<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROA.0400306701.case.xml"><NO.CASE>C-356/05</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62005C0356</NO.CELEX><NO.SEQ>0007.0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>3070</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>3092</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>23</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><LEFT>CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL STIX-HACKL — CAUZA C-356/05</LEFT><RIGHT>FARRELL</RIGHT></CURR.TITLE><CONTENTS.CONCLUSION><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Christine Stix-Hackl</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20061005">5 octombrie 2006</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Limba originală: franceza.</P></NOTE></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>I —</NO.P><TXT>Introducere</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>în prezenta cauză, având ca obiect pronunţarea unei hotărâri preliminare, se solicită Curţii să răspundă la întrebarea dacă, în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, o persoană trebuie să fie considerată <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>pasager<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>, în sensul articolului 1 din Directiva 90/232/CEE a Consiliului<NOTE NOTE.ID="E0002" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A treia directivă 90/232/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19900514">14 mai 1990</DATE> privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="129" DATE.PUB="1990" PAGE.FIRST="33">JO L 129, p. 33</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 06/vol. 1, p. 240, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>a treia directivă<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/>).</P></NOTE>, în cazul în care a fost victima unui accident de circulaţie în timp ce se afla într-un vehicul care nu era nici destinat transportului de pasageri, nici dotat cu scaune destinate acestei utilizări. în plus, prin intermediul unei a doua întrebări, instanţa de trimitere solicită Curţii să se pronunţe asupra posibilităţii justiţiabililor de a invoca în faţa instanţelor naţionale drepturi care le-ar fi conferite prin articolul 1 din Directiva 90/232.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>II —</NO.P><TXT>Cadrul juridic</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Dreptul comunitar</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 1 din Directiva 72/166/CEE a Consiliului<NOTE NOTE.ID="E0003" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>... din <DATE ISO="19720424">24 aprilie 1972</DATE> privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto şi introducerea obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="103" DATE.PUB="1972" PAGE.FIRST="1">JO L 103, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 06/vol. 1, p. 10, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>prima directivă<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/>).</P></NOTE>, <QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>vehicul<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/> înseamnă <QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>orice vehicul cu motor destinat transportului pe uscat şi acţionat în mod mecanic, dar care nu se deplasează pe şine, inclusiv orice tip de trailer, indiferent dacă este cuplat sau nu<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Articolul 3 alineatul (1) din prima directivă prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>[...] fiecare stat membru ia toate măsurile necesare pentru a se asigura ca răspunderea<?PAGE NO="I-3071"?> civilă pentru pagubele produse de vehiculele care provin în mod obişnuit de pe teritoriul lor să fie acoperită prin asigurare. Aceste măsuri stabilesc aria răspunderii civile acoperite de asigurare, precum şi termenii şi condiţiile asigurării.<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Articolul 2 alineatul (1) din A doua directivă 84/5/CEE a Consiliului<NOTE NOTE.ID="E0004" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>... din <DATE ISO="19831230">30 decembrie 1983</DATE> privind apropierea legislaţiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, astfel cum a fost modificată prin a treia directivă (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="008" DATE.PUB="1983" PAGE.FIRST="17">JO L 8, p. 17</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 06/vol. 1, p. 104, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>a doua directivă<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/>).</P></NOTE> prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru ca orice dispoziţie legală sau clauză contractuală conţinută într-o poliţă de asigurare, eliberată în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva 72/166/CEE, care exclude de la asigurare cazurile în care vehiculele sunt utilizate sau conduse de către:</P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>persoane care nu sunt autorizate în mod explicit sau implicit,</P><P>sau</P></ITEM><ITEM><P>persoane care nu sunt titularele unui permis care să le dea dreptul să conducă vehiculul respectiv,</P><P>sau</P></ITEM><ITEM><P>persoane care nu respectă obligaţiile legale de ordin tehnic cu privire la starea şi siguranţa vehiculului respectiv,</P></ITEM></LIST><P>să fie considerată, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 72/166/CEE, fără efect în ceea priveşte pretenţiile unor terţi care au fost victime ale unui accident.</P><P>Cu toate acestea, dispoziţia sau clauza prevăzută la prima liniuţă poate fi invocată împotriva unor persoane care s-au îmbarcat voluntar în vehiculul care a provocat dauna, în cazul în care asigurătorul poate dovedi că acestea ştiau că vehiculul este furat.</P><?PAGE NO="I-3072"?><P>Statele membre au posibilitatea, pentru accidentele survenite pe teritoriul lor, să nu aplice dispoziţia de la primul paragraf, în cazul şi în măsura în care victima poate obţine despăgubirea prejudiciului său de la un organism de asigurări sociale.<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>5.</NO.P><TXT>Potrivit considerentelor al doilea-al cincilea ale celei de a treia directive:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>întrucât articolul 3 din Directiva 72/166/CEE impune ca fiecare stat membru să adopte toate măsurile necesare astfel încât răspunderea civilă pentru pagubele produse de autovehiculele aflate, în mod obişnuit, pe teritoriul lor să fie acoperită printr-o asigurare; întrucât daunele acoperite de o astfel de asigurare, precum şi termenii şi condiţiile acesteia, ar trebui stabilite prin aceste măsuri;</P><P>întrucât Directiva 84/5/CEE [...] a redus considerabil diferenţele între nivelul şi conţinutul asigurării obligatorii de răspundere civilă în statele membre; întrucât există încă diferenţe semnificative în ceea ce priveşte acoperirea oferită prin asigurare;</P><P>întrucât victimelor accidentelor cauzate de autovehicule ar trebui să li se garanteze un tratament comparabil, indiferent de locul în care are loc accidentul pe teritoriul Comunităţii;</P><P>întrucât există îndeosebi diferenţe în asigurarea obligatorie pentru pasagerii autovehiculelor în unele state membre; întrucât, pentru a putea proteja această categorie deosebit de vulnerabilă de victime potenţiale, astfel de diferenţe ar trebui eliminate;</P><P>[...]<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>6.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 1 din a treia directivă:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>Fără a aduce atingere celui de al doilea paragraf al articolului 2 alineatul (1) din Directiva 84/5/CEE, asigurarea menţionată la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 72/166/CEE acoperă răspunderea pentru vătămarea corporală a tuturor pasagerilor, alţii decât conducătorul auto, ce rezultă ca urmare a utilizării unui vehicul</P><?PAGE NO="I-3073"?><P>În sensul prezentei directive, termenul <QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="00AB"/>vehicul<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="00BB"/> are semnificaţia definită la articolul 1 din Directiva 72/166/CEE.<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Dreptul naţional</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>7.</NO.P><TXT>Secţiunea 56 din Road Traffic Act 1961 (legea privind circulaţia rutieră, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>1961 Act<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/>) prevede obligaţia de a subscrie o asigurare pentru utilizarea unui vehicul, după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>(1)</NO.P><TXT>Niciunei persoane (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="00AB"/>utilizator<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="00BB"/>) nu îi este permis să circule cu un vehicul cu propulsie mecanică într-un loc public, cu excepţia cazului în care un asigurător auto sau o persoană exceptată este răspunzătoare de daunele provocate prin utilizarea neglijentă a vehiculului sau a cazului în care este în vigoare:</TXT><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>o poliţă de asigurare aprobată prin care utilizatorul sau orice altă persoană care ar putea să fie răspunzătoare de daunele provocate prin utilizarea neglijentă a vehiculului de către utilizator este asigurată pentru toate sumele, fără limită, [...] pe care utilizatorul sau reprezentantul personal al acestuia ar putea fi obligaţi să le plătească oricărei persoane (mai puţin persoanelor exceptate) cu titlu de despăgubire sau de cheltuieli pentru vătămări corporale sau daune materiale provocate de o utilizare neglijentă a vehiculului de către utilizator [...]<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>8.