(1)

Convenția privind aviația civilă internațională, care a fost semnată la Chicago la 7 decembrie 1944 (denumită în continuare „Convenția de la Chicago”) și care reglementează transportul aerian internațional, a intrat în vigoare la 4 aprilie 1947. Aceasta a instituit Organizația Aviației Civile Internaționale (denumită în continuare „OACI”).

(2)

Statele membre sunt părți contractante la Convenția de la Chicago și state contractante ale OACI, în timp ce Uniunea are statut de observator în anumite organisme ale OACI. În prezent, în Consiliul OACI sunt reprezentate șase state membre.

(3)

În temeiul articolului 37 din Convenția de la Chicago, OACI adoptă și modifică standardele internaționale, practicile recomandate și procedurile care vizează, de exemplu, sistemele de comunicații și mijloacele de navigație aeriană, regulile aerului și practicile de control al traficului aerian, precum și orice alte aspecte legate de siguranța, regularitatea și eficacitatea navigației aeriene, în funcție de necesitățile momentului.

(4)

În temeiul articolului 38 din Convenția de la Chicago, orice stat contractant al OACI care consideră că îi este imposibil să respecte în totalitate oricare dintre aceste standarde internaționale sau să își alinieze în totalitate propriile reglementări sau practici la oricare dintre standarde internaționale după modificarea acestora, sau care consideră că este necesar să adopte reglementări sau practici care diferă în orice mod față de cele stabilite de un standard internațional, transmite imediat către OACI o notificare cu privire la diferențele dintre propriile sale reglementări sau practici și cele stabilite de standardul internațional. În cazul modificării standardelor internaționale, orice stat care nu își modifică în mod corespunzător propriile reglementări sau practici trebuie să informeze Consiliul OACI în termen de 60 de zile de la adoptarea modificării standardului internațional sau să indice măsurile pe care își propune să le ia.

(5)

În temeiul articolului 54 litera (l) din Convenția de la Chicago, Consiliul OACI adoptă standarde internaționale și practici recomandate (denumite în continuare „SARP”) și le desemnează ca fiind anexe la Convenția de la Chicago (denumite în continuare „anexele OACI”).

(6)

În temeiul articolului 90 din Convenția de la Chicago, orice astfel de anexă OACI sau orice modificare adusă unei anexe OACI produce efecte în termen de trei luni de la comunicarea sa către statele contractante ale OACI sau la încheierea unei perioade mai lungi stabilite de Consiliul OACI, cu excepția cazului în care, între timp, majoritatea statelor contractante ale OACI își notifică dezaprobarea. Odată ce sunt adoptate de către Consiliul OACI și intră în vigoare, standardele internaționale sunt obligatorii pentru toate statele contractante ale OACI, inclusiv pentru toate statele membre ale Uniunii, în conformitate cu Convenția de la Chicago, în special articolele 37 și 38, și în limitele stabilite de aceasta.

(7)

Normele interne ale OACI, în special cele care au ca rezultat punerea tardivă la dispoziția Consiliului OACI a celor mai recente versiuni ale documentelor pentru deciziile privind noi SARP-uri sau modificări ale SARP-urilor, termenele stabilite de OACI pentru notificarea de către statele contractante ale OACI a diferențelor față de standardele internaționale, precum și numărul semnificativ al diferențelor în domeniul siguranței aviației, al navigației aeriene și al managementului traficului aerian care trebuie notificate în fiecare an, fac dificilă stabilirea în timp util a poziției care urmează să fie adoptată în numele Uniunii printr-o decizie a Consiliului în temeiul articolului 218 alineatul (9) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în ceea ce privește toate noile SARP-uri sau modificările SARP-urilor care trebuie adoptate sau fiecare diferență care trebuie notificată.

(8)

Prin urmare, este oportun să se stabilească criteriile și procedura de urmat pentru stabilirea poziției care urmează să fie adoptată în numele Uniunii cu privire la adoptarea sau modificarea SARP-urilor, în măsura în care aceste SARP-uri pot influența în mod decisiv conținutul dreptului Uniunii în domeniul aviației civile, precum și cu privire la deciziile, în temeiul articolului 90 din Convenția de la Chicago, de a dezaproba sau de a nu dezaproba SARP-urile, precum și cu privire la notificarea diferențelor față de standardele internaționale în temeiul articolului 38 din Convenția de la Chicago.

(9)

Având în vedere specificitatea siguranței aviației civile, a navigației aeriene și a managementului traficului aerian în comparație cu alte domenii ale OACI, în special numărul ridicat de SARP-uri adoptate în aceste domenii în fiecare an de către Consiliul OACI și numărul de diferențe care trebuie notificate în fiecare an, prezenta decizie ar trebui să se refere exclusiv la siguranța aviației civile, la navigația aeriană și la managementul traficului aerian pentru a raționaliza procesele vizând stabilirea rapidă a poziției care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în vederea adoptării de noi SARP-uri și a modificărilor aduse acestora, a deciziei de a dezaproba sau de a nu dezaproba SARP-urile sau amendamentele adoptate de Consiliul OACI și pentru a trata în mod eficient numărul mare de notificări.

(10)

SARP-urile adoptate de Consiliul OACI în domeniul siguranței aviației civile, al navigației aeriene și al managementului traficului aerian pot viza aspecte care țin de competența exclusivă a Uniunii și ar putea influența în mod decisiv conținutul dreptului Uniunii. Prin urmare, este eficient și oportun să se stabilească, printr-o decizie, criteriile și procedura care trebuie urmate pentru stabilirea poziției care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în ceea ce privește SARP-urile în aceste domenii, fără a aduce atingere drepturilor și obligațiilor statelor membre în calitate de state contractante ale OACI în temeiul Convenției de la Chicago. La nivelul OACI, SARP-urile în materie de siguranță a aviației civile, de navigație aeriană și de management al traficului aerian sunt cuprinse în principal în anexele OACI 1, 2, 3, 4, 6, 8, 10, 11, 14, 15, 18 și 19.

(11)

La nivelul Uniunii, cerințele cuprinse în SARP-uri pentru siguranța aviației civile sunt reflectate și menționate în principal în Regulamentele (UE) 2018/1139 (1) și (CE) nr. 2111/2005 (2) ale Parlamentului European și ale Consiliului și în actele de punere în aplicare și în actele delegate adoptate pe baza acestora, în special Regulamentele (UE) nr. 1178/2011 (3), (UE) nr. 748/2012 (4), (UE) nr. 965/2012 (5), (UE) nr. 139/2014 (6), (UE) nr. 452/2014 (7), (UE) nr. 1321/2014 (8) și (UE) 2015/640 (9) ale Comisiei, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/947 al Comisiei (10), Regulamentul delegat (UE) 2019/945 al Comisiei (11) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/664 al Comisiei (12).

(12)

La nivelul Uniunii, cerințele cuprinse în SARP-urile pentru navigația aeriană și managementul traficului aerian sunt reflectate în principal și menționate în Regulamentele (CE) nr. 549/2004 (13), (CE) nr. 550/2004 (14) și (UE) 2024/2803 (15) ale Parlamentului European și ale Consiliului și în actele de punere în aplicare și în actele delegate adoptate în temeiul acestora, în special Regulamentul (UE) nr. 1332/2011 al Comisiei (16), Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012 al Comisiei (17), Regulamentul (UE) 2015/340 al Comisiei (18) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1048 al Comisiei (19).

(13)

Prezenta decizie ar trebui să privească doar pozițiile care urmează să fie adoptate în numele Uniunii în cadrul OACI în domeniile în care Uniunea are competență exclusivă. Prezenta decizie nu aduce atingere posibilității Consiliului de a adopta, la propunerea Comisiei, decizii în temeiul articolului 218 alineatul (9) din TFUE de stabilire a poziției care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul OACI, în special în domeniile care nu intră în sfera de aplicare a prezentei decizii, inclusiv în cazul în care competența partajată a Uniunii nu a fost încă exercitată.

(14)

Perioada de aplicare a Deciziei (UE) 2023/746 a Consiliului (20) ar trebui să fie prelungită cu încă un ciclu OACI de trei ani, și anume până la 31 decembrie 2028. Comisia ar trebui să prezinte Consiliului o evaluare scrisă a aplicării deciziei respective, care să servească drept bază pentru o eventuală prelungire a deciziei respective și pentru o posibilă modificare a acesteia,

(15)

Punerea în aplicare a prezentei decizii nu ar trebui să implice o încălcare a obligațiilor care le revin statelor membre în temeiul dreptului Uniunii sau a obligațiilor lor internaționale în temeiul Convenției de la Chicago.

(16)

În scopul punerii în aplicare a prezentei decizii, statele membre și Comisia, în concordanță cu statutul de observator al Uniunii, ar trebui să acționeze în strânsă cooperare, în conformitate cu obligația lor de cooperare loială.

(17)

Prin urmare, Decizia (UE) 2023/746 ar trebui să fie modificată în consecință,

1.

La articolul 7, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

2.

Anexa se modifică după cum urmează: