<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROA.0800690901.case.xml"><NO.CASE>C-287/05</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62005J0287</NO.CELEX><NO.SEQ>0003.0002</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>6934</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>6956</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>23</PAGE.TOTAL><AUTHOR>CJ</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><LEFT>HOTĂRÂREA DIN <DATE ISO="20070911">11.9.2007</DATE> — CAUZA C-287/05</LEFT><RIGHT>HENDRIX</RIGHT></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Marea Cameră)</P><P><DATE ISO="20070911">11 septembrie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: olandeza.</P></NOTE></P></TI></TITLE><JUDGMENT.INIT><P>în cauza C-287/05,</P><P>având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Centrale Raad van Beroep (Ţările de Jos), prin Decizia din <DATE ISO="20050715">15 iulie 2005</DATE>, primită de Curte la <DATE ISO="20050718">18 iulie 2005</DATE>, în procedura</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P>D. P. W. Hendrix</P></PLAINTIFS><AGAINST>împotriva</AGAINST><DEFENDANTS><P>Raad van Bestuur van het Uitvoeringsinstituut Werknemersverzekeringen,</P></DEFENDANTS></PARTIES><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>CURTEA (Marea Cameră),</P><P>compusă din domnul V. Skouris, preşedinte, domnii P. Jann, C W. A. Timmermans, A. Rosas, K. Lenaerts, P. Kūris şi E. Juhász, preşedinţi de cameră, domnii G. Arestis, A. Borg Barthet, M. Ilešič, J. Malenovský, U. Lõhmus şi J.-C. Bonichot (raportor), judecători,</P><?PAGE NO="I-6935"?><P>avocat general: doamna J. Kokott,</P><P>grefier: doamna M. Ferreira, administrator principal,</P></PREAMBLE.INIT><GR.VISA><VISA>având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din <DATE ISO="20061114">14 noiembrie 2006</DATE>,</VISA></GR.VISA><GR.CONSID><CONSID><P>luând în considerare observaţiile prezentate:</P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>pentru domnul Hendrix, de doamna M. J. Klinkert, advocaat;</P></ITEM><ITEM><P>pentru Raad van Bestuur van het Uitvoeringsinstituut Werknemersverzekeringen, de domnul F. W. M. Keunen, Senior jurist;</P></ITEM><ITEM><P>pentru guvernul olandez, de doamna H. G. Sevenster şi de domnul M. de Grave, în calitate de agenţi;</P></ITEM><ITEM><P>pentru guvernul Regatului Unit, de doamna C. White şi de domnul Z. Bryanston-Cross, în calitate de agenţi, asistaţi de domnul D. Anderson, QC;</P></ITEM><ITEM><P>pentru Comisia Comunităţilor Europene, de domnii D. Martin şi P. van Nuffel, în calitate de agenţi,</P></ITEM></LIST></CONSID></GR.CONSID><GR.VISA><VISA>după ascultarea concluziilor avocatului general în şedinţa din <DATE ISO="20070329">29 martie 2007</DATE>,</VISA></GR.VISA><?PAGE NO="I-6936"?><PREAMBLE.FINAL><P>pronunţă prezenta</P></PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Hotărâre</P></TI></TITLE><NP><NO.P>1</NO.P><TXT>Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare priveşte interpretarea articolului 4 alineatul (2a) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din <DATE ISO="19710614">14 iunie 1971</DATE> privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii care desfăşoară activităţi independente şi cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii, în versiunea acestuia modificată şi actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din <DATE ISO="19961202">2 decembrie 1996</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="028" DATE.PUB="1997" PAGE.FIRST="1">JO 1997, L 28, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 05/vol, 4, p. 35), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1223/98 al Consiliului din <DATE ISO="19980604">4 iunie 1998</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="168" DATE.PUB="1998" PAGE.FIRST="1">JO L 168, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 05/vol. 5, p. 60) (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>Regulamentul nr. 1408/71<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>), precum şi domeniul de aplicare al articolelor 12 CE, 18 CE, 39 CE şi al articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din <DATE ISO="19681015">15 octombrie 1968</DATE> privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="257" DATE.PUB="1968" PAGE.FIRST="2">JO L 257, p. 2</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 05/vol, 1, p. 11).</TXT></NP><NP><NO.P>2</NO.P><TXT>Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Hendrix, pe de o parte, şi Raad van Bestuur van het Uitvoeringsinstituut Werknemersverzekeringen (Consiliul de administraţie al Institutului de Gestiune a Asigurărilor pentru Salariaţi, denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>UWV<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/>), pe de altă parte. Reclamantul din acţiunea principală contestă refuzul consiliului sus-amintit de a-i recunoaşte dreptul la prestaţia acordată în temeiul Legii privind asigurarea pentru incapacitate de muncă a tinerilor cu handicap (Wet arbeidsongeschiktheidsvoorziening jonggehandicapten) din <DATE ISO="19970424">24 aprilie 1997</DATE> (Stb. 1997, nr. 177, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>Wajong<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/>) pentru motivul că nu are domiciliul în Ţările de Jos.</TXT></NP><?PAGE NO="I-6937"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cadrul juridic</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Reglementarea comunitară</P></TI></TITLE><NP><NO.P>3</NO.P><TXT>Articolul 2 din Regulamentul nr. 1408/71 defineşte categoriile de persoane cărora le sunt aplicabile aceste dispoziţii şi prevede la alineatul (1):</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>Prezentul regulament se aplică lucrătorilor salariaţi sau care desfăşoară activităţi independente şi studenţilor care s-au supus sau fac obiectul legislaţiei unuia sau mai multor state membre şi care sunt cetăţeni ai unuia dintre statele membre [...] precum şi membrilor de familie ai acestora şi urmaşilor lor.<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>4</NO.P><TXT>Potrivit prevederilor articolului 4 din Regulamentul nr. 1408/71, intitulat <QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>Probleme reglementate<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/>:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>(1)</NO.P><TXT>Prezentul regulament se aplică tuturor legislaţiilor referitoare la următoarele domenii de securitate socială:</TXT><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>prestaţii de boală şi de maternitate;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>prestaţii de invaliditate, inclusiv cele destinate menţinerii sau ameliorării capacităţii de a realiza un venit;</TXT></NP></ITEM></LIST></P><P>[...]</P></NP></ITEM><?PAGE NO="I-6938"?><ITEM><NP><NO.P>(2a)</NO.P><TXT>Prezentul regulament se aplică şi prestaţiilor speciale necontributive, care sunt acordate în baza unei legislaţii sau a unor regimuri diferite de cele prevăzute la alineatul (1) sau care sunt excluse în temeiul alineatului (4), dacă aceste prestaţii sunt destinate:</TXT><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>fie să acopere, cu titlu suplimentar, complementar sau accesoriu, riscurile care corespund ramurilor de securitate socială prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(h) sau</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>să asigure numai o protecţie specifică a persoanelor cu handicap.</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST><P>[...]</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>(4)</NO.P><TXT>Prezentul regulament nu se aplică [...] asistenţei sociale<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/>.</TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>5</NO.P><TXT>în privinţa prestaţiilor speciale necontributive prevăzute la articolul 4 alineatul (2a) din Regulamentul nr. 1408/71, articolul 10a alineatul (1) din acest regulament prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 10 şi titlului III, persoanele cărora li se aplică prezentul regulament beneficiază de prestaţiile speciale necontributive în numerar prevăzute la articolul 4 alineatul (2a) numai pe teritoriul statului membru în care îşi au domiciliul, în conformitate cu legislaţia statului respectiv, cu condiţia ca aceste prestaţii să fie enumerate în anexa IIa. Aceste prestaţii se acordă de către şi pe cheltuiala instituţiei de la locul de reşedinţă.<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="I-6939"?><NP><NO.P>6</NO.P><TXT>Anexa IIa litera J din Regulamentul nr. 1408/71 califică drept prestaţii speciale necontributive prestaţiile acordate în Ţările de Jos în temeiul Wajong.</TXT></NP><NP><NO.P>7</NO.P><TXT>Articolul 7 din Regulamentul nr. 1612/68, adoptat în vederea aplicării dispoziţiilor Tratatului CE referitoare la libera circulaţie a lucrătorilor, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>(1)</NO.P><TXT>Lucrătorul resortisant al unui stat membru nu poate fi tratat diferit, pe teritoriul celorlalte state membre, faţă de lucrătorii naţionali, pe criterii de cetăţenie, în ceea ce priveşte condiţiile de încadrare în muncă şi de muncă şi, în special, în ceea ce priveşte remunerarea, concedierea şi, în cazul în care rămân fără un loc de muncă, reintegrarea profesională şi reangajarea.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(2)</NO.P><TXT>Acesta beneficiază de aceleaşi avantaje sociale şi fiscale ca şi lucrătorii naţionali.</TXT><P>[...]<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/></P></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Reglementarea naţională</P></TI></TITLE><NP><NO.P>8</NO.P><TXT>Legea privind asigurarea pentru incapacitate de muncă (Wet op de arbeidsongeschiktheidsverzekering) din <DATE ISO="19660218">18 februarie 1966</DATE> (Stb. 1966, nr. 84, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>WAO<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/>) asigură salariaţii contra riscului de pierdere a salariului din cauza unei incapacităţi de muncă. Această asigurare este finanţată prin cotizaţii datorate de angajatori, aplicate asupra salariului pe care aceştia îl achită angajaţilor lor. Pentru a beneficia de o prestaţie în temeiul WAO, persoana trebuie să fie asigurată la momentul producerii incapacităţii de muncă.</TXT></NP><?PAGE NO="I-6940"?><NP><NO.P>9</NO.P><TXT>Până în 1998, Legea privind stabilirea unei asigurări generale pentru incapacitate de muncă (Algemene Arbeidsongeschiktheidswet) din <DATE ISO="19751211">11 decembrie 1975</DATE> (Stb. 1975, nr. 674, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>AAW<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/>) prevedea o asigurare generală obligatorie care acoperea totalitatea populaţiei contra consecinţelor financiare ale unei incapacităţi de muncă de lungă durată.</TXT></NP><NP><NO.P>10</NO.P><TXT>AAW a fost înlocuită, pe de o parte, de Legea privind asigurarea pentru incapacitate de muncă a lucrătorilor independenţi (Wet arbeidsongeschiktheids- verzekering zelfstandigen) din <DATE ISO="19970424">24 aprilie 1997</DATE> (Stb. 1997, nr. 176), privitoare la lucrătorii independenţi, şi, pe de altă parte, de Wajong, care urmăreşte protejarea tinerilor cu handicap contra consecinţelor financiare ale unei incapacităţi de muncă de lungă durată.</TXT></NP><NP><NO.P>11</NO.P><TXT>Wajong prevede achitarea unei prestaţii cu un nivel minim tinerilor deja afectaţi de o incapacitate totală sau parţială de muncă de lungă durată la momentul intrării lor pe piaţa muncii. Sunt consideraţi tineri cu handicap rezidenţii deja afectaţi de o incapacitate de muncă la momentul împlinirii vârstei de 17 ani sau cei afectaţi ulterior de o incapacitate de muncă şi care au studiat timp de cel puţin şase luni în cursul anului imediat anterior zilei în care a intervenit respectiva incapacitate. Prestaţia nu poate fi obţinută înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.</TXT></NP><NP><NO.P>12</NO.P><TXT>Valoarea prestaţiei furnizate în temeiul Wajong depinde de nivelul incapacităţii de muncă - fiind fixat un plafon minim de 25 % - şi se ridică la 70 % din salariul minim legal în caz de incapacitate totală de muncă. Dreptul la această prestaţie nu este subordonat plăţii vreunei prime sau cotizaţii şi nici existenţei sau inexistenţei resurselor proprii. Cu toate acestea, prestaţia poate fi diminuată în cazul în care beneficiarul obţine venituri din muncă sau în cazul în care această prestaţie se cumulează cu alte prestaţii pentru incapacitate de muncă.</TXT></NP><?PAGE NO="I-6941"?><NP><NO.P>13</NO.P><TXT>Prestaţia prevăzută de Wajong este vărsată de Arbeidsongeschiktheidsfonds jonggehandicapten (Fondul pentru Tinerii cu Handicap Afectaţi de Incapacitate de Muncă) şi este finanţată din fonduri publice (articolul 64 litera a din Wajong).</TXT></NP><NP><NO.P>14</NO.P><TXT>Spre deosebire de AAW, care nu prevede nicio restricţie în această privinţă, prestaţia acordată în temeiul Wajong nu poate fi vărsată dacă beneficiarul nu are domiciliul în Ţările de Jos. Articolul 17 alineatul 1 din Wajong prevede că <QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>dreptul la prestaţia pentru incapacitate de lucru se stinge [...] în prima zi a lunii următoare celei în cursul căreia tânărul cu handicap şi-a stabilit domiciliul în afara Ţărilor de Jos<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>15</NO.P><TXT>Cu toate acestea, se poate deroga de la această regulă în cazul în care stingerea dreptului la prestaţie generează o situaţie de <QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>nedreptate majoră<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/> (articolul 17 alineatul 7 din Wajong).</TXT></NP><NP><NO.P>16</NO.P><TXT>Prin Decizia din <DATE ISO="20030429">29 aprilie 2003</DATE>, UWV a precizat că există o <QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>nedreptate majoră<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/> în cazul în care tânărul cu handicap are motive imperioase să îşi stabilească domiciliul în afara Ţărilor de Jos şi există temeiuri pentru a considera că întreruperea plăţii acestei prestaţii îl lezează în mod semnificativ. Sunt considerate motive imperioase în special faptul de a urma un tratament medical de o anumită durată, acceptarea unui loc de muncă ce oferă o anumită perspectivă de reintegrare sau necesitatea de a urma persoanele de care depinde tânărul cu handicap în cazul în care acestea sunt constrânse să părăsească Ţările de Jos.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Acţiunea principală şi întrebările preliminare</P></TI></TITLE><NP><NO.P>17</NO.P><TXT>Domnul Hendrix, cetăţean olandez, s-a născut la <DATE ISO="19750926">26 septembrie 1975</DATE>. Acesta suferă de un handicap mental minor. La <DATE ISO="19930926">26 septembrie 1993</DATE>, i-a fost acordată o prestaţie în<?PAGE NO="I-6942"?> temeiul AAW, transformată, la <DATE ISO="19980101">1 ianuarie 1998</DATE>, într-o prestaţie în temeiul Wajong. Se consideră în continuare că domnul Hendrix suferă de o incapacitate de muncă între 80 % şi 100 %, întrucât nu există suficiente oferte pe piaţa liberă a muncii care, din punct de vedere obiectiv, să corespundă competenţelor şi capacităţilor sale.</TXT></NP><NP><NO.P>18</NO.P><TXT>începând cu <DATE ISO="19940201">1 februarie 1994</DATE>, domnul Hendrix a ocupat un loc de muncă adaptat capacităţilor sale, în cadrul serviciului de plăţi al Formido Bouwmarkt, în Maastricht (Ţările de Jos). Acesta era remunerat pentru activitatea respectivă, dar continua să primească prestaţia în temeiul Wajong, diminuată în considerarea salariului său. Acesta nu a exercitat nicio activitate profesională în afara Ţărilor de Jos.</TXT></NP><NP><NO.P>19</NO.P><TXT>La <DATE ISO="19990601">1 iunie 1999</DATE>, domnul Hendrix s-a mutat în Belgia, continuând să lucreze în Ţările de Jos. Prin Decizia din <DATE ISO="19990628">28 iunie 1999</DATE>, UWV a hotărât cu această ocazie să sisteze, începând cu <DATE ISO="19990701">1 iulie 1999</DATE>, prestaţia acordată domnului Hendrix în temeiul Wajong, făcând astfel aplicarea articolului 17 alineatul 1 prima teză şi litera c din această lege, care prevede că prestaţia încetează începând cu prima zi a primei luni ce urmează lunii în cursul căreia tânărul cu handicap şi-a stabilit domiciliul în afara Ţărilor de Jos.</TXT></NP><NP><NO.P>20</NO.P><TXT>Prin Decizia din <DATE ISO="19990917">17 septembrie 1999</DATE>, UWV a declarat neîntemeiată reclamaţia introdusă de domnul Hendrix împotriva Deciziei din <DATE ISO="19990628">28 iunie 1999</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>21</NO.P><TXT>Prin Hotărârea din <DATE ISO="20010316">16 martie 2001</DATE>, Rechtbank Amsterdam a declarat nefondată acţiunea introdusă de domnul Hendrix împotriva Deciziei din <DATE ISO="19990917">17 septembrie 1999</DATE>. Domnul Hendrix a formulat apel împotriva acestei hotărâri la Centrale Raad van Beroep.</TXT></NP><?PAGE NO="I-6943"?><NP><NO.P>22</NO.P><TXT>Considerând că soluţionarea litigiului necesită o interpretare a dreptului comunitar, Centrale Raad van Beroep a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="201E"/>1)</NO.P><TXT>Alocaţia plătită în temeiul Wajong, care este menţionată în anexa IIa la Regulamentul nr. 1408/71, trebuie considerată a fi o prestaţie specială necontributivă în sensul articolului 4 alineatul (2a) din acelaşi regulament, astfel încât unei persoane precum apelantul din litigiul principal va trebui să i se aplice numai regula de coordonare stabilită la articolul 10a? Pentru răspunsul ce urmează a fi acordat acestei întrebări poate fi relevant faptul că persoana interesată primea iniţial o alocaţie [acordată în temeiul] AAW pentru tinerii cu handicap, transformată de plin drept într-o alocaţie în temeiul Wajong începând cu <DATE ISO="19980101">1 ianuarie 1998</DATE>?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>în cazul în care răspunsul la prima întrebare este unul afirmativ, va putea un lucrător să invoce articolul 39 CE, astfel cum este pus în aplicare prin articolul 7 din Regulamentul nr. 1612/68, împotriva unui stat membru al cărui resortisant este, în condiţiile în care nu a lucrat decât în acest stat membru, dar are domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>Dacă răspunsurile la prima şi la a doua întrebare sunt afirmative, articolul 39 CE, astfel cum este pus în aplicare prin articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68, trebuie interpretat în sensul că este întotdeauna compatibilă cu acesta din urmă prevederea legală care subordonează acordarea sau menţinerea unei prestaţii condiţiei ca persoana interesată să aibă domiciliul pe teritoriul statului membru în care este aplicabil regimul legal respectiv atunci când acest regim prevede o prestaţie necontributivă în sensul articolului 4 alineatul (2a) din Regulamentul nr. 1408/71 şi când este menţionat în anexa IIa la acest regulament?</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="I-6944"?><ITEM><NP><NO.P>4)</NO.P><TXT>Dacă răspunsurile la prima şi la a doua întrebare sunt afirmative, iar răspunsul la a treia întrebare este unul negativ, dreptul comunitar [inclusiv articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68 şi articolul 39 CE, precum şi articolele 12 CE şi 18 CE] trebuie interpretat în sensul că se poate identifica printre caracteristicile Wajong o justificare suficientă pentru a opune o condiţie privitoare la domiciliu unui cetăţean al Uniunii, angajat în temeiul unui contract de muncă în Ţările de Jos şi căruia îi este, de aceea, aplicabilă exclusiv legislaţia olandeză?<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la întrebările preliminare</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la prima întrebare</P></TI></TITLE><NP><NO.P>23</NO.P><TXT>Prin intermediul primei întrebări, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă prestaţia furnizată în temeiul Wajong constituie o prestaţie specială necontributivă căreia îi sunt aplicabile prevederile coroborate ale articolului 4 alineatul (2a) şi ale articolului 10a din Regulamentul nr. 1408/71, din care ar rezulta că acordarea acesteia poate fi în mod valabil supusă unei condiţii privitoare la domiciliu. Instanţa de trimitere ridică totodată problema utilităţii luării în considerare a situaţiei anterioare a reclamantului din acţiunea principală.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Observaţiile prezentate Curţii</P></TI></TITLE><NP><NO.P>24</NO.P><TXT>Reclamantul din acţiunea principală susţine, în primul rând, că numai prestaţiile care nu intră sub incidenţa legislaţiilor vizate la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 pot fi considerate prestaţii speciale necontributive.</TXT></NP><?PAGE NO="I-6945"?><NP><NO.P>25</NO.P><TXT>în al doilea rând, acesta arată că o prestaţie acordată în temeiul unei nevoi ar constitui o prestaţie specială. Acesta afirmă astfel că prestaţia prevăzută de Wajong este destinată acoperirii unei scăderi a veniturilor ce decurge din producerea unuia dintre riscurile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71.</TXT></NP><NP><NO.P>26</NO.P><TXT>Reclamantul din acţiunea principală adaugă că prestaţia în cauză substituia o altă prestaţie, furnizată în temeiul AAW, care putea fi exportată. Acesta deduce că se poate prevala de prevederile tranzitorii cuprinse la articolul 2 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1247/92 din <DATE ISO="19920430">30 aprilie 1992</DATE>, care modifică Regulamentul nr. 1408/71 (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="136" DATE.PUB="1992" PAGE.FIRST="1">JO L 136, p. 1</REF.DOC.OJ>), şi că poate pretinde astfel exportarea prestaţiei.</TXT></NP><NP><NO.P>27</NO.P><TXT>Pârâta din acţiunea principală consideră că prestaţia prevăzută de Wajong constituie o prestaţie specială în măsura în care aceasta apare drept o compensaţie întemeiată nu pe o pierdere a veniturilor (în acest caz ar fi vorba despre o prestaţie de securitate socială), ci pe o prezumţie de pierdere a veniturilor, tinerii cu handicap nefiind asimilaţi lucrătorilor.</TXT></NP><NP><NO.P>28</NO.P><TXT>Guvernul olandez consideră că prestaţia în cauză constituie o prestaţie de substituţie destinată persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile de asigurare pentru obţinerea unei prestaţii normale de invaliditate.</TXT></NP><NP><NO.P>29</NO.P><TXT>Comisia Comunităţilor Europene consideră că prestaţia prevăzută de Wajong este o prestaţie mixtă, aparţinând atât domeniului securităţii sociale, cât şi aceluia al asistenţei sociale.</TXT></NP><?PAGE NO="I-6946"?><NP><NO.P>30</NO.P><TXT>Astfel, prestaţia în cauză ar constitui o prestaţie specială, dat fiind că, deşi acoperă acelaşi risc, priveşte persoanele care, neavând experienţă profesională anterioară, nu au fost şi nici nu ar fi putut fi vreodată asigurate în temeiul WAO sau al Legii privind asigurarea pentru incapacitate de muncă a lucrătorilor independenţi din <DATE ISO="19970424">24 aprilie 1997</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>31</NO.P><TXT>în sfârşit, pârâta din acţiunea principală, guvernul olandez şi Comisia consideră lipsit de pertinenţă faptul că domnul Hendrix a primit o prestaţie similară fundamentată pe un alt text înainte de acordarea prestaţiei în temeiul Wajong.</TXT></NP><NP><NO.P>32</NO.P><TXT>Guvernul Regatului Unit susţine că, pentru ca prestaţia prevăzută de Wajong să poată fi calificată drept prestaţie specială necontributivă, aceasta trebuie să îndeplinească condiţiile de fond definitorii atât pentru o prestaţie specială, cât şi pentru o prestaţie necontributivă, trebuind să fie inclusă în lista prevăzută în anexa IIa la Regulamentul nr. 1408/71.</TXT></NP><NP><NO.P>33</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte caracterul necontributiv al prestaţiei, guvernul Regatului Unit consideră că, fiind finanţată din fonduri publice, prestaţia prevăzută de Wajong deţine acest caracter.</TXT></NP><NP><NO.P>34</NO.P><TXT>Referitor la cea de a doua parte a întrebării, guvernul Regatului Unit apreciază că este lipsit de importanţă faptul că reclamantul din acţiunea principală a primit iniţial o prestaţie diferită şi totodată similară, în măsura în care această situaţie nu modifică fondul întrebării formulate de instanţa de trimitere.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-6947"?><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Răspunsul Curţii</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Cu privire la prima parte a întrebării</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>35</NO.P><TXT>în Hotărârea din <DATE ISO="20060706">6 iulie 2006</DATE>, Kersbergen-Lap şi Dams-Schipper (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-154/05" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-6249">C-154/05, Rec, p. I-6249</REF.DOC.ECR>), Curtea a declarat că o prestaţie acordată în temeiul Wajong trebuie să fie considerată o prestaţie specială necontributivă în sensul articolului 4 alineatul (2a) din Regulamentul nr. 1408/71.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Cu privire la cea de a doua parte a întrebării</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>36</NO.P><TXT>în Hotărârea Kersbergen-Lap şi Dams-Schipper, citată anterior (punctul 43), Curtea s-a pronunţat în sensul că o persoană în situaţia reclamantului din acţiunea principală nu poate să se prevaleze de niciun drept la conservarea avantajelor obţinute în temeiul AAW anterior adoptării Wajong. Consecinţele juridice (caracterul exportabil sau neexportabil al prestaţiei furnizate în temeiul Wajong) generate de stabilirea domiciliului în afara Ţărilor de Jos trebuie examinate, pe cale de consecinţă, în lumina regulilor aplicabile la momentul acestei stabiliri, adică în lumina noilor dispoziţii.</TXT></NP><NP><NO.P>37</NO.P><TXT>Totodată, în ceea ce priveşte argumentul reclamantului din acţiunea principală întemeiat pe articolul 2 din Regulamentul nr. 1247/92, dacă persoanele care, anterior datei de <DATE ISO="19920601">1 iunie 1992</DATE>, momentul intrării în vigoare a respectivului regulament, beneficiau de prestaţia în temeiul AAW sau îndeplineau condiţiile pentru a beneficia de aceasta pot continua, potrivit menţionatului articol 2, să se prevaleze de principiul înlăturării clauzelor privind domiciliul prevăzut la articolul 10 din Regulamentul nr. 1408/71, situaţia persoanelor care, asemenea reclamantului din acţiunea principală, nu au îndeplinit aceste condiţii decât după data sus-menţionată este reglementată, în schimb, prin articolul 10a din acest ultim regulament (a se vedea în acest sens Hotărârea din <DATE ISO="19980611">11 iunie 1998</DATE>, Partridge, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-297/96" YEAR="1998" PAGE.ECR="I-3467">C-297/96, Rec, p. I-3467, punctul 39</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><?PAGE NO="I-6948"?><NP><NO.P>38</NO.P><TXT>în considerarea celor ce precedă, este necesar să se răspundă instanţei de trimitere că o prestaţie de tipul celei acordate în temeiul Wajong trebuie să fie considerată a fi o prestaţie specială necontributivă în sensul articolului 4 alineatul (2a) din Regulamentul nr. 1408/71, astfel încât persoanelor care se află în situaţia reclamantului din acţiunea principală trebuie să le fie aplicată numai regula de coordonare cuprinsă la articolul 10a din acest regulament, şi că plata acestei prestaţii poate în mod valabil să fie rezervată persoanelor care au domiciliul pe teritoriul statului membru care acordă respectiva prestaţie. în privinţa aplicării dispoziţiilor amintite, este lipsită de relevanţă împrejurarea că persoana interesată primea anterior o prestaţie pentru tinerii cu handicap care era exportabilă.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la a doua şi la a treia întrebare</P></TI></TITLE><NP><NO.P>39</NO.P><TXT>Prin intermediul celei de a doua şi al celei de a treia întrebări, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă reclamantul din acţiunea principală se poate prevala de articolul 39 CE, astfel cum este pus în aplicare prin articolul 7 din Regulamentul nr. 1612/68, şi, în acest caz, dacă textele respective interzic, în situaţia sa, sistarea plăţii prestaţiei acordate în temeiul Wajong pentru motivul că reclamantul din acţiunea principală a părăsit Ţările de Jos.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Observaţiile prezentate Curţii</P></TI></TITLE><NP><NO.P>40</NO.P><TXT>Reclamantul din acţiunea principală apreciază că el însuşi trebuie considerat a fi un lucrător care îşi exercită dreptul de liberă circulaţie în sensul dreptului comunitar. Acesta se întemeiază în special pe cauza Terhoeve (Hotărârea din <DATE ISO="19990126">26 ianuarie 1999</DATE>, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-18/95" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-345">C-18/95, Rec, p. I-345</REF.DOC.ECR>), în care Curtea a declarat că orice resortisant comunitar care se foloseşte de dreptul de liberă circulaţie al lucrătorilor şi care exercită o activitate profesională într-un alt stat membru se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1612/68, indiferent de locul său de domiciliu şi de cetăţenia sa. El subliniază totodată că, în cauza Meints (Hotărârea din <DATE ISO="19971127">27 noiembrie 1997</DATE>,<?PAGE NO="I-6949"?> <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-57/96" YEAR="1997" PAGE.ECR="I-6689">C-57/96, Rec, p. I-6689</REF.DOC.ECR>), Curtea a statuat că Regulamentul nr. 1612/68 nu permite subordonarea acordării unui avantaj social îndeplinirii condiţiei ca beneficiarul să aibă domiciliul pe teritoriul statului membru care trebuie să îi acorde prestaţia.</TXT></NP><NP><NO.P>41</NO.P><TXT>Pârâta din acţiunea principală recunoaşte că o persoană se poate prevala de asemenea de prevederile articolului 39 CE împotriva unui stat membru al cărui resortisant este, cu condiţia să îşi fi exercitat drepturile de liberă circulaţie (a se vedea în special Hotărârea Terhoeve, citată anterior, punctele 27 şi 28). Aceasta menţionează totuşi faptul că exercitarea acestor drepturi trebuie să corespundă mutării într-un alt stat membru în scopul exercitării sau al continuării exercitării unei activităţi economice sau, cel puţin, să deţină un raport cu o activitate profesională, viitoare sau nu.</TXT></NP><NP><NO.P>42</NO.P><TXT>Or, domnul Hendrix nu s-ar afla într-o astfel de situaţie. Desigur, acesta a părăsit statul său de origine, dar numai în scopul de a locui într-un alt stat membru, iar nu pentru a exercita acolo o activitate profesională. Nelucrând niciodată în afara Ţărilor de Jos, acesta nu şi-a exercitat niciodată drepturile de liberă circulaţie. Potrivit pârâtei din acţiunea principală, în cadrul articolului 39 CE, trebuie aplicat raţionamentul urmat de Curte în materia libertăţii de stabilire în Hotărârea din <DATE ISO="19930126">26 ianuarie 1993</DATE>, Werner (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-112/91" YEAR="1993" PAGE.ECR="I-429">C-112/91, Rec, p. I-429</REF.DOC.ECR>). Curtea a declarat în această hotărâre că simplul fapt de a locui într-un stat membru, fără ca o persoană să se stabilească efectiv acolo, nu constituie un element de extraneitate suficient pentru a putea invoca articolul 43 CE.</TXT></NP><NP><NO.P>43</NO.P><TXT>Guvernul olandez şi Comisia susţin, în esenţă, aceleaşi argumente ca şi pârâta din acţiunea principală.</TXT></NP><NP><NO.P>44</NO.P><TXT>Guvernul Regatului Unit indică totodată că soluţia din Hotărârea Terhoeve, citată anterior, nu este aplicabilă în acţiunea principală. Acesta apreciază că domnul Hendrix nu poate fi considerat a fi un lucrător care şi-a exercitat dreptul de liberă circulaţie şi invocă, mai ales, în afară de soluţia adoptată în cauza în care s-a pronunţat Hotărârea Werner, citată anterior, punctele 93-97 din Concluziile<?PAGE NO="I-6950"?> prezentate de avocatul general Jacobs în cauza Hoever şi Zachów (Hotărârea din <DATE ISO="19961010">10 octombrie 1996</DATE>, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-245/94+C-312/94" YEAR="1996" PAGE.ECR="I-4895">C-245/94 şi C-312/94, Rec, p. I-4895</REF.DOC.ECR>). Potrivit acestuia din urmă, Regulamentul nr. 1612/68 se aplică exclusiv lucrătorilor care sunt resortisanţi ai unui stat membru şi lucrează într-un alt stat membru. Ca urmare, având în vedere situaţia domnului Hendrix, nu ar fi existat motive pentru a-l considera pe acesta din urmă a fi un lucrător care şi-a exercitat dreptul de liberă circulaţie şi care să poată beneficia astfel de prevederile Regulamentului nr. 1612/68.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Răspunsul Curţii</P></TI></TITLE><NP><NO.P>45</NO.P><TXT>în acţiunea principală, domnul Hendrix era angajat de la <DATE ISO="19940201">1 februarie 1994</DATE> într-un magazin de bricolaj, în Ţările de Jos. La <DATE ISO="19990601">1 iunie 1999</DATE>, domnul Hendrix s-a mutat în Belgia, dar şi-a păstrat, în acelaşi timp, locul de muncă în Ţările de Jos, iniţial în acelaşi magazin, unde primea o remuneraţie inferioară salariului minim legal. Această remuneraţie era completată prin prestaţia acordată în temeiul Wajong. Având în vedere că UWV, prin Decizia din <DATE ISO="19990628">28 iunie 1999</DATE>, a suspendat acordarea prestaţiilor amintite începând cu <DATE ISO="19990701">1 iulie 1999</DATE> şi că angajatorul a respins o cerere de mărire a remuneraţiei, acest raport de muncă a încetat. Cu toate acestea, începând cu <DATE ISO="19990705">5 iulie 1999</DATE>, domnul Hendrix a fost angajat într-un alt magazin de bricolaj, unde a primit salariul minim legal. în 2001, domnul Hendrix şi-a restabilit domiciliul în Ţările de Jos.</TXT></NP><NP><NO.P>46</NO.P><TXT>Situaţia aflată la originea litigiului principal este, astfel, cea a unei persoane care, păstrând o activitate salariala în statul său de origine, şi-a transferat domiciliul într-un alt stat membru, ulterior găsindu-şi un alt loc de muncă în statul său de origine. Faptul că, după stabilirea sa în Belgia, domnul Hendrix a continuat să lucreze în Ţările de Jos şi ulterior şi-a schimbat angajatorul în acelaşi stat i-a oferit calitatea de lucrător migrant şi a determinat încadrarea sa, pe durata întregii perioade menţionate în acţiunea principală, respectiv din luna iunie 1999 până în anul 2001, în domeniul de aplicare al dreptului comunitar şi, în mod special, în domeniul de aplicare al acelor dispoziţii care privesc libertatea de circulaţie a lucrătorilor (Hotărârea din <DATE ISO="20060221">21 februarie 2006</DATE>, Ritter-Coulais, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-152/03" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-1711">C-152/03, Rec, p. I-1711</REF.DOC.ECR>, punctele 31 şi 32, şi Hotărârea din <DATE ISO="20070718">18 iulie 2007</DATE>, Hartmann, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-212/05" YEAR="2007" PAGE.ECR="I-6303">C-212/05, Rep., p. I-6303, punctul 17</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><?PAGE NO="I-6951"?><NP><NO.P>47</NO.P><TXT>în temeiul articolului 7 din Regulamentul nr. 1612/68, un lucrător migrant beneficiază de aceleaşi avantaje sociale ca şi lucrătorii naţionali. Potrivit unei jurisprudente constante, noţiunea <QUOT.START ID="QS0015" REF.END="QE0015" CODE="201E"/>lucrător<QUOT.END ID="QE0015" REF.START="QS0015" CODE="201D"/> vizată prin această prevedere include lucrătorii frontalieri care pot să se prevaleze de această dispoziţie în acelaşi temei ca orice alt lucrător vizat (a se vedea în acest sens Hotărârea Meints, citată anterior, punctul 50, Hotărârea din <DATE ISO="19990608">8 iunie 1999</DATE>, Meeusen, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-337/97" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-3289">C-337/97, Rec, p. I-3289</REF.DOC.ECR>, punctul 21, şi Hotărârea Hartmann, citată anterior, punctul 24).</TXT></NP><NP><NO.P>48</NO.P><TXT>Cât priveşte noţiunea <QUOT.START ID="QS0016" REF.END="QE0016" CODE="201E"/>avantaj social<QUOT.END ID="QE0016" REF.START="QS0016" CODE="201D"/> la care se referă articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68, aceasta acoperă toate avantajele care, asociate sau nu unui contract de muncă, sunt general recunoscute lucrătorilor naţionali, în principal în virtutea calităţii lor de lucrători sau a simplului fapt că au reşedinţa obişnuită pe teritoriul naţional, iar extinderea acestei noţiuni la lucrătorii migranti apare, prin urmare, ca fiind de natură a facilita mobilitatea acestora în interiorul Comunităţii (Hotărârea din <DATE ISO="19850327">27 martie 1985</DATE>, Hoeckx, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="249/83" YEAR="1985" PAGE.ECR="973">249/83, Rec, p. 973</REF.DOC.ECR>, punctul 20, şi Hotărârea din <DATE ISO="19980512">12 mai 1998</DATE>, Martínez Sala, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-85/96" YEAR="1998" PAGE.ECR="I-2691">C-85/96, Rec, p. I-2691</REF.DOC.ECR>, punctul 25).</TXT></NP><NP><NO.P>49</NO.P><TXT>Prestaţia acordată în temeiul Wajong este un avantaj recunoscut lucrătorilor care, din cauza unei maladii sau a unei infirmităţi, nu sunt în măsură să câştige prin munca lor ceea ce câştigă în mod obişnuit prin munca sa o persoană care se bucură de o sănătate bună, cu acelaşi nivel de pregătire şi experienţă. Astfel cum apreciază instanţa de trimitere, prestaţia în cauză reprezintă, prin urmare, un avantaj social în sensul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68.</TXT></NP><NP><NO.P>50</NO.P><TXT>Or, Curtea a hotărât că un stat membru nu poate subordona acordarea unui avantaj social, în sensul menţionatului articol 7, îndeplinirii condiţiei ca beneficiarii avantajului să aibă domiciliul pe teritoriul naţional al acelui stat membru (Hotărârile Meints, punctul 51, şi Meeusen, punctul 21, citate anterior).</TXT></NP><?PAGE NO="I-6952"?><NP><NO.P>51</NO.P><TXT>Este adevărat că prestaţia acordată în temeiul Wajong face parte dintre prestaţiile speciale necontributive vizate de dispoziţiile coroborate ale articolului 4 alineatul (2a) şi ale articolului 10a din Regulamentul nr. 1408/71, beneficiul acestora putând fi în mod legal rezervat persoanelor care au domiciliul pe teritoriul statului membru a cărui legislaţie prevede o astfel de prestaţie, şi că articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68 precizează că acesta <QUOT.START ID="QS0017" REF.END="QE0017" CODE="201E"/>nu aduce atingere prevederilor adoptate în conformitate cu articolul 51 din tratat<QUOT.END ID="QE0017" REF.START="QS0017" CODE="201D"/> (devenit, după modificare, articolul 42 CE), astfel cum este cazul unui regulament de coordonare de tipul Regulamentului nr. 1408/71.</TXT></NP><NP><NO.P>52</NO.P><TXT>Cu toate acestea, potrivit unei jurisprudente constante a Curţii, prevederile Regulamentului nr. 1408/71 adoptate în aplicarea articolului 42 CE trebuie interpretate în lumina obiectivului acestui articol - şi anume de a contribui la stabilirea unei libertăţi de circulaţie a lucrătorilor migranti cât mai complete posibil (Hotărârea din <DATE ISO="20010308">8 martie 2001</DATE>, Jauch, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-215/99" YEAR="2001" PAGE.ECR="I-1901">C-215/99, Rec, p. I-1901, punctul 20</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>53</NO.P><TXT>în această privinţă, articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68 reprezintă, în domeniul specific al acordării avantajelor sociale, expresia particulară a principiului egalităţii de tratament consacrate prin articolul 39 alineatul (2) CE şi trebuie interpretat în acelaşi mod ca şi acesta din urmă (a se vedea Hotărârea din <DATE ISO="20060223">23 februarie 2006</DATE>, Comisia/Spania, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-205/04" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-31*">C-205/04, nepublicată în Recueil, Rec, 2006, p. I-31*, punctul 15</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>54</NO.P><TXT>Rezultă că, astfel, condiţia privitoare la domiciliu pentru beneficiul prestaţiei acordate în temeiul Wajong nu poate fi opusă unei persoane aflate în situaţia domnului Hendrix decât dacă este în mod obiectiv justificată şi proporţională cu obiectivul urmărit.</TXT></NP><NP><NO.P>55</NO.P><TXT>Or, astfel cum a indicat Curtea la punctul 33 din Hotărârea Kersbergen-Lap şi Dams-Schipper, citată anterior, prestaţia acordată în temeiul Wajong este strâns legată de contextul socioeconomic din statul membru respectiv, întrucât această<?PAGE NO="I-6953"?> prestaţie depinde de salariul minim şi de nivelul de trai din Ţările de Jos. Mai mult, această prestaţie face parte dintre prestaţiile speciale necontributive vizate prin dispoziţiile coroborate ale articolului 4 alineatul (2a) şi ale articolului 10a din Regulamentul nr. 1408/71, persoanele cărora acest regulament le este aplicabil beneficiind de aceasta exclusiv pe teritoriul statului membru în care au domiciliul şi în temeiul legislaţiei acelui stat Prin urmare, condiţia privind domiciliul, astfel cum este prevăzută de legislaţia naţională, este în mod obiectiv justificată.</TXT></NP><NP><NO.P>56</NO.P><TXT>Totodată, este necesar ca, prin aplicarea condiţiei menţionate mai sus, să nu se aducă atingere drepturilor de care dispune o persoană aflată în situaţia domnului Hendrix în privinţa liberei circulaţii a lucrătorilor, atingere care să depăşească limitele impuse de realizarea obiectivului legitim urmărit de legea naţională.</TXT></NP><NP><NO.P>57</NO.P><TXT>Din acest punct de vedere, trebuie evidenţiat faptul că, astfel cum a fost indicat la punctul 15 din prezenta hotărâre, legislaţia naţională prevede în mod explicit că se poate deroga de la condiţia domiciliului în măsura în care aceasta determină o <QUOT.START ID="QS0018" REF.END="QE0018" CODE="201E"/>nedreptate majoră<QUOT.END ID="QE0018" REF.START="QS0018" CODE="201D"/>. Potrivit unei jurisprudente consacrate, revine instanţelor naţionale competenţa de a interpreta dreptul naţional, în măsura în care acest fapt este posibil, într-un sens compatibil cu exigenţele dreptului comunitar (Hotărârea din <DATE ISO="19901113">13 noiembrie 1990</DATE>, Marleasing, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-106/89" YEAR="1990" PAGE.ECR="I-4135">0106/89, Rec, p. I-4135, punctul 8</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea din <DATE ISO="20041005">5 octombrie 2004</DATE>, Pfeiffer şi alţii, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-397/01—C-403/01" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-8835">C-397/01-C-403/02, Rec, p. I-8835, punctul 113</REF.DOC.ECR>). Instanţa de trimitere trebuie, astfel, să se asigure că, în circumstanţe precum cele din cauza respectivă, cerinţa unei condiţii privind stabilirea domiciliului pe teritoriul naţional nu conduce la o astfel de nedreptate, luând în considerare faptul că domnul Hendrix şi-a exercitat dreptul de liberă circulaţie a lucrătorilor şi că şi-a păstrat legăturile economice şi sociale cu Ţările de Jos.</TXT></NP><NP><NO.P>58</NO.P><TXT>în considerarea celor ce precedă, este necesar să se răspundă instanţei de trimitere că articolul 39 CE şi articolul 7 din Regulamentul nr. 1612/68 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislaţii naţionale prin care se pun în aplicare articolul 4 alineatul (2a) şi articolul 10a din Regulamentul nr. 1408/71 şi care prevede că o prestaţie specială necontributivă inclusă în anexa IIa la acest din urmă regulament nu poate fi acordată decât persoanelor care au domiciliul pe teritoriul naţional. Cu<?PAGE NO="I-6954"?> toate acestea, aplicarea acestei legislaţii nu trebuie să aducă o atingere drepturilor unei persoane aflate într-o situaţie similară celei a reclamantului din acţiunea principală care să depăşească limitele necesare realizării obiectivului legitim urmărit de legea naţională. Revine instanţei naţionale, care trebuie să ofere legislaţiei naţionale, în măsura în care acest fapt este posibil, o interpretare compatibilă cu dreptul comunitar, competenţa de a lua în considerare în special faptul că lucrătorul în cauză a păstrat totalitatea legăturilor sale economice şi sociale cu statul membru de origine.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la a patra întrebare</P></TI></TITLE><NP><NO.P>59</NO.P><TXT>Prin această întrebare, instanţa de trimitere solicită să se stabilească dacă normele referitoare în special la cetăţenia europeană sunt de natură a determina repunerea în discuţie a regulii potrivit căreia o prestaţie specială necontributivă similară prestaţiei prevăzute de Wajong nu se exportă.</TXT></NP><NP><NO.P>60</NO.P><TXT>Astfel cum a fost evidenţiat în cadrul răspunsului oferit întrebărilor precedente, un resortisant al unui stat membru aflat în situaţia domnului Hendrix intră sub incidenţa domeniului de aplicare al prevederilor tratatului referitoare la libera circulaţie a lucrătorilor.</TXT></NP><NP><NO.P>61</NO.P><TXT>Or, în mod constant, în jurisprudenţă s-a arătat că articolul 18 CE, care prevede, în general, dreptul oricărui cetăţean al Uniunii la libera circulaţie şi la şedere pe teritoriul statelor membre, îşi găseşte o expresie specifică în articolul 39 CE în ceea ce priveşte libera circulaţie a lucrătorilor (a se vedea Hotărârea din <DATE ISO="20021126">26 noiembrie 2002</DATE>, Oteiza Olazabal, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-100/01" YEAR="2002" PAGE.ECR="I-10981">C-100/01, Rec, p. I-10981, punctul 26</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea din <DATE ISO="20070426">26 aprilie 2007</DATE>, Alevizos, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-392/05" YEAR="2007" PAGE.ECR="I-3505">C-392/05, Rep., p. I-3505, punctul 66</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><?PAGE NO="I-6955"?><NP><NO.P>62</NO.P><TXT>Prin urmare, în măsura în care cauza principală face parte din domeniul de aplicare al acestei ultime prevederi, nu este necesar a se pronunţa asupra interpretării articolului 18 CE (a se vedea Hotărârile Oteiza Olazabal, punctul 26, şi Alevizos, punctul 80, citate anterior) şi, prin urmare, nu se impune a se răspunde la cea de a patra întrebare.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI></TITLE><NP><NO.P>63</NO.P><TXT>Întrucât, în privinţa părţilor din acţiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanţa de trimitere, este de competenţa acesteia să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaţii Curţii, altele decât cele ale părţilor menţionate, nu pot face obiectul unei rambursări.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><JURISDICTION><INTRO><P>Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:</P></INTRO><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1)</NO.P><TXT>O prestaţie de tipul celei acordate în temeiul Legii privind asigurarea pentru incapacitate de muncă a tinerilor cu handicap (Wet arbeidsongeschiktheidsvoorziening jonggehandicapten) din <DATE ISO="19970424">24 aprilie 1997</DATE> trebuie să fie considerată a f i o prestaţie specială necontributivă în sensul articolului 4 alineatul (2a) din Regulamentul (CEE) nr, 1408/71 al Consiliului din <DATE ISO="19710614">14 iunie 1971</DATE> privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii care desfăşoară activităţi independente şi cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii, în versiunea acestuia modificată şi actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din <DATE ISO="19961202">2 decembrie 1996</DATE>, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1223/98 al Consiliului din <DATE ISO="19980604">4 iunie 1998</DATE>, astfel încât persoanelor care se află în situaţia reclamantului din acţiunea principală trebuie să le fie aplicată numai regula de coordonare cuprinsă la articolul 10a din acest regulament, şi că plata acestei prestaţii poate în mod valabil să fie rezervată persoanelor care au domiciliul pe teritoriul statului<?PAGE NO="I-6956"?> membru care acordă respectiva prestaţie, în privinţa aplicării dispoziţiilor amintite, este lipsită de relevanţă împrejurarea că persoana interesată primea anterior o prestaţie pentru tinerii cu handicap care era exportabilă,</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Articolul 39 CE şi articolul 7 din Regulamentul (CEE) nr, 1612/68 al Consiliului din <DATE ISO="19681015">15 octombrie 1968</DATE> privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislaţii naţionale prin care se pun în aplicare articolul 4 alineatul (2a) şi articolul 10a din Regulamentul nr, 1408/71, în versiunea sa modificată şi actualizată prin Regulamentul nr, 118/97, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr, 1223/98, şi care prevede că o prestaţie specială necontributivă inclusă în anexa IIa la acest din urmă regulament nu poate fi acordată decât persoanelor care au domiciliul pe teritoriul naţional. Cu toate acestea, aplicarea acestei legislaţii nu trebuie să aducă o atingere drepturilor unei persoane aflate într-o situaţie similară celei a reclamantului din acţiunea principală care să depăşească limitele necesare realizării obiectivului legitim urmărit de legea naţională. Revine instanţei naţionale, care trebuie să ofere legislaţiei naţionale, în măsura în care acest fapt este posibil, o interpretare compatibilă cu dreptul comunitar, competenţa de a lua în considerare în special faptul că lucrătorul în cauză a păstrat totalitatea legăturilor sale economice şi sociale cu statul membru de origine.</TXT></NP></ITEM></LIST></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><P>Semnături</P></SIGNATURE.CASE></JUDGMENT>