</NO.P><TXT>Secţiunea 65(1)(a) din 1961 Act, astfel cum a fost inserată prin Regulation 7 of the European Communities (Road traffic) (Compulsory Insurance) (Amendment) Regulations 1992 (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0015" REF.END="QE0015" CODE="201E"/>Regulation 1992<QUOT.END ID="QE0015" REF.START="QS0015" CODE="201D"/>), defineşte persoana exceptată după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0016" REF.END="QE0016" CODE="201E"/>(a)</NO.P><TXT>Orice persoană care solicită despăgubiri pentru vătămări corporale pe care le-a suferit în timpul în care era în sau pe un vehicul cu propulsie mecanică [...] pe care îl priveşte documentul relevant, altul decât unul sau nişte vehicule cu propulsie mecanică ce formează un ansamblu de vehicule dintr-o clasă indicată în vederea aplicării prezentului alineat de reglementări adoptate de ministru, în măsura în care respectivele reglementări nu prevăd o asigurare obligatorie de răspundere civilă care să acopere pasagerii pentru:</TXT><P><LIST TYPE="roman"><ITEM><NP><NO.P>(i)</NO.P><TXT>orice parte a unui vehicul cu propulsie mecanică, altul decât un<?PAGE NO="I-3074"?> vehicul mare destinat serviciului public, cu excepţia cazului în care această parte a vehiculului nu este nici concepută [...] şi nici construită cu scaune pentru pasageri;</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST><P>[...]<QUOT.END ID="QE0016" REF.START="QS0016" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>9.</NO.P><TXT>În temeiul competenţelor conferite ministrului prin secţiunea 5 şi prin secţiunea 65(1) (a) din 1961 Act, ministrul a adoptat Regulation 1992, al cărui articol 4 prevede inserarea unui nou articol 6 în Road Traffic (Compulsory Insurance) Regulations 1962 (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0017" REF.END="QE0017" CODE="201E"/>Regulations 1962<QUOT.END ID="QE0017" REF.START="QS0017" CODE="201D"/>), după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0018" REF.END="QE0018" CODE="201E"/>(1)</NO.P><TXT>în vederea aplicării alineatului (a) al subsecţiunii (1) din secţiunea 65 din Act, sunt indicate următoarele vehicule:</TXT><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>vehiculele, altele decât motocicletele, concepute şi construite cu scaune pentru pasager;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>motocicletele concepute şi construite cu scaune pentru pasageri.</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(2)</NO.P><TXT>Paragraful (a) al alineatului (1) al acestui articol va intra în vigoare la <DATE ISO="19951231">31 decembrie 1995</DATE>.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(3)</NO.P><TXT>Paragraful (b) al alineatului (1) al acestui articol va intra în vigoare la <DATE ISO="19981231">31 decembrie 1998</DATE>.<QUOT.END ID="QE0018" REF.START="QS0018" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>10.</NO.P><TXT>Instanţa de trimitere precizează că prin coroborarea secţiunii 56 şi a secţiunii 65(1) (a) din 1961 Act rezultă că o persoană care circulă cu un vehicul trebuie să fi subscris o poliţă de asigurare aprobată care să acopere răspunderea acesteia pentru vătămările corporale suferite de persoanele care călătoresc în vehicul, altele decât persoanele exceptate. Persoanele exceptate sunt cele care solicită repararea daunei suferite în timp ce se aflau într-un vehicul de un alt tip decât cele indicate de ministru în cadrul regulations, în consecinţă, în ceea ce priveşte vehiculele indicate de ministru în cadrul regulations, există o obligaţie de a subscrie o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru daunele provocate persoanelor care calatoresc<?PAGE NO="I-3075"?> în aceste vehicule. Cu toate acestea, în cazul în care indică un vehicul sau o clasă de vehicule, ministrul nu are competenţa de a extinde obligaţia de a subscrie o asigurare pentru daunele provocate persoanelor care călătoresc în orice parte a acestui vehicul sau clase de vehicule care nu este nici concepută, nici construită cu scaune pentru pasageri.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>III —</NO.P><TXT>Situaţia de fapt, desfăşurarea acţiunii principale şi întrebările preliminare</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>11.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="19960126">26 ianuarie 1996</DATE>, în timp ce era pasageră într-un vehicul, doamna Farrell a fost victima unui accident rutier. Conducătorul auto al vehiculului, care era şi proprietarul acestuia, domnul Whitty, a pierdut controlul vehiculului, care s-a ciocnit de un zid. Acest vehicul era o camionetă care nu era nici concepută, nici construită pentru a transporta pasageri în spate, aşadar nu era dotată cu scaune în spate. La momentul accidentului, doamna Farrell era aşezată în spate pe podeaua vehiculului, cu alte cuvinte, în partea vehiculului care nu era dotată cu scaune.</TXT></NP><NP><NO.P>12.</NO.P><TXT>În urma accidentului, s-a dovedit că domnul Whitty nu era asigurat. Din acest motiv, doamna Farrell a încercat să obţină o despăgubire de la MIBI, conform unei convenţii încheiate cu Minister for the Environment în 1988 (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0019" REF.END="QE0019" CODE="201E"/>convenţia<QUOT.END ID="QE0019" REF.START="QS0019" CODE="201D"/>). Prin această convenţie, MIBI se angaja să despăgubească victimele accidentelor rutiere în care erau implicaţi conducători auto care nu respectaseră obligaţia impusă prin 1961 Act de a subscrie asigurarea obligatorie.</TXT></NP><NP><NO.P>13.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, MIBI a refuzat să o despăgubească pe doamna Farrell, pentru motivul că aceasta călătorea într-o parte a vehiculului care nu era nici concepută, nici construită pentru transportul de pasageri. MIBI a considerat că răspunderea pentru vătămările corporale suferite de către reclamantă nu era aşadar o răspundere pentru care asigurarea era obligatorie în temeiul 1961 Act, în consecinţă, convenţia nu se aplica şi MIBI nu era obligat nici să o despăgubească pe doamna Farrell, nici să execute o decizie pe care doamna Farrell ar putea să o obţină împotriva domnului Whitty.</TXT></NP><NP><NO.P>14.</NO.P><TXT>În septembrie 1997, doamna Farrell a iniţiat un proces împotriva tuturor pârâţilor din acţiunea principală. în luna iulie 2001, aceasta a obţinut o decizie de condamnare a domnului Whitty. Evaluarea daunelor a fost amânată până la pronunţarea deciziei asupra fondului.</TXT></NP><NP><NO.P>15.</NO.P><TXT>Prin argumentele formulate, reclamanta urmărea să obţină o hotărâre declarativă de<?PAGE NO="I-3076"?> drepturi care să indice că legislaţia naţională în vigoare la momentul accidentului nu transpunea în mod corect toate dispoziţiile relevante ale primei directive, astfel cum a fost aceasta modificată prin a treia directivă, şi în special prin articolul 1 din a treia directivă. în faţa instanţei naţionale, autorităţile care participau la procedură şi MIBI au respins ideea că măsurile naţionale în vigoare la momentul accidentului nu transpuneau în mod corect dispoziţiile articolului 1 din a treia directivă. Astfel, autorităţile respective au arătat că, în măsura în care dispoziţiile dreptului naţional nu prevedeau o asigurare obligatorie care să acopere răspunderea civilă în privinţa pasagerilor care se aflau în orice parte a unui vehicul cu propulsie mecanică, altul decât un vehicul mare destinat serviciului public, cu excepţia cazului în care partea respectivă este concepută şi construită cu scaune pentru pasageri, acestea puneau în aplicare în mod adecvat şi admisibil dispoziţiile relevante ale directivelor; într-adevăr, dispoziţiile relevante ale dreptului comunitar permiteau ca obligaţia de asigurare de răspundere civilă să nu fie extinsă şi la pasagerii care se aflau într-o astfel de parte a unui vehicul.</TXT></NP><NP><NO.P>16.</NO.P><TXT>Acestea sunt condiţiile în care High Court of Ireland a adresat Curţii următoarele întrebări preliminare:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0020" REF.END="QE0020" CODE="201E"/>1)</NO.P><TXT>În temeiul articolului 1 din A treia directivă 90/232/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19900514">14 mai 1990</DATE> privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, Irlanda este obligată ca, începând cu <DATE ISO="19951231">31 decembrie 1995</DATE> - data limită până la care Irlanda trebuia să transpună dispoziţiile celei de a treia directive referitoare la pasagerii din vehicule, altele decât motocicletele -, să confere un caracter obligatoriu asigurării de răspundere civilă pentru daunele provocate persoanelor care călătoresc într-o parte a unui autovehicul care nu a fost nici concepută, nici construită cu scaune pentru pasageri?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>în cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolul 1 din a treia directivă conferă drepturi pe care particularii le pot invoca în mod direct în faţa instanţelor naţionale?<QUOT.END ID="QE0020" REF.START="QS0020" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>IV —</NO.P><TXT>Analiză</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Remarci introductive</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>17.</NO.P><TXT>Prezenta cauză priveşte cadrul comunitar în materia asigurării obligatorii de<?PAGE NO="I-3077"?> răspundere civilă auto. Acest cadru rezultă dintr-o serie de directive al căror scop este să faciliteze circulaţia auto între statele membre.</TXT></NP><NP><NO.P>18.</NO.P><TXT>Astfel, în ceea ce priveşte vehiculele cu motor, prima directivă a prevăzut obligaţia de a subscrie o asigurare de răspundere civilă pentru pagubele produse de vehicule, care să acopere vătămările corporale. Acoperirea oferită prin asigurare trebuia să cuprindă daunele provocate pe teritoriul altor state membre, potrivit legislaţiei în vigoare în acele state.