<!DOCTYPE html PUBLIC "yes" "xhtml1-strict.dtd">
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml">
<!--GENDOC2XHTML # converter_version: 1.2.11-->
  <head>
    <title>2024-09-202409C105202300830-00-TRA-DOC-RO-ARRET-C-0083-23-202407366-07_00</title>
    <meta content="text/html; charset=utf-8" http-equiv="Content-Type"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGeneratedDate"/>
    <meta content="0" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ContentBits"/>
    <meta content="Commission Use" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Name"/>
    <meta content="ro-RO" name="Gendoc_Lang"/>
    <meta content="" name="Gendoc_GenerationDate"/>
    <meta content="" name="IsFlattened"/>
    <meta content="1" name="NumProc"/>
    <meta content="Final" name="Gendoc_EditionType"/>
    <meta content="0001" name="Gendoc_CaseNumberSuite"/>
    <meta content="20/09/2024 15:52:10" name="Gendoc_LastVerificationDate"/>
    <meta content="" name="Gendoc_ProcedureNumber"/>
    <meta content="ro" name="Gendoc_LangCode"/>
    <meta content="ARR" name="TypeDoc"/>
    <meta content="GrmALrucfZQhw2ytfXtfH41cI4n7VdA++fZHpqm8ge7JpBYtvKVg0zKxv23VvaJyKo2TdUjm0gHDEWgPyo/kTDfHm1le7XvsND4jFdDKjdLQ7PQ4/JLrs59Jfmq3snP6zUrmFJKQT9qBX9mnw3qCzJ7gfutWMpE7m6uCwLecJmM=" name="GenDocUID"/>
    <meta content="P" name="TypeProc"/>
    <meta content="" name="CreateCustomParts"/>
    <meta content="OK" name="ReadyToPublish"/>
    <meta content="cozonoa" name="Gendoc_User"/>
    <meta content="" name="EP_Mode"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGenerated"/>
    <meta content="" name="Gendoc_Vademecum"/>
    <meta content="true" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Enabled"/>
    <meta content="02914460-49cd-49e1-940b-2d03fc67750a" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ActionId"/>
    <meta content="0083" name="NumeroOrdre"/>
    <meta content="2023" name="Annee"/>
    <meta content="P" name="Gendoc_ProcedureType"/>
    <meta content="" name="EP_Version"/>
    <meta content="RO" name="Langue"/>
    <meta content="cozonoa" name="Gendoc_DGTGeneratedUser"/>
    <meta content="b24c8b06-522c-46fe-9080-70926f8dddb1" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SiteId"/>
    <meta content="FAST_document_go_green" name="Gendoc_LastVerificationStatus"/>
    <meta content="ARR_C" name="Gendoc_GendocTemplateType"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlockFlatP"/>
    <meta content="GenDoc 03-09-24 08:34:39" name="Created"/>
    <meta content="" name="Canevas3_Vademecum"/>
    <meta content="2024-09-16T14:23:02Z" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SetDate"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlock"/>
    <meta content="" name="Gendoc_CaseYear"/>
    <meta content="false" name="Generation_In_Progress"/>
    <meta content="C" name="Juridiction"/>
    <meta content="b27acc27f94c4f7eb9b889a905c585d2" name="DocumentIdentifier"/>
    <meta content="0083" name="Gendoc_CaseNumber"/>
    <meta content="ImportedWithoutSource" name="SdlIdentifier"/>
    <meta content="RP" name="NatureAff"/>
    <meta content="RP" name="Gendoc_CaseNature"/>
    <meta content="0001" name="NumSuite"/>
    <meta content="C" name="Gendoc_Juridiction"/>
    <meta content="Standard" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Method"/>
  </head>
  <body>
    <div style="header">
      <div id="rId40" style="first"/>
      <div id="rId36" style="even">Hotărârea din 5.9.2024 – Cauza C‑83/23</div>
      <div id="rId37" style="default">H GmbH (Drept direct la rambursarea TVA‑ului)</div>
    </div>
    <p class="C19Centre" id="para-1" title="page-1">
      HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șaptea)
    </p>
    <p class="C19Centre" id="para-2" title="page-1">
      5 septembrie 2024 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-1" href="#t-1">*</a>
</span>)
    </p>
    <p class="C71Indicateur" id="para-3" title="page-1">
      „Trimitere preliminară – Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) – Directiva 2006/112/CE – TVA facturat și plătit fără a fi datorat – Rectificare a facturii – Lichidarea furnizorului – Rambursare a TVA‑ului furnizorului – Refuz al autorității fiscale de a rambursa TVA‑ul direct cumpărătorului – Prioritate în materie de drept la rambursarea TVA‑ului – Riscul unei duble rambursări a TVA‑ului – Risc de pierdere a unor venituri fiscale”
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-4" title="page-1">
      În cauza C‑83/23,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-5" title="page-1">
      având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală, Germania), prin decizia din 3 noiembrie 2022, primită de Curte la 15 februarie 2023, în procedura
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-6" title="page-1">
      H GmbH
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-7" title="page-1">
      împotriva
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-8" title="page-1">
      Finanzamt M,
    </p>
    <p class="C19Centre" id="para-9" title="page-1">
      CURTEA (Camera a șaptea),
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-10" title="page-1">
      compusă din domnul F. Biltgen (raportor), președinte de cameră, domnul N. Wahl și doamna M. L. Arastey Sahún, judecători,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-11" title="page-1">
      avocat general: doamna T. Ćapeta,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-12" title="page-1">
      grefier: domnul A. Calot Escobar,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-13" title="page-1">
      având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 11 ianuarie 2024,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-14" title="page-1">
      luând în considerare observațiile prezentate:
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">–</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">pentru H GmbH, de M. Boche, M. von Einem și A. Graf, Rechtsanwälte, D. Hoffmanns și J. Scholz, Steuerberater;</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">–</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">pentru guvernul german, de J. Möller și N. Scheffel, în calitate de agenți;</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">–</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">pentru Comisia Europeană, de B. Eggers și J. Jokubauskaitė, în calitate de agenți,</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-18" title="page-1">
      având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatei generale,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-19" title="page-1">
      pronunță prezenta
    </p>
    <p class="C75Debutdesmotifs" id="para-20" title="page-1">
      Hotărâre
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010 (JO 2010, L 189, p. 1) (denumită în continuare „Directiva TVA”), precum și a Directivei 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare (JO 2008, L 44, p. 23).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între H GmbH, o societate cu sediul în Germania, pe de o parte, și Finanzamt M (administrația fiscală M, Germania), pe de altă parte, în legătură cu dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată (TVA) achitate în amonte și cu rambursarea acestei taxe din motive de echitate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cadrul juridic</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dreptul Uniunii</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">3</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 167 din Directiva TVA prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-26" title="page-1">
      „Dreptul de deducere ia naștere în momentul în care taxa deductibilă devine exigibilă.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">4</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 168 litera (a) din această directivă prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-28" title="page-1">
      „În măsura în care bunurile și serviciile sunt utilizate în scopul operațiunilor taxabile ale unei persoane impozabile, persoana impozabilă are dreptul, în statul membru în care efectuează operațiunile respective, de a deduce din valoarea TVA, pe care are obligația de a o plăti, următoarele sume:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-29" title="page-1">
      (a) TVA datorată sau achitată în statul membru în cauză pentru bunurile care îi sunt sau care urmează a‑i fi livrate sau pentru serviciile care îi sunt sau urmează a‑i fi prestate de o altă persoană impozabilă”.
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">5</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 178 litera (a) din directiva menționată enunță:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-31" title="page-1">
      „Pentru exercitarea dreptului de deducere, o persoană impozabilă este necesar să îndeplinească următoarele condiții:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-32" title="page-1">
      (a) pentru deducerile în temeiul articolului 168 litera (a), în ceea ce privește livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, aceasta are obligația de a deține o factură emisă în conformitate cu titlul XI capitolul 3 secțiunile 3-6”.
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">6</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit articolului 203 din aceeași directivă:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-34" title="page-1">
      „TVA este datorată de orice persoană ce menționează această taxă pe o factură.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dreptul german</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">UStG</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">7</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 14 alineatul (4) din Umsatzsteuergesetz (Legea privind impozitul pe cifra de afaceri), în versiunea aplicabilă litigiului principal (BGBl. 2013 I, p. 1809) (denumită în continuare „UStG”), prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-38" title="page-1">
      „Factura trebuie să conțină următoarele mențiuni:
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-39" title="page-1">
      […]
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-40" title="page-1">
      8. cota aplicabilă, precum și valoarea TVA aferentă contraprestației sau, în cazul unei scutiri, mențiunea că livrarea bunurilor sau altă prestație sunt scutite.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">8</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit articolului 14c alineatul (1) din UStG:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-42" title="page-1">
      „Dacă, într‑o factură aferentă unei livrări sau unei alte prestații, întreprinzătorul a menționat separat un cuantum al taxei superior celui datorat pentru operațiune în temeiul prezentei legi, acesta este obligat, de asemenea, la plata valorii excedentare. Dacă acesta rectifică cuantumul taxei în raport cu beneficiarul prestației, articolul 17 alineatul (1) se aplică prin analogie. […]”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">9</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 15 alineatul (1) din UStG prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-44" title="page-1">
      „Întreprinzătorul poate deduce următoarele valori ale taxei achitate în amonte:
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-45" title="page-1">
      1. taxa datorată legal pentru livrări și alte prestații care au fost efectuate în favoarea întreprinderii sale de către un alt întreprinzător. Exercitarea dreptului de deducere este condiționată de deținerea de către întreprinzător a unei facturi emise conform articolelor 14 și 14a. […]”.
