<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-414/16</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62016CC0414</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:851">EU:C:2017:851</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>33</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>33</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Concluziile avocatului general Tanchev – Cauza C‑414/16</HT></P><P><HT TYPE="SC">Egenberger</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Evgeni Tanchev</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20171109">9 noiembrie 2017</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: engleza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑414/16</HT></P><P>Vera Egenberger</P><P>împotriva</P><P>Evangelisches Werk für Diakonie und Entwicklung e.V.</P><P><HT TYPE="NORMAL">[cerere de decizie preliminară formulată de Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă, Germania)]</HT></P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Egalitatea de tratament în materie de încadrare în muncă</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78/CE</KEYWORD><KEYWORD>Cerințe profesionale esențiale, legitime și justificate ale unor organizații a căror etică se bazează pe religie sau convingeri</KEYWORD><KEYWORD>Diferența de tratament bazată pe religie în materie de încadrare în muncă în cadrul unei organizații caritabile a unei biserici</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 17 TFUE</KEYWORD><KEYWORD>Privilegiul ecleziastic al autodeterminării</KEYWORD><KEYWORD>Controlul jurisdicțional limitat în temeiul dreptului constituțional al statului membru al <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>propriei conștiințe<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="00BB" ID="QE0001"/> a grupurilor religioase</KEYWORD><KEYWORD>Supremația, unitatea și efectivitatea dreptului Uniunii în privința egalității de tratament</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 52 alineatul (3) și articolul 53 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene</KEYWORD><KEYWORD>Ponderarea unor drepturi concurente</KEYWORD><KEYWORD>Efectele orizontale ale cartei</KEYWORD></INDEX><TOC><TITLE><TI><P>Cuprins</P></TI></TITLE><TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>I.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Introducere</ITEM.CONT><ITEM.REF>2</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>II.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cadrul juridic</ITEM.CONT><ITEM.REF>4</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>A.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale</ITEM.CONT><ITEM.REF>4</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>B.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Tratatul privind Uniunea Europeană</ITEM.CONT><ITEM.REF>4</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>C.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene</ITEM.CONT><ITEM.REF>4</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>D.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene</ITEM.CONT><ITEM.REF>5</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>E.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Directiva 2000/78</ITEM.CONT><ITEM.REF>5</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>F.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Dreptul german</ITEM.CONT><ITEM.REF>6</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC.BLK><?PAGE NO="2"?><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>III.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Situația de fapt în procedura principală și întrebările preliminare</ITEM.CONT><ITEM.REF>7</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>IV.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Decizia de trimitere</ITEM.CONT><ITEM.REF>8</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>V.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Analiză</ITEM.CONT><ITEM.REF>9</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>A.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Prezentare generală</ITEM.CONT><ITEM.REF>9</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>B.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Observații introductive</ITEM.CONT><ITEM.REF>12</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>1.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Activitățile organizațiilor religioase și domeniul de aplicare al dreptului Uniunii</ITEM.CONT><ITEM.REF>12</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>2.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Reguli de aplicare a cartei și procedura principală</ITEM.CONT><ITEM.REF>13</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>3.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Controlul jurisdicțional al raporturilor de muncă și al organizațiilor religioase în Germania</ITEM.CONT><ITEM.REF>15</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>C.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Prima întrebare</ITEM.CONT><ITEM.REF>16</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>1.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Restricții privind controlul jurisdicțional al organizațiilor religioase care acționează în calitate de angajatori în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului</ITEM.CONT><ITEM.REF>17</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>2.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78</ITEM.CONT><ITEM.REF>18</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>(a)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Observații introductive</ITEM.CONT><ITEM.REF>18</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>(b)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 poate susține restricțiile constituționale ale statului membru în materie de control jurisdicțional?</ITEM.CONT><ITEM.REF>20</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>(1)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Formulare</ITEM.CONT><ITEM.REF>20</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>(2)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Context și scop</ITEM.CONT><ITEM.REF>20</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>(3)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Origini</ITEM.CONT><ITEM.REF>21</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC.BLK></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>3.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Articolul 17 TFUE</ITEM.CONT><ITEM.REF>22</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>4.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Concluzie cu privire la prima întrebare</ITEM.CONT><ITEM.REF>25</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>D.</NO.ITEM><ITEM.CONT>A treia întrebare</ITEM.CONT><ITEM.REF>25</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>E.</NO.ITEM><ITEM.CONT>A doua întrebare</ITEM.CONT><ITEM.REF>30</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>F.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Observații finale</ITEM.CONT><ITEM.REF>32</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>VI.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Răspunsurile la întrebările preliminare adresate</ITEM.CONT><ITEM.REF>32</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC.BLK></TOC></INTERMEDIATE><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">I.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Introducere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>După ce a citit un anunț pentru un loc de muncă publicat în luna noiembrie a anului 2012, Vera Egenberger a candidat fără succes pentru un loc de muncă cu durată determinată de 18 luni la Evangelisches Werk für Diakonie und Entwicklung e.V. (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>pârâta<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>). Aceasta este o asociație cu scop exclusiv caritabil, de binefacere și bisericesc, guvernată de dreptul privat și<?PAGE NO="3"?> care reprezintă o organizație caritabilă a Evangelische Kirche in Deutschland (Biserica Protestantă din Germania). Locul de muncă pentru care s‑a publicat anunțul implica pregătirea unui raport privind respectarea de către Germania a Convenției internaționale a Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>raportul privind discriminarea rasială<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/>). Vera Egenberger (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>reclamanta<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/>) avea mulți ani de experiență în acest domeniu și este autoarea unei serii de publicații relevante<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>A se vedea observațiile scrise ale reclamantei.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>Reclamanta susține că nu a obținut postul din cauza faptului că nu aparține unei confesiuni și că acest lucru a încălcat dreptul său la convingeri, astfel cum este reflectat la articolul 10 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>carta<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/>), și că a fost discriminată pe baza acestor convingeri prin încălcarea articolului 21 din cartă și a articolelor 1 și 2 din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din <DATE ISO="20001127">27 noiembrie 2000</DATE> de instituire a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>Directiva 2000/78<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/>)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="303" PAGE.FIRST="16" DATE.PUB="2000">JO 2000, L 303, p. 16</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7. Cauza principală privește <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>condițiile de acces la încadrare în muncă […], inclusiv criteriile de selecție și condițiile de recrutare<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/> în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/78.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Având în vedere că apărarea pârâtei se întemeiază pe articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78, acest litigiu se referă în esență la diferența de tratament întemeiată pe convingeri în ceea ce privește <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>activitățile profesionale în cadrul bisericilor și al altor instituții private sau organizațiile publice ale căror etici se bazează pe religie sau convingeri<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/>, în temeiul acestei dispoziții. Cu toate acestea, este de asemenea prima ocazie în care Curtea a fost invitată să interpreteze articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>Curtea a avut ocazia să interpreteze articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78 în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170314">14 martie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Bougnaoui și ADDH</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑188/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:204">EU:C:2017:204</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20141113">13 noiembrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Vital Pérez</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑416/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2371">EU:C:2014:2371</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110913">13 septembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Prigge și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑447/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:573">EU:C:2011:573</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100112">12 ianuarie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Wolf</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑229/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:3">EU:C:2010:3</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>) și în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20161115">15 noiembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Sorondo</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑258/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:873">EU:C:2016:873</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, generând astfel întrebări complexe cu privire la interacțiunea acestei dispoziții cu diferite dispoziții ale cartei, inclusiv cu articolul 22, care prevede că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>Uniunea respectă diversitatea culturală, religioasă și lingvistică<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/>, alături de articolul 17 TFUE, care respectă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>statutul<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/> de care beneficiază, în temeiul dreptului național din statul membru, bisericile și asociațiile sau comunitățile religioase și organizațiile filosofice și neconfesionale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>A se vedea Robbers, G., <HT TYPE="ITALIC">Religion and Law in Germany</HT>, ediția a doua, Wolters Kluwer, 2013, Zucca, L., și Ungureanu, C., <HT TYPE="ITALIC">Law</HT>, <HT TYPE="ITALIC">State and Religion in the New Europe</HT>, Cambridge University Press, 2012, Doe, N., <HT TYPE="ITALIC">Law and Religion in Europe: a Comparative Introduction</HT>, Oxford University Press, 2011, McCrea, R., <HT TYPE="ITALIC">Religion and the Public Order of the European Union</HT>, Oxford University Press, 2010, Lustean, L.‑N., și Madeley, J.‑T.‑S. (ed.), <HT TYPE="ITALIC">Religion, Politics and Law in the European Union</HT>, Routledge, 2010., de Charentenay, P., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>Les relations entre l’Union européenne et les religions<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/>, <HT TYPE="ITALIC">Revue du Marché commun et de l’Union européenne</HT>, 465 (2003) p. 904, Massignon, B., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>Les relations entre les institutions religieuses et l’Union européenne: un laboratoire de gestion et de la pluralité religieuses et philosophique?<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/> în Armogathe, J.‑R., și Willaime, J.‑P. (ed.), <HT TYPE="ITALIC">Les mutations contemporaines du religieux</HT>, Brepols, 2003, p. 25.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>În plus, instituțiile religioase ar fi al doilea cel mai mare angajator din Germania, ocupând o poziție cvasimonopolistă în unele regiuni și domenii de activitate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P><HT TYPE="ITALIC">Parallel Report on the 19<HT TYPE="SUP">th</HT>-22<HT TYPE="SUP">nd</HT> Report submitted by the Federal Republic of Germany to the UN Committee on the Elimination of all forms of Racial Discrimination</HT> (2015), p. 42. Raportul este disponibil la http://www.institut‑fuer‑menschenrechte.de/fileadmin/user_upload/PDF‑Dateien/Pakte_Konventionen/ICERD/icerd_state_report_germany_19-22_2013_parallel_FMR_Diakonie_2015_en.pdf. Potrivit dosarului cauzei, acesta este raportul privind discriminarea rasială publicat de pârâtă.</P></NOTE>. Prin urmare, ar fi dificil să exagerăm caracterul delicat al menținerii echilibrului între asigurarea dreptului organizațiilor religioase ale Uniunii la autonomie și autodeterminare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>În Germania, dreptul la autodeterminare se extinde atât la asociațiile religioase, cât și la filialele acestora. A se vedea punctul 91 din Ordonanța Curții Constituționale din <DATE ISO="20141022">22 octombrie 2014</DATE>, 2 BvR 661/12.</P></NOTE> (acesta fiind principalul element al argumentelor pârâtei referitor la tratamentul inegal în cauză) și aplicarea efectivă a interdicției discriminării în ceea ce privește religia și convingerile pe piața forței de muncă a Uniunii, diversificată din punct de vedere etnic și religios, pe de altă parte, atunci când accesul egal la muncă și la evoluție profesională sunt de o importanță crucială pentru fiecare individ, nu doar ca mod de a-și câștiga existența și de asigurare a unei vieți autonome, ci și de a se împlini pe plan personal și de a-și valorifica propriul potențial<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>A se vedea Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Bougnaoui și ADDH</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑188/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:553">EU:C:2016:553</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0071">71</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), citând punctul 11 din Concluziile avocatului general Poiares Maduro prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Coleman</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑303/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:61">EU:C:2008:61</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea considerentul (9) al Directivei 2000/78.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="4"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">II.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">A.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Articolul 9 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>CEDO<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/>) prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="009.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>1.</NO.PARAG><ALINEA>Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie; acest drept include libertatea de a‑și schimba religia sau convingerile, precum și libertatea de a‑și manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învățământ, practici și îndeplinirea ritualurilor.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="009.002"><NO.PARAG>2.</NO.PARAG><ALINEA>Libertatea de a‑și manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de lege care, într‑o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru siguranța publică, protecția ordinii, a sănătății, a moralei publice, a drepturilor și a libertăților altora.<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">B.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Tratatul privind Uniunea Europeană</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Articolul 4 alineatul (2) TUE prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>Uniunea respectă egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, precum și identitatea lor națională, inerentă structurilor lor fundamentale politice și constituționale, inclusiv în ceea ce privește autonomia locală și regională. Aceasta respectă funcțiile esențiale ale statului și, în special, pe cele care au ca obiect asigurarea integrității sale teritoriale, menținerea ordinii publice și apărarea securității naționale. În special, securitatea națională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru.<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/></P></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">C.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Articolul 10 TFUE prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>În definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea caută să combată orice discriminare pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/></P></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Articolul 17 TFUE prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="017.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Uniunea respectă și nu aduce atingere statutului de care beneficiază, în temeiul dreptului național, bisericile și asociațiile sau comunitățile religioase din statele membre.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="017.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Uniunea respectă, de asemenea, statutul de care beneficiază, în temeiul dreptului național, organizațiile filosofice și neconfesionale.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="017.003"><NO.PARAG>(3)</NO.PARAG><ALINEA>Recunoscându‑le identitatea și contribuția specifică, Uniunea menține un dialog deschis, transparent și constant cu aceste biserici și organizații.<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="5"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">D.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>Articolul 10 din cartă se intitulează <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>Libertatea de gândire, de conștiință și religie<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/>. Articolul 10 alineatul (1) prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie. Acest drept implică libertatea de a‑și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a‑și manifesta religia sau convingerea individual sau colectiv, în public sau în particular, prin intermediul cultului, învățământului, practicilor și îndeplinirii riturilor.<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/></P></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>Articolul 22 din cartă se intitulează <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0020" REF.END="QE0020"/>Diversitatea culturală, religioasă și lingvistică<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/> și prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0021" REF.END="QE0021"/>Uniunea respectă diversitatea culturală, religioasă și lingvistică.<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/></P></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>Articolul 52 alineatul (3) din cartă prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0022" REF.END="QE0022"/>În măsura în care prezenta cartă conține drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, înțelesul și întinderea lor sunt aceleași ca și cele prevăzute de convenția menționată. Această dispoziție nu împiedică dreptul Uniunii să confere o protecție mai largă.<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/></P></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>Articolul 53 din cartă, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0023" REF.END="QE0023"/>Nivelul de protecție<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/>, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0024" REF.END="QE0024"/>Niciuna dintre dispozițiile prezentei carte nu poate fi interpretată ca restrângând sau aducând atingere drepturilor omului și libertăților fundamentale recunoscute, în domeniile de aplicare corespunzătoare, de dreptul Uniunii și […] Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și prin constituțiile statelor membre.<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/></P></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">E.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Directiva 2000/78</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>Considerentul (24) al Directivei 2000/78 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0025" REF.END="QE0025"/>Uniunea Europeană a recunoscut explicit în Declarația nr. 11 privind statutul bisericilor și organizațiilor neconfesionale, anexată la Actul final al Tratatului de la Amsterdam, că respectă și nu aduce atingere statutului de care beneficiază, în temeiul dreptului național, bisericile și asociațiile sau comunitățile religioase în statele membre și că respectă, de asemenea, statutul organizațiilor filosofice și neconfesionale; din această perspectivă, statele membre pot menține sau prevedea dispoziții specifice cu privire la cerințele profesionale esențiale, legitime și justificate care pot fi necesare pentru exercitarea unei activități profesionale.<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/></P></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>Articolul 1 din Directiva 2000/78, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0026" REF.END="QE0026"/>Obiectivul<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/>, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0027" REF.END="QE0027"/>Prezenta directivă are ca obiectiv stabilirea unui cadru general de combatere a discriminării pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre, a principiului egalității de tratament.<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/></P></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>Articolul 2 din Directiva 2000/78 se intitulează <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0028" REF.END="QE0028"/>Conceptul de discriminare<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/>. Articolul 2 alineatul (1) prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0029" REF.END="QE0029"/>În sensul prezentei directive, prin principiul egalității de tratament se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte, bazate pe unul din motivele menționate la articolul 1.<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/></P></QUOT.S></P></NP.ECR><?PAGE NO="6"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>Articolul 2 alineatul (2) litera (a) prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0030" REF.END="QE0030"/>În sensul alineatului (1):</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>o discriminare directă se produce atunci când o persoană este tratată într‑un mod mai puțin favorabil decât este, a fost sau va fi tratată într‑o situație asemănătoare o altă persoană, pe baza unuia dintre motivele menționate la articolul 1.<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>Articolul 4 din Directiva 2000/78 se intitulează <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0031" REF.END="QE0031"/>Cerințe profesionale<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/>. Primul paragraf al articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0032" REF.END="QE0032"/>Statele membre pot menține în legislația lor națională în vigoare la data adoptării prezentei directive sau pot prevedea într‑o legislație viitoare, care preia practicile naționale existente la data adoptării prezentei directive, dispoziții în temeiul cărora, în cazul activităților profesionale ale bisericilor și ale altor organizații publice sau private a căror etică este bazată pe religie sau convingeri, un tratament diferențiat bazat pe religia sau convingerile unei persoane nu constituie o discriminare atunci când, prin natura acestor activități sau prin contextul în care sunt exercitate, religia sau convingerile constituie o cerință profesională esențială, legitimă și justificată în privința eticii organizației. Acest tratament diferențiat trebuie exercitat cu respectarea dispozițiilor și principiilor constituționale ale statelor membre, precum și a principiilor generale de drept comunitar și nu poate justifica o discriminare bazată pe un alt motiv.