<!DOCTYPE html PUBLIC "yes" "xhtml1-strict.dtd">
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml">
<!--GENDOC2XHTML # converter_version: 1.2.15-->
  <head>
    <title>2026-07-202607C116202400960-00-TRA-DOC-RO-ARRET-C-0096-24-202606878-07_00</title>
    <meta content="text/html; charset=utf-8" http-equiv="Content-Type"/>
    <meta content="true" name="ParExtraits_2021"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGeneratedDate"/>
    <meta content="0" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ContentBits"/>
    <meta content="Commission Use" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Name"/>
    <meta content="ro-RO" name="Gendoc_Lang"/>
    <meta content="22-07-26" name="CustomProvisoryEditionDate"/>
    <meta content="" name="Gendoc_GenerationDate"/>
    <meta content="" name="IsFlattened"/>
    <meta content="1" name="NumProc"/>
    <meta content="Final" name="Gendoc_EditionType"/>
    <meta content="0001" name="Gendoc_CaseNumberSuite"/>
    <meta content="10/08/2026 15:47:09" name="Gendoc_LastVerificationDate"/>
    <meta content="" name="Gendoc_ProcedureNumber"/>
    <meta content="ro" name="Gendoc_LangCode"/>
    <meta content="ARR" name="TypeDoc"/>
    <meta content="SE6Vc+omdIDYg6Xkx0CSH2tRdX9pKMGt2R+pulaiLk2wztI73j8hl0v6f01pkFxyC3wPRD7lmXWEhMzonDNwfjlMXR+v3LCdOHjcUGURvt7sGcPQ9LKQJ9Wp8Q6wUkFuKBM17zQeg2GMRgB4mNo0ojq9Vv5o1cFlmC1tcm5cK8I=" name="GenDocUID"/>
    <meta content="P" name="TypeProc"/>
    <meta content="" name="CreateCustomParts"/>
    <meta content="OK" name="ReadyToPublish"/>
    <meta content="mcat" name="Gendoc_User"/>
    <meta content="10, 3, 0, 1" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Tag"/>
    <meta content="" name="EP_Mode"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGenerated"/>
    <meta content="" name="Gendoc_Vademecum"/>
    <meta content="true" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Enabled"/>
    <meta content="f9640144-4fce-4103-8f28-de509bae939f" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ActionId"/>
    <meta content="0096" name="NumeroOrdre"/>
    <meta content="2024" name="Annee"/>
    <meta content="P" name="Gendoc_ProcedureType"/>
    <meta content="" name="EP_Version"/>
    <meta content="RO" name="Langue"/>
    <meta content="mcat" name="Gendoc_DGTGeneratedUser"/>
    <meta content="b24c8b06-522c-46fe-9080-70926f8dddb1" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SiteId"/>
    <meta content="FAST_document_go_ok" name="Gendoc_LastVerificationStatus"/>
    <meta content="ARR_C" name="Gendoc_GendocTemplateType"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlockFlatP"/>
    <meta content="GenDoc 22-07-26 09:58:03" name="Created"/>
    <meta content="" name="Canevas3_Vademecum"/>
    <meta content="2026-08-07T13:16:08Z" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SetDate"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlock"/>
    <meta content="" name="Gendoc_CaseYear"/>
    <meta content="false" name="Generation_In_Progress"/>
    <meta content="C" name="Juridiction"/>
    <meta content="4b557c6f9cdf40bcb8cf311395793d62" name="DocumentIdentifier"/>
    <meta content="0096" name="Gendoc_CaseNumber"/>
    <meta content="ImportedWithoutSource" name="SdlIdentifier"/>
    <meta content="RP" name="NatureAff"/>
    <meta content="RP" name="Gendoc_CaseNature"/>
    <meta content="0001" name="NumSuite"/>
    <meta content="C" name="Gendoc_Juridiction"/>
    <meta content="Standard" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Method"/>
  </head>
  <body>
    <div style="header">
      <div id="rId25" style="first"/>
      <div id="rId21" style="even">Hotărârea din 16.7.2026 – Cauzele conexate C‑96/24, C‑103/24 și C‑112/24</div>
      <div id="rId22" style="default">Rzecznik Dyscyplinarny Sądu Najwyższego</div>
    </div>
    <p class="C19Centre" id="para-1" title="page-1">
      HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a patra)
    </p>
    <p class="C19Centre" id="para-2" title="page-1">
      16 iulie 2026 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-1" href="#t-1">*</a>
</span>)
    </p>
    <p class="C71Indicateur" id="para-3" title="page-1">
      „Trimitere preliminară – Stat de drept – Independența judecătorilor – Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE – Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Reglementare națională care permite verificarea respectării cerințelor de independență și de imparțialitate a unui judecător în funcție în cadrul Sąd Najwyższy (Curtea Supremă, Polonia) – Compunerea completului de judecată chemat să controleze respectarea acestor cerințe – Nelegalitatea condițiilor de numire a unui membru al unui astfel de complet – Consecințe care trebuie deduse din această neregularitate – Imparțialitate – Supremația dreptului Uniunii”
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-4" title="page-1">
      În cauzele conexate C‑96/24, C‑103/24 și C‑112/24,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-5" title="page-1">
      având ca obiect trei cereri de decizie preliminară formulate în temeiul articolului 267 TFUE de Sąd Najwyższy (Curtea Supremă, Polonia), prin deciziile din 11 ianuarie 2024, primite de Curte la 6, 7 și, respectiv, la 12 februarie 2024, în procedurile
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-6" title="page-1">
      X. Y. (C‑96/24),
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-7" title="page-1">
      X. Y. (C‑103/24),
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-8" title="page-1">
      L. S. (C‑112/24)
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-9" title="page-1">
      cu participarea:
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-10" title="page-1">
      Prokuratura Krajowa,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-11" title="page-1">
      Rzecznik Dyscyplinarny Sądu Najwyższego,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-12" title="page-1">
      Zastępca Rzecznika Dyscyplinarnego przy Sądzie Okręgowym w Piotrkowie Trybunalskim,
    </p>
    <p class="C19Centre" id="para-13" title="page-1">
      CURTEA (Camera a patra),
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-14" title="page-1">
      compusă din domnul I. Jarukaitis (raportor), președinte de cameră, domnul K. Lenaerts, președintele Curții, îndeplinind funcția de judecător al Camerei a patra, domnii M. Condinanzi și N. Jääskinen și doamna R. Frendo, judecători,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-15" title="page-1">
      avocat general: domnul N. Emiliou,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-16" title="page-1">
      grefier: domnul A. Calot Escobar,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-17" title="page-1">
      având în vedere procedura scrisă,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-18" title="page-1">
      luând în considerare observațiile prezentate:
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">–</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">pentru guvernul polonez, de B. Majczyna și S. Żyrek, în calitate de agenți;</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">–</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">pentru Comisia Europeană, de K. Herrmann și P. J. O. Van Nuffel, în calitate de agenți,</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-21" title="page-1">
      având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-22" title="page-1">
      pronunță prezenta
    </p>
    <p class="C75Debutdesmotifs" id="para-23" title="page-1">
      Hotărâre
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cererile de decizie preliminară privesc interpretarea articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, citit în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Aceste cereri au fost formulate în cadrul unei proceduri cu privire la X. Y., judecător la Sąd Najwyższy (Curtea Supremă, Polonia) (cauza C‑96/24), în fața Izba Odpowiedzialności Zawodowej (Camera pentru răspundere profesională), cameră din cadrul acestei instanțe, ca urmare a unei cereri a parchetului având ca obiect obținerea autorizației de a iniția o procedură penală împotriva acestui judecător, precum și în cadrul unor proceduri disciplinare inițiate împotriva lui X. Y. și a lui L. S., judecători la Sąd Rejonowy w P. (Tribunalul Districtual din P, Polonia) (cauzele C‑103/24 și C‑112/24), în fața Camerei pentru răspundere profesională.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cadrul juridic</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Legea privind Curtea Supremă</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">3</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 29 din ustawa o Sądzie Najwyższym (Legea privind Curtea Supremă) din 8 decembrie 2017 (Dz. U. din 2018, poziția 5), astfel cum a fost modificată prin ustawa o zmianie ustawy o Sądzie Najwyższym oraz niektórych innych ustaw (Legea de modificare a Legii privind Curtea Supremă și a altor legi) din 9 iunie 2022 (Dz. U. din 2022, poziția 1259) (denumită în continuare „Legea privind Curtea Supremă”), prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-29" title="page-2">
      „[…]
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-30" title="page-2">
      2. În cadrul activităților [Sąd Najwyższy (Curtea Supremă)] sau ale organelor sale, nu este permisă repunerea în discuție a legitimității [instanțelor], a organelor constituționale ale statului sau a organelor de control și de protecție a dreptului.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-31" title="page-2">
      3. [Sąd Najwyższy (Curtea Supremă)] sau un alt organ al puterii nu poate să constate și nici să aprecieze legalitatea numirii unui judecător sau a competenței de a exercita funcții jurisdicționale care decurge din această numire.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-32" title="page-2">
      4. Împrejurările care însoțesc numirea unui judecător al [Sąd Najwyższy (Curtea Supremă)] nu pot constitui motivul exclusiv pentru a ataca o hotărâre pronunțată cu participarea acelui judecător sau pentru a pune la îndoială independența și imparțialitatea acestuia.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-33" title="page-2">
      5. Este permis să se examineze respectarea cerințelor de independență și de imparțialitate de către un judecător al [Sąd Najwyższy (Curtea Supremă)] sau de către un judecător detașat la [această] instanță, ținând seama de împrejurările care însoțesc numirea sa și de comportamentul său după numire, la cererea justițiabilului menționat la alineatul 7, dacă, în împrejurările unei anumite cauze, aceasta poate conduce la o încălcare a principiului independenței sau imparțialității care să afecteze soluționarea cauzei, ținând seama de situația justițiabilului și de natura cauzei.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-34" title="page-2">
      6. O cerere de constatare a respectării cerințelor prevăzute la alineatul 5 [(denumită în continuare «testul de independență și imparțialitate»)] poate fi formulată împotriva unui judecător al [Sąd Najwyższy (Curtea Supremă)] sau împotriva unui judecător detașat la această instanță desemnat în cadrul unui complet de judecată care examinează:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-35" title="page-2">
      1) o acțiune;
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-36" title="page-2">
      […]
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-37" title="page-2">
      7. Orice parte sau participant la procedura în fața [Sąd Najwyższy (Curtea Supremă)] în cauzele prevăzute la alineatul 6 are dreptul de a depune o astfel de cerere.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-38" title="page-2">
      […]
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-39" title="page-2">
      9. Cererea trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute pentru un act de procedură și, în plus, să conțină:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-40" title="page-3">
      1) o cerere de constatare a respectării în speță a condițiilor prevăzute la alineatul 5;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-41" title="page-3">
      2) o expunere a împrejurărilor care justifică cererea, însoțită de elemente de probă în sprijinul acesteia.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-42" title="page-3">
      10. O cerere care nu îndeplinește cerințele menționate la articolul 29 alineatul 9 [din Legea privind Curtea Supremă] este respinsă ca inadmisibilă, fără o cerere de remediere a viciilor de formă. O cerere depusă tardiv sau inadmisibilă pentru alte motive este de asemenea respinsă ca inadmisibilă.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-43" title="page-3">
      […]
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-44" title="page-3">
      15. [Sąd Najwyższy (Curtea Supremă)] examinează cererea în camera de consiliu, în complet de 5 judecători desemnați prin tragere la sorți dintre toți judecătorii [Sąd Najwyższy (Curtea Supremă)], după audierea judecătorului vizat de cerere, cu excepția cazului în care audierea este imposibilă sau foarte dificilă. Audierea se poate desfășura în scris. Judecătorul vizat de cerere este exclus de la tragerea la sorți.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-45" title="page-3">
      […]
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-46" title="page-3">
      18. Dacă admite cererea, Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) recuză judecătorul în cauză. Recuzarea unui judecător într‑o anumită cauză nu poate constitui un motiv de recuzare a judecătorului respectiv în alte cauze la a căror soluționare participă.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-47" title="page-3">
      […]
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-48" title="page-3">
      21. Ordonanța dată ca urmare a examinării cererii poate fi atacată la [Sąd Najwyższy (Curtea Supremă)] în complet de șapte judecători, desemnați prin tragere la sorți dintre toți judecătorii [Sąd Najwyższy (Curtea Supremă)]. Judecătorul vizat de decizie și judecătorul care a participat la pronunțarea ordonanței atacate sunt excluși de la tragerea la sorți.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-49" title="page-3">
      […]
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-50" title="page-3">
      24. În domeniile care nu sunt reglementate de lege, normele privind incidentele de procedură care se aplică procedurii referitoare la cerere se aplică mutatis mutandis procedurii inițiate în urma unei cereri și procedurii căii de atac.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-51" title="page-3">
      […]”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Legea privind organizarea instanțelor de drept comun</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">4</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 128 din ustawa Prawo o ustroju sądów powszechnych (Legea privind organizarea instanțelor de drept comun) din 27 iulie 2001 (Dz. U. nr. 98, poziția 1070), în versiunea sa aplicabilă litigiilor principale, prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-54" title="page-4">
      „Dispozițiile părții generale a Codului penal și dispozițiile Codului de procedură penală, cu excepția articolului 344a și a articolului 396a, se aplică mutatis mutandis cauzelor care nu sunt reglementate de prezentul capitol, ținând seama de particularitățile care decurg din natura procedurii disciplinare.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Codul de procedură penală</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">5</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolele 40 și 41 din ustawa – Kodeks postępowania karnego (Legea privind Codul de procedură penală) din 6 iunie 1997 (Dz. U. din 1997, nr. 89, poziția 555), cu modificările ulterioare (denumit în continuare „Codul de procedură penală”), prevăd cazurile în care un judecător este considerat, prin lege, inapt pentru a soluționa o cauză (iudex inabilis, articolul 40 din Codul de procedură penală), precum și cazurile în care este posibil să se introducă o cerere de recuzare, în special atunci când există o împrejurare de natură să dea naștere unei îndoieli rezonabile cu privire la imparțialitatea sa în cauza cu care este sesizat (iudex suspectus, articolul 41 din Codul de procedură penală).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Procedurile principale și întrebările preliminare</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cauza C‑96/24</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">6</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Camera pentru răspundere profesională a Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) a fost sesizată cu o procedură având ca obiect autorizarea începerii urmăririi penale împotriva judecătorului X. Y., în funcție la această instanță, ceea ce implica ridicarea imunității sale.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">7</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În cadrul acestei proceduri, judecătorul X. Y. a formulat o cerere întemeiată pe articolul 29 alineatul 5 din Legea privind Curtea Supremă, prin care a solicitat să se verifice dacă judecătoarea A. K., care făcea parte din Camera pentru răspundere profesională în calitate de judecător unic, îndeplinea cerințele de independență și de imparțialitate. El a arătat printre altele că această judecătoare a fost numită la Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) la propunerea Krajowa Rada Sądownictwa (Consiliul Național al Magistraturii, Polonia) (denumit în continuare „KRS”) în noua sa compunere și a evidențiat o declarație a judecătoarei menționate, transmisă în mass‑media, în care aceasta făcea distincție între „vechii” și „noii” judecători, subliniind că primii „se comport[au] în mod incult și neelegant, [aducând] atingere demnității funcției de judecător”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">8</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 29 din Legea privind Curtea Supremă, această cerere trebuia examinată de un complet special de cinci judecători aleși prin tragere la sorți dintre membrii Sąd Najwyższy (Curtea Supremă). În speță, acest complet cuprinde trei judecători numiți la propunerea fostului KRS și doi judecători, Z. B. și A. S., numiți la propunerea KRS în noua sa compunere, potrivit unei proceduri identice cu cea prin care a fost numită judecătoarea A. K.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">9</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Judecătorul X. Y. a introdus cereri de efectuare a unui test de independență și de imparțialitate, întemeiate pe articolul 29 alineatul 5 din Legea privind Curtea Supremă, referitoare la judecătorii Z. B. și A. S. Aceste cereri au fost considerate inadmisibile prin două ordonanțe ale președintelui Sąd Najwyższy (Curtea Supremă), care prezidează și Camera pentru răspundere profesională, pentru motivul că procedura de examinare a respectării cerințelor de independență și de imparțialitate nu s‑ar aplica judecătorilor trași la sorți pentru a face parte din completul de judecată însărcinat să se pronunțe cu privire la acest tip de cerere.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">10</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În temeiul articolului 29 alineatul 24 din Legea privind Curtea Supremă și al articolului 40 și următoarele din Codul de procedură penală, judecătorul raportor al completului de cinci judecători sesizat cu cererea menționată la punctul 7 din prezenta hotărâre, el însuși numit la propunerea fostului KRS și care este judecătorul aflat la originea trimiterii, a solicitat recuzarea judecătorilor Z. B. și A. S., apreciind că aceștia erau susceptibili să nu îndeplinească cerințele de independență și de imparțialitate. El a subliniat de asemenea că această cerere de recuzare nu trebuia să fie examinată de un judecător al Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) a cărui numire a intervenit în cadrul noii proceduri de numire a judecătorilor care implică KRS în noua sa compunere.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">11</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cererea de recuzare menționată a fost declarată inadmisibilă printr‑o ordonanță din 14 decembrie 2023 în temeiul articolului 29 alineatul 4 din Legea privind Curtea Supremă, precum și al articolului 41 alineatele 1 și 2 din Codul de procedură penală și prin analogie cu articolul 128 din Legea privind organizarea instanțelor de drept comun, în versiunea aplicabilă litigiilor principale. Această ordonanță a fost dată de un judecător al Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) numit în acest post în cadrul unei proceduri de numire pe baza unei rezoluții a KRS în noua sa compunere.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">12</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit instanței de trimitere, posibilitatea prevăzută la articolul 29 alineatul 5 din Legea privind Curtea Supremă de a introduce o cerere de verificare a independenței și a imparțialității unui judecător al Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) nu permite remedierea nerespectării cerinței unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege, cu atât mai mult cu cât această posibilitate a fost restrânsă în mod considerabil de legiuitorul polonez. Astfel, articolul 29 alineatul 4 din această lege ar interzice repunerea în discuție a independenței sau a imparțialității unui judecător numai pe baza împrejurărilor care însoțesc numirea sa.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">13</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, instanța de trimitere arată că menționarea în cererea de efectuare a unui test de independență și de imparțialitate a împrejurărilor referitoare la comportamentul judecătorului în cauză ulterior numirii sale nu poate determina inadmisibilitatea cererii. Cu toate acestea, atunci când asemenea împrejurări nu permit să se stabilească o nerespectare a cerințelor de independență și de imparțialitate, această cerere poate fi respinsă, inclusiv atunci când judecătorul în cauză a fost numit în cadrul unei proceduri afectate de neregularități grave.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">14</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, articolul 29 alineatul 6 din Legea privind Curtea Supremă ar limita domeniul de aplicare al cauzelor în care o asemenea cerere poate fi introdusă și admisă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">15</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit instanței de trimitere, legiuitorul polonez a prezumat în mod nejustificat că orice numire a unui judecător la propunerea KRS în noua sa compunere îndeplinește în mod automat cerința unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege. Prin urmare, această construcție legislativă ar genera nu numai incoerențe logice, ci s‑ar întemeia și pe un raționament circular.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">16</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Instanța de trimitere consideră că, în pofida aparentei contradicții între articolul 29 alineatul 5 din Legea privind Curtea Supremă, pe de o parte, și dreptul Uniunii și Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare „CEDO”), pe de altă parte, este necesar ca Curtea să se pronunțe cu privire la întrebările adresate. Astfel, mecanismul juridic prevăzut la articolul 29 alineatul 5 și următoarele din Legea privind Curtea Supremă ar corespunde unei soluții legislative hibride, al cărei scop ar fi regularizarea de facto a judecătorilor numiți la Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) în mod nelegal în raport cu cerința unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">17</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Instanța de trimitere adaugă de asemenea că este necesar ca Curtea să indice modul în care cererile de efectuare a unui test de independență și de imparțialitate trebuie examinate în raport cu dreptul Uniunii, în special de către un judecător dintr‑un stat membru care a fost repartizat într‑un complet de judecată, competent să le judece, compus în mod nelegal și care a epuizat posibilitățile juridice naționale pentru a obține o compunere legală.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">18</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste condiții, Sąd Najwyższy (Curtea Supremă), în complet de judecător unic, a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-72" title="page-6">
      „1) Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf [TUE] coroborat cu articolul 47 [primul și al doilea paragraf] din [cartă] trebuie interpretat în sensul că:
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-73" title="page-7">
      a) în cadrul unei proceduri speciale inițiate de o parte interesată printr‑o cerere de examinare a îndeplinirii cerințelor de independență și de imparțialitate de către un judecător al Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) – desemnat în completul de judecată învestit cu soluționarea unei cauze privind autorizarea urmăririi penale a unui judecător al Curții Supreme –, Curtea Supremă națională este obligată să examineze din oficiu aspectul dacă respectivul complet de judecată, desemnat prin tragere la sorți dintre toți judecătorii Curții Supreme (într‑o cauză privind autorizarea urmăririi penale a unui judecător) este o instanță «constituită în prealabil prin lege», în condițiile în care dreptul național impune doar examinarea atributelor de independență și de imparțialitate ale judecătorului[?]
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-74" title="page-7">
      b) în cazul în care cererea de examinare a îndeplinirii cerințelor de independență și imparțialitate de către un judecător al Curții Supreme se întemeiază pe motivul că acest judecător a fost numit în funcție printr‑o procedură de numire afectată de o neregularitate (cu caracter fundamental), din completul de judecată [sesizat cu această cerere și] compus din cinci judecători trași la sorți dintre toți judecătorii Curții Supreme nu pot face parte judecători ai Curții Supreme care au fost numiți prin aceeași procedură de numire afectată de neregularități, deoarece un asemenea complet al Curții Supreme nu poate fi considerat ca fiind o instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege[?]
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-75" title="page-7">
      c) în cazul în care, într‑o cauză privind examinarea îndeplinirii cerințelor de independență și imparțialitate de către un judecător al Curții Supreme desemnat într‑un complet de judecată (învestit cu soluționarea unei cauze privind autorizarea urmăririi penale a unui judecător al Curții Supreme), o parte a demonstrat că, din cauza implicării acestui judecător al Curții Supreme într‑o procedură de numire în funcție afectată de o neregularitate (cu caracter fundamental), completul desemnat nu îndeplinește cerințele unei instanțe independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege, nu mai este necesar, pentru soluționarea cererii de verificare a îndeplinirii cerințelor de independență și de imparțialitate de către un judecător al Curții Supreme, să se examineze comportamentul acestui judecător după numirea sa în funcție și natura cauzei [cu care este sesizat] (referitoare la autorizarea urmăririi penale a unui judecător al Curții Supreme) și, în consecință, nu este posibilă respingerea cererii de examinare a îndeplinirii cerințelor de independență și de imparțialitate de către un judecător al Curții Supreme doar pentru motivul că solicitantul nu a reușit să probeze că comportamentul respectivului judecător după numirea în funcție aduce atingere atributelor sale de independență și imparțialitate[?]
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-76" title="page-7">
      În cazul unui răspuns afirmativ la [prima întrebare litera b)]:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-77" title="page-7">
      2) Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf [TUE] coroborat cu articolul 47 [primul și al doilea paragraf] din [cartă] trebuie interpretat în sensul că:
    </p>
    <p class="C10Marge1" id="para-78" title="page-8">
      un judecător membru al unui complet de judecată învestit cu soluționarea unei cauze privind examinarea îndeplinirii cerințelor de independență și imparțialitate de către un judecător (sesizat cu o cauză privind autorizarea urmăririi penale a unui judecător al Curții Supreme) poate, în primul rând, să formuleze o cerere de recuzare din respectivul complet de judecată a altui judecător desemnat (sau a altor judecători desemnați) prin tragere la sorți dintre toți judecătorii Curții Supreme numit (numiți) în funcție la Curtea Supremă printr‑o procedură de numire afectată de o neregularitate (cu caracter fundamental) care împiedică recunoașterea unei instanțe din a cărei compunere face parte acesta (fac parte aceștia) drept instanță judecătorească constituită prin lege, independentă și imparțială și, în al doilea rând, să solicite ca o astfel de cerere [de examinare] să nu fie examinată de un judecător numit de asemenea în funcție la Curtea Supremă printr‑o astfel de procedură afectată de neregularități?
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-79" title="page-8">
      3) În cazul respingerii cererii menționate la [a doua întrebare] (printr‑o decizie a instanței naționale), judecătorul care a formulat o astfel de cerere poate refuza să judece în cauza privind examinarea îndeplinirii condițiilor de independență și de imparțialitate de către un judecător al Curții Supreme sau trebuie totuși să participe la pronunțarea hotărârii, lăsând la latitudinea părților să decidă cu privire la eventuala formulare a unei căi de atac împotriva acesteia, întemeiată pe încălcarea dreptului unei părți la soluționarea cauzei de către o instanță care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf [TUE] și la articolul 47 [primul și al doilea paragraf] din [cartă]?
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-80" title="page-8">
      4) Nelegalitatea compunerii întregului complet de judecată – [sesizat] într‑o cauză privind examinarea îndeplinirii cerințelor de independență și de imparțialitate de către un judecător – este afectată, în contextul articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf [TUE] și al articolului 47 [primul și al doilea paragraf] din [cartă], de împrejurarea că, într‑un complet de cinci judecători [sesizat cu cererea de examinare a independenței și imparțialității], numai doi judecători au fost numiți în funcția de judecător la Curtea Supremă printr‑o procedură de numire afectată de o neregularitate (cu caracter fundamental), cu alte cuvinte, într‑o asemenea situație sunt totuși posibile continuarea procedurii și pronunțarea unei hotărâri, având în vedere că, în ceea ce privește majoritatea membrilor completului desemnat, nu se ridică problema nelegalității numirii lor în funcția de judecător la Curtea Supremă?”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cauza C‑103/24</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">19</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În urma inițierii unei proceduri disciplinare împotriva judecătorului X. Y., care judecă în cadrul Sąd Rejonowy w P (Tribunalul Districtual din P), în fața Camerei pentru răspundere profesională a Sąd Najwyższy (Curtea Supremă), judecătorii K. B. și C. W., precum și M. M., judecător neprofesionist, au fost desemnați pentru a compune completul însărcinat cu această procedură.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">20</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În cadrul acesteia, judecătorul X. Y., urmărit penal, a introdus o cerere întemeiată pe articolul 29 alineatul 5 din Legea privind Curtea Supremă, prin care a solicitat să se verifice dacă judecătorul K. B., membru al acestui complet disciplinar, îndeplinea cerințele de independență și de imparțialitate, ținând seama în special de faptul că a fost numit la Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) la propunerea KRS în noua sa compunere. Judecătorul X. Y. a solicitat de asemenea recuzarea judecătorului K. B. în cadrul acestei cauze disciplinare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">21</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pentru a se pronunța cu privire la această cerere, un complet special de cinci judecători ai Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) a fost constituit prin tragere la sorți. Aceasta cuprinde trei judecători numiți la propunerea fostului KRS și doi judecători, C. W. și B. Z., numiți la propunerea KRS în noua sa compunere, potrivit unor proceduri identice cu cea prin care a fost numit judecătorul K. B.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">22</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Din decizia de trimitere reiese că, spre deosebire de celelalte două cauze care fac obiectul prezentei hotărâri, judecătorul raportor din cadrul acestui complet, el însuși numit la propunerea fostului KRS și care este judecătorul aflat la originea trimiterii, a decis să nu formuleze o cerere de recuzare a judecătorilor numiți la propunerea KRS în noua sa compunere, în speță judecătorii C. W. și B. Z., întrucât cereri similare ar fi fost respinse fără o examinare pe fond, făcând, în opinia sa, inutilă orice nouă cerere în acest sens.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">23</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste condiții, Sąd Najwyższy (Curtea Supremă), în complet de judecător unic, a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-87" title="page-9">
      „1) Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf [TUE] coroborat cu articolul 47 primul și al doilea paragraf din [cartă] trebuie interpretat în sensul că:
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-88" title="page-9">
      a) în cadrul unei proceduri speciale inițiate de o parte printr‑o cerere de examinare a îndeplinirii cerințelor de independență și de imparțialitate de către un judecător al Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) – desemnat în completul de judecată învestit cu soluționarea unei cauze disciplinare privind un judecător al unei instanțe de drept comun –, Curtea Supremă națională este obligată să examineze din oficiu aspectul dacă respectivul complet de judecată, desemnat prin tragere la sorți dintre toți judecătorii Curții Supreme, este de asemenea o instanță judecătorească «constituită în prealabil prin lege»[?]
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-89" title="page-9">
      b) în cazul în care cererea de examinare a îndeplinirii cerințelor de independență și imparțialitate de către un judecător al Curții Supreme se întemeiază pe motivul că acest judecător a fost numit în funcție printr‑o procedură de numire afectată de o neregularitate (cu caracter fundamental), din completul de judecată [sesizat cu această cerere și] compus din cinci judecători trași la sorți dintre toți judecătorii Curții Supreme nu pot face parte judecători ai Curții Supreme care au fost numiți prin aceeași procedură de numire afectată de neregularități, deoarece un asemenea complet al Curții Supreme nu poate fi considerat ca fiind o instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege[?]
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-90" title="page-9">
      În cazul unui răspuns afirmativ la [prima întrebare litera b)]:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-91" title="page-10">
      2) Nelegalitatea compunerii completului de judecată – [sesizat] într‑o cauză privind examinarea respectării cerințelor de independență și de imparțialitate de către un judecător al Curții Supreme – este afectată, în contextul articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf [TUE] și al articolului 47 din [cartă], de împrejurarea că, într‑un complet de cinci judecători, numai doi judecători au fost numiți în funcția de judecător la Curtea Supremă printr‑o procedură de numire afectată de o neregularitate (cu caracter fundamental), cu alte cuvinte, într‑o asemenea situație sunt totuși posibile continuarea procedurii și pronunțarea unei hotărâri, având în vedere că, în ceea ce privește majoritatea membrilor completului desemnat, nu se ridică problema nelegalității numirii în funcția de judecător la Curtea Supremă?
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-92" title="page-10">
      În cazul în care răspunsul la a doua întrebare este că, atunci când completul de cinci judecători prevăzut de dreptul național include totuși doi sau chiar și un singur judecător numit în mod nelegal în funcția de judecător al Curții Supreme, o astfel de instanță nu este o instanță în sensul articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf [TUE] și al articolului 47 din [cartă], în măsura în care neregularitățile care afectează procedura de numire au un caracter fundamental:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-93" title="page-10">
      3) În scopul garantării dreptului părților la un proces într‑un termen rezonabil în fața unei instanțe judecătorești, în sensul articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf [TUE] și al articolului 47 din [cartă], este permisă soluționarea ca o cerere de recuzare întemeiată pe normele generale în materie a unei cauze privind examinarea îndeplinirii cerințelor de independență și de imparțialitate de către un judecător al Curții Supreme (desemnat în completul de judecată învestit cu soluționarea unei cauze disciplinare privind un judecător al unei instanțe de drept comun) de către o instanță constituită în complet de judecător unic compus dintr‑un judecător raportor a cărui procedură de numire în funcția de judecător al Curții Supreme nu este afectată de neregularități?”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cauza C‑112/24</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">24</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În urma inițierii unei proceduri disciplinare împotriva judecătorului L. S., care judecă în cadrul Sąd Rejonowy w P (Tribunalul Districtual din P), în fața Camerei pentru răspundere profesională a Sąd Najwyższy (Curtea Supremă), judecătorul K. B. a fost desemnat pentru a compune completul însărcinat cu această procedură.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">25</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În cadrul acesteia, judecătorul urmărit penal a introdus o cerere întemeiată pe articolul 29 alineatul 5 din Legea privind Curtea Supremă, prin care a solicitat să se verifice dacă judecătorul K. B., membru al acestui complet disciplinar, îndeplinea cerințele de independență și de imparțialitate, acest judecător fiind numit la Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) la propunerea KRS în noua sa compunere.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">26</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 29 alineatul 15 din Legea privind Curtea Supremă, un complet special de cinci judecători ai Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) a fost constituit prin tragere la sorți pentru a se pronunța cu privire la această cerere. Acest complet cuprinde patru judecători numiți la propunerea fostului KRS, în timp ce al cincilea, judecătorul X. Y., a fost numit pe postul său la propunerea KRS în noua sa compunere, în împrejurări identice cu cele în care a fost numit judecătorul K. B.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">27</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Unul dintre membrii completului menționat, numit la propunerea fostului KRS, a introdus o cerere de recuzare a judecătorului X. Y., în temeiul articolului 29 alineatul 5 din Legea privind Curtea Supremă coroborat cu articolul 40 și următoarele din Codul de procedură penală, pentru motivul că participarea judecătorului X. Y. compromite imparțialitatea completului în cauză.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">28</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Această cerere de recuzare a fost declarată inadmisibilă printr‑o ordonanță din 29 noiembrie 2023, dată de un judecător al Sąd Najwyższy (Curtea Supremă), numit de asemenea la propunerea KRS în noua sa compunere.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">29</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste condiții, Sąd Najwyższy (Curtea Supremă), în complet de judecător unic, a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-101" title="page-11">
      „1) Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din [TUE] coroborat cu articolul 47 [primul și al doilea paragraf] din [cartă] trebuie interpretat în sensul că:
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-102" title="page-11">
      a) în cadrul unei proceduri speciale inițiate de o parte printr‑o cerere de examinare a îndeplinirii cerințelor de independență și de imparțialitate de către un judecător al Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) – desemnat în completul de judecată învestit cu soluționarea unei cauze disciplinare privind un judecător al unei instanțe de drept comun –, Curtea Supremă națională este obligată să examineze din oficiu aspectul dacă respectivul complet de judecată, desemnat prin tragere la sorți dintre toți judecătorii Curții Supreme, este de asemenea o instanță judecătorească «constituită în prealabil prin lege»[?]
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-103" title="page-11">
      b) în cazul în care cererea de examinare a îndeplinirii cerințelor de independență și de imparțialitate de către un judecător al Curții Supreme se întemeiază pe motivul că acest judecător a fost numit în funcție printr‑o procedură de numire afectată de o neregularitate (cu caracter fundamental), din completul de judecată [sesizat cu această cerere și] compus din cinci judecători trași la sorți dintre toți judecătorii Curții Supreme nu pot face parte judecători ai Curții Supreme care au fost numiți prin aceeași procedură de numire afectată de neregularități, deoarece un asemenea complet al Curții Supreme nu poate fi considerat ca fiind o instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege[?]
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-104" title="page-12">
      c) în cazul în care, într‑o cauză privind examinarea îndeplinirii cerințelor de independență și de imparțialitate de către un judecător al Curții Supreme desemnat într‑un complet de judecată (învestit cu soluționarea unei cauze disciplinare privind un judecător al unei instanțe de drept comun), o parte a demonstrat că, din cauza implicării acestui judecător al Curții Supreme [sesizat cu o cauză disciplinară] într‑o procedură de numire în funcție afectată de o neregularitate (cu caracter fundamental), completul desemnat nu îndeplinește cerințele unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege, nu mai este necesar, pentru soluționarea cererii de verificare a îndeplinirii cerințelor de independență și de imparțialitate de către un judecător al Curții Supreme, să se examineze comportamentul acestui judecător după numirea sa în funcție și natura disciplinară a cauzei [cu care este sesizat], astfel cum impune dreptul național, și, în consecință, lipsa indicării în cerere a împrejurărilor referitoare la comportamentul acestui judecător după numirea în funcție ca judecător la Curtea Supremă nu constituie un motiv de respingere a cererii în temeiul dispozițiilor de drept intern (articolul 29 alineatul 10 din Legea din 8 decembrie 2017 privind Curtea Supremă)[?]
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-105" title="page-12">
      În cazul unui răspuns afirmativ la [prima întrebare litera b)]:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-106" title="page-12">
      2) Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf [TUE] coroborat cu articolul 47 [primul și al doilea paragraf] din [cartă] trebuie interpretat în sensul că:
    </p>
    <p class="C10Marge1" id="para-107" title="page-12">
      un judecător membru al unui complet de judecată învestit cu soluționarea unei cauze privind examinarea îndeplinirii cerințelor de independență și de imparțialitate de către un judecător al Curții Supreme (sesizat cu o cauză disciplinară privind un judecător al unei instanțe de drept comun) poate, în primul rând, să formuleze o cerere de recuzare din respectivul complet de judecată [sesizat cu această cerere de examinare] a altui judecător desemnat (sau a altor judecători desemnați) prin tragere la sorți dintre toți judecătorii Curții Supreme numit (numiți) în funcție la Curtea Supremă printr‑o procedură de numire afectată de o neregularitate (cu caracter fundamental) care împiedică recunoașterea unei instanțe din a cărei compunere face parte acesta (fac parte aceștia) drept instanță judecătorească constituită prin lege, independentă și imparțială și, în al doilea rând, să solicite ca o astfel de cerere [de examinare] să nu fie examinată de un judecător numit de asemenea în funcție la Curtea Supremă printr‑o astfel de procedură afectată de neregularități[?]
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-108" title="page-13">
      3) În cazul respingerii cererii menționate [în a doua întrebare] (printr‑o decizie a instanței naționale), judecătorul care a formulat o astfel de cerere poate refuza să judece în cauza privind examinarea îndeplinirii condițiilor de independență și de imparțialitate de către judecătorul Curții Supreme sau trebuie totuși să participe la pronunțarea hotărârii, lăsând la latitudinea părților să decidă cu privire la eventuala formulare a unei căi de atac împotriva acesteia, întemeiată pe încălcarea dreptului unei părți la soluționarea cauzei de către o instanță care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf [TUE] și la articolul 47 din [cartă]?
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-109" title="page-13">
      4) Nelegalitatea compunerii completului de judecată – [sesizat] într‑o cauză privind examinarea îndeplinirii cerințelor de independență și de imparțialitate de către un judecător al Curții Supreme – este afectată, în contextul articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf [TUE] și al articolului 47 [primul paragraf] din [cartă], de împrejurarea că, într‑un complet de cinci judecători [sesizat cu cererea de examinare a independenței și imparțialității], numai un judecător a fost numit în funcția de judecător la Curtea Supremă printr‑o procedură de numire afectată de o neregularitate (cu caracter fundamental), cu alte cuvinte, într‑o asemenea situație sunt totuși posibile continuarea procedurii și pronunțarea unei hotărâri, având în vedere că, în ceea ce privește majoritatea membrilor completului desemnat, nu se ridică problema nelegalității numirii lor în funcția de judecător la Curtea Supremă?”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Procedura în fața Curții</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">30</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin decizia președintelui Curții din 26 martie 2024, cauzele C‑96/24, C‑103/24 și C‑112/24 au fost conexate pentru buna desfășurare a procedurii scrise și orale, precum și în vederea pronunțării hotărârii.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la competența Curții</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">31</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, în temeiul unei jurisprudențe constante, Curtea însăși este îndreptățită să analizeze condițiile în care este sesizată de instanța națională în scopul de a verifica propria competență sau admisibilitatea cererii cu care este sesizată [Hotărârea din 22 martie 2022, Prokurator Generalny (Camera disciplinară a Curții Supreme – Numire), C‑508/19, EU:C:2022:201, punctul 59 și jurisprudența citată]</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">32</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, trebuie amintit, în primul rând, că, în cadrul unei trimiteri preliminare în temeiul articolului 267 TFUE, Curtea poate să interpreteze dreptul Uniunii numai în limitele competențelor care îi sunt atribuite [Hotărârea din 19 noiembrie 2019, A. K. ș.a. (Independența Camerei disciplinare a Curții Supreme), C‑585/18, C‑624/18 și C‑625/18, EU:C:2019:982, punctul 77, precum și jurisprudența citată].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">33</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În speță, întrebările adresate în fiecare dintre cele trei cauze conexate prezintă, în modul lor de redactare, anumite divergențe în ceea ce privește dispozițiile dreptului Uniunii a căror interpretare este solicitată. Astfel, anumite întrebări privesc interpretarea articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și a articolului 47 din cartă, în timp ce altele vizează articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, interpretat în lumina articolului 47 din cartă. Prin urmare, este necesar să se clarifice domeniul de aplicare al acestei din urmă dispoziții.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">34</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, domeniul de aplicare al cartei, în ceea ce privește acțiunea statelor membre, este definit la articolul 51 alineatul (1) din aceasta, conform căruia dispozițiile cartei se adresează statelor membre în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii, această dispoziție confirmând jurisprudența constantă potrivit căreia drepturile fundamentale garantate de ordinea juridică a Uniunii au vocația de a fi aplicate în toate situațiile reglementate de dreptul Uniunii, însă nu în afara unor asemenea situații [Hotărârea din 19 noiembrie 2019, A. K. și alții (Independența Camerei disciplinare a Curții Supreme), C‑585/18, C‑624/18 și C‑625/18, EU:C:2019:982, punctul 78, precum și jurisprudența citată].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">35</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În speță, în ceea ce privește articolul 47 din cartă, instanța de trimitere nu a furnizat nicio indicație potrivit căreia litigiile principale ar privi interpretarea sau aplicarea unei norme de drept al Uniunii care să fie pusă în aplicare la nivel național.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">36</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) din cartă, articolul 47 din aceasta nu este, ca atare, aplicabil în aceste litigii.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">37</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, întrucât articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE impune tuturor statelor membre să stabilească căile de atac necesare pentru a asigura, în domeniile reglementate de dreptul Uniunii, o protecție jurisdicțională efectivă, în special în sensul articolului 47 din cartă, acest din urmă articol trebuie să fie luat în considerare în mod corespunzător în vederea interpretării articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE (Hotărârea din 3 iulie 2025, Lita și Jeszek, C‑646/23 și C‑661/23, EU:C:2025:519, punctul 54, precum și jurisprudența citată, și Hotărârea din 4 septembrie 2025, AW „T”, C‑225/22, EU:C:2025:649, punctul 34).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">38</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, trebuie amintit că, în temeiul articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, statele membre stabilesc căile de atac necesare pentru a asigura justițiabililor respectarea dreptului lor la protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii. Prin urmare, statelor membre le revine obligația de a prevedea un sistem de căi de atac și de proceduri care să asigure un control jurisdicțional efectiv în aceste domenii (Hotărârea din 26 martie 2020, Miasto Łowicz și Prokurator Generalny, C‑558/18 și C‑563/18, EU:C:2020:234, punctul 32, precum și jurisprudența citată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">39</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește domeniul de aplicare ratione materiae al articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, această dispoziție vizează „domeniile reglementate de dreptul Uniunii”, independent de situația în care statele membre pun în aplicare acest drept (Hotărârea din 11 iulie 2024, Hann‑Invest ș.a., C‑554/21, C‑622/21 și C‑727/21, EU:C:2024:594, punctul 35, precum și jurisprudența citată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">40</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE are printre altele vocația de a se aplica în privința oricărei autorități naționale care se poate pronunța, în calitate de instanță, cu privire la chestiuni referitoare la interpretarea sau la aplicarea dreptului Uniunii și care intră, așadar, în domeniile reglementate de acest drept (Hotărârea din 26 martie 2020, Miasto Łowicz și Prokurator Generalny, C‑558/18 și C‑563/18, EU:C:2020:234, punctul 34, precum și jurisprudența citată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">41</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Or, aceasta este situația instanței de trimitere, care poate astfel să fie chemată să statueze cu privire la chestiuni legate de aplicarea sau interpretarea dreptului Uniunii și care face parte, în calitate de „instanță”, în sensul definit de acest drept, din sistemul polonez de căi de atac în „domeniile reglementate de dreptul Uniunii”, în sensul articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, astfel încât această instanță trebuie să îndeplinească cerințele unei protecții jurisdicționale efective (a se vedea prin analogie Hotărârea din 11 iulie 2024, Hann‑Invest ș.a., C‑554/21, C‑622/21 și C‑727/21, EU:C:2024:594, punctul 37 și jurisprudența citată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">42</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, în prezentele cauze, Curtea este competentă să interpreteze articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, citit în lumina articolului 47 din cartă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la întrebările preliminare</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la prima întrebare litera c) în cauzele C‑96/24 și C‑112/24</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">43</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin intermediul primei întrebări litera c) adresate în cauzele C‑96/24 și C‑112/24, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, citit în lumina articolului 47 din cartă, trebuie interpretat în sensul că împrejurările care însoțesc numirea unui judecător pot determina, prin ele însele, o încălcare a dreptului la o instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege, în sensul acestor dispoziții.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">44</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu titlu introductiv, este necesar să se sublinieze că, după cum reiese din jurisprudența constantă a Curții, deși organizarea justiției în statele membre, în special instituirea, compunerea, competențele și funcționarea instanțelor naționale, este de competența statelor respective, acestea sunt totuși ținute, în exercitarea acestei competențe, să respecte obligațiile care decurg pentru ele din dreptul Uniunii și în special din articolul 19 TUE [a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iulie 2024, Hann‑Invest ș.a., C‑554/21, C‑622/21 și C‑727/21, EU:C:2024:594, punctul 44, precum și jurisprudența citată, și Hotărârea din 24 martie 2026, Rzecznik Praw Obywatelskich (Recuzarea unui judecător de drept comun), C‑521/21, EU:C:2026:242, punctul 28].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">45</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, principiul protecției jurisdicționale efective la care se referă articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE constituie un principiu general al dreptului Uniunii care a fost consacrat printre altele la articolul 6 alineatul (1) din CEDO, căruia îi corespunde articolul 47 al doilea paragraf din cartă. Astfel cum s‑a amintit la punctul 37 din prezenta hotărâre, această din urmă dispoziție trebuie, prin urmare, să fie luată în considerare în mod corespunzător în vederea interpretării acestui articol 19 alineatul (1) al doilea paragraf [a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iulie 2024, Hann‑Invest ș.a., C‑554/21, C‑622/21 și C‑727/21, EU:C:2024:594, punctul 45, precum și jurisprudența citată, și Hotărârea din 24 martie 2026, Rzecznik Praw Obywatelskich (Recuzarea unui judecător de drept comun), C‑521/21, EU:C:2026:242, punctul 42].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">46</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Garanțiile privind accesul la o instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege, în special cele care definesc noțiunea și compunerea acesteia, reprezintă piatra de temelie a dreptului la un proces echitabil. Verificarea aspectului dacă, prin compunerea sa, o autoritate constituie o asemenea instanță judecătorească, atunci când se ivește o îndoială serioasă cu privire la acest aspect, este necesară pentru încrederea pe care instanțele judecătorești dintr‑o societate democratică trebuie să o inspire justițiabilului [Hotărârea din 24 martie 2026, Rzecznik Praw Obywatelskich (Recuzarea unui judecător de drept comun), C‑521/21, EU:C:2026:242, punctul 69, precum și jurisprudența citată].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">47</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit unei jurisprudențe constante, garanțiile de independență și imparțialitate impuse astfel în temeiul dreptului Uniunii postulează existența unor norme, în special în ceea ce privește compunerea autorității respective, numirea, durata funcției, precum și cauzele de abținere, de recuzare și de revocare a membrilor săi, care să permită înlăturarea oricărei îndoieli legitime, în percepția justițiabililor, referitoare la impenetrabilitatea acestei autorități în privința unor elemente exterioare și la imparțialitatea sa în raport cu interesele care se înfruntă [Hotărârea din 6 octombrie 2021, W.Ż. (Camera de control extraordinar și cauze publice a Curții Supreme – Numire), C‑487/19, EU:C:2021:798, punctul 109, precum și Hotărârea din 24 martie 2026, Rzecznik Praw Obywatelskich (Recuzarea unui judecător de drept comun), C‑521/21, EU:C:2026:242, punctul 70].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">48</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Curtea, făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că, deși dreptul la o „instanță judecătorească constituită în prealabil prin lege” constituie un drept autonom, acesta din urmă are totuși legături foarte strânse cu garanțiile de „independență” și de „imparțialitate”. În special, conform principiului separării puterilor ce caracterizează funcționarea unui stat de drept, independența instanțelor trebuie să fie garantată îndeosebi față de puterile legislativă și executivă [Hotărârea din 24 martie 2026, Rzecznik Praw Obywatelskich (Recuzarea unui judecător de drept comun), C‑521/21, EU:C:2026:242, punctul 72 și jurisprudența citată].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">49</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, obiectivul cerinței privind „instanța judecătorească constituită în prealabil prin lege”, în sensul dreptului Uniunii, este acela de a se evita ca organizarea sistemului judiciar să fie lăsată la discreția puterii executive și de a se asigura că această materie este reglementată printr‑o lege adoptată de puterea legislativă într‑un mod conform cu normele ce încadrează exercitarea competenței sale. Această expresie reflectă în special valorile respectării statului de drept și privește nu doar temeiul juridic al existenței înseși a instanței judecătorești, ci și compunerea completului în fiecare cauză, precum și orice altă dispoziție de drept intern a cărei nerespectare face nelegală participarea unuia sau a mai mulți judecători la examinarea cauzei, ceea ce include în special dispoziții privind independența și imparțialitatea membrilor instanței avute în vedere [a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 martie 2020, Reexaminare Simpson/Consiliul și HG/Comisia, C‑542/18 RX‑II și C 543/18 RX‑II, EU:C:2020:232, punctul 73, precum și jurisprudența citată, Hotărârea din 6 octombrie 2021, W.Ż. (Camera de control extraordinar și cauze publice a Curții Supreme – Numire), C‑487/19, EU:C:2021:798, punctul 129, și Hotărârea din 24 martie 2026, Rzecznik Praw Obywatelskich (Recuzarea unui judecător de drept comun), C‑521/21, EU:C:2026:242, punctul 73].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">50</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Este, prin urmare, necesar ca condițiile de fond și modalitățile procedurale care guvernează adoptarea deciziilor de numire a judecătorilor să fie de așa natură încât să nu poată da naștere, în percepția justițiabililor, unor îndoieli legitime referitoare la impenetrabilitatea judecătorilor în discuție față de elemente exterioare și la neutralitatea lor în raport cu interesele care se înfruntă, odată ce persoanele interesate sunt numite. În acest scop, este necesar în special ca aceste condiții și modalități să fie concepute astfel încât să îndeplinească cerințele amintite la punctul anterior din prezenta hotărâre [Hotărârea din 24 martie 2026, Rzecznik Praw Obywatelskich (Recuzarea unui judecător de drept comun), C‑521/21, EU:C:2026:242, punctul 74 și jurisprudența citată].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">51</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește mai precis procesul de numire a judecătorilor, Curtea a statuat că, având în vedere consecințele fundamentale pe care procesul menționat le implică pentru buna funcționare și pentru legitimitatea puterii judecătorești într‑un stat democratic guvernat de supremația legii, un asemenea proces constituie în mod necesar un element inerent noțiunii de „instanță judecătorească constituită în prealabil prin lege”, în sensul articolului 47 al doilea paragraf din cartă, cu precizarea că independența unei instanțe judecătorești, în sensul acestei dispoziții, se măsoară îndeosebi prin modul în care au fost numiți membrii acesteia [a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 martie 2026, Rzecznik Praw Obywatelskich (Recuzarea unui judecător de drept comun), C‑521/21, EU:C:2026:242, punctul 75 și jurisprudența citată].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">52</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, nu orice eroare care poate interveni în cursul procedurii de numire a unui judecător este de natură să dea naștere unei îndoieli cu privire la independența și imparțialitatea acestui judecător și, prin urmare, cu privire la calitatea de „instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege”, în sensul dreptului Uniunii, a unui complet de judecată din care face parte [Hotărârea din 24 martie 2026, Rzecznik Praw Obywatelskich (Recuzarea unui judecător de drept comun), C‑521/21, EU:C:2026:242, punctul 76 și jurisprudența citată].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">53</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit unei jurisprudențe constante, o neregularitate săvârșită cu ocazia numirii judecătorilor în cadrul sistemului judiciar în cauză determină încălcarea cerinței ca o instanță judecătorească să fie constituită prin lege, cu precădere atunci când aceasta este de o asemenea natură și gravitate încât creează un risc real ca alte ramuri ale puterii, în special executivul, să poată exercita o putere discreționară nejustificată care să pună în pericol integritatea rezultatului la care conduce procesul de numire și să semene în acest mod o îndoială legitimă în percepția justițiabililor în ceea ce privește independența și imparțialitatea judecătorului sau a judecătorilor în cauză, situație care se regăsește atunci când sunt în discuție norme fundamentale care fac parte integrantă din instituirea și din funcționarea acestui sistem judiciar [a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 martie 2020, Reexaminare Simpson/Consiliul și HG/Comisia, C‑542/18 RX‑II și C‑543/18 RX‑II, EU:C:2020:232, punctul 75, precum și Hotărârea din 24 martie 2026, Rzecznik Praw Obywatelskich (Recuzarea unui judecător de drept comun), C‑521/21, EU:C:2026:242, punctul 77 și jurisprudența citată].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">54</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">O constatare referitoare la existența unei încălcări a cerinței unei „instanțe judecătorești constituite în prealabil prin lege” și la consecințele unei astfel de încălcări este supusă unei aprecieri globale a unei serii de elemente care, privite împreună, contribuie la generarea în percepția justițiabililor a unor îndoieli legitime în ceea ce privește independența și imparțialitatea judecătorilor [Hotărârea din 24 martie 2026, Rzecznik Praw Obywatelskich (Recuzarea unui judecător de drept comun), C‑521/21, EU:C:2026:242, punctul 78 și jurisprudența citată].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">55</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Aplicând jurisprudența amintită la punctele 46-48 din prezenta hotărâre, Curtea a considerat, la punctul 77 din Hotărârea din 21 decembrie 2023, Krajowa Rada Sądownictwa (Menținerea în funcție a unui judecător) (C‑718/21, EU:C:2023:1015), în ceea ce privește aprecierea calității de „instanță judecătorească”, în sensul articolului 267 TFUE, a Izba Kontroli Nadzwyczajnej i Spraw Publicznych (Camera de control extraordinar și cauze publice, Polonia) a Sąd Najwyższy (Curtea Supremă), că, privite împreună, elementele atât sistemice, cât și circumstanțiale care au caracterizat numirea în cadrul acestui organ a mai mulți judecători au drept consecință faptul că acesta nu are calitatea de „instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege”, în sensul articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, interpretat în lumina articolului 47 al doilea paragraf din cartă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 septembrie 2025, AW „T”, C‑225/22, EU:C:2025:649, punctele 49 și 50).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">56</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">De asemenea, la punctele 35 și 37 din Hotărârea din 7 noiembrie 2024, Prezes Urzędu Ochrony Konkurencji i Konsumentów (C‑326/23, EU:C:2024:940), Curtea a constatat că deficiențele care au afectat procesul de numire a judecătorului unic care compunea organul de trimitere și care fusese numit la Camera civilă a Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) sunt identice cu cele care au afectat procesul de numire a judecătorilor Camerei de control extraordinar și cauze publice și sunt suficiente în sine pentru a da naștere unor îndoieli legitime și serioase, în percepția justițiabililor, cu privire la independența și la imparțialitatea acestui judecător, astfel încât acesta din urmă nu constituie o „instanță judecătorească” în sensul articolului 267 TFUE.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">57</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Așadar, anumite deficiențe ale procedurii de numire a judecătorilor pot indica în sine neîndeplinirea de către judecătorii în cauză a cerințelor de independență și imparțialitate. În asemenea cazuri, nu se poate impune unei părți la procedură care ridică problema respectării acestor cerințe să prezinte elemente suplimentare pentru a confirma pretinsa încălcare a acestora.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">58</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește cererea de efectuare a unui test de independență și de imparțialitate a unui judecător care face parte dintr‑un complet de judecată, prin care se urmărește să se stabilească dacă aceasta îndeplinește cerințele unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege, în sensul articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, interpretat în lumina articolului 47 din cartă, partea care introduce o asemenea cerere ar trebui, așadar, să se poată limita la a invoca argumente care se întemeiază numai pe împrejurările care însoțesc numirea judecătorului respectiv și care demonstrează că a fost săvârșită cu această ocazie o neregularitate de o asemenea natură și gravitate încât să dea naștere, în percepția justițiabililor, unor îndoieli cu privire la independența și la imparțialitatea sa față de puterea executivă sau legislativă, fără a fi necesar să se invoce alte elemente.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">59</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, completul din cadrul Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) chemat să examineze, în temeiul articolului 29 din Legea privind Curtea Supremă, problema independenței și a imparțialității unui judecător al acestei instanțe trebuie să îndeplinească el însuși cerințele unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege, în sensul dispozițiilor coroborate ale articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și ale articolului 47 din cartă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">60</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la prima întrebare litera c), adresată în cauzele C‑96/24 și C‑112/24, că articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, citit în lumina articolului 47 din cartă, trebuie interpretat în sensul că împrejurările numirii unui judecător pot genera în sine o încălcare a dreptului la o instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege, în sensul acestor dispoziții, în cazul în care aceste împrejurări implică o neregularitate de asemenea natură și gravitate încât dă naștere unei îndoieli legitime în percepția justițiabililor în ceea ce privește independența sau imparțialitatea judecătorului în cauză.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la prima întrebare litera b) adresată în cauzele C‑96/24, C‑103/24 și C‑112/24</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">61</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin intermediul primei întrebări litera b) adresată în aceste trei cauze, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, citit în lumina articolului 47 din cartă, trebuie interpretat în sensul că se opune ca verificarea respectării cerințelor de independență și de imparțialitate în privința unui judecător aflat în funcție în cadrul unei instanțe și, prin urmare, a dreptului la o instanță judecătorească constituită în prealabil prin lege, în sensul acestor dispoziții, să fie încredințată unui complet de judecată al acestei instanțe care să cuprindă unu sau mai mulți judecători care, ca urmare a condițiilor numirii lor, se află într‑o situație identică cu cea a judecătorului care este vizat de această verificare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">62</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, după cum se amintește la punctul 45 din prezenta hotărâre, principiul protecției jurisdicționale efective la care se referă articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE constituie un principiu general al dreptului Uniunii care decurge din tradițiile constituționale comune statelor membre, care a fost consacrat printre altele la articolul 6 paragraful 1 din CEDO, căruia îi corespunde articolul 47 al doilea paragraf din cartă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">63</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, în măsura în care carta prevede drepturi care corespund celor garantate prin CEDO, articolul 52 alineatul (3) din cartă urmărește să asigure coerența necesară între drepturile cuprinse în aceasta și drepturile corespunzătoare garantate de CEDO, fără ca acest lucru să aducă atingere autonomiei dreptului Uniunii. Potrivit Explicațiilor cu privire la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (JO 2007, C 303, p. 17), articolul 47 al doilea paragraf din cartă corespunde articolului 6 paragraful 1 din CEDO. În consecință, Curtea trebuie să se asigure că interpretarea pe care o efectuează în prezenta cauză asigură un nivel de protecție care nu îl încalcă pe cel garantat la articolul 6 paragraful 1 din CEDO, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iulie 2024, Hann Invest ș.a., C‑554/21, C‑622/21 și C‑727/21, EU:C:2024:594, punctul 46, precum și jurisprudența citată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">64</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Acestea fiind precizate, trebuie amintit că orice stat membru trebuie, în temeiul articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, să se asigure că autoritățile care, în calitate de „instanță judecătorească” în sensul dreptului Uniunii, sunt chemate să se pronunțe cu privire la chestiuni legate de aplicarea sau de interpretarea acestui drept și care fac parte astfel din sistemul său de căi de atac în domeniile reglementate de dreptul Uniunii îndeplinesc cerințele unei protecții jurisdicționale efective, printre care cea de independență (Hotărârea din 11 iulie 2024, Hann Invest ș.a., C‑554/21, C‑622/21 și C‑727/21, EU:C:2024:594, punctul 47, precum și jurisprudența citată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">65</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, trebuie amintit că cerința de independență a instanțelor, care este inerentă activității de judecată, ține de conținutul esențial al dreptului la protecție jurisdicțională efectivă și al dreptului fundamental la un proces echitabil, care au o importanță esențială în calitate de garanții ale protecției ansamblului drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii și ale menținerii valorilor comune statelor membre prevăzute la articolul 2 TUE, în special a valorii statului de drept (Hotărârea din 11 iulie 2024, Hann Invest ș.a., C‑554/21, C‑622/21 și C‑727/21, EU:C:2024:594, punctul 49, precum și jurisprudența citată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">66</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit unei jurisprudențe constante, această cerință de independență cuprinde două aspecte. Primul aspect, de ordin extern, impune ca autoritatea respectivă să își exercite funcțiile în deplină autonomie, fără a fi supusă niciunei legături ierarhice sau de subordonare față de nimeni și fără să primească dispoziții sau instrucțiuni, indiferent de originea lor, fiind astfel protejată de intervenții sau de presiuni exterioare susceptibile să aducă atingere independenței de judecată a membrilor săi și să le influențeze deciziile [Hotărârea din 19 noiembrie 2019, A. K. ș.a. (Independența Camerei disciplinare a Curții Supreme), C‑585/18, C‑624/18 și C‑625/18, EU:C:2019:982, punctul 121, precum și Hotărârea din 11 iulie 2024, Hann Invest ș.a., C‑554/21, C‑622/21 și C‑727/21, EU:C:2024:594, punctul 50].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">67</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Al doilea aspect, de ordin intern, este legat de noțiunea de „imparțialitate” și vizează echidistanța față de părțile în litigiu și de interesele fiecăreia dintre ele din perspectiva obiectului acestuia. Acest aspect impune respectarea obiectivității și lipsa oricărui interes în soluționarea litigiului în afara strictei aplicări a normei de drept [Hotărârea din 19 noiembrie 2019, A. K. ș.a. (Independența Camerei Disciplinare a Curții Supreme), C‑585/18, C‑624/18 și C‑625/18, EU:C:2019:982, punctul 122, precum și Hotărârea din 11 iulie 2024, Hann Invest ș.a., C‑554/21, C‑622/21 și C‑727/21, EU:C:2024:594, punctul 51].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">68</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Aceste garanții de independență și de imparțialitate postulează existența unor norme referitoare în special la compunerea autorității în discuție, care să permită înlăturarea din percepția justițiabililor a oricărei îndoieli legitime referitoare la impenetrabilitatea autorității respective față de elemente exterioare și la neutralitatea sa în raport cu interesele care se înfruntă [a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 noiembrie 2019, A. K. ș.a. (Independența Camerei disciplinare a Curții Supreme), C‑585/18, C‑624/18 și C‑625/18, EU:C:2019:982, punctul 123, precum și Hotărârea din 11 iulie 2024, Hann Invest ș.a., C‑554/21, C‑622/21 și C‑727/21, EU:C:2024:594, punctul 52].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">69</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește în special principiul imparțialității, acesta impune ca judecătorii să nu aibă niciun interes, părtinire sau prejudecată în litigiile pe care trebuie să le soluționeze și să trateze toate părțile în mod egal și echitabil.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">70</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că imparțialitatea desemnează în mod normal lipsa prejudecăților sau a părtinirii, care poate fi verificată în diverse moduri. Potrivit acestei Curți, imparțialitatea trebuie apreciată pornind de la o abordare subiectivă, care constă în luarea în considerare a convingerii personale și a comportamentului unui anumit judecător pentru a verifica dacă acesta a făcut dovada vreunei prejudecăți sau părtiniri în cauza cu care este sesizat, dar și pornind de la o abordare obiectivă, care constă în a aprecia dacă însăși instanța și, printre alte aspecte, compunerea sa ofereau garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă cu privire la imparțialitatea sa (a se vedea în acest sens Curtea EDO, 15 octombrie 2009, Micallef împotriva Maltei, CE:ECHR:2009:1015JUD001705606, § 93).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">71</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În cadrul aprecierii obiective a imparțialității, trebuie să se ridice problema dacă, independent de conduita personală a judecătorilor, anumite fapte verificabile permit să se pună la îndoială imparțialitatea acestora din urmă. În această materie, chiar și aparențele pot avea importanță. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a se pronunța cu privire la existența unor motive de îngrijorare referitoare la neîndeplinirea acestor cerințe de independență sau de imparțialitate obiectivă într‑o anumită cauză, punctul de vedere al unei părți este luat în considerare, însă nu are un rol decisiv. Elementul determinant constă în a stabili dacă temerile în cauză pot fi considerate ca fiind justificate în mod obiectiv (a se vedea în acest sens Curtea EDO, 15 octombrie 2009, Micallef împotriva Maltei, CE:ECHR:2009:1015JUD001705606, § 96 și 98, precum și Hotărârea din 19 decembrie 2024, Vivacom Bulgaria, C‑369/23, EU:C:2024:1043, punctul 33 și jurisprudența citată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">72</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat de asemenea, în esență, că participarea judecătorilor la o decizie privind recuzarea unuia dintre colegii lor, membru al aceluiași complet de judecată, poate constitui temeiul motivului referitor la o încălcare a articolului 6 paragraful 1 din CEDO dacă aceștia sunt ei înșiși vizați de o asemenea cerere de recuzare (a se vedea în acest sens Curtea EDO, 22 septembrie 1994, Debled împotriva Belgiei, CE:ECHR:1994:0922JUD002681891, § 37).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">73</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, membrii unui complet de judecată chemat să se pronunțe cu privire la aspectul dacă participarea unui judecător la o anumită autoritate este de natură să încalce cerința unei instanțe judecătorești constituite în prealabil prin lege nu se pot afla ei înșiși într‑o situație identică cu cea a acestui judecător. Astfel, identitatea împrejurărilor care însoțesc propria numire în calitate de judecători cu cele ale numirii acestuia din urmă poate suscita îndoieli legitime ale justițiabililor cu privire la neutralitatea acestui complet în raport cu interesele care se înfruntă. Rezultă că membrii completului menționat nu pot examina problema independenței și a imparțialității judecătorului menționat atunci când se află în situații identice.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">74</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În speță, din dosarul de care dispune Curtea reiese că dispozițiile referitoare la procedura de control al respectării cerințelor de independență sau de imparțialitate a unui judecător aflat în funcție la Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) au intrat în vigoare, în urma unei modificări a Legii privind Curtea Supremă, în cursul anului 2022, pentru a garanta dreptul justițiabililor la o instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege, în sensul articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, interpretat în lumina articolului 47 din cartă. Această procedură le permite părților la o procedură în fața Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) să solicite un test de independență și de imparțialitate a unui judecător al acestei instanțe însărcinat să se pronunțe în cauza care le privește, prin care se urmărește să se stabilească dacă un judecător desemnat să se pronunțe în cauza care le privește îndeplinește cerințele de independență și de imparțialitate, examinarea acestei cereri fiind încredințată unui complet specific compus din cinci judecători trași la sorți dintre judecătorii Sąd Najwyższy (Curtea Supremă), cu excluderea judecătorului vizat de cererea menționată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">75</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Or, așa cum s‑a arătat deja la punctul 59 din prezenta hotărâre, completul de judecată din cadrul Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) chemat să examineze, în temeiul articolului 29 din Legea privind Curtea Supremă, chestiunea independenței și imparțialității unui judecător al acestei instanțe trebuie să îndeplinească el însuși cerințele unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege, în sensul dispozițiilor coroborate ale articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, interpretat în lumina articolului 47 din cartă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">76</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Instanța de trimitere ridică în special problema dacă un judecător numit în cadrul Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) la propunerea KRS în noua sa compunere poate face parte din completul de cinci judecători chemat să se pronunțe cu privire la o cerere de efectuare a testului de independență și de imparțialitate formulată în temeiul articolului 29 din Legea privind Curtea Supremă, atunci când condițiile propriei numiri sunt identice cu cele ale numirii judecătorului vizat de această cerere.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">77</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, din deciziile de trimitere reiese că, în cadrul completelor Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) însărcinate cu examinarea cererilor de efectuare a unui test de independență și de imparțialitate în cele trei cauze principale, cel puțin un judecător a fost numit tocmai la propunerea KRS în noua sa compunere.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">78</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Așadar, după cum s-a arătat la punctul 73 din prezenta hotărâre, atunci când un judecător aflat în funcție la Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) a fost numit în împrejurări identice cu cele care însoțesc numirea judecătorului care este vizat de o cerere de efectuare a testului de independență și de imparțialitate și care constituie tocmai temeiul acesteia din urmă, nu se poate admite ca acest prim judecător să poată face parