<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-326/16 P</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62016CC0326</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:605">EU:C:2017:605</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>11</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>11</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P>CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL SZPUNAR – CAUZA C‑326/16 P</P><P>LL/PARLAMENTUL</P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Maciej Szpunar</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20170726">26 iulie 2017</DATE><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: franceza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑326/16 P</HT></P><P>LL</P><P>împotriva</P><P>Parlamentului European</P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Recurs</KEYWORD><KEYWORD>Acțiune în anulare</KEYWORD><KEYWORD>Fost deputat în Parlamentul European</KEYWORD><KEYWORD>Decizie privind recuperarea indemnizațiilor referitoare la exercitarea funcțiilor parlamentare</KEYWORD><KEYWORD>Acțiune în anulare</KEYWORD><KEYWORD>Admisibilitate</KEYWORD><KEYWORD>Procedură de contestare la organele Parlamentului European</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 72 din normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European</KEYWORD><KEYWORD>Notificarea deciziei care are un efect nefavorabil în privința unei persoane</KEYWORD><KEYWORD>Trimitere poștală recomandată neridicată de destinatar</KEYWORD><KEYWORD>Termen de introducere a acțiunii</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 263 al șaselea paragraf TFUE</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Introducere</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Prin recursul formulat, recurentul, domnul LL, fost deputat în Parlamentul European, solicită anularea Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene LL/Parlamentul<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>Ordonanța din <DATE ISO="20160419">19 aprilie 2016</DATE> (T‑615/15, nepublicată, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0001" ID="QS0001"/>ordonanța atacată<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2016:432">EU:T:2016:432</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, prin care acesta a respins ca vădit inadmisibilă, pentru tardivitate, acțiunea sa în anulare îndreptată în special împotriva deciziei Parlamentului privind recuperarea unei indemnizații plătite recurentului în timpul mandatului său parlamentar.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>Acest recurs ridică două probleme inedite privind dreptul procedural al Uniunii, și anume, pe de o parte, relația dintre căile de atac – administrativă și jurisdicțională – împotriva deciziilor Parlamentului care au efecte nefavorabile în privința deputaților și, pe de altă parte, modalitățile de notificare a deciziilor individuale în cazul în care trimiterea poștală nu a putut fi remisă destinatarului.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Decizia Biroului Parlamentului European din 19 mai și din <DATE ISO="20080709">9 iulie 2008</DATE> privind normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P>(<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="159" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2009">JO 2009, C 159, p. 1</REF.DOC.OJ>), în versiunea în vigoare începând din <DATE ISO="20101021">21 octombrie 2010</DATE> și astfel cum a fost modificată prin Decizia Biroului Parlamentului European din 5 iulie și din <DATE ISO="20101018">18 octombrie 2010</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="283" PAGE.FIRST="9" DATE.PUB="2010">JO 2010, C 283, p. 9</REF.DOC.OJ>) (denumite în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0002" ID="QS0002"/>normele de aplicare<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>).</P></NOTE> prevede, la articolul 68 alineatul (1), intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0003" ID="QS0003"/>Recuperarea plăților necuvenite<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/>:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0004" ID="QS0004"/>Orice sumă vărsată în mod nejustificat în aplicarea prezentelor norme trebuie restituită. Secretarul general dă instrucțiuni de recuperare a acestor sume de la deputații în cauză.<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><?PAGE NO="2"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>Articolul 72 din normele de aplicare, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0005" ID="QS0005"/>Contestarea<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/>, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="072.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0006" ID="QS0006"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Orice deputat care consideră că prezentele norme au fost puse în aplicare în mod incorect cu privire la persoana sa de către serviciile competente poate adresa în scris o contestație secretarului general.</ALINEA><ALINEA>Decizia secretarului general cu privire la contestație prezintă motivele pe care se întemeiază.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="072.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>În cazul în care nu este de acord cu decizia Secretarului general, deputatul poate solicita, în termen de două luni de la notificarea deciziei Secretarului general, trimiterea chestiunii către chestori, care iau o hotărâre după consultarea secretarului general.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="072.003"><NO.PARAG>(3)</NO.PARAG><ALINEA>Dacă una dintre părțile unei proceduri de contestare nu este de acord cu decizia adoptată de chestori, aceasta poate solicita, în termen de două luni de la notificarea deciziei respective, trimiterea chestiunii Biroului, care ia decizia finală.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="072.004"><NO.PARAG>(4)</NO.PARAG><ALINEA>Prezentul articol se aplică moștenitorilor legali ai deputaților, precum și foștilor deputați și moștenitorilor legali ai acestora.<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Istoricul litigiului</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Recurentul a fost deputat în Parlament în legislatura 1999-2004.