<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/></P></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">F.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Dreptul german</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>Articolul 4 alineatele 1 și 2 din Grundgesetz (Legea fundamentală a Republicii Federale Germania, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0033" REF.END="QE0033"/>GG<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/>) prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="004.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0034" REF.END="QE0034"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Libertatea de credință și de conștiință, precum și libertatea de profesiune a unui crez religios sau filosofic sunt inviolabile.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="004.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Practicarea liberă a religiei este garantată.<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>Articolul 140 din GG prevede că articolele 136-139 și 141 din Verfassung des Deutschen Reiches (Constituția statului german, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0035" REF.END="QE0035"/>WRV<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/>) fac parte integrantă din legea fundamentală. Dispozițiile speciale ale articolului 137 din WRV prevăd următoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="137.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0036" REF.END="QE0036"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Nu există biserici de stat.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="137.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Libertatea de a forma societăți religioase este garantată. […]</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="137.003"><NO.PARAG>(3)</NO.PARAG><ALINEA>Societățile religioase își reglementează și administrează afacerile în mod independent, în limitele legii care li se aplică. Acestea conferă funcții fără participarea statului sau a comunității civile.</ALINEA></PARAG><P>[…]</P><PARAG IDENTIFIER="137.007"><NO.PARAG>(7)</NO.PARAG><ALINEA>Asociațiile al căror scop este promovarea unui crez filosofic au același statut cu societățile religioase.</ALINEA><ALINEA>[…]<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><?PAGE NO="7"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>Articolul 1 din Allgemeine Gleichbehandlungsgesetz (Legea generală privind egalitatea de tratament, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0037" REF.END="QE0037"/>AGG<QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="201D" ID="QE0037"/>) prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0038" REF.END="QE0038"/>Prezenta lege are ca obiectiv să împiedice sau să elimine orice dezavantaj pe motive de rasă sau origine etnică, sex, religie sau credință, handicap, vârstă sau orientare sexuală.<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="201D" ID="QE0038"/></P></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>Articolul 7 alineatul 1 din AGG prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0039" REF.END="QE0039"/>Lucrătorii nu trebuie să sufere nicio discriminare pentru motivele enumerate la articolul 1; această interdicție se aplică deopotrivă atunci când autorul discriminării nu face decât să presupună existența unuia dintre motivele prevăzute la articolul 1 în cadrul faptului discriminatoriu.<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="201D" ID="QE0039"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>Articolul 6 alineatul 1 al doilea paragraf din AGG prevede printre altele că și candidații la posturi sunt lucrători în sensul articolului 7 din AGG.</P></NOTE></P></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>Articolul 9 alineatul 1 din AGG prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0040" REF.END="QE0040"/>Fără a aduce atingere articolului 8, în cazul încadrării în muncă la comunități religioase, instituții ale acestora, indiferent de forma juridică, sau la asociații care au drept obiect de activitate cultivarea unei religii sau a unei convingeri, se admite tratamentul diferențiat pe motive de religie sau de convingeri, chiar și atunci când o anumită religie sau convingere constituie o cerință profesională, cu condiția respectării identității proprii a comunității religioase respective sau a asociației din perspectiva dreptului său la autodeterminare sau în funcție de tipul de activitate.<QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="201D" ID="QE0040"/></P></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">III.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Situația de fapt în procedura principală și întrebările preliminare</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>Anunțul în cauză din procedura principală prevedea următoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0041" REF.END="QE0041"/>Solicităm apartenența la Biserica Protestantă sau la o biserică ce ține de Arbeitsgemeinschaft Christlicher Kirchen din Germania (Asociația Profesională a Bisericilor Creștine din Germania) și identificarea cu misiunea diaconală. Vă rugăm să precizați apartenența religioasă în <HT TYPE="ITALIC">curriculum vitae</HT>.<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="201D" ID="QE0041"/></P></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>Sarcinile specificate în același anunț au inclus reprezentarea, în cadrul proiectului, a Diaconiei din Germania pentru lumea politică externă, publicul larg și organizațiile pentru apărarea drepturilor omului, precum și cooperarea cu autoritățile relevante. De asemenea, presupuneau furnizarea de informații Diaconiei din Germania și coordonarea procesului de formare a opiniilor în cadrul acestei organizații.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>După cum s‑a menționat mai sus, reclamanta, care nu aparține niciunei comunități religioase, și‑a depus candidatura, respinsă, pentru postul anunțat. Persoana care a fost numită în cele din urmă a fost una care și‑a declarat calitatea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0042" REF.END="QE0042"/>creștin protestant aparținând de biserica regională din Berlin<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="201D" ID="QE0042"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>Reclamanta a depus o plângere la Arbeitsgericht Berlin (Tribunalul pentru Litigii de Muncă, Berlin) pentru plata despăgubirilor la un minim de <FT TYPE="DECIMAL">9788,65</FT> euro. Arbeitsgericht (Tribunalul pentru Litigii de Muncă) a declarat că reclamanta a suferit o discriminare, dar a acordat daune numai la nivelul de <FT TYPE="DECIMAL">1957,73</FT> euro. Decizia a fost în cele din urmă atacată la Landesarbeitsgericht Berlin‑Brandenburg (Tribunalul Superior pentru Litigii de Muncă, Berlin‑Brandenburg) și la Bundesdesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>Întrucât instanța menționată are îndoieli cu privire la interpretarea corectă a dreptului Uniunii în circumstanțele cauzei, aceasta a adresat Curții următoarele întrebări în temeiul articolului 267 TFUE.</TXT><?PAGE NO="8"?><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0043" REF.END="QE0043"/>1)</NO.P><TXT>Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78/CE trebuie interpretat în sensul că un angajator, precum pârâta în speță – respectiv Biserica pentru el – poate stabili el însuși în mod obligatoriu dacă, prin natura activității sau prin contextul în care este exercitată, o anumită religie a unui candidat constituie o cerință profesională esențială, legitimă și justificată în privința eticii organizației respective?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:</TXT><P>Trebuie să rămână neaplicată într‑un litigiu precum cel de față o normă juridică națională – precum în speță articolul 9 alineatul 1 din AGG (Allgemeines Gleichbehandlungsgesetz, Legea generală privind egalitatea de tratament) – conform căreia aplicarea unui tratament diferențiat pe motive de religie la angajarea în comunități religioase și în unitățile aflate în subordinea acestora este admisă și atunci când apartenența la o anumită religie reprezintă o cerință profesională justificată, ținând seama de identitatea acestei comunități religioase, în raport cu dreptul său la autodeterminare?</P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, în plus:</TXT><P>Ce cerințe legate de natura acestei activități sau de contextul în care este exercitată trebuie stabilite drept cerințe profesionale esențiale, legitime și justificate în privința eticii organizației, conform articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78/CE?<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="201D" ID="QE0043"/></P></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>Reclamanta, pârâta, guvernul german și Irlanda, precum și Comisia Europeană au prezentat Curții observații scrise. Toate părțile, cu excepția Irlandei, au participat la ședința care a avut loc la <DATE ISO="20170718">18 iulie 2017</DATE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">IV.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Decizia de trimitere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>În procedura principală nu s‑a contestat faptul că, prin dispozițiile relevante ale AGG, Germania și‑a exercitat opțiunea prevăzută în prima teză a articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 fie de a <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0044" REF.END="QE0044"/>menține în legislația […] națională în vigoare la data adoptării [Directivei 2000/78]<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/>, fie de a <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0045" REF.END="QE0045"/> prevedea într‑o legislație viitoare, care preia practicile naționale<QUOT.END REF.START="QS0045" CODE="201D" ID="QE0045"/> existente la aceeași dată, dispoziții în ceea ce privește cerințe profesionale <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0046" REF.END="QE0046"/>esențiale, legitime și justificate<QUOT.END REF.START="QS0046" CODE="201D" ID="QE0046"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>Deși AGG poartă <DATE ISO="20060814">14 august 2006</DATE> ca dată a publicării, a se vedea BGBl, I, p. 1897, iar data intrării în vigoare a Directivei 2000/78 este <DATE ISO="20001202">2 decembrie 2000</DATE>, potrivit propunerii guvernului german de promulgare a AGG, aceasta reflectă practicile naționale existente la data intrării în vigoare a Directivei 2000/78. A se vedea Deutscher Bundestag Drucksache 16/1780, <DATE ISO="20060608">8 iunie 2006</DATE>, p. 35.</P></NOTE>. Potrivit deciziei de trimitere, reclamanta susține că luarea în considerare a apartenenței religioase la selectarea candidaților pentru postul în discuție – fiind clar din anunț că asta s‑a întâmplat – nu este compatibilă cu interdicția de discriminare prevăzută la articolul 7 alineatul 1 din AGG, cel puțin atunci când este interpretată în conformitate cu dreptul Uniunii. Articolul 9 alineatul 1 din AGG nu putea justifica discriminarea care a avut loc. De asemenea, era evident că pârâta nu a făcut în mod consecvent din apartenența la o confesiune o cerință a tuturor posturilor vacante și că postul anunțat a fost finanțat printre altele din fonduri ale unor terți fără legătură cu biserica.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>Pârâta consideră că diferența de tratament pe motive religioase în cauză este justificată în temeiul articolului 9 alineatul 1 din AGG. Normele care reglementează Biserica Protestantă din Germania prevăd că apartenența la o biserică creștină este o cerință esențială pentru crearea unei relații de muncă. Dreptul de a pune în aplicare o astfel de cerință face parte din dreptul de autodeterminare a bisericilor, protejat de legea constituțională germană, care decurge din articolul 140 din GG coroborat cu articolul 137 alineatul 3 din WRV. Acest lucru este compatibil cu legislația Uniunii, în special având în vedere articolul 17 TFUE. În plus, aderarea religioasă, în conformitate cu identitatea organizației pârâte, este o cerință profesională justificată datorită naturii activităților.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="9"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>În ceea ce privește prima întrebare, din decizia de trimitere rezultă că voința expresă a legiuitorului german este transpunerea articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 astfel încât să se mențină dispozițiile și practicile legale existente; legiuitorul național a luat această decizie în raport cu jurisprudența Bundesverfassugsgericht (Curtea Constituțională Federală) și a făcut trimitere expresă la articolul 140 din GG coroborat cu articolul 137 alineatul 3 din WRV în ceea ce privește <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0047" REF.END="QE0047"/>privilegiul autodeterminării<QUOT.END REF.START="QS0047" CODE="201D" ID="QE0047"/>. Astfel, în temeiul dreptului german, controlul jurisdicțional în contextul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 se limitează la controlul de plauzibilitate, pe baza concepției de identitate a unei religii, definită prin credință. Cu toate acestea, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă o astfel de interpretare a articolului 9 alineatul 1 din AGG este compatibilă cu dreptul Uniunii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>În ceea ce privește a doua întrebare, instanța de trimitere arată că jurisprudența constantă a Curții impune să se analizeze dacă interdicția discriminării pe bază de religie este un drept subiectiv care impune neaplicarea unor dispoziții contradictorii ale statului membru, chiar și în litigiile dintre două părți private<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160419">19 aprilie 2016</DATE>, <NAME.CASE>DI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑441/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:278">EU:C:2016:278</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100119">19 ianuarie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Kücükdeveci</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑555/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:21">EU:C:2010:21</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0051">51</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Cu toate acestea, nu s‑a stabilit încă dacă acest lucru se aplică atunci când un angajator se bazează pe dreptul primar al Uniunii, cum ar fi articolul 17 TFUE, pentru a justifica dezavantajele bazate pe religie.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>În ceea ce privește a treia întrebare, se solicită clarificarea modului în care criteriile stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la ceea ce decizia de trimitere numește conflicte de loialitate referitoare la confesiunea religioasă în raporturile de muncă stabilite ar putea avea legătură cu interpretarea articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78. Aceste criterii includ în special natura postului vizat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20140612">12 iunie 2014</DATE>, Fernández Martínez împotriva Spaniei, CE: CEDO:2014:0612JUD005603007, punctul 131, <DATE ISO="20100923">23 septembrie 2010</DATE>, Obst împotriva Germaniei, CE:ECHR:2010:0923JUD000042503, punctele 48-51, și <DATE ISO="20100923">23 septembrie 2010</DATE>, Schüth împotriva Germaniei, CE:ECHR:2010:0923JUD000162003, punctul 69.</P></NOTE>, proximitatea activității în cauză de misiunea proclamată<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20100923">23 septembrie 2010</DATE> Schüth împotriva Germaniei, CE: CEDO:2010:0923JUD000162003, punctul 69. A se vedea și credibilitatea bisericii atât în ochii publicului, cât și în cei ai propriilor săi fideli, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20110203">3 februarie 2011</DATE>, Siebenhaar împotriva Germaniei, CE:ECHR:2011:0203JUD001813602, punctul 46, și dacă poziția în cauză era una importantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20100923">23 septembrie 2010</DATE>, Obst împotriva Germaniei, CE:ECHR:2010:0923JUD000042503, punctul 51.</P></NOTE> și protecția drepturilor terților, de exemplu interesul unei universități catolice ca predarea să fie caracterizată de convingeri catolice<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20091020">20 octombrie 2009</DATE>, Lombardi Vallauri împotriva Italiei, CE:ECHR:2009:1020JUD003912805, punctul 41.</P></NOTE>. Curtea Europeană a Drepturilor Omului întreprinde și un exercițiu de ponderare a drepturilor și intereselor concurente<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20100923">23 septembrie 2010</DATE>, Schüth împotriva Germaniei, CE:ECHR:2010: 0923JUD000162003, punctul 69.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">V.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Analiză</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">A.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Prezentare generală</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>Vom începe analiza prin abordarea a trei chestiuni preliminare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>În primul rând, vom examina dacă răspunsul la întrebările adresate necesită o reflecție asupra aspectului dacă pârâta desfășura sau nu desfășura <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0048" REF.END="QE0048"/>activități economice<QUOT.END REF.START="QS0048" CODE="201D" ID="QE0048"/> atunci când a publicat anunțul de angajare a unor membri ai bisericilor creștine identificate pentru a pregăti raportul privind discriminarea rasială și pentru a o reprezenta cu titlu profesional și în cele din urmă a selectat o astfel de persoană.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>În al doilea rând, vom detalia motivele pentru care articolul 52 alineatul (3) și articolul 53 din cartă sunt esențiale pentru soluționarea problemelor juridice apărute în procedura principală. Articolul 52 alineatul (3) din cartă prevede că, în măsura în care drepturile cuprinse în cartă corespund drepturilor garantate de CEDO, semnificația și domeniul de aplicare al acestor drepturi sunt identice. Articolul 52 alineatul (3) adaugă că această dispoziție <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0049" REF.END="QE0049"/>nu împiedică protecția mai extinsă oferită de dreptul Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0049" CODE="201D" ID="QE0049"/>. Partea din articolul 53 care este de primă importanță se referă la afirmația, astfel cum a fost interpretată de Curte în Hotărârea din cauza Melloni<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130226">26 februarie 2013</DATE> (<NO.CASE>C‑399/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:107">EU:C:2013:107</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0059">59</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Concluziile avocatului general Bot prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>M.A.S și M.B.</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑42/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:564">EU:C:2017:564</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0157">157</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0158">158</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>) (cauză pendinte).</P></NOTE>, că nimic din <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0050" REF.END="QE0050"/> prezenta cartă nu poate fi interpretat ca restrângând sau aducând atingere drepturilor omului și libertăților fundamentale recunoscute, în domeniile de aplicare corespunzătoare, de dreptul Uniunii și […] prin Constituțiile statelor membre<QUOT.END REF.START="QS0050" CODE="201D" ID="QE0050"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>În al treilea rând, vom detalia inconsecvențele din materialul care a fost prezentat Curții cu privire la conținutul precis al dreptului german, așa cum este elaborat în jurisprudența Bundesverfassungsgericht (Curtea Constituțională Federală), în ceea ce privește limitele controlului jurisdicțional al organizațiilor religioase care invocă privilegiul ecleziastic al autodeterminării în contextul dreptului muncii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>Apoi vom răspunde la întrebările adresate. Vom răspunde mai întâi la prima și la a treia întrebare, întrucât acestea solicită în esență o interpretare a articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 în lumina dreptului primar al Uniunii, inclusiv a articolului 17 TFUE, și a jurisprudenței pertinente a Curții și a Curții Europene a Drepturilor Omului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>Pentru a răspunde la prima întrebare, vom analiza dacă trimiterea de la articolul 17 TFUE la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0051" REF.END="QE0051"/>statutul<QUOT.END REF.START="QS0051" CODE="201D" ID="QE0051"/> organizațiilor religioase în conformitate cu legislația statului membru, combinată cu aluzia la dispozițiile și principiile constituționale ale statului membru, făcută la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>Având în vedere că procedura principală se referă la convingerile reclamantei, iar nu la comportamentul acesteia, cerința de a avea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0052" REF.END="QE0052"/><HT TYPE="ITALIC">o atitudine</HT> de bună‑credință și de loialitate față de etica organizației<QUOT.END REF.START="QS0052" CODE="201D" ID="QE0052"/> (sublinierea noastră) prevăzută la articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2000/78 nu este relevantă pentru procedura principală.</P></NOTE>, sunt suficiente pentru a crea o trimitere la dreptul statelor membre, iar în cauza principală la dreptul german, în ceea ce privește amploarea și intensitatea controlului jurisdicțional atunci când un angajat sau un potențial angajat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>Articolul 3 din Directiva 2000/78 cuprinde printre altele atât încadrarea în muncă [articolul 3 alineatul (1) litera (a)], cât și concedierea [articolul 3 alineatul (1) litera (c)].</P></NOTE> contestă folosirea de către o organizație religioasă a prevederilor articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 pentru a justifica un tratament inegal în ceea ce privește religia sau convingerea în raporturile de muncă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>Vom examina analiza pregătită în răspunsul la prima întrebare, identificând <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0053" REF.END="QE0053"/>cerințele<QUOT.END REF.START="QS0053" CODE="201D" ID="QE0053"/>, așa cum am menționat în a treia întrebare (pe care preferăm să le numim <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0054" REF.END="QE0054"/>factori<QUOT.END REF.START="QS0054" CODE="201D" ID="QE0054"/> relevanți pentru analiză) în ceea ce privește natura activităților sau contextul în care sunt exercitate, ca cerințe profesionale esențiale, legitime și justificate, având în vedere etica organizației, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>A doua întrebare, pe care o vom examina în final, se referă la consecințele care vor rezulta, în ceea ce privește căile de atac, dacă interpretarea dată dispozițiilor dreptului Uniunii relevante pentru soluționarea litigiului este incompatibilă cu textul dispozițiilor relevante din dreptul german, în măsura în care nu este posibilă interpretarea acestora în conformitate cu dreptul Uniunii.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="11"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>Această problemă apare deoarece dreptul fundamental, potrivit legislației Uniunii, de a nu fi discriminat pe baza convingerilor este exprimat în mod concret într‑o directivă a Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160419">19 aprilie 2016</DATE> <NAME.CASE>DI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑441/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:278">EU:C:2016:278</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Având în vedere că normele privind aplicarea directivelor în legislația statelor membre sunt irelevante atunci când un drept fundamental aplicat orizontal este reflectat într‑un articol al tratatului, poziția legală este mai simplă. A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19741212">12 decembrie 1974</DATE>, <NAME.CASE>Walrave și Koch</NAME.CASE> (<NO.CASE>36/74</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1974:140">EU:C:1974:140</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19780615">15 iunie 1978</DATE>, <NAME.CASE>Defrenne</NAME.CASE> (<NO.CASE>149/77</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1978:130">EU:C:1978:130</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20000606">6 iunie 2000</DATE>, <NAME.CASE>Angonese</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑281/98</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2000:296">EU:C:2000:296</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>). A se vedea în general Tridimas, T., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0055" REF.END="QE0055"/>Horizontal effect of general principles: bold rulings and fine distinctions<QUOT.END REF.START="QS0055" CODE="201D" ID="QE0055"/> în Bernitz, U., Groussot, X., și Schulyok, F., <HT TYPE="ITALIC">General Principles of EU Law and European Private Law</HT>, Wolters Kluwer, 2013 p. 213.</P></NOTE>, iar cauza principală privește o situație orizontală în care directiva menționată este invocată de ambele părți una împotriva celeilalte; reclamanta este o persoană particulară, iar pârâta este o asociație de drept privat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>Nimic din dosar nu sugerează că pârâta a fost însărcinată să îndeplinească o misiune de interes public și că i s‑au acordat, în acest scop, puteri speciale de către guvernul german sau că pârâta este o persoană juridică de drept public, caz în care ar fi <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0056" REF.END="QE0056"/>asimilată statului<QUOT.END REF.START="QS0056" CODE="201D" ID="QE0056"/> și supusă doctrinei efectului direct în raport cu Directiva 2000/78. A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171010">10 octombrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Farrell</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑413/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:745">EU:C:2017:745</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Reclamanta se întemeiază pe articolele 1 și 2 din Directiva 2000/78 împotriva pârâtei, iar pârâta se întemeiază pe articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 împotriva reclamantei. Cu toate acestea, Curtea a statuat în mod consecvent că o directivă nu poate, în sine, să impună o obligație unei persoane fizice și nu poate fi invocată ca atare împotriva unei persoane<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>A se vedea cel mai recent Hotărârea Farrell, i<HT TYPE="ITALIC">bidem</HT>, punctul 31 și jurisprudența citată. A se vedea de asemenea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120124">24 ianuarie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Dominguez</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑282/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:33">EU:C:2012:33</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140115">15 ianuarie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Association de médiation sociale</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑176/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2">EU:C:2014:2</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100119">19 ianuarie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Kücükdeveci</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑555/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:21">EU:C:2010:21</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0046">46</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20041005">5 octombrie 2004</DATE>, <NAME.CASE>Pfeiffer și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑397/01-C‑403/01</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:584">EU:C:2004:584</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0108">108</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>Obligația instanțelor statelor membre de a interpreta legislația statelor membre compatibilă cu legislația Uniunii are și alte limite. Astfel, obligația unei instanțe naționale de a se referi la dreptul Uniunii atunci când interpretează și aplică normele relevante ale dreptului intern este limitată de principiile generale de drept și nu poate servi drept bază pentru o interpretare a dreptului național <HT TYPE="ITALIC">contra legem</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160419">19 aprilie 2016</DATE>, <NAME.CASE>DI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑441/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:278">EU:C:2016:278</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată). Conform Concluziilor avocatului general Sharpston prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Farrell</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑413/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:492">EU:C:2017:492</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>) la punctul 150, în care avocatul general solicită Curții să reanalizeze și să revizuiască justificările prezentate în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19940714">14 iulie 1994</DATE>, <NAME.CASE>Faccini Dori</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑91/92</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1994:292">EU:C:1994:292</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>) pentru respingerea efectului direct orizontal al directivelor.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>În consecință, această manifestare a interzicerii clasice a efectului orizontal direct al directivelor vine în contradicție cu o altă regulă elaborată în jurisprudența Curții. Cu alte cuvinte, deși dreptul fundamental de a nu fi discriminat pe baza vârstei a fost exprimat în mod specific într‑o directivă a Uniunii, el are totuși un efect direct orizontal în măsura în care <HT TYPE="ITALIC">toate</HT> prevederile naționale incompatibile cu acesta urmează să fie înlăturate, chiar prevederi <HT TYPE="ITALIC">contra legem</HT>, și chiar în litigiile în care o persoană privată se opune altei persoane private<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>Pentru o discuție aprofundată a limitelor efectelor orizontale ale directivelor, a se vedea Concluziile avocatului general Bot prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>DI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑441/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:776">EU:C:2015:776</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>În consecință, prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere dorește să afle dacă interzicerea discriminării pe motive de religie și convingeri aparține aceluiași cadru de drept precum interzicerea discriminării pe motive de vârstă, astfel încât instanța de trimitere națională are obligația de a înlătura <HT TYPE="ITALIC">toate</HT> măsurile naționale incompatibile cu dreptul Uniunii [în particular cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78], în pofida naturii orizontale a litigiului pe care îl are în fața sa<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>La punctul 62 din Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Bougnaoui și ADDH</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑188/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:553">EU:C:2016:553</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), se sugerează că principiul nediscriminării pe bază de religie, precum interzicerea discriminării pe motive de vârstă, este un principiu general cărui i s‑a dat expresie în Directiva 2000/78. La punctele 144-146 din Concluziile avocatului general Kokott prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>CHEZ Razpredelenie Bulgaria</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑83/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:170">EU:C:2015:170</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), în special la punctele 144-146, se susține că principiul nediscriminării pe bază de origine etnică și rasă, care este exprimat în mod expres în Directiva 2000/43/CE a Consiliului din <DATE ISO="20000629">29 iunie 2000</DATE> de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, indiferent de originea rasială sau etnică (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="180" PAGE.FIRST="22" DATE.PUB="2000">JO 2000, L 180, p. 22</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 20/vol. 1, p. 19), are același statut, cel puțin în raporturile juridice care <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0057" REF.END="QE0057"/>se caracterizează printr‑un dezechilibru structural între părți<QUOT.END REF.START="QS0057" CODE="201D" ID="QE0057"/>.</P></NOTE>. Pe de altă parte, din decizia de trimitere, dacă nu chiar din textul celei de a doua întrebări, rezultă în mod clar că instanța de trimitere solicită de asemenea să se stabilească dacă articolul 17 TFUE este în vreun fel relevant în acest context.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="12"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">B.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Observații introductive</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Activitățile organizațiilor religioase și domeniul de aplicare al dreptului Uniunii</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>Religia nu a avut niciun loc în vreunul dintre cele trei tratate care întemeiază Comunitatea Economică Europeană, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului sau Comunitatea Europeană a Energiei Atomice. Mai mult decât atât, din cauza obiectivelor – ce pot părea acum modeste – ale Tratatului de la Roma, creat în esență în scopul realizării integrării economice<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>A se vedea articolul 2 din Tratatul CEE. Această dispoziție a devenit articolul 2 CE și trebuie comparată cu lista competențelor care se regăsește acum la articolul 3 TUE, care <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0058" REF.END="QE0058"/>se concentrează pe obiective neeconomice într‑o măsură mult mai mare decât Tratatul CE<QUOT.END REF.START="QS0058" CODE="201D" ID="QE0058"/>. A se vedea Lenaerts, K., și van Nuffel, P., <HT TYPE="ITALIC">European Union Law</HT>, Sweet and Maxwell, 2011, p. 107.</P></NOTE>, jurisprudența timpurie a Curții a determinat circumstanțele în care participarea la o comunitate bazată pe religie sau o altă formă de filosofie a intrat în domeniul de aplicare a dreptului comunitar exclusiv pe bază economică.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>În Hotărârea Steymann din 1988, Curtea a constatat că domeniul de aplicare al legislației CEE încorporează participarea la o comunitate bazată pe religie sau o altă formă de filosofie, în măsura în care această participare poate fi considerată o activitate economică în sensul articolului 2 din tratat”<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19881005">5 octombrie 1988</DATE>, <NAME.CASE>Steymann</NAME.CASE> (<NO.CASE>196/87</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1988:475">EU:C:1988:475</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0009">9</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19861023">23 octombrie 1986</DATE>, <NAME.CASE>van Roosmalen</NAME.CASE> (<NO.CASE>300/84</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1986:402">EU:C:1986:402</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, avocatul general Slynn observând în Concluziile prezentate în cauza Humbel și Edel în același an că ordinele religioase <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0059" REF.END="QE0059"/>angajează oameni și plătesc pentru căldură și lumină<QUOT.END REF.START="QS0059" CODE="201D" ID="QE0059"/> și că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0060" REF.END="QE0060"/>pot de asemenea taxa anumite servicii<QUOT.END REF.START="QS0060" CODE="201D" ID="QE0060"/>. Cu toate acestea, avocatul general Slynn a subliniat că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0061" REF.END="QE0061"/>adevăratul test este dacă serviciile sunt furnizate ca parte a unei activități economice<QUOT.END REF.START="QS0061" CODE="201D" ID="QE0061"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P><REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Humbel și Edel</NAME.CASE> (<NO.CASE>263/86</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1988:151">EU:C:1988:151</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, la p. 5379). Aceeași abordare se aplică în cazul participărilor sportive și referitor la unitățile de învățământ. A se vedea recent Concluziile avocatului general Kokott prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Congregación de Escuelas Pías Provincia Betania</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑74/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:135">EU:C:2017:135</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, dependența de integrarea economică pentru a motiva competența Uniunii s‑a diminuat în urma modificărilor ulterioare ale tratatului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>Pentru explicații, a se vedea de exemplu Konstadinides, T, <HT TYPE="ITALIC">Division of Powers in European Union Law</HT>, Wolters Kluwer, 2009, în special capitolul 1, și la p. 12. Lenaerts și Nuffel, <HT TYPE="ITALIC">op. cit</HT>., p. 106-111.</P></NOTE>, astfel încât chestiunea dacă o organizație religioasă este sau nu implicată într‑o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0062" REF.END="QE0062"/>activitate economică<QUOT.END REF.START="QS0062" CODE="201D" ID="QE0062"/> nu va fi întotdeauna pertinentă pentru a tranșa pe fond dreptul Uniunii în cauză. De exemplu, astfel de organizații s‑au luptat împotriva restricțiilor privind libera circulație care le afectează interesele pe care statele membre au căutat să le justifice pe baza politicii publice<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>De exemplu, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20000314">14 martie 2000</DATE>, <NAME.CASE>Église de scientologie</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑54/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2000:124">EU:C:2000:124</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>). Pentru critica lipsei de discuție a libertății religioase în acest caz, a se vedea McCrea, <HT TYPE="ITALIC">op. cit</HT>., p. 188-190. A se vedea de asemenea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19741204">4 decembrie 1974</DATE>, <NAME.CASE>Van Duyn</NAME.CASE> (<NO.CASE>41/74</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1974:133">EU:C:1974:133</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, exercițiu care poate implica luarea în considerare a politicilor <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0063" REF.END="QE0063"/>de natură morală și filosofică<QUOT.END REF.START="QS0063" CODE="201D" ID="QE0063"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>Concluziile avocatului general Van Gerven prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Society for the Protection of Unborn Children Ireland</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑159/90</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1991:249">EU:C:1991:249</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0026">26</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). De exemplu, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19940324">24 martie 1994</DATE>, <NAME.CASE>Schindler</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑275/92</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1994:119">EU:C:1994:119</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0060">60</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În conformitate cu actualul cadru constituțional al Uniunii Europene, atât organizațiile religioase<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>Liga van Moskeeën en Islamitische Organisaties Provincie Antwerpen și alții (C‑426/16) (cauză pendinte).</P></NOTE>, cât și persoanele fizice<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>Hotărârile din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170314">14 martie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Bougnaoui și ADDH</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑188/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:204">EU:C:2017:204</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>) și <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>G4S Secure Solutions</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑157/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:203">EU:C:2017:203</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>). A se vedea și cauza IR (C‑68/17) (cauză pendinte).</P></NOTE> pot solicita protecția acordată de articolul 10 din cartă pentru a contesta dreptul lor la libertatea religioasă în ceea ce privește actele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>De exemplu, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19761027">27 octombrie 1976</DATE>, <NAME.CASE>Prais/Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>130/75</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1976:142">EU:C:1976:142</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> și cele ale statelor membre atunci când pun în aplicare dreptul Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130226">26 februarie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Åkerberg Fransson</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑617/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:105">EU:C:2013:105</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170516">16 mai 2017</DATE>, <NAME.CASE>Berlioz Investment Fund</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑682/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:373">EU:C:2017:373</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, indiferent dacă aceste măsuri au sau nu au ca scop reglementarea activităților economice. Același lucru este valabil și pentru litigiile de natură orizontală, precum cel din procedura principală, care implică interpretarea dreptului din statul membru în conformitate cu o directivă, în măsura în care acest lucru este posibil<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>Stabilită în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19901113">13 noiembrie 1990</DATE>, <NAME.CASE>Marleasing</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑106/89</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1990:395">EU:C:1990:395</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>). A se vedea punctele 42-44 de mai sus.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="13"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>În consecință, în pofida argumentelor prezentate de reprezentantul Comisiei în ședință, ne‑am exprimat opinia potrivit căreia este lipsită de relevanță, în cadrul întrebărilor preliminare formulate în procedura principală, chestiunea dacă pârâta a exercitat sau nu a exercitat o activitate economică atunci când a publicat anunțul de angajare a unei persoane pentru pregătirea raportului privind discriminarea rasială adresat numai potențialilor candidați care aparțineau unei categorii determinate de confesiuni creștine și a selectat un candidat din aceste categorii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>Abordarea susținută de Comisie ar putea, într‑adevăr, să conducă la o diminuare nejustificată a domeniului de aplicare <HT TYPE="ITALIC">ratione materiae</HT> al articolului 17 TFUE în ceea ce privește recunoașterea statutului bisericilor, al asociațiilor sau comunităților religioase și al organizațiilor filosofice și neconfesionale în temeiul dreptului național doar atunci când acestea desfășoară activități economice. Ar putea diminua de asemenea domeniul de aplicare <HT TYPE="ITALIC">ratione materiae</HT> al dreptului Uniunii în privința acestor organizații într‑o manieră incompatibilă cu paradigma modernă a competențelor Uniunii, astfel cum este prevăzută în Tratatele UE și FUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>De exemplu, ar trebui o organizație religioasă care construiește un centru de cult de mari dimensiuni să fie exceptată de la cerințele Directivei 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20111213">13 decembrie 2011</DATE> privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="026" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2012">JO 2012, L 26, p. 1</REF.DOC.OJ>.</P></NOTE> doar pentru că respectiva construcție nu va avea scop comercial, ci va fi folosită exclusiv pentru rugăciune, astfel încât organizația religioasă în cauză nu ar putea fi privită ca fiind implicată în activități economice? La această întrebare trebuie în mod necesar să se răspundă negativ<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0037"><P>Aici se poate face distincție între procedura principală și problema analizată de Curte în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170627">27 iunie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Congregación de Escuelas Pías Provincia Betania</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑74/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:496">EU:C:2017:496</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>). În acea cauză, faptul că organizația religioasă reclamantă era sau nu era implicată în <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0064" REF.END="QE0064"/>activități economice<QUOT.END REF.START="QS0064" CODE="201D" ID="QE0064"/> era esențial pentru a stabili dacă o scutire fiscală pe care o solicita guvernului spaniol a reprezentat ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, în temeiul jurisprudenței Curții în acest domeniu. A se vedea Concluziile avocatului general Kokott prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Congregación de Escuelas Pías Provincia Betania</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑74/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:135">EU:C:2017:135</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0060">60</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Reguli de aplicare a cartei și procedura principală</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>Carta se va aplica în procedura principală conform următoarelor reguli.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>În primul rând, potrivit jurisprudenței constante a Curții, normele dreptului derivat al Uniunii trebuie interpretate și aplicate în conformitate cu drepturile fundamentale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0038"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170810">10 august 2017</DATE>, <NAME.CASE>Tupikas</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑270/17 PPU</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:628">EU:C:2017:628</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0060">60</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. De asemenea, Curtea a statuat că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0065" REF.END="QE0065"/>dreptul garantat la articolul 10 alineatul (1) din cartă corespunde dreptului garantat la articolul 9 din CEDO și, în conformitate cu articolul 52 alineatul (3) din cartă, are același înțeles și domeniu de aplicare<QUOT.END REF.START="QS0065" CODE="201D" ID="QE0065"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0039"><P>Hotărârile din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170314">14 martie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Bougnaoui și ADDH</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑188/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:204">EU:C:2017:204</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>) și <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>G4S Secure Solutions</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑157/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:203">EU:C:2017:203</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Explicațiile la articolul 10 din cartă (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="303" PAGE.FIRST="17" DATE.PUB="2007">JO 2007, C 303, p. 17</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>. Articolul 52 alineatul (3) din cartă vizează asigurarea coerenței între drepturile cuprinse în cartă și drepturile corespondente garantate de CEDO, fără a aduce atingere autonomiei dreptului Uniunii și celei a Curții de Justiție a Uniunii Europene<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0040"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160728">28 iulie 2016</DATE>, <NAME.CASE>JZ</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑294/16 PPU</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:610">EU:C:2016:610</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată). A se vedea de asemenea articolul 6 alineatul (1) TUE.</P></NOTE>. În consecință, dreptul comunităților religioase, precum pârâta, la existența autonomă este garantat până la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0066" REF.END="QE0066"/>pragul minim de protecție<QUOT.END REF.START="QS0066" CODE="201D" ID="QE0066"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0041"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170315">15 martie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Al Chodor</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑528/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:213">EU:C:2017:213</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> stabilit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Acest <HT TYPE="ITALIC">forum externum</HT> al libertății religioase trebuie să fie luat în considerare în interpretarea articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 și a articolului 17 TFUE.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="14"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>În al doilea rând, în același timp, având în vedere că articolul 9 din CEDO garantează și <HT TYPE="ITALIC">forum internum</HT> de libertate a religiei și a convingerilor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0042"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170314">14 martie 2017</DATE>, <NAME.CASE>GS4 Secure Solutions</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑157/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:203">EU:C:2017:203</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, care include libertatea de a nu face parte dintr‑o religie<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0043"><P>A se vedea de exemplu Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20170406">6 aprilie 2017</DATE>, Klein și alții împotriva Germaniei, CE:ECHR:2017:0406JUD001013811, punctul 77 și jurisprudența citată. O cerere de trimitere a acestei cauze Marii Camere este pendinte.</P></NOTE>, trebuie să se țină seama de interpretarea articolului 1 și a articolului 2 din Directiva 2000/78, având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care este relevantă sub acest aspect al articolului 9 din CEDO, pentru a determina dacă, potrivit dreptului Uniunii, reclamanta a suferit o discriminare nelegală sau mai degrabă fost supusă unui tratament inegal justificat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0044"><P>A se vedea Concluziile avocatului general Kokott prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>GS Secure Solutions</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑157/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:382">EU:C:2016:382</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Abordarea Curții Europene a Drepturilor Omului față de limitările justificate în temeiul articolului 9 paragraful 2 din CEDO presupune stabilirea aspectului dacă măsura contestată este <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0067" REF.END="QE0067"/>necesară într‑o societate democratică<QUOT.END REF.START="QS0067" CODE="201D" ID="QE0067"/>. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului va stabili dacă motivele invocate pentru a justifica diferența de tratament pe bază de religie sau convingeri sunt relevante, suficiente și proporționale cu scopul legitim urmărit, acesta din urmă implicând un exercițiu de cântărire a drepturilor și intereselor altora împotriva comportamentului contestat. A se vedea punctul 47 din Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Bougnaoui și ADDH</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑188/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:553">EU:C:2016:553</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), citând Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din <DATE ISO="20010215">15 februarie 2001</DATE>, Dahlab împotriva Elveției, CE:ECHR:2001:0215DEC004239398.</P></NOTE>. Atât reclamanta, cât și pârâta au, desigur, dreptul la o cale de atac efectivă pentru a‑și exercita drepturile respective în temeiul articolului 47 din cartă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0045"><P>A se vedea de asemenea articolul 19 alineatul (2) TUE. Conform Explicațiilor cu privire la cartă (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="303" PAGE.FIRST="17" DATE.PUB="2007">JO 2007, C 303, p. 17</REF.DOC.OJ>), articolul 47 primul paragraf din cartă se bazează pe articolul 13 din CEDO, deși, în conformitate cu legislația Uniunii, protecția acordată este mai extinsă. Articolul 47 al doilea paragraf corespunde articolului 6 alineatul (1) din CEDO. Pentru analize detaliate și recente, vezi Concluziile avocatului general Wathelet prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Berlioz Investment Fund</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑682/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:2">EU:C:2017:2</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>) și Prechal, S., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0068" REF.END="QE0068"/> The Court of Justice and Effective Judicial Protection: What has the Charter Changed?<QUOT.END REF.START="QS0068" CODE="201D" ID="QE0068"/> în Paulussen, C., Takács, T., Lazic, V., și Van Rompuy, B. (ed.), <HT TYPE="ITALIC">Fundamental Rights in International and European Law: Public and Private Law Perspective</HT>, Springer, Berlin, 2016, p. 143. Curtea a afirmat recent că caracteristicile căilor de atac prevăzute într‑o directivă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0069" REF.END="QE0069"/>trebuie […] să fie stabilite în conformitate cu articolul 47 din cartă<QUOT.END REF.START="QS0069" CODE="201D" ID="QE0069"/>. A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170927">27 septembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Puškár</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑73/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:725">EU:C:2017:725</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0060">60</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată). A se vedea de asemenea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din <DATE ISO="20091020">20 octombrie 2009</DATE>, Lombardi Vallauri împotriva Italiei, CE:ECHR:2009:1020JUD003912805, punctele 66-72.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>Aceasta ne conduce la al treilea mod în care carta este relevantă pentru procedura principală. Atât din jurisprudența Curții, cât și din cea a Curții Europene a Drepturilor Omului rezultă că, în caz de coliziune sau de concurență între drepturi, este esențial ca instanțele să efectueze un exercițiu de ponderare între interesele concurente aflate în joc<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0046"><P>O analiză care a determinat ponderarea drepturilor concurente a fost deosebit de importantă în Hotărârea Curții din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170314">14 martie 2017</DATE>, <NAME.CASE>G4S Secure Solutions</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑157/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:203">EU:C:2017:203</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20041014">14 octombrie 2004</DATE>, <NAME.CASE>Omega</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑36/02</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:614">EU:C:2004:614</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>). În fața Curții Europene a Drepturilor Omului, a se vedea mai jos punctele 68-75.</P></NOTE>. Aceeași abordare trebuie în mod necesar să fie aplicată în soluționarea litigiului din procedura principală, în care nu există un conflict direct între o persoană și stat asupra protecției drepturilor fundamentale, dar în care acesta din urmă este protector al drepturilor aflate în conflict<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0047"><P>Jellinek, G., <HT TYPE="ITALIC">System der subjektiven őffentlichen Rechte</HT>, Mohr Siebeck, 1905, p. 125.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>Astfel, articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 ar putea fi considerat drept manifestare legislativă în cadrul Uniunii a dreptului reclamantei la autonomie și la autodeterminare protejat în temeiul articolelor 9 și 11 din CEDO, cu mențiunea că fraza <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0070" REF.END="QE0070"/>având în vedere etica organizațiilor<QUOT.END REF.START="QS0070" CODE="201D" ID="QE0070"/> este elementul esențial al articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78, care trebuie interpretat în lumina jurisprudenței relevante a Curții Europene a Drepturilor Omului. Articolele 1 și 2 din Directiva 2000/78 reprezintă manifestarea legislativă a dreptului reclamantei de a nu fi discriminată pe motive de religie sau convingeri, protejat de articolele 9 și 14 din CEDO în coroborare cu articolul 2 alineatul (5) din Directiva 2000/78 și mandatul acesteia din urmă pentru statele membre de a menține măsurile necesare printre altele pentru <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0071" REF.END="QE0071"/>protecția drepturilor și libertăților semenilor<QUOT.END REF.START="QS0071" CODE="201D" ID="QE0071"/>, pe care instanțele trebuie să le ia atunci când se confruntă cu o concurență între drepturi<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0048"><P>A se vedea în special în această privință Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110913">13 septembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Prigge și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑447/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:573">EU:C:2011:573</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0052">52</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0064">64</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="15"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>În al patrulea rând, un alt element al articolului 52 alineatul (3) din cartă, alături de textul articolului 53 din cartă, este esențial pentru abordarea care trebuie aplicată întrebărilor care au apărut în procedura principală. Articolul 52 alineatul (3) prevede de asemenea că această dispoziție <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0072" REF.END="QE0072"/>nu împiedică protecția mai extinsă a dreptului Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0072" CODE="201D" ID="QE0072"/>, în timp ce articolul 53, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0073" REF.END="QE0073"/>Nivelul de protecție<QUOT.END REF.START="QS0073" CODE="201D" ID="QE0073"/>, prevede printre altele că nicio dispoziție din cartă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0074" REF.END="QE0074"/>nu poate fi interpretată ca restrângând sau aducând atingere drepturilor omului și libertăților fundamentale recunoscute, în domeniile de aplicare corespunzătoare, de dreptul Uniunii și […] prin Constituțiile statelor membre<QUOT.END REF.START="QS0074" CODE="201D" ID="QE0074"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0049"><P>A se vedea de asemenea articolul 52 alineatul (4) din cartă.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>În ceea ce privește <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0075" REF.END="QE0075"/>protecția mai extinsă<QUOT.END REF.START="QS0075" CODE="201D" ID="QE0075"/> pe care Uniunea o poate oferi în temeiul articolului 52 alineatul (3) din cartă, după cum se va vedea în secțiunea V(C) de mai jos în răspunsul la prima întrebare, trebuie să se acorde atenția cuvenită chestiunii dacă articolul 17 TFUE și articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 se referă sau nu se referă la situațiile în care Uniunea a ales să ofere o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0076" REF.END="QE0076"/>protecție mai extinsă<QUOT.END REF.START="QS0076" CODE="201D" ID="QE0076"/> decât cea furnizată în temeiul CEDO în ceea ce privește amploarea și intensitatea controlului jurisdicțional al deciziilor în care organizațiile religioase precum pârâta pretind să își exercite dreptul la autonomie și autodeterminare, în timp ce a treia întrebare necesită descrierea factorilor care trebuie aplicați de o instanță atunci când ponderează dreptul de a nu fi discriminat pe baza religiei sau convingerii, protejat prin articolele 1 și 2 din Directiva 2000/78<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0050"><P>La punctele 60-67 din Concluziile prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Bougnaoui și ADDH</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑188/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:553">EU:C:2016:553</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), avocatul general Sharpston susține că libertatea de a nu fi supus unei discriminări directe pe motive de religie are o protecție mai extinsă în temeiul dreptului Uniunii decât în temeiul CEDO.</P></NOTE>, și dreptul la autodeterminarea și autonomia organizațiilor religioase, recunoscut la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>În ceea ce privește articolul 53 din cartă, Curtea a statuat în Hotărârea Melloni că această dispoziție trebuie interpretată în sensul că aplicarea normelor privind drepturile fundamentale care decurg din ordinea constituțională a unui stat membru este exclusă atunci când compromite <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0077" REF.END="QE0077"/>supremația, unitatea și caracterul efectiv ale dreptului Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0077" CODE="201D" ID="QE0077"/> pe teritoriul acelui stat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0051"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130226">26 februarie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Melloni</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑399/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:107">EU:C:2013:107</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0060">60</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Concluziile avocatului general Bot prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>M.A.S și M.B.</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑42/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:564">EU:C:2017:564</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0157">157</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>) (cauză pendinte).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>Totuși, asta este ceea ce pârâta solicită instanței naționale de trimitere, astfel încât un efect de compromitere a interdicției discriminării pe motiv de convingeri, garantată de articolele 1 și 2 din Directiva 2000/78, precum și a normelor de control jurisdicțional formulate în mod amplu și clar în directiva menționată<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0052"><P>A se vedea capitolul II din Directiva 2000/78, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0078" REF.END="QE0078"/>Căi de atac și de executare<QUOT.END REF.START="QS0078" CODE="201D" ID="QE0078"/>, care cuprinde printre altele articolul 9, privind apărarea drepturilor, și articolul 10, privind sarcina probei. De asemenea, sunt relevante două dispoziții cuprinse în capitolul IV, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0079" REF.END="QE0079"/>Dispoziții finale<QUOT.END REF.START="QS0079" CODE="201D" ID="QE0079"/>, și anume articolul 16, privind conformitatea, și articolul 17, privind sancțiunile. A se vedea de asemenea considerentele (30)-(32) și (35) ale Directivei 2000/78. Curtea a statuat, în contextul Directivei 2000/78, că toate persoanele care se consideră lezate prin neaplicarea în raport cu ele a principiului egalității de tratament trebuie să poată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0080" REF.END="QE0080"/>[să își valorifice drepturile] pe cale judiciară<QUOT.END REF.START="QS0080" CODE="201D" ID="QE0080"/>. A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120419">19 aprilie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Meister</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑415/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:217">EU:C:2012:217</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> ar apărea în mod necesar ca urmare a limitărilor impuse de legea constituțională germană, astfel cum este descrisă în decizia de trimitere, cu privire la intensitatea controlului jurisdicțional al justificărilor oferite de organizații precum pârâta pentru tratamentul inegal bazat pe religie sau convingeri în contextul raporturilor de muncă. Prin urmare, trebuie să se decidă dacă acest dispozitiv este compatibil cu legislația Uniunii prin efectele combinate ale articolului 17 TFUE și ale articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Controlul jurisdicțional al raporturilor de muncă și al organizațiilor religioase în Germania</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>În cele din urmă, este important de reținut că acestei Curți i‑au fost furnizate descrieri incoerente atât ale jurisprudenței Bundesverfassungsgericht (Curtea Constituțională Federală), cât și ale măsurii în care aceasta impune restricții asupra controlului jurisdicțional al organizațiilor religioase care acționează ca angajatori, cu scopul păstrării dreptului ecleziastic la autodeterminare în temeiul articolului 137 din WRV și în special al articolului 137 alineatul 3 prima teză.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="16"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62.</NO.P><TXT>Potrivit deciziei de trimitere, în contextul unei cereri de despăgubire bazate pe discriminare în cadrul unui proces de ocupare/procedură de selecție pentru post, controlul de plauzibilitate înseamnă că standardul stabilit de biserica însăși nu poate fi verificat, ci aplicat ca atare în măsura în care angajatorul ecleziastic poate să susțină în mod plauzibil că apartenența la o anumită confesiune este expresia identității ecleziastice astfel cum este definită de credința sa.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, în ședință, reprezentantul Germaniei a subliniat că Bundesverfassungsgericht (Curtea Constituțională Federală) nu a scutit angajatorii ecleziastici de niciun fel de control jurisdicțional și a contestat, în această privință, analiza cuprinsă în decizia de trimitere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0053"><P>Hotărârea Bundesverfassungsgericht (Curtea Constituțională Federală) din <DATE ISO="20141022">22 octombrie 2014</DATE>, 2 BvR 661/12, în special la punctul 125, a fost menționată ca fiind pertinentă în această privință.</P></NOTE>. Reprezentantul Germaniei a susținut că Curtea Constituțională a realizat de fapt o examinare în două etape a conflictelor de tipul celui care a apărut în cauza principală<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0054"><P>Un proces de control jurisdicțional în două etape este menționat în decizia de trimitere ca o formă de control jurisdicțional care a fost elaborată de Bundesverfassungsgericht (Curtea Constituțională Federală) în contextul concedierilor și al discriminării pe bază de religie și credință, însă aceasta nu a decis încă dacă aceste reguli se aplică și procedurii de recrutare.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64.</NO.P><TXT>Reprezentantul Germaniei a susținut că punctul de plecare este acela că angajatorii ecleziastici pot decide singuri ce activități necesită aderarea la religia în cauză pentru recrutarea forței de muncă, iar controlul de plauzibilitate intervine în acest caz în prima etapă. Aici, instanțele germane de dreptul muncii pot evalua clasificarea decisă de angajatorul ecleziastic, deși exclude chestiuni doctrinare, cum ar fi interpretarea sfintelor scripturi. Apoi, în cea de a doua etapă, instanțele de dreptul muncii pot face o evaluare globală, punând în balanță interesele Bisericii și libertatea lor religioasă cu orice alte drepturi fundamentale concurente ale angajatului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0055"><P>Un exercițiu de ponderare este evident și în Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din <DATE ISO="20110203">3 februarie 2011</DATE>, Siebenhaar împotriva Germaniei, CE:ECHR:2011:0203JUD001813602, a se vedea în special punctele 42-46, și în Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din <DATE ISO="20100923">23 septembrie 2010</DATE>, Obst împotriva Germaniei, CE:ECHR:2010:0923JUD000042503. Argumentele prezentate de Robbers, <HT TYPE="ITALIC">op. cit</HT>., la p. 136, sunt în concordanță cu cele prezentate de reprezentantul Germaniei în ședință; Robbers citează BVerfG, <DATE ISO="19800325">25 martie 1980</DATE>, BVerfGE 53, 366, 400 și următoarele; BVerfG, <DATE ISO="19831213">13 decembrie 1983</DATE>, BVerfGE 66, 1, 22; BVerfG, <DATE ISO="19850604">4 iunie 1985</DATE>, BVerfGE 70, 138, 167; BVerfG, <DATE ISO="19860514">14 mai 1986</DATE>, BVerfGE 72, 278, 289. A se vedea de asemenea Freiherr von Campenhausen, A., și de Wall, H., <HT TYPE="ITALIC">Staatskirchenrecht</HT> (ediția a patra, München, C.‑H. Beck, 2006), p. 107-111.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65.</NO.P><TXT>Nu este de competența Curții să interpreteze dispozițiile relevante ale dreptului statelor membre în cadrul deciziilor de trimitere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0056"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130613">13 iunie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Kostov</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑62/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:391">EU:C:2013:391</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Curtea este constrânsă de împărțirea competenței între instanțele Uniunii și instanțele naționale, de contextul faptic și legislativ, astfel cum este descris în decizia de trimitere, în care sunt stabilite întrebările care îi sunt adresate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0057"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>, punctul 25 și jurisprudența citată.</P></NOTE>. Odată ce Curtea a interpretat articolul 17 TFUE și articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78, astfel cum i s‑a cerut prin prima și prin a treia întrebare, atunci instanța de trimitere trebuie să stabilească dacă articolul 137 din WRV și articolul 9 alineatul (1) din AGG pot fi interpretate în conformitate cu legislația Uniunii și, dacă acest lucru nu este posibil, să aplice răspunsul Curții la a doua întrebare.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">C.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Prima întrebare</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66.</NO.P><TXT>Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă această dispoziție trebuie interpretată în sensul că un angajator, precum pârâta din procedura principală sau Biserica în numele său, poate decide în mod autonom dacă apartenența unui candidat la o anumită religie, din cauza natura activităților sau a contextului în care acestea se desfășoară, constituie o cerință ocupațională esențială, legitimă și justificată, având în vedere etica pârâtei.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67.</NO.P><TXT>Se va analiza mai întâi jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care este relevantă în privința limitării controlului jurisdicțional atunci când există o concurență între dreptul organizațiilor religioase la autonomie, așa cum este protejat prin articolele 9 și 11 din CEDO, și un alt drept garantat în egală măsură de CEDO, cum ar fi dreptul la respectarea vieții private prevăzut la<?PAGE NO="17"?> articolul 8. În continuare, va fi analizat articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78, pentru a stabili dacă acesta oferă o protecție mai extinsă a dreptului organizației religioase la autonomie și autodeterminare, în sensul articolului 52 alineatul (3), în ceea ce privește amploarea și intensitatea controlului jurisdicțional al organizațiilor religioase care se întemeiază pe acest drept în raporturile de muncă. În al treilea rând, articolul 17 TFUE va fi examinat în același scop.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Restricții privind controlul jurisdicțional al organizațiilor religioase care acționează în calitate de angajatori în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68.</NO.P><TXT>Opinăm că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu susține o limitare a controlului jurisdicțional în măsura descrisă în prima întrebare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69.</NO.P><TXT>În hotărârile în care controlul jurisdicțional al unei presupuse încălcări a unui drept în temeiul CEDO a fost limitat în temeiul legii unei părți contractante din motive legate de autonomia organizațiilor religioase, printr‑o dispoziție constituțională sau în alt mod, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a confirmat că parametrii controlului jurisdicțional furnizați de un stat parte trebuie totuși să fie suficienți pentru a determina dacă alte drepturi protejate de CEDO au fost respectate. Exercițiul de ponderare aplicabil în această privință nu depinde de problema dacă litigiul privește încadrarea în muncă sau concedierea, la fel cum articolul 3 din Directiva 2000/78, care delimitează obiectul directivei, nu face o asemenea distincție.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70.</NO.P><TXT>De exemplu, Hotărârea Fernández Martínez împotriva Spaniei<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0058"><P>Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20140612">12 iunie 2014</DATE>, CE:ECHR:2014:0612JUD005603007.</P></NOTE> se referea la afirmarea dreptului la respectarea vieții private și de familie, în temeiul articolului 8 din CEDO, de către un profesor de religie catolică care predase timp de șapte ani, angajat și plătit de o autoritate de stat din Spania, atunci când contractul său nu a fost reînnoit după ce a fost dat publicității statutul său de preot căsătorit. Într‑un caz în care abordarea Tribunal Constitucional (Curtea Constituțională spaniolă) în fața controlului jurisdicțional atunci când dreptul fundamental al Bisericii Catolice la libertatea religioasă în dimensiunea ei colectivă sau comunitară se află în acest cadru, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat după cum urmează, într‑un paragraf intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0081" REF.END="QE0081"/>Limitele autonomiei [organizațiilor religioase]<QUOT.END REF.START="QS0081" CODE="201D" ID="QE0081"/>:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0082" REF.END="QE0082"/>o simplă afirmație făcută de o comunitate religioasă potrivit căreia există o amenințare reală sau potențială la adresa autonomiei sale nu este suficientă pentru a face ca orice amestec în dreptul membrilor săi la respectarea vieții private sau de familie să fie compatibil cu articolul 8 din convenție. În plus, comunitatea religioasă în cauză trebuie de asemenea să demonstreze, ținând cont de circumstanțele specifice ale cauzei, că riscul invocat este probabil și substanțial și că interferența cu dreptul la respectarea vieții private nu depășește ceea ce este necesar pentru a elimina acest risc și nu servește niciunui alt scop în afara exercitării autonomiei comunității religioase. Mai mult, nu trebuie nici să afecteze substanța dreptului la respectarea vieții private și de familie. <HT TYPE="ITALIC">Instanțele naționale trebuie să se asigure că aceste condiții sunt îndeplinite, efectuând o examinare aprofundată a circumstanțelor cauzei și un exercițiu de ponderare temeinic între interesele concurente în cauză</HT>.<QUOT.END REF.START="QS0082" CODE="201D" ID="QE0082"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0059"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>, punctul 132 (sublinierea noastră) și jurisprudența citată.</P></NOTE></P></QUOT.S></P></NP.ECR><?PAGE NO="18"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71.</NO.P><TXT>Prin urmare, suntem de acord cu opinia că, în cazul în care o comunitate sau o organizație religioasă nu demonstrează în mod convingător că intervenția statului, care în cauza principală ar lua forma unei aplicări judiciare a dreptului Uniunii în privința egalității de tratament, reprezintă o amenințare reală pentru autonomia sa, ea nu poate cere statului să se abțină de la reglementarea, prin intermediul legii acestui stat, a activităților relevante ale acelei comunități. În acest sens, comunitățile religioase nu pot exista în afara jurisdicției statului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0060"><P>Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20151201">1 decembrie 2015</DATE>, Károly Nagy împotriva Ungariei, CE:ECHR:2015:1201JUD005666509, punctul 15 din opinia comună divergentă a judecătorilor Sajó, Vučinić și Kūris. La <DATE ISO="20170914">14 septembrie 2017</DATE>, cererea în această cauză a fost declarată inadmisibilă de către Marea Cameră a Curții Europene a Drepturile Omului din motive de fapt care nu sunt relevante pentru procedura principală. A se vedea CE:ECHR:2017:0914JUD005666509.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72.</NO.P><TXT>Într‑adevăr, în Hotărârea Schüth împotriva Germaniei<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0061"><P>Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20100923">23 septembrie 2010</DATE>, CE:ECHR:2010:0923JUD000162003.</P></NOTE>, în care atât articolul 9 alineatul 1 din AGG, cât și articolul 137 din WRV erau pertinente pentru litigiul în speță, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că Germania nu și‑a respectat obligațiile pozitive în ceea ce privește dreptul la respectarea vieții private și de familie de la articolul 8 din CEDO față de un organist și maestru al Bisericii Parohiale Catolice Saint Lambertus din Essen, care a fost demis din funcția sa pentru că a avut o legătură extraconjugală din care a rezultat un copil. S‑a constatat că Germania a încălcat articolul 8 din CEDO, din cauza calității controlului jurisdicțional exercitat de instanța națională de dreptul muncii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73.</NO.P><TXT>În cauza Schüth, Curtea Drepturilor Omului a luat notă de laconismul raționamentului instanței naționale de apel în litigiile de dreptul muncii cu privire la concluziile care trebuie deduse din comportamentul reclamantului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0062"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>, punctul 66.</P></NOTE> și a considerat că interesele bisericii angajatoare nu au fost puse în balanță cu dreptul reclamantului la respectarea vieții private și de familie garantat de articolul 8 din CEDO<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0063"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>, punctul 67.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74.</NO.P><TXT>Curtea Europeană a Drepturilor Omului a remarcat că instanța de apel pentru litigii de dreptul muncii nu a examinat problema proximității dintre activitatea reclamantului și misiunea de proclamare a bisericii, dar pare să fi reprodus punctul de vedere al bisericii angajatoare în această privință fără o verificare suplimentară. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că, deși era adevărat că, potrivit convenției, un angajator a cărui etică se întemeiază pe religie sau pe o convingere filosofică poate impune angajaților săi anumite obligații de loialitate, o decizie de concediere pe baza unei încălcări a acestei îndatoriri nu poate fi supusă, pe baza dreptului de autonomie al angajatorului, doar unui control jurisdicțional limitat exercitat de instanța națională pentru litigii de dreptul muncii, fără a ține seama de natura postului respectiv și fără ponderarea corespunzătoare a intereselor în conformitate cu principiul proporționalității<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0064"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>, punctul 69.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75.</NO.P><TXT>În consecință, a avut loc o încălcare a articolului 8 din CEDO pentru nerespectarea de către Germania a obligației sale pozitive menționate mai sus.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">(a)</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Observații introductive</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76.</NO.P><TXT>Și în această privință am dori să facem două observații introductive.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="19"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77.</NO.P><TXT>În primul rând, situația din procedura principală se referă la o discriminare directă pe baza convingerilor reclamantei sau a lipsei de credință confesională. Discriminarea directă apare atunci când o persoană este tratată mai puțin favorabil decât este, a fost sau ar fi tratată o altă persoană într‑o situație comparabilă din cauza convingerii sale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0065"><P>Articolul 2 alineatul (2) litera (a) coroborat cu articolul 1 din Directiva 2000/78.</P></NOTE>. Astfel, discriminarea directă apare atunci când o măsură pretins discriminatorie este <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0083" REF.END="QE0083"/>asociată inseparabil cu motivul relevant al diferenței de tratament<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0066"><P>Punctul 44 din Concluziile avocatului general Kokott prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>G4S Secure Solutions</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑157/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:382">EU:C:2016:382</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>) și jurisprudența citată la punctul 25 din aceste concluzii. În Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080710">10 iulie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Feryn</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑54/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:397">EU:C:2008:397</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Curtea a constatat că se produce o discriminare directă în contextul unor declarații publice ale unui angajator în cadrul unei încadrări în muncă.</P></NOTE><QUOT.END REF.START="QS0083" CODE="201D" ID="QE0083"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78.</NO.P><TXT>Prin urmare, spre deosebire de cazurile recente prin care Curții i s‑a solicitat să evalueze o concurență orizontală între libertatea religioasă, în contextul discriminării indirecte, și un alt drept fundamental, în special libertatea de a desfășura o activitate economică<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0067"><P>Hotărârile din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170314">14 martie 2017</DATE>, <NAME.CASE>G4S Secure Solutions</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑157/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:203">EU:C:2017:203</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>) și <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Bougnaoui și ADDH</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑188/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:204">EU:C:2017:204</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, articolul 2 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din Directiva 2000/78 nu este disponibil pârâtei ca justificare pentru tratamentul diferențiat. Potrivit acestei dispoziții, nu se va considera că se produce discriminarea indirectă în cazul în care dispoziția, criteriul sau practica este obiectiv justificată de un obiectiv legitim, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt adecvate și necesare. Întrucât cauza principală privește o discriminare directă, singurele justificări disponibile pârâtei din procedura principală se regăsesc în Directiva 2000/78 în măsura în care aceasta le prevede<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0068"><P>Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Bougnaoui și ADDH</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑188/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:553">EU:C:2016:553</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0063">63</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20101118">18 noiembrie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Kleist</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑356/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:703">EU:C:2010:703</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>)</P></NOTE>. Justificările pertinente în cauza principală sunt articolul 4 alineatul (2) și articolul 2 alineatul (5) din Directiva 2000/78<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0069"><P>Articolul 52 alineatul (1) din cartă nu este aplicabil în procedura principală întrucât ar avea ca efect extinderea posibilităților de justificare a unei discriminări directe bazate pe religie sau convingeri dincolo de cele admise de Directiva 2000/78 și mai precis de articolul 2 alineatul (5) și de articolul 4 alineatul (2). O astfel de soluție nu ar fi conformă articolului 53 din cartă, care afirmă că niciuna dintre dispozițiile cartei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0084" REF.END="QE0084"/>nu poate fi interpretată ca restrângând sau aducând atingere drepturilor omului și libertăților fundamentale recunoscute […] de dreptul Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0084" CODE="201D" ID="QE0084"/>.</P></NOTE>, astfel cum au fost interpretate în lumina dreptului primar al Uniunii, și în special articolul 17 TFUE și articolul 47 din cartă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0070"><P>Prin urmare, nu este necesar să apreciem, astfel cum s‑a arătat în observațiile scrise ale Irlandei, dacă articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 oferă justificarea aplicabilă atât discriminării directe, cât și indirecte, pe motive de religie și convingeri în ceea ce privește <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0085" REF.END="QE0085"/>activitățile profesionale ale […] [organizațiilor] […] a căror etică este bazată pe religie sau convingeri<QUOT.END REF.START="QS0085" CODE="201D" ID="QE0085"/>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79.</NO.P><TXT>În al doilea rând, deși acceptăm argumentele reclamantei potrivit cărora articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78, precum și articolul 4 alineatul (1) și articolul 2 alineatul (5) din aceeași directivă reprezintă o derogare de la principiul nediscriminării care trebuie interpretată în mod strict<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0071"><P>A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110913">13 septembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Prigge și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑447/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:573">EU:C:2011:573</NO.ECLI>), punctul <REF.NP.ECR REF="NP0072">72</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> în legătură cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78 și punctul 56 în legătură cu articolul 2 alineatul (5) din aceeași directivă, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20141113">13 noiembrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Vital Pérez</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑416/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2371">EU:C:2014:2371</NO.ECLI>), punctul <REF.NP.ECR REF="NP0047">47</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> în legătură cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78. A se vedea în general Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20000111">11 ianuarie 2000</DATE>, <NAME.CASE>Kreil,</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑285/98</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2000:2">EU:C:2000:2</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0020">20</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), în sensul că derogările de la drepturile individuale prevăzute în directivele privind egalitatea de tratament sunt de strictă interpretare).</P></NOTE>, jurisprudența Curții privind interpretarea articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78 nu poate fi aplicată pentru interpretarea textului articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78. Aceasta din urmă este o regulă specială care a fost elaborată pentru a fi aplicată în situația specifică a circumstanțelor în care organizațiile religioase care intră în domeniul de aplicare al articolului 3 din Directiva 2000/78 pot exercita în mod legal tratamente inegale. Aceasta a condus la promulgarea unui alineat care nu seamănă prea mult cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78 și, prin urmare, la o jurisprudență care nu informează cu privire la interpretarea textului articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0080"><NO.P>80.</NO.P><TXT>De exemplu, articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 nu face nicio referire la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0086" REF.END="QE0086"/>caracteristicile<QUOT.END REF.START="QS0086" CODE="201D" ID="QE0086"/> legate de convingerile religioase, iar accentul pe <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0087" REF.END="QE0087"/>caracteristici<QUOT.END REF.START="QS0087" CODE="201D" ID="QE0087"/> a fost esențial pentru interpretarea articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0072"><P>Astfel cum s‑a subliniat la punctul 68 din Concluziile avocatului general Kokott prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>GS4 Secure Solutions</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑157/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:382">EU:C:2016:382</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>) și cauzele citate la nota de subsol 35 din concluziile menționate.</P></NOTE>. Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78 se referă la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0088" REF.END="QE0088"/>cerințe profesionale esențiale și justificate<QUOT.END REF.START="QS0088" CODE="201D" ID="QE0088"/> și subordonează în mod expres limitarea<?PAGE NO="20"?> diferenței de tratament pentru motivele enumerate la articolul 1 din Directiva 2000/78 în raport cu obiectivele legitime și cu cerințele proporționale. Cu toate acestea, articolul 4 alineatul (2) se referă la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0089" REF.END="QE0089"/>cerințe profesionale esențiale, legitime și justificate, ținând seama de etica organizațiilor<QUOT.END REF.START="QS0089" CODE="201D" ID="QE0089"/>, fără să se facă referire directă la principiul proporționalității [a se vedea în continuare secțiunea V(D)].</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">(b)</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 poate susține restricțiile constituționale ale statului membru în materie de control jurisdicțional?</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">(1)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Formulare</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0081"><NO.P>81.</NO.P><TXT>Recunoaștem că prima teză a articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 se referă la dreptul statelor membre în două privințe<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0073"><P>Cu privire la principiile de interpretare a măsurilor EU, a se vedea Concluziile noastre prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Pinckernelle</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑535/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:996">EU:C:2016:996</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0070">70</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În primul rând, acesta se referă la menținerea legislației și la adoptarea unei legislații care încorporează practicile naționale existente la data adoptării Directivei 2000/78.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0082"><NO.P>82.</NO.P><TXT>În timp ce acesta încorporează atât articolul 137 din WRV, cât și articolul 9 alineatul 1 din AGG, nu putem accepta că acest lucru înseamnă că jurisprudența Bundesverfassungsgericht (Curtea Constituțională Federală) care interpretează aceste măsuri este fixată la momentul adoptării Directivei 2000/78. O astfel de interpretare ar fi incompatibilă cu modul de redactare a articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78, limitat la <HT TYPE="ITALIC">legislație</HT> și cu obligația instanțelor din statele membre de a modifica, dacă este cazul, o jurisprudență consacrată, dacă aceasta se întemeiază pe o interpretare a dreptului național incompatibilă cu obiectivele unei directive<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0074"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160419">19 aprilie 2016</DATE>, <NAME.CASE>DI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑441/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:278">EU:C:2016:278</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0083"><NO.P>83.</NO.P><TXT>În al doilea rând, a doua teză a articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 stipulează că diferența de tratament prevăzută de această dispoziție este pusă în aplicare ținând seama de dispozițiile și principiile constituționale ale statelor membre [a se vedea și articolul 52 alineatul (4) din cartă, referitor la tradițiile constituționale <HT TYPE="ITALIC">comune statelor membre</HT>)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0075"><P>Sublinierea noastră.</P></NOTE>. Cu toate acestea, formularea articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 nu reușește să susțină reducerea rolului instanțelor în controlul folosirii de către o organizație religioasă a articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78, în special în absența unei trimiteri exprese în această dispoziție la dreptul statului membru <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0090" REF.END="QE0090"/>pentru a stabili sensul și domeniul său de aplicare<QUOT.END REF.START="QS0090" CODE="201D" ID="QE0090"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0076"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20161201">1 decembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Daouidi</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑395/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:917">EU:C:2016:917</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Prin urmare, limitarea prevăzută la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 trebuie să aibă un înțeles autonom care să ia în considerare contextul acestei dispoziții și obiectivul urmărit de Directiva 2000/78<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0077"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem.</HT></P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">(2)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Context și scop</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0084"><NO.P>84.</NO.P><TXT>În plus, articolul 2 alineatul (5) din Directiva 2000/78 indică faptul că instanțele au rolul de a exercita o ponderare care trebuie realizată ținând seama de faptul că obiectivul Directivei 2000/78, după cum se menționează în considerentul (37), este crearea în cadrul Uniunii a <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0091" REF.END="QE0091"/>condițiilor egale de concurență în ceea ce privește egalitatea în muncă și la angajare<QUOT.END REF.START="QS0091" CODE="201D" ID="QE0091"/> și cu respectarea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0092" REF.END="QE0092"/>statutului<QUOT.END REF.START="QS0092" CODE="201D" ID="QE0092"/> organizațiilor religioase în conformitate cu legislația statelor membre, astfel cum este elaborat în considerentul (24) din Directiva 2000/78 și la articolul 17 TFUE [a se vedea mai jos în secțiunea V(C)(3)].</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="21"?><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">(3)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Origini</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0085"><NO.P>85.</NO.P><TXT>În cele din urmă, nu am reușit să identificăm nimic în lucrările pregătitoare referitoare la articolul 4 alineatul (2) pentru a susține un rol al legii constituționale a statului membru la nivelul susținut de pârâtă. De exemplu, nu există nicio propunere specifică și cu atât mai puțin un acord pentru restrângerea oricărei dispoziții din Directiva 2000/78 care să vizeze asigurarea unei puneri în aplicare riguroase a măsurilor judiciare ale Directivei 2000/78<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0078"><P>A se vedea nota de subsol 52 de mai sus.</P></NOTE> fără respectarea standardelor de control judiciar prevăzute de dreptul constituțional național<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0079"><P>Nu a fost adoptată o propunere a Germaniei privind articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 cu referire la bisericile care beneficiază de o protecție specială în temeiul Constituției germane. A se vedea Consiliul Uniunii Europene, Rezultatele lucrărilor Grupului de lucru pentru chestiuni sociale din <DATE ISO="20000718">18 iulie 2000</DATE>, 10254/00 (<DATE ISO="20000727">27 iulie 2000</DATE>), SOC 250 JAI 77, p. 14, nota de subsol 19.</P></NOTE>. Nu există niciun indiciu că normele importante privind sarcina probei conținute la articolul 10 din Directiva 2000/78 nu se aplică în cazul în care se pune problema aplicării articolului 4 alineatul (2) din aceeași directivă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0080"><P>Cu privire la transferarea sarcinii probei către pârât atunci când o instanță a unui stat membru conchide că există o prezumție de discriminare, a se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20141218">18 decembrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>FOA</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑354/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2463">EU:C:2014:2463</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0063">63</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Nu există nicio sugestie privind adoptarea unor norme speciale de tipul celor care se aplică în temeiul articolului 15 din Directiva 2000/78 în ceea ce privește Irlanda de Nord și discriminarea pe motive de religie sau al articolului 6 din Directiva 2000/78 privind justificarea diferențelor de tratament pe motive de vârstă sau al articolului 3 alineatul (4) din Directiva 2000/78 și excluderea din domeniul de aplicare al Directivei 2000/78 a discriminării pe baza handicapului și a vârstei în raport cu forțele armate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0081"><P>Conform Hotărârii din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100603">3 iunie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑484/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:309">EU:C:2010:309</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), în care Curtea a statuat că articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19930405">5 aprilie 1993</DATE> privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="095" PAGE.FIRST="29" DATE.PUB="1993">JO 1993, L 95, p. 29</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273) nu ar putea fi interpretat în sensul că împiedică statele membre să adopte norme mai stricte decât cele prevăzute de directivă însăși, cu condiția ca acestea să fie concepute astfel încât să ofere consumatorilor un nivel mai ridicat de protecție.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0086"><NO.P>86.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, suntem conștienți de faptul că, în cadrul procesului de redactare, articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 a făcut obiectul a numeroase amendamente<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0082"><P>Pentru o evidență a propunerilor și a contrapropunerilor evaluate în Consiliu, a se vedea http://www.consilium.europa.eu/register/en/content/int/?lang=EN&amp;typ=ADV, dosarul interinstituțional 1999/0225 (CNS). În timp ce articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 era parte din propunerea legislativă inițială a Comisiei [COM(1999) 0565 final, <REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="177E" PAGE.FIRST="42" DATE.PUB="2000">JO 2000, C 177E, p. 42</REF.DOC.OJ>], odată propus, a făcut obiectul a nu mai puțin de nouă versiuni și a numeroase rezerve de examinare și de propuneri de amendamente. Toate versiunile se refereau însă la activități profesionale privind activitățile religioase. Totuși, a se vedea Raportul Parlamentului European cu privire la propunerea Comisiei A5-0264/2000 din <DATE ISO="20000921">21 septembrie 2000</DATE> la p. 24: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0093" REF.END="QE0093"/>Intenția este aceea de a extinde textul pentru a acoperi activitățile <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0094" REF.END="QE0094"/>sociale<QUOT.END REF.START="QS0094" CODE="00BB" ID="QE0094"/> mai largi ale organizațiilor religioase, restrângându‑l totodată la personalul care participă în mod direct la orientarea ideologică (de exemplu excluzând recepționerii sau gardienii). De asemenea, se indică clar că excepția se aplică numai credințelor religioase, iar nu, de exemplu, orientării sexuale.<QUOT.END REF.START="QS0093" CODE="201D" ID="QE0093"/></P></NOTE>, la fel ca neînțelegerile asupra textului articolului 17 TFUE care au avut loc în cursul convenției care a condus la adoptarea proiectul de Tratat de instituire a unei Constituții pentru Europa<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0083"><P>Semnat la Roma la <DATE ISO="20041029">29 octombrie 2004</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="310" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2004">JO 2004, C 310, p. 1</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE> [a se vedea partea V(C)(3) de mai jos]. Din acest motiv s‑ar putea deduce că statele membre dispun de o largă marjă de apreciere în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 în ceea ce privește activitățile care corespund cerințelor profesionale reale, legitime și justificate, datorită naturii activităților sau contextul în care acestea se desfășoară<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0084"><P>A se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20101012">12 octombrie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Ingeniørforeningen i Danmark</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑499/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:600">EU:C:2010:600</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), în care Curtea a constatat, în contextul unui litigiu privind discriminarea pe motive de vârstă, că statele membre dispun de o largă marjă de apreciere în alegerea măsurilor capabile să îndeplinească obiectivele în domeniul politicii sociale și de ocupare a forței de muncă, însă această marjă de apreciere nu poate avea ca efect aplicarea principiului discriminării pe motive de vârstă.