<!DOCTYPE html PUBLIC "yes" "xhtml1-strict.dtd">
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml">
<!--GENDOC2XHTML # converter_version: 1.2.14-->
  <head>
    <title>2025-01-202501C128202302530-00-TRA-DOC-RO-CONCL-C-0253-23-202407996-07_00</title>
    <meta content="text/html; charset=utf-8" http-equiv="Content-Type"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGeneratedDate"/>
    <meta content="0" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ContentBits"/>
    <meta content="Commission Use" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Name"/>
    <meta content="ro-RO" name="Gendoc_Lang"/>
    <meta content="" name="Gendoc_GenerationDate"/>
    <meta content="" name="IsFlattened"/>
    <meta content="1" name="NumProc"/>
    <meta content="Final" name="Gendoc_EditionType"/>
    <meta content="0001" name="Gendoc_CaseNumberSuite"/>
    <meta content="11/02/2025 11:20:45" name="Gendoc_LastVerificationDate"/>
    <meta content="" name="Gendoc_ProcedureNumber"/>
    <meta content="ro" name="Gendoc_LangCode"/>
    <meta content="CNC" name="TypeDoc"/>
    <meta content="y5LJMFG2faoGc5Fd0d1AY+8ZOCW4jQ9Ff+HszuBFDshVpbYZKOo93YNc2VyZjZY1bcbeo+nzled1ml+0gknsjA1GYbe7GlYv3F2ssNkho1iOfVt6sGDWrFkf7gcVt950MveQwfuhymkdR647FdAfORCGGS3cAbXDMpXHAnDOElk=" name="GenDocUID"/>
    <meta content="P" name="TypeProc"/>
    <meta content="" name="CreateCustomParts"/>
    <meta content="OK" name="ReadyToPublish"/>
    <meta content="sbon" name="Gendoc_User"/>
    <meta content="" name="EP_Mode"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGenerated"/>
    <meta content="" name="Gendoc_Vademecum"/>
    <meta content="true" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Enabled"/>
    <meta content="02751d06-c3f2-4694-be4d-a5a5d9d97781" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ActionId"/>
    <meta content="0253" name="NumeroOrdre"/>
    <meta content="2023" name="Annee"/>
    <meta content="P" name="Gendoc_ProcedureType"/>
    <meta content="" name="EP_Version"/>
    <meta content="RO" name="Langue"/>
    <meta content="sbon" name="Gendoc_DGTGeneratedUser"/>
    <meta content="b24c8b06-522c-46fe-9080-70926f8dddb1" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SiteId"/>
    <meta content="FAST_document_go_ok" name="Gendoc_LastVerificationStatus"/>
    <meta content="CNC_C" name="Gendoc_GendocTemplateType"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlockFlatP"/>
    <meta content="GenDoc 03-09-24 11:08:43" name="Created"/>
    <meta content="" name="Canevas3_Vademecum"/>
    <meta content="2024-10-02T12:44:09Z" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SetDate"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlock"/>
    <meta content="" name="Gendoc_CaseYear"/>
    <meta content="false" name="Generation_In_Progress"/>
    <meta content="C" name="Juridiction"/>
    <meta content="07664539f999452c8bd8aba54769b9de" name="DocumentIdentifier"/>
    <meta content="0253" name="Gendoc_CaseNumber"/>
    <meta content="ImportedWithoutSource" name="SdlIdentifier"/>
    <meta content="RP" name="NatureAff"/>
    <meta content="RP" name="Gendoc_CaseNature"/>
    <meta content="0001" name="NumSuite"/>
    <meta content="C" name="Gendoc_Juridiction"/>
    <meta content="Standard" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Method"/>
  </head>
  <body>
    <div style="header">
      <div id="rId24" style="first"/>
      <div id="rId20" style="even">Concluziile domnului Szpunar – Cauza C‑253/23</div>
      <div id="rId21" style="default">ASG 2</div>
    </div>
    <p class="C36Centre" id="para-1" title="page-1">
      CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
    </p>
    <p class="C36Centre" id="para-2" title="page-1">
      DOMNUL MACIEJ SZPUNAR
    </p>
    <p class="C36Centre" id="para-3" title="page-1">
      prezentate la 19 septembrie 2024 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-1" href="#t-1">1</a>
</span>)
      
    </p>
    <p class="C38Centregrasgrandespacement" id="para-4" title="page-1">
      Cauza C‑253/23
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-5" title="page-1">
      ASG 2 Ausgleichsgesellschaft für die Sägeindustrie Nordrhein‑Westfalen GmbH
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-6" title="page-1">
      împotriva
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-7" title="page-1">
      Land Nordrhein‑Westfalen,
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-8" title="page-1">
      cu participarea:
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-9" title="page-1">
      Otto Fuchs Beteiligungen KG,
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-10" title="page-1">
      Bundeskartellamt
    </p>
    <p class="C39Centreespacement" id="para-11" title="page-1">
      [cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Dortmund (Tribunalul Regional din Dortmund, Germania)]
    </p>
    <p class="C71Indicateur" id="para-12" title="page-1">
      „Trimitere preliminară – Concurență – Acțiuni în repararea prejudiciului cauzat de încălcări ale normelor de concurență – Directiva 2014/104/UE – Recuperare în comun a creanțelor referitoare la despăgubiri – Validitatea unor cesiuni către un furnizor de servicii juridice – Inaplicabilitatea dreptului național care se opune validității unor astfel de cesiuni”
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-13" title="page-2">
      
        <br/>
      
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">I.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Introducere</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Apariția unor actori judiciari care au ca obiect regruparea activelor întemeiate pe drepturi la despăgubire rezultate din încălcări ale dreptului Uniunii în materie de concurență nu constituie un fenomen complet nou (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-2" href="#t-2">2</a>
</span>). Cu toate acestea, prezenta cauză oferă Curții o ocazie inedită de a se pronunța cu privire la conformitatea cu dreptul Uniunii a unei interdicții de recuperare de către astfel de actori judiciari a creanțelor referitoare la prejudicii cauzate de o înțelegere prin intermediul mecanismului cesiunii de creanță. Mai precis, este vorba despre conformitatea unei asemenea interdicții cu articolul 101 TFUE, cu Directiva 2014/104/UE (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-3" href="#t-3">3</a>
</span>) și cu articolul 47 primul paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">II.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cadrul juridic</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">A.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dreptul Uniunii</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2014/104 prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-19" title="page-2">
      „Prezenta directivă prevede anumite norme necesare pentru a asigura că orice persoană care a suferit un prejudiciu cauzat de o încălcare a legislației în materie de concurență de către o întreprindere sau o asociație de întreprinderi își poate exercita în mod efectiv dreptul de a solicita respectivei întreprinderi sau asociații de întreprinderi o despăgubire integrală pentru prejudiciul respectiv. Aceasta prevede norme care promovează concurența nedenaturată pe piața internă și care îndepărtează obstacolele în calea funcționării adecvate a acesteia prin asigurarea unei protecții echivalente pe întregul cuprins al Uniunii pentru orice persoană care a suferit un astfel de prejudiciu.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">3.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 2 din această directivă prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-21" title="page-2">
      „În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-22" title="page-2">
      […]
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-23" title="page-2">
      4. «acțiune în despăgubire» înseamnă o acțiune în temeiul legislației naționale prin care o cerere de despăgubiri este adusă în fața unei instanțe naționale de către o parte care pretinde a fi prejudiciată sau de către o persoană care acționează în numele uneia sau mai multor părți care pretind a fi prejudiciate, în cazul în care legislația Uniunii sau legislația națională prevede această posibilitate, sau de către o persoană fizică sau juridică ce i‑a succedat în drepturi părții care a pretins a fi fost prejudiciată, inclusiv persoana care a achiziționat drepturile litigioase;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-24" title="page-2">
      […]”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">4.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 3 din directiva menționată, intitulat „Dreptul la despăgubiri integrale”, prevede la alineatul (1):</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-26" title="page-2">
      „Statele membre se asigură că orice persoană fizică sau juridică care a suferit un prejudiciu cauzat de o încălcare a legislației în materie de concurență poate solicita și obține despăgubiri integrale pentru prejudiciul respectiv.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">5.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit articolului 4 din aceeași directivă, intitulat „Principiile eficacității și echivalenței”:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-28" title="page-2">
      „În conformitate cu principiul eficacității, statele membre se asigură că toate normele și procedurile naționale referitoare la exercitarea cererilor de despăgubiri sunt concepute și aplicate astfel încât să nu facă practic imposibilă sau deosebit de dificilă exercitarea dreptului la despăgubiri integrale conferit la nivelul Uniunii pentru un prejudiciu cauzat de o încălcare a legislației în materie de concurență. În conformitate cu principiul echivalenței, normele sau procedurile naționale referitoare la acțiunile în despăgubire întemeiate pe încălcări ale articolelor 101 sau 102 [TFUE] nu sunt mai puțin favorabile pentru părțile care pretind a fi prejudiciate decât cele care reglementează acțiunile similare în despăgubire care rezultă din încălcări ale legislației naționale.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">6.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2014/104 prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-30" title="page-2">
      „Statele membre se asigură că o încălcare a legislației în materie de concurență constatată printr‑o decizie definitivă a unei autorități naționale în materie de concurență sau a unei instanțe de control judiciar se consideră a fi stabilită în mod irefutabil în scopul unei acțiuni în despăgubire introduse în fața instanțelor lor naționale în temeiul articolului 101 sau al articolului 102 [TFUE] sau în temeiul legislației naționale în materie de concurență.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">B.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dreptul german</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">7.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit articolului 1 alineatul (1) din Gesetz über außergerichtliche Rechtsdienstleistungen (Legea privind serviciile juridice extrajudiciare) din 12 decembrie 2007 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-4" href="#t-4">4</a>
</span>), astfel cum a fost modificată prin Legea din 10 martie 2023 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-5" href="#t-5">5</a>
</span>) (denumită în continuare „RDG”):</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-33" title="page-2">
      „Prezenta lege reglementează condițiile pentru autorizația de a presta servicii juridice extrajudiciare în Republica Federală Germania. Obiectivul său este protecția justițiabililor, a raporturilor juridice și a ordinii juridice împotriva serviciilor juridice furnizate de persoane necalificate. […]”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">8.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 2 din RDG, intitulat „Noțiunea de serviciu juridic”, prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-35" title="page-2">
      „(1) Constituie un serviciu juridic orice activitate desfășurată în cauze concrete ale terților, în măsura în care necesită o examinare juridică a cazului particular.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-36" title="page-2">
      (2) Independent de condițiile prevăzute la alineatul (1), constituie un serviciu juridic recuperarea creanțelor cedate de terți sau recuperarea creanțelor în numele unui terț, dacă recuperarea creanțelor este o activitate desfășurată autonom, inclusiv în ceea ce privește examinarea și consilierea juridică în legătură cu recuperarea (serviciul de recuperare). Creanțele cedate nu sunt considerate, în raport cu primul creditor, creanțe ale unui terț.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-37" title="page-2">
      […]”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">9.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit articolului 3 din RDG, intitulat „Capacitatea de a presta servicii juridice extrajudiciare”:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-39" title="page-2">
      „Prestarea în mod independent a serviciilor juridice extrajudiciare este permisă numai în măsura prevăzută de prezenta lege sau de alte legi ori în temeiul altor legi.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">10.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 10 din RDG prevede printre altele:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-41" title="page-2">
      „(1) Persoanele fizice sau juridice, precum și societățile fără personalitate juridică care sunt înregistrate la autoritatea competentă (persoane înregistrate) pot presta servicii juridice pe baza cunoștințelor de specialitate în următoarele domenii:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-42" title="page-2">
      1. recuperarea creanțelor […]”.
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">11.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 11 din RDG, intitulat „Cunoștințe de specialitate, denumirea activității”, prevede la alineatul (1):</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-44" title="page-2">
      „Pentru serviciile de recuperare a creanțelor sunt necesare cunoștințe de specialitate în materiile de drept relevante pentru activitatea de recuperare a cărei înregistrare se solicită, în special cele de drept civil, de drept comercial, de dreptul valorilor mobiliare și dreptul societăților, de drept de procedură civilă, inclusiv dreptul executării silite și al insolvenței, precum și de dreptul privind cheltuielile de judecată.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">12.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 12 din RDG stabilește condițiile de înscriere în registru și de împuternicire normativă. În acesta se menționează cunoștințele teoretice și practice în domeniul vizat la articolul 10 alineatul (1) din această lege.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">13.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În conformitate cu articolele 2 și 4 din Rechtsdienstleistungsverordnung (Regulamentul privind serviciile juridice) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-6" href="#t-6">6</a>
</span>), dovada cunoștințelor teoretice necesare în temeiul articolului 12 din RDG poate rezulta printre altele dintr‑un certificat de absolvire a unei formări cu o durată de cel puțin 120 de ore care este de natură să permită dobândirea tuturor cunoștințelor necesare pentru înscrierea în registru menționată la articolul 10 din RDG.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">III.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Situația de fapt din litigiul principal, procedura în fața Curții și întrebările preliminare</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">14.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">La 31 martie 2020, ASG 2 Ausgleichsgesellschaft für die Sägeindustrie Nordrhein‑Westfalen GmbH (denumită în continuare „ASG 2”) a introdus o acțiune la instanța de trimitere, Landgericht Dortmund (Tribunalul Regional din Dortmund, Germania), în temeiul drepturilor pe care i le cedaseră 32 de fabrici de cherestea cu sediul în Germania, în Belgia și în Luxemburg. ASG 2 solicită despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de o înțelegere. În această procedură, se reproșează landului Renania de Nord‑Westfalia (Germania) că a uniformizat, cel puțin în perioada cuprinsă între 28 iunie 2005 și 30 iunie 2019, cu încălcarea articolului 101 TFUE, prețurile pentru lemnul brut de brad (denumit în continuare „lemnul rotund”) pentru el însuși, precum și pentru alți proprietari de păduri stabiliți în acest land.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">15.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Instanța de trimitere arată că Bundeskartellamt (Autoritatea federală de concurență, Germania) a investigat această practică înainte de introducerea acțiunii principale. În anul 2009, în temeiul articolului 32b din Gesetz gegen Wettbewerbsbeschränkungen (Legea împotriva restricțiilor privind concurența, denumită în continuare „GWB”), această autoritate a adoptat o decizie privind angajamentele întemeiată pe dreptul german și pe articolul 101 TFUE pentru landul Renania de Nord‑Westfalia, precum și pentru alte landuri implicate în mod similar în comercializarea lemnului rotund (denumită în continuare „decizia privind angajamentele din 2009”).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">16.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În anul 2012, Autoritatea federală de concurență a deschis o nouă anchetă cu privire la condițiile pieței în cauză, vizând landul Baden‑Württemberg (Germania). Pe baza concluziilor acestei anchete, autoritatea menționată a anulat decizia privind angajamentele din 2009 și a emis, în temeiul articolului 32 din GWB, o somație de încetare, care a fost însă anulată ulterior de Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania). În ceea ce privește landul Renania de Nord‑Westfalia, nu există o altă decizie în afara deciziei privind angajamentele din 2009.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">17.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În prezent, fabricile de cherestea în cauză solicită landului Renania de Nord‑Westfalia repararea prejudiciului suferit începând cu 28 iunie 2005, cauzat de prețurile pretins excesive la care au cumpărat lemn rotund provenit din landul Renania de Nord‑Westfalia, ca urmare a înțelegerii în cauză.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">18.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Fiecare dintre fabricile de cherestea în cauză a însărcinat ASG 2 să îi valorifice dreptul la despăgubiri, drept pe care acestea i l‑au cedat în acest scop. ASG 2 dispune, în calitate de „furnizor de servicii juridice”, în sensul RDG, de o autorizație în temeiul acestei legi.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">19.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">ASG 2 a inițiat proceduri pentru a valorifica în comun drepturile cedenților, în nume propriu și pe propria cheltuială, însă pe seama cedenților, mai întâi pe cale extrajudiciară și, ulterior, pe cale judiciară în fața instanței de trimitere, prin intermediul unui avocat.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">20.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Creanța reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de înțelegere ar avea ca origine achiziții de lemn rotund de către fabricile de cherestea în cauză în valoare de mai multe sute de mii de euro. Pentru fiecare cedent, valoarea acestor achiziții s‑ar ridica la mai multe mii sau chiar la zeci de mii de tranzacții. În contrapartidă, cedenții au promis ASG 2 plata unor onorarii în cazul în care va avea succes.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">21.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Landul Renania de Nord‑Westfalia contestă acțiunea în ceea ce privește atât fondul, cât și calitatea procesuală activă a ASG 2. Astfel, cesiunile în favoarea ASG 2 ar fi fost efectuate cu încălcarea RDG și, în consecință, acestea ar fi nule în temeiul dreptului german.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">22.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Instanța de trimitere pare să fie de acord cu poziția landului Renania de Nord‑Westfalia și să considere că, din perspectiva dreptului german, cesiunile în discuție în litigiul principal sunt lovite de nulitate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">23.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, această instanță arată că, în dreptul german, drepturile justițiabililor pot fi regrupate pentru a fi invocate ulterior în justiție prin intermediul mecanismului cesiunii de creanță („Abtretungsmodelle”), calificat de asemenea drept „acțiune colectivă în recuperare” („Sammelklage‑Inkasso”). În cadrul acestui mecanism, persoanele pretins prejudiciate își cedează potențialele creanțe unui furnizor de servicii juridice care a primit autorizația prevăzută de RDG și care valorifică aceste creanțe reunite în nume propriu și pe cheltuiala sa pe seama cedenților, în schimbul unui comision în caz de succes.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">24.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit instanței de trimitere, acțiunea colectivă în recuperare este admisă de jurisprudența Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție) în diferite domenii juridice, și anume în dreptul locativ, pentru cererile întemeiate pe drepturile pasagerilor aerieni, precum și pentru acțiunile în despăgubire introduse în cadrul așa‑numitului scandal „Dieselgate”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">25.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Instanța de trimitere arată că Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție) nu a avut încă prilejul să se pronunțe cu privire la problematica conformității unei acțiuni colective în recuperare în contextul specific al reparării prejudiciului cauzat de o înțelegere. În schimb, o astfel de acțiune nu este admisă de instanțele inferioare în acest context specific și mai ales atunci când este vorba despre acțiuni independente de eventuale constatări ale autorităților din domeniul concurenței (așa‑numitele acțiuni „stand‑alone”).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">26.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, potrivit acestor instanțe, repararea prejudiciului cauzat de o înțelegere este deosebit de complexă și există un risc de conflict de interese. În plus, în pofida obligației legale de a face dovada specializării lor, furnizorii de servicii de recuperare care intră în domeniul de aplicare al RDG ar fi rareori specialiști în acest domeniu.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">27.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit instanței de trimitere, aceste caracteristici ale reparării prejudiciului cauzat de o înțelegere sunt deosebit de importante în cadrul unei acțiuni independente („stand‑alone”). Astfel, în lipsa constatării unei încălcări a dreptului concurenței, o asemenea acțiune ar implica examinarea a numeroase elemente care nu țin în principal de dreptul civil și care sunt „imposibil de gestionat de la bun început și fără dificultăți”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">28.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Instanța de trimitere arată că, în lipsa unei astfel de constatări a unei încălcări, recurgerea la o acțiune colectivă în recuperare pentru a obține repararea prejudiciului cauzat de o înțelegere depășește, așadar, în mod vădit cadrul activităților extrajudiciare care pot intra sub incidența noțiunii de „servicii de recuperare”, în sensul articolului 2 alineatul (2) din RDG, și anume serviciile limitate la o examinare juridică a creanțelor și la consiliere de către un specialist, a căror finalitate este recuperarea creanțelor, în sensul articolelor 2 și 11 din RDG coroborate cu articolele 2 și 4 din Regulamentul privind serviciile juridice.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">29.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Instanța de trimitere afirmă că, în aceste împrejurări, cesiunile în discuție în litigiul principal sunt nule și că, prin urmare, acțiunea colectivă în recuperare care se întemeiază pe acestea trebuie respinsă fără a fi examinată pe fond, pentru motivul lipsei calității procesuale active. În plus, nici această acțiune nu ar avea efect suspensiv al prescripției în privința cedenților, care nu ar mai fi, așadar, în măsură să își valorifice pretențiile în cadrul unei acțiuni introduse în temeiul unui drept propriu.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">30.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, instanța de trimitere explică faptul că dreptul german nu prevede alte căi echivalente pentru a asigura punerea în aplicare efectivă a dreptului la repararea daunelor colective sau a „daunelor dispersate” în cauzele privind înțelegeri.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">31.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, mai întâi, instanța de trimitere observă că o parte importantă a mecanismelor prevăzute în dreptul german nu este aplicabilă acțiunilor în despăgubire introduse de întreprinderi.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">32.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În continuare, instanța de trimitere arată că există, desigur, în dreptul german o cesiune de creanță sub forma unui „veritabil” factoring, cu alte cuvinte un transfer nu doar fiduciar, ci un transfer complet al creanței unui terț. Cu toate acestea, ținând seama de particularitățile despăgubirii pentru un prejudiciu în materie de înțelegeri, acest mecanism nu ar constitui o opțiune valabilă. Stabilirea prețului de achiziție și evaluarea contabilă ar ridica dificultăți importante, în măsura în care cuantumul despăgubirii nu este cunoscut. Prin urmare, creanțele ar putea fi vândute pentru o fracțiune din valoarea lor nominală, astfel încât părțile prejudiciate ar tinde să renunțe complet la orice perspectivă de compensare. O astfel de cesiune de creanță nu ar permite, așadar, în mod real recuperarea creanțelor reprezentând despăgubiri.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">33.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În sfârșit, instanța de trimitere arată că nici reunirea creanțelor în cadrul unei scheme de litisconsorțiu, cu alte cuvinte sub forma unei acțiuni comune cu o pluralitate de cedenți, nu constituie o opțiune valabilă. Astfel, pe de o parte, o asemenea acțiune ar fi dificil de conceput în lipsa unui prestator care să asigure organizarea acesteia. Pe de altă parte, o acțiune formulată potrivit unei scheme de litisconsorțiu ar determina doar o reunire formală a acțiunilor, acestea rămânând susceptibile să fie disjunse.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">34.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Instanța de trimitere arată totuși că, pentru motivele evocate la punctele 26-28 din prezentele concluzii și în pofida lipsei unei alte opțiuni valabile, trebuie să considere că cesiunile în discuție în litigiul principal sunt nule și să respingă acțiunea introdusă în fața sa.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">35.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În acest context se ridică problema dacă dreptul Uniunii se opune interpretării RDG date de instanța de trimitere, care are ca efect interzicerea recuperării prejudiciilor cauzate de o înțelegere prin intermediul mecanismului cesiunii de creanță (denumită în continuare „interdicția în discuție în litigiul principal). Astfel, dacă dreptul Uniunii se opune unei interpretări a RDG care are un asemenea efect, instanța de trimitere ar trebui să lase neaplicată această lege, așa încât cesiunile ar trebui să fie considerate valide. Instanța menționată consideră că o interpretare a RDG conformă cu dreptul Uniunii nu este posibilă, în măsura în care această interpretare ar fi contra legem.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">36.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În opinia instanței de trimitere, interpretarea RDG care are ca efect interdicția în discuție în litigiul principal poate intra în conflict cu Directiva 2014/104, precum și cu principiul efectivității dreptului Uniunii și al protecției jurisdicționale efective.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">37.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Mai concret, în primul rând și în ceea ce privește Directiva 2014/104, îndoielile instanței de trimitere privesc articolul 3 alineatul (1) și articolul 2 punctul 4 a treia situație din această directivă. Potrivit instanței menționate, aceste dispoziții confirmă dreptul persoanelor vătămate de a obține repararea integrală a prejudiciului cauzat de o înțelegere și extind acest drept la persoanele „care [au] succedat în drepturi părții pretins prejudiciate, inclusiv persoana care a achiziționat drepturile litigioase”. În plus, în ceea ce privește articolul 2 punctul 4 a treia situație din directiva menționată, acesta ar viza tocmai mecanismul de cesiune în discuție în litigiul principal, iar aceeași directivă nu ar lăsa nicio marjă de apreciere statelor membre. Instanța de trimitere arată că, în timp ce a doua situație menționată la respectivul articol 2 punctul 4 face trimitere la dreptul intern al unui stat membru („o persoană care acționează în numele uneia sau mai multor părți care pretind a fi prejudiciate, în cazul în care legislația Uniunii sau legislația națională prevede această posibilitate” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-7" href="#t-7">7</a>
</span>)), a treia situație nu conține o trimitere comparabilă în ceea ce privește cesiunea.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">38.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, instanța de trimitere arată că are îndoieli în ceea ce privește conformitatea cu articolul 101 TFUE și cu articolul 4 alineatul (3) TUE a interdicției în discuție în litigiul principal. Deși, astfel cum se precizează în jurisprudență (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-8" href="#t-8">8</a>
</span>), „orice persoană” poate solicita repararea integrală a prejudiciului pe care l‑a suferit ca urmare a unei încălcări a normelor privind înțelegerile, statele membre trebuie să garanteze efectivitatea acestui drept și, în special, să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea acestuia. Instanța de trimitere observă că, în ceea ce privește dreptul de autor, Curtea a constatat deja că persoanele prejudiciate nu trebuie să fie private de posibilitatea, „răspândită în diferite domenii ale dreptului”, de a‑și ceda drepturile la despăgubire unor întreprinderi specializate, în special din cauza dificultăților pe care aceste persoane le pot întâmpina în a recupera ele însele aceste creanțe (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-9" href="#t-9">9</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">39.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În sfârșit, în al treilea rând, instanța de trimitere are îndoieli cu privire la compatibilitatea interdicției în discuție în litigiul principal cu principiul protecției jurisdicționale efective consacrat la articolul 47 primul paragraf din cartă. Acest principiu ar conferi oricărei persoane dreptul la o cale de atac efectivă care să fie în mod real de natură să asigure respectarea situației juridice protejate de dreptul Uniunii. Orice persoană ar avea posibilitatea de a fi consiliată, apărată și reprezentată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">40.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Instanța de trimitere recunoaște că, potrivit Hotărârii Alassini și alții (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-10" href="#t-10">10</a>
</span>), o atingere adusă dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă poate fi avută în vedere în mod excepțional, „cu condiția ca [atingerea] să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de măsura în cauză și să nu implice, din perspectiva scopului urmărit, o intervenție disproporționată și intolerabilă care ar aduce atingere însuși conținutului drepturilor astfel garantate”. Cu toate acestea, potrivit instanței de trimitere, interdicția în discuție în litigiul principal nu îndeplinește aceste condiții. Astfel, pe de o parte, ar putea fi imaginate măsuri mai puțin constrângătoare decât interzicerea totală a recuperării prejudiciilor. Pe de altă parte, interdicția în discuție în litigiul principal afectează dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă în esența sa, întrucât persoanelor care pot fi prejudiciate de o înțelegere le este refuzată orice protecție efectivă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">41.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste condiții, Landgericht Dortmund (Tribunalul Regional din Dortmund) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-76" title="page-2">
      „1) Dreptul Uniunii, în special articolul 101 TFUE, articolul 4 alineatul (3) TUE, articolul 47 din cartă, precum și articolul 2 punctul 4 și articolul 3 alineatul (1) din [Directiva 2014/104], trebuie interpretat în sensul că se opune interpretării și aplicării legislației unui stat membru prin care partea pretins prejudiciată de o încălcare a articolului 101 TFUE, constatată cu efect obligatoriu în temeiul articolului 9 din [Directiva 2014/104] sau al dispozițiilor naționale de transpunere a acesteia, este oprită să își cedeze în fiducie drepturile, mai ales în cazul despăgubirilor colective sau dispersate, unui furnizor de servicii juridice autorizat, pentru ca acesta să le valorifice în comun cu drepturile altor părți pretins prejudiciate într‑o acțiune consecutivă sau «follow‑on», în cazul în care nu există nicio altă posibilitate legală sau convențională echivalentă pentru reunirea creanțelor reprezentând despăgubiri, în special pentru că nu conduc la hotărâri de obligare la executarea unei prestații sau pentru că nu sunt, pentru alte motive procedurale sau economice, practicabile, respectiv, rezonabile obiectiv, cu consecința că repararea prejudiciilor de mică valoare în special devine imposibilă din punct de vedere practic sau, în orice caz, excesiv de dificilă?