</TXT></NP><NP><NO.P>19.</NO.P><TXT>A doua directivă urmăreşte să reducă diferenţele dintre nivelul şi conţinutul asigurării obligatorii de răspundere civilă în statele membre, stabilind în special sume minime de garanţie. în plus, asigurarea obligatorie trebuie să acopere atât vătămările corporale, cât şi daunele materiale. Mai mult, a doua directivă prevede că nu sunt opozabile terţilor vătămaţi clauzele contractuale care exclud garanţia în cazul în care vehiculele sunt utilizate sau conduse de către persoane care nu sunt titularele unui permis de conducere sau de către persoane care nu respectă obligaţiile legale de ordin tehnic cu privire la starea şi la siguranţa vehiculului respectiv<NOTE NOTE.ID="E0005" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Articolul 2 alineatul (1) din a doua directivă.</P></NOTE>. în sfârşit, a doua directivă impune crearea unui fond de garantare a cărui misiune este de a repara pagubele materiale sau corporale provocate de un vehicul neidentificat sau neasigurat<NOTE NOTE.ID="E0006" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Articolul 1 alineatul (4) din a doua directivă.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>20.</NO.P><TXT>A treia directivă urmăreşte de asemenea să reducă diferenţele dintre statele membre, în special prin eliminarea diferenţelor în asigurarea obligatorie pentru pasageri<NOTE NOTE.ID="E0007" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea în special al cincilea considerent al celei de a treia directive: <QUOT.START ID="QS0021" REF.END="QE0021" CODE="201E"/>... există îndeosebi diferenţe în asigurarea obligatorie pentru pasagerii autovehiculelor în unele state membre; [...], pentru a putea proteja această categorie deosebit de vulnerabilă de victime potenţiale, astfel de diferenţe ar trebui eliminate<QUOT.END ID="QE0021" REF.START="QS0021" CODE="201D"/>.</P></NOTE>. A treia directivă cuprinde totodată dispoziţii privind domeniul de aplicare teritorială a garanţiei, precum şi accesul la fondul de garantare.</TXT></NP><NP><NO.P>21.</NO.P><TXT>A patra directivă<NOTE NOTE.ID="E0008" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din <DATE ISO="20000516">16 mai 2000</DATE> privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă auto şi de modificare a Directivelor 73/239/CEE şi 88/357/CEE ale Consiliului (a patra directivă privind asigurarea auto) (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="181" DATE.PUB="2000" PAGE.FIRST="65">JO L 181, p. 65</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 06/vol. 4, p. 3, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0022" REF.END="QE0022" CODE="201E"/>a patra directivă<QUOT.END ID="QE0022" REF.START="QS0022" CODE="201D"/>).</P></NOTE>, care nu este aplicabilă situaţiei de fapt din acţiunea principală, priveşte în principal soluţionarea cererilor de despăgubire rezultate din accidente de circulaţie produse în afara ţării de origine a victimei. Pentru a facilita acţiunea terţului vătămat, directiva îi permite acestuia să acţioneze în statul membru de rezidenţă, în faţa reprezentantului însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire şi desemnat<?PAGE NO="I-3078"?> de întreprinderea de asigurare a persoanei responsabile pentru statul respectiv.</TXT></NP><NP><NO.P>22.</NO.P><TXT>în sfârşit, Directiva 2005/14/CE<NOTE NOTE.ID="E0009" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din <DATE ISO="20050511">11 mai 2005</DATE> de modificare a directivelor 72/166/CEE, 84/5/CEE, 88/357/CEE şi 90/232/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2000/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind asigurarea de răspundere civilă auto (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="149" DATE.PUB="2005" PAGE.FIRST="14">JO L 149, p. 14</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 06/vol.7, p. 212).</P></NOTE> actualizează şi îmbunătăţeşte sistemul comunitar al asigurării auto, extinzând la toate victimele în special dreptul de acţiune directă prevăzut în a patra directivă.</TXT></NP><NP><NO.P>23.</NO.P><TXT>Este necesar să se observe că, încă de la început, cadrul comunitar se integrează într-un cadru mai vechi, cel al sistemului cărţii verzi, creat la <DATE ISO="19530101">1 ianuarie 1953</DATE> sub egida Comisiei Economice pentru Europa a Naţiunilor Unite şi administrat de Consiliul birourilor, organism constituit la Londra în anul 1949. Acest sistem are ca obiectiv, pe de o parte, să se asigure că terţii victime ale unor accidente de circulaţie nu vor suferi din cauza faptului că pagubele materiale şi vătămările corporale pe care le suportă au fost provocate de un automobilist străin mai degrabă decât de un automobilist rezident în ţara lor şi, pe de altă parte, să evite ca automobilistii să fie obligaţi să contracteze o asigurare la fiecare dintre frontierele ţărilor în care se deplasează.</TXT></NP><NP><NO.P>24.</NO.P><TXT>Sistemul cărţii verzi se bazează pe birouri naţionale<NOTE NOTE.ID="E0010" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea definiţia de la articolul 1 din prima directivă: <QUOT.START ID="QS0023" REF.END="QE0023" CODE="201E"/>organizaţie profesională constituită în conformitate cu Recomandarea nr. 5 adoptată la <DATE ISO="19490125">25 ianuarie 1949</DATE> de Subcomitetul pentru transport rutier al Comitetului pentru transport pe uscat din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Naţiunilor Unite şi care reuneşte asigurătorii dintr-un stat membru autorizaţi să încheie asigurări obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse de vehicule cu motor<QUOT.END ID="QE0023" REF.START="QS0023" CODE="201D"/>.</P></NOTE> care sunt responsabile, pe de o parte, de gestionarea şi de soluţionarea cererilor de despăgubire rezultate din accidente de circulaţie produse de automobilisti străini şi care garantează, pe de altă parte, certificatele de asigurare auto (<QUOT.START ID="QS0024" REF.END="QE0024" CODE="201E"/>carte verde<QUOT.END ID="QE0024" REF.START="QS0024" CODE="201D"/>) pe care societăţile de asigurare membre le eliberează propriilor asiguraţi.</TXT></NP><NP><NO.P>25.</NO.P><TXT>în rezumat, trebuie să se reţină faptul că dreptul comunitar a prevăzut instituirea unei asigurări obligatorii de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule. Terţii vătămaţi beneficiază de o acţiune directă împotriva asigurătorului de răspundere civilă, iar în subsidiar împotriva fondului de garantare auto competent din punct de vedere teritorial. în schimb, dreptul comunitar nu a armonizat normele de răspundere civilă în materia accidentelor de circulaţie. în aceste condiţii, întrebarea care se ridică este dacă şi în ce măsură asigurătorul de răspundere<?PAGE NO="I-3079"?> sau fondul de garantare poate opune terţului vătămat nu numai lipsa răspunderii asiguratului, ci, de asemenea, comportamentul terţului vătămat sau excepţii întemeiate pe contractul de asigurare<NOTE NOTE.ID="E0011" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea în această privinţă norma citată la articolul 2 alineatul (1) din a doua directivă, precum şi, în ceea ce priveşte fondul de garantare, articolul 1 alineatul (4) al treilea paragraf din a doua directivă.</P></NOTE>.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Cu privire la prima întrebare preliminară</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Rezumat al argumentelor părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>26.</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Doamna Farrell</HT> şi <HT TYPE="ITALIC">Comisia</HT> apreciază în esenţă că articolul 1 din a treia directivă impune ca asigurarea obligatorie să acopere, în toate statele membre, daunele provocate persoanelor care călătoresc într-o parte a unui vehicul care nu a fost nici concepută pentru transportul de pasageri, nici dotată cu scaune în acest scop; <HT TYPE="ITALIC">guvernul irlandez</HT> şi <HT TYPE="ITALIC">MIBI</HT> au însă o opinie contrară.</TXT></NP><NP><NO.P>27.</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Doamna Farrell</HT> aminteşte, făcând trimitere la cauza Withers<NOTE NOTE.ID="E0012" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Ordonanţa Curţii (Camera întâi) din <DATE ISO="20021014">14 octombrie 2002</DATE>, Withers (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-158/01" YEAR="2002" PAGE.ECR="I-8301">C-158/01, Rec. p. I-8301</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, că prima şi a doua directivă nu impuneau statelor membre să confere un caracter obligatoriu asigurării în materie de răspundere civilă pentru vătămările corporale cauzate persoanelor care călătoresc într-o parte a vehiculului care nu este nici destinată transportului de pasageri, nici dotată în acest scop. în plus, aceasta subliniază că articolul 1 din a treia directivă a modificat obligaţiile statelor în materia asigurării obligatorii, impunându-le să garanteze că asigurarea acoperă toţi pasagerii din vehicule. Aşadar, a treia directivă nu ar lăsa statelor nicio putere de apreciere cu privire la acest aspect.</TXT></NP><NP><NO.P>28.</NO.P><TXT>Doamna Farrell arată că noţiunea <QUOT.START ID="QS0025" REF.END="QE0025" CODE="201E"/>pasager<QUOT.END ID="QE0025" REF.START="QS0025" CODE="201D"/> menţionată la articolul 1 din a treia directivă nu face obiectul niciunei definiţii. Din ordonanţa pronunţată în cauza Withers<NOTE NOTE.ID="E0013" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Citată la nota de subsol 12, punctul 21.