</P></NOTE>, însă întotdeauna sub rezerva interpretării conferite de Curte. Cu toate acestea, nu putem să deducem mai mult din aceste lucrări pregătitoare, care reflectă negocierile dificile ce au condus în final la adoptarea unui text de compromis, în parte din cauza dezacordurilor privind conținutul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0085"><P>Minuta procesului‑verbal (publicată la <DATE ISO="20010201">1 februarie 2001</DATE>) al celei de a 2296‑a reuniuni a Consiliului (Ocuparea forței de muncă și politica socială), care a avut loc la Luxemburg la <DATE ISO="20001017">17 octombrie 2000</DATE>, 12458/00, PV/CONS 61 SOC 363, p. 4, și comunicatul de presă din <DATE ISO="20001017">17 octombrie 2000</DATE> privind cea de a 2296-a reuniune a Consiliului, 12125/00 (Press 378).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="22"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0087"><NO.P>87.</NO.P><TXT>Astfel, am ajuns la concluzia că articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 prevede, la primul paragraf, parametrii standardului de control jurisdicțional care se aplică în cazul în care o organizație religioasă este contestată pentru că a considerat că tratamentul inegal pe baza convingerilor nu constituie o discriminare nelegală. Cu alte cuvinte, având în vedere natura activităților în cauză sau contextul în care sunt desfășurate, religia sau convingerile unei persoane constituie o cerință ocupațională reală, legitimă și justificată, prin raportare la etica organizației? Vom prezenta cerințele acestei dispoziții în răspunsul nostru la a treia întrebare.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Articolul 17 TFUE</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0088"><NO.P>88.</NO.P><TXT>În cazul în care este necesar să se interpreteze o dispoziție din dreptul derivat al Uniunii, ar trebui să se acorde prioritate, în măsura posibilului, interpretării care face ca dispoziția să fie compatibilă cu tratatele și cu principiile generale ale dreptului Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0086"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20040401">1 aprilie 2004</DATE>, <NAME.CASE>Borgmann</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑1/02</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:202">EU:C:2004:202</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0030">30</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Articolul 17 alineatele (1) și (2) TFUE are, prin urmare, o relevanță directă pentru interpretarea care trebuie acordată articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78. Acestea fiind spuse, în opinia noastră, impactul articolului 17 TFUE asupra structurii constituționale a Uniunii este mai silențios decât a susținut pârâta.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0089"><NO.P>89.</NO.P><TXT>Arhitectura constituțională mai amplă a Uniunii și în special profunzimea angajamentului acesteia de a respecta drepturile fundamentale se opune unei interpretări a articolului 17 alineatul (1) TFUE în sensul în care <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0095" REF.END="QE0095"/>Uniunea respectă și nu aduce atingere statutului de care beneficiază, în temeiul dreptului național, bisericile și asociațiile sau comunitățile religioase din statele membre<QUOT.END REF.START="QS0095" CODE="201D" ID="QE0095"/> în toate circumstanțele posibile și în special dacă statutul conferit unor astfel de organizații potrivit dreptului statelor membre nu garantează drepturile lor fundamentale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0090"><NO.P>90.</NO.P><TXT>Aceasta este în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții. În scopul interpretării unei dispoziții din dreptul Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de textul acesteia, ci și de contextul în care aceasta apare și de obiectivele urmărite de normele din care face parte<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0087"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170427">27 aprilie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Pinkernelle</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑535/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:315">EU:C:2017:315</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0091"><NO.P>91.</NO.P><TXT>Într‑adevăr, nivelul minim de protecție garantat de articolul 52 alineatul (3) din cartă, în raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește dreptul organizațiilor religioase la autonomie și autodeterminare, are consecințe de o importanță fundamentală pentru interpretarea articolului 17 TFUE. Deși articolul 17 alineatul (1) TFUE prevede că Uniunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0096" REF.END="QE0096"/>respectă și nu aduce atingere statutului de care beneficiază, în temeiul dreptului național, bisericile și asociațiile sau comunitățile religioase din statele membre<QUOT.END REF.START="QS0096" CODE="201D" ID="QE0096"/>, acest lucru nu poate însemna că normele referitoare la protecția autonomiei bisericilor și altor organizații religioase care au fost dezvoltate sub auspiciile articolelor 9 și 11 din CEDO [și care vor fi detaliate mai jos în secțiunea V(D)] ar putea fi pur și simplu anulate în cazul unei diminuări în temeiul dreptului unui stat membru a statutului bisericilor, asociațiilor și comunităților religioase sau a organizațiilor filosofice și neconfesionale, deși textul articolului 17 alineatele (1) și (2) TFUE, citit în mod izolat, ar putea sugera acest lucru.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0092"><NO.P>92.</NO.P><TXT>În acest caz, atât Curtea, cât și instanțele statelor membre, pe baza obligațiilor care le revin în temeiul articolului 47 din cartă și potrivit articolului 19 TUE și obligației pe care acesta o impune statelor membre de a oferi <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0097" REF.END="QE0097"/>o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0088"><P>Curtea a considerat recent că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0098" REF.END="QE0098"/>obligația instituită în sarcina statelor membre la articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE de a stabili căile de atac necesare pentru a asigura o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0098" CODE="201D" ID="QE0098"/> corespunde articolului 47 din cartă. A se vedea punctul 70 din Concluziile avocatului general Bobek prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>El Hassani</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑403/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:659">EU:C:2017:659</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>) (cauză pendinte), citând Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170516">16 mai 2017</DATE>, <NAME.CASE>Berlioz Investment Fund</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑682/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:373">EU:C:2017:373</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0044">44</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE><QUOT.END REF.START="QS0097" CODE="201D" ID="QE0097"/>, ar fi obligate, în cadrul aplicării dreptului Uniunii, să continue să asigure libertatea de gândire, conștiință și religie, astfel cum se prevede la articolul 10 din cartă, libertatea de asociere în<?PAGE NO="23"?> temeiul articolului 12 din cartă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0089"><P>Dispoziția paralelă cu articolul 12 din cartă este articolul 11 din CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat că, atunci când este vorba de organizarea unei comunități religioase, articolul 9 al CEDO trebuie interpretat în lumina articolului 11 din CEDO, privind libertatea de asociere. A se vedea de exemplu Hotărârea din <DATE ISO="20130709">9 iulie 2013</DATE>, Sindicatul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0099" REF.END="QE0099"/>Păstorul cel bun<QUOT.END REF.START="QS0099" CODE="201D" ID="QE0099"/> împotriva României, CE:ECHR:2013:0709JUD000233009, punctul 136.</P></NOTE>, în conformitate cu drepturile fundamentale ale Uniunii, și nivelul de protecție acordat în temeiul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește autonomia organizațiilor religioase. După cum se menționează în observațiile scrise ale Comisiei, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0100" REF.END="QE0100"/>într‑o Uniune Europeană bazată pe statul de drept, este de competența instanțelor să asigure conformitatea<QUOT.END REF.START="QS0100" CODE="201D" ID="QE0100"/> cu dreptul Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0090"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160921">21 septembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Spania</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑140/15P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:708">EU:C:2016:708</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0117">117</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0093"><NO.P>93.</NO.P><TXT>Cu alte cuvinte, ar fi o greșeală, în opinia noastră, ca articolul 17 alineatele (1) și (2) TFUE să fie interpretat ca un <HT TYPE="ITALIC">meta</HT>principiu de drept constituțional<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0091"><P>A se vedea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0101" REF.END="QE0101"/>Introduction<QUOT.END REF.START="QS0101" CODE="201D" ID="QE0101"/> de Larry Alexander în Alexander, L. (ed.), <HT TYPE="ITALIC">Constitutionalism: Philosophical Foundations</HT> (Cambridge University Press, 1998), p. 1, și discuția sa la p. 2-4 despre distincția dintre metaconstituție, ale cărei elemente sunt relativ fixe (de exemplu separarea puterilor) și constituția simbolică, al cărei conținut poate fi schimbat fără modificarea metaconstituției.</P></NOTE> care obligă Uniunea să respecte, în temeiul dreptului statelor membre, statutul bisericilor, al comunităților religioase și al organizațiilor filosofice și neconfesionale indiferent de circumstanțe. O astfel de abordare ar fi incompatibilă cu alte dispoziții ale dreptului primar al Uniunii, cum ar fi mecanismul prevăzut la articolul 7 TUE pentru a elimina <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0102" REF.END="QE0102"/>un risc clar de încălcare gravă […] de către un stat membru<QUOT.END REF.START="QS0102" CODE="201D" ID="QE0102"/> a valorilor pe care se întemeiază Uniunea, așa cum sunt prevăzute la articolul 2 TUE. Ar trebui să se țină seama de asemenea de articolul 10 TFUE și de obiectivele Uniunii în definirea și punerea în aplicare a politicilor și activităților sale, precum și de articolele 22 și 47 din cartă, cel dintâi susținând pluralismul, iar cele din urmă reflectând principiul general al dreptului la o cale de atac efectivă în cazul încălcării drepturilor și libertăților garantate de dreptul Uniunii, o regulă care a fost încorporată în corpusul drepturilor fundamentale ale Uniunii, în primul rând prin intermediul unui litigiu privind încălcarea dreptului Uniunii în materie de tratament egal<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0092"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19860515">15 mai 1986</DATE>, <NAME.CASE>Johnston</NAME.CASE> (<NO.CASE>222/84</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1986:206">EU:C:1986:206</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>). A se vedea mai recent de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130627">27 iunie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Agrokonsulting-04</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑93/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:432">EU:C:2013:432</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0059">59</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0094"><NO.P>94.</NO.P><TXT>Suntem de acord că s‑ar putea argumenta că articolul 5 TUE și referirea sa la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0103" REF.END="QE0103"/>subsidiaritate<QUOT.END REF.START="QS0103" CODE="201D" ID="QE0103"/> susțin o competență exclusivă a statelor membre în ceea ce privește amploarea și intensitatea controlului jurisdicțional al actelor organizațiilor religioase care discriminează pe bază de religie și convingeri în ceea ce privește raporturile de muncă și că articolul 4 alineatul (2) TUE subliniază obligația Uniunii Europene de a respecta identitățile naționale ale statelor membre și structurile politice și constituționale fundamentale ale acestora.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0095"><NO.P>95.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, de asemenea, suntem de acord că, deși articolul 17 TFUE completează și dă un efect specific articolului 4 alineatul (2) TUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0093"><P>Concluziile avocatului general Kokott, <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Congregación de Escuelas Pías Provincia Betania</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑74/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:135">EU:C:2017:135</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, din acesta din urmă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0104" REF.END="QE0104"/>nu se poate deduce că în cazul anumitor materii sau domenii de activitate Directiva 2000/78 nu se aplică deloc. În plus, se interzice ca, prin aplicarea acestei directive, să se aducă atingere identităților naționale ale statelor membre. Prin urmare, identitatea națională nu restricționează domeniul de aplicare al directivei ca atare, ci trebuie să se țină seama de directivă atunci când se interpretează principiul egalității de tratament, precum și motivele de justificare a unor eventuale inegalități de tratament<QUOT.END REF.START="QS0104" CODE="201D" ID="QE0104"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0094"><P>A se vedea Concluziile avocatului general Kokott prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>GS4 Security Solutions</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑157/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:382">EU:C:2016:382</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată). A se vedea în general în privința articolului 4 alineatul (2) TUE Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20161221">21 decembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Remondis</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑51/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:985">EU:C:2016:985</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160602">2 iunie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Bogendorff von Wolffersdorff</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑438/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:401">EU:C:2016:401</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0073">73</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Protecția inerentă articolului 4 alineatul (2) TUE înglobează aspecte precum repartizarea competențelor între organele constitutive guvernamentale în cadrul statelor membre, precum landurile<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0095"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140612">12 iunie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Digibet</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑156/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:1756">EU:C:2014:1756</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="24"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0096"><NO.P>96.</NO.P><TXT>Astfel, în tratate nu există dispoziții de drept primar formulate într‑un mod imperativ de natură fie să dea de o parte exercițiul de ponderare întreprins atât de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și de această Curte în cazul unui concurs apărut între sau printre drepturile fundamentale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0096"><P>A se vedea punctele 55, 56 și 68-75 de mai sus.</P></NOTE>, fie să elimine competența Uniunii în ceea ce privește protecția jurisdicțională a interzicerii discriminării pe bază de religie, atunci când o organizație religioasă se întemeiază pe articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0097"><P>A se vedea prin analogie punctul 16 din Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20000111">11 ianuarie 2000</DATE>, <NAME.CASE>Kreil</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑285/98</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2000:2">EU:C:2000:2</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>). Nu a fost posibil să se deducă din articolele tratatului în cauză că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0105" REF.END="QE0105"/>în tratat există o excepție generală de excludere din domeniul de aplicare al dreptului comunitar a tuturor măsurilor luate din motive de siguranță publică<QUOT.END REF.START="QS0105" CODE="201D" ID="QE0105"/>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0097"><NO.P>97.</NO.P><TXT>Nici obiectivele articolului 17 TFUE, astfel cum apar de la originea<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0098"><P>A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20161027">27 octombrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Germania</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑220/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:815">EU:C:2016:815</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Pentru discuția detaliată privind originea articolului 17 TFUE și a părților relevante din preambulul la TUE, a se vedea de exemplu McCrea, <HT TYPE="ITALIC">op. cit</HT>., p. 53-74, și Oanta, G.‑A., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0106" REF.END="QE0106"/>The Status of Churches and Philosophical and Non‑Confessional Organizations within the Framework of the European Union Reform<QUOT.END REF.START="QS0106" CODE="201D" ID="QE0106"/>, <HT TYPE="ITALIC">Lex et Scientia International Journal</HT>, București (România), nr. XV, vol. 2, 2008, p. 121.</P></NOTE> sa, nu permit niciun sprijin direct pentru o astfel de dezvoltare. Textul articolului 17 TFUE a fost discutat în Convenția privind Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0099"><P>Articolul 17 a apărut ca articolul I‑52 din Tratatul privind o Constituție pentru Europa (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="310" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2004">JO 2004, C 310, p. 1</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>, în cadrul căreia lobby‑ului intens pentru referirea în text la moștenirea creștină religioasă și în special a creștinismului din Europa<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0100"><P>A se vedea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0107" REF.END="QE0107"/>Post‑Synodal Apostolic Exhortation Ecclesia in Europe of His Holiness Pope John Paul II to the Bishops, Men and Women in the Consecrated Life and All the Lay Faithful on Jesus Christ Alive in His Church the Source of Hope for Europe<QUOT.END REF.START="QS0107" CODE="201D" ID="QE0107"/>, <DATE ISO="20030628">28 iunie 2003</DATE>. Citat în COMECE, <HT TYPE="ITALIC">The Treaty Establishing a Constitution for Europe: Elements for an Evaluation</HT>, <DATE ISO="20050311">11 martie 2005</DATE>, disponibil la http://www.comece.eu/dl/pmnrJKJOmKkJqx4KJK/20050311PUBCONV_EN.pdf, p. 3.</P></NOTE> i s‑au opus la fel de puternic grupurile seculare și statele membre unde există o separație puternică între biserică și stat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0101"><P>McCrea, <HT TYPE="ITALIC">op. cit</HT>., p. 54. În cadrul Conferinței interguvernamentale din 1996, delegația germană ar fi propus, fără succes, următorul articol: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0108" REF.END="QE0108"/>Uniunea consideră că pozițiile constituționale ale comunităților religioase din statele membre sunt atât o expresie a identității statelor membre, cât și a culturii lor, ca parte a moștenirii lor juridice comune<QUOT.END REF.START="QS0108" CODE="201D" ID="QE0108"/>. A se vedea Oanta, <HT TYPE="ITALIC">op. cit</HT>., p. 123.</P></NOTE>. Tensiunile generate se reflectă în faptul că o referire la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0109" REF.END="QE0109"/>impulsul spiritual<QUOT.END REF.START="QS0109" CODE="201D" ID="QE0109"/> propusă în timpul convenției, căreia i s‑au opus unele grupări religioase pentru că nu a făcut referire în mod expres la creștinism, nu a fost inclusă în versiunea finală a Tratatului de instituire a unei Constituții pentru Europa<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0102"><P><REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="169" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2003">JO 2003, C 169, p. 1</REF.DOC.OJ>.</P></NOTE>. În final, textul declarației nr. 11 anexat la Tratatul de la Amsterdam<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0103"><P>Declarația nr. 11 din Actul final al Conferinței interguvernamentale privind Tratatul de la Amsterdam, semnat la <DATE ISO="19971002">2 octombrie 1997</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="340" PAGE.FIRST="133" DATE.PUB="1997">JO 1997, C 340, p. 133</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE> (aceeași revizuire care a extins competențele Uniunii de combatere a discriminării bazate printre altele pe religie și convingeri)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0104"><P>Articolul 13 CE a fost adoptat în temeiul revizuirii de la Amsterdam. În prezent articolul 19 TUE.</P></NOTE> a fost adoptat ca alineatele (1) și (2) ale articolului 17 TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0105"><P>Document de lucru al Conferinței reprezentanților guvernelor statelor membre, Președinția CIG, <DATE ISO="20070723">23 iulie 2007</DATE>, CIG 1/07 p. 49.</P></NOTE> și a fost adăugat articolul 17 alineatul (3) TFUE pentru a structura un dialog deja existent între instituțiile Uniunii și comunitățile de credință și religie”<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0106"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>. A se vedea de exemplu Houston, K., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0110" REF.END="QE0110"/>The Logic of Structured Dialogue between Religious Associations and the Institutions of the European Union<QUOT.END REF.START="QS0110" CODE="201D" ID="QE0110"/> în Leustean, L.‑N., și Madeley, J.‑T.‑S. (ed.), <HT TYPE="ITALIC">Religion, Politics and Law in the European Union</HT> (Routledge, 2010), p. 201, și Mudrov, S.‑A., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0111" REF.END="QE0111"/>The European Union and Christian Churches: The Patterns of Interaction<QUOT.END REF.START="QS0111" CODE="201D" ID="QE0111"/>, Discussion Paper, Europa‑Kolleg Hamburg, Institute for European Integration, nr. 3/14.</P></NOTE>. Într‑adevăr, preambulul Tratatului UE se inspiră dintr‑o serie de surse <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0112" REF.END="QE0112"/>culturale, religioase și umaniste<QUOT.END REF.START="QS0112" CODE="201D" ID="QE0112"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0098"><NO.P>98.</NO.P><TXT>Este evident că nu există nicio intenție, în temeiul articolului 17 TFUE, de a transfera în legislația statelor membre un control jurisdicțional al justificării tratamentului inegal pe bază de religie sau confesiune, atunci când un astfel de tratament inegal se află în mâinile unor organizații religioase care intră în domeniul de aplicare al articolului 3 din Directiva 2000/78. În schimb, considerăm că articolul 17 TFUE este mai strâns legat de articolul 5 alineatul (2) TUE, care, astfel cum s‑a subliniat în observațiile scrise ale pârâtei, servește la plasarea statutului bisericilor în competența exclusivă a statelor membre.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="25"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0099"><NO.P>99.</NO.P><TXT>Astfel, articolul 17 alineatele (1) și (2) TFUE înseamnă că statele membre dispun de o libertate absolută de a alege un model pentru relațiile lor cu organizațiile și comunitățile religioase și că Uniunea este obligată să rămână într‑o poziție neutră cu privire la acest aspect<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0107"><P>Oanta <HT TYPE="ITALIC">op. cit</HT>., p. 127. Un studiu identifică nu mai puțin de cinci modele pentru gestionarea relațiilor dintre biserică și stat. A se vedea Mancini, S., și Rosenfeld, M., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0113" REF.END="QE0113"/>Unveiling the limits of tolerance; comparing the treatment of majority and minority religious symbols in the public sphere<QUOT.END REF.START="QS0113" CODE="201D" ID="QE0113"/> în Zucca și Ungureanu, <HT TYPE="ITALIC">op. cit</HT>., 160-162.</P></NOTE>. Acest <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0114" REF.END="QE0114"/>statut<QUOT.END REF.START="QS0114" CODE="201D" ID="QE0114"/> interpretativ potrivit dreptului statului membru în cadrul articolului 17 TFUE corespunde conținutului obligației Uniunii conform articolului 4 alineatul (2) TUE în legătură cu structurile fundamentale politice și constituționale ale statelor membre<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0108"><P>A se vedea punctul 95 de mai sus.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0100"><NO.P>100.</NO.P><TXT>În concluzie, articolul 17 TFUE ilustrează faptul că imperativele constituționale ale Uniunii reflectă ceea ce un om de știință a numit <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0115" REF.END="QE0115"/>pluralismul valorilor<QUOT.END REF.START="QS0115" CODE="201D" ID="QE0115"/>. Prin urmare, conflictele dintre diferitele drepturi sau abordările acestora sunt considerate a fi normale și sunt rezolvate mai degrabă prin ponderarea elementelor conflictuale decât în funcție de prioritatea unuia față de celălalt, într‑o manieră ierarhică<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0109"><P>McCrea, <HT TYPE="ITALIC">op. cit</HT>., p. 60 și 61, citând Bengoetxea, J., MacCormick, N., și Moral Soriano, L., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0116" REF.END="QE0116"/>Integration and Integrity in the Legal Reasoning of the European Court of Justice<QUOT.END REF.START="QS0116" CODE="201D" ID="QE0116"/> în de Búrca, G., și Weiler, J.‑H.‑H. (ed.), <HT TYPE="ITALIC">The European Court of Justice</HT> (Oxford University Press, 2001), p. 64.</P></NOTE>. Această abordare reiese și din articolul 2 TUE, din articolul 22 din cartă și din articolul 2 alineatul (5) din Directiva 2000/78.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">4.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Concluzie cu privire la prima întrebare</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0101"><NO.P>101.</NO.P><TXT>În consecință, pentru prima întrebare propunem următorul răspuns.</TXT><P>Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78/CE trebuie interpretat în sensul că un angajator, precum pârâta în prezenta cauză sau biserica în numele său, nu poate să decidă în mod autoritar dacă aderarea unui candidat la o anumită confesiune, datorită naturii activităților sau contextului în care acestea se desfășoară, constituie o cerință profesională esențială, legitimă și justificată, având în vedere etica angajatorului/bisericii.</P></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">D.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">A treia întrebare</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0102"><NO.P>102.</NO.P><TXT>Nu toate acțiunile sunt protejate prin lege doar pentru că ele provin dintr‑o anumită convingere religioasă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0110"><P>Concluziile avocatului Kokott prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>GS4 Security Solutions</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑157/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:382">EU:C:2017:382</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), citând Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din <DATE ISO="20051110">10 noiembrie 2005</DATE>, Leyla Șahin împotriva Turciei, CE:ECHR:2005:1110JUD004477498, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din <DATE ISO="20140701">1 iulie 2014</DATE>, S.A.S. împotriva Franței, CE:ECHR:2014:0701JUD004383511, și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din <DATE ISO="20151126">26 noiembrie 2015</DATE>, Ebrahimian împotriva Franței, CE:ECHR:2015:1126JUD006484611.</P></NOTE>. Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească cerințele profesionale esențiale, legitime și justificate, având în vedere etica organizației, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0103"><NO.P>103.</NO.P><TXT>După cum reiese din analiza prealabilă privind răspunsul la prima întrebare, articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 înglobează tensiunea dintre dreptul organizațiilor religioase la autonomie și autodeterminare, <HT TYPE="ITALIC">forum externum</HT>, pe de o parte, și dreptul angajaților și potențialilor angajați la <HT TYPE="ITALIC">forum internum</HT> de libertate a convingerilor și de a nu fi discriminați pe baza acelor convingeri.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="26"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0104"><NO.P>104.</NO.P><TXT>Pe lângă faptul că a pregătit răspunsul la prima întrebare, prezenta analiză a identificat următorii factori sau cerințe, așa cum sunt numite în a treia întrebare, care sunt relevante pentru a stabili dacă cerințele profesionale, datorită naturii activităților sau a contextului în care sunt desfășurate, sunt esențiale, legitime și justificate, având în vedere etica organizației:</TXT><P><LIST TYPE="roman"><ITEM><NP><NO.P>(i)</NO.P><TXT>dreptul organizațiilor religioase la autonomie și la autodeterminare este un drept fundamental recunoscut și protejat de dreptul Uniunii, astfel cum se reflectă în articolele 10 și 12 din cartă. Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78, în particular trimiterea la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0117" REF.END="QE0117"/>etica<QUOT.END REF.START="QS0117" CODE="201D" ID="QE0117"/> organizațiilor religioase, trebuie interpretat în conformitate cu acest drept fundamental;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(ii)</NO.P><TXT>articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 conferă statelor membre o marjă de apreciere largă, dar nu nelimitată cu privire la activitățile profesionale pentru care religia sau convingerile corespund unor cerințe profesionale esențiale, legitime și justificate, având în vedere natura activităților sau contextul în care acestea sunt efectuate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0111"><P>Punctul 86 de mai sus.</P></NOTE>.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(iii)</NO.P><TXT>trimiterea la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0118" REF.END="QE0118"/>dispozițiile și principiile constituționale ale statelor membre<QUOT.END REF.START="QS0118" CODE="201D" ID="QE0118"/>, în prima teză a articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78, atunci când este interpretată în lumina articolului 17 alineatul (1) TFUE, înseamnă că Directiva 2000/78 trebuie pusă în aplicare astfel încât să se respecte, iar nu să se aducă atingere modelului ales de statele membre pentru organizarea relațiilor dintre bisericile și asociațiile sau comunitățile religioase și stat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0112"><P>Punctul 99 de mai sus.</P></NOTE>.</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0105"><NO.P>105.</NO.P><TXT>Întrucât articolele 10 și 12 din cartă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0119" REF.END="QE0119"/>corespund<QUOT.END REF.START="QS0119" CODE="201D" ID="QE0119"/> articolelor 9 și 11 din CEDO, în sensul articolului 52 alineatul (3) din cartă, dreptul organizațiilor religioase la autodeterminare și la autonomie înglobează cel puțin următoarea protecție conform dreptului Uniunii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0106"><NO.P>106.</NO.P><TXT>Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că, în cazuri excepționale, dreptul la libertate religioasă garantat de CEDO exclude orice marjă de apreciere din partea statului pentru a determina dacă credințele religioase sau mijloacele folosite pentru exprimarea acestora sunt legitime<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0113"><P>De exemplu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20140408">8 aprilie 2014</DATE>, Magyar Keresztény Mennonita Egyház și alții împotriva Ungariei, CE:ECHR:2014:0408JUD007094511, punctul 76 și jurisprudența citată. De exemplu, promovarea unei ideologii inumane ar fi în mod vădit contrară valorilor fundamentale ale EU în temeiul articolului 2 TUE. A se vedea Concluziile avocatului general Kokott prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>GS4 Secure Solutions</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑157/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:382">EU:C:2016:382</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0089">89</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Dreptul unei comunități religioase la existența autonomă se află în centrul garanțiilor prevăzute la articolul 9 din CEDO, care este la fel de indispensabil pluralismului într‑o societate democratică<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0114"><P>Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20160426">26 aprilie 2016</DATE>, İzzettin Doğan și alții împotriva Turciei, CE:ECHR:2016:0426JUD006264910, punctul 93 și jurisprudența citată.</P></NOTE>. Interferența statului în organizarea internă a bisericilor este interzisă de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0115"><P>Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20100916">16 septembrie 2010</DATE>, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare (Mitropolitul Inocențiu) și alții împotriva Bulgariei, CE:ECHR:2010:0916JUD000041203, punctul 26.</P></NOTE>, iar determinarea afilierii religioase a unei comunități religioase este o sarcină pentru cele mai înalte autorități spirituale, nu pentru stat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0116"><P>Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20160426">26 aprilie 2016</DATE>, İzzettin Doğan și alții împotriva Turciei, CE:ECHR:2016:0426JUD006264910, punctele 110 și 121 și jurisprudența citată.</P></NOTE>. Dacă viața organizatorică a comunității nu ar fi protejată de articolul 9, toate celelalte aspecte ale libertății de religie a individului ar deveni vulnerabile<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0117"><P>Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20130709">9 iulie 2013</DATE>, Sindicatul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0120" REF.END="QE0120"/>Păstorul cel bun<QUOT.END REF.START="QS0120" CODE="201D" ID="QE0120"/> împotriva României, CE:ECHR:2013:0709JUD000233009, punctul136.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="27"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0107"><NO.P>107.</NO.P><TXT>Statului îi este interzis să oblige o comunitate religioasă să primească noi membri sau să îi excludă pe cei existenți<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0118"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>, punctul 137.</P></NOTE>. De asemenea, statul nu poate obliga o comunitate religioasă să încredințeze cuiva o îndatorire religioasă specială<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0119"><P>Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20140612">12 iunie 2014</DATE>, Fernández Martínez împotriva Spaniei, CE:ECHR:2014:0612JUD005603007, punctul 129 și jurisprudența citată.</P></NOTE>. Respectul pentru autonomia comunităților religioase recunoscute de stat presupune în special că statul ar trebui să accepte dreptul acestor comunități de a reacționa, în conformitate cu propriile reguli și interese, în situația unor mișcări dizidente care apar înăuntrul lor și care ar putea constitui o amenințare la coeziunea, imaginea sau unitatea lor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0120"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>, punctul 128.</P></NOTE>. Numai motivele cele mai serioase și convingătoare pot justifica intervenția<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0121"><P>Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20160426">26 aprilie 2016</DATE>, İzzettin Doğan și alții împotriva Turciei, CE:ECHR:2016:0426JUD006264910, punctul 110.</P></NOTE> statului, astfel încât statele să fie îndreptățite, de exemplu, să verifice dacă o mișcare sau o asociație desfășoară, aparent în vederea realizării scopurilor religioase, activități dăunătoare populației sau siguranței publice<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0122"><P>Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20011213">13 decembrie 2001</DATE>, Mitropolia Basarabiei și alții împotriva Republicii Moldova, CE:ECHR:2001:1213JUD004570199, punctul 113.</P></NOTE>. În general, protecția oferită de articolul 9 din CEDO este supusă numai aderării membrilor organizației religioase la opinii care ating un anumit nivel de conștiință, seriozitate, coeziune și importanță<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0123"><P>Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20130115">15 ianuarie 2013</DATE>, Eweida și alții împotriva Regatului Unit, CE:ECHR:2013:0115JUD004842010, punctul 81.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0108"><NO.P>108.</NO.P><TXT>În cazul în care este vorba despre organizarea comunității religioase, articolul 9 trebuie interpretat în lumina articolului 11, care protejează asociațiile împotriva ingerințelor nejustificate ale statului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0124"><P>Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20130709">9 iulie 2013</DATE>, Sindicatul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0121" REF.END="QE0121"/>Păstorul cel bun<QUOT.END REF.START="QS0121" CODE="201D" ID="QE0121"/> împotriva României, CE:ECHR:2013:0709JUD000233009, punctul 136.</P></NOTE>. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat în repetate rânduri că libertatea religioasă presupune libertatea unei persoane de a‑și manifesta religia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0122" REF.END="QE0122"/>în cercul celor a căror credință o împărtășește<QUOT.END REF.START="QS0122" CODE="201D" ID="QE0122"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0125"><P>Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20080731">31 iulie 2008</DATE>, Religionsgemeinschaft der Zeugen Jehovas și alții împotriva Austriei, CE:ECHR:2008:0731JUD004082598, punctul 61.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0109"><NO.P>109.</NO.P><TXT>Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat frecvent rolul statului ca organizator neutru și imparțial al exercitării diferitor religii, credințe și convingeri, considerând că acest rol contribuie la ordinea publică, armonia religioasă și toleranța într‑o societate democratică<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0126"><P>Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20160426">26 aprilie 2016</DATE>, İzzettin Doğan și alții împotriva Tuciei, CE:ECHR:2016:0426JUD006264910, punctul 107 și jurisprudența citată.</P></NOTE>. Încercările statului de a acționa ca arbitru între comunitățile religioase și diferitele facțiuni disidente care ar putea exista sau ar putea apărea în interiorul lor pot pune în pericol autonomia bisericilor în cauză<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0127"><P>Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20130709">9 iulie 2013</DATE>, Sindicatul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0123" REF.END="QE0123"/>Păstorul cel bun<QUOT.END REF.START="QS0123" CODE="201D" ID="QE0123"/> împotriva României, CE:ECHR:2013:0709JUD000233009, punctele 165 și 166.</P></NOTE>. Intervenția arbitrară a statului într‑o dispută de conducere internă din cadrul unei biserici și, prin urmare, în organizarea internă a acesteia a fost considerată disproporționată, încălcându‑se articolul 9 din CEDO<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0128"><P>Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20090122">22 ianuarie 2009</DATE>, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare (Mitropolitul Inocențiu) și alții împotriva Bulgariei, CE:ECHR:2009:0122JUD000041203.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0110"><NO.P>110.</NO.P><TXT>Acestea fiind spuse, nu suntem de acord cu observațiile făcute de pârâtă conform cărora faptul că autorităților de stat le este interzis să examineze legitimitatea convingerilor religioase sau să se amestece în organizarea internă a cultelor religioase înseamnă în mod necesar că acestea din urmă sunt și singurele organisme care, cu excepția instanțelor, pot decide dacă o cerință profesională este esențială, legitimă și justificată, având în vedere natura activităților și contextul în care sunt exercitate, în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78. Mai degrabă acceptăm argumentele prezentate în observațiile scrise formulate de Irlanda și de Comisie în cadrul ședinței, potrivit cărora etica unei religii este subiectivă și destul de separată și distinctă de activitățile pe care le implică pentru susținerea sa, cele din urmă reprezentând o chestiune obiectivă ce urmează să fie examinată de către instanțe. Cu alte cuvinte, pârâta a coroborat două concepte diferite. În timp ce controlul<?PAGE NO="28"?> jurisdicțional al eticii bisericii trebuie să fie limitat, așa cum se reflectă în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și, din acest motiv, și în tradițiile constituționale ale statelor membre<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0129"><P>Pentru o prezentare generală a situației în statele membre, a se vedea Doe, <HT TYPE="ITALIC">op. cit</HT>., capitolul 5, p. 114-138. La p. 120 autorul afirmă că, în această privință, jurisprudența Konstitutsionen sad (Curtea Constituțională bulgară) este tipică și o citează după cum urmează: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0124" REF.END="QE0124"/>Interferența statului și amestecul guvernamental în viața organizatorică internă a comunităților și a instituțiilor religioase, precum și în manifestarea lor publică sunt inadmisibile, cu excepția celor exercitate în temeiul [Constituției]<QUOT.END REF.START="QS0124" CODE="201D" ID="QE0124"/>. A se vedea Decizia nr. 5 din <DATE ISO="19920611">11 iunie 1992</DATE>, cauza nr. 11/92, SG nr. 49 din <DATE ISO="19920616">16 iunie 1992</DATE>.</P></NOTE>, aceasta nu înseamnă că instanța dintr‑un stat membru este scutită de evaluarea activităților în cauză raportat la etica aproape de necontrolat a unei religii, pentru a determina dacă tratamentul inegal bazat pe convingeri este esențial, legitim și justificat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0111"><NO.P>111.</NO.P><TXT>Alți trei factori trebuie luați în considerare atunci când instanța națională de trimitere decide dacă aderarea la credința creștină este o cerință profesională esențială, legitimă și justificată pentru un post care implică pregătirea raportului privind discriminarea rasială și care presupune reprezentarea publică și profesională a pârâtei și coordonarea procesului de formare a opiniilor în cadrul acestei organizații<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0130"><P>Punctul 24 de mai sus.</P></NOTE>.</TXT><P><LIST TYPE="roman"><ITEM><NP><NO.P>(iv)</NO.P><TXT>termenul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0125" REF.END="QE0125"/>justificat<QUOT.END REF.START="QS0125" CODE="201D" ID="QE0125"/> de la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 impune să se analizeze dacă cerințele profesionale care produc o discriminare directă pe motive de apartenență religioasă sau convingeri sunt adaptate corespunzător protecției dreptului la autonomie și la autodeterminare, în sensul că sunt adecvate în vederea atingerii acestui obiectiv;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(v)</NO.P><TXT>termenii <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0126" REF.END="QE0126"/>esențiale, legitime<QUOT.END REF.START="QS0126" CODE="201D" ID="QE0126"/> impun analizarea aspectului proximității activităților în cauză cu misiunea de proclamare a pârâtei<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0131"><P>A se vedea de exemplu Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20100923">23 septembrie 2010</DATE>, Schüth împotriva Germaniei, CE:ECHR:2010:0923JUD000162003, punctul 69. Această <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0127" REF.END="QE0127"/>proximitate<QUOT.END REF.START="QS0127" CODE="201D" ID="QE0127"/> este deopotrivă inerentă aprecierii credibilității bisericii atât față de public, cât și față de clientela sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20110203">3 februarie 2011</DATE>, Siebenhaar împotriva Germaniei, CE:ECHR:2011:0203JUD001813602, punctul 46, și evaluând aspectul dacă poziția în cauză este una importantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20100923">23 septembrie 2010</DATE>, Obst împotriva Germaniei, CE:ECHR:2010:0923JUD000042503, punctul 51. Aplicarea unor cerințe profesionale activităților apropiate de misiunea de proclamare a organizațiilor religioase este de asemenea relevantă pentru menținerea legitimării.</P></NOTE>;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(vi)</NO.P><TXT>în conformitate cu cerința de la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 ca diferența de tratament să fie pusă în aplicare potrivit <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0128" REF.END="QE0128"/>principiilor generale de drept<QUOT.END REF.START="QS0128" CODE="201D" ID="QE0128"/> și abordării Curții Europene a Drepturilor Omului a interpretării articolului 9 alineatul (2) din CEDO la stabilirea aspectului dacă exercitarea dreptului unei organizații religioase la autonomie și la autodeterminare produce efecte disproporționate față de alte drepturi protejate de CEDO<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0132"><P>A se vedea în special Curtea Europeană a Drepturilor Omului, <DATE ISO="20161004">4 octombrie 2016</DATE>, Travaš împotriva Croației, CE:ECHR:2016:1004JUD007558113, punctul 109 și jurisprudența citată.</P></NOTE>, impactul, în termeni de proporționalitate, asupra scopului legitim de a asigura efectul util al interzicerii discriminării pe motive de apartenență religioasă sau convingeri conform Directivei 2000/78 trebuie evaluat în raport cu dreptul pârâtei la autonomie și autodeterminare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0133"><P>A se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20000111">11 ianuarie 2000</DATE>, <NAME.CASE>Kreil</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑285/98</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2000:2">EU:C:2000:2</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0023">23</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, luând în considerare în mod corespunzător faptul că articolul 3 din Directiva 2000/78 nu operează o distincție între încadrarea în muncă și concediere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0134"><P>A se vedea punctul 69 de mai sus.</P></NOTE>.</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0112"><NO.P>112.</NO.P><TXT>Punctele (iv) și (v) implică explicații mai extinse.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0113"><NO.P>113.</NO.P><TXT>Regulile privind interpretarea măsurilor Uniunii au fost detaliate la punctele 81-85 de mai sus. Referitor la punctul (iv), este determinant, în opinia noastră, faptul că lucrările pregătitoare prezintă o modificare, propusă de delegația luxemburgheză, prin înlocuirea cu termenul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0129" REF.END="QE0129"/>justificat<QUOT.END REF.START="QS0129" CODE="201D" ID="QE0129"/> a termenului <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0130" REF.END="QE0130"/>necesar<QUOT.END REF.START="QS0130" CODE="201D" ID="QE0130"/>, în lumina unei propuneri formulate de guvernul Regatului Unit ca <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0131" REF.END="QE0131"/>necesar<QUOT.END REF.START="QS0131" CODE="201D" ID="QE0131"/> să fie înlocuit<?PAGE NO="29"?> cu <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0132" REF.END="QE0132"/>adecvat<QUOT.END REF.START="QS0132" CODE="201D" ID="QE0132"/> sau <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0133" REF.END="QE0133"/>relevant<QUOT.END REF.START="QS0133" CODE="201D" ID="QE0133"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0135"><P>A se vedea addendumul de modificare 12269/00 SOC 344 JAI 112, Consiliul Uniunii Europene, SOC 345 JAI 113 din <DATE ISO="20001012">12 octombrie 2000</DATE>, p. 2.</P></NOTE>. Această evoluție reflectă, în opinia noastră, prin recurgerea la termenul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0134" REF.END="QE0134"/>justificat<QUOT.END REF.START="QS0134" CODE="201D" ID="QE0134"/>, o mai mare acceptare, din partea legiuitorului Uniunii, a aplicării primului criteriu al principiului general al proporționalității. Aceasta presupune verificarea caracterului corespunzător al măsurii respective de a atinge un obiectiv legitim<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0136"><P>A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19970626">26 iunie 1997</DATE>, <NAME.CASE>Familiapress</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑368/95</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1997:325">EU:C:1997:325</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0114"><NO.P>114.</NO.P><TXT>În ceea ce privește punctul (v), am ajuns la această concluzie prin referirea la contextul termenilor <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0135" REF.END="QE0135"/>esențiale, legitime<QUOT.END REF.START="QS0135" CODE="201D" ID="QE0135"/>, astfel cum sunt legate atât de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0136" REF.END="QE0136"/>etica organizației<QUOT.END REF.START="QS0136" CODE="201D" ID="QE0136"/>, cât și de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0137" REF.END="QE0137"/>natura<QUOT.END REF.START="QS0137" CODE="201D" ID="QE0137"/> activităților relevante sau de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0138" REF.END="QE0138"/>contextul în care sunt exercitate<QUOT.END REF.START="QS0138" CODE="201D" ID="QE0138"/>. În plus, există o discrepanță între versiunile lingvistice. Termenul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0139" REF.END="QE0139"/>genuine<QUOT.END REF.START="QS0139" CODE="201D" ID="QE0139"/> este reflectat în versiunile lingvistice suedeză (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0140" REF.END="QE0140"/>verkligt<QUOT.END REF.START="QS0140" CODE="201D" ID="QE0140"/>), malteză (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0141" REF.END="QE0141"/>ġenwin<QUOT.END REF.START="QS0141" CODE="201D" ID="QE0141"/>), letonă (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0142" REF.END="QE0142"/>īstu<QUOT.END REF.START="QS0142" CODE="201D" ID="QE0142"/>), finlandeză (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0143" REF.END="QE0143"/>todellinen<QUOT.END REF.START="QS0143" CODE="201D" ID="QE0143"/>), daneză (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0144" REF.END="QE0144"/>regulært<QUOT.END REF.START="QS0144" CODE="201D" ID="QE0144"/>), croată (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0145" REF.END="QE0145"/>stvarni<QUOT.END REF.START="QS0145" CODE="201D" ID="QE0145"/>) și maghiară (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0146" REF.END="QE0146"/>valódi<QUOT.END REF.START="QS0146" CODE="201D" ID="QE0146"/>), în timp ce versiunea franceză se referă la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0147" REF.END="QE0147"/>essentielle, légitime<QUOT.END REF.START="QS0147" CODE="201D" ID="QE0147"/>, care este reflectată deopotrivă în versiunile lingvistice spaniolă (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0148" REF.END="QE0148"/>esencial<QUOT.END REF.START="QS0148" CODE="201D" ID="QE0148"/>), italiană (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0149" REF.END="QE0149"/>essenziale<QUOT.END REF.START="QS0149" CODE="201D" ID="QE0149"/>), portugheză (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0150" REF.END="QE0150"/>essencial<QUOT.END REF.START="QS0150" CODE="201D" ID="QE0150"/>), română (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0151" REF.END="QE0151"/>esențială<QUOT.END REF.START="QS0151" CODE="201D" ID="QE0151"/>), neerlandeză (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0152" REF.END="QE0152"/>wezenlijke<QUOT.END REF.START="QS0152" CODE="201D" ID="QE0152"/>), germană (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0153" REF.END="QE0153"/>wesentlich<QUOT.END REF.START="QS0153" CODE="201D" ID="QE0153"/>), estonă (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0154" REF.END="QE0154"/>oluline<QUOT.END REF.START="QS0154" CODE="201D" ID="QE0154"/>), bulgară (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0155" REF.END="QE0155"/>основно<QUOT.END REF.START="QS0155" CODE="201D" ID="QE0155"/>), slovacă (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0156" REF.END="QE0156"/>základnú<QUOT.END REF.START="QS0156" CODE="201D" ID="QE0156"/>), cehă (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0157" REF.END="QE0157"/>podstatný<QUOT.END REF.START="QS0157" CODE="201D" ID="QE0157"/>), polonă (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0158" REF.END="QE0158"/>podstawowy<QUOT.END REF.START="QS0158" CODE="201D" ID="QE0158"/>), slovenă (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0159" REF.END="QE0159"/>bistveno<QUOT.END REF.START="QS0159" CODE="201D" ID="QE0159"/>) și greacă (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0160" REF.END="QE0160"/>ουσιώδης<QUOT.END REF.START="QS0160" CODE="201D" ID="QE0160"/>). În schimb, se poate considera că versiunea lituaniană se referă la termenii englezi <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0161" REF.END="QE0161"/>common, usual or regular<QUOT.END REF.START="QS0161" CODE="201D" ID="QE0161"/> [<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0162" REF.END="QE0162"/>comun, uzual, obișnuit<QUOT.END REF.START="QS0162" CODE="201D" ID="QE0162"/>] (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0163" REF.END="QE0163"/>įprastas<QUOT.END REF.START="QS0163" CODE="201D" ID="QE0163"/>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0115"><NO.P>115.</NO.P><TXT>Potrivit jurisprudenței consacrate a Curții, în caz de divergențe între versiunile lingvistice, dispoziția în cauză trebuie să fie interpretată în funcție de economia generală și de finalitatea reglementării din care face parte<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0137"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160921">21 septembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Spania</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑140/15 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:708">EU:C:2016:708</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0080">80</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Întrucât termenul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0164" REF.END="QE0164"/>esențiale, legitime<QUOT.END REF.START="QS0164" CODE="201D" ID="QE0164"/> nu poate, din cauza discrepanțelor lingvistice, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0165" REF.END="QE0165"/>fi interpretat clar și uniform<QUOT.END REF.START="QS0165" CODE="201D" ID="QE0165"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0138"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140515">15 mai 2014</DATE>, <NAME.CASE>Timmel</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑359/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:325">EU:C:2014:325</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0062">62</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, am ajuns la concluzia că, pe baza unei abordări schematice și ținând seama de obiectivul inerent articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78, de menținere a autonomiei și a autodeterminării organizațiilor religioase<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0139"><P>A se vedea punctele 106-109 de mai sus.</P></NOTE>, proximitatea activităților profesionale în cauză cu misiunea de proclamare a organizațiilor religioase este centrală în cadrul acestei examinări. Aceasta este reflectată în dreptul Uniunii de recurgerea la termenii <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0166" REF.END="QE0166"/>esențiale, legitime<QUOT.END REF.START="QS0166" CODE="201D" ID="QE0166"/> la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0116"><NO.P>116.</NO.P><TXT>În consecință, propunem următorul răspuns la a treia întrebare:</TXT><P>În temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78, atunci când evaluează cerințe profesionale esențiale, legitime și justificate, având în vedere natura activităților sau contextul în care sunt desfășurate, instanța de trimitere națională, în împrejurările din procedura principală, trebuie să țină seama, în afară de etica organizației, de cele ce urmează:</P><P><LIST TYPE="roman"><ITEM><NP><NO.P>(i)</NO.P><TXT>dreptul organizațiilor religioase la autonomie și autodeterminare este un drept fundamental recunoscut și protejat de dreptul Uniunii, astfel cum se reflectă la articolele 10 și 12 din cartă. Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78, în particular referirea la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0167" REF.END="QE0167"/>etica<QUOT.END REF.START="QS0167" CODE="201D" ID="QE0167"/> organizațiilor religioase, trebuie interpretat în conformitate cu acest drept fundamental;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(ii)</NO.P><TXT>articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 conferă statelor membre o marjă de apreciere largă, dar nu nelimitată în ceea ce privește activitățile profesionale pentru care religia sau convingerile reprezintă cerințe profesionale esențiale, legitime și justificate, datorită naturii activităților sau contextului în care acestea sunt efectuate;</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="30"?><ITEM><NP><NO.P>(iii)</NO.P><TXT>referirea la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0168" REF.END="QE0168"/>dispozițiile și principiile constituționale ale statelor membre<QUOT.END REF.START="QS0168" CODE="201D" ID="QE0168"/>, de la prima teză a articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78, atunci când este interpretată în lumina articolului 17 alineatul (1) TFUE, înseamnă că Directiva 2000/78 trebuie pusă în aplicare astfel încât să se respecte, iar nu să se aducă atingere modelului ales de statele membre pentru organizarea relațiilor dintre bisericile și asociațiile sau comunitățile religioase și stat;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(iv)</NO.P><TXT>termenul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0169" REF.END="QE0169"/>justificată<QUOT.END REF.START="QS0169" CODE="201D" ID="QE0169"/> de la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 impune să se analizeze dacă cerințele profesionale care produc o discriminare directă pe motive de apartenență religioasă sau convingeri sunt adaptate corespunzător protecției dreptului la autonomie și la autodeterminare, în sensul că sunt adecvate în vederea atingerii acestui obiectiv;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(v)</NO.P><TXT>termenii <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0170" REF.END="QE0170"/>esențiale, legitime<QUOT.END REF.START="QS0170" CODE="201D" ID="QE0170"/> impun analiza proximității activităților cu misiunea de proclamare a pârâtei;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(vi)</NO.P><TXT>în conformitate cu cerința de la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 ca diferența de tratament să fie pusă în aplicare potrivit <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0171" REF.END="QE0171"/>principiilor generale de drept<QUOT.END REF.START="QS0171" CODE="201D" ID="QE0171"/> și abordării Curții Europene a Drepturilor Omului a interpretării articolului 9 alineatul (2) din CEDO la stabilirea aspectului dacă exercitarea dreptului unei organizații religioase la autonomie și la autodeterminare produce efecte disproporționate față de alte drepturi protejate de CEDO, impactul, în termeni de proporționalitate, asupra scopului legitim de a asigura efectul util al interzicerii discriminării pe motive de apartenență religioasă sau convingeri conform Directivei 2000/78 trebuie evaluat în raport cu dreptul pârâtei la autonomie și autodeterminare, luând în considerare în mod corespunzător faptul că articolul 3 din Directiva 2000/78 nu operează o distincție între încadrarea în muncă și concediere.</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">E.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">A doua întrebare</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0117"><NO.P>117.</NO.P><TXT>A doua întrebare se referă la circumstanța neobișnuită în care un principiu general al dreptului Uniunii, precum dreptul la egalitate de tratament pe motive de convingeri<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0140"><P>Articolul 6 alineatul (3) TUE confirmă printre altele faptul că drepturile fundamentale garantate de CEDO constituie principii generale ale dreptului Uniunii. Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160215">15 februarie 2016</DATE>, <NAME.CASE>JN</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑601/15 PPU</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:84">EU:C:2016:84</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0045">45</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, este exprimat în mod expres într‑o directivă, respectiv în Directiva 2000/78, însă instanța statului membru nu poate interpreta legislația națională în conformitate cu directiva, deoarece aceasta ar presupune interpretarea dreptului național <HT TYPE="ITALIC">contra legem</HT>, aceasta din urmă fiind interzisă de jurisprudența Curții în litigiile de natură orizontală între două părți private<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0141"><P>Pârâta este o entitate guvernată de dreptul privat, iar reclamanta este o persoană particulară. A se vedea în plus punctele 41-45 de mai sus.</P></NOTE>. Dacă instanța de trimitere consideră imposibilă interpretarea în procedura principală a articolului 137 alineatul 3 din WRV și a articolului 9 alineatul 1 din AGG în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 și cu articolul 17 TFUE, astfel cum sunt interpretate de Curte, articolul 137 alineatul 3 din WRV și articolul 9 alineatul 1 din AGG trebuie să fie înlăturate?</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0118"><NO.P>118.</NO.P><TXT>În aplicarea dreptului național, instanțele naționale invitate să îl interpreteze sunt ținute să ia în considerare ansamblul normelor dreptului respectiv și să aplice metodele de interpretare recunoscute de acesta pentru interpretarea sa, în măsura posibilului, în lumina literei și a spiritului directivei în cauză pentru a atinge rezultatul urmărit prin aceasta și pentru a se conforma astfel articolului 288 al treilea paragraf TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0142"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160419">19 aprilie 2016</DATE>, <NAME.CASE>DI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑441/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:278">EU:C:2016:278</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Astfel cum am menționat deja, aceasta include modificarea jurisprudenței lor consacrate dacă aceasta din urmă se întemeiază pe o interpretare a dreptului național incompatibilă cu obiectivele unei directive<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0143"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>, punctul 33.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="31"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0119"><NO.P>119.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, am ajuns la concluzia că interzicerea discriminării pe motive de religie sau convingeri, astfel cum este reflectată la articolul 21 din cartă, nu este un drept subiectiv în măsura în care are o aplicare orizontală între părți private în circumstanțe în care este în concurență cu dreptul organizațiilor religioase la autonomie și autodeterminare, iar dispozițiile legale dintr‑un stat membru nu pot fi interpretate în conformitate cu Directiva 2000/78<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0144"><P>Avocatul general Kokott a propus ca efectul orizontal al interzicerii discriminării pe bază de origine etnică și de rasă să poată varia în funcție de circumstanțele în care este invocat dreptul. Vezi nota de subsol 24 de mai sus.</P></NOTE>. Dacă acest lucru rezultă din procedura principală odată ce cauza este restituită instanței naționale de trimitere, soluția pe care reclamanta o are la dispoziție în temeiul dreptului Uniunii ar fi o acțiune în atragerea răspunderii statului pentru daunele cauzate, formulată împotriva Germaniei<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0145"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140115">15 ianuarie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Association de médiation sociale</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑176/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2">EU:C:2014:2</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0120"><NO.P>120.</NO.P><TXT>Am ajuns la această concluzie pentru următoarele motive.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0121"><NO.P>121.</NO.P><TXT>În primul rând, după cum s‑a discutat mai sus, în temeiul articolului 17 alineatele (1) și (2) TFUE, este în competența exclusivă a statelor membre să stabilească un model pentru relațiile dintre biserică și stat. În cazul în care, în cursul acestei proceduri, legislația nu respectă obligațiile paralele impuse de dreptul Uniunii în ceea ce privește asigurarea efectului util al Directivei 2000/78, statul membru în cauză trebuie să își asume responsabilitatea pentru încălcarea care a avut loc.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0122"><NO.P>122.</NO.P><TXT>În al doilea rând, astfel cum s‑a arătat în observațiile scrise ale Irlandei, ar fi incompatibil cu marja largă de apreciere a statelor membre, care este inerentă în aplicarea dispozițiilor articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 cu privire la ceea ce constituie o cerință profesională esențială, legitimă și justificată, datorită naturii activităților sau contextului în care sunt desfășurate, ca interzicerea discriminării pe bază de religie să aibă un efect orizontal direct.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0123"><NO.P>123.</NO.P><TXT>În al treilea rând, astfel cum s‑a arătat de asemenea în observațiile scrise ale Irlandei, spre deosebire de celelalte motive de discriminare enumerate la articolul 19 TFUE, nu există un consens suficient între tradițiile constituționale naționale privind circumstanțele în care diferențele de tratament pe motive religioase pot fi esențiale, legitime și justificate. Într‑adevăr, acest lucru este demonstrat de însăși adoptarea articolului 17 TFUE și a articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0124"><NO.P>124.</NO.P><TXT>În consecință, propunem următorul răspuns la a doua întrebare:</TXT><P>În circumstanțele cauzei principale, nu este necesară înlăturarea unei dispoziții de drept național – cum ar fi, în speță, prima ipoteză a articolului 9 alineatul 1 din AGG (Allgemeines Gleichbehandlungsgesetz, Legea generală privind egalitatea de tratament) – care prevede că o diferență de tratament pe motiv de religie în contextul angajării făcute de organismele ecleziastice și organizațiile care aderă la acestea este de asemenea legală în cazul în care aderarea la o anumită religie, în conformitate cu identitatea organismului ecleziastic, cu privire la dreptul său de autodeterminare, constituie o cerință profesională justificată dacă este imposibilă interpretarea acestei dispoziții în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78.</P></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="32"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">F.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Observații finale</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0125"><NO.P>125.</NO.P><TXT>Articolul 9 din AGG este o dispoziție problematică. A generat critici în fața Comitetului pentru drepturile omului al Organizației Națiunilor Unite în ceea ce privește respectarea Convenției Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor problemelor de discriminare rasială<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0146"><P>CERD/C/DEU/C0/<DATE ISO="20150619">19</DATE>-<DATE ISO="20150622">22</DATE>, <DATE ISO="20150630">30 iunie 2015</DATE>, a optzeci și șasea sesiune, punctul 15. A se vedea de asemenea raportul privind discriminarea rasială, p. 43.</P></NOTE>. A constituit obiectul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor instituite de Comisie împotriva Germaniei<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0147"><P>La <DATE ISO="20091029">29 octombrie 2009</DATE>, Comisia Europeană a transmis Germaniei un aviz motivat în acest sens. A se vedea IP/09/1620. A se vedea europa.eu/rapid/press-release_IP-09-1620_en.htm. Procedurile au fost ulterior întrerupte.</P></NOTE> și a fost chiar pus în discuție de către un organism guvernamental german responsabil de monitorizarea respectării dreptului antidiscriminare în acest stat membru<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0148"><P>Zweiter Gemeinsamer Bericht der Antidiskriminierungsstelle des Bundes und der in ihrem Zuständigkeitsbereich betroffenen Beauftragten der Bundesregierung und des Deutschen Bundestages, <DATE ISO="20130813">13 august 2013</DATE>, Bundestags‑Drucksache (publicația Bundestag) 17/14400.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0126"><NO.P>126.</NO.P><TXT>Din faptul că organizațiile religioase din Germania angajează aproximativ 1,3 milioane de persoane<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0149"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>, p. 238.</P></NOTE> rezultă că există o implicare considerabilă în sfera publică din partea bisericilor și a organizațiilor afiliate acestora în statul membru respectiv<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0150"><P>McColgan, A. <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0172" REF.END="QE0172"/>Religion and inequality in the European framework<QUOT.END REF.START="QS0172" CODE="201D" ID="QE0172"/> în Zucca și Ungereanu, <HT TYPE="ITALIC">op. cit</HT>., p. 230. Referitor la complexitățile rezultate atunci când <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0173" REF.END="QE0173"/>sfera publică și cea privată se contopesc<QUOT.END REF.START="QS0173" CODE="201D" ID="QE0173"/> în contextul religiei, a se vedea Mancini și Rosenfeld, <HT TYPE="ITALIC">op. cit</HT>., p. 162. Un comentator a susținut că Hotărârile Curții din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170314">14 martie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Bougnaoui și ADDH</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑188/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:204">EU:C:2017:204</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>) și <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>G4S Secure Solutions</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑157/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:203">EU:C:2017:203</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), indică o reticență față de întoarcerea religiei în societatea civilă. A se vedea Robin‑Olivier, S., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0174" REF.END="QE0174"/>Neutraliser la religion dans l’entreprise? Arrêts G4S Secure Solutions et Bougnaoui<QUOT.END REF.START="QS0174" CODE="201D" ID="QE0174"/> (CJUE <DATE ISO="20170314">14 mars 2017</DATE>, aff. C‑157/15 et C‑188/15)”, <HT TYPE="ITALIC">RTDEur</HT>, 2 (2017), p. 229.</P></NOTE>. Considerăm totuși că tensiunile generate de această situație, așa cum reiese din procedura principală, au fost înlăturate prin adoptarea articolului 17 TFUE, a articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 și prin recunoașterea dreptului organizațiilor religioase la autonomie și autodeterminare ca drept fundamental protejat de legislația Uniunii, prin efectele combinate ale articolelor 10, 12 și ale articolului 52 alineatul (3) din cartă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">VI.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Răspunsurile la întrebările preliminare adresate</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0127"><NO.P>127.</NO.P><TXT>Prin urmare, propunem următoarele răspunsuri la întrebările adresate de Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă, Germania):</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0175" REF.END="QE0175"/>1)</NO.P><TXT>Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din <DATE ISO="20001127">27 noiembrie 2000</DATE> de instituire a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că un angajator, precum pârâta în prezenta cauză sau biserica în numele său, nu poate să decidă în mod autoritar dacă aderarea unui candidat la o anumită confesiune, datorită naturii activităților sau contextului în care acestea se desfășoară, constituie o cerință profesională esențială, legitimă și justificată, având în vedere etica angajatorului/bisericii.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>În circumstanțele cauzei principale, nu este necesară înlăturarea unei dispoziții de drept național – cum ar fi, în speță, prima ipoteză a articolului 9 alineatul 1 din AGG [Allgemeines Gleichbehandlungsgesetz (Legea generală privind egalitatea de tratament)] – care prevede că o diferență de tratament pe motiv de religie în contextul angajării făcute de organismele ecleziastice și organizațiile care aderă la acestea este de asemenea legală în cazul în care aderarea la o anumită religie, în conformitate cu identitatea organismului ecleziastic, cu privire la dreptul său de autodeterminare, constituie o cerință profesională justificată, dacă este imposibilă interpretarea acestei dispoziții în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78.</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="33"?><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>În temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78, atunci când evaluează cerințe profesionale esențiale, legitime și justificate, având în vedere natura activităților sau contextul în care sunt desfășurate, instanța de trimitere națională, în împrejurările din procedura principală, trebuie să țină seama, în afară de etica organizației, de cele ce urmează:</TXT><P><LIST TYPE="roman"><ITEM><NP><NO.P>(i)</NO.P><TXT>dreptul organizațiilor religioase la autonomie și autodeterminare este un drept fundamental recunoscut și protejat de dreptul Uniunii, astfel cum se reflectă la articolele 10 și 12 din cartă. Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78, în particular referirea la <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0176" REF.END="QE0176"/>etica<QUOT.END REF.START="QS0176" CODE="00BB" ID="QE0176"/> organizațiilor religioase, trebuie interpretat în conformitate cu acest drept fundamental;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(ii)</NO.P><TXT>articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 conferă statelor membre o marjă de apreciere largă, dar nu nelimitată în ceea ce privește activitățile care reprezintă cerințe profesionale esențiale, legitime și justificate, datorită naturii activităților sau contextului în care acestea sunt efectuate;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(iii)</NO.P><TXT>referirea la <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0177" REF.END="QE0177"/>dispozițiile și principiile constituționale ale statelor membre<QUOT.END REF.START="QS0177" CODE="00BB" ID="QE0177"/>, de la prima teză a articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78, atunci când este interpretată în lumina articolului 17 alineatul (1) TFUE, înseamnă că Directiva 2000/78 trebuie pusă în aplicare astfel încât să se respecte, iar nu să se aducă atingere modelului ales de statele membre pentru organizarea relațiilor dintre bisericile și asociațiile sau comunitățile religioase și stat;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(iv)</NO.P><TXT>termenul <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0178" REF.END="QE0178"/>justificată<QUOT.END REF.START="QS0178" CODE="00BB" ID="QE0178"/> de la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 impune să se analizeze dacă cerințele profesionale care produc o discriminare directă pe motive de apartenență religioasă sau convingeri sunt adaptate corespunzător protecției dreptului la autonomie și la autodeterminare, în sensul că sunt adecvate în vederea atingerii acestui obiectiv;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(v)</NO.P><TXT>termenii <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0179" REF.END="QE0179"/>esențiale, legitime<QUOT.END REF.START="QS0179" CODE="00BB" ID="QE0179"/> impun analiza proximității activităților cu misiunea de proclamare a pârâtei;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(vi)</NO.P><TXT>în conformitate cu cerința de la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 ca diferența de tratament să fie pusă în aplicare potrivit <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0180" REF.END="QE0180"/>principiilor generale de drept<QUOT.END REF.START="QS0180" CODE="00BB" ID="QE0180"/> și abordării Curții Europene a Drepturilor Omului a interpretării articolului 9 alineatul (2) din CEDO la stabilirea aspectului dacă exercitarea dreptului unei organizații religioase la autonomie și la autodeterminare produce efecte disproporționate față de alte drepturi protejate de CEDO, impactul, în termeni de proporționalitate, asupra scopului legitim de a asigura efectul util al interzicerii discriminării pe motive de apartenență religioasă sau convingeri conform Directivei 2000/78 trebuie evaluat în raport cu dreptul pârâtei la autonomie și autodeterminare, luând în considerare în mod corespunzător faptul că articolul 3 din Directiva 2000/78 nu operează o distincție între încadrarea în muncă și concediere.<QUOT.END REF.START="QS0175" CODE="201D" ID="QE0175"/></TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>