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">AO</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">10</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Abgabenordnung (Codul fiscal), în versiunea aplicabilă litigiului principal (BGBl. 2002 I, p. 3866) (denumit în continuare „AO”), cuprinde articolul 163, intitulat „Stabilirea derogatorie a impozitului pentru motive de echitate”, al cărui alineat (1) prima teză prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-48" title="page-1">
      „Impozitele pot fi stabilite la un nivel inferior și este posibil să nu se ia în considerare unele elemente ale bazei de impozitare care majorează impozitele atunci când, într‑un anumit caz, colectarea impozitului ar fi neechitabilă.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">11</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 227 din AO prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-50" title="page-1">
      „Autoritățile fiscale pot acorda o scutire în tot sau în parte de creanțele care rezultă dintr‑o datorie fiscală, dacă într‑o anumită situație colectarea acesteia este neechitabilă; în aceleași condiții, sumele deja achitate pot fi rambursate sau deduse.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Litigiul principal și întrebările preliminare</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">12</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">H, reclamanta din litigiul principal, a succedat unei societăți în comandită simplă cu sediul în Germania (denumită în continuare „KG”), care avea ca obiect de activitate închirierea de bunuri mobile altor întreprinderi, în special sub forma unei vânzări și a unui leaseback. Litigiul principal privește șase operațiuni de vânzare și leaseback realizate de KG în favoarea E‑GmbH, o altă societate cu sediul în Germania, în cursul anilor 2007, 2008, 2010 și 2012.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">13</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În cadrul fiecăreia dintre aceste operațiuni, E‑GmbH cumpăra o ambarcațiune cu motor nouă de la E‑sr, societate cu sediul în Italia. Facturile aferente purtau mențiunea „livrare intracomunitară” și nu cuprindeau TVA. Prețul de achiziție al fiecărei ambarcațiuni era plătit integral de E‑GmbH.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">14</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În urma fiecăreia dintre aceste achiziții, E‑GmbH și KG încheiau, mai întâi, un contract de vânzare și leaseback care prevedea, pe de o parte, vânzarea ambarcațiunii către KG la prețul net de achiziție majorat cu TVA‑ul german și, pe de altă parte, un acord privind un contract de închiriere având ca obiect transferul către E‑GmbH al dreptului de folosință a acestei ambarcațiuni. În continuare, E‑GmbH emitea KG o factură de vânzare a ambarcațiunii pe care era indicat în mod expres TVA‑ul german, menționa acest TVA în declarațiile sale fiscale și îl achita la Finanzamt X (administrația fiscală X, Germania) de care aparținea. Această factură nu conținea nicio indicație cu privire la locul în care se afla ambarcațiunea la momentul vânzării. În declarațiile sale de TVA, KG deducea, cu titlu de TVA achitat în amonte, TVA‑ul menționat pe factura respectivă. La final, E‑GmbH și KG încheiau un contract de leasing mobiliar al ambarcațiunii pentru o durată de 36 de luni.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">15</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu ocazia unui control efectuat la E‑GmbH pentru anul 2008, administrația fiscală a constatat că, la momentul la care E‑GmbH vânduse ambarcațiunile către KG, acestea nu se aflau în Germania, ci în Italia. În luna octombrie 2012, E‑GmbH a informat KG cu privire la faptul că menționase în mod eronat TVA‑ul german pe două facturi emise în aprilie și, respectiv, în octombrie 2008, și i‑a adus la cunoștință că aceste facturi urmau să fie regularizate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">16</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În urma unui control privind TVA‑ul efectuat în spațiile KG, inspectorul a apreciat că livrările de ambarcațiuni trebuiau calificate drept livrări fără transport care, potrivit articolului 31 din Directiva TVA coroborat cu articolul 3 alineatul (7) din UStG, nu erau impozabile în Germania, ci în Italia, unde se aflau aceste ambarcațiuni la momentul vânzării lor. Acesta a considerat că TVA‑ul facturat de E‑GmbH societății KG era datorat în temeiul articolului 203 din Directiva TVA și al articolului 14 din UStG, dar că acesta nu putea fi dedus de KG cu titlu de TVA achitat în amonte.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">17</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Administrația fiscală M s‑a raliat acestei aprecieri și, în conformitate cu articolul 173 alineatul (1) punctul 1 din AO, a emis la adresa KG o decizie rectificativă de impunere a TVA‑ului prin care a redus cuantumul TVA‑ului dedus de această societate pentru anul 2008, în cursul căruia fuseseră întocmite două facturi de vânzări de ambarcațiuni. Ulterior, aceasta a respins ca fiind nefondată reclamația formulată împotriva acestei decizii rectificative.