</P></NOTE> ar rezulta că pasagerii sunt indivizi care călătoresc în vehicule, indiferent dacă sunt aşezaţi pe scaune sau nu. în opinia acesteia, dacă termenul <QUOT.START ID="QS0026" REF.END="QE0026" CODE="201E"/>pasager<QUOT.END ID="QE0026" REF.START="QS0026" CODE="201D"/> folosit în a treia directivă ar fi interpretat în sensul că desemnează numai persoanele aşezate pe scaune, Curtea nu ar fi trebuit să folosească sintagma <QUOT.START ID="QS0027" REF.END="QE0027" CODE="201E"/>aşezaţi pe scaune<QUOT.END ID="QE0027" REF.START="QS0027" CODE="201D"/> în ordonanţa menţionată. în plus, doamna Farrell subliniază că şi în fragmentul privind partea unui vehicul care nu este dotată cu locuri pe scaune Curtea menţionează pasagerii. Este evident că în cazul în care Curtea ar fi dorit să stabilească o distincţie între pasageri şi alte persoane care călătoresc într-un vehicul, Curtea ar fi putut folosi noţiunile <QUOT.START ID="QS0028" REF.END="QE0028" CODE="201E"/>persoană<QUOT.END ID="QE0028" REF.START="QS0028" CODE="201D"/> sau <QUOT.START ID="QS0029" REF.END="QE0029" CODE="201E"/>individ<QUOT.END ID="QE0029" REF.START="QS0029" CODE="201D"/> mai degrabă decât noţiunea <QUOT.START ID="QS0030" REF.END="QE0030" CODE="201E"/>pasager<QUOT.END ID="QE0030" REF.START="QS0030" CODE="201D"/>.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3080"?><NP><NO.P>29.</NO.P><TXT>În opinia doamnei Farrell, ar rezulta din acestea că articolul 1 din a treia directivă trebuie să fie interpretat în sensul că impune statelor membre să confere un caracter obligatoriu asigurării de răspundere civilă pentru daunele provocate persoanelor instalate într-o parte a unui vehicul care nu a fost nici concepută pentru transportul de pasageri, nici dotată cu scaune în acest scop. Această concluzie nu ar putea fi pusă în discuţie de fragmentul din procesul-verbal al Consiliului referitor la adoptarea poziţiei comune privind a treia directivă, potrivit căruia <QUOT.START ID="QS0031" REF.END="QE0031" CODE="201E"/>Consiliul şi Comisia declară că dispoziţiile articolului 1 nu aduc atingere dispoziţiilor din legislaţiile statelor membre în ceea ce priveşte despăgubirea pasagerului a cărui răspundere este angajată în legătură cu accidentul, a pasagerului în plus faţă de numărul locurilor sau a pasagerului care este transportat într-un vehicul care nu este conceput pentru transportul altor persoane decât al conducătorului auto<QUOT.END ID="QE0031" REF.START="QS0031" CODE="201D"/>. într-adevăr, doamna Farrell aminteşte că, potrivit jurisprudenţei<NOTE NOTE.ID="E0014" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19850130">30 ianuarie 1985</DATE>, Comisia/Danemarca (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="143/83" YEAR="1985" PAGE.ECR="427">143/83, Rec, p. 427, punctele 12 şi 13</REF.DOC.ECR>), şi hotărârea din <DATE ISO="19910226">26 februarie 1991</DATE>, Antonissen (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-292/89" YEAR="1991" PAGE.ECR="I-745">C-292/89, Rec. 1991, p. I-745, punctele 17 şi 18</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, în lipsa unei referiri exprese în cadrul directivei la declaraţia menţionată în procesul-verbal al Consiliului, acest proces-verbal nu poate contribui la interpretarea directivei.</TXT></NP><NP><NO.P>30.</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Guvernul irlandez</HT> apreciază că a transpus în mod corect a treia directivă, în condiţiile în care aceasta din urmă nu ar obliga statele membre să garanteze că asigurarea obligatorie de răspundere civilă acoperă vătămările corporale suferite de persoanele instalate într-o parte a unui vehicul care nu a fost nici concepută pentru transportul de pasageri, nici dotată cu scaune în acest scop.</TXT></NP><NP><NO.P>31.</NO.P><TXT>Întrucât noţiunea <QUOT.START ID="QS0032" REF.END="QE0032" CODE="201E"/>pasager<QUOT.END ID="QE0032" REF.START="QS0032" CODE="201D"/> nu este definită în a treia directivă, guvernul irlandez apreciază că este de competenţa statelor membre să determine care sunt persoanele ce călătoresc în vehicule care trebuie considerate <QUOT.START ID="QS0033" REF.END="QE0033" CODE="201E"/>pasageri<QUOT.END ID="QE0033" REF.START="QS0033" CODE="201D"/> în sensul celei de a treia directive. în opinia guvernului irlandez, noţiunea <QUOT.START ID="QS0034" REF.END="QE0034" CODE="201E"/>pasager<QUOT.END ID="QE0034" REF.START="QS0034" CODE="201D"/> presupune în mod necesar un vehicul prevăzut cu locuri pe scaune şi prezenţa unui scaun pentru pasager. Această abordare ar fi conformă intenţiei Consiliului de la momentul adoptării directivei în discuţie, în plus, guvernul irlandez invocă o afirmaţie a Comisiei conform căreia a treia directivă nu împiedica statele membre să prevadă excluderi de la acoperirea oferită de asigurare precum cele prevăzute în Regulations 1992<NOTE NOTE.ID="E0015" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>În această privinţă, guvernul irlandez face trimitere la o scrisoare din <DATE ISO="19900504">4 mai 1990</DATE> provenită de la directorul Direcţiei generale Instituţii financiare şi drept al societăţilor a Comisiei Europene, care menţionează în special că ar fi absolut clar că în lipsa unei definiţii a conceptului <QUOT.START ID="QS0035" REF.END="QE0035" CODE="201E"/>pasager<QUOT.END ID="QE0035" REF.START="QS0035" CODE="201D"/> în cadrul directivei, statele membre ar dispune în mod evident de o anumită libertate pentru a decide care sunt cazurile în care o persoană ce călătoreşte în sau pe un vehicul într-un mod periculos şi care nu a fost prevăzut de producătorul auto nu poate să mai fie considerată ca fiind <QUOT.START ID="QS0036" REF.END="QE0036" CODE="201E"/>pasager<QUOT.END ID="QE0036" REF.START="QS0036" CODE="201D"/>.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>32.</NO.P><TXT>Guvernul irlandez apreciază că trebuie să se facă distincţie între termenul <QUOT.START ID="QS0037" REF.END="QE0037" CODE="201E"/>pasager<QUOT.END ID="QE0037" REF.START="QS0037" CODE="201D"/> în sensul articolului 1 din a treia directivă şi<?PAGE NO="I-3081"?> termenul <QUOT.START ID="QS0038" REF.END="QE0038" CODE="201E"/>pasager<QUOT.END ID="QE0038" REF.START="QS0038" CODE="201D"/> atunci când acest termen este folosit într-un sens mai general, pentru a desemna pe cineva care se află în sau pe un vehicul, altcineva decât conducătorul auto. Faptul că puterea de apreciere revine statelor membre, astfel cum s-ar arăta în cauza Mendes Ferreira<NOTE NOTE.ID="E0016" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20000914">14 septembrie 2000</DATE>, Mendes Ferreira şi Delgado Correia Ferreira (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-348/98" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-6711">C-348/98, Rec, p. I-6711</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, ar permite ca, în lipsa unei definiţii a noţiunii <QUOT.START ID="QS0039" REF.END="QE0039" CODE="201E"/>pasager<QUOT.END ID="QE0039" REF.START="QS0039" CODE="201D"/> în cadrul celei de a treia directive, acestea să stabilească situaţiile în care o persoană care circulă în mod periculos în sau pe un vehicul, într-un mod ce nu a fost prevăzut de către producătorul auto, nu mai este considerată ca fiind un pasager în sensul articolului 1 din această directivă.</TXT></NP><NP><NO.P>33.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, guvernul irlandez arată că abordarea sa ar corespunde pe deplin cerinţelor de siguranţă. în opinia acestuia, una dintre finalităţile unui vehicul este de a transporta în condiţii de siguranţă alte persoane decât conducătorul auto. în această privinţă, guvernul menţionat face referire, pe de o parte, la efortul permanent pentru îmbunătăţirea siguranţei vehiculelor şi, pe de altă parte, la cerinţele atât de drept intern, cât şi de drept comunitar privind instalarea şi folosirea centurilor de siguranţă în vehicule<NOTE NOTE.ID="E0017" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Guvernul irlandez menţionează cu titlu de exemplu Directiva 76/115/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19751218">18 decembrie 1975</DATE> privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la ancoracele centurilor de siguranţă ale autovehiculelor (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="024" DATE.PUB="1975" PAGE.FIRST="6">JO L 24, p. 6</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 13/vol. 2, p. 146), Directiva 77/541/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19770628">28 iunie 1977</DATE> privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la centurile de siguranţă şi la sistemele de reţinere ale autovehiculelor (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="220" DATE.PUB="1977" PAGE.FIRST="95">JO L 220, p. 95</REF.DOC.OJ>, Editie specială, 13/vol. 3, p. 243), modificată prin Directiva 90/628/CEE a Comisiei din <DATE ISO="19901030">30 octombrie 1990</DATE> de adaptare la progresul tehnic a Directivei 77/541/CEE (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="341" DATE.PUB="1990" PAGE.FIRST="1">JO L 341, p. 1</REF.DOC.OJ>), şi Directiva 91/671/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19911216">16 decembrie 1991</DATE> de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind utilizarea obligatorie a centurii de siguranţă în vehiculele cu o capacitate mai mică de 3,5 tone (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="373" DATE.PUB="1991" PAGE.FIRST="26">JO L 373, p. 26</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 07/vol. 2, p. 99).</P></NOTE>. Opţiunea Irlandei de a nu impune asigurarea obligatorie în privinţa pasagerilor care călătoresc în părţi ale vehiculelor care nu au fost concepute pentru transportul pasagerilor (de exemplu, pe cupa unui excavator) ar fi aşadar absolut conformă cu politica naţională în materie de securitate rutieră.</TXT></NP><NP><NO.P>34.