<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-504/19</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62019CC0504</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:943">EU:C:2020:943</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>21</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>21</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Concluziile doamnei Kokott – Cauza C‑504/19</HT></P><P><HT TYPE="SC">Banco de Portugal și alții</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Doamna Juliane Kokott</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20201119">19 noiembrie 2020</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: germana.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑504/19</HT></P><P>Banco de Portugal,</P><P>Fondo de Resolución,</P><P>Novo Banco SA</P><P>împotriva</P><P>VR</P><P><HT TYPE="NORMAL">(cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Supremo [Curtea Supremă, Spania])</HT></P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Cerere de decizie preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Supraveghere bancară</KEYWORD><KEYWORD>Reorganizarea și lichidarea instituțiilor de credit</KEYWORD><KEYWORD>Directiva 2001/24/CE</KEYWORD><KEYWORD>Măsură de reorganizare adoptată de o autoritate a statului membru de origine al unei instituții de credit</KEYWORD><KEYWORD>Transferul drepturilor, al activelor sau al pasivelor către o instituție‑punte</KEYWORD><KEYWORD>Retransferarea către instituția de credit aflată în lichidare</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 3 alineatul (2)</KEYWORD><KEYWORD>Efectul unei măsuri de reorganizare în alte state membre</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 32</KEYWORD><KEYWORD>Efectele unei măsuri de reorganizare asupra unei cauze aflate pe rol</KEYWORD><KEYWORD>Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 47</KEYWORD><KEYWORD>Efectivitatea protecției jurisdicționale</KEYWORD><KEYWORD>Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime</KEYWORD><KEYWORD>Directiva 2014/59/UE</KEYWORD><KEYWORD>Aplicabilitate <HT TYPE="ITALIC">ratione temporis</HT></KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">I.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Introducere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Atunci când o bancă trebuie să declare insolvența, este posibil ca funcțiile sale critice să nu mai poată fi menținute. În măsura în care acest lucru poate avea consecințe importante atât pentru deponenți, cât și pentru economia reală, este în interesul economic global să se evite procedurile de insolvență a băncilor și, în schimb, să se ia măsuri de reorganizare sau de lichidare ordonată<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>A se vedea Fișa informativă (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>fact sheet<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>) a Comisiei din <DATE ISO="20140415">15 aprilie 2014</DATE> cu privire la așa‑numita <HT TYPE="ITALIC">Bank Recovery and Resolution Directive</HT>, pe scurt <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>BRRD<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/> (a se vedea nota de subsol 3), MEMO/14/297.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>În această privință, deși numeroase bănci fac parte dintr‑un grup de întreprinderi cu activitate transfrontalieră, până la adoptarea Directivei 2014/59 (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>BRRD<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/>)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P>Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20140515">15 mai 2014</DATE> de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="173" PAGE.FIRST="190" DATE.PUB="2014">JO 2014, L 173, p. 190</REF.DOC.OJ>, rectificare în <REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="146" PAGE.FIRST="38" DATE.PUB="2016">JO 2016, L 146, p. 38</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE> nu a existat un instrument uniform care să fie disponibil autorităților naționale de supraveghere. Dreptul Uniunii se limita, în această privință, la dispozițiile Directivei 2001/24<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20010404">4 aprilie 2001</DATE> privind reorganizarea și lichidarea instituțiilor de credit (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="125" PAGE.FIRST="15" DATE.PUB="2001">JO 2001, L 125, p. 15</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 06/vol. 4, p. 34).</P></NOTE>, potrivit cărora măsurile de reorganizare și de lichidare prevăzute de dreptul național al statelor membre trebuie, în principiu, să fie recunoscute în celelalte state membre fără nicio altă formalitate.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="2"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Un instrument de reorganizare și de rezoluție ordonată a băncilor, care este recunoscut atât în dreptul portughez, cât și, în prezent, de BRRD, este constituirea unei așa‑numite bănci‑punte. Acesteia îi sunt transferate toate domeniile de activitate viabile ale unei bănci aflate în dificultate, astfel încât să fie stabilizate activitățile anterioare ale acestei bănci, iar deținătorii de depozite să fie protejați. Ulterior, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>banca rea<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/> (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>bad bank<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/>) face obiectul unei rezoluții ordonate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>La originea procedurii principale s‑a aflat insolvența iminentă în cursul anului 2014 a băncii Banco Espírito Santo (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>BES<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/>), care fusese anterior a doua cea mai mare bancă portugheză. Cu această ocazie, Banco de Portugal, banca centrală portugheză și la acea dată autoritate de supraveghere, a înființat o instituție‑punte, denumită Novo Banco, transferându‑i acesteia, în luna august a anului 2014, toate activitățile viabile ale BES. Așa‑numitele pasive toxice au fost lăsate în patrimoniul BES și al filialelor sale, ceea ce le‑a transformat într‑o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>bad bank<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Reclamanta din litigiul principal (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>reclamanta<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/>) era inițial investitoare a filialei spaniole a BES. Începând din luna august a anului 2014, relațiile contractuale au fost continuate însă de Novo Banco Spania. În urma introducerii de către reclamantă a unei acțiuni în anularea contractului respectiv împotriva Novo Banco Spania, din cauza existenței unei consilieri eronate furnizate de BES la încheierea investiției sale, Banco de Portugal a decis să retransfere, cu efect retroactiv, către BES anumite pasive, printre care și răspunderea BES în legătură cu încheierea contractului de investiții al reclamantei.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Prezenta cerere de decizie preliminară privește aspectul dacă, în temeiul Directivei 2001/24, această hotărâre trebuie să fie recunoscută în mod automat de instanțele spaniole în cazul în care acest lucru conduce la respingerea acțiunii reclamantei împotriva Novo Banco Spania. Astfel, potrivit Tribunal Supremo (Curtea Supremă, Spania), această concluzie ar putea fi contrară principiilor protecției jurisdicționale efective și securității juridice. Cazul dobândește o semnificație specială prin faptul că instanța de trimitere repune astfel în discuție, în mod implicit, validitatea obligației de recunoaștere necondiționată a măsurilor de rezoluție prevăzute de Directiva 2001/24.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">II.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Directiva 2001/24</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Considerentele (6), (23) și (30) ale Directivei 2001/24 au următorul cuprins:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><CONSID><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>(6)</NO.P><TXT>Autoritățile administrative sau judiciare ale statului membru de origine trebuie să aibă competențe exclusive privind hotărârea și aplicarea măsurilor de reorganizare prevăzute de legislația și uzanțele în vigoare în acest stat membru. Datorită dificultății armonizării legislațiilor și uzanțelor din statele membre, este necesar să se instituie recunoașterea reciprocă de către statele membre a măsurilor luate de către fiecare dintre acestea, pentru refacerea viabilității instituțiilor de credit autorizate.</TXT></NP></CONSID><P>[…]</P><CONSID><NP><NO.P>(23)</NO.P><TXT>Deși este important să fie urmat principiul conform căruia legea statului membru de origine determină toate efectele măsurilor de reorganizare sau ale procedurilor de lichidare, atât procedurale, cât și substanțiale, este de asemenea necesar să se țină seama că aceste efecte pot intra în conflict cu normele aplicabile în mod obișnuit în cadrul activității economice și financiare a instituției de credit în cauză și a sucursalelor acesteia din alte state membre. În unele cazuri, trimiterea la legea unui alt stat membru reprezintă o atenuare indispensabilă a principiului aplicării legii statului membru de origine.</TXT></NP></CONSID><?PAGE NO="3"?><P>[…]</P><CONSID><NP><NO.P>(30)</NO.P><TXT>Efectele măsurilor de reorganizare sau ale procedurilor de lichidare privind un proces pe rol sunt reglementate de legea statului membru în care acest proces este pe rol, prin exceptare de la aplicarea <HT TYPE="ITALIC">lex concursus</HT>. Efectele acestor măsuri și ale procedurilor privind cererile individuale de executare silită care rezultă din aceste procese sunt reglementate de legislația statului membru de origine, în conformitate cu regula generală stabilită de prezenta directivă.<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/></TXT></NP></CONSID></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Articolul 2 din Directiva 2001/24 definește noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>măsură de reorganizare<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/> ca fiind o măsură care <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>urmărește să garanteze sau să restabilească situația financiară a unei instituții de credit sau a unei firme de investiții și care ar putea afecta drepturile existente ale terților, inclusiv măsurile care prevăd posibilitatea de suspendare a plăților, de suspendare a măsurilor de executare sau de reducere a creanțelor; aceste măsuri includ aplicarea instrumentelor de rezoluție și exercitarea competențelor de rezoluție prevăzute în Directiva 2014/59/UE<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>Articolul 3 din Directiva 2001/24, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>Adoptarea măsurilor de reorganizare – legea aplicabilă<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/>, prevede următoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="003.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Autoritățile administrative sau judiciare ale statului membru de origine sunt singurele competente să decidă cu privire la punerea în aplicare a uneia sau mai multor măsuri de reorganizare într‑o instituție de credit, inclusiv în sucursalele stabilite în alte state membre.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="003.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Măsurile de reorganizare se aplică în conformitate cu actele cu putere de lege, normele administrative și procedurile aplicabile în statul membru de origine, cu excepția cazului în care prezenta directivă prevede altfel.</ALINEA><ALINEA>Acestea produc efecte, în conformitate cu legislația statelor membre, în întreaga Comunitate, fără alte formalități, inclusiv față de terții din alte state membre, chiar dacă normele statului membru gazdă care le sunt aplicabile nu prevăd asemenea măsuri sau supun punerea lor în aplicare unor condiții care nu sunt îndeplinite.</ALINEA><ALINEA>Măsurile de reorganizare produc efecte în întreaga Comunitate din momentul în care produc efecte în statul membru în care au fost luate.<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>Articolul 6 alineatele (1)-(3) din Directiva 2001/24 reglementează obligația publicării în <HT TYPE="ITALIC">Jurnalul Oficial al Uniunii Europene</HT> a deciziilor privind măsurile de reorganizare care pot afecta drepturile terților într‑un stat membru gazdă și care sunt atacabile în statul membru de origine. Alineatele (4) și (5) ale acestei dispoziții au următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="006.004"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>(4)</NO.PARAG><ALINEA>Extrasul din decizia care urmează să fie publicată trebuie să specifice, în limba sau în limbile oficiale ale statelor membre în cauză, în special obiectul și baza legală a deciziei adoptate, termenele de exercitare a căilor de atac, indicând cu precizie și claritate data expirării acestor termene și adresa completă a autorităților sau instanței competente să judece calea de atac.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="006.005"><NO.PARAG>(5)</NO.PARAG><ALINEA>Măsurile de reorganizare se aplică indiferent de măsurile prevăzute la alineatele (1)-(3) și își produc toate efectele față de creditori, cu excepția cazului în care autoritățile administrative sau judiciare ale statului membru de origine sau legislația acelui stat, care reglementează aceste măsuri, prevăd altfel.<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>În schimb, articolul 32 din Directiva 2001/24 prevede următoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>Efectele măsurilor de reorganizare sau ale procedurilor de lichidare asupra unei cauze aflate pe rol cu privire la un bun sau un drept de care instituția de credit a fost lipsită sunt reglementate doar de legislația statului membru în care cauza se află pe rol.<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="4"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Directiva 2014/59 (BRRD)</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>Considerentele (4), (5) și (59) ale BRRD au următorul cuprins:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><CONSID><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>(4)</NO.P><TXT>În prezent, procedurile de rezoluție a instituțiilor nu sunt armonizate la nivelul Uniunii. Unele state membre aplică în cazul instituțiilor aceleași proceduri pe care le aplică altor societăți insolvabile; aceste proceduri sunt uneori adaptate pentru [instituții]. Există mari diferențe de la un stat membru la altul în ceea ce privește fondul și procedurile prevăzute în actele cu putere de lege și actele administrative care reglementează insolvența instituțiilor din statele membre. În plus, criza financiară a demonstrat faptul că procedurile generale de insolvență nu sunt întotdeauna adecvate pentru [instituții], deoarece ele nu asigură întotdeauna o intervenție suficient de rapidă, menținerea funcțiilor critice ale instituției ori păstrarea stabilității financiare.</TXT></NP></CONSID><CONSID><NP><NO.P>(5)</NO.P><TXT>Este, prin urmare, necesară instituirea unui regim care să ofere autorităților un set credibil de instrumente pentru a interveni suficient de timpuriu și de rapid în cazul unei instituții neviabile sau în curs de a intra în dificultate, astfel încât să garanteze continuitatea funcțiilor financiare și economice critice ale acesteia, reducând în același timp la minimum impactul situației de dificultate a instituției asupra economiei și a sistemului financiar. Acest regim ar trebui să garanteze faptul că acționarii sunt cei care suportă pierderile primii, iar creditorii suportă pierderi ulterior acționarilor […].</TXT></NP></CONSID><P>[…]</P><CONSID><NP><NO.P>(59)</NO.P><TXT>Instrumentele de rezoluție ar trebui să includă vânzarea activității sau a acțiunilor instituției aflate în rezoluție, crearea unei instituții‑punte, separarea activelor performante ale instituției în curs de a intra în dificultate de activele slab performante sau toxice și recapitalizarea internă a acționarilor și creditorilor instituției în curs de a intra în dificultate.<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/></TXT></NP></CONSID></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>Articolul 40 din BRRD reglementează <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>instrumentul instituției‑punte<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/>:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="040.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA><P>Pentru ca instrumentul instituției‑punte să fie eficace și pentru a ține seama de necesitatea de a păstra funcțiile critice ale instituției‑punte, statele membre trebuie să se asigure că autoritățile de rezoluție dețin competența de a transfera către o instituție‑punte:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>acțiuni sau alte instrumente de proprietate emise de una sau de mai multe instituții aflate în rezoluție;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>oricare dintre activele, drepturile sau pasivele uneia sau mai multor instituții aflate în rezoluție sau totalitatea acestora.</TXT></NP></ITEM></LIST><P>Sub rezerva articolului 85, transferul menționat la primul paragraf poate avea loc fără a obține aprobarea acționarilor instituțiilor aflate în rezoluție sau a oricărei părți terțe, alta decât instituția‑punte, și fără respectarea niciunei cerințe procedurale prevăzute de dreptul comercial sau de cel al titlurilor de valoare.</P><P>[…]</P></ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="040.007"><NO.PARAG>(7)</NO.PARAG><ALINEA><P>Autoritățile de rezoluție pot transfera înapoi acțiuni sau alte instrumente de proprietate sau active, drepturi sau pasive de la instituția‑punte în una dintre următoarele situații:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>atunci când posibilitatea ca anumite acțiuni sau alte instrumente de proprietate, active, drepturi sau pasive specifice să fie transferate înapoi este precizată în mod expres în cadrul instrumentului prin care este efectuat transferul;</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="5"?><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>atunci când aceste acțiuni sau alte instrumente de proprietate, active, drepturi sau pasive specifice nu îndeplinesc condițiile de transfer sau nu se încadrează în categoria acțiunilor sau altor instrumente de proprietate, activelor, drepturilor sau pasivelor specificate în cadrul instrumentului prin care este efectuat transferul.</TXT></NP></ITEM></LIST><P>Un astfel de transfer înapoi se poate efectua în orice moment dat și în conformitate cu orice alte condiții stipulate în cadrul instrumentului respectiv pentru scopul în cauză.</P></ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="040.008"><NO.PARAG>(8)</NO.PARAG><ALINEA>Transferurile între instituția aflată în rezoluție sau proprietarii inițiali ai acțiunilor sau ai altor instrumente de proprietate, pe de o parte, și instituția‑punte, pe de altă parte, fac obiectul mecanismelor de siguranță prevăzute în titlul IV capitolul VII. […]<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>Dispozițiile de protecție din titlul IV capitolul VII cuprind articolele 73-80 din BRRD.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>Articolul 83 din BRRD, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>Obligații procedurale ale autorităților de rezoluție<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/>, prevede următoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0020" REF.END="QE0020"/>[…]</P><PARAG IDENTIFIER="083.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA><P>Autoritatea de rezoluție notifică instituției aflate în rezoluție și următoarelor autorități, dacă sunt diferite:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>autorității competente a instituției aflate în rezoluție;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>autorității competente a unei eventuale sucursale a instituției aflate în rezoluție;</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]</P></ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="083.004"><NO.PARAG>(4)</NO.PARAG><ALINEA><P>Autoritatea de rezoluție publică sau asigură publicarea unei copii a ordinului sau a instrumentului prin intermediul căruia este luată măsura de rezoluție, fie a unei informări care sumarizează efectele măsurii de rezoluție și, mai exact, efectele asupra clienților de retail și, dacă este cazul, condițiile și perioada de suspendare sau limitare menționată la articolele 69, 70 și 71, prin următoarele mijloace:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>pe site‑ul său internet oficial;</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT>pe site‑ul internet al instituției aflate în rezoluție; […]<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/></TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 131 din BRRD, directiva intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial, <DATE ISO="20140612">12 iunie 2014</DATE>. În conformitate cu articolul 130 din BRRD, statele membre adoptă și publică, până la <DATE ISO="20141231">31 decembrie 2014</DATE>, acte cu putere de lege și acte administrative necesare pentru a se conforma acestei directive și aplică aceste dispoziții începând cu <DATE ISO="20150101">1 ianuarie 2015</DATE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">III.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Situația de fapt și procedura principală</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20080110">10 ianuarie 2008</DATE>, reclamanta din litigiul principal a încheiat cu oficiul din Bilbao al Banco Espírito Santo, SA, Sucursal en España (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0021" REF.END="QE0021"/>BES Spania<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/>), un contract privind achiziționarea de acțiuni preferențiale ale Kaupthing Bank<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>Kaupthing Bank era anterior cea mai mare bancă islandeză, însă, în urma crizei financiare, a fost plasată sub controlul statului la <DATE ISO="20081009">9 octombrie 2008</DATE>. La <DATE ISO="20081031">31 octombrie 2008</DATE>, autoritatea de supraveghere islandeză a constatat insolvența băncii Kaupthing Bank.</P></NOTE>, pentru care a plătit suma de <FT TYPE="NUMBER">166021</FT> de euro.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="6"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>În urma unei crize grave a BES, banca centrală portugheză, Banco de Portugal, în exercitarea funcției sale de autoritate de supraveghere, a hotărât rezoluția BES prin decizia din <DATE ISO="20140803">3 august 2014</DATE>, modificată prin decizia din <DATE ISO="20140811">11 august 2014</DATE> (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0022" REF.END="QE0022"/>decizia din august 2014<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/>). În acest scop, prin decizia menționată a fost instituită o bancă‑punte, Novo Banco SA (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0023" REF.END="QE0023"/>Novo Banco<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/>). Către aceasta au migrat o parte din operațiunile BES Novo Banco, fiind astfel transferate către Novo Banco activele, pasivele și alte elemente nepatrimoniale, descrise în anexa 2 la aceeași decizie. Au fost excluse de la transfer <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0024" REF.END="QE0024"/>în special obligațiile sau eventualele obligații care decurg din fraudă sau din încălcarea unor dispoziții sau decizii cu caracter normativ, penal sau administrativ<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>BES Spania a devenit, în consecință, sucursala băncii Novo Banco în Spania. Aceasta din urmă a menținut relațiile comerciale cu reclamanta, păstrând și gestionând valorile mobiliare și primind în schimb comisionul prevăzut de contract.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20150204">4 februarie 2015</DATE>, reclamanta a introdus o acțiune împotriva Novo Banco Spania. Aceasta a solicitat anularea ordinului de cumpărare a acțiunilor preferențiale ale Kaupthing Bank pentru viciu de voință și obligarea Novo Banco Spania să îi ramburseze prețul de cumpărare de <FT TYPE="NUMBER">166021</FT> de euro. În subsidiar, aceasta a solicitat instanței să declare rezilierea contractului menționat din cauza nerespectării de către BES a obligațiilor de diligență, de loialitate și de informare și să oblige Novo Banco Spania să îi plătească aceeași sumă cu titlu de daune interese. Novo Banco s‑a opus acțiunii invocând lipsa calității procesuale pasive, întrucât, în temeiul deciziei Banco de Portugal din august 2014, răspunderea invocată constituia un pasiv care nu i‑a fost transferat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>Prin hotărârea din <DATE ISO="20151015">15 octombrie 2015</DATE>, Juzgado de Primera Instancia de Vitoria (Tribunalul de Primă Instanță din Vitoria, Spania) a admis acțiunea, considerând că răspunderea în litigiu era acoperită de transfer. Potrivit acestei instanțe, a existat un viciu de consimțământ, în măsura în care reclamanta, în vârstă de 68 de ani la momentul încheierii contractului și nedispunând de cunoștințe financiare, nu ar fi fost informată în mod adecvat de BES cu privire la natura și la riscurile acțiunilor preferențiale pe care le achiziționase. În consecință, acest tribunal a anulat contractul și a obligat Novo Banco Spania să îi ramburseze reclamantei integral prețul de cumpărare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>În apel, Novo Banco Spania a prezentat două decizii ale Banco de Portugal din <DATE ISO="20151229">29 decembrie 2015</DATE> (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0025" REF.END="QE0025"/>decizia din decembrie 2015<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/>), potrivit cărora următoarele pasive nu au fost transferate către Novo Banco:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0026" REF.END="QE0026"/>[o]rice obligații, garanții, angajamente sau angajamente eventuale […] asumate în momentul comercializării, intermedierii financiare, încheierii contractului și vânzării legate de instrumente financiare ale oricăror instituții<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/>.</P></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>Aceste decizii precizează de asemenea că, dintre pasivele BES, nu au fost transferate către Novo în special următoarele: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0027" REF.END="QE0027"/>toate despăgubirile legate de neexecutarea contractelor încheiate înainte de <DATE ISO="20140803">3 august 2014</DATE><QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/> și <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0028" REF.END="QE0028"/>toate despăgubirile și creditele rezultate din anularea tranzacțiilor efectuate de BES în calitate de prestator de servicii financiare sau de investiții<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/>, precum și <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0029" REF.END="QE0029"/>orice obligație care face obiectul uneia dintre procedurile descrise în anexa I<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/>. Anexa I menționează o serie de proceduri judiciare în diferite state, printre care procedura inițiată de reclamantă în Spania. În sfârșit, decizia din decembrie 2015 prevede:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0030" REF.END="QE0030"/>În măsura în care activele, pasivele sau elementele nepatrimoniale care ar fi trebuit să rămână în patrimoniul BES au fost <HT TYPE="ITALIC">de facto</HT> transferate către Novo Banco, aceste active, pasive sau elemente nepatrimoniale sunt, prin prezenta decizie, retransferate de la Novo Banco la BES, cu efect de la <DATE ISO="20140803">3 august 2014</DATE>.<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/></P></QUOT.S></NP.ECR><?PAGE NO="7"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>Motivul invocat în apel de Novo Banco Spania, întemeiat pe lipsa calității sale procesuale pasive, a fost însă respins de instanța de apel, care a confirmat în întregime decizia pronunțată în primă instanță. Împotriva acestei hotărâri, Novo Banco Spania a formulat un recurs extraordinar pentru încălcări ale procedurii, precum și un recurs la instanța de trimitere.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">IV.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Decizia de trimitere și procedura în fața Curții</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>Prin decizia din <DATE ISO="20190625">25 iunie 2019</DATE>, primită de Curte la <DATE ISO="20190702">2 iulie 2019</DATE>, Tribunal Supremo (Curtea Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0031" REF.END="QE0031"/>O interpretare a articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2001/24/CE care presupune recunoașterea efectelor, în procedurile judiciare pe rol din alte state membre, fără alte formalități, ale unei decizii a autorității administrative competente din statul de origine care are drept scop modificarea cu efecte retroactive a cadrului juridic existent la momentul inițierii litigiului și care implică privarea de eficacitate a hotărârilor judecătorești care nu respectă prevederile noii decizii este compatibilă cu dreptul fundamental la o cale de atac efectivă, consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cu principiul statului de drept prevăzut la articolul 2 din Tratatul Uniunii Europene și cu principiul general al securității juridice?<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/></P></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>Au prezentat observații scrise Banco de Portugal și Fondo de Resolución, Novo Banco, Republica Portugheză, Republica Italiană, Regatul Spaniei, precum și Comisia Europeană, Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European. Cu excepția Republicii Italiene, toate celelalte părți au fost reprezentate în cadrul ședinței din <DATE ISO="20200930">30 septembrie 2020</DATE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">V.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Apreciere juridică</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Considerații introductive</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>Banco de Portugal, Novo Banco, precum și guvernul portughez consideră că răspunderea invocată de reclamantă în procedura principală nu a fost niciodată transferată către Novo Banco. Astfel, potrivit anexei 2 la decizia din august 2014, obligațiile BES <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0032" REF.END="QE0032"/>care decurg din fraudă sau din încălcarea unor dispoziții sau decizii cu caracter normativ, penal sau administrativ<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/> nu au fost transferate către Novo Banco. În consecință, nu s‑ar pune în niciun caz problema unei retransferări către BES prin decizia din decembrie 2015 și, respectiv, a efectelor sale asupra litigiului în curs.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>În această privință este suficient să se arate că problema de a stabili dacă răspunderea invocată de reclamantă în procedura principală constituie o obligație <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0033" REF.END="QE0033"/>care decurge din fraudă sau din încălcarea unor dispoziții sau decizii cu caracter normativ, penal sau administrativ<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/> necesită o apreciere juridică ce revine doar instanței de trimitere, în conformitate cu repartizarea sarcinilor între instanțele naționale și Curte în cadrul procedurii preliminare. Într‑adevăr, potrivit unei jurisprudențe constante, instanța de trimitere definește cadrul normativ și factual pe propria răspundere, Curtea nefiind obligată să verifice exactitatea acestuia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20101012">12 octombrie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Rosenbladt</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑45/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:601">EU:C:2010:601</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170131">31 ianuarie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Lounani</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑573/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:71">EU:C:2017:71</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0056">56</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180613">13 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Deutscher Naturschutzring</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑683/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:433">EU:C:2018:433</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="8"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>Pentru a răspunde la întrebarea preliminară, este însă necesar să se considere că, potrivit celor prezentate de Tribunal Supremo (Curtea Supremă), răspunderea pentru consilierea în investiții eronată a reclamantei a fost, într‑o primă fază, transferată către Novo Banco prin decizia adoptată de Banco de Portugal în luna august a anului 2014. Abia în urma unei noi decizii, adoptată de Banco de Portugal în luna decembrie a anului 2015 – prin urmare, după introducerea acțiunii, în luna februarie 2015, și după pronunțarea hotărârii de către prima instanță în luna octombrie 2015 –, aceasta a fost retransferată către BES Spania, cu efect retroactiv de la <DATE ISO="20140803">3 august 2014</DATE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>Având obligația de recunoaștere a acestei situații juridice materiale, prevăzută în principiu la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/24, Tribunal Supremo (Curtea Supremă) se confruntă cu probleme legate de protecția juridică și de securitatea juridică. Astfel, potrivit prezentării sale, această instanță ar trebui, în aceste condiții, să anuleze hotărârile instanțelor inferioare și să respingă acțiunea în recurs, deși aceste hotărâri au fost pronunțate fără săvârșirea unor erori de drept – cel puțin ținând seama de situația juridică valabilă la momentul respectiv.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>În această privință, întrebarea sa preliminară presupune, fără îndoială, că în prezenta cauză este aplicabil principiul enunțat la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/24, potrivit căruia măsurile de reorganizare prevăzute de legislația în vigoare în statul membru de origine <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0034" REF.END="QE0034"/>produc efecte, în conformitate cu legislația statelor membre, în întreaga [Uniune], fără alte formalități, […], chiar dacă normele statului membru gazdă care le sunt aplicabile nu prevăd asemenea măsuri sau supun punerea lor în aplicare unor condiții care nu sunt îndeplinite<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/>. Cu alte cuvinte, problemele descrise nu s‑ar pune – iar acest aspect a fost menționat de aproape toate părțile la procedura în fața Curții – dacă instanța de trimitere nu ar fi obligată să recunoască, în concret, retransferarea răspunderii către BES.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>Potrivit guvernelor spaniol și italian, precum și Comisiei, Consiliului și Parlamentului, la această concluzie s‑ar putea ajunge aplicând în cauza principală articolul 32 din Directiva 2001/24. Potrivit acestei dispoziții, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0035" REF.END="QE0035"/>[e]fectele măsurilor de reorganizare sau ale procedurilor de lichidare asupra unei cauze aflate pe rol cu privire la un bun sau un drept de care instituția de credit a fost lipsită sunt reglementate doar de legislația statului membru în care cauza se află pe rol<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>În consecință, trebuie să se examineze mai întâi dacă articolul 32 din Directiva 2001/24 este aplicabil în prezentul litigiu și dacă aplicarea sa determină cu adevărat faptul că decizia din decembrie 2015 a Banco de Portugal nu produce efecte în procedura principală (a se vedea în acest sens secțiunea B de mai jos). În cazul în care această problemă va primi un răspuns negativ, va trebui să se stabilească în continuare dacă instanța de trimitere poate condiționa recunoașterea deciziei de respectarea principiilor securității juridice și protecției jurisdicționale efective (a se vedea în acest sens secțiunea C de mai jos). În sfârșit, rămâne să se examineze dacă, în împrejurările specifice ale procedurii principale, recunoașterea deciziei ca atare determină o încălcare a acestor principii (a se vedea în acest sens secțiunea D de mai jos).</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Aplicabilitatea și eventualele consecințe juridice ale articolului 32 din Directiva 2001/24 în procedura principală</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>Desigur, condițiile de aplicare a articolului 32 din Directiva 2001/24 sunt îndeplinite. Aplicarea acestei dispoziții nu conduce însă la concluzia că retransferarea răspunderii la BES nu produce efecte în procedura principală. Acesta ar putea fi motivul pentru care Tribunal Supremo (Curtea Supremă) nu a inclus în mod expres această dispoziție în întrebarea sa preliminară.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Aplicabilitatea articolului 32 din Directiva 2001/24 în procedura principală</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>Toate condițiile de aplicare a articolului 32 din Directiva 2001/24 sunt îndeplinite în speță.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="9"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>Astfel, în primul rând, retransferarea răspunderii către BES constituie o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0036" REF.END="QE0036"/>măsură de reorganizare<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/> în sensul articolului 2 din Directiva 2001/24, din moment ce, prin garantarea bunei funcționări a instituției‑punte, se urmărește restabilirea, respectiv menținerea situației financiare a BES.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>Într‑adevăr, o instituție‑punte nu ar trebui să suporte pierderile și prejudiciile băncii aflate în dificultate, ci mai ales să asigure protecția deponenților<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>Pe de altă parte, portofoliile de acțiuni precum cel al reclamantei nu fac obiectul garantării depozitelor, întrucât aceasta include doar soldul creditor al unui cont; a se vedea articolul 2 alineatul (1) punctul 3 din Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20140416">16 aprilie 2014</DATE> privind schemele de garantare a depozitelor (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="173" PAGE.FIRST="149" DATE.PUB="2014">JO 2014, L 173, p. 149</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>. Faptul că retransferarea răspunderii constituie, din punct de vedere conceptual, o măsură de reorganizare este confirmat de articolul 40 din BRRD, care prevede în mod expres, la alineatul (1) litera (b) și la alineatul (7), că transferul oricăror <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0037" REF.END="QE0037"/>active, drepturi sau pasive<QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="201D" ID="QE0037"/>, precum și retransferarea acestora pot face parte din măsura de rezoluție <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0038" REF.END="QE0038"/>crearea unei instituții‑punte<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="201D" ID="QE0038"/>. Articolul 2 din Directiva 2001/24 prevede, la rândul său, că toate instrumentele de rezoluție prevăzute de BRRD trebuie considerate măsuri de reorganizare în sensul Directivei 2001/24.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>Măsura privește, în al doilea rând, un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0039" REF.END="QE0039"/>drept sau un bun de care instituția de credit a fost lipsită<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="201D" ID="QE0039"/>. Această condiție, care este, în orice caz, formulată în sens larg în numeroase versiuni lingvistice ale directivei<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>Noțiunea germană <HT TYPE="ITALIC">Vermögensgegenstand</HT>, la fel ca versiunea engleză <HT TYPE="ITALIC">assets</HT> sau, de exemplu, noțiunea poloneză <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0040" REF.END="QE0040"/><HT TYPE="ITALIC">aktyw[a]</HT><QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="201D" ID="QE0040"/>, poate îngloba orice situație juridică având valoare patrimonială.</P></NOTE>, trebuie, în definitiv, să vizeze toate obiectele posibile ale măsurilor de reorganizare care ar putea face obiectul unui litigiu. În special, aceasta trebuie să includă de asemenea drepturi (pre)contractuale sau delictuale ale instituției de credit aflate în rezoluție, precum și pretenții (pre)contractuale sau delictuale formulate împotriva acesteia, dat fiind că acestea pot face obiectul unui transfer către alte instituții<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>De exemplu o instituție‑punte sau o altă instituție de credit care dobândește prin intermediul unei preluări anumite domenii de activitate ale instituției de credit aflate în dificultate.</P></NOTE>. Însă, de îndată ce titularul unui drept, al unei obligații sau al unui alt bun se schimbă în cursul unui litigiu pe rol, devine necesar regimul prevăzut la articolul 32 din Directiva 2001/24<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>Cu privire la acest aspect, a se vedea punctul 43 și următoarele din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>În al treilea rând, procedura principală trebuie considerată o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0041" REF.END="QE0041"/>cauză aflată pe rol<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="201D" ID="QE0041"/> în sensul acestei dispoziții, din moment ce în sfera acestei noțiuni intră orice procedură pe fond care era deja pe rol la data măsurii în cauză<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>A se vedea în această privință Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131024">24 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>LBI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑85/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:697">EU:C:2013:697</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0054">54</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În această privință trebuie să se țină seama doar de expunerea Tribunal Supremo (Curtea Supremă), potrivit căreia, prin decizia Banco de Portugal din decembrie 2015 – așadar, la o dată la care este cert că litigiul principal era pendinte –, situația juridică a fost modificată cu efect retroactiv. Faptul că fusese deja pronunțată o hotărâre a unei instanțe de grad inferior nu exclude existența unei cauze aflate pe rol atât timp cât procedura nu este încheiată definitiv.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>Or, articolul 32 din Directiva 2001/24 nu prevede pur și simplu că, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile de aplicare a acestei dispoziții – cu alte cuvinte, în special de îndată ce o cauză este pe rol într‑un stat membru –, o măsură de reorganizare străină nu produce, în sine, niciun efect sau nu trebuie să fie recunoscută în acest stat membru. Dimpotrivă, această dispoziție precizează că efectele măsurii de reorganizare asupra litigiului pe rol sunt reglementate exclusiv de legislația statului membru în care acesta este pe rol.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>Astfel, în procedura principală, concluzia că retransferarea obligațiilor către BES ar fi lipsită de relevanță poate fi trasă numai dacă sunt îndeplinite două condiții: <HT TYPE="ITALIC">primo</HT>, trimiterea la dreptul spaniol efectuată la articolul 32 din Directiva 2001/24 ar trebui înțeleasă în sensul că aspectul dacă o măsură produce vreun efect în această privință – așadar, aprecierea validității sale în scopurile cauzei – este reglementat de dreptul statului membru gazdă. <HT TYPE="ITALIC">Secundo</HT>, retransferarea ar trebui să fie nevalidă în raport cu dreptul spaniol<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>În orice caz, instanța de trimitere pare să admită în mod implicit acest lucru.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>Considerăm însă că trimiterea efectuată de articolul 32 din Directiva 2001/24 la dreptul statului membru gazdă se limitează exclusiv la efectele procedurale ale unei măsuri de reorganizare asupra unei cauze aflate pe rol<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>A se vedea de asemenea Concluziile avocatului general Cruz Villalón prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>LBI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑85/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:352">EU:C:2013:352</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0086">86</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0087">87</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> și, prin urmare, nu poate afecta efectele materiale ale retransferării.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la domeniul de aplicare al trimiterii la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0042" REF.END="QE0042"/>legislația statului membru în care cauza se află pe rol<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="201D" ID="QE0042"/>, efectuată la articolul 32 din Directiva 2001/24</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>La prima vedere, s‑ar putea considera că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0043" REF.END="QE0043"/>efectele asupra cauzei<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="201D" ID="QE0043"/> acoperă rezultatul material al acesteia. Totuși, reiese în special din contextul normativ și din obiectivele articolului 32 din Directiva 2001/24 că această dispoziție nu trebuie interpretată în acest sens.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>În primul rând, contrar celor susținute de anumite părți interesate, la originea acestei dispoziții nu se regăsește ideea că, din motive de securitate juridică, soluționarea unei cauze deja aflate pe rol nu poate fi influențată de evenimente ulterioare. Astfel, pe de o parte, nu se poate accepta că luarea în considerare a unor fapte ulterioare punerii pe rol a unei cauze determină, în general, o încălcare a principiului securității juridice. Pe de altă parte, într‑un asemenea caz, ar trebui ca articolul 32 din Directiva 2001/24 să prevadă, pur și simplu, că o măsură de reorganizare străină este lipsită de efecte asupra unei cauze aflate pe rol, cu alte cuvinte, că nu este afectată de aceasta. Dar nu este așa. Această dispoziție prevede mai degrabă că efectele asupra cauzei sunt reglementate de dreptul statului membru gazdă. Măsura de reorganizare respectivă ar putea fi legală și în raport cu dreptul acestui stat membru gazdă. Într‑un astfel de caz, în pofida aplicării articolului 32, soluționarea litigiului pendinte s‑ar modifica, așadar, în anumite împrejurări, ca urmare a unui eveniment ulterior.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>Cu alte cuvinte, și în cazul unei interpretări în sens larg, prin însuși modul său de redactare, articolul 32 din Directiva 2001/24 nu determină în mod automat o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0044" REF.END="QE0044"/>privilegiere<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/> a creditorilor care au inițiat deja un litigiu. Nicăieri în Directiva 2001/24 nu există elemente care să permită să se considere că astfel de creditori trebuie privilegiați.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>În al doilea rând, nu este clar motivul pentru care tocmai o procedură jurisdicțională pe rol ar justifica aprecierea <HT TYPE="ITALIC">tuturor</HT> efectelor unei măsuri de reorganizare în raport cu dreptul statului membru gazdă. O asemenea interpretare a articolului 32 menționat ar constitui o abatere deosebit de importantă de la principiul fundamental al Directivei 2001/24 potrivit căruia toate efectele unei măsuri de reorganizare sau de lichidare sunt determinate de <HT TYPE="ITALIC">lex concursus</HT>, nefiind, așadar, conformă cu economia directivei<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>A se vedea în această privință Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131024">24 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>LBI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑85/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:697">EU:C:2013:697</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0055">55</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>Pentru comparație, se face trimitere la dispozițiile articolelor 20-27 din Directiva 2001/24. Și aceste dispoziții cuprind excepții de la principiul aplicării <HT TYPE="ITALIC">lex concursus</HT>. Totuși, acestea stabilesc în mod clar situațiile juridice materiale care nu sunt afectate de măsurile de reorganizare. Aceste dispoziții nu prevăd că toate efectele materiale ale unei măsuri de reorganizare trebuie apreciate în raport cu legislația statului membru gazdă de îndată ce această măsură privește una dintre instituțiile juridice menționate în această legislație.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="11"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>Prin urmare, articolul 32 din Directiva 2001/24 trebuie interpretat în sensul că numai implicațiile procedurale sunt reglementate de legislația statului membru gazdă, iar nu validitatea măsurii ca atare în scopurile procedurii. Această observație este valabilă mai ales în măsura în care, potrivit jurisprudenței Curții, Directiva 2001/24 și în mod special articolul 32 din aceasta au ca obiectiv să împiedice diminuarea disponibilității bunurilor aparținând masei credale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131024">24 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>LBI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑85/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:697">EU:C:2013:697</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0055">55</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Astfel, interpretarea propusă aici corespunde de asemenea cerinței interpretării stricte care trebuie dată acestei dispoziții derogatorii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131024">24 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>LBI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑85/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:697">EU:C:2013:697</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0052">52</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>În al treilea rând, adesea ar fi practic imposibil să se determine pe deplin toate efectele unei măsuri de reorganizare sau de lichidare pe baza legislației statului membru gazdă. Astfel, Directiva 2001/24 nu armonizează normele naționale referitoare la măsurile de reorganizare și de lichidare a instituțiilor de credit<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131024">24 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>LBI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑85/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:697">EU:C:2013:697</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160719">19 iulie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Kotnik și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑526/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:570">EU:C:2016:570</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0104">104</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>; o măsură de reorganizare adoptată într‑un stat membru poate, așadar, să nu aibă un echivalent în dreptul unui alt stat membru și, în consecință, nu ar putea să îndeplinească niciodată condițiile acestui drept. Drept urmare, articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/24 prevede în mod expres că o măsură de reorganizare străină trebuie să fie recunoscută <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0045" REF.END="QE0045"/>chiar dacă normele statului membru gazdă […] nu prevăd asemenea măsuri sau supun punerea lor în aplicare unor condiții care nu sunt îndeplinite<QUOT.END REF.START="QS0045" CODE="201D" ID="QE0045"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>Acesta este motivul pentru care articolele 20-27 din Directiva 2001/24 se limitează la anumite situații juridice materiale, stabilite potrivit dreptului statului membru gazdă, iar articolul 32, la efectele procedurale asupra litigiului pe rol.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>Având în vedere aceste efecte, se impune totuși abaterea de la aplicarea principiului <HT TYPE="ITALIC">lex concursus</HT> în cazul unei cauze deja aflate pe rol. Astfel, numai dreptul statului membru gazdă poate stabili dacă măsura necesită, de exemplu, o modificare a cererii introductive, lipsa necesității de a se pronunța sau o substituire a părților. În schimb, înainte de inițierea unei proceduri judiciare, efectele procedurale ale unei măsuri de reorganizare sau de lichidare pot fi reglementate de dreptul statului de origine. Astfel, dreptul statului de origine poate prevedea că, prin deschiderea procedurii de lichidare, o instituție de credit își pierde capacitatea procedurală și, din această cauză, trebuie să fie reprezentată în justiție de un lichidator.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>În consecință, în ceea ce privește prezenta procedură, din articolul 32 din Directiva 2001/24 rezultă doar că retransferarea răspunderii către BES, efectuată în conformitate cu dreptul portughez, are asupra procedurii inițiate în Spania efectele procedurale care sunt prevăzute de dreptul spaniol<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>A se vedea de asemenea Concluziile avocatului general Cruz Villalón prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>LBI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑85/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:352">EU:C:2013:352</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0086">86</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0087">87</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În concret, potrivit Tribunal Supremo (Curtea Supremă), acestea sunt dispariția calității procesuale pasive a Novo Banco fără posibilitatea substituirii pârâtului, fapt care determină, la rândul său, respingerea acțiunii formulate împotriva Novo Banco<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>În dreptul german, procedura ar putea fi continuată, de exemplu, împotriva Novo Banco, în pofida acestei modificări; autoritatea de lucru judecat s‑ar extinde însă la BES – a se vedea dispozițiile articolului 265 alineatul (2) și ale articolului 325 din ZPO (Codul de procedură civilă). A se vedea în această privință punctele 96 și 97 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="12"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>Desigur, această consecință este considerată de Tribunal Supremo (Curtea Supremă) ca fiind nesatisfăcătoare. Cu toate acestea, ținând seama de importanța primordială a principiului aplicării <HT TYPE="ITALIC">lex concursus</HT> în ceea ce privește eficacitatea universală a măsurilor de reorganizare, care constituie obiectivul Directivei 2001/24<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>A se vedea în această privință Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131024">24 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>LBI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑85/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:697">EU:C:2013:697</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0055">55</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, ar fi totuși inacceptabil ca măsurii să i se refuze de la bun început toate efectele în cauza aflată pe rol. Acest lucru ar echivala, în opinia noastră, cu a arunca copilul, potrivit proverbului, odată cu apa din copaie. Soluționarea acestei probleme trebuie căutată mai degrabă în dreptul procedural spaniol, care trebuie aplicat în lumina dreptului Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>A se vedea în acest sens punctul 94 și următoarele din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>Din considerațiile care precedă rezultă că în cauza principală validitatea pe fond a transferului răspunderii către BES nu trebuie apreciată în raport cu dreptul spaniol. Numai consecințele procedurale ale acestei măsuri asupra cauzei aflate pe rol sunt stabilite de dreptul acestui stat membru. Prin urmare, instanța de trimitere nu poate refuza recunoașterea acestei situații juridice de fond pentru motivul că ar fi contrară dreptului spaniol.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">C.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Excepție de la principiul recunoașterii reciproce?</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/24, măsurile de reorganizare adoptate în conformitate cu legislația statului membru de origine își produc efectele pe deplin în întreaga Uniune, fără alte formalități. La baza principiului recunoașterii reciproce enunțat în această dispoziție stă principiul încrederii reciproce<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20101222">22 decembrie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Aguirre Zarraga</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑491/10 PPU</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:828">EU:C:2010:828</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0070">70</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160405">5 aprilie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Aranyosi și Căldăraru</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑404/15 și C‑659/15 PPU</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:198">EU:C:2016:198</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0077">77</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Potrivit acestui din urmă principiu, legalitatea unei măsuri adoptate în conformitate cu normele statului membru de origine nu este controlată de autoritățile și de instanțele statului membru gazdă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>Numai pentru ca analiza să fie completă, trebuie arătat că, în orice caz, nu există nicio îndoială în ceea ce privește legalitatea în raport cu dreptul portughez. Mai precis, în cursul procedurii în fața Curții, guvernul portughez a reafirmat în mod explicit că articolul 145 H alineatul 5 din Regime Geral das Instituições de Crédito e Sociedades Fianceiras [Regimul general al instituțiilor de credit și al societăților financiare, denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0046" REF.END="QE0046"/>RGICSF<QUOT.END REF.START="QS0046" CODE="201D" ID="QE0046"/>] constituia în dreptul portughez un temei juridic valabil pentru decizia din decembrie 2015 și că Banco de Portugal a respectat de asemenea toate celelalte norme de formă și de fond prevăzute de dreptul portughez.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>În ceea ce privește încrederea reciprocă, aceasta se întemeiază pe ipoteza conform căreia în toate statele membre există garanții comparabile în special în ceea ce privește valorile fundamentale ale statului de drept și democrației, precum și drepturile fundamentale ale Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>A se vedea Avizul 2/13 (Aderarea Uniunii la CEDO) din <DATE ISO="20141218">18 decembrie 2014</DATE> (<REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2454">EU:C:2014:2454</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0191">191</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160405">5 aprilie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Aranyosi și Căldăraru</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑404/15 și C‑659/15 PPU</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:198">EU:C:2016:198</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0078">78</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180725">25 iulie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Minister for Justice and Equality (Deficiențele sistemului judiciar)</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑216/18 PPU</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:586">EU:C:2018:586</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Numai această ipoteză justifică faptul că nu mai există un control al conformității cu dreptul superior al statului membru gazdă a unei măsuri care trebuie aplicată ca urmare a recunoașterii reciproce<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180725">25 iulie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Minister for Justice and Equality (Deficiențele sistemului judiciar)</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑216/18 PPU</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:586">EU:C:2018:586</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>În plus, recunoașterea deciziei din decembrie 2015 nu este condiționată în speță nici de respectarea altor cerințe ale dreptului Uniunii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>Astfel, în primul rând, retransferarea răspunderii către BES nu trebuie apreciată în lumina BRRD (a se vedea în această privință punctul 1). În al doilea rând, din acest motiv, nici adoptarea acestei măsuri de reorganizare nu constituie o punere în aplicare a dreptului Uniunii, așa încât principiile generale de drept și drepturile fundamentale ale Uniunii nu sunt aplicabile (a se vedea în această privință punctul 2). În al treilea rând, în prezenta cauză nu se regăsește niciuna dintre situațiile identificate în jurisprudența Curții în care o măsură națională care intră sub incidența principiului recunoașterii reciproce trebuie, cu titlu excepțional, să facă obiectul unui control al respectării principiilor fundamentale ale dreptului Uniunii (a se vedea în această privință punctul 3).</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="13"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Aplicabilitatea <HT TYPE="NORMAL">ratione temporis</HT> a BRRD</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>Cerințele BRRD nu sunt aplicabile <HT TYPE="ITALIC">ratione temporis</HT> retransferării răspunderii către BES prin decizia Banco de Portugal din decembrie 2015.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>Să nu uităm: BRRD a intrat în vigoare la <DATE ISO="20140702">2 iulie 2014</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>A se vedea articolul 131 din BRRD: a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial, <DATE ISO="20140612">12 iunie 2014</DATE>, este <DATE ISO="20140702">2 iulie 2014</DATE>.</P></NOTE>. În luna august 2014, Banco de Portugal a constituit, în scopul rezoluției BES, Novo Banco, transferându‑i acesteia, printre altele, pasivele invocate de reclamantă în procedura principală. Termenul de transpunere a BRRD a expirat la <DATE ISO="20141231">31 decembrie 2014</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>A se vedea articolul 130 din BRRD.</P></NOTE>. În luna decembrie 2015 a fost adoptată decizia Banco de Portugal de a retransfera către BES, cu efect retroactiv de la <DATE ISO="20140803">3 august 2014</DATE>, răspunderea în cauză.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, retransferarea pasivelor către BES în luna decembrie 2015 trebuie considerată doar o parte neautonomă a măsurii de reorganizare intitulată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0047" REF.END="QE0047"/>crearea instituției‑punte Novo Banco<QUOT.END REF.START="QS0047" CODE="201D" ID="QE0047"/>, care a fost decisă încă din luna august a anului 2014 și, prin urmare, înainte de expirarea termenului de transpunere a BRRD. În favoarea acestei aprecieri globale pledează faptul că ar fi artificial să se aprecieze diferitele măsuri de reorganizare în mod izolat unele de altele pentru simplul fapt că au fost adoptate la momente diferite în timp, deși în realitate ele sunt legate prin conținut și urmăresc același obiectiv, și anume crearea Novo Banco și atribuirea activelor performante, respectiv a celor neperformante.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62.</NO.P><TXT>Această idee este ilustrată de dispoziția articolului 40 alineatul (7) din BRRD. Aceasta supune legalitatea retransferării pasivelor către <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0048" REF.END="QE0048"/>banca rea<QUOT.END REF.START="QS0048" CODE="201D" ID="QE0048"/> (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0049" REF.END="QE0049"/>bad bank<QUOT.END REF.START="QS0049" CODE="201D" ID="QE0049"/>) – măsură adoptată în speță după expirarea obligației de transpunere – condiției ca această posibilitate să fi fost deja prevăzută în actul de constituire a băncii‑punte – care era anterior expirării termenului de transpunere. Astfel, pe de o parte, constituirea instituției‑punte este indisolubil legată de transferul și de retransferarea pasivelor. Pe de altă parte, dacă s‑ar dori să se examineze retransferarea în lumina articolului 40 alineatul (7) din BRRD, aceasta ar însemna, în definitiv, să se deducă din BRRD cerințe concrete referitoare la decizia din august 2014, deși, în mod cert, la acel moment, termenul de transpunere nu expirase încă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>Desigur, potrivit unei jurisprudențe constante, din articolul 4 al treilea paragraf TUE și din articolul 288 al treilea paragraf TFUE coroborate cu directiva respectivă rezultă că, în cursul termenului de transpunere a acesteia, statele membre nu pot adopta dispoziții de natură să compromită grav realizarea rezultatului impus prin directiva menționată. Din acestea însă pot fi deduse doar obligații de abținere, nu și obligații pozitive; a se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20060704">4 iulie 2006</DATE>, <NAME.CASE>Adeneler și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑212/04</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:443">EU:C:2006:443</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0121">121</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0122">122</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Prin urmare, nu este posibilă o luare în considerare separată a diferitor măsuri. Această considerație este valabilă independent de faptul că cerințele articolului 40 alineatul (7) din BRRD au fost în mod efectiv respectate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63.</NO.P><TXT>Dacă s‑ar decide luarea în considerare a măsurilor în mod separat, ar trebui chiar să se împartă competența administrativă în privința măsurilor adoptate ulterior în legătură cu rezoluția BES. Astfel, odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 806/2014<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20140715">15 iulie 2014</DATE> de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="255" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2014">JO 2014, L 255, p. 1</REF.DOC.OJ>, denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0050" REF.END="QE0050"/>Regulamentul nr. 806/2014<QUOT.END REF.START="QS0050" CODE="201D" ID="QE0050"/>).</P></NOTE>, competența pentru măsuri de rezoluție privind bănci de dimensiunea și relevanța BES a fost transferată Comitetului Unic de Rezoluție (<HT TYPE="ITALIC">Single Resolution Board</HT>, SRB)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>Articolul 5 alineatul (1) coroborat cu articolul 7 alineatul (2) litera (a) punctul (i) din Regulamentul nr. 806/2014.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64.</NO.P><TXT>În această privință, reiese din jurisprudența Curții că aplicarea vechiului cadru juridic în situații stabilite sub imperiul acestuia poate fi justificată și menținută după intrarea în vigoare a noului cadru juridic atunci când regimurile noi formează un ansamblu unic și au determinat totodată o schimbare a sistemului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19811112">12 noiembrie 1981</DATE>, <NAME.CASE>Meridionale Industria Salumi și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>212/80-217/80</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1981:270">EU:C:1981:270</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0011">11</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150326">26 martie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Moravia Gas Storage</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑596/13 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:203">EU:C:2015:203</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Aceasta este situația în ceea ce privește BRRD.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="14"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65.</NO.P><TXT>În consecință, este întru totul rezonabil ca legalitatea măsurilor adoptate de Banco de Portugal în contextul rezoluției BES să fie analizate ca privind un pachet de măsuri unitar care are la bază situația juridică în vigoare în luna august 2014, așadar, la o dată la care termenul de transpunere a BRRD nu expirase încă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66.</NO.P><TXT>Prezentele măsuri de reorganizare nu determină nici un eventual efect anticipat al BRRD. Desigur, în cursul termenului de transpunere a unei directive, statele membre trebuie să se abțină de la adoptarea unor dispoziții de natură să compromită grav realizarea rezultatului impus prin aceasta<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19971218">18 decembrie 1997</DATE>, <NAME.CASE>Inter‑Environnement Wallonie</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑129/96</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1997:628">EU:C:1997:628</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0045">45</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120911">11 septembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Nomarchiaki Aftodioikisi Aitoloakarnanias și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑43/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:560">EU:C:2012:560</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0057">57</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191113">13 noiembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Lietuvos Respublikos Seimo narių grupė</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑2/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:962">EU:C:2019:962</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0055">55</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Nu rezultă însă că retransferarea răspunderii către BES este contrară obiectivelor BRRD, în special articolului 40 din aceasta.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67.</NO.P><TXT>Dimpotrivă, prin intermediul unei instituții‑punte se urmărește doar menținerea activităților viabile ale unei bănci aflate în dificultate. Or, o astfel de instituție nu ar trebui să preia răspunderea pentru un comportament foarte riscant și potențial prejudiciabil al acestei bănci. Dimpotrivă, acest instrument urmărește – în conformitate cu obiectivele generale ale rezoluției bancare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>Obiectivele rezoluției sunt în prezent stabilite la articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014.</P></NOTE> – în special să îi protejeze pe deținătorii de depozite și să atenueze eventuale consecințe sistemice. Astfel cum s‑a arătat deja, portofoliul de acțiuni al reclamantei nu este un depozit protejat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>A se vedea în această privință punctul 36 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68.</NO.P><TXT>Crearea Novo Banco și capitalizarea acesteia în valoare de 4,9 miliarde de euro au fost realizate prin intermediul resurselor de stat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>A se vedea comunicatul de presă al Comisiei IP/14/901 din <DATE ISO="20140804">4 august 2014</DATE> privind aprobarea ajutorului de rezoluție pentru Banco Espírito Santo.</P></NOTE>. Or, dacă Novo Banco ar trebui considerată în prezent răspunzătoare pentru practicile comerciale ale BES, calificate drept nelegale de instanțele spaniole, care constau în a vinde încă acțiuni ale băncii islandeze aflate în dificultate Kaupthing Bank cu puțin timp înainte de insolvența acesteia din urmă unor investitori neexperimentați, în definitiv ar trebui ca, din nou, contribuabilul să <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0051" REF.END="QE0051"/>suporte costurile<QUOT.END REF.START="QS0051" CODE="201D" ID="QE0051"/> erorilor săvârșite de bănci. Obiectivul declarat al tuturor reformelor în domeniul reglementării bancare, care au fost puse în aplicare de la criza financiară din anul 2008, este însă de a limita așa‑numitul <HT TYPE="ITALIC">moral hazard</HT> în sectorul financiar și de a reduce la minimum costul salvării băncilor pentru colectivitate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P>A se vedea de exemplu Fișa informativă (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0052" REF.END="QE0052"/>fact sheet<QUOT.END REF.START="QS0052" CODE="201D" ID="QE0052"/>) a Comisiei din <DATE ISO="20140415">15 aprilie 2014</DATE> referitoare la BRRD, MEMO/14/297. A se vedea de asemenea articolul 14 alineatul (2) a doua teză din Regulamentul nr. 806/2014.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69.</NO.P><TXT>Desigur, la prima vedere poate părea nesatisfăcător faptul că reclamanta, care, potrivit constatărilor instanțelor spaniole, nu a putut cunoaște implicațiile investiției sale, în cele din urmă își pierde banii. Aceasta ține însă de faptul că în cazul reclamantei s‑au concretizat două riscuri generale: în primul rând, Kaupthing Bank a intrat în incapacitate de plată și fost supusă rezoluției. Dacă reclamanta ar fi deținut acțiuni solide în depozitul său la BES, cel mai probabil nu ar fi introdus, de la bun început, nicio acțiune în instanță având ca obiect consilierea în investiții eronată. În al doilea rând, BES a intrat, în plus, în incapacitate de plată, astfel încât, în pofida dreptului existent ca urmare a consilierii în investiții eronate, reclamanta nu mai are perspective de a‑și recupera banii de la această instituție. Totuși, nu rezultă de aici că aceste două riscuri trebuie să fie transferate statului și, respectiv, colectivității. Dimpotrivă, ar trebui să se aibă în vedere o răspundere personală a consilierului în investiții sau consecințe penale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70.</NO.P><TXT>Pentru aceste motive, retransferarea răspunderii către BES, în discuție în prezenta cauză, este conformă cu obiectivele BRRD. BRRD nu este, așadar, aplicabilă acestei măsuri nici ca urmare a unui eventual efect anticipat.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="15"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Aplicabilitatea principiilor generale de drept și a drepturilor fundamentale ale dreptului Uniunii?</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71.</NO.P><TXT>Dacă s‑ar dori ca retransferarea răspunderii către BES să fie examinată în raport cu principiile securității juridice și protecției jurisdicționale efective din dreptul Uniunii, aceasta ar trebui considerată o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0053" REF.END="QE0053"/>punere în aplicare a dreptului Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0053" CODE="201D" ID="QE0053"/> în sensul articolului 51 alineatul (1) din cartă. În acest caz ar fi deschis nu numai domeniul de aplicare al cartei, în mod specific al articolului 47 din aceasta, ci și domeniul de aplicare al principiilor generale ale dreptului Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0037"><P>A se vedea Explicațiile cu privire la articolul 51 din cartă (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="303" PAGE.FIRST="32" DATE.PUB="2007">JO 2007, C 303, p. 32</REF.DOC.OJ>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140710">10 iulie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Julián Hernández și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑198/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2055">EU:C:2014:2055</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190924">24 septembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Spetsializirana prokuratura (Prezumția de nevinovăție)</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑467/19 PPU</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:776">EU:C:2019:776</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Printre acestea din urmă se numără în special principiul securității juridice<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0038"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140701">1 iulie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Ålands Vindkraft</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑573/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2037">EU:C:2014:2037</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0125">125</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72.</NO.P><TXT>Însă retransferarea răspunderii către BES prin decizia din decembrie 2015 – spre deosebire de recunoașterea acestei decizii – nu constituie o punere în aplicare a dreptului Uniunii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73.</NO.P><TXT>Astfel, Directiva 2001/24 nu urmărește să armonizeze normele naționale referitoare la reorganizarea și la lichidarea instituțiilor de credit<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0039"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131024">24 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>LBI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑85/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:697">EU:C:2013:697</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160719">19 iulie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Kotnik și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑526/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:570">EU:C:2016:570</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0104">104</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Desigur, Directiva 2001/24 prevede obligația statelor membre de a recunoaște astfel de măsuri care emană de la alte state membre. Cu toate acestea, recunoașterea de către statul membru gazdă – în speță Spania – este o măsură distinctă de adoptarea de către statul de origine – în speță Portugalia – a măsurii de reorganizare propriu‑zise. În ceea ce privește adoptarea și punerea în aplicare a măsurilor de reorganizare și de lichidare de către autoritățile publice și instanțele din statul de origine al unei instituții de credit, Directiva 2001/24 nu conține nicio obligație determinată, aceste măsuri fiind mai degrabă reglementate exclusiv de legislația statului membru de origine<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0040"><P>Cu privire la criteriul potrivit căruia, pentru a deschide domeniul de aplicare al cartei, din dreptul Uniunii trebuie să decurgă anumite obligații pentru statele membre, a se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140306">6 martie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Siragusa</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑206/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:126">EU:C:2014:126</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0026">26</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140710">10 iulie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Julián Hernández și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑198/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2055">EU:C:2014:2055</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190924">24 septembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Spetsializirana prokuratura (Prezumția de nevinovăție)</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑467/19 PPU</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:776">EU:C:2019:776</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În special, Directiva 2001/24 nu impune statelor membre adoptarea sau punerea în aplicare a unor măsuri de reorganizare și de lichidare determinate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0041"><P>A se vedea în acest sens Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190924">24 septembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Spetsializirana prokuratura (Prezumția de nevinovăție)</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑467/19 PPU</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:776">EU:C:2019:776</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Tocmai pentru acest motiv se impune recunoașterea reciprocă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74.</NO.P><TXT>Totuși, în urma adoptării BRRD, măsurile de reorganizare și de lichidare a instituțiilor de credit au fost uniformizate în Uniune<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0042"><P>A se vedea considerentul (10) al directivei, precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160719">19 iulie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Kotnik și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑526/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:570">EU:C:2016:570</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0113">113</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. BRRD pune la dispoziția autorităților de supraveghere ale statelor membre un instrumentar uniform de măsuri de rezoluție, din care fac parte de asemenea crearea unei bănci‑punte și tranzacțiile legate de aceasta<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0043"><P>A se vedea articolul 40 din BRRD.</P></NOTE>. Însă, după cum tocmai s‑a constatat, cerințele impuse de BRRD nu sunt aplicabile <HT TYPE="ITALIC">ratione temporis</HT> retransferării răspunderii către BES, în discuție în litigiul principal<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0044"><P>A se vedea punctul 59 și următoarele din prezentele concluzii.</P></NOTE>. Dimpotrivă, Banco de Portugal a creat banca‑punte în temeiul dreptului portughez la un moment la care era în vigoare doar Directiva 2001/24, care, tocmai, nu a prevăzut armonizarea măsurilor de reorganizare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75.</NO.P><TXT>Prin urmare, trebuie să se rețină faptul că decizia din decembrie 2015 nu constituie o punere în aplicare a dreptului Uniunii.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="16"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76.</NO.P><TXT>Dacă s‑ar considera că orice decizie națională care este supusă recunoașterii reciproce în temeiul dreptului Uniunii – cu alte cuvinte, orice hotărâre penală<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0045"><P>A se vedea Decizia‑cadru 2008/909/JAI a Consiliului din <DATE ISO="20081127">27 noiembrie 2008</DATE> privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="327" PAGE.FIRST="27" DATE.PUB="2008">JO 2008, L 327, p. 27</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE> sau civilă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0046"><P>A se vedea Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20121212">12 decembrie 2012</DATE> privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="351" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2012">JO 2012, L 351, p. 1</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>, orice hotărâre în materie de obligații de întreținere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0047"><P>A se vedea Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din <DATE ISO="20081218">18 decembrie 2008</DATE> privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="007" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2009">JO 2009, L 7, p. 1</REF.DOC.OJ>, denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0054" REF.END="QE0054"/>Regulamentul UE privind obligațiile de întreținere<QUOT.END REF.START="QS0054" CODE="201D" ID="QE0054"/>).</P></NOTE>, orice autorizație de practicare a medicinei<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0048"><P>A se vedea Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20050907">7 septembrie 2005</DATE> privind recunoașterea calificărilor profesionale (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="255" PAGE.FIRST="22" DATE.PUB="2005">JO 2005, L 255, p. 22</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE> etc. – constituie o punere în aplicare a dreptului Uniunii, acest lucru ar reprezenta mai mult decât o extindere la extrem a domeniului de aplicare al cartei. Mai precis, sistemul recunoașterii reciproce ar fi redus la absurd. Astfel, în loc de recunoașterea unei măsuri ca urmare a încrederii în conformitatea sa cu principii superioare, aceasta ar putea face obiectul, în fiecare speță, al unui control din perspectiva drepturilor fundamentale și a principiilor generale ale dreptului Uniunii. Această posibilitate nu este însă admisă decât în cazuri cu totul excepționale, ale căror condiții nu sunt îndeplinite în speță.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">În mod excepțional, controlul respectării valorilor fundamentale ale dreptului Uniunii?</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77.</NO.P><TXT>Astfel, potrivit jurisprudenței Curții, excepțiile de la principiul recunoașterii reciproce pot fi invocate cel mult în cazul existenței unor <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0055" REF.END="QE0055"/>împrejurări excepționale<QUOT.END REF.START="QS0055" CODE="201D" ID="QE0055"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0049"><P>A se vedea Avizul 2/13 (Aderarea Uniunii la CEDO) din <DATE ISO="20141218">18 decembrie 2014</DATE> (<REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2454">EU:C:2014:2454</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0191">191</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160405">5 aprilie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Aranyosi și Căldăraru</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑404/15 și C‑659/15 PPU</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:198">EU:C:2016:198</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0082">82</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180725">25 iulie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Minister for Justice and Equality (Deficiențele sistemului judiciar)</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑216/18 PPU</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:586">EU:C:2018:586</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0043">43</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În această privință, Curtea a admis, în contextul executării unui mandat european de arestare, că un risc real de încălcare a unui interes juridic fundamental din cauza unor deficiențe sistemice poate constitui o atare împrejurare excepțională. Mai precis, aceasta s‑a referit la interzicerea pedepselor sau a tratamentelor inumane sau degradante, prevăzută la articolul 4 din cartă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0050"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160405">5 aprilie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Aranyosi și Căldăraru</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑404/15 și C‑659/15 PPU</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:198">EU:C:2016:198</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0085">85</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, precum și la cerința de independență a judecătorilor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0051"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180725">25 iulie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Minister for Justice and Equality (Deficiențele sistemului judiciar)</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑216/18 PPU</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:586">EU:C:2018:586</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0048">48</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. De asemenea, în ședință, Consiliul a formulat, cu titlu subsidiar, observații cu privire la jurisprudența Curții referitoare la statul de drept<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0052"><P>Reprezentantul Consiliului s‑a referit în special la Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180227">27 februarie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Associação Sindical dos Juízes Portugueses</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑64/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:117">EU:C:2018:117</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), și la Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190624">24 iunie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Polonia (Independența Curții Supreme)</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑619/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:531">EU:C:2019:531</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78.</NO.P><TXT>Or, în speță nu se poate pune problema unor încălcări grave și sistemice în Portugalia ale statului de drept. Cu toate acestea, în ipoteza în care Curtea ar considera totuși necesar să examineze măsura de reorganizare în lumina dreptului Uniunii, vom aborda în continuare, cu titlu subsidiar, motivele pentru care rezultă că retransferarea răspunderii către BES nu constituie o încălcare nici a principiului securității juridice și nici a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">a)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu titlu subsidiar: cu privire la principiul securității juridice, în special cu privire la protecția încrederii legitime</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79.</NO.P><TXT>Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, principiul securității juridice impune ca dispozițiile naționale să fie suficient de clare și de precise pentru a permite persoanelor interesate să cunoască fără ambiguitate obligațiile care le sunt impuse și drepturile care le sunt conferite de acestea, astfel încât aplicarea acestora să fie previzibilă pentru justițiabili<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0053"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140701">1 iulie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Ålands Vindkraft</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑573/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2037">EU:C:2014:2037</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0127">127</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Drept corolar al acestui principiu, încrederea persoanelor interesate în menținerea acestor dispoziții este, în principiu, protejată<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0054"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150611">11 iunie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Berlington Hungary și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑98/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:386">EU:C:2015:386</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0077">77</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="17"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0080"><NO.P>80.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, nu poate exista încredere legitimă în existența unei situații în cazul în care un operator economic prudent și avizat ar fi fost în măsură să prevadă o schimbare a situației juridice. În special, potrivit jurisprudenței, un operator economic nu poate avea încredere legitimă în menținerea unei situații în cazul în care, în cadrul puterii lor discreționare, autoritățile naționale sunt abilitate să o modifice<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0055"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20060907">7 septembrie 2006</DATE>, <NAME.CASE>Spania/Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑310/04</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:521">EU:C:2006:521</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0081">81</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090910">10 septembrie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Plantanol</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑201/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:539">EU:C:2009:539</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0053">53</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190711">11 iulie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Agrenergy și Fusignano Due</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑180/18, C‑286/18 și C‑287/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:605">EU:C:2019:605</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0081"><NO.P>81.</NO.P><TXT>În consecință, în cauza principală determinant ar fi aspectul dacă un investitor prudent și avizat putea să identifice faptul că, în temeiul articolului 145 H alineatul (5) din RGICSF, autoritatea de supraveghere poate să retransfere, inclusiv cu efect retroactiv, pasivele către banca rea (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0056" REF.END="QE0056"/>bad bank<QUOT.END REF.START="QS0056" CODE="201D" ID="QE0056"/>). În favoarea posibilității de identificare pledează faptul că în decizia din august 2014 s‑a făcut încă o dată în mod expres referire la această posibilitate, aspect subliniat și de guvernul portughez în cursul procedurii în fața Curții. Această referire expresă presupune, la rândul său, că ar trebui să fi fost asigurat faptul că un investitor prudent și avizat putea să ia cunoștință de această decizie, ceea ce presupune, în orice caz, o publicare în limba spaniolă și într‑o formă uzuală pentru țara respectivă. În această privință, în ședință s‑a arătat că mass‑media spaniolă a relatat pe larg despre decizia Banco de Portugal.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0082"><NO.P>82.</NO.P><TXT>În orice caz, simpla împrejurare că Novo Banco a devenit (cel puțin parțial) succesoarea BES<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0056"><P>A se vedea, cu privire la noua situație de drept, articolul 40 alineatul (9) din BRRD.</P></NOTE> și că, în plus, continuă să asigure gestionarea portofoliului de acțiuni al reclamantei nu ar putea, în opinia noastră, să creeze o încredere legitimă în faptul că Novo Banco preia de asemenea obligațiile de garantare pentru consilierea în investiții eronată furnizată de BES, anterioare asumării acestei relații comerciale. Preluarea unui contract nu este în mod necesar însoțită de o preluare a obligațiilor de garantare preexistente.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0083"><NO.P>83.</NO.P><TXT>În plus, chiar nu este conform cu obiectul și cu finalitatea creării unei instituții‑punte ca acesteia să i se transfere răspunderea pentru un comportament extrem de riscant și potențial prejudiciabil al băncii aflate în dificultate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0057"><P>A se vedea referitor la acest aspect punctul 67 și următoarele din prezentele concluzii.</P></NOTE>. Aceste considerații pot juca de asemenea un rol în aprecierea respectării principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime în cauza principală.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0084"><NO.P>84.</NO.P><TXT>În această privință trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței Curții, în cazul actelor nelegale, protecția încrederii legitime este limitată de principiul legalității<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0058"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19610322">22 martie 1961</DATE>, <NAME.CASE>Snupat/Înalta Autoritate</NAME.CASE> (<NO.CASE>42/59 și 49/59</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1961:5">EU:C:1961:5</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, p. 172), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19820303">3 martie 1982</DATE>, <NAME.CASE>Alphasteel/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>14/81</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1982:76">EU:C:1982:76</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0010">10</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19970417">17 aprilie 1997</DATE>, <NAME.CASE>de Compte/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑90/95 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1997:198">EU:C:1997:198</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20040113">13 ianuarie 2004</DATE>, <NAME.CASE>Kühne &amp; Heitz</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑453/00</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:17">EU:C:2004:17</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Desigur, nu este necesar, în acest stadiu, să se aprecieze legalitatea deciziei Banco de Portugal din decembrie 2015 întrucât această sarcină nu revine Curții. În orice caz, în opinia noastră, încrederea în menținerea unei astfel de decizii de transfer poate beneficia doar de o protecție foarte redusă atunci când aceasta contravine în mod vădit obiectivelor măsurii de rezoluție.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0085"><NO.P>85.</NO.P><TXT>De asemenea, și guvernul portughez a considerat, în cadrul răspunsului său la întrebările scrise adresate de Curte, că autorității de supraveghere trebuia să i se recunoască posibilitatea de a corecta decizii eronate. Acest lucru este valabil cu atât mai mult ținând seama de constrângerile reprezentate de termenele în care trebuie luată decizia de rezoluție<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0059"><P>Având în vedere legislația Uniunii în vigoare în prezent, urgența este o condiție prealabilă necesară în vederea rezoluției – a se vedea articolul 18 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 806/2014.</P></NOTE> și de sarcinile financiare considerabile pentru colectivitate care rezultă din crearea unei bănci‑punte.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="18"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0086"><NO.P>86.</NO.P><TXT>Având în vedere toate aceste împrejurări, reclamanta nu ar fi putut să se aștepte să fie menținut transferul către Novo Banco, prin decizia din august 2014, al răspunderii pentru consilierea în investiții eronată furnizată de BES. Prin urmare, nu rezultă că a existat o încălcare a principiului securității juridice.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">b)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu titlu subsidiar: cu privire la dreptul la protecție jurisdicțională efectivă</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0087"><NO.P>87.</NO.P><TXT>Potrivit unei jurisprudențe constante, principiul protecției jurisdicționale efective constituie un principiu general al dreptului Uniunii care decurge din tradițiile constituționale comune statelor membre și care este consacrat la articolul 47 din cartă și de asemenea la articolele 6 și 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0057" REF.END="QE0057"/>CEDO<QUOT.END REF.START="QS0057" CODE="201D" ID="QE0057"/>)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0060"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100908">8 septembrie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Winner Wetten</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑409/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:503">EU:C:2010:503</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0058">58</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Potrivit articolului 47 primul paragraf din cartă, orice persoană are dreptul la o cale de atac efectivă. În plus, din articolul 47 al doilea paragraf din cartă reiese faptul că posibilitatea unui proces echitabil trebuie să fie garantată. În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0058" REF.END="QE0058"/>Curtea EDO<QUOT.END REF.START="QS0058" CODE="201D" ID="QE0058"/>) consideră că posibilitatea pur formală sau teoretică, dar practic exclusă a unei căi de atac nu este suficientă pentru a garanta accesul efectiv la un proces echitabil<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0061"><P>Potrivit acestei jurisprudențe, o cale de atac nu trebuie să fie pur și simplu <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0059" REF.END="QE0059"/>teoretică sau iluzorie<QUOT.END REF.START="QS0059" CODE="201D" ID="QE0059"/>; a se vedea de exemplu Curtea EDO, Hotărârea din <DATE ISO="19970319">19 martie 1997</DATE>, Hornsby împotriva Greciei (CE:ECHR:1997:0319JUD001835791, punctele 40 și 41), și Hotărârea din <DATE ISO="20020226">26 februarie 2002</DATE>, Del Sol împotriva Franței (CE:ECHR:2002:0226JUD004680099, punctul 21).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0088"><NO.P>88.</NO.P><TXT>În prezenta cauză, potrivit informațiilor furnizate de guvernul portughez, reclamanta avea dreptul să atace decizia din decembrie 2015 în termen de trei luni de la publicarea acesteia, la <DATE ISO="20160113">13 ianuarie 2016</DATE>, pe site‑ul internet al Banco de Portugal. În acest context, ar trebui să se aprecieze, ținând seama de toate împrejurările speței, dacă această posibilitate de introducere a unei acțiuni poate fi considerată efectivă în sensul articolului 47 primul paragraf din cartă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0089"><NO.P>89.</NO.P><TXT>În această privință ar trebui să se țină seama de faptul că articolul 47 din cartă nu se opune, în principiu, stabilirii unor termene de introducere a unei căi de atac<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0062"><P>Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20020517">17 mai 2002</DATE>, <NAME.CASE>Germania/Parlamentul și Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑406/01</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2002:304">EU:C:2002:304</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0020">20</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Efectivitatea protecției jurisdicționale nu este compromisă sau îngreunată în mod excesiv printr‑un termen de decădere rezonabil, cu condiția ca acest termen să înceapă să curgă din momentul în care persoana vizată a luat cunoștință sau cel puțin ar fi trebuit să ia cunoștință de acesta<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0063"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191107">7 noiembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Flausch și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑280/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:928">EU:C:2019:928</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0055">55</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20200227">27 februarie 2020</DATE>, <NAME.CASE>TK alții (Remunerarea funcționarilor și judecătorilor)</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑773/18-C‑775/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:125">EU:C:2020:125</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0073">73</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0090"><NO.P>90.</NO.P><TXT>În plus, potrivit explicațiilor furnizate de guvernul portughez, pe lângă publicarea sa la <DATE ISO="20160113">13 ianuarie 2016</DATE>, decizia Banco de Portugal a fost depusă la <DATE ISO="20160126">26 ianuarie 2016</DATE> de Novo Banco la dosarul litigiului pendinte în Spania cu reclamanta. În cadrul acestui litigiu, reclamanta era în orice moment reprezentată de un avocat. Potrivit informațiilor furnizate de guvernul portughez, de altfel minimum șase investitori spanioli au introdus în Portugalia o acțiune împotriva deciziei din decembrie 2015.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0091"><NO.P>91.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, contrar celor susținute de guvernul spaniol, nu se poate considera în general nerezonabil faptul că decizia Banco de Portugal trebuie să facă obiectul unei căi de atac în Portugalia. A admite, într‑un sistem de recunoaștere reciprocă, că și hotărârile străine pot produce efecte în alte state membre implică în mod necesar că instanța competentă pentru contestații împotriva hotărârii respective se poate afla într‑un alt stat membru decât cel în care se află domiciliul reclamantului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0064"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20101222">22 decembrie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Aguirre Zarraga</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑491/10 PPU</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:828">EU:C:2010:828</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0069">69</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0092"><NO.P>92.</NO.P><TXT>În aceste condiții, ar trebui să se considere că reclamanta a beneficiat de asemenea de protecție jurisdicțională efectivă împotriva deciziei Banco de Portugal din decembrie 2015.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="19"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">4.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Concluzie intermediară</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0093"><NO.P>93.</NO.P><TXT>Rezultă că nu este aplicabilă nicio excepție de la principiul recunoașterii reciproce prevăzut la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/24. Reclamanta ar trebui să ridice în fața instanțelor portugheze eventuale obiecții împotriva deciziei Banco de Portugal.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">D.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la consecințele recunoașterii măsurii de reorganizare în procedura principală în raport cu principiile securității juridice și protecției jurisdicționale efective</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0094"><NO.P>94.</NO.P><TXT>În lumina concluziei care tocmai a fost prezentată, Tribunal Supremo (Curtea Supremă) ridică problema dacă obligația care decurge din articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/24 de recunoaștere necondiționată a situației juridice materiale, astfel cum rezultă din deciziile Banco de Portugal din decembrie 2015, este, la rândul său, contrară principiilor securității juridice și protecției jurisdicționale efective.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0095"><NO.P>95.</NO.P><TXT>Potrivit acestei instanțe, modificarea adusă astfel situației juridice materiale în procedura pendinte are drept consecință procedurală în dreptul spaniol că acțiunea ar trebui respinsă în recurs și că reclamanta ar trebui să suporte cheltuielile de judecată. Tribunal Supremo (Curtea Supremă) consideră în mod special problematic în acest context faptul că ar trebui să anuleze hotărârile pronunțate de instanțele inferioare, deși acestea au fost pronunțate fără săvârșirea niciunei erori de drept, cel puțin ținând seama de situația juridică în vigoare la acea dată. Pentru acest motiv, Tribunal Supremo (Curtea Supremă) repune implicit în discuție validitatea articolului 3 alineatul (2) din directivă în împrejurări precum cele din cauza principală.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0096"><NO.P>96.</NO.P><TXT>Nu este însă mai puțin adevărat că anularea hotărârilor instanțelor inferioare și respingerea acțiunii în recurs nu decurg în mod direct din articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/24. Acestea sunt mai degrabă efectele procedurale specifice pe care dreptul spaniol – singurul relevant în acest context, în conformitate cu articolul 32 din Directiva 2001/24<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0065"><P>A se vedea punctul 41 și următoarele din prezentele concluzii.</P></NOTE> – le conferă unei modificări (retroactive) a situației juridice materiale în cursul procedurii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0097"><NO.P>97.</NO.P><TXT>În această privință, guvernul spaniol a confirmat în ședință că dreptul spaniol nu prevede, în acest stadiu al procedurii, nici posibilitatea unei schimbări a pârâtului, nici posibilitatea de a continua procedura împotriva pârâtului inițial și de a extinde autoritatea de lucru judecat la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0060" REF.END="QE0060"/>noul<QUOT.END REF.START="QS0060" CODE="201D" ID="QE0060"/> debitor al datoriei<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0066"><P>A se vedea pentru comparație, în dreptul german, dispozițiile articolului 265 alineatul (2) și ale articolului 325 din ZPO.</P></NOTE>, nici o instituție precum <HT TYPE="ITALIC">retrait litigieux</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0067"><P>A se vedea pentru comparație, în dreptul francez, dispozițiile articolului 1699 și următoarelor din Codul civil.</P></NOTE>. În consecință, Tribunal Supremo (Curtea Supremă) nu are altă opțiune decât să anuleze hotărârea primei instanțe pronunțată fără săvârșirea (la acea dată) a niciunei erori de drept și să respingă, în definitiv, acțiunea, obligând reclamanta la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată. Totuși, în alte ordini juridice, această soluție nu ar fi în niciun caz inevitabilă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0098"><NO.P>98.</NO.P><TXT>Prin urmare, la o analiză mai atentă, nu recunoașterea situației juridice materiale – și, așadar, articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/24 – ridică probleme, ci lipsa unor posibilități procedurale de reacție în dreptul spaniol. În consecință, se pune problema – evocată de asemenea implicit de Consiliu în cursul procedurii scrise în fața Curții – a compatibilității cu principiile securității juridice și protecției jurisdicționale efective a unei reglementări naționale care leagă recunoașterea unei măsuri de reorganizare străine, în cadrul unei proceduri jurisdicționale în curs, impusă de Directiva 2001/24, de consecința procedurală a respingerii în recurs a acțiunii anterior întemeiate, cu suportarea în totalitate de către reclamant a cheltuielilor de judecată.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="20"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0099"><NO.P>99.</NO.P><TXT>Pentru a răspunde la această întrebare, sunt determinante principiile menționate astfel cum au fost definite în dreptul Uniunii, din moment ce recunoașterea unei măsuri de reorganizare străine – spre deosebire de adoptarea sa<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0068"><P>A se vedea în această privință punctul 73 din prezentele concluzii.</P></NOTE> – transpune obligația statelor membre care decurge din articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/24 și constituie, așadar, o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0061" REF.END="QE0061"/>punere în aplicare a dreptului Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0061" CODE="201D" ID="QE0061"/> în sensul articolului 51 alineatul (1) din cartă.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la principiul securității juridice</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0100"><NO.P>100.</NO.P><TXT>În ceea ce privește compatibilitatea cu principiul securității juridice, dreptul procedural spaniol nu pune, în opinia noastră, probleme deosebite. În special, înainte de încheierea definitivă a unei proceduri, nu poate lua naștere nicio încredere legitimă în menținerea unei decizii pronunțate de o instanță inferioară.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0101"><NO.P>101.</NO.P><TXT>Întrucât posibilitatea retransferării răspunderii către BES trebuie considerată ca fiind în sine conformă cu principiul securității juridice<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0069"><P>Cu privire la acest aspect, a se vedea punctul 79 și următoarele din prezentele concluzii.</P></NOTE>, situația nu poate fi diferită în ceea ce privește consecințele procedurale ale acestei retransferări. Astfel, se poate aștepta din partea unui reclamant prudent și avizat să cunoască dreptul procedural aplicabil. Cu alte cuvinte, reclamanta trebuia să se aștepte ca o eventuală modificare a situației juridice materiale să conducă la respingerea acțiunii sale, fiind obligată să suporte în totalitate cheltuielile de judecată.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la dreptul la protecție jurisdicțională efectivă</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0102"><NO.P>102.</NO.P><TXT>Există totuși îndoieli serioase cu privire la compatibilitatea acestei concluzii cu dreptul la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil, prevăzut la articolul 47 din cartă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0103"><NO.P>103.</NO.P><TXT>Desigur, efectivitatea unei căi de atac în sensul articolului 13 din CEDO și al articolului 47 primul paragraf din cartă nu poate fi echivalată cu admiterea acesteia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0070"><P>Curtea EDO, Hotărârea din <DATE ISO="19911129">29 noiembrie 1991</DATE>, Pine Valley împotriva Irlandei (CE:ECHR:1991:1129JUD001274287, punctul 66).</P></NOTE>. Articolul 47 din cartă nu garantează, așadar, admiterea căii de atac și nerecunoașterea deciziei Banco de Portugal din decembrie 2015.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0104"><NO.P>104.</NO.P><TXT>Ridică totuși probleme obligația reclamantei de a suporta cheltuielile de judecată legate de respingerea căii de atac. În acest context, jurisprudența Curții a admis că cheltuielile de procedură disproporționat de ridicate pot de asemenea aduce atingere dreptului la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0071"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130411">11 aprilie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Edwards și Pallikaropoulos</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑260/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:221">EU:C:2013:221</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Or, costurile trebuie considerate disproporționate nu numai atunci când nu sunt proporționale în raport cu interesul economic al reclamantului de a obține o hotărâre de admitere a cererii, ci și atunci când nu sunt justificate pe fond.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0105"><NO.P>105.</NO.P><TXT>Prin urmare, o normă potrivit căreia reclamantul, în cazul în care cade în pretenții, suportă în mod normal cheltuielile de judecată ale litigiului nu este, în principiu, criticabilă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0072"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130411">11 aprilie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Edwards și Pallikaropoulos</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑260/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:221">EU:C:2013:221</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140213">13 februarie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Regatul Unit</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑530/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:67">EU:C:2014:67</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0044">44</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Astfel, justificarea obiectivă a acestei obligații de suportare a cheltuielilor de judecată constă în împrejurarea că admisibilitatea și temeinicia acțiunii țin de responsabilitatea reclamantului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0106"><NO.P>106.</NO.P><TXT>Pot exista însă situații în care această considerație nu este exactă. Un astfel de caz este ilustrat de procedura principală. În această cauză, acțiunea nu (mai) este fondată, întrucât situația juridică materială s‑a modificat <HT TYPE="ITALIC">a posteriori</HT> și cu efect retroactiv, ceea ce nu intră în sfera de influență și de răspundere a reclamantei.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="21"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0107"><NO.P>107.</NO.P><TXT>Desigur, în speță, reclamanta trebuia să se aștepte că situația juridică s‑ar putea eventual modifica în detrimentul său și că, în consecință, nu va obține, în definitiv, dreptul solicitat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0073"><P>A se vedea punctul 79 și următoarele din prezentele concluzii.</P></NOTE>. Totuși, acest lucru nu poate avea ca efect că introducerea acțiunii, ca atare, îi produce un prejudiciu, iar acest fapt ar putea să o determine să renunțe, în principiu, la această acțiune. Astfel s‑ar aduce atingere înseși substanței dreptului la o cale de atac efectivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0108"><NO.P>108.</NO.P><TXT>În consecință, într‑o asemenea situație, există – în opinia noastră – două soluții. Prima presupune ca dreptul național să prevadă o posibilitate procedurală de a reacționa. Poate fi avută în vedere, de exemplu, o declarație privind lipsa necesității de pronunțare asupra fondului, o modificare a cererii introductive sau orice alt instrument care permite evitarea căderii în pretenții prin simplul fapt al modificării ulterioare și cu efect retroactiv a situației juridice materiale. A doua soluție presupune ca Tribunalul să fie autorizat ca, în pofida respingerii acțiunii, să se abțină de la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0109"><NO.P>109.</NO.P><TXT>În schimb, riscul căderii inevitabile în pretenții, cu obligația suportării în totalitate a cheltuielilor de judecată, este de natură să descurajeze un reclamant să își invoce drepturile pe cale jurisdicțională, nefiind, prin urmare, compatibil cu articolul 47 din cartă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">VI.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0110"><NO.P>110.</NO.P><TXT>În lumina considerațiilor care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebarea preliminară adresată de Tribunal Supremo (Curtea Supremă) după cum urmează:</TXT><P>Recunoașterea, prevăzută la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/24/CE, a unei măsuri de reorganizare adoptate într‑un stat membru care modifică retroactiv situația juridică materială care face obiectul unei proceduri pendinte într‑un alt stat membru nu poate determina în acest litigiu ca partea în detrimentul căreia operează modificarea menționată să fie supusă în mod necesar la suportarea în totalitate a cheltuielilor de judecată. O asemenea soluție face ca simpla introducere a căii de atac să constituie un risc, fiind de natură să descurajeze un reclamant să își invoce drepturile pe cale jurisdicțională, și este, prin urmare, incompatibilă cu articolul 47 din cartă.</P></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>