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">18</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Alte patru facturi de vânzare a unor ambarcațiuni fuseseră întocmite în cursul anilor 2006, 2010 și 2012. Administrația fiscală M a emis de asemenea decizii rectificative de impunere a TVA‑ului pentru anii 2007 și 2010 privind deducerea TVA‑ului achitat în amonte pentru facturile întocmite în anii 2006 și 2010. Întrucât reclamația formulată împotriva acestor decizii rectificative a fost respinsă ca fiind nefondată de administrația fiscală M, KG i‑a achitat acest TVA. În sfârșit, KG nu a efectuat nicio deducere a TVA‑ului pentru vânzările de ambarcațiuni luate în considerare în declarația anuală privind TVA‑ul pentru anul 2012.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">19</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În cursul anului 2014, E‑GmbH a făcut obiectul unei proceduri de insolvență. Administratorul judiciar însărcinat cu lichidarea acestei societăți a rectificat cele șase facturi referitoare la livrarea ambarcațiunilor, eliminând mențiunea privind TVA‑ul, care figura în mod eronat în acestea. Administrația fiscală X a arătat că administratorul judiciar prezentase facturile regularizate la 10 decembrie 2014 și că depusese o cerere de rectificare la 8 ianuarie 2015. Ea a admis această cerere și a rambursat TVA‑ul aferent, care a fost achitat la masa insolvenței, informându‑l în același timp pe reprezentantul fiscal al administratorului judiciar că era obligat să supună operațiunile TVA‑ului în Italia. Potrivit reclamantei din litigiul principal, administratorul judiciar ar fi refuzat totuși să emită facturi care conțineau TVA‑ul italian. Reclamanta din litigiul principal nu ar fi acționat E‑GmbH în justiție pentru a obține astfel de facturi.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">20</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">KG, în temeiul articolului 163 din AO, a solicitat administrației fiscale M, din motive de echitate, să recalculeze TVA‑ul pentru anii 2007, 2008, 2010 și 2012. Administrația fiscală a respins această cerere și, ulterior, a respins de asemenea reclamația KG împotriva acestei decizii ca nefondată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">21</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Acțiunea introdusă de reclamanta din litigiul principal la Finanzgericht Düsseldorf (Tribunalul Fiscal din Düsseldorf, Germania) a fost respinsă pentru motivul că administrația fiscală M nu era obligată să îi restituie TVA‑ul care fusese facturat fără să fie datorat, din moment ce acest TVA fusese achitat la masa insolvenței a E‑GmbH. În plus, potrivit acestei instanțe, reclamanta din litigiul principal nu ar avea asupra E‑GmbH niciun drept cu caracter civil la rambursarea TVA‑ului menționat, ci ar avea numai dreptul de a i se elibera o factură care să cuprindă TVA‑ul italian.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">22</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Reclamanta din litigiul principal a formulat recurs la Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală, Germania).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">23</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În primul rând, instanța de trimitere arată că din jurisprudența Curții, în special din Hotărârea din 15 martie 2007, Reemtsma Cigarettenfabriken (C‑35/05, EU:C:2007:167), rezultă existența, în anumite împrejurări, a unui „drept direct” al destinatarului unei facturi care conține un TVA nedatorat de a obține restituirea acestui TVA de la administrația fiscală. Recent, în Hotărârea din 13 octombrie 2022, HUMDA (C‑397/21, EU:C:2022:790), Curtea, în temeiul acestei jurisprudențe, ar fi decis că o reglementare națională în temeiul căreia, pe de o parte, furnizorul care a plătit TVA‑ul din greșeală autorităților fiscale poate cere restituirea acestuia, iar, pe de altă parte, persoana căreia i‑au fost prestate servicii poate exercita o acțiune de drept civil în restituirea plății nedatorate împotriva acestui furnizor respectă principiile neutralității TVA‑ului și efectivității, întrucât îi permite persoanei căreia i‑au fost prestate serviciile, care a suportat sarcina TVA‑ului facturat din greșeală, să obțină restituirea sumelor plătite fără să fie datorate. În această hotărâre, Curtea ar fi indicat de asemenea că, dacă restituirea TVA‑ului devine imposibilă sau excesiv de dificilă, în special în cazul insolvabilității furnizorului, beneficiarul serviciilor poate, în temeiul principiilor neutralității TVA‑ului și efectivității, să obțină rambursarea direct de la administrația fiscală. Potrivit instanței de trimitere, Curtea a statuat, în hotărârea menționată, că această din urmă posibilitate se aplică și atunci când, din cauza unei erori privind locul exact al prestării, taxa a fost achitată în statul membru greșit în cazul în care, în lipsa unui abuz sau a unei fraude, atât prestatorul, cât și beneficiarul serviciilor fiind de bună‑credință, nu există un risc de pierdere a unor venituri fiscale.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">24</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Instanța de trimitere consideră că litigiul principal se apropie, prin unele dintre împrejurările sale, de cel aflat la originea Hotărârii din 13 octombrie 2022, HUMDA (C‑397/21, EU:C:2022:790). Ea are însă îndoieli că soluția reținută în această hotărâre poate fi transpusă în cauza principală. Mai precis, hotărârea menționată nu ar răspunde la întrebarea dacă există un „drept direct” la restituire într‑un caz în care, precum în speță, TVA‑ul național care figurează pe factura inițială trebuie înlocuit cu un TVA mai ridicat dintr‑un alt stat membru. Instanța de trimitere ridică problema dacă, luând în considerare întreaga Uniune Europeană și cu includerea statului membru în care prestația a fost efectiv realizată, nu ar exista mai degrabă un drept la eliberarea unei facturi în care să se menționeze taxa italiană. În acest context, aceeași hotărâre nu ar soluționa nici problema dacă „dreptul direct” la rambursare ar putea, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, să fie supus condiției ca dobânditorul să fi inițiat o acțiune civilă în vederea obținerii eliberării de către furnizorul insolvabil a unei facturi care să menționeze TVA‑ul acestui alt stat membru. Pe de altă parte, s‑ar pune problema dacă considerații întemeiate pe combaterea fraudei ar putea, într‑o astfel de situație, să aibă o incidență asupra dreptului cumpărătorului de a solicita direct de la administrația fiscală rambursarea TVA‑ului facturat și plătit fără să fie datorat. În această privință, instanța de trimitere subliniază că împrejurarea că lichidatorul E‑GmbH nu va declara în Italia TVA‑ul italian datorat în mod legal ar putea conduce, în dreptul italian, la o fraudă în materie de TVA în Italia.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">25</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, instanța de trimitere urmărește să afle dacă, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, administrația fiscală trebuie să acorde prioritate dreptului la restituire al emitentului facturii ca urmare a regularizării facturii sau „dreptului direct” al destinatarului facturii. În această privință, instanța de trimitere ridică problema dacă trebuie să se țină seama de faptul că lanțul obișnuit de rambursare nu poate fi urmat din cauza insolvabilității emitentului facturii și/sau a particularităților cronologice precum, de exemplu, faptul că, la momentul la care emitentului facturii trebuie să i se restituie TVA‑ul, administrația fiscală știa că acesta din urmă era insolvabil și putea, așadar, să prevadă posibilitatea existenței unui „drept direct” la rambursare al destinatarului facturii.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">26</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste condiții, Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-67" title="page-1">
      „1) Beneficiarul unei prestații, care este stabilit pe teritoriul național, are un așa‑numit drept direct împotriva administrației fiscale naționale în conformitate cu Hotărârea [din 15 martie 2007, Reemtsma Cigarettenfabriken, C‑35/05, EU:C:2007:167], în cazul în care
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-68" title="page-1">
      a) prestatorul, care este de asemenea stabilit pe teritoriul național, emite beneficiarului prestației o factură pe care este indicată taxa națională și pe care beneficiarul prestației o plătește, iar prestatorul achită în mod corespunzător taxa indicată pe factură,
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-69" title="page-1">
      b) prestația facturată este însă o prestație executată într‑un alt stat membru,
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-70" title="page-1">
      c) beneficiarului prestației i se refuză dreptul de deducere pe teritoriul național, întrucât această taxă nu este datorată legal pe teritoriul național, 
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-71" title="page-1">
      d) prestatorul rectifică apoi factura, în sensul că nu mai indică pe aceasta taxa națională, suma facturată reducându‑se astfel cu cuantumul taxei indicate,
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-72" title="page-1">
      e) beneficiarul prestației nu își poate pune în aplicare drepturile la plată împotriva prestatorului, din cauza deschiderii procedurii insolvenței asupra patrimoniului prestatorului și
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-73" title="page-1">
      f) prestatorul, care nu este înregistrat până în prezent în celălalt stat membru, are posibilitatea de a se înregistra în scopuri de TVA în acest stat membru, pentru a putea apoi să emită beneficiarului prestației o factură cu numărul de identificare fiscală care i‑a fost atribuit în acest stat membru, pe care să indice taxa datorată în acest stat membru, ceea ce ar îndreptăți beneficiarul prestației să deducă în acest stat membru taxa achitată în amonte în cadrul procedurii speciale prevăzute de Directiva [2008/9]?
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-74" title="page-1">
      2) Pentru răspunsul la această întrebare este relevant dacă administrația fiscală națională a rambursat prestatorului taxa plătită, în urma unei simple rectificări a facturii, deși prestatorul, din cauza deschiderii procedurii de insolvență asupra patrimoniului său, nu a restituit plata beneficiarului prestației?”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la întrebările preliminare</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">27</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin intermediul celor două întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă Directiva TVA, citită în lumina principiilor efectivității și neutralității TVA‑ului, trebuie interpretată în sensul că beneficiarul unei prestații poate solicita direct administrației fiscale a statului membru pe teritoriul căruia este stabilit restituirea TVA‑ului pe care l‑a plătit furnizorului acestei prestații, care a facturat din greșeală TVA‑ul național al acestui stat membru în locul TVA‑ului datorat legal în alt stat membru și l‑a achitat autorităților fiscale din primul stat membru, în cazul în care acestea din urmă au rambursat deja TVA‑ul furnizorului prestației care face obiectul unei proceduri de lichidare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">28</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu titlu introductiv, trebuie amintit că principiul neutralității TVA‑ului, care se află în centrul sistemului comun al TVA‑ului instituit prin legislația Uniunii, este garantat prin mecanismul dreptului de deducere, care urmărește să degreveze în întregime întreprinzătorul de sarcina TVA‑ului datorat sau achitat în cadrul tuturor activităților sale economice și care garantează, prin urmare, neutralitatea în ceea ce privește sarcina fiscală corespunzătoare tuturor activităților economice, indiferent de finalitatea sau de rezultatele acestora, cu condiția ca activitățile menționate să fie, în principiu, ele însele supuse TVA‑ului (Hotărârea din 13 octombrie 2022, HUMDA, C‑397/21, EU:C:2022:790, punctul 18 și jurisprudența citată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">29</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Această premisă fiind stabilită, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în lipsa unei dispoziții în Directiva TVA referitoare la regularizarea de către emitentul facturii a TVA‑ului facturat fără a fi datorat, statele membre sunt, în principiu, cele care trebuie să determine condițiile în care acest TVA poate fi regularizat (Hotărârea din 13 octombrie 2022, HUMDA, C‑397/21, EU:C:2022:790, punctul 19 și jurisprudența citată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">30</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pentru a asigura neutralitatea TVA‑ului, este de competența statelor membre să prevadă, în ordinea lor juridică internă, posibilitatea regularizării oricărei taxe facturate fără a fi datorată, cu condiția ca emitentul facturii să demonstreze buna sa credință (Hotărârea din 13 octombrie 2022, HUMDA, C‑397/21, EU:C:2022:790, punctul 20 și jurisprudența citată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">31</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În speță, instanța de trimitere ridică problema caracterului transpozabil în prezenta cauză al jurisprudenței rezultate din Hotărârea din 15 martie 2007, Reemtsma Cigarettenfabriken (C‑35/05, EU:C:2007:167), care privea principiile neutralității, efectivității și nediscriminării.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">32</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această hotărâre, în ceea ce privește aspectul dacă un beneficiar de servicii are dreptul de a solicita restituirea TVA‑ului de la furnizorul care l‑a facturat în mod eronat și care, la rândul său, ar putea solicita restituirea acestuia de la autoritatea fiscală sau dacă un astfel de beneficiar trebuie să își poată îndrepta cererea direct împotriva acestei autorități, Curtea a statuat că, în principiu, un sistem în care, pe de o parte, furnizorul care a plătit TVA‑ul din greșeală autorităților fiscale poate cere restituirea acestuia, iar pe de altă parte, persoana căreia i‑au fost prestate servicii poate exercita o acțiune de drept civil în restituirea plății nedatorate împotriva acestui furnizor respectă principiile neutralității și efectivității. Într‑adevăr, un astfel de sistem îi permite persoanei căreia i‑au fost prestate serviciile, care a suportat sarcina TVA‑ului facturat din greșeală, să obțină restituirea sumelor plătite fără să fie datorate (Hotărârea din 15 martie 2007, Reemtsma Cigarettenfabriken, C‑35/05, EU:C:2007:167, punctul 39).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">33</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Curtea a adăugat că, dacă restituirea TVA‑ului devine imposibilă sau excesiv de dificilă, în special în caz de insolvabilitate a furnizorului, aceste principii pot impune ca persoana căreia i‑au fost prestate serviciile să își poată îndrepta cererea de restituire direct împotriva autorităților fiscale. Astfel, statele membre trebuie să prevadă instrumentele și modalitățile procedurale necesare pentru a permite persoanei căreia i‑au fost prestate serviciile să recupereze taxa facturată fără să fie datorată, în vederea respectării principiului efectivității (Hotărârea din 15 martie 2007, Reemtsma Cigarettenfabriken, C‑35/05, EU:C:2007:167, punctul 41).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">34</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, trebuie precizat că, astfel cum a arătat chiar instanța de trimitere în cererea sa de decizie preliminară, dreptul la rambursarea directă a unui TVA facturat fără să fie datorat, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții, privește TVA‑ul național nedatorat în statul membru în care a fost facturat și la bugetul căruia a fost plătit (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 octombrie 2022, HUMDA, C‑397/21, EU:C:2022:790, punctul 25). Dreptul la rambursarea directă a TVA‑ului facturat fără să fie datorat de care beneficiază, în anumite condiții, destinatarul unei facturi se referă astfel la TVA‑ul pe care statul membru în cauză l‑a primit de la emitentul facturii.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">35</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Deși este adevărat că litigiul principal privește cererile de rambursare a TVA‑ului facturat și plătit fără să fie datorat, trebuie totuși să se constate că, în speță, administrația fiscală X a achitat deja TVA‑ul plătit fără să fie datorat de beneficiarul serviciilor la masa insolvenței a furnizorului de servicii.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">36</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste condiții, jurisprudența rezultată din Hotărârea din 15 martie 2007, Reemtsma Cigarettenfabriken (C‑35/05, EU:C:2007:167), nu poate fi transpusă într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">37</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, dacă, în cazul unui TVA facturat și plătit fără să fie datorat, o administrație fiscală care, la cererea furnizorului de servicii, a procedat deja la restituirea TVA‑ului ar trebui, în aplicarea jurisprudenței rezultate din Hotărârea din 15 martie 2007, Reemtsma Cigarettenfabriken (C‑35/05, EU:C:2007:167), să ramburseze de asemenea acest TVA persoanei căreia i‑au fost prestate serviciile, atunci administrația fiscală ar fi obligată să ramburseze TVA‑ul de două ori.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">38</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, trebuie amintit că Curtea a statuat în mod repetat că, atunci când un furnizor a facturat și a achitat în mod eronat un TVA, acesta trebuie, în principiu, să fie rambursat furnizorului respectiv. Astfel, dreptul de a obține rambursarea unor impozite percepute într‑un stat membru cu încălcarea prevederilor dreptului Uniunii reprezintă consecința și completarea drepturilor conferite particularilor de dispozițiile dreptului Uniunii, astfel cum au fost interpretate de Curte. Prin urmare, statul membru în cauză este obligat, în principiu, să ramburseze impozitele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii. Cererea de rambursare a TVA‑ului achitat fără să fie datorat face parte din sfera dreptului la restituirea plății nedatorate, care urmărește să remedieze consecințele incompatibilității impozitului cu dreptul Uniunii prin neutralizarea sarcinii economice pe care acesta i‑a impus‑o în mod nejustificat operatorului care, în final, l‑a suportat efectiv. Or, principiul neutralității TVA‑ului, care constituie un principiu fundamental al sistemului comun al TVA‑ului, urmărește să degreveze în întregime persoana impozabilă de sarcina TVA‑ului în cadrul activităților sale economice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 iulie 2020, Terracult, C‑835/18, EU:C:2020:520, punctele 23-25).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">39</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Împrejurarea că, la fel ca în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 15 martie 2007, Reemtsma Cigarettenfabriken (C‑35/05, EU:C:2007:167), prestatorul de servicii din prezenta cauză este în lichidare nu este relevantă în speță.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">40</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, jurisprudența rezultată din această hotărâre nu are ca obiect repunerea în discuție a ordinii de prioritate a creditorilor în cadrul procedurilor de lichidare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">41</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În asemenea condiții, este, desigur, adevărat că nu se putea exclude de la bun început că cumpărătorul s‑ar regăsi într‑o situație în care exercitarea unei acțiuni civile împotriva administratorului judiciar însărcinat cu lichidarea furnizorului de servicii pentru a i se întocmi o factură care cuprindea TVA‑ul italian era imposibilă sau excesiv de dificilă și că ar fi determinat ulterior să adreseze o cerere de rambursare direct administrației fiscale. Cu toate acestea, fără a impune administrației fiscale o sarcină excesivă, nu i se poate cere acesteia să țină seama de împrejurarea că, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, lanțul obișnuit de rambursare era grav perturbat, chiar întrerupt, ca urmare a faptului că furnizorul era în lichidare, astfel încât TVA‑ul care urma să îi fie rambursat de administrația fiscală urma să intre în masa insolvenței și risca să nu fie rambursat cumpărătorului.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">42</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Este de asemenea adevărat că combaterea fraudei, a evaziunii fiscale și a eventualelor abuzuri este un obiectiv recunoscut și încurajat de Directiva TVA, astfel încât autoritățile fiscale trebuie nu numai să efectueze controalele necesare la persoanele impozabile pentru a detecta nereguli și fraude în materie de TVA, ci și să verifice declarațiile persoanelor impozabile, conturile acestora și celelalte documente pertinente (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iunie 2012, Mahagében și Dávid, C‑80/11 și C‑142/11, EU:C:2012:373, punctele 62 și 63, precum și jurisprudența citată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">43</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, a impune, în speță, administrației fiscale germane să stabilească dacă împrejurarea că administratorul judiciar însărcinat cu lichidarea furnizorului de servicii nu va declara în Italia TVA‑ul italian datorat în mod legal constituie, în temeiul dreptului italian, o fraudă în materie de TVA în acest stat membru depășește ceea ce poate fi în mod rezonabil impus unei administrații fiscale naționale în temeiul obiectivului amintit la punctul anterior.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">44</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Mai trebuie amintit că posibilitatea cumpărătorului sau a clientului de a adresa cererea sa de rambursare a TVA‑ului facturat și plătit fără a fi datorat „direct” administrației fiscale constituie o excepție și nu este, astfel cum rezultă din jurisprudența citată la punctul 33 din prezenta hotărâre, deschisă decât dacă recuperarea acestui TVA de la furnizor sau de la prestator este imposibilă sau excesiv de dificilă, ceea ce presupune ca cumpărătorul sau clientul să nu fi neglijat nicio posibilitate de a‑și valorifica drepturile în afara acestei situații.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">45</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Or, astfel cum reiese din decizia de trimitere și, în special, din împrejurările prezentate de instanța de trimitere în formularea primei întrebări, în speță, furnizorul, care nu este încă înregistrat în statul membru în care TVA‑ul este datorat legal, are posibilitatea de a se înregistra în scopuri de TVA în acest stat membru, astfel încât ar putea ulterior, prin indicarea unui număr de identificare fiscală din statul membru menționat, să adreseze beneficiarului prestației o factură care să menționeze taxa aceluiași stat membru, care ar permite beneficiarului prestației să deducă în acesta TVA‑ul achitat în amonte.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">46</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În consecință, astfel cum a arătat instanța de trimitere, în speță, reclamanta din litigiul principal ar fi putut, pentru a nu trebui să suporte costul TVA‑ului în cauză, să introducă o acțiune civilă împotriva administratorului judiciar însărcinat cu lichidarea furnizorului de servicii pentru a i se întocmi o factură care să cuprindă TVA‑ul italian, acțiune pe care nu a întreprins‑o.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">47</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la întrebările preliminare că Directiva TVA, citită în lumina principiilor efectivității și neutralității TVA‑ului, trebuie interpretată în sensul că beneficiarul unei prestații nu poate solicita direct administrației fiscale a statului membru pe teritoriul căruia este stabilit restituirea TVA‑ului pe care l‑a plătit furnizorului acestei prestații, care a facturat din greșeală TVA‑ul național al acestui stat membru în locul TVA‑ului datorat legal în alt stat membru și l‑a achitat autorităților fiscale din primul stat membru, în cazul în care acestea din urmă au rambursat deja TVA‑ul furnizorului prestației care face obiectul unei proceduri de lichidare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la cheltuielile de judecată</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">48</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C41DispositifIntroduction" id="para-99" title="page-1">
      Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară:
    </p>
    <p class="C30Dispositifalinea" id="para-100" title="page-1">
      Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010, citită în lumina principiilor efectivității și neutralității taxei pe valoarea adăugată (TVA),
    </p>
    <p class="C30Dispositifalinea" id="para-101" title="page-1">
      trebuie interpretată în sensul că
    </p>
    <p class="C30Dispositifalinea" id="para-102" title="page-1">
      beneficiarul unei prestații nu poate solicita direct administrației fiscale a statului membru pe teritoriul căruia este stabilit restituirea TVA‑ului pe care l‑a plătit furnizorului acestei prestații, care a facturat din greșeală TVA‑ul național al acestui stat membru în locul TVA‑ului datorat legal în alt stat membru și l‑a achitat autorităților fiscale din primul stat membru, în cazul în care acestea din urmă au rambursat deja TVA‑ul furnizorului prestației care face obiectul unei proceduri de lichidare.
    </p>
    <div class="signatures">
<p class="C77Signatures" id="para-103" title="page-1">
<span class="signatory">Semnături</span>
</p>
</div>
    <div/>
  <hr class="note"/>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-1" href="#c-1">*</a>
</span>) Limba de procedură: franceza.</p>
</body>
</html>