</NO.P><TXT>Ar fi incompatibil cu o astfel de abordare să se admită că unii pasageri călătoresc în părţi ale vehiculelor care nu au fost concepute pentru transportul pasagerilor şi care nu sunt dotate cu sisteme de fixare corespunzătoare. De asemenea, din punctul de vedere al dreptului comunitar, ar fi paradoxal să se introducă directive privind construirea, dotarea şi utilizarea vehiculelor pentru a standardiza siguranţa acestora şi să se impună prezenţa centurilor de siguranţă pentru toţi pasagerii şi, în acelaşi timp, să se insiste ca persoanele, indiferent în care parte a vehiculului călătoresc, inclusiv pe acoperişul acestuia sau sub vehicul, să fie despăgubite printr-o asigurare în condiţiile în care aceste persoane s-au pus ele însele într-o situaţie periculoasă.</TXT></NP><NP><NO.P>35.</NO.P><TXT>La rândul său, <HT TYPE="ITALIC">Comisia</HT> constată că dezbaterea priveşte în principal întinderea obligaţiei ce rezultă din articolul 1 din a treia directivă, de a institui prin asigurarea obligatorie o acoperire pentru vătămările corporale ale pasagerilor. Aceasta precizează că situaţia pasagerilor din vehicule nu era în mod expres reglementată la nivel comunitar<?PAGE NO="I-3082"?> înainte de adoptarea acestei directive. în schimb, Comisia susţine că respectivul articol a extins în mod expres acoperirea oferită prin asigurarea obligatorie impusă la articolul 3 alineatul (1) din prima directivă la vătămările corporale ale <QUOT.START ID="QS0040" REF.END="QE0040" CODE="201E"/>tuturor pasagerilor, alţii decât conducătorul auto<QUOT.END ID="QE0040" REF.START="QS0040" CODE="201D"/>, după cum se arată, de altfel, la punctul 34 din hotărârea Mendes şi Delgado Correia Ferreira<NOTE NOTE.ID="E0018" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Citată la nota de subsol 16.</P></NOTE><NOTE NOTE.ID="E0019" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><QUOT.START ID="QS0041" REF.END="QE0041" CODE="201E"/>Cu toate acestea, este necesar să se amintească faptul că, deşi articolul 1 din a treia directivă a extins asigurarea obligatorie impusă la articolul 3 alineatul (1) din prima directivă, astfel cum a fost acesta precizat şi completat prin a doua directivă, în ceea ce priveşte vătămările corporale ale tuturor pasagerilor, alţii decât conducătorul auto, rezultă... din prezenta hotărâre că acesta nu impune tipul de răspundere civilă pe care asigurarea obligatorie auto trebuie să o acopere.<QUOT.END ID="QE0041" REF.START="QS0041" CODE="201D"/></P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>36.</NO.P><TXT>în opinia Comisiei, articolul 1 din a treia directivă ar urmări instituirea unei abordări uniforme cu privire la asigurarea pasagerilor, având drept corolar necesar existenţa unei definiţii comunitare a noţiunii <QUOT.START ID="QS0042" REF.END="QE0042" CODE="201E"/>pasager<QUOT.END ID="QE0042" REF.START="QS0042" CODE="201D"/>. Totuşi, această noţiune nefiind definită în mod expres în a treia directivă, un <QUOT.START ID="QS0043" REF.END="QE0043" CODE="201E"/>pasager<QUOT.END ID="QE0043" REF.START="QS0043" CODE="201D"/> este pur şi simplu <QUOT.START ID="QS0044" REF.END="QE0044" CODE="201E"/>un călător în sau pe un vehicul public sau privat; orice ocupant al unui astfel de vehicul care nu este nici conducătorul auto, nici pilotul, nici un membru al echipajului<QUOT.END ID="QE0044" REF.START="QS0044" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0020" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Definiţia din New Shorter Oxford Dictionary, 1993, reţinută de Comisie.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>37.</NO.P><TXT>Comisia aminteşte că a treia directivă are drept obiectiv garantarea unui înalt nivel de protecţie a consumatorului în sectorul asigurărilor auto şi că o definiţie largă a noţiunii <QUOT.START ID="QS0045" REF.END="QE0045" CODE="201E"/>pasager<QUOT.END ID="QE0045" REF.START="QS0045" CODE="201D"/> ar permite o mai bună realizare a acestui obiectiv prin oferirea unei protecţii oricărei persoane care călătoreşte într-un vehicul. Aceasta adaugă faptul că noţiunea <QUOT.START ID="QS0046" REF.END="QE0046" CODE="201E"/>vehicul<QUOT.END ID="QE0046" REF.START="QS0046" CODE="201D"/> este definită în termeni foarte generali la articolul 1 alineatul (1) din prima directivă. Comisia constată că reglementarea conţine o excludere specifică privind persoanele care intră în mod voluntar şi în cunoştinţă de cauză într-un vehicul furat, în schimb, această reglementare nu ar preciza nimic despre situaţia unei persoane care foloseşte un vehicul într-un mod care nu a fost prevăzut de producător, deşi se poate în mod evident considera că se pun astfel aceleaşi probleme de ordine publică.</TXT></NP><NP><NO.P>38.</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte declaraţia înscrisă în procesul-verbal al Consiliului la momentul adoptării poziţiei comune a Consiliului, Comisia arată că o astfel de declaraţie generală care nu este menţionată în cuprinsul unei dispoziţii de drept derivat nu poate fi folosită în scopul interpretării acesteia<NOTE NOTE.ID="E0021" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Antonissen, citată la nota de subsol 14, şi hotărârea din <DATE ISO="20060110">10 ianuarie 2006</DATE>, Skov şi alţii, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-402/03" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-199">C-402/03, Rec, p. I-199</REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>. Mai ales o declaraţie care contrazice cuprinsul sau structura unei directive nu ar putea să modifice categoria de persoane care trebuie să fie acoperite prin asigurarea obligatorie<NOTE NOTE.ID="E0022" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea, prin analogie, hotărârea Skov, citată anterior, punctul 43.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>39.</NO.P><TXT>în plus, Comisia apreciază că declaraţia nu a fost redactată în mod expres pentru a<?PAGE NO="I-3083"?> clarifica noţiunea <QUOT.START ID="QS0047" REF.END="QE0047" CODE="201E"/>pasager<QUOT.END ID="QE0047" REF.START="QS0047" CODE="201D"/> ca atare, nici, în consecinţă, întinderea obligaţiei de asigurare. Aceasta înţelege mai degrabă că respectiva declaraţie priveşte anumite situaţii în care despăgubirea ar putea fi limitată din cauza unor consideraţii legate de răspunderea victimei.</TXT></NP><NP><NO.P>40.</NO.P><TXT>Cu privire la această limitare, Comisia aminteşte cauza Candolin<NOTE NOTE.ID="E0023" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20050630">30 iunie 2005</DATE>, Candolin, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-537/03" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-5745">C-537/03, Rec, p. I-5745</REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, în care s-a solicitat Curţii să analizeze o dispoziţie de drept finlandez ce permite reducerea despăgubirii unui pasager ţinând seama de propria răspundere a acestuia în cazul în care conducătorul vehiculului era în stare de ebrietate. Comisia subliniază că în această cauză Curtea a respins afirmaţia potrivit căreia dreptul comunitar nu stabileşte nicio limită a aprecierii, potrivit dreptului naţional al răspunderii civile, a importanţei contribuţiei pasagerului la producerea daunei pe care a suferit-o şi că întinderea unei astfel de despăgubiri poate fi limitată numai în circumstanţe excepţionale, pe baza unei aprecieri individuale (iar nu pe baza unor criterii generale şi abstracte)<NOTE NOTE.ID="E0024" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Candolin, citată anterior, punctele 29 şi 30.</P></NOTE>. în această privinţă, Comisia semnalează faptul că a treia directivă a fost modificată ulterior faptelor din acţiunea principală, prin Directiva 2005/14/CE<NOTE NOTE.ID="E0025" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Citată la nota de subsol 9.</P></NOTE>, care inserează un nou paragraf la articolul 1 din a treia directivă<NOTE NOTE.ID="E0026" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><QUOT.START ID="QS0048" REF.END="QE0048" CODE="201E"/>Statele membre iau măsurile necesare pentru ca orice dispoziţie legală sau orice clauză contractuală dintr-o poliţă de asigurare, care exclude un pasager de la suma asigurată pe motiv că ştia sau ar fi trebuit să ştie că şoferul vehiculului era sub influenţa alcoolului sau a unui drog în momentul accidentului, să fie considerată nulă în ceea ce priveşte cererile de despăgubire ale acestui pasager.<QUOT.END ID="QE0048" REF.START="QS0048" CODE="201D"/></P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>41.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, Comisia consideră că situaţia în care se află o persoană care acceptă pur şi simplu sau alege să călătorească într-o parte a unui vehicul care nu este dotată cu scaune pentru pasageri nu poate fi asimilată împrejurărilor foarte speciale şi grave care justifică exceptarea de la obligaţia de asigurare. O astfel de excepţie este prevăzută în a treia directivă pentru pasagerii care călătoresc în mod voluntar şi în cunoştinţă de cauză într-o maşină furată, precum şi de a doua directivă, care conţine o derogare de la obligaţia de despăgubire în ceea ce priveşte persoanele care s-au îmbarcat voluntar în vehiculul care a provocat dauna, în condiţiile în care se dovedeşte că acestea ştiau că vehiculul nu este asigurat.</TXT></NP><NP><NO.P>42.</NO.P><TXT>Aşadar, Comisia consideră că noţiunea <QUOT.START ID="QS0049" REF.END="QE0049" CODE="201E"/>pasager<QUOT.END ID="QE0049" REF.START="QS0049" CODE="201D"/> în sensul articolului 1 din a treia directivă este o noţiune foarte largă, care acoperă orice persoană transportată într-un vehicul.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Apreciere</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Cuprinsul şi contextul normativ al articolului 1 din a treia directivă</TXT></NP></TI></TITLE><?PAGE NO="I-3084"?><NP><NO.P>43.</NO.P><TXT>Dacă noţiunea de vehicul este definită la articolul 1 din prima directivă, situaţia nu este aceeaşi în ceea ce priveşte noţiunea de pasager. în plus, articolul 1 din a treia directivă face referire la <QUOT.START ID="QS0050" REF.END="QE0050" CODE="201E"/>t[oţi] pasageri [i], alţii decât conducătorul auto<QUOT.END ID="QE0050" REF.START="QS0050" CODE="201D"/>, indicând faptul că unui conducător auto nu i se poate atribui calitatea de pasager<NOTE NOTE.ID="E0027" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Cu privire la dificultăţile determinării concrete a conducătorului auto, a se vedea studiul foarte instructiv al Centrului de drept al consumatorilor de la Universitatea din Louvain, consacrat situaţiei în dreptul belgian: <QUOT.START ID="QS0051" REF.END="QE0051" CODE="201E"/>Noţiunea de conducător auto sub regimul legii din <DATE ISO="19891121">21 noiembrie 1989</DATE><QUOT.END ID="QE0051" REF.START="QS0051" CODE="201D"/>, Forumul asigurărilor, 2006.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>44.</NO.P><TXT>Guvernul irlandez nu contestă faptul că, într-o accepţiune largă, noţiunea de pasager include orice persoană care se găseşte <QUOT.START ID="QS0052" REF.END="QE0052" CODE="201E"/>în sau pe<QUOT.END ID="QE0052" REF.START="QS0052" CODE="201D"/> un vehicul.</TXT></NP><NP><NO.P>45.</NO.P><TXT>întrebarea care se ridică astfel este dacă trebuie excluşi din cercul pasagerilor în sens larg cei care se află la bordul unui vehicul, în condiţiile în care vehiculul nu este destinat transportului acestora şi/sau nu este dotat în acest scop.</TXT></NP><NP><NO.P>46.</NO.P><TXT>Guvernul irlandez, susţinut de MIBI, se pronunţă în favoarea unei accepţiuni mai restrânse a noţiunii de pasager, care ar exclude de la acoperirea oferită prin asigurare terţii vătămaţi care s-au îmbarcat într-un vehicul care nu era nici destinat transportului lor, nici dotat în acest scop. Guvernul irlandez justifică această abordare printr-o preocupare pentru coerenţă cu reglementarea referitoare la securitatea rutieră, arătând că includerea unor astfel de persoane în domeniul de aplicare al garanţiei de asigurare obligatorie ar însemna să impună acoperirea prin asigurare a unui comportament în mod deliberat periculos.</TXT></NP><NP><NO.P>47.</NO.P><TXT>Deşi preocuparea pentru coerenţă a guvernului irlandez merită să reţină atenţia, nu este mai puţin adevărat că interpretarea astfel propusă a articolului 1 din a treia directivă urmăreşte să introducă o distincţie între terţii vătămaţi, care nu rezultă din cuprinsul directivei. Comisia subliniază în mod justificat că dreptul comunitar relevant prevede în mod explicit o exceptare de la obligaţia de asigurare în privinţa pasagerilor care călătoresc voluntar şi în cunoştinţă de cauză într-o maşină furată<NOTE NOTE.ID="E0028" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf din a doua directivă.</P></NOTE>, precum şi o derogare de la obligaţia de despăgubire în ceea ce priveşte persoanele care s-au îmbarcat voluntar în vehiculul care a provocat dauna, atunci când se dovedeşte că acestea ştiau că vehiculul nu este asigurat<NOTE NOTE.ID="E0029" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Articolul 1 alineatul 4 al treilea paragraf din a doua directivă.</P></NOTE>. Aşadar, nu rezultă oportunitatea introducerii unor limitări implicite ale acoperirii oferite pasagerilor prin asigurare.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3085"?><NP><NO.P>48.</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte neacoperirea persoanelor care se expun în mod voluntar unui pericol de care ar fi trebuit să fie conştiente, potrivit poziţiei adoptate de guvernul irlandez, se impune citarea cauzei Candolin<NOTE NOTE.ID="E0030" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Citată anterior, punctul 23.</P></NOTE>, având ca obiect o dispoziţie de drept finlandez care permite reducerea despăgubirii unui pasager - prin acceptarea unei culpe care a contribuit la producerea daunei - în cazul în care conducătorul vehiculului era în stare de ebrietate. După ce a subliniat că primele trei directive privind asigurarea auto nu au armonizat normele de răspundere civilă în materia accidentelor de circulaţie, Curtea a apreciat că astfel de norme nu ar putea să aducă atingere efectului util al directivelor menţionate. Curtea a admis faptul că s-a adus o astfel de atingere în cazul în care dreptul de despăgubire a victimei a fost redus pe baza unor criterii generale şi abstracte, iar nu pe baza unei aprecieri individuale a comportamentului acesteia. Transpus în prezenta cauză, în pofida faptului că dispoziţiile de drept naţional în cauză nu privesc dreptul răspunderii civile, acest raţionament ar putea însemna că acoperirea oferită prin asigurare anumitor categorii de persoane transportate nu ar putea fi redusă sau exclusă pe baza unor consideraţii legate de periculozitatea abstractă a comportamentului acestora.</TXT></NP><NP><NO.P>49.</NO.P><TXT>în cele din urmă, deşi directiva în cauză nu este aplicabilă în acţiunea principală, se impune constatarea că şi Directiva 2005/14 a adoptat o abordare restrictivă în raport cu limitările acoperirii oferite prin asigurare pasagerilor. într-adevăr, articolul 1 din a treia directivă, astfel cum a fost modificat prin Directiva 2005/14<NOTE NOTE.ID="E0031" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Citată la nota de subsol 9.</P></NOTE>, prevede că <QUOT.START ID="QS0053" REF.END="QE0053" CODE="201E"/>[s]tatele membre iau măsurile necesare pentru ca orice dispoziţie legală sau orice clauză contractuală dintr-o poliţă de asigurare, care exclude un pasager de la suma asigurată pe motiv că ştia sau ar fi trebuit să ştie că şoferul vehiculului era sub influenţa alcoolului sau a unui drog în momentul accidentului, să fie considerată nulă în ceea ce priveşte cererile de despăgubire ale acestui pasager<QUOT.END ID="QE0053" REF.START="QS0053" CODE="201D"/>. Această dispoziţie este motivată prin faptul că pasagerul <QUOT.START ID="QS0054" REF.END="QE0054" CODE="201E"/>nu este în mod obişnuit în măsură să evalueze corect gradul de intoxicare a şoferului<QUOT.END ID="QE0054" REF.START="QS0054" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0032" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Considerentul (15) al Directivei 2005/14.</P></NOTE>.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>Finalitatea articolului 1 din a treia directivă</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>50.</NO.P><TXT>Trebuie să se cerceteze dacă finalitatea articolului 1 din a treia directivă confirmă obiecţiile de mai sus, prezentate în temeiul cuprinsului respectivului articol şi al contextului normativ al acestuia.</TXT></NP><NP><NO.P>51.</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte acoperirea oferită pasagerilor prin asigurarea obligatorie auto,<?PAGE NO="I-3086"?> dreptul comunitar a fost modificat în mod apreciabil prin a treia directivă. în cauza Withers, care are ca obiect o situaţie de fapt similară celei din acţiunea principală, Curtea a considerat, în privinţa primei şi a celei de a doua directive, că acestea <QUOT.START ID="QS0055" REF.END="QE0055" CODE="201E"/>nu se opun menţinerii unei legislaţii naţionale care nu prevede că asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule acoperă vătămările corporale ale pasagerilor transportaţi într-o parte a unui vehicul, altul decât un vehicul mare destinat serviciului public, cu excepţia situaţiei în care această parte a vehiculului este concepută şi construită cu scaune pentru pasageri<QUOT.END ID="QE0055" REF.START="QS0055" CODE="201D"/>, întrucât statele membre au rămas competente pentru a determina întinderea acoperirii oferite prin asigurare pasagerilor<NOTE NOTE.ID="E0033" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea punctul 18 din ordonanţa citată la nota de subsol 12.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>52.</NO.P><TXT>Această jurisprudenţă nu pare să fie determinantă în prezenta cauză, în condiţiile în care prima directivă are drept obiectiv eliminarea <QUOT.START ID="QS0056" REF.END="QE0056" CODE="201E"/>diferenţelor în asigurarea obligatorie pentru pasagerii autovehiculelor în unele state membre<QUOT.END ID="QE0056" REF.START="QS0056" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0034" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Al cincilea considerent al celei de a treia directive.</P></NOTE>, prin extinderea acoperirii oferite prin asigurarea obligatorie prevăzută la articolul 3 alineatul (1) din a treia directivă la <QUOT.START ID="QS0057" REF.END="QE0057" CODE="201E"/>t[oţi] pasageri [i], alţii decât conducătorul auto<QUOT.END ID="QE0057" REF.START="QS0057" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0035" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea cu privire la acest aspect hotărârea Mendes Ferreira, citată la nota de subsol 16, punctul 34.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>53.</NO.P><TXT>Trebuie să se sublinieze aici că această extindere urmărea protejarea unei <QUOT.START ID="QS0058" REF.END="QE0058" CODE="201E"/>categori[i] deosebit de vulnerabil [e] de victime potenţiale<QUOT.END ID="QE0058" REF.START="QS0058" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0036" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Al cincilea considerent al celei de a treia directive.</P></NOTE>. Or, această vulnerabilitate există în privinţa tuturor persoanelor transportate, astfel cum Comisia a subliniat în mod corect. în schimb, consideraţiile Comisiei referitoare la necesitatea unui înalt nivel de protecţie a consumatorilor, astfel cum a fost exprimată în al treisprezecelea considerent, nu conving deloc, întrucât obligaţia de protecţie a consumatorilor nu ar putea să nu ţină seama de comportamentul persoanei transportate, în cazul în care aceasta se expune în mod deliberat unui pericol.</TXT></NP><NP><NO.P>54.</NO.P><TXT>Având în vedere faptul că a treia directivă continua armonizarea conţinutului şi a întinderii asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, trebuie să se considere că noţiunea de pasager, prevăzută la articolul 1 din a treia directivă, trebuie interpretată în mod uniform la nivel comunitar. într-adevăr, lipsa unei astfel de interpretări uniforme ar avea ca efect tocmai să permită subzistenţa diferenţelor pe care a treia directivă intenţionează să le elimine.</TXT></NP><NP><NO.P>55.</NO.P><TXT>în această privinţă, trebuie să se sublinieze că interpretarea propusă de guvernul irlandez ar risca să introducă noi diferenţe între statele membre. într-adevăr, dacă<?PAGE NO="I-3087"?> noţiunea de pasager ar fi limitată la pasagerii care folosesc locuri prevăzute pentru transportul lor, ar putea apărea diferenţe în dezavantajul unor astfel de pasageri<NOTE NOTE.ID="E0037" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea, de exemplu, în ceea ce priveşte Franţa, articolul A211-3 din Codul asigurărilor: <QUOT.START ID="QS0059" REF.END="QE0059" CODE="201E"/>transportul este considerat ca fiind efectuat în condiţii suficiente de siguranţă: a) în ceea ce priveşte autoturismele, ... atunci când pasagerii sunt transportaţi în interiorul vehiculelor; b) în ceea ce priveşte vehiculele utilitare, atunci când persoanele transportate s-au îmbarcat fie în interiorul cabinei, fie pe o platformă cu părţi laterale, fie în interiorul unei caroserii închise, iar numărul acestora nu este mai mare de opt în plus faţă de conducătorul auto; ... Pentru aplicarea dispoziţiilor anterioare, copiii cu vârste mai mici de zece ani se iau în considerare ca jumătate de persoană...<QUOT.END ID="QE0059" REF.START="QS0059" CODE="201D"/> (sublinierea noastră).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>56.</NO.P><TXT>în acest context, pare dificil ca noţiunea de pasager în sensul articolului 1 din a treia directivă să depindă de comportamentul victimei unui accident de circulaţie. în realitate, luarea în considerare a periculozităţii comportamentului victimei unui accident de circulaţie, indiferent dacă aceasta s-a îmbarcat sau nu într-un vehicul supus obligaţiei de asigurare, ţine de dreptul răspunderii civile, şi nu de domeniul de aplicare al acţiunii directe a victimei împotriva asigurătorului de răspundere civilă sau, în subsidiar, împotriva organismului prevăzut la articolul 1 alineatul (4) din a doua directivă. îi este permis asigurătorului sau organismului menţionat anterior să exercite o acţiune împotriva persoanei al cărei comportament a contribuit la realizarea daunei.</TXT></NP><NP><NO.P>57.</NO.P><TXT>în cele din urmă, referirea guvernului irlandez la declaraţia comună a Consiliului şi a Comisiei înscrisă în procesul-verbal al Consiliului la momentul adoptării poziţiei comune a Consiliului, reluată în scrisoarea din <DATE ISO="19900504">4 mai 1990</DATE> menţionată anterior, nu pare deloc relevantă. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii, o declaraţie generală înscrisă în procesul-verbal al Consiliului care nu este menţionată în cuprinsul unei dispoziţii de drept derivat nu poate fi folosită în scopul interpretării acesteia<NOTE NOTE.ID="E0038" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea hotărârile citate la nota de subsol 21.</P></NOTE>; în orice caz, declaraţia respectivă nu priveşte decât limitarea <QUOT.START ID="QS0060" REF.END="QE0060" CODE="201E"/>despăgubirii pasagerului<QUOT.END ID="QE0060" REF.START="QS0060" CODE="201D"/>, în cazul în care acesta a contribuit la realizarea daunei pe care o suportă. Aşadar, această declaraţie pare să privească normele de răspundere civilă şi nu ar putea limita domeniul de aplicare al dispoziţiilor de drept comunitar care garantează o întindere uniformă a garanţiei de asigurare - cu excluderea oricărei limitări, mai puţin în cazul unei excepţii prevăzute în mod expres, legată de comportamentul pasagerului.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>c)</NO.P><TXT>Concluzie</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>58.</NO.P><TXT>Articolul 1 din Directiva 90/232/CEE a Consiliului trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să menţină o legislaţie naţională care prevede o excludere de la obligaţia de asigurare în materia răspunderii civile pentru vătămările corporale suferite de particularii care călătoresc în părţi ale vehiculului care nu sunt nici<?PAGE NO="I-3088"?> concepute, nici construite cu scaune pentru pasageri.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>C —</NO.P><TXT>Cu privire la a doua întrebare</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>59.</NO.P><TXT>Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanţa de trimitere urmăreşte să afle dacă articolul 1 din a treia directivă conferă particularilor drepturi pe care aceştia ar putea să le invoce în faţa instanţelor naţionale.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Rezumatul argumentelor părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>60.</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Doamna Farrell</HT> şi <HT TYPE="ITALIC">Comisia</HT> susţin că articolul 1 din a treia directivă conferă drepturi pe care particularii le pot invoca direct în faţa instanţelor naţionale. în schimb, <HT TYPE="ITALIC">guvernul irlandez</HT> şi <HT TYPE="ITALIC">MIBI</HT> pretind că, întrucât această directivă este corect transpusă, nici măcar nu se pune această problemă.</TXT></NP><NP><NO.P>61.</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Doamna Farrell</HT> subliniază că, în cazul în care obligaţiile impuse statelor membre sunt suficient de clare şi de precise, o directivă poate avea efect direct. Aceasta consideră că din cuprinsul ordonanţei Withers, citată anterior, rezultă că, în opinia Curţii, acesta este cazul în ceea ce priveşte a treia directivă. Potrivit doamnei Farrell, împrejurarea că, la punctul 20 din această ordonanţă<NOTE NOTE.ID="E0039" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><QUOT.START ID="QS0061" REF.END="QE0061" CODE="201E"/>Cu toate acestea, accidentul care este la originea acţiunii principale a avut loc [...] înainte de expirarea termenului de transpunere stabilit în a treia directivă pentru Irlanda [...]. Aşadar, această directivă nu ar putea fi invocată de către părţile din acţiunea principală în faţa instanţei de trimitere.<QUOT.END ID="QE0061" REF.START="QS0061" CODE="201D"/></P></NOTE>, Curtea nu a declarat că a treia directivă nu prezenta caracteristicile necesare pentru a avea efect direct demonstrează că numai data la care s-a produs accidentul împiedica invocarea celei de a treia directive. Doamna Farrell consideră că, prin urmare, trebuie să se răspundă la a doua întrebare preliminară că <QUOT.START ID="QS0062" REF.END="QE0062" CODE="201E"/>[a]rticolul 1 din a treia directivă, concepută pentru a conferi drepturi în termeni suficient de precisi şi de clari, este de natură a avea efect direct<QUOT.END ID="QE0062" REF.START="QS0062" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>62.</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Guvernul irlandez,</HT> susţinut de <HT TYPE="ITALIC">MIBI,</HT> consideră că, întrucât a pus în aplicare în mod corect a treia directivă, nu este necesară invocarea efectului direct al acestei directive. Cu toate acestea, fără a aduce atingere acestei poziţii, guvernul irlandez arată că un astfel de efect direct nu ar putea să decurgă în niciun caz din ordonanţa Withers, citată anterior. MIBI contestă că ar fi o emanaţie a statului în sensul criteriilor evocate în hotărârea Foster<NOTE NOTE.ID="E0040" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19900712">12 iulie 1990</DATE>, Foster (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-188/89" YEAR="1990" PAGE.ECR="I-3313">C-188/89, Rec, p. I-3313, punctul 18</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>: în această privinţă, MIBI face referire la forma sa juridică privată şi la faptul că îşi exercită atribuţiile în materie de asigurare obligatorie auto în temeiul unei convenţii negociate în mod liber cu statul.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3089"?><NP><NO.P>63.</NO.P><TXT>La rândul său, <HT TYPE="ITALIC">Comisia</HT> aminteşte că particularii pot invoca în mod direct dispoziţiile unei directive împotriva unui stat membru în măsura în care acestea sunt necondiţionate şi suficient de precise. în consecinţă, în opinia acesteia, întrebarea preliminară care se ridică este dacă MIBI este o emanaţie a statului în sensul criteriilor evocate în hotărârea Foster<NOTE NOTE.ID="E0041" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea citată la nota de subsol 40.</P></NOTE>. Pentru a fi calificat astfel, MIBI trebuie să fie un organism sau o entitate care este supusă autorităţii sau controlului statului sau care dispune de puteri exorbitante în raport cu cele care rezultă din normele aplicabile în relaţiile dintre particulari. Comisia susţine că, având în vedere misiunea publică specială a organismului MIBI, acesta trebuie să fie considerat o emanaţie a statului. Pe de altă parte, aceasta menţionează o hotărâre a Circuit Court (Irlanda), în care s-ar fi ajuns la o concluzie similară<NOTE NOTE.ID="E0042" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19991029">29 octombrie 1999</DATE>, Dublin Bus împotriva MIBI.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>64.</NO.P><TXT>în opinia Comisiei, nu rămâne decât să se verifice dacă termenii articolului 1 din a treia directivă sunt necondiţionaţi şi suficient de precisi pentru a fi invocaţi împotriva organismului MIBI. Comisia constată că acest articol prevede că asigurarea obligatorie acoperă răspunderea pentru vătămarea corporală a tuturor pasagerilor, alţii decât conducătorul auto, ce rezultă ca urmare a utilizării unui vehicul, fiind excluşi în mod expres numai cei care călătoresc în cunoştinţă de cauză într-un vehicul furat. Aşadar, Comisia consideră că articolul în discuţie permite identificarea atât a beneficiarilor, cât şi a tipului de răspundere care trebuie acoperită prin asigurarea obligatorie. Aceasta adaugă faptul că, desigur, articolul 3 alineatul (1) din prima directivă lasă statelor membre o anumită putere de apreciere cu privire la modul de organizare a propriului sistem de asigurare obligatorie; totuşi, această putere de apreciere este, potrivit Comisiei, pur organizaţională şi nu ar privi întinderea obligaţiei fundamentale de asigurare. Prin urmare, Comisia propune Curţii să statueze că articolul 1 din a treia directivă poate fi invocat în mod direct de către particulari în faţa instanţelor naţionale.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Apreciere</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>65.</NO.P><TXT>Având în vedere situaţia de fapt din acţiunea principală, rezultă că instanţa de trimitere urmăreşte să afle dacă reclamanta poate să invoce articolul 1 din a treia directivă cu scopul de a înlătura dispoziţiile de drept naţional care exclud de la beneficiul garanţiei asigurării obligatorii - şi, în consecinţă, de la prestaţiile din partea MIBI -persoanele care călătoresc în oricare parte a unui vehicul care nu este nici concepută, nici construită cu scaune pentru pasageri.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3090"?><NP><NO.P>66.</NO.P><TXT>Potrivit jurisprudenţei<NOTE NOTE.ID="E0043" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea, de exemplu, hotărârea din <DATE ISO="19830119">19 ianuarie 1983</DATE>, Becker (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="8/81" YEAR="1983" PAGE.ECR="53">8/81, Rec, p. 53</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, numai dispoziţiile necondiţionate şi suficient de precise sunt de natură a fi invocate de către un particular împotriva unui stat.</TXT></NP><NP><NO.P>67.</NO.P><TXT>Articolul 1 din a treia directivă prevede că asigurarea obligatorie <QUOT.START ID="QS0063" REF.END="QE0063" CODE="201E"/>acoperă răspunderea pentru vătămarea corporală a tuturor pasagerilor, alţii decât conducătorul auto, ce rezultă ca urmare a utilizării unui vehicul<QUOT.END ID="QE0063" REF.START="QS0063" CODE="201D"/>, fiind excluşi numai cei care călătoresc în cunoştinţă de cauză într-un vehicul furat, întrucât articolul menţionat permite identificarea atât a beneficiarilor, cât şi a naturii răspunderii care trebuie acoperită prin asigurarea obligatorie, rezultă că acesta conferă particularilor respectivi un drept necondiţionat şi de o precizie suficientă. Această concluzie nu ar putea fi pusă în discuţie de împrejurarea că articolul 1 din a treia directivă trimite la articolul 3 alineatul (1) din prima directivă, care impune statelor membre să ia <QUOT.START ID="QS0064" REF.END="QE0064" CODE="201E"/>toate măsurile necesare pentru a se asigura ca răspunderea civilă pentru pagubele produse de vehiculele care provin în mod obişnuit de pe teritoriul lor să fie acoperită prin asigurare<QUOT.END ID="QE0064" REF.START="QS0064" CODE="201D"/>. într-adevăr, deşi directivele ulterioare au lăsat statelor membre o anumită latitudine în punerea în aplicare a dispoziţiilor în materie de asigurare obligatorie auto, nu este mai puţin adevărat că acestea au precizat conţinutul şi întinderea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto; în ceea ce priveşte pasagerii, a căror definiţie reiese exclusiv din dreptul comunitar, situaţia lor juridică poate fi definită în lumina celor trei generaţii succesive de directive.</TXT></NP><NP><NO.P>68.</NO.P><TXT>Subzistă o dificultate deosebită, care rezultă în speţă din faptul că vehiculul accidentat nu era asigurat şi că victima, doamna Farrell, solicita o despăgubire de la MIBI, în calitate de organism autorizat în sensul articolului 1 alineatul (4) din a doua directivă.</TXT></NP><NP><NO.P>69.</NO.P><TXT>Fiind vorba despre o entitate de drept privat ai cărei membri sunt societăţile de asigurare prezente în Irlanda pe piaţa asigurărilor auto şi care este legată de stat printr-o convenţie de drept privat<NOTE NOTE.ID="E0044" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Convenţia din <DATE ISO="19881221">21 decembrie 1988</DATE> încheiată între MIBI şi ministrul mediului.</P></NOTE> în vederea îndeplinirii misiunilor organismului prevăzut la articolul 1 alineatul (4) din a doua directivă, trebuie să se determine dacă MIBI poate fi considerat ca o emanaţie a statului în sensul criteriilor evocate în hotărârea Foster<NOTE NOTE.ID="E0045" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Citată la nota de subsol 40, punctul 18.</P></NOTE>. Potrivit Curţii, <QUOT.START ID="QS0065" REF.END="QE0065" CODE="201E"/>dispoziţii necondiţionate şi suficient de precise ale unei directive [pot] fi invocate de către justiţiabili împotriva unor organisme sau entităţi [...] aflate sub autoritatea sau sub controlul statului sau care [dispun] de puteri exorbitante în raport cu cele care rezultă din normele aplicabile în relaţiile dintre particulari.<QUOT.END ID="QE0065" REF.START="QS0065" CODE="201D"/> Rezultă de aici, potrivit Curţii, că, <QUOT.START ID="QS0066" REF.END="QE0066" CODE="201E"/>în orice caz, printre entităţile cărora li se pot opune dispoziţiile<?PAGE NO="I-3091"?> unei directive de natură a avea efecte directe figurează un organism care, indiferent de forma sa juridică, a fost însărcinat în temeiul unui act al autorităţii publice să îndeplinească, sub controlul acesteia din urmă, un serviciu de interes public şi care dispune, în acest scop, de puteri exorbitante în raport cu normele aplicabile în relaţiile dintre particulari<QUOT.END ID="QE0066" REF.START="QS0066" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0046" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea citată anterior, punctul 20.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>70.</NO.P><TXT>Problema dobândeşte o dimensiune specială în măsura în care cadrul comunitar al asigurării auto se integrează într-un sistem mai vechi<NOTE NOTE.ID="E0047" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea punctul 23 de mai sus şi următoarele.</P></NOTE>, în care a fost lăsat un spaţiu larg profesioniştilor din asigurări în scopul instituirii de birouri naţionale şi de fonduri naţionale de garantare auto, astfel încât punerea în aplicare a cadrului comunitar în statele membre este efectuată într-o mare măsură prin structuri de drept privat.</TXT></NP><NP><NO.P>71.</NO.P><TXT>Ţinând seama de puţinele elemente oferite de instanţa de trimitere în privinţa organismului MIBI, pare dificil să se afirme de la bun început că acesta din urmă se află sub autoritatea sau sub controlul statului şi nu este sigur că acesta dispune de puteri exorbitante în raport cu cele care rezultă din normele aplicabile în relaţiile dintre particulari, în schimb, nu este contestat faptul că MIBI îndeplineşte funcţiile unui organism autorizat în sensul articolului 1 alineatul (4) din a doua directivă, însărcinat cu despăgubirea victimelor accidentelor provocate de vehicule neidentificate sau neasigurate. Această misiune prezintă un caracter public, în condiţiile în care este prevăzută de a doua directivă însăşi, controlul statului exerci-tându-se prin intermediul autorizării - conventionale în speţă - a organismului în cauza<NOTE NOTE.ID="E0048" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Cu privire la problema asimilării unei entităţi private de tipul unui organism profesional statului, a se vedea Wernicke, S., Die Privatwirkung im Europäischen Gemeinschaftsrecht, Baden-Baden, 2002, p. 186 şi următoarele. Autorul reţine ca situaţie de asimilare pe aceea în care un particular a fost însărcinat să îndeplinească o misiune publică ce revine statului în temeiul dreptului comunitar, în condiţiile în care, în dreptul naţional, executarea acestei misiuni nu îi revine decât particularului în cauză (a se vedea op. cit., p. 190). Cu toate acestea, autorul nu admite că este vorba despre o asimilare decât în măsura necesară în scopul executării misiunii publice. Suntem de acord cu această soluţie, întrucât garantează posibilitatea invocării dispoziţiilor precise şi necondiţionate de drept derivat în toate statele membre, indiferent de natura organismului reţinut de stat în scopul asigurării misiunii publice prevăzute de dreptul comunitar.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>72.</NO.P><TXT>în concluzie, considerăm că MIBI poate fi asimilat statului în calitate de organism autorizat în sensul articolului 1 alineatul (4) din a doua directivă, însărcinat cu misiunea încredinţată organismelor menţionate de a doua directivă, astfel încât articolul 1 din a treia directivă poate fi invocat în mod direct de particulari în faţa instanţelor naţionale.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="I-3092"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>V —</NO.P><TXT>Concluzie</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>73.</NO.P><TXT>Având în vedere observaţiile care precedă, se propune Curţii să răspundă întrebărilor instanţei de trimitere după cum urmează:</TXT><P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0067" REF.END="QE0067" CODE="201E"/>1)</NO.P><TXT>Articolul 1 din Directiva 90/232/CEE a Consiliului trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să menţină o legislaţie naţională care prevede o excludere de la obligaţia de asigurare în materia răspunderii civile pentru vătămările corporale suferite de particularii care călătoresc în părţi ale vehiculului care nu sunt nici concepute, nici construite cu scaune pentru pasageri.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Articolul 1 din Directiva 90/232/CEE a Consiliului poate fi invocat în mod direct de particulari în faţa instanţelor naţionale.<QUOT.END ID="QE0067" REF.START="QS0067" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>