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-77" title="page-2">
      2) Dreptul Uniunii trebuie interpretat în acest sens cel puțin în cazul în care este necesar ca acțiunea referitoare la drepturile la despăgubiri să fie exercitată în lipsa unei decizii privind pretinsa încălcare, adoptată, cu efect obligatoriu în sensul legislației naționale întemeiate pe articolul 9 din [Directiva 2014/104], de Comisia Europeană sau de autoritățile naționale (acțiune independentă sau «stand‑alone»), dacă nu există, pentru motivele menționate în cadrul primei întrebări, alte posibilități legale sau convenționale echivalente de reunire a creanțelor reprezentând despăgubiri în vederea exercitării unei acțiuni civile și în special atunci când altfel nu ar fi introdusă nicio acțiune întemeiată pe încălcarea articolului 101 TFUE, așadar, nici prin «public enforcement», nici prin «private enforcement»?
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-78" title="page-2">
      3) În cazul unui răspuns afirmativ la cel puțin una dintre cele două întrebări, dispozițiile corespunzătoare din dreptul german trebuie să rămână neaplicate în cazul în care nu este posibilă interpretarea lor în conformitate cu dreptul Uniunii, cu consecința că cesiunile sunt valabile cel puțin din acest punct de vedere și că este posibilă exercitarea efectivă a drepturilor?”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">42.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Părțile din litigiul principal, guvernul german și Comisia au depus observații scrise. Cu excepția Otto Fuchs Beteiligungen KG (denumită în continuare „Otto Fuchs”), toate aceste părți au participat la ședința care a avut loc la 7 mai 2024.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">IV.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Analiză</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">43.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În prezenta cauză, instanța de trimitere a formulat trei întrebări preliminare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">44.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Primele două întrebări privesc conformitatea cu dreptul Uniunii a interpretării dreptului național care are ca efect interzicerea recuperării prejudiciilor cauzate de o înțelegere prin intermediul mecanismului cesiunii de creanță. În ceea ce privește a treia întrebare, aceasta privește aspectul dacă instanța de trimitere poate lăsa neaplicate dispoziții naționale care nu sunt conforme cu dreptul Uniunii. Această din urmă întrebare este adresată numai pentru cazul în care Curtea ar răspunde afirmativ la cel puțin una dintre primele două întrebări.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">45.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Înainte de a analiza fondul acestor prime două întrebări, este necesar să prezentăm câteva scurte observații preliminare cu privire la admisibilitatea cererii de decizie preliminară.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">A.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prima și a doua întrebare preliminară – mecanismul cesiunii de creanță</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la admisibilitate</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">a)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la prima întrebare preliminară</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">46.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Otto Fuchs, landul Renania de Nord‑Westfalia și Comisia susțin că, în măsura în care instanța de trimitere nu este sesizată cu o acțiune „follow‑on”, ci cu o acțiune independentă, prima întrebare nu este admisibilă, întrucât nu are în mod evident nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">47.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Suntem de acord cu acest argument.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">48.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit unei jurisprudențe constante, întrebările preliminare privind dreptul Uniunii beneficiază de o prezumție de pertinență. Curtea poate refuza să se pronunțe asupra unei întrebări preliminare adresate de o instanță națională numai dacă este evident că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci când problema este de natură ipotetică sau atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt sau de drept pentru a răspunde în mod util la întrebările care i‑au fost adresate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-11" href="#t-11">11</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">49.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În lumina acestei jurisprudențe consacrate este necesar să se examineze argumentele referitoare la inadmisibilitatea întrebărilor preliminare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">50.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În speță, instanța de trimitere distinge prima întrebare de cea de a doua făcând referire la articolul 9 din Directiva 2014/104. Astfel, în timp ce prima întrebare privește situația în care o acțiune în despăgubire este introdusă după constatarea „cu efect obligatoriu”, în sensul acestei dispoziții, a unei încălcări a legislației în materie de concurență printr‑o decizie definitivă a unei autorități naționale în materie de concurență sau a unei instanțe de control judiciar (acțiune „follow‑on”), a doua întrebare privește situația în care o acțiune în despăgubire este introdusă în lipsa unei asemenea decizii (acțiune „stand‑alone”).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">51.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste împrejurări, având în vedere faptul că ASG 2 a introdus la instanța de trimitere o acțiune unică care privește aceeași încălcare a dreptului concurenței, una dintre primele două întrebări nu corespunde nici realității, nici obiectului litigiului principal.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">52.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 2014/104, statele membre se asigură că o încălcare a legislației în materie de concurență constatată printr‑o decizie definitivă a unei autorități naționale în materie de concurență sau a unei instanțe de control judiciar se consideră a fi stabilită în mod irefutabil în scopul unei acțiuni în despăgubire introduse în fața instanțelor lor naționale în temeiul articolului 101 sau al articolului 102 TFUE sau în temeiul legislației naționale în materie de concurență. În plus, potrivit articolului 2 punctul 11 din această directivă, o „decizie de constatare a unei încălcări” constituie o decizie a unei autorități în materie de concurență sau a unei instanțe de control judiciar prin care se constată o încălcare a legislației în materie de concurență. Articolul 2 punctul 12 din directiva menționată prevede că o astfel de decizie este definitivă atunci când nu mai poate fi contestată prin mijloace obișnuite.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">53.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Instanța de trimitere arată că, în ceea ce privește landul Renania de Nord‑Westfalia, nu există o altă decizie în afara deciziei privind angajamentele din 2009 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-12" href="#t-12">12</a>
</span>). Trebuie, așadar, să se stabilească dacă prin această decizie se constată o încălcare și dacă astfel ea produce efectele juridice descrise la articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2014/104.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">54.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit deciziei de trimitere, Autoritatea federală de concurență a stabilit, în decizia privind angajamentele din 2009, pentru landul Renania de Nord‑Westfalia, plafoane concrete în materie de cooperare pentru comercializarea lemnului, precum și măsuri vizând restrângerea poziției pe piață. În plus, această instanță arată că decizia menționată a fost adoptată în temeiul articolului 32b din GWB.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">55.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Deși articolul 32b din GWB nu este reprodus în cererea de decizie preliminară, trebuie să se constate totuși că textul său corespunde, după cum admite Autoritatea federală de concurență, celui al articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-13" href="#t-13">13</a>
</span>). Astfel, această dispoziție din dreptul german prevede, asemenea articolului 9 alineatul (1) prima teză din regulamentul menționat, că atunci când o întreprindere propune, în cadrul unei proceduri desfășurate de această autoritate, angajamente pentru a răspunde preocupărilor exprimate de autoritatea menționată în evaluarea sa preliminară, aceeași autoritate poate, printr‑o decizie, să facă respectivele angajamente obligatorii pentru întreprinderi (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-14" href="#t-14">14</a>
</span>). În plus, astfel cum prevede articolul 9 alineatul (1) a doua teză din regulamentul menționat, efectele unei asemenea decizii pot fi limitate în timp (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-15" href="#t-15">15</a>
</span>), însă aceasta concluzionează, în orice caz, că nu mai există motive pentru acțiunea respectivei autorități (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-16" href="#t-16">16</a>
</span>). În sfârșit, Autoritatea federală de concurență poate să își revoce decizia în aproape aceleași situații precum cele enumerate la articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 și să redeschidă procedura (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-17" href="#t-17">17</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">56.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">O decizie privind angajamentele adoptată în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003 nu conține o constatare definitivă cu privire la o încălcare a articolelor 101 și 102 TFUE. Astfel, încetarea procedurii de încălcare angajate împotriva unor întreprinderi în urma unei decizii privind angajamentele le permite acestora să evite constatarea unei încălcări a dreptului concurenței și eventuala aplicare a unei amenzi (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-18" href="#t-18">18</a>
</span>). În această ordine de idei, după cum clarifică considerentul (13) al Regulamentului nr. 1/2003, asemenea decizii ar trebui să constate că nu mai există temeiuri pentru acțiune din partea Comisiei, „fără să concluzioneze dacă a avut loc sau are loc o încălcare”. Prin urmare, în cadrul unei proceduri inițiate în temeiul articolului 9 din acest regulament, Comisia este dispensată de obligația de a califica și de a constata încălcarea, rolul său limitându‑se la examinarea și la eventuala acceptare a angajamentelor propuse de întreprinderile în cauză, în lumina problemelor pe care le‑a identificat în evaluarea sa preliminară și în raport cu scopurile pe care le urmărește (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-19" href="#t-19">19</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">57.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Desigur, Curtea a precizat că instanțele naționale nu pot ignora deciziile privind angajamentele adoptate de Comisie și că „obiectivul unei aplicări eficiente și uniforme a dreptului Uniunii în materie de concurență impun[e] instanței naționale să țină seama de evaluarea preliminară a Comisiei și să o considere ca fiind un indiciu sau chiar un început de probă pentru caracterul anticoncurențial al acordului în cauză în raport cu articolul 101 alineatul (1) TFUE” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-20" href="#t-20">20</a>
</span>). Totuși, acest pasaj nu poate fi înțeles în sensul că o decizie privind angajamentele ar conține o oarecare constatare a unei încălcări a dreptului concurenței.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">58.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, pasajul menționat nu vizează o decizie privind angajamentele, ci „evaluarea preliminară” a Comisiei, care, dacă este cazul, poate face cunoscute fapte cu o anumită valoare probantă pentru o acțiune în despăgubire introdusă în fața unei instanțe naționale. După cum a explicat însăși Curtea, această valoare probantă este comparabilă cu cea a unui indiciu sau a unui început de probă, fără a fi însă o probă care, privită izolat, ar permite să se constate o încălcare a dreptului concurenței.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">59.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Nimic nu sugerează că, în dreptul german, o decizie privind angajamentele adoptată în temeiul articolului 32b din GWB ar produce efecte care le depășesc pe cele ale unei decizii adoptate de Comisie în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003. Astfel, sub rezerva verificărilor care sunt de competența instanței naționale, în măsura în care decizia privind angajamentele din 2009 nu constată o încălcare a dreptului concurenței, această decizie nu poate produce efectele menționate la articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2014/104. Prin urmare, trebuie să se considere că prima întrebare nu corespunde realității și nici obiectului litigiului principal și că este, așadar, inadmisibilă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">60.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Această considerație nu este repusă în discuție de argumentația Autorității federale de concurență potrivit căreia, ca urmare a existenței deciziei privind angajamentele din 2009, precum și a procedurilor inițiate în fața instanțelor germane în legătură cu această decizie, cauza principală ar constitui o acțiune consecutivă hibridă. Potrivit acestei autorități, o asemenea acțiune s‑ar situa între o acțiune consecutivă (acțiune „follow‑on”) și o acțiune independentă (acțiune „stand‑alone”). Or, autoritatea menționată admite că, în cadrul unei astfel de acțiuni consecutive hibride, dovada prejudiciului ar fi facilitată de existența unei decizii anterioare a unei autorități naționale privind fapte comparabile, în totalitate sau în parte, cu cele în discuție în cauza principală. Cu toate acestea, părțile din litigiul principal nu s‑ar putea întemeia pe efectul obligatoriu al unei decizii a unei autorități naționale, în sensul articolului 9 din Directiva 2014/104.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">61.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, trebuie să se considere că prima întrebare preliminară este inadmisibilă. Sub rezerva argumentului referitor la natura independentă a acțiunii în despăgubire în discuție în litigiul principal, pe care tocmai l‑am analizat, celelalte argumente ale Otto Fuchs și ale landului Renania de Nord‑Westfalia nu sunt de natură să conducă la constatarea inadmisibilității primei întrebări. Vom analiza totuși aceste argumente în măsura în care, pe de o parte, examinarea lor s‑ar putea dovedi utilă în cazul în care Curtea nu ar împărtăși poziția noastră cu privire la inadmisibilitatea primei întrebări și, pe de altă parte, acestea sunt invocate în susținerea tezei potrivit căreia nici a doua întrebare nu este admisibilă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">b)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la a doua întrebare preliminară</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">62.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Otto Fuchs și landul Renania de Nord‑Westfalia invocă o serie de argumente în susținerea tezei potrivit căreia a doua întrebare preliminară nu este admisibilă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">63.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, în primul rând, părțile menționate afirmă că, în măsura în care instanța de trimitere nu formulează o întrebare deschisă, însoțită de diferitele răspunsuri avute în vedere, ea nu are nicio îndoială cu privire la interpretarea dreptului Uniunii. Astfel, această instanță s‑ar întemeia pe o interpretare a dreptului Uniunii care i‑ar permite să considere că legislația națională nu este conformă cu acesta.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">64.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Acest argument trebuie să fie respins. A doua întrebare preliminară privește într‑adevăr interpretarea dreptului Uniunii și este legată de cauza principală. Revine exclusiv instanței de trimitere sarcina de a stabili dacă este necesar să obțină lămuriri din partea Curții cu privire la acest aspect. Nici formularea categorică a anumitor considerații ale instanței menționate nu repune în discuție admisibilitatea întrebării sale preliminare. Astfel, în decizia sa de trimitere, o instanță națională poate de asemenea să își expună succint punctul de vedere cu privire la răspunsul care ar trebui să fie dat la întrebările adresate cu titlu preliminar (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-21" href="#t-21">21</a>
</span>), fără a risca respingerea deciziei sale ca inadmisibilă. În speță, este exact ceea ce a făcut instanța de trimitere.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">65.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, nu trebuie admis nici argumentul potrivit căruia a doua întrebare este ipotetică în măsura în care se referă la așa‑numitele daune „dispersate” și se întemeiază pe ipoteza potrivit căreia „repararea prejudiciilor de mică valoare […] devine imposibilă din punct de vedere practic sau, în orice caz, excesiv de dificilă” în cazul în care cererile de despăgubire întemeiate pe dreptul înțelegerilor nu ar putea fi introduse în comun prin intermediul unei acțiuni colective în recuperare, în condițiile în care cauza principală nu are ca obiect nici daune dispersate, nici daune de mică valoare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">66.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, trebuie arătat că noțiunile de daună „dispersată” sau „de mică valoare” nu constituie noțiuni de drept al Uniunii. În decizia de trimitere, aceste noțiuni nu au decât un caracter descriptiv, iar instanța națională este singura competentă să constate și să aprecieze situația de fapt din litigiul principal. Astfel, noțiunea de „daune dispersate” („Streuschäden”) este definită de instanța de trimitere ca desemnând prejudiciile a căror caracteristică este că reprezintă, pentru persoana prejudiciată, un prejudiciu minim, dar a căror valoare este ridicată dacă sunt însumate toate persoanele prejudiciate. Noțiunea de „daune colective” („Massenschäden”), utilizată de asemenea în întrebările preliminare, nu este definită de această instanță, însă pare să facă aluzie la situația în care mai multe persoane pretind că au suferit un prejudiciu sub forma unei pierderi cauzate de același fapt generator. Doctrina susține că daunele colective se disting de daunele dispersate și prin amploarea prejudiciilor suferite de fiecare persoană în mod individual. Daunele colective ar fi suficient de importante pentru ca fiecare persoană să aibă un interes să solicite repararea prejudiciului suferit. Cu toate acestea, urmărirea lor este complexă și costisitoare pentru fiecare persoană prejudiciată (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-22" href="#t-22">22</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">67.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al treilea rând, Otto Fuchs și landul Renania de Nord‑Westfalia reproșează instanței de trimitere că și‑a întemeiat decizia de trimitere pe ipoteza potrivit căreia, pe de o parte, nu ar exista altă opțiune în afara acțiunii colective „în” recuperare și, pe de altă parte, dacă cererile de despăgubire întemeiate pe dreptul înțelegerilor nu ar putea fi exercitate în comun prin intermediul unei astfel de acțiuni colective în recuperare, repararea prejudiciilor de mică valoare ar deveni imposibilă din punct de vedere practic sau, în orice caz, excesiv de dificilă și nu ar fi introdusă nicio acțiune întemeiată pe încălcarea articolului 101 TFUE, nici în cadrul punerii în aplicare a normelor dreptului concurenței în sfera publică, nici în cadrul punerii lor în aplicare în sfera privată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">68.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, desigur, constatările referitoare la cadrul factual și normativ sunt premise pe care se întemeiază întrebările preliminare. Este de asemenea adevărat că unele dintre părți au formulat observații prin care urmăreau să completeze sau să conteste cadrul factual și normativ al litigiului principal. În esență, aceste părți critică constatarea instanței de trimitere potrivit căreia nu ar exista în dreptul german nicio opțiune de cale de atac eficientă în afara mecanismului cesiunii de creanțe, care ar permite să se asigure protecția drepturilor persoanelor prejudiciate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">69.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Or, aprecierea existenței altor mecanisme care să permită persoanelor prejudiciate să își exercite drepturile împotriva autorului unei încălcări a dreptului concurenței ține de interpretarea dreptului național. În această privință, în cadrul repartizării competențelor între instanțele Uniunii și instanțele naționale, din moment ce instanța de trimitere a definit cadrul factual și normativ în care se încadrează întrebările pe care le adresează, nu este de competența Curții să verifice exactitatea acestora (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-23" href="#t-23">23</a>
</span>). De asemenea, în ceea ce privește critica referitoare la cadrul factual și normativ al deciziei de trimitere în discuție în speță, Curtea nu poate nici să se substituie unei instanțe naționale și să răspundă la critica respectivă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">70.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, în măsura în care constatările referitoare la cadrul factual și normativ care figurează în decizia de trimitere constituie premise pe care se întemeiază întrebările preliminare, considerăm că Curtea ar trebui să atragă atenția instanței de trimitere asupra acestei critici, pentru a‑i permite să stabilească modul în care trebuie aplicat dreptul Uniunii, așa cum a fost interpretat de Curte. Astfel, faptul că Curtea este obligată să se pronunțe cu privire la decizia de trimitere nu aduce atingere posibilității instanței de trimitere de a efectua, dacă este cazul, verificarea premiselor pe care se întemeiază întrebările sale preliminare (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-24" href="#t-24">24</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">71.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Fără a aduce atingere celor de mai sus, trebuie să se considere că a doua întrebare este admisibilă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la fond</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">72.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin intermediul celei de a doua întrebări preliminare, instanța de trimitere urmărește să se stabilească în esență dacă articolul 101 TFUE, articolul 2 punctul 4, articolul 3 alineatul (1) și articolul 4 din Directiva 2014/104, precum și articolul 47 din cartă trebuie interpretate în sensul că se opun interpretării dreptului național care are ca efect să interzică, în lipsa unei decizii definitive de constatare a unei încălcări a dreptului concurenței, persoanelor pretins prejudiciate să își cedeze cu titlu fiduciar drepturile la repararea prejudiciilor cauzate de o înțelegere unui furnizor de servicii juridice autorizat, pentru ca acesta să valorifice în comun drepturile respective, atunci când nu există alte posibilități legale sau contractuale echivalente pentru reunirea creanțelor reprezentând despăgubiri, cu consecința, pe de o parte, că exercitarea unei acțiuni pentru prejudicii de mică valoare ar fi practic imposibilă sau, cel puțin, excesiv de dificilă și, pe de altă parte, că nu ar fi introdusă nicio acțiune întemeiată pe încălcarea articolului 101 TFUE, nici în cadrul punerii în aplicare a normelor dreptului concurenței în sfera publică, nici în cadrul punerii lor în aplicare în sfera privată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">a)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la dispozițiile relevante</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">73.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">A doua întrebare privește interpretarea articolului 101 TFUE, a articolului 47 din cartă, precum și a dispozițiilor Directivei 2014/104. În măsura în care această întrebare privește interpretarea directivei menționate, este necesar să se examineze domeniul de aplicare temporal al acesteia. În continuare, vom analiza pe scurt relevanța articolului 4 alineatul (3) TUE.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">74.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Instanța de trimitere pornește de la premisa că articolul 2 punctul 4 și articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2014/104, a căror interpretare este solicitată, sunt aplicabile în speță independent de aspectul dacă aceste dispoziții sunt norme procedurale sau de fond. Astfel, conform articolului 22 alineatul (2) din directiva menționată, dispozițiile relevante ale acesteia ar fi aplicabile acțiunilor în despăgubire introduse după 26 decembrie 2014. Pe de altă parte, această instanță amintește că acțiunea principală privește comportamente pretins practicate până la 30 iunie 2019, cu mult timp după expirarea termenului de transpunere a directivei menționate. Prin urmare, în temeiul Hotărârii Volvo și DAF Trucks (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-25" href="#t-25">25</a>
</span>), normele de fond ale aceleiași directive ar trebui aplicate nu numai părții din perioada înțelegerii ulterioare expirării termenului de transpunere, ci și întregii perioade a înțelegerii.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">75.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Deși considerăm că dispozițiile vizate de cea de a doua întrebare preliminară sunt aplicabile în litigiul principal, nu suntem convinși de analiza instanței de trimitere.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">76.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Amintim că acțiunea a fost introdusă la 31 martie 2020 și privește repararea prejudiciilor cauzate de pretinse practici care au avut loc între 28 iunie 2005 și 30 iunie 2019.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">77.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Termenul de transpunere a Directivei 2014/104 a fost stabilit la 27 decembrie 2016 [articolul 21 alineatul (1)]. Pe de altă parte, măsurile naționale de transpunere a dispozițiilor de drept material ale acestei directive nu se pot aplica retroactiv [articolul 22 alineatul (1)], în timp ce normele naționale de transpunere a altor dispoziții ale directivei menționate, și anume dispozițiile procedurale, nu se pot aplica acțiunilor în despăgubire cu privire la care o instanță națională a fost sesizată înainte de 26 decembrie 2014 [articolul 22 alineatul (2)] (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-26" href="#t-26">26</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">78.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, a priori, pentru a determina aplicabilitatea în timp a dispozițiilor Directivei 2014/104, trebuie să se stabilească dacă dispoziția în cauză este sau nu o dispoziție de drept material. Cu toate acestea, în ceea ce privește problema aplicării în timp a dispozițiilor directivei menționate, trebuie să se distingă după cum aceste dispoziții decurg, în lumina jurisprudenței, din însuși articolul 101 TFUE sau rezultă doar din această directivă, ceea ce impune examinarea aplicabilității lor în timp în raport cu articolul 22 din aceeași directivă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-27" href="#t-27">27</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">79.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dreptul la repararea integrală a unui prejudiciu care rezultă dintr‑o încălcare a dreptului concurenței nu a fost instituit prin Directiva 2014/104, ci rezultă în mod direct din dispozițiile dreptului primar, astfel cum a fost interpretat de Curte în jurisprudența sa anterioară adoptării acestei directive. Mai multe considerente ale directivei menționate confirmă această considerație (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-28" href="#t-28">28</a>
</span>). În consecință, potrivit Curții, măsurile naționale de transpunere a articolului 3 alineatul (1) din aceeași directivă „trebuie să se aplice în mod obligatoriu și cu efect imediat tuturor acțiunilor în despăgubiri care intră în domeniul de aplicare al [Directivei 2014/104], astfel cum confirmă articolul 22 alineatul (2) din aceasta” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-29" href="#t-29">29</a>
</span>). În această privință, având în vedere data introducerii acțiunii principale, și anume 31 martie 2020, respectiv la mult timp după expirarea termenului de transpunere a acestei directive, acțiunea în discuție în litigiul principal intră în mod incontestabil în domeniul său de aplicare temporal. Prin urmare, articolul 3 din directiva menționată se aplică în litigiul principal.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">80.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Problema aplicării în timp a articolului 2 punctul 4 din Directiva 2014/104 în litigiul principal este mai problematică. Astfel, articolul 2 menționat cuprinde, după cum indică titlul său, definițiile noțiunilor utilizate în această directivă. La prima vedere, o definiție a unui concept juridic utilizat într‑un act de drept al Uniunii nu este de natură materială sau procedurală. Natura sa este determinată mai degrabă de dispoziția specifică care face referire la acest concept.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">81.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, a doua întrebare se întemeiază pe o interpretare a articolului 2 punctul 4 din Directiva 2014/104 potrivit căreia această directivă stabilește cine poate valorifica un drept la repararea integrală a unui prejudiciu rezultat din încălcări ale legislației Uniunii în materie de concurență sau, eventual, în ce mod este posibilă invocarea unui astfel de drept. În plus, instanța de trimitere pare să considere că efectul garantat de această dispoziție rezultă din articolul 101 TFUE, astfel cum a fost interpretat de Curte în jurisprudența sa. Propunem, așadar, să se considere că articolul 2 punctul 4 din Directiva 2014/104 este aplicabil în litigiul principal, în conformitate cu soluția stabilită de Curte în jurisprudența sa referitoare la aplicarea în timp a dispozițiilor aceleiași directive care confirmă soluțiile rezultate din dreptul primar (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-30" href="#t-30">30</a>
</span>). Cu alte cuvinte, interpretarea pe care o vom prezenta în continuare privește atât articolul 101 TFUE, cât și dispozițiile Directivei 2014/104.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">82.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În cea de a doua întrebare, instanța de trimitere face de asemenea referire la articolul 4 alineatul (3) TUE. Interpretarea deciziei de trimitere sugerează că instanța menționată asimilează această dispoziție cu principiul efectivității sau cu efectul util al articolului 101 TFUE. Totuși, în vederea pronunțării atât cu privire la principiul efectivității, cât și la efectul util al acestuia este suficient să se interpreteze această din urmă dispoziție (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-31" href="#t-31">31</a>