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>În urma unei anchete a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), prin care s‑a constatat că recurentului îi fusese plătită în mod necuvenit o indemnizație de asistență parlamentară în cuantum de <FT TYPE="NUMBER">37728</FT> de euro, secretarul general al Parlamentului a adoptat, la <DATE ISO="20140417">17 aprilie 2014</DATE>, o decizie având ca obiect recuperarea acestei sume. Această decizie a fost notificată recurentului la <DATE ISO="20140522">22 mai 2014</DATE> (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0007" ID="QS0007"/>decizia în litigiu<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/>), împreună cu nota de debit din <DATE ISO="20140505">5 mai 2014</DATE>, care cuprindea modalitățile de recuperare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Recurentul a formulat o contestație împotriva acestei decizii, solicitând trimiterea chestiunii către chestori, în temeiul articolului 72 alineatul (2) din normele de aplicare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Această contestație a fost respinsă de chestori prin scrisoarea din <DATE ISO="20141203">3 decembrie 2014</DATE>, despre care recurentul precizează că a luat cunoștință în ziua următoare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20150202">2 februarie 2015</DATE>, recurentul a solicitat trimiterea chestiunii la Biroul Parlamentului, conform articolului 72 alineatul (3) din normele de aplicare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>Biroul Parlamentului a respins contestația recurentului prin decizia din <DATE ISO="20150626">26 iunie 2015</DATE> (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0008" ID="QS0008"/>decizia Biroului<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>Parlamentul arată că decizia Biroului a fost transmisă prin scrisoare recomandată la <DATE ISO="20150630">30 iunie 2015</DATE> la adresa indicată de recurent în scrisoarea sa de contestație. Această scrisoare a fost returnată de poșta belgiană fără să fi fost ridicată de recurent.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20150910">10 septembrie 2015</DATE>, recurentul a primit un e‑mail de la un funcționar al Parlamentului, însoțit de decizia Biroului, precum și de nota de debit referitoare la suma în discuție.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="3"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Procedura în fața Tribunalului și ordonanța atacată</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la <DATE ISO="20151104">4 noiembrie 2015</DATE>, recurentul a formulat o acțiune având ca obiect anularea deciziei în litigiu, precum și a notei de debit din <DATE ISO="20140505">5 mai 2014</DATE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>În susținerea acțiunii, recurentul a invocat două motive întemeiate, primul, pe caracterul nelegal și nefondat al deciziei în litigiu și, al doilea, pe o încălcare a principiilor prescripției, termenului rezonabil, securității juridice și protecției încrederii legitime.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>Prin ordonanța atacată, Tribunalul a respins acțiunea ca vădit inadmisibilă din motivul nerespectării termenului de introducere a acțiunii prevăzut la articolul 263 al șaselea paragraf TFUE. Tribunalul a indicat că decizia în litigiu și nota de debit fuseseră notificate recurentului la <DATE ISO="20140522">22 mai 2014</DATE>, în timp ce acțiunea a fost introdusă abia la <DATE ISO="20151104">4 noiembrie 2015</DATE>, și anume la peste 17 luni de la data notificării, fără ca recurentul să invoce existența unui caz fortuit sau a forței majore.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Concluziile părților în fața Curții</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>Recurentul solicită Curții anularea ordonanței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal. Parlamentul solicită respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Analiza recursului</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>În susținerea recursului, recurentul invocă patru motive întemeiate, primul, pe lipsa examinării complete a dosarului de către Tribunal, precum și pe eroarea de drept în aplicarea articolului 263 al șaselea paragraf TFUE și a articolului 72 din normele de aplicare, al doilea, pe o încălcare a articolului 126 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, al treilea, pe o încălcare a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, al patrulea, pe o încălcare a articolului 133 și a articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului în ceea ce privește obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>Considerăm că trebuie analizat în primul rând primul motiv de recurs.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Introducere</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>În cadrul primului motiv, recurentul arată că, în cererea sa introductivă în primă instanță, a indicat că formulase o contestație împotriva deciziei în litigiu în fața chestorilor și, ulterior, în fața Biroului. Acesta impută Tribunalului faptul că nu a ținut seama de această împrejurare în scopul calculării termenului de introducere a acțiunii și, în plus, că a săvârșit o eroare de drept referitoare la aplicarea articolului 263 al șaselea paragraf TFUE și a articolului 72 din normele de aplicare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>Parlamentul contestă argumentele recurentului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>Observăm că prezentul motiv de recurs include, în realitate, două critici distincte întemeiate, prima, pe o insuficiență a motivării ordonanței atacate și, a doua, pe o eroare de drept.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la motivarea ordonanței atacate</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>Recurentul impută Tribunalului că a omis să țină seama de faptul că inițiase procedura de contestare prevăzută la articolul 72 din normele de aplicare.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="4"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>Această critică ni se pare întemeiată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>Reiese, astfel, din cererea introductivă în primă instanță că, în urma notificării deciziei în litigiu, recurentul formulase o contestație împotriva acestei decizii, în conformitate cu articolul 72 din normele de aplicare, în fața chestorilor, apoi în fața Biroului. În cererea sa, recurentul a indicat, de altfel, că formulase această contestație în termen și fusese informat cu privire la respingerea acesteia prin e‑mailul Parlamentului din <DATE ISO="20150910">10 septembrie 2015</DATE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>Or, prin faptul că a constatat că acțiunea este tardivă pentru că a fost formulată la peste 17 luni de la data notificării deciziei în litigiu (punctele 7 și 9 din ordonanța atacată), Tribunalul a omis să se pronunțe cu privire la consecințele acestei proceduri de contestare asupra calculului termenului de introducere a acțiunii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>În consecință, ordonanța atacată este afectată de un viciu de motivare în această privință.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la pretinsa eroare de drept referitoare la aplicarea articolului 263 al șaselea paragraf TFUE și a articolului 72 din normele de aplicare</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>În măsura în care reiese, implicit, din ordonanța atacată că formularea unei contestații în temeiul articolului 72 din normele de aplicare nu influențează, în orice caz, calculul termenului de introducere a acțiunii prevăzut la articolul 263 al șaselea paragraf TFUE, recurentul susține că Tribunalul a aplicat aceste dispoziții în mod eronat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>Observăm că această critică va permite Curții să interpreteze, pentru prima dată, articolul 72 din normele de aplicare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>Această interpretare va avea o importanță practică considerabilă, având în vedere numărul în creștere al procedurilor referitoare la aplicarea acestei dispoziții.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>Tribunalul s‑a pronunțat deja cu privire la relația dintre contestația întemeiată pe articolul 72 din normele de aplicare și calea de atac jurisdicțională, statuând cu privire la excepția de inadmisibilitate într‑o cauză în prezent pendinte, prin Ordonanța Le Pen/Parlamentul<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20161024">24 octombrie 2016</DATE> (<NO.CASE>T‑140/16</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2016:645">EU:T:2016:645</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>Potrivit Tribunalului, cele două căi de atac – administrativă și jurisdicțională – nu se exclud una pe cealaltă, astfel încât reclamantul poate formula o contestație împotriva deciziei Parlamentului în temeiul articolului 72 din normele de aplicare simultan cu o acțiune în fața Tribunalului. Această soluție se întemeiază pe rațiunea potrivit căreia articolul 72 menționat instituie o procedură de contestare facultativă, lipsită de efect suspensiv și care nu constituie o condiție prealabilă pentru formularea unei căi de atac jurisdicționale<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>A se vedea Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20161024">24 octombrie 2016</DATE> (<NO.CASE>T‑140/16</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2016:645">EU:T:2016:645</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0026">26</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170306">6 martie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Le Pen/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑140/16</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2017:151">EU:T:2017:151</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0030">30</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>Prin această soluție, Tribunalul a înlăturat poziția Parlamentului, care susținea în acea cauză că, atunci când un deputat formulează o contestație împotriva unei decizii, acesta nu poate formula simultan o cale de atac jurisdicțională împotriva aceleiași decizii, această cale de atac fiind prematură<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>A se vedea Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20161024">24 octombrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Le Pen/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑140/16</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2016:645">EU:T:2016:645</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Parlamentul susține aceeași teză în speță, afirmând că, deși articolul 72 din normele de aplicare nu prevede o procedură precontencioasă obligatorie, totuși, în cazul în care un deputat optează pentru introducerea unei contestații, acesta nu mai poate formula o cale de atac jurisdicțională, ci trebuie să aștepte rezultatul procedurii de contestare și, dacă este cazul, să atace decizia de respingere a contestației.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="5"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>Observăm că este cert că articolul 72 din normele de aplicare instituie, în beneficiul deputaților, o procedură de contestare facultativă împotriva deciziilor adoptate de Parlament.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>În plus, în opinia noastră, această dispoziție trebuie interpretată în sensul că este vorba despre o procedură de contestare prealabilă căii de atac jurisdicționale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>Reiese din însăși logica contenciosului administrativ că o cale de atac administrativă – fie obligatorie, fie facultativă – trebuie să fie prealabilă acțiunii în justiție. Procedura de contestare oferă o posibilitate de conciliere între justițiabil și administrație<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19860507">7 mai 1986</DATE>, <NAME.CASE>Rihoux și alții/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>52/85</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1986:199">EU:C:1986:199</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0012">12</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, pentru a evita un contencios. Această procedură administrativă nu se mai justifică în cazul în care persoana interesată formulează o cale de atac jurisdicțională împotriva aceluiași act.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>Articolul 72 din normele de aplicare instituie astfel o procedură care, prin natura sa, este prealabilă contenciosului, deși este facultativă pentru persoana interesată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>În ceea ce privește efectele acestei proceduri asupra termenului de introducere a acțiunii prevăzut la articolul 263 al șaselea paragraf TFUE, considerăm că recurgerea la o procedură precontencioasă trebuie să păstreze în mod necesar termenul de introducere a căii de atac contencioase. O interpretare diferită ar fi contrară efectului util al unei proceduri contencioase. Aceeași considerație reiese din principiul adoptat în dreptul administrativ în unele state membre potrivit căruia orice decizie administrativă poate face obiectul unei căi de atac administrative care – cu condiția să fi fost formulată în termenul de introducere a căii de atac contencioase – întrerupe cursul acestui termen<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>A se vedea, în dreptul francez, articolul L. 411‑2 din code des relations entre le public et l’administration (Codul relațiilor dintre public și administrație), potrivit căruia <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0009" ID="QS0009"/>[o]rice decizie administrativă poate face, în termenul acordat pentru formularea unei căi de atac contencioase, obiectul unui recurs grațios sau ierarhic care întrerupe cursul acestui termen<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>Această considerație stă de asemenea la baza soluției adoptate în mod explicit de legiuitor în privința unei proceduri prealabile de reclamație prevăzute, în mod obligatoriu, la articolele 90 și 91 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>Statutul funcționarilor Uniunii Europene, prevăzut de Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului din <DATE ISO="19680229">29 februarie 1968</DATE> de stabilire a Statutului funcționarilor Comunităților Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene și de instituire de măsuri speciale aplicabile temporar funcționarilor Comisiei (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="056" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="1968">JO 1968, L 56, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 01/vol. 8, p. 12).</P></NOTE> – potrivit căreia termenul de introducere a acțiunii curge de la data la care a fost comunicată decizia de respingere a reclamației.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, potrivit unei jurisprudențe constante, reclamația administrativă și respingerea acesteia fac parte integrantă dintr‑o procedură complexă, prealabilă căii de atac contencioase. În aceste condiții, acțiunea în anulare, chiar în cazul în care este îndreptată în mod formal împotriva respingerii reclamației, are ca efect sesizarea instanței cu actul cauzator de prejudiciu împotriva căruia a fost formulată reclamația<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19890117">17 ianuarie 1989</DATE>, <NAME.CASE>Vainker/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>293/87</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1989:8">EU:C:1989:8</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0007">7</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0008">8</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19890214">14 februarie 1989</DATE>, <NAME.CASE>Bossi/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>346/87</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1989:59">EU:C:1989:59</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0009">9</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0010">10</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). O excepție de la această normă privește ipoteza în care respingerea reclamației are un domeniu de aplicare diferit de cel al actului împotriva căruia a fost formulată această reclamație (a se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110921">21 septembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Adjemian și alții/Comisia</NAME.CASE>, <NO.CASE>T‑325/09 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2011:506">EU:T:2011:506</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Acțiunea este admisibilă, indiferent dacă este îndreptată împotriva deciziei care face obiectul reclamației sau împotriva deciziei de respingere a reclamației, în măsura în care reclamația și acțiunea au fost formulate în termen<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19890126">26 ianuarie 1989</DATE>, <NAME.CASE>Koutchoumoff/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>224/87</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1989:38">EU:C:1989:38</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0007">7</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110921">21 septembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Adjemian și alții/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑325/09 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2011:506">EU:T:2011:506</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>În opinia noastră, aceste considerații se aplică cu aceeași forță procedurii de contestare prevăzute la articolul 72 din normele de aplicare.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="6"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>Parlamentul subliniază totuși că, spre deosebire de reclamația prevăzută la articolele 90 și 91 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, care are caracter obligatoriu, cea prevăzută la articolul 72 din normele de aplicare este facultativă și nu este însoțită de un termen de răspuns care limitează acțiunea administrației.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>Nu considerăm că această diferență este pertinentă în prezenta cauză. Căile de atac administrative prealabile urmează aceeași logică, cea a unei căi precontencioase, independent de caracterul lor obligatoriu sau facultativ. În plus, în ceea ce privește lipsa unui termen de răspuns impus administrației, observăm că acest termen constituie o garanție necesară în cazul căii de atac administrative obligatorii, o omisiune a administrației putând întârzia formularea căii de atac contencioase. În schimb, atunci când procedura administrativă este facultativă, lipsa termenului de răspuns nu riscă să limiteze accesul la instanță, dat fiind că reclamantul păstrează în orice moment posibilitatea de a renunța să urmeze procedura administrativă și de a formula o cale de atac contencioasă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>Având în vedere ceea ce precedă, considerăm că articolul 72 din normele de aplicare trebuie interpretat în sensul că termenul de introducere a acțiunii în anulare prevăzut la articolul 263 al șaselea paragraf TFUE este întrerupt de formularea unei contestații împotriva actului cauzator de prejudiciu, cu condiția ca contestația să fi fost formulată în termenul prevăzut sau, în lipsa unui termen de introducere a contestației<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>Articolul 72 alineatul (1) din normele de aplicare – care nu este pertinent în speță – nu prevede un termen pentru introducerea contestației.</P></NOTE>, în termenul de introducere a acțiunii. Termenul începe să curgă din nou din ziua în care a fost notificată decizia de respingere a contestației.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>Acțiunea în anulare care urmează acestei proceduri de contestare are ca efect sesizarea instanței cu actul cauzator de prejudiciu împotriva căruia a fost formulată contestația. Această considerație este valabilă, astfel cum a stabilit Curtea cu privire la procedura de reclamație prevăzută la articolele 90 și 91 din Statut<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>A se vedea punctul 39 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, chiar și în cazul în care este îndreptată în mod formal împotriva respingerii reclamației.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, în cazul în care deputatul introduce o acțiune în anulare în fața Tribunalului în loc să formuleze o contestație sau înaintea finalizării procedurii de contestare, trebuie să se considere că renunță la a iniția această procedură prealabilă. Aceasta reiese din natura facultativă a procedurii în discuție, inițierea (sau neinițierea) acesteia fiind lăsată la alegerea persoanei interesate. Nu suntem, așadar, convinși de soluția adoptată de Tribunal în cauza Le Pen/Parlamentul<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>A se vedea punctul 31 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>În măsura în care ordonanța atacată se întemeiază pe considerația potrivit căreia termenul de introducere a acțiunii împotriva deciziei în litigiu nu a fost întrerupt prin formularea contestației întemeiate pe articolul 72 din normele de aplicare, această ordonanță este afectată de o eroare de drept.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>În consecință, considerăm că cele două critici ale prezentului motiv trebuie admise, iar ordonanța atacată trebuie anulată fără a fi necesară examinarea celorlalte motive de recurs.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="7"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Cu privire la consecințele anulării</HT></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Observații generale</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>În conformitate cu articolul 61 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, atunci când Curtea anulează hotărârea Tribunalului, aceasta poate fie să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul, atunci când acesta este în stare de judecată, fie să trimită cauza Tribunalului pentru a se pronunța asupra acesteia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>În speță, apreciem că Curtea dispune de elementele necesare pentru a se pronunța în mod definitiv cu privire la admisibilitatea acțiunii. În schimb, Curtea nu este în măsură să se pronunțe cu privire la temeinicia acesteia, dat fiind că, prin ordonanța atacată, Tribunalul s‑a limitat la a respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă, fără a intra în dezbaterea pe fond.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>Observăm că este cert că recurentul, în calitate de destinatar al deciziei în litigiu, are calitate procesuală activă în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>Singura cauză de inadmisibilitate invocată de Parlament privește respectarea termenului de introducere a acțiunii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>Parlamentul invocă două argumente în această privință referitoare, primul, la termenul de prescripție și, al doilea, la data notificării deciziei de respingere a contestației.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la termenul de prescripție</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>În primul rând, Parlamentul susține că, în măsura în care acțiunea este îndreptată împotriva deciziei în litigiu, iar nu împotriva deciziei Biroului de respingere a contestației, termenul de introducere a acțiunii trebuie să fie calculat începând din ziua notificării acestei dintâi decizii. În consecință, potrivit Parlamentului, acest termen este depășit cu mai multe luni.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>Ținând seama de considerațiile expuse mai sus<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>A se vedea punctul 43 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, acest argument nu poate fi admis. Astfel, termenul de introducere a acțiunii împotriva deciziei în litigiu, deși începuse să curgă, a fost întrerupt prin formularea contestației și a reînceput să curgă în integralitatea sa în ziua notificării deciziei Biroului de respingere a contestației. Data notificării acestei decizii constituie, așadar, punctul de pornire pentru calculul termenului de introducere a acțiunii.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la data notificării deciziei de respingere a contestației</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>În al doilea rând, Parlamentul susține că acțiunea este tardivă, chiar în cazul în care termenul începe din ziua în care a fost notificată decizia de respingere a contestației. Astfel, potrivit Parlamentului, această decizie a fost notificată printr‑o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, pentru care serviciile poștale au depus un aviz la <DATE ISO="20150630">30 iunie 2015</DATE>. Parlamentul susține că, dat fiind că recurentul nu a ridicat scrisoarea în termenul normal de păstrare de 15 zile aplicat de poșta belgiană, trebuie să se considere că decizia a fost notificată în mod corespunzător la <DATE ISO="20150715">15 iulie 2015</DATE>, și anume la data expirării termenului de păstrare menționat. Parlamentul adaugă că nu este pertinent faptul că, la data depunerii avizului, recurentul se mutase deja în străinătate și nu mai locuia la adresa indicată, în măsura în care recurentul nu a informat Parlamentul cu privire la schimbarea adresei.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="8"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>Recurentul contestă acest argument, indicând că a luat cunoștință pentru prima dată de decizia Biroului prin e‑mailul Parlamentului la <DATE ISO="20150910">10 septembrie 2015</DATE>, această dată trebuind, așadar, să fie reținută ca fiind data notificării.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>Pentru a se pronunța cu privire la cauza de inadmisibilitate invocată de Parlament, trebuie să se stabilească modalitățile de calcul al termenului de introducere a acțiunii, în ipoteza în care decizia care are un efect nefavorabil în privința unei persoane este notificată prin intermediul scrisorii recomandate cu confirmare de primire.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>Este vorba despre un aspect procedural important, întrucât acest mijloc de notificare este utilizat în mod obișnuit de instituții.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>Amintim că reiese de la articolul 297 alineatul (2) al treilea paragraf TFUE că deciziile care se adresează unui destinatar trebuie notificate destinatarilor lor și produc efecte prin această notificare. Această dispoziție consacră un principiu de securitate juridică din care rezultă că drepturile și obligațiile care decurg dintr‑un act administrativ individual nu pot fi opuse destinatarului acestuia atâta vreme cât acest act nu i‑a fost adus la cunoștință în mod corespunzător<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>A se vedea Concluziile prezentate de avocatul general Jääskinen în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Seattle Genetics</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑471/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:590">EU:C:2015:590</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>Conform articolului 263 al șaselea paragraf TFUE, acțiunea în anulare trebuie formulată, pentru un act care trebuie notificat, în termen de două luni începând de la notificarea acestuia reclamantului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>Potrivit unei jurisprudențe constante, o decizie este notificată în mod corespunzător, în sensul articolului 263 al șaselea paragraf și al articolului 297 alineatul (2) al treilea paragraf TFUE, atunci când este comunicată destinatarului, iar acesta este în măsură să ia cunoștință de decizie<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19730221">21 februarie 1973</DATE>, <NAME.CASE>Europemballage și Continental Can/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>6/72</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1973:22">EU:C:1973:22</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0010">10</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19890511">11 mai 1989</DATE>, <NAME.CASE>Maurissen și Union syndicale/Curtea de Conturi</NAME.CASE> (<NO.CASE>193/87 și 194/87</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1989:185">EU:C:1989:185</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0046">46</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19890713">13 iulie 1989</DATE>, <NAME.CASE>Olbrechts/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>58/88</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1989:323">EU:C:1989:323</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0010">10</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20141002">2 octombrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Page Protective Services/SEAE</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑501/13 P</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2259">EU:C:2014:2259</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0030">30</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62.</NO.P><TXT>Modalitățile de notificare aplicate în vederea satisfacerii acestor cerințe nu trebuie să fie excesiv de formaliste, respectând în același timp principiile generale ale dreptului și în special principiul bunei administrări<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>A se vedea în acest sens Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140703">3 iulie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Germania/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑102/13 P</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2054">EU:C:2014:2054</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20141002">2 octombrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Page Protective Services/SEAE</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑501/13 P</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2259">EU:C:2014:2259</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63.</NO.P><TXT>În ceea ce privește notificarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, observăm că, atunci când scrisoarea este returnată expeditorului întrucât destinatarul acesteia nu a ridicat‑o, este evident că aceasta nu a putut fi comunicată destinatarului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64.</NO.P><TXT>Parlamentul susține totuși că trebuie să se considere că o astfel de notificare a fost efectuată în mod corespunzător atunci când destinatarul, înștiințat prin intermediul unui aviz remis la adresa sa de reședință, nu ridică scrisoarea în termenul aplicat de poștă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65.</NO.P><TXT>Parlamentul face referire, în această privință, la Ordonanța AG/Parlamentul<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20101216">16 decembrie 2010</DATE> (<NO.CASE>F‑25/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2010:171">EU:F:2010:171</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, în care Tribunalul Funcției Publice a constatat că legalitatea notificării prin scrisoare recomandată este condiționată de respectarea <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0010" ID="QS0010"/>normelor naționale în materia distribuirii corespondenței<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/>. În plus, Tribunalul Funcției Publice a constatat, omițând totuși să precizeze normele naționale aplicate, că, în cazul în care destinatarul nu ridică scrisoarea recomandată în termenul aplicat de serviciile poștale, trebuie să se considere că aceasta a fost notificată în mod corespunzător la data expirării acestui termen<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20101216">16 decembrie 2010</DATE>, <NAME.CASE>AG/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>F‑25/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2010:171">EU:F:2010:171</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0044">44</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="9"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66.</NO.P><TXT>Observăm că prezumția potrivit căreia o notificare este considerată ca fiind efectuată în mod corespunzător, în anumite condiții, chiar și în cazul în care destinatarul nu ridică scrisoarea recomandată există în dreptul național al anumitor state membre. În special, în cadrul procedurilor civile, posibilitatea de a constata că notificarea actului de procedură este considerată efectuată permite apărarea dreptului la protecție jurisdicțională efectivă al reclamantului, dat fiind că imposibilitatea de a obține o hotărâre judecătorească din cauza dificultăților privind notificarea pârâtului ar atrage o denegare de dreptate<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151021">21 octombrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Gogova</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑215/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:710">EU:C:2015:710</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0046">46</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Chiar în cazul în care o astfel de prezumție este prevăzută în dreptul național, condițiile care permit invocarea acesteia variază de la un stat membru la altul<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>În dreptul polonez, articolul 44 alineatul 1 din Ustawa z dnia 14 czerwca 1960 r.– Kodeks postępowania administracyjnego (Codul de procedură administrativă), Dz. U. din 1960, nr. 30, poziția 168; t.j. Dz. U. din 2016, poziția 23) prevede că notificarea actului de procedură este, în anumite condiții, considerată efectuată la expirarea termenului de 14 zile de păstrare de către operatorul poștal autorizat. În dreptul lituanian, noua redactare a articolului 123 alineatul 3 din Codul de procedură civilă în vigoare de la <DATE ISO="20170701">1 iulie 2017</DATE> (CPK, 2016 m. lapkričio 8 d. įstatymo Nr. XII‑2751 redakcija) prevede că, sub rezerva respectării modalităților stabilite de guvern, notificarea unui act de procedură este considerată efectuată la expirarea termenului de 30 de zile de la data depunerii avizului la adresa declarată oficial de destinatar. O astfel de prezumție nu există, din câte cunoaștem, în dreptul francez, actul neputând fi considerat ca fiind notificat atunci când scrisoarea recomandată este returnată neridicată [a se vedea Cour de cassation (Curtea de Casație), Camera a doua civilă, <DATE ISO="20140116">16 ianuarie 2014</DATE>, nr. 13-10.108: JurisData nr. 2014-000467)]. Dreptul german cuprinde norme detaliate care reglementează diferitele mijloace de notificare a actelor de procedură: a se vedea, cu privire la procedura administrativă, articolele 3-5 din Verwaltungszustellungsgesetz din <DATE ISO="20050812">12 august 2005</DATE> (BGBl. 2005 I, p. 2354) și, cu privire la procedura civilă, articolele 171 și 177-181 din Codul de procedură civilă.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67.</NO.P><TXT>Considerăm că eventuala introducere a unei astfel de prezumții în dreptul procedural al Uniunii ține de rolul exclusiv al legiuitorului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68.</NO.P><TXT>Astfel, ținând seama de imperativul de securitate juridică asociat aplicării termenelor legale, posibilitatea de a introduce o nouă normă referitoare la notificarea deciziilor individuale care ar avea consecințe juridice asupra datei de intrare în vigoare a acestor decizii, precum și asupra calculului termenului pentru formularea unei acțiuni trebuie să fie rezervată legiuitorului. Aceasta este situația cu atât mai mult cu cât aplicarea prezumției în discuție trebuie să fie însoțită de modalități precise, stabilite în prealabil, în special termenul uniform la expirarea căruia scrisoarea este considerată notificată, dat fiind că termenele aplicate de serviciile poștale variază în funcție de țară, de serviciu și de natura trimiterii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69.</NO.P><TXT>Observăm, în plus, că interpretarea extensivă a modalităților de notificare a deciziilor individuale propusă de Parlament ar fi contrară dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă garantat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale, precum și principiului <HT TYPE="ITALIC">in dubio pro actione</HT>, potrivit căruia, în caz de îndoială, trebuie privilegiată o interpretare a dispozițiilor procedurale care nu privează persoanele interesate de dreptul la o acțiune în justiție<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130926">26 septembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>PPG și SNF/ECHA</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑625/11 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:594">EU:C:2013:594</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Concluziile avocatului general Ruiz‑Jarabo Colomer prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Mülhens/OAPI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑206/04 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:673">EU:C:2005:673</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Concluziile avocatului general Cruz Villalón prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>PPG și SNF/ECHA</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑625/11 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:193">EU:C:2013:193</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0082">82</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Concluziile avocatului general Campos Sánchez‑Bordona prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Nissan Jidosha/OAPI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑207/15 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:190">EU:C:2016:190</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0066">66</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70.</NO.P><TXT>Astfel, în opinia noastră, în lipsa unor dispoziții explicite în acest sens<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>Astfel, de exemplu, potrivit unei jurisprudențe constante a Tribunalului, notificarea reprezentantului unui reclamant este echivalentă cu notificarea destinatarului numai în cazul în care o astfel de formă de notificare este prevăzută în mod expres de o reglementare sau de un acord între părți (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20141105">5 noiembrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Mayaleh/Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑307/12 și T‑408/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2014:926">EU:T:2014:926</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0074">74</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată). Dispoziții speciale privind notificarea prin scrisoare recomandată sunt prevăzute, de exemplu, pentru notificările efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, la norma 62 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din <DATE ISO="19951213">13 decembrie 1995</DATE> de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="303" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="1995">JO 1995, L 303, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189).</P></NOTE>, o instituție a Uniunii nu se poate întemeia pe o prezumție potrivit căreia o notificare este efectuată în mod corespunzător atunci când destinatarul nu ridică scrisoarea recomandată în termenul acordat de serviciile poștei.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71.</NO.P><TXT>Lipsa unei asemenea norme de drept al Uniunii nu poate fi remediată, de altfel, printr‑o trimitere la dreptul național.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72.</NO.P><TXT>Observăm că nici articolul 263 al șaselea paragraf TFUE, nici articolul 297 al doilea paragraf TFUE nu efectuează trimiteri la dreptul național în vederea stabilirii sensului sau a domeniului de aplicare al noțiunii <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0011" ID="QS0011"/>notificare<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73.</NO.P><TXT>Or, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, termenii unei dispoziții a dreptului Uniunii care nu face nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre trebuie, în mod normal, să primească în întreaga Uniune o interpretare autonomă și uniformă<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151015">15 octombrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Axa Belgium</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑494/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:692">EU:C:2015:692</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. În ceea ce privește termenele de introducere a acțiunilor, o astfel de interpretare trebuie să permită, în plus, evitarea oricărei discriminări în administrarea justiției<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19851126">26 noiembrie 1985</DATE>, <NAME.CASE>Cockerill‑Sambre/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>42/85</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1985:471">EU:C:1985:471</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0010">10</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140129">29 ianuarie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Gbagbo/Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑397/13 P</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:46">EU:C:2014:46</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0007">7</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74.</NO.P><TXT>Acest imperativ de interpretare autonomă și uniformă se aplică cu atât mai mult în speță, având în vedere că este vorba despre o noțiune de drept primar al Uniunii care servește la stabilirea datei la care deciziile instituțiilor încep să își producă efectele juridice.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75.</NO.P><TXT>O trimitere la dreptul național ar compromite acest imperativ, dat fiind că dispozițiile naționale variază semnificativ, atât în ceea ce privește însăși posibilitatea de a prezuma că notificarea a avut loc, în pofida faptului că scrisoarea nu a putut fi remisă destinatarului său, cât și în ceea ce privește modalitățile unei astfel de prezumții.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, în măsura în care Parlamentul susține că s‑a putut baza în mod valabil pe adresa din Belgia comunicată de recurent în contestația sa, observăm în primul rând că, din câte cunoaștem, nicio normă explicită nu impune unei părți la procedura de contestare în discuție să informeze instituția cu privire la modificarea adresei sale<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>Astfel, de exemplu, în dreptul polonez, administrația este ținută să informeze partea sau reprezentantul acesteia cu privire la obligația legală, prevăzută la articolul 41 alineatul 1 din Codul de procedură administrativă, de a comunica orice modificare a adresei, precum și să îi atragă atenția asupra consecințelor unei eventuale omisiuni pentru notificarea actelor de procedură, prevăzute la alineatul 2 al aceluiași articol. A se vedea articolul 41 alineatele 1 și 2 din Codul de procedură administrativă.</P></NOTE>. Parlamentul nu indică nici că a informat recurentul cu privire la o asemenea eventuală obligație. În al doilea rând, chiar presupunând că o astfel de obligație există, Parlamentul nu invocă nicio normă de drept care să precizeze consecințele omisiunii de a comunica o asemenea informație. În acest context, trimiterea la dreptul național ni se pare insuficientă, întrucât normele variază de la un stat membru la altul. Pe de altă parte, ar trebui ridicată în acest caz problema dacă modalitățile naționale care trebuie aplicate ar fi cele ale dreptului belgian sau ale dreptului țării în care recurentul avea reședința obișnuită la momentul notificării. În orice caz, deși recurentul a omis să informeze Parlamentul cu privire la modificarea adresei sale după formularea contestației, trebuie observat că, în contestația sa, acesta indicase de asemenea adresa sa electronică, precum și numărul său de telefon, care, potrivit recurentului, au rămas neschimbate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77.</NO.P><TXT>În consecință, contrar celor susținute de Parlament, nu se poate considera că decizia Biroului de respingere a contestației formulate de recurent a fost notificată la <DATE ISO="20150715">15 iulie 2015</DATE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78.</NO.P><TXT>În ceea ce privește data notificării acestei decizii, observăm că revine părții care se prevalează de tardivitatea unei acțiuni sarcina de a furniza proba privind data la care decizia a fost comunicată destinatarului său<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19890713">13 iulie 1989</DATE>, <NAME.CASE>Olbrechts/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>58/88</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1989:323">EU:C:1989:323</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0010">10</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79.</NO.P><TXT>În consecință, în lipsa unei probe contrare furnizate de Parlament, trebuie constatat că decizia Biroului a fost comunicată recurentului prin e‑mailul din <DATE ISO="20150910">10 septembrie 2015</DATE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="11"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0080"><NO.P>80.</NO.P><TXT>Observăm că adresa electronică în discuție a fost comunicată de recurent Parlamentului printre altele în scrisoarea sa de contestație din <DATE ISO="20150202">2 februarie 2015</DATE>, acest mijloc de comunicare fiind, așadar, acceptat în mod implicit de părți. În memoriul în răspuns, Parlamentul arată chiar el că a trimis e‑mailul în discuție pentru a respecta principiul bunei administrări. În plus, întrucât recurentul a confirmat imediat primirea e‑mailului, nu se poate susține că acesta a încercat să eludeze modalitățile de notificare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0081"><NO.P>81.</NO.P><TXT>Dat fiind că decizia de respingere a contestației a fost notificată la <DATE ISO="20150910">10 septembrie 2015</DATE>, termenul de introducere a acțiunii împotriva deciziei în litigiu care face obiectul acestei contestații a expirat la <DATE ISO="20151120">20 noiembrie 2015</DATE>. Prin urmare, prezenta acțiune, introdusă la <DATE ISO="20151104">4 noiembrie 2015</DATE>, nu este tardivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0082"><NO.P>82.</NO.P><TXT>În lumina ansamblului acestor observații, considerăm că ordonanța atacată trebuie anulată, cauza de inadmisibilitate invocată de Parlament trebuie respinsă, iar cauza trebuie trimisă Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la fond.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0083"><NO.P>83.</NO.P><TXT>În lumina a ceea ce precedă, propunem Curții admiterea recursului, anularea Ordonanței din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160419">19 aprilie 2016</DATE>, <NAME.CASE>LL/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑615/15</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2016:432">EU:T:2016:432</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), și trimiterea cauzei Tribunalului spre rejudecare, cererea privind cheltuielile de judecată urmând a fi soluționată odată cu fondul.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>