul 12 din legea nr. 15/2004.

(47)

La data adoptării legii respective, ajutoarele pentru asociațiile de producători erau reglementate de Regulamentul (CE) nr. 2200/96.

(48)

După cum se arată și la considerentul 27, articolul 53 din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 prevede că drepturile dobândite de organizațiile de producători înainte de intrarea în vigoare a regulamentului, în conformitate cu articolul 14 și cu titlul IIa din Regulamentul (CEE) nr. 1035/72, rămân valabile până la epuizarea lor, dacă sunt respectate toate condițiile prevăzute de articolul 14 menționat.

(49)

Dispozițiile articolului 124 noul alineat (2) din legea nr. 32/2000 introdus de articolul 12 din legea nr. 15/2004 demonstrează îndeplinirea condițiilor prevăzute de articolul 14 menționat și garantează în mod efectiv excluderea oricărei asociații de producători care nu îndeplinește condițiile respective. Deoarece, în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 1035/72, normele privind ajutoarele de stat se aplicau doar în limitele stabilite de Consiliu, iar regulamentul prevedea, la articolul 14, o dispoziție direct aplicabilă care autoriza acordarea de ajutoare naționale dacă erau respectate, în prealabil, anumite condiții, care erau deja îndeplinite la momentul respectiv, ajutoarele naționale în cauză nu mai trebuie să facă obiectul unei examinări din perspectiva normelor aplicabile în materie de ajutoare de stat.

(50)

Prin urmare, dispare obiectul celorlalte îndoieli exprimate de Comisie cu ocazia inițierii procedurii.

(51)

Dată fiind abrogarea articolului 99 alineatul (2) litera (a) din legea nr. 32/2000, Comisia nu trebuie să se pronunțe privind compatibilitatea cu piața comună a ajutoarelor prevăzute de litera menționată. Prin urmare, procedura inițiată cu referire la dispozițiile respective, rămasă fără obiect, poate fi încheiată.

(52)

Dat fiind că, în temeiul articolului 124 alineatul (2) din legea regională nr. 32/2000, modificat de articolul 12 din legea nr. 15/2004, ajutoarele prevăzute pentru asociațiile de producători devin conforme cu dispozițiile articolului 14 din Regulamentul (CEE) nr. 1035/72 și că, datorită acestei circumstanțe, ajutoarele respective sunt considerate a fi compatibile în mod automat cu normele care reglementează organizarea comună a piețelor și nu mai trebuie să facă obiectul unei examinări din perspectiva normelor aplicabile în materie de ajutoare de stat, procedura inițiată în acest sens, rămasă fără obiect, poate fi, de asemenea, încheiată,