</span>). În plus, sub imperiul Directivei 2014/104, articolul 4 din aceasta este cel care concretizează principiul efectivității și ar fi, așadar, necesar să se interpreteze și această dispoziție. În consecință, propunem să se considere că, prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere vizează articolul 101 TFUE, articolul 47 din cartă, precum și articolul 2 punctul 4, articolul 3 alineatul (1) și articolul 4 din Directiva 2014/104.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">b)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la interzicerea mecanismului cesiunii de creanță</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Observații generale</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">83.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pentru a răspunde la a doua întrebare preliminară, trebuie să se stabilească în prealabil dacă interpretarea dreptului național care are ca efect să interzică, în lipsa unei decizii definitive de constatare a unei încălcări a dreptului concurenței, persoanelor pretins prejudiciate să își cedeze cu titlu fiduciar drepturile la repararea prejudiciilor cauzate de o înțelegere unui furnizor de servicii juridice autorizat vizează un aspect reglementat în mod direct de dreptul Uniunii sau o chestiune care ține de ordinea juridică a fiecărui stat membru.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">84.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, este necesar să se precizeze că interdicția în discuție în litigiul principal nu privează persoana care a suferit un prejudiciu cauzat de o înțelegere de calitatea sa de victimă a unei încălcări a dreptului concurenței. În schimb, această interdicție decurge din nulitatea cesiunii dreptului acestei persoane către un furnizor de servicii juridice autorizat care, în nume propriu și pe propria cheltuială, însă pe seama cedenților, valorifică în comun drepturile cedenților. Pentru a răspunde la întrebarea preliminară, trebuie să se stabilească dacă condițiile de validitate a transferului dreptului la repararea prejudiciului sunt reglementate de dreptul Uniunii sau de dreptul național aplicabil.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Distincția dintre condițiile constitutive ale dreptului la repararea prejudiciului și modalitățile de exercitare a acestui drept</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">85.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Considerăm oportun să amintim distincția efectuată de avocații generali Kokott și Wahl între, pe de o parte, condițiile constitutive ale răspunderii pentru o încălcare a dreptului Uniunii în materie de concurență sau chiar condițiile constitutive ale dreptului de a solicita despăgubiri și, pe de altă parte, modalitățile de exercitare a dreptului la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului concurenței. În esență, potrivit acestor avocați generali, în timp ce primele intră în mod direct sub incidența dreptului Uniunii, astfel încât o măsură națională care contravine efectului direct al acestuia trebuie înlăturată, cele din urmă intră sub incidența dreptului național și sunt supuse limitărilor clasice ale autonomiei procedurale a statelor membre (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-32" href="#t-32">32</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">86.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Suntem de acord cu această interpretare pentru următoarele motive.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">87.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În primul rând, această dihotomie rezultă din repartizarea competențelor între Uniune și statele membre. Pe de o parte, în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (b) TFUE, competența Uniunii este exclusivă în ceea ce privește normele privind concurența necesare funcționării pieței interne. Pe de altă parte, alte norme aplicabile în materie de concurență care nu intră în sfera acestei competențe exclusive sunt, în lipsa unor norme de drept al Uniunii, de competența statelor membre.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">88.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 101 TFUE face parte dintre normele de concurență care, precum cele menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (b) TFUE, sunt necesare pentru funcționarea pieței interne (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-33" href="#t-33">33</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">89.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Or, dreptul la repararea unui prejudiciu cauzat printr‑o încălcare a articolului 101 TFUE depășește simpla reparare a prejudiciului suferit de persoanele prejudiciate, întrucât consolidează, mai general, acțiunea normelor de concurență ale Uniunii și este de natură să descurajeze acordurile sau practicile, adesea clandestine, care sunt susceptibile să restrângă sau să denatureze concurența, contribuind astfel la menținerea unei concurențe reale în Uniune (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-34" href="#t-34">34</a>
</span>). Punerea în aplicare a dreptului concurenței în sfera privată este, de asemenea, necesară pentru funcționarea pieței interne. Prin urmare, stabilirea condițiilor care determină existența și conținutul esențial al dreptului la repararea prejudiciului cauzat printr‑o încălcare a articolului 101 TFUE trebuie să fie de competența exclusivă a Uniunii. În schimb, revine fiecărui stat membru atribuția de a desemna instanțele competente și de a stabili modalitățile procedurale aplicabile acțiunilor care urmăresc să asigure apărarea drepturilor pe care justițiabilii le au în temeiul efectului direct al dreptului Uniunii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-35" href="#t-35">35</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">90.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, deși nu a recunoscut în mod expres distincția efectuată de avocații generali, Curtea reflectă această distincție în jurisprudența sa. În special, aceasta a arătat că, spre deosebire de normele referitoare la aprecierea probelor și la nivelul probatoriu necesar, care țin, în lipsa normelor Uniunii în materie, de autonomia procedurală a statelor membre, elementele constitutive ale încălcării trebuie să fie întrunite pentru a constata că o întreprindere este răspunzătoare pentru o practică concertată (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-36" href="#t-36">36</a>
</span>). În această ordine de idei, Curtea a examinat în mod regulat problema referitoare la persoanele care pot invoca dreptul la repararea unui prejudiciu cauzat de o astfel de încălcare din perspectiva efectului util al articolului 101 TFUE (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-37" href="#t-37">37</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">91.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al treilea rând, Directiva 2014/104 confirmă această interpretare. Astfel, articolul 4 din această directivă, intitulat „Principiile eficacității și echivalenței”, prevede că, în conformitate cu principiul eficacității, statele membre se asigură că toate normele și procedurile naționale referitoare la exercitarea cererilor de despăgubiri sunt concepute și aplicate astfel încât să nu facă practic imposibilă sau deosebit de dificilă exercitarea dreptului la despăgubiri integrale conferit la nivelul Uniunii pentru un prejudiciu cauzat de o încălcare a legislației în materie de concurență.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">92.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste condiții, trebuie să se considere că dreptul Uniunii stabilește condițiile constitutive ale dreptului la repararea prejudiciului cauzat de o asemenea încălcare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">93.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">La modul general, în dreptul privat, sub rezerva situației în care o dispoziție specifică limitează cercul persoanelor care pot fi considerate victime ale unei încălcări a unei norme de drept, problema privind persoana care are dreptul la reparare rezultă din aplicarea coroborată a condițiilor constitutive ale răspunderii, și anume caracterul real al prejudiciului, o legătură de cauzalitate între prejudiciu și comportamentul pretins, precum și nelegalitatea comportamentului reproșat. Pe baza acestor condiții se poate stabili identitatea persoanei prejudiciate care are dreptul la repararea prejudiciului. În această ordine de idei, dreptul Uniunii stabilește cine poate invoca dreptul la repararea prejudiciului cauzat printr‑o încălcare a articolului 101 TFUE prin intermediul condițiilor constitutive ale răspunderii pentru o încălcare a dreptului concurenței.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">94.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Deși dreptul Uniunii stabilește cine poate invoca dreptul la repararea integrală a prejudiciului cauzat printr‑o încălcare a dreptului concurenței, trebuie ridicată de asemenea problema dacă acesta stabilește și caracterul transferabil al unui astfel de drept la reparare și condițiile de validitate a unei cesiuni a acestuia.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">3)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Condițiile de validitate a cesiunii</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">95.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Transferabilitatea unei creanțe (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-38" href="#t-38">38</a>
</span>) sau chiar a unui drept este una dintre caracteristicile care stabilește dacă acest drept poate face obiectul unei cesiuni. În esență, în domeniul dreptului privat, majoritatea drepturilor pecuniare de ordin general pot face obiectul unei cesiuni (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-39" href="#t-39">39</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">96.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește problema dacă cesiunea unei creanțe reprezentând despăgubiri împotriva Uniunii este validă, Curtea a considerat că o astfel de creanță poate face obiectul unei cesiuni, dar că, în conformitate cu principiul general comun ordinilor juridice ale statelor membre aplicabil în ordinea juridică a Uniunii, o cesiune abuzivă nu este opozabilă autorităților în cauză (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-40" href="#t-40">40</a>
</span>). Totuși, din această considerație nu se poate deduce că dreptul Uniunii ar stabili condițiile de validitate a oricărui drept la despăgubire întemeiat pe dreptul Uniunii. Astfel, conform articolului 340 al doilea paragraf TFUE, răspunderea extracontractuală a Uniunii este guvernată de principiile generale comune ordinilor juridice ale statelor membre. Prin urmare, problema repartizării competențelor între Uniune și statele membre nu se pune în același mod în contextul acestei răspunderi și în cazul în care dreptul Uniunii stabilește, precum în speță, numai condițiile constitutive ale creanței în cauză.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">97.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Recent, în contextul dreptului la compensație al pasagerilor aerieni garantat de Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-41" href="#t-41">41</a>
</span>), Curtea a descris cesiunea acestui drept către un terț, efectuată pentru a se degreva de dificultățile și de costurile care pot descuraja pasagerul să întreprindă demersuri personale, ca o modalitate de exercitare a dreptului la despăgubire menționat (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-42" href="#t-42">42</a>
</span>). În același timp, Curtea a indicat că pasagerul își poate ceda creanța unui terț „atunci când acest lucru este prevăzut de dreptul intern relevant” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-43" href="#t-43">43</a>
</span>). Această considerație poate fi transpusă în prezenta cauză, în măsura în care din aceasta reiese că cesiunea unui drept la despăgubire poate constitui o modalitate a exercitării sale și că limitările unei asemenea cesiuni sunt stabilite de dreptul național.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">98.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, se poate considera, desigur, că transferabilitatea dreptului la despăgubire ca atare decurge din însăși natura acestui drept și, prin urmare, în mod direct din dreptul Uniunii. Cu toate acestea, prezenta cauză privește condițiile de validitate a cesiunii dreptului la despăgubire pe care persoanele pretins prejudiciate le au, precum pasagerii aerieni, direct în temeiul dreptului Uniunii. Așadar, cesiunea unui drept la repararea integrală a prejudiciului cauzat printr‑o încălcare a dreptului concurenței este, la rândul său, o modalitate de exercitare a acestui drept de către persoana care beneficiază de el. Condițiile în care poate interveni o asemenea cesiune sunt deci stabilite de dreptul național.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">99.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Contrar observațiilor prezentate de instanța de trimitere în cererea sa de decizie preliminară (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-44" href="#t-44">44</a>
</span>), această interpretare nu este repusă în discuție de concluziile care se pot deduce din articolul 2 punctul 4 din Directiva 2014/104.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">4)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 2 punctul 4 din Directiva 2014/104</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">100.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Împrejurarea că articolul 2 punctul 4 din Directiva 2014/104 face referire, în cea de a treia situație menționată în această dispoziție, la cererile formulate de „o persoană fizică sau juridică ce i‑a succedat în drepturi părții care a pretins a fi fost prejudiciată, inclusiv persoana care a achiziționat drepturile litigioase”, nu implică faptul că dreptul Uniunii impune statelor membre o formă de mecanism de cesiune sau condițiile specifice de validitate a unei asemenea cesiuni.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">101.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, această referire figurează într‑o dispoziție care definește noțiunea de „acțiune în despăgubire” în sensul Directivei 2014/104. Ea înlătură, așadar, îndoielile legate de problema dacă dispozițiile acestei directive se aplică de asemenea procedurilor inițiate de persoane care au succedat în drepturile persoanei prejudiciate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-45" href="#t-45">45</a>
</span>). În schimb, așa cum arată Comisia în observațiile sale scrise, această definiție legală a unui concept nu implică nicio obligație a statelor membre de a introduce mecanismul cesiunii pe planul dreptului material. Prin urmare, această definiție nu stabilește nici dacă și nici în ce condiții dreptul la repararea integrală a prejudiciului cauzat printr‑o încălcare a dreptului concurenței poate fi cedat de o persoană care a suferit un astfel de prejudiciu.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">102.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, nu se poate deduce nici obligația de a recunoaște mecanismul cesiunii din trimiterea la dreptul național care figurează la articolul 2 punctul 4 a doua situație din Directiva 2014/104. Desigur, este adevărat că această situație cuprinde o trimitere la dreptul național („o persoană care acționează în numele uneia sau mai multor părți care pretind a fi prejudiciate, în cazul în care legislația Uniunii sau legislația națională prevede această posibilitate” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-46" href="#t-46">46</a>
</span>)), în timp ce o asemenea trimitere nu figurează în cea de a treia situație referitoare la succesiunea în drepturile părții pretins prejudiciate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">103.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, pe de o parte, Comisia a explicat în ședință lipsa unei trimiteri la dreptul național la articolul 2 punctul 4 a treia situație din Directiva 2014/104 prin faptul că, la adoptarea acestei directive, toate statele membre recunoșteau posibilitatea de a cesiona creanțele reprezentând despăgubiri. Astfel, după cum am arătat deja (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-47" href="#t-47">47</a>
</span>), transferul unei creanțe care își are originea într‑o faptă ilicită este admis în ordinea juridică a Uniunii, întrucât reflectă un principiu general comun ordinilor juridice ale statelor membre.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">104.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, faptul că, spre deosebire de a treia situație, a doua situație prevăzută la articolul 2 punctul 4 din Directiva 2014/104 face trimitere la dreptul Uniunii și la dreptul național trebuie interpretat în lumina considerentului (13) al acestei directive. Astfel, acest considerent enunță că dreptul la despăgubiri este recunoscut pentru toate persoanele fizice sau juridice, menționând în acest context „consumatori, întreprinderi sau autorități publice”, dar că directiva menționată nu ar trebui să oblige statele membre să introducă mecanisme de recurs colectiv pentru asigurarea respectării articolelor 101 și 102 TFUE.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">105.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Or, în prezent, acțiunile colective intră în domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2020/1828 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-48" href="#t-48">48</a>
</span>). Această directivă descrie acțiunea colectivă ca o acțiune introdusă de o entitate calificată în numele consumatorilor (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-49" href="#t-49">49</a>
</span>). Problema includerii în domeniul de aplicare al directivei menționate a încălcărilor dreptului concurenței a făcut obiectul dezbaterilor cu ocazia lucrărilor pregătitoare ale acesteia. Din cauza reticențelor în ceea ce privește calea de urmat, includerea respectivă a fost în cele din urmă abandonată (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-50" href="#t-50">50</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">106.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Faptul că în cadrul lucrărilor pregătitoare s‑au manifestat concepții opuse privind reglementarea la nivelul dreptului Uniunii a acțiunilor colective referitoare la încălcările dreptului concurenței arată că, spre deosebire de transferul unei creanțe care își are originea într‑o faptă ilicită, admis în general în ordinile juridice ale statelor membre (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-51" href="#t-51">51</a>
</span>), o formă specifică a unei astfel de acțiuni nu era acceptată în mod unanim în cadrul Uniunii. În opinia noastră, această împrejurare explică motivul pentru care legiuitorul a făcut trimitere, la articolul 2 punctul 4 din Directiva 2014/104, la dreptul național și la dreptul Uniunii în ceea ce privește disponibilitatea acțiunilor colective.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">107.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Ținând seama de cele ce precedă, trebuie să se considere că cesiunea dreptului la repararea prejudiciului cauzat printr‑o încălcare a dreptului concurenței către un furnizor de servicii juridice autorizat care, în nume propriu și pe propria cheltuială, dar pe seama cedenților, valorifică în comun drepturile acestora constituie o modalitate de exercitare a acestui drept.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">c)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la conformitatea cu dreptul Uniunii a interzicerii mecanismului cesiunii de creanță</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">108.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Condițiile de validitate a unei cesiuni a dreptului la repararea prejudiciului cauzat printr‑o încălcare a dreptului concurenței către un furnizor de servicii juridice autorizat nu sunt reglementate de dreptul Uniunii, ci de dreptul național aplicabil. Cu toate acestea, în conformitate cu principiul autonomiei procedurale, aceste condiții nu pot să fie mai puțin favorabile decât cele care privesc cererile asemănătoare de drept intern (principiul echivalenței) și nici nu pot fi concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă obținerea reparării prejudiciului (principiul efectivității) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-52" href="#t-52">52</a>
</span>). În măsura în care decizia de trimitere vizează numai principiul efectivității, ne vom concentra pe acesta. Înainte de a proceda la examinarea acestui principiu, trebuie arătat că a doua întrebare privește atât principiul efectivității, cât și articolul 47 din cartă. Prin urmare, trebuie să se stabilească dacă interdicția în discuție în litigiul principal ar trebui analizată din perspectiva principiului efectivității sau din cea a cartei.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Principiul protecției jurisdicționale efective</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">109.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Comisia subliniază că interdicția în discuție în litigiul principal restrânge una dintre modalitățile de acces la justiție prin impunerea unor limite în ceea ce privește cesiunea drepturilor la despăgubire întemeiate pe dreptul concurenței. Ea examinează această interdicție din perspectiva principiului efectivității și a articolului 47 din cartă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">110.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, în timp ce articolul 47 primul paragraf din cartă consacră, desigur, un drept de ordin procedural (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-53" href="#t-53">53</a>
</span>), din punctul de vedere al persoanei prejudiciate printr‑o încălcare a articolului 101 TFUE, interdicția în discuție în litigiul principal decurge din nulitatea cesiunii pe planul dreptului material și privește, așadar, mecanismul cesiunii care intervine anterior unei proceduri jurisdicționale. A priori, s‑ar putea susține că nu este vorba despre o limitare a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă al persoanei prejudiciate printr‑o încălcare a dreptului concurenței. În această ordine de idei, implicațiile procedurale ale nulității respective, și anume lipsa calității procesuale active, ar fi pentru un cesionar doar consecința nulității contractelor de cesiune.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">111.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, articolul 47 din cartă consacră ideea existenței unei legături între dreptul procedural la o cale de atac eficientă și dreptul conferit de dreptul Uniunii. Astfel, potrivit însuși modului de redactare a acestei dispoziții, dreptul la o cale de atac eficientă privește situația în care drepturile și libertățile garantate de dreptul Uniunii au fost încălcate. Nu există nicio îndoială că acestea din urmă pot fi de ordin material. Astfel, este cert că pretinsele victime ale unei încălcări a articolului 101 TFUE se pot prevala de dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 47 din cartă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-54" href="#t-54">54</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">112.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, Curtea a recunoscut că o reglementare națională care prevede că un lucrător pe durată determinată al cărui contract de muncă este reziliat cu preaviz nu este de la bun început informat în scris cu privire la motivul sau la motivele acestei concedieri limitează accesul unui asemenea lucrător pe durată determinată la o cale de atac în justiție, a cărei garantare este consacrată în special la articolul 47 din cartă. Astfel, potrivit Curții, lucrătorul respectiv este în acest mod privat de o informație importantă pentru a aprecia eventualul caracter nejustificat al concedierii sale și, dacă este cazul, pentru a pregăti o cale de atac pentru contestarea acesteia (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-55" href="#t-55">55</a>
</span>). Era vorba, așadar, despre o reglementare națională de ordin material care producea efecte pe plan procedural, acestea putând fi considerate o limitare a dreptului garantat de articolul 47 din cartă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">113.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste condiții, interdicția în discuție în litigiul principal trebuie să fie considerată, la rândul său, o limitare a principiului protecției jurisdicționale efective.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">114.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Atunci când sunt în discuție principiul efectivității și principiul protecției jurisdicționale efective consacrat la articolul 47 din cartă, Curtea tinde să stabilească dacă modalitățile procedurale nu generează un risc care nu este neglijabil ca titularii unui drept garantat de ordinea juridică a Uniunii să nu își exercite drepturile (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-56" href="#t-56">56</a>
</span>). Cu alte cuvinte, cerința care rezultă din principiul efectivității, constând în a nu face practic imposibilă sau deosebit de dificilă exercitarea dreptului, este interpretată, într‑un asemenea caz, în sensul că există un risc de inerție a justițiabililor.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">115.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, după cum observă instanța de trimitere (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-57" href="#t-57">57</a>
</span>), principiul protecției jurisdicționale efective nu este, desigur, absolut. O restrângere a acestui principiu trebuie totuși să fie conformă cu articolul 52 alineatul (1) din cartă, potrivit căruia orice restrângere a exercițiului unui drept fundamental trebuie să fie „prevăzută de lege” și să respecte substanța acestui drept, însă de asemenea, prin respectarea principiului proporționalității, poate fi impusă numai în cazul în care este necesară și numai dacă răspunde efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">116.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Or, astfel cum vom arăta în continuare, cerința care rezultă din principiul efectivității poate face și ea obiectul unor concesii.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">117.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Propunem, așadar, să se analizeze interdicția în discuție în litigiul principal din perspectiva conformității sale cu principiul efectivității coroborat cu principiul protecției jurisdicționale efective.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Aplicarea coroborată a principiilor efectivității și protecției jurisdicționale efective</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">118.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În lipsa unor norme de drept al Uniunii în materie, în conformitate cu principiul autonomiei procedurale, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a stabili modalitățile procedurale aplicabile acțiunilor care urmăresc să asigure apărarea drepturilor pe care justițiabilii le au în temeiul efectului direct al dreptului Uniunii. Principiul efectivității impune ca protecția drepturilor conferite particularilor de dreptul Uniunii să nu fie supusă unor modalități de natură să facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea acestor drepturi (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-58" href="#t-58">58</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">119.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Trebuie să precizăm că măsurile naționale care reglementează, pe planul dreptului material, validitatea unei cesiuni de creanță constituie „modalități procedurale” în sensul conceptului de autonomie procedurală a statelor membre (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-59" href="#t-59">59</a>
</span>). Prin urmare, principiul efectivității nu se opune interzicerii mecanismului cesiunii de creanță în discuție în litigiul principal decât în măsura în care aceasta face practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea dreptului la repararea integrală a prejudiciului cauzat de o înțelegere. În plus, astfel cum am arătat (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-60" href="#t-60">60</a>
</span>), articolul 47 din cartă implică faptul că asemenea modalități nu pot genera un risc care nu este neglijabil ca titularii unui drept garantat de ordinea juridică a Uniunii să nu își exercite drepturile.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">120.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">A doua întrebare preliminară se întemeiază pe premisa că interzicerea mecanismului cesiunii de creanță în discuție în litigiul principal produce un asemenea efect și face practic imposibilă sau, în orice caz, excesiv de dificilă exercitarea unei acțiuni pentru prejudicii de mică valoare. Deși este contestabil că acțiunea principală privește astfel de sume, instanța de trimitere pare să considere că aceasta este situația.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">121.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În orice caz, în cadrul controlului unei măsuri naționale din perspectiva principiului efectivității, nu este suficient să se analizeze această măsură privită izolat. În schimb, trebuie să se ia în considerare toate elementele regimului național în cauză.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">122.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, instanța de trimitere arată, pe de o parte, că în dreptul german nu există nicio altă opțiune valabilă în afara mecanismului cesiunii de creanță în discuție în litigiul principal și, pe de altă parte, că legislația națională se opune unui asemenea mecanism și sancționează o cesiune prin nulitate. Aceste două premise sunt puternic contestate de părți. Ni se pare inutil să reiterăm criticile formulate în această privință (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-61" href="#t-61">61</a>
</span>). În orice caz, Curtea nu poate repune în discuție cadrul juridic și factual definit de instanța de trimitere. În schimb, ar reveni instanței de trimitere atribuția de a verifica temeinicia acestor premise. Ele pot fi controlate de asemenea de instanțele superioare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">123.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, este cert că persoanele pretins prejudiciate de o înțelegere pot invoca în mod individual drepturile lor în fața instanțelor germane. Cu toate acestea, potrivit instanței de trimitere, valorificarea dreptului la repararea unui prejudiciu cauzat de o înțelegere este un exercițiu complex, atât pe plan factual, cât și pe plan economic și juridic, și se dovedește, așadar, a fi un proces lung, costisitor și riscant. Această investiție ridicată în ceea ce privește timpul și mijloacele financiare care trebuie alocate, precum și riscul procesului au un efect prohibitiv pentru întreprinderile mici și mijlocii, ceea ce explică faptul că acestea renunță în general, dintr‑o formă de inerție rațională, să își valorifice drepturile în justiție.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">124.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste împrejurări, s‑ar putea ridica problema dacă modalitățile procedurale aplicabile acțiunilor individuale nu sunt ele însele contrare principiilor efectivității și protecției jurisdicționale efective. Astfel, modalitățile care sunt de natură să descurajeze exercitarea dreptului garantat de ordinea juridică a Uniunii în fața instanțelor naționale nu respectă aceste principii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-62" href="#t-62">62</a>
</span>). Desigur, decizia de trimitere nu privește acțiuni în despăgubire introduse în mod individual de victime ale unei încălcări a dreptului concurenței. Cu toate acestea, revine instanței de trimitere sarcina de a se asigura că o acțiune individuală nu este un mijloc eficient de protecție a persoanelor înainte de a putea considera că mecanismul cesiunii de creanță constituie singurul mijloc valabil de a exercita dreptul la o reparație integrală.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">125.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Tot în acest context, instanța de trimitere pare să indice că, ca urmare a interdicției în discuție în litigiul principal și ținând seama de termenele de prescripție aplicabile, cedenții nu ar mai fi în măsură, în orice caz, să își valorifice pretențiile în mod individual (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-63" href="#t-63">63</a>
</span>). În această privință, Curtea a precizat că o măsură națională care obligă justițiabilul să intenteze o nouă acțiune, dacă este cazul în fața unei instanțe diferite, în vederea stabilirii sancțiunii adecvate pentru încălcarea dreptului Uniunii, se dovedește a nu fi conformă principiului efectivității în măsura în care, pentru lucrătorul în cauză, rezultă în mod necesar inconveniente procedurale, în special în materie de cost, de durată și de norme privind reprezentarea (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-64" href="#t-64">64</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">126.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere cele de mai sus și presupunând că premisele pe care se întemeiază instanța de trimitere sunt stabilite, ar trebui să se considere că interdicția în discuție în litigiul principal face excesiv de dificilă exercitarea dreptului la repararea integrală a prejudiciului cauzat de o înțelegere și generează, așadar, un risc care nu este neglijabil ca titularii să nu își exercite drepturile. Această interdicție nu respectă deci principiile efectivității și protecției jurisdicționale efective.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">127.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Rămâne să se stabilească dacă interdicția menționată poate fi totuși conciliată cu principiul efectivității, având în vedere obiectivele pe care se întemeiază aceasta.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">3)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Principiul care stă la baza sistemului jurisdicțional</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">128.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În cadrul examinării măsurilor naționale din perspectiva principiului efectivității, trebuie luate în considerare principiile care stau la baza respectivului sistem jurisdicțional național, precum protecția dreptului la apărare, principiul securității juridice și buna desfășurare a procedurii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-65" href="#t-65">65</a>
</span>). Cu toate acestea, protecția unui principiu care se află la baza sistemului jurisdicțional al unui stat membru nu îi permite acestuia să ignore complet principiul efectivității. În schimb, trebuie să se examineze dacă o măsură națională care contravine acestui principiu poate fi justificată în scopul protecției unui asemenea principiu fundamental al sistemului jurisdicțional (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-66" href="#t-66">66</a>
</span>). În plus, Curtea a precizat de asemenea că în anumite împrejurări se poate ține seama, cu ocazia unei astfel de examinări, de caracteristicile situațiilor concrete și de interesele în cauză pentru a găsi un echilibru între cerința principiului care stă la baza sistemului jurisdicțional respectiv și consecințele care decurg din respectarea acestui principiu pentru aplicarea dreptului Uniunii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-67" href="#t-67">67</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">129.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Concesiile făcute de principiul efectivității în favoarea unui principiu care se află la baza sistemului jurisdicțional în cauză trebuie, așadar, să respecte condiții similare celor care reglementează limitările drepturilor fundamentale. Astfel, după cum am arătat (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-68" href="#t-68">68</a>
</span>), o restrângere a unui drept fundamental trebuie să respecte substanța acestuia și, prin respectarea principiului proporționalității, poate fi impusă acestui drept numai în cazul în care este necesară și numai dacă răspunde efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">130.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În speță, trebuie să se examineze, așadar, dacă interdicția în discuție în litigiul principal poate fi justificată în vederea protecției destinatarilor unor astfel de servicii, având în vedere consecințele care decurg din aceasta pentru aplicarea dreptului Uniunii și pentru victimele încălcărilor dreptului concurenței (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-69" href="#t-69">69</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">131.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Interdicția în discuție în litigiul principal pare să fie întemeiată pe considerații legate de protecția persoanelor potențial prejudiciate printr‑o încălcare a dreptului concurenței. Astfel, pe de o parte, această interdicție decurge din nerespectarea cerinței referitoare la cunoștințele de specialitate necesare ale furnizorului de servicii juridice, care a fost introdusă pentru a proteja destinatarul serviciilor de o prestare de servicii juridice necalificată. Pe de altă parte, interdicția menționată urmărește să evite riscul unui conflict de interese susceptibil să dăuneze situației destinatarilor unor astfel de servicii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-70" href="#t-70">70</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">132.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Deși instanța de trimitere nu se pronunță cu privire la acest aspect, nu se poate exclude că protecția destinatarilor serviciilor juridice este un principiu care se află la baza sistemului jurisdicțional național în cauză. Astfel, asemenea reprezentării obligatorii de către o persoană abilitată să își exercite profesia în fața unei instanțe a unui stat membru (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-71" href="#t-71">71</a>
</span>), o asemenea protecție pare să urmărească să asigure respectarea dreptului la un proces echitabil și protecția juridică efectivă a justițiabililor.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">133.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Lectura deciziei de trimitere sugerează că interdicția în discuție în litigiul principal este impusă în mod automat oricărei recurgeri la mecanismul cesiunii de creanță în vederea introducerii unei acțiuni colective în recuperare în materia dreptului concurenței. Deși unele dintre părți arată că această abordare nu corespunde jurisprudenței naționale în materie, revine totuși instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă această interdicție este într‑adevăr impusă în mod automat sau dacă, dimpotrivă, se întemeiază pe o examinare a existenței unui eventual conflict de interese sau a insuficienței competențelor cesionarului, ținând seama de obiectul și de caracteristicile acțiunii respective. Vom continua analiza luând în considerare ipoteza că această interdicție este impusă în mod automat. Astfel, decizia de trimitere se limitează să prezinte afirmații generale, fără a menționa plauzibilitatea existenței unui asemenea conflict de interese sau a unei asemenea insuficiențe a competențelor cesionarului în cauză. Nimic nu sugerează nici că cesionarul ar putea să furnizeze probe suplimentare și să conteste nulitatea cesiunii.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">134.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, decizia de trimitere lasă să se înțeleagă că interdicția în discuție în litigiul principal face iluzorie, în toate cazurile, posibilitatea persoanelor prejudiciate de o înțelegere de a‑și exercita, prin intermediul mecanismului cesiunii de creanță, drepturile garantate de ordinea juridică a Uniunii.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">135.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste împrejurări, ținând seama de consecințele care decurg de aici pentru aplicarea dreptului Uniunii și pentru victimele încălcărilor dreptului concurenței și având în vedere rolul crucial al punerii în aplicare a dreptului concurenței de sfera privată în ordinea juridică a Uniunii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-72" href="#t-72">72</a>
</span>), interdicția în discuție în litigiul principal nu poate fi justificată de cerința respectării dreptului la un proces echitabil și la protecția juridică efectivă a justițiabililor.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">136.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, trebuie să se considere că articolul 101 TFUE, articolul 2 punctul 4, articolul 3 alineatul (4) și articolul 4 din Directiva 2014/104, precum și articolul 47 din cartă trebuie interpretate în sensul că se opun interpretării dreptului național care are ca efect să interzică în mod automat, în lipsa unei decizii definitive de constatare a unei încălcări a dreptului concurenței, persoanelor pretins prejudiciate să își cedeze cu titlu fiduciar drepturile la repararea prejudiciilor cauzate de o înțelegere unui furnizor de servicii juridice autorizat, pentru ca acesta să valorifice în comun drepturile respective, atunci când nu există o altă posibilitate legală sau contractuală echivalentă pentru reunirea creanțelor reprezentând despăgubiri, cu consecința că exercitarea unei acțiuni pentru prejudicii de mică valoare ar fi practic imposibilă sau, cel puțin, excesiv de dificilă. Această interdicție nu poate fi justificată prin necesitatea de a respecta dreptul la un proces echitabil și la protecția juridică efectivă a justițiabililor.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">B.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">A treia întrebare preliminară</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">137.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere urmărește să se stabilească în esență dacă articolul 101 TFUE, Directiva 2014/104 și articolul 47 din cartă trebuie interpretate în sensul că instanța de trimitere trebuie să lase neaplicate dispozițiile naționale care constituie temeiul interzicerii mecanismului cesiunii de creanță care nu respectă principiile efectivității și protecției jurisdicționale efective.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la admisibilitate</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">138.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Otto Fuchs și landul Renania de Nord‑Westfalia contestă admisibilitatea celei de a treia întrebări preliminare. În esență, aceste părți susțin că întrebarea respectivă nu privește, contrar celor prevăzute la articolul 267 TFUE, interpretarea dreptului Uniunii, ci aplicarea dreptului Uniunii la nivel național într‑un caz particular și concluziile pe care trebuie să le deducă instanța de trimitere în ceea ce privește decizia care trebuie pronunțată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">139.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Formularea acestei întrebări poate, astfel, să lase impresia că privește aplicarea dreptului Uniunii. Totuși, prin intermediul acestei întrebări, instanța de trimitere urmărește să se stabilească dacă, ținând seama de principiul supremației, articolul 101 TFUE, Directiva 2014/104 și articolul 47 din cartă permit înlăturarea unei dispoziții naționale care nu este conformă cu dreptul Uniunii. Această întrebare nu este lipsită de interes, ținând seama de faptul că primele două întrebări preliminare privesc printre altele interpretarea dreptului derivat și că procedura principală implică un litigiu între particulari. Și mai important, întrebarea menționată privește interpretarea dreptului Uniunii.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la fond</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">140.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit răspunsului nostru la a doua întrebare preliminară, ținând seama de cadrul factual și juridic descris de instanța de trimitere, interdicția în discuție în litigiul principal nu respectă principiile efectivității și protecției jurisdicționale efective.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">141.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Trebuie subliniat că, deși a treia întrebare preliminară pornește de la premisa că o interpretare a dispozițiilor naționale conformă cu dreptul Uniunii este exclusă, instanța de trimitere nu explică totuși de ce o interpretare nuanțată a RDG nu ar fi posibilă în speță. Trebuie amintit că instanțele naționale sunt obligate, la aplicarea dreptului intern, să interpreteze dispozițiile acestuia, în măsura posibilului, în lumina textului și a finalității dispoziției de drept al Uniunii în cauză, luând în considerare ansamblul dreptului intern și aplicând metodele de interpretare recunoscute de acesta, pentru a garanta efectivitatea deplină a dispoziției menționate și pentru a identifica o soluție conformă cu finalitatea urmărită de aceasta (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-73" href="#t-73">73</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">142.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, desigur, a doua întrebare privește printre altele interpretarea dispozițiilor Directivei 2014/104, iar procedura principală implică un litigiu între particulari. Totuși, această directivă confirmă numai dreptul la repararea integrală a prejudiciului cauzat printr‑o încălcare a dreptului concurenței, garantat de articolul 101 TFUE. Interdicția în discuție în litigiul principal constituie, așadar, o modalitate de exercitare a unui drept care decurge dintr‑o dispoziție care nu este lipsită de efect direct (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-74" href="#t-74">74</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">143.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, în cazul în care instanța de trimitere ar considera că nu este în măsură să rețină o interpretare conformă cu principiile efectivității și protecției jurisdicționale efective a dispozițiilor care constituie temeiul interdicției în discuție în litigiul principal, acesteia i‑ar reveni sarcina de a înlătura aceste dispoziții naționale și de a considera că cesiunile de creanță sunt valide (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-75" href="#t-75">75</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">144.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Propunem, prin urmare, să se răspundă la a treia întrebare că articolul 101 TFUE, Directiva 2014/104 și articolul 47 din cartă trebuie interpretate în sensul că instanța de trimitere trebuie să lase neaplicate dispozițiile naționale care constituie temeiul interdicției în discuție în litigiul principal care nu respectă principiile efectivității și protecției jurisdicționale efective.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">V.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Concluzie</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">145.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Landgericht Dortmund (Tribunalul Regional din Dortmund, Germania) după cum urmează:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-203" title="page-2">
      1) Articolul 101 TFUE, articolul 2 punctul 4, articolul 3 alineatul (1) și articolul 4 din Directiva 2014/104/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene, precum și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
    </p>
    <p class="C10Marge1" id="para-204" title="page-2">
      trebuie interpretate în sensul că
    </p>
    <p class="C10Marge1" id="para-205" title="page-2">
      se opun interpretării dreptului național care are ca efect să interzică în mod automat, în lipsa unei decizii definitive de constatare a unei încălcări a dreptului concurenței, persoanelor pretins prejudiciate să își cedeze cu titlu fiduciar drepturile la repararea prejudiciilor cauzate de o înțelegere unui furnizor de servicii juridice autorizat, pentru ca acesta să valorifice în comun drepturile respective, atunci când nu există o altă posibilitate legală sau contractuală echivalentă pentru reunirea creanțelor reprezentând despăgubiri, cu consecința că exercitarea unei acțiuni pentru prejudicii de mică valoare ar fi practic imposibilă sau, cel puțin, excesiv de dificilă. Această interdicție nu poate fi justificată prin necesitatea de a respecta dreptul la un proces echitabil și la protecția juridică efectivă a justițiabililor.
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-206" title="page-2">
      2) Articolul 101 TFUE, Directiva 2014/104 și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale
    </p>
    <p class="C10Marge1" id="para-207" title="page-2">
      trebuie interpretate în sensul că
    </p>
    <p class="C10Marge1" id="para-208" title="page-2">
      instanța de trimitere trebuie să lase neaplicate dispozițiile naționale care constituie temeiul interzicerii mecanismului cesiunii de creanță, care nu respectă principiile efectivității și protecției jurisdicționale efective.
    </p>
    <div/>
  <hr class="note"/>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-1" href="#c-1">1</a>
</span>) Limba originală: franceza.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-2" href="#c-2">2</a>
</span>) A se vedea, cu privire la acest fenomen, Concluziile avocatului general Jääskinen prezentate în cauza CDC Hydrogen Peroxide (C‑352/13, EU:C:2014:2443, punctul 29).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-3" href="#c-3">3</a>
</span>) Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene (JO 2014, L 349, p. 1).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-4" href="#c-4">4</a>
</span>) BGBl. 2007 I, p. 2840.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-5" href="#c-5">5</a>
</span>) BGBl. 2023 I, p. 1.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-6" href="#c-6">6</a>
</span>) BGBl. I S. 1069.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-7" href="#c-7">7</a>
</span>) Sublinierea noastră.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-8" href="#c-8">8</a>
</span>) Instanța de trimitere se referă, în această privință, la Hotărârea din 20 septembrie 2001, Courage și Crehan (C‑453/99, EU:C:2001:465, punctul 26), la Hotărârea din 13 iulie 2006, Manfredi și alții (C‑295/04-C‑298/04, EU:C:2006:461, punctele 90 și 95), la Hotărârea din 12 decembrie 2019, Otis Gesellschaft și alții (C‑435/18, EU:C:2019:1069, punctul 22), precum și la Hotărârea din 6 octombrie 2021, Sumal (C‑882/19, EU:C:2021:800, punctul 33).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-9" href="#c-9">9</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 17 iunie 2021, M.I.C.M. (C‑597/19, EU:C:2021:492, punctul 77), precum și Concluziile noastre prezentate în această cauză (C‑597/19, EU:C:2020:1063, punctul 88).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-10" href="#c-10">10</a>
</span>) Hotărârea din 18 martie 2010 (C‑317/08-C‑320/08, EU:C:2010:146, punctul 63).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-11" href="#c-11">11</a>
</span>) A se vedea recent Hotărârea din 27 iunie 2024, Peigli (C‑41/23, EU:C:2024:554, punctul 32).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-12" href="#c-12">12</a>
</span>) A se vedea punctul 16 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-13" href="#c-13">13</a>
</span>) Regulamentul Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-14" href="#c-14">14</a>
</span>) A se vedea articolul 32b alineatul (1) prima teză din GWB.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-15" href="#c-15">15</a>
</span>) A se vedea articolul 32b alineatul (1) a treia teză din GWB.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-16" href="#c-16">16</a>
</span>) A se vedea articolul 32b alineatul (1) a doua teză din GWB.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-17" href="#c-17">17</a>
</span>) A se vedea articolul 32b alineatul (2) din GWB.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-18" href="#c-18">18</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 29 iunie 2010, Comisia/Alrosa (C‑441/07 P, EU:C:2010:377, punctul 48).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-19" href="#c-19">19</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 29 iunie 2010, Comisia/Alrosa (C‑441/07 P, EU:C:2010:377, punctul 40).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-20" href="#c-20">20</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 23 noiembrie 2017, Gasorba și alții (C‑547/16, EU:C:2017:891, punctul 29).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-21" href="#c-21">21</a>
</span>) A se vedea „Recomandări în atenția instanțelor naționale, referitoare la efectuarea trimiterilor preliminare” (JO 2019, C 380, p. 1), punctul 18.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-22" href="#c-22">22</a>
</span>) A se vedea Wrbka, S., „European Consumer Protection Law: Quo Vadis? Thoughts on the Compensatory Collective Redress Debate, în Wrbka, S., van Uytsel, S. și Siems, M. (ed.), Collective Actions. Enhancing Access to Justice and Reconciling Multilayer Interests?, Cambridge, Cambridge University Press, Cambridge, 2012, p. 43.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-23" href="#c-23">23</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 29 iunie 2023, International Protection Appeals Tribunal și alții (Atentat în Pakistan) (C‑756/21, EU:C:2023:523, punctele 37 și 38).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-24" href="#c-24">24</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 27 iunie 2018, Altiner și Ravn (C‑230/17, EU:C:2018:497, punctul 23).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-25" href="#c-25">25</a>
</span>) Hotărârea din 22 iunie 2022 (C‑267/20, EU:C:2022:494).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-26" href="#c-26">26</a>
</span>) Astfel, măsurile naționale de transpunere a dispozițiilor procedurale ale Directivei 2014/104 se aplică acțiunilor introduse după data transpunerii sale. Statele membre dispuneau, așadar, de o putere discreționară de a decide, cu ocazia transpunerii acestei directive, dacă normele naționale care urmăresc transpunerea dispozițiilor procedurale ale directivei menționate s‑ar aplica de asemenea acțiunilor în despăgubire introduse după 26 decembrie 2014, dar înainte de data transpunerii aceleiași directive. A se vedea Hotărârea din 12 ianuarie 2023, RegioJet (C‑57/21, EU:C:2023:6, punctul 45).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-27" href="#c-27">27</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 16 februarie 2023, Tráficos Manuel Ferrer (C‑312/21, EU:C:2023:99, punctul 33).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-28" href="#c-28">28</a>
</span>) Astfel, după cum rezultă din considerentul (4) al Directivei 2014/104, dreptul la despăgubiri pentru prejudicii care rezultă din încălcări ale legislației Uniunii în materie de concurență este prevăzut în legislația Uniunii. În această ordine de idei, considerentele (11) și (12) ale acestei directive precizează că acest drept este garantat de Tratatul FUE și, respectiv, că directiva menționată reafirmă acquis‑ul Uniunii privind dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de încălcări ale legislației Uniunii în materie de concurență conferit de dreptul Uniunii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-29" href="#c-29">29</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 16 februarie 2023, Tráficos Manuel Ferrer (C‑312/21, EU:C:2023:99, punctul 35).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-30" href="#c-30">30</a>
</span>) A se vedea punctul 78 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-31" href="#c-31">31</a>
</span>) Cu titlu ilustrativ, a se vedea Hotărârea din 22 septembrie 2022, Vicente (Acțiune în plata onorariilor de avocat) (C‑335/21, EU:C:2022:720, punctele 54 și 75).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-32" href="#c-32">32</a>
</span>) A se vedea în acest sens Concluziile avocatei generale Kokott prezentate în cauza Kone și alții (C‑557/12, EU:C:2014:45, punctul 23) și în cauza Otis Gesellschaft și alții (C‑435/18, EU:C:2019:651, punctul 44), precum și Concluziile avocatului general Wahl prezentate în cauza Skanska Industrial Solutions și alții (C‑724/17, EU:C:2019:100, punctele 40 și 41).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-33" href="#c-33">33</a>
</span>) A se vedea prin analogie Hotărârea din 17 februarie 2011, TeliaSonera Sverige (C‑52/09, EU:C:2011:83, punctul 21).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-34" href="#c-34">34</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 20 septembrie 2001, Courage și Crehan (C‑453/99, EU:C:2001:465, punctul 27), și Hotărârea din 6 noiembrie 2012, Otis și alții (C‑199/11, EU:C:2012:684, punctul 42).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-35" href="#c-35">35</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 20 septembrie 2001, Courage și Crehan (C‑453/99, EU:C:2001:465, punctul 29).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-36" href="#c-36">36</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iulie 2016, VM Remonts și alții (C‑542/14, EU:C:2016:578, punctul 21), precum și Hotărârea din 14 martie 2019, Skanska Industrial Solutions și alții (C‑724/17, EU:C:2019:204, punctele 26-28).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-37" href="#c-37">37</a>
</span>) A se vedea jurisprudența citată la nota de subsol 8.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-38" href="#c-38">38</a>
</span>) În dreptul german, articolul 33 din Einführungsgesetz zum Bürgerlichen Gesetzbuch (Legea de punere în aplicare a codului civil), în versiunea aplicabilă până la intrarea în vigoare, la 17 decembrie 2009, a articolului 1 din Gesetz zur Anpassung der Vorschriften des Internationalen Privatrechts an die Verordnung (EG) Nr. 593/2008 (Legea privind adaptarea dreptului internațional privat la Regulamentul [Roma I]) din 25 iunie 2009 (BGBl. 2009 I, p. 1574), prevedea, la alineatul (2), că „[l]egea care guvernează creanța transferată determină transferabilitatea acesteia, raportul dintre noul creditor și debitor, condițiile în care transferul poate fi opus debitorului și efectul liberator al prestației sale”. Sublinierea noastră.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-39" href="#c-39">39</a>
</span>) A se vedea articolul 11:302 din Principiile dreptului european al contractelor („Principles of European Contract Law”) și articolul III:5:109 din Proiectul de cadru comun de referință („Draft Common Frame of Reference”). A se vedea de asemenea von Bar, Ch., Clive, E., Schulte‑Nölke, H., și alții (ed.), Principles, Definitions and Model Rules of European Private Law. Draft Common Frame of Reference (DCFR), Outline Edition, Sellier European Law Publishers, München, 2009, p. 260. În esență, aceste dispoziții ale reglementării‑tip de drept privat european fac referire la creanțe și la drepturi care, în principiu, nu pot face obiectul unei cesiuni.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-40" href="#c-40">40</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 4 octombrie 1979, Ireks‑Arkady/CEE (238/78, EU:C:1979:226, punctul 5), și Hotărârea din 1 martie 1983, DEKA Getreideprodukte/CEE (250/78, EU:C:1983:49, punctul 15). A se vedea de asemenea Concluziile avocatului general Mancini prezentate în cauza DEKA Getreideprodukte/CEE (250/78, nepublicate, EU:C:1983:5, punctul 6).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-41" href="#c-41">41</a>
</span>) Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-42" href="#c-42">42</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 29 februarie 2024, Eventmedia Soluciones (C‑11/23, EU:C:2024:194, punctul 43).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-43" href="#c-43">43</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 29 februarie 2024, Eventmedia Soluciones (C‑11/23, EU:C:2024:194, punctul 44).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-44" href="#c-44">44</a>
</span>) A se vedea punctul 37 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-45" href="#c-45">45</a>
</span>) Referirea în discuție răspunde deci problemei similare care a fost analizată de Curte în Hotărârea din 17 iunie 2021, M.I.C.M. (C‑597/19, EU:C:2021:492, punctul 77), referitoare la o altă directivă. În această hotărâre, Curtea a considerat că un cesionar putea invoca beneficiul măsurilor, al procedurilor și al mijloacelor de reparație prevăzute de directiva în cauză.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-46" href="#c-46">46</a>
</span>) Sublinierea noastră.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-47" href="#c-47">47</a>
</span>) A se vedea punctul 96 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-48" href="#c-48">48</a>
</span>) Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2020 privind acțiunile în reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor și de abrogare a Directivei 2009/22/CE (JO 2020, L 409, p. 1).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-49" href="#c-49">49</a>
</span>) A se vedea articolul 3 punctul 5 din Directiva 2020/1828.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-50" href="#c-50">50</a>
</span>) A se vedea în acest sens Rodger, B. J., Sousa Ferro, M., și Marcos, F., „A Panacea for Competition Law Damages Actions in the EU? A Comparative View of the Implementation of the EU Antitrust Damages Directive in Sixteen Member States”, Maastricht Journal of European and Comparative Law, 2019, vol. 26, nr. 4, p. 502 și 503. În definitiv, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2020/1828, aceasta nu privește decât acțiunile în reprezentare introduse împotriva încălcărilor care prejudiciază sau pot prejudicia interesele colective ale consumatorilor. În plus, această directivă privește numai încălcările dispozițiilor dreptului Uniunii menționate în anexa I la aceasta, în care articolul 101 TFUE nu este inclus.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-51" href="#c-51">51</a>
</span>) A se vedea punctul 96 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-52" href="#c-52">52</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 28 iunie 2022, Comisia/Spania (Încălcarea dreptului Uniunii de către legiuitor) (C‑278/20, EU:C:2022:503, punctul 33).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-53" href="#c-53">53</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 22 decembrie 2010, DEB (C‑279/09, EU:C:2010:811, punctul 40), în care Curtea a arătat că dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, consacrat la articolul 47 din cartă, figurează în cadrul titlului VI din aceasta, referitor la justiție, în care sunt consacrate alte principii procedurale.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-54" href="#c-54">54</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iulie 2024, Volvo (Citare la sediul unei filiale a pârâtei) (C‑632/22, EU:C:2024:601, punctul 54).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-55" href="#c-55">55</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 20 februarie 2024, X (Lipsa motivelor de reziliere) (C‑715/20, EU:C:2024:139, punctul 78).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-56" href="#c-56">56</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 13 septembrie 2018, Profi Credit Polska (C‑176/17, EU:C:2018:711, punctul 61 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-57" href="#c-57">57</a>
</span>) A se vedea punctul 40 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-58" href="#c-58">58</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 20 septembrie 2001, Courage și Crehan (C‑453/99, EU:C:2001:465, punctul 29).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-59" href="#c-59">59</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 3 septembrie 2020, Delfly (C‑356/19, EU:C:2020:633, punctul 33), în care Curtea a considerat că modalitățile operațiunii de conversie din euro într‑o monedă națională țin de autonomia procedurală a statelor membre și trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-60" href="#c-60">60</a>
</span>) A se vedea punctul 114 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-61" href="#c-61">61</a>
</span>) A se vedea punctele 68-70 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-62" href="#c-62">62</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 13 septembrie 2018, Profi Credit Polska (C‑176/17, EU:C:2018:711, punctul 68).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-63" href="#c-63">63</a>
</span>) A se vedea punctul 29 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-64" href="#c-64">64</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 14 septembrie 2016, Martínez Andrés și Castrejana López (C‑184/15 și C‑197/15, EU:C:2016:680, punctul 63).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-65" href="#c-65">65</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 27 iunie 2013, Agrokonsulting-04 (C‑93/12, EU:C:2013:432, punctul 48).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-66" href="#c-66">66</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 3 septembrie 2009, Fallimento Olimpiclub (C‑2/08, EU:C:2009:506, punctul 28).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-67" href="#c-67">67</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 20 mai 2021, X (Vehicule‑cisternă GPL) (C‑120/19, EU:C:2021:398, punctul 74 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-68" href="#c-68">68</a>
</span>) A se vedea punctul 115 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-69" href="#c-69">69</a>
</span>) A se vedea prin analogie Hotărârea din 4 octombrie 2012, Byankov (C‑249/11, EU:C:2012:608, punctul 78).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-70" href="#c-70">70</a>
</span>) A se vedea punctul 29 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-71" href="#c-71">71</a>
</span>) A se vedea, în ceea ce privește reprezentarea obligatorie și obiectivele acesteia, Concluziile avocatului general Ruiz‑Jarabo Colomer prezentate în cauza Lancôme/OAPI (C‑408/08 P, EU:C:2009:634, punctul 48).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-72" href="#c-72">72</a>
</span>) A se vedea punctul 89 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-73" href="#c-73">73</a>
</span>) A se vedea recent Hotărârea din 11 iulie 2024, Plamaro (C‑196/23, EU:C:2024:596, punctul 42).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-74" href="#c-74">74</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 25 ianuarie 2024, Em akaunt BG (C‑438/22, EU:C:2024:71, punctul 37).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-75" href="#c-75">75</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2021, Sumal (C‑882/19, EU:C:2021:800, punctele 70-72).</p>
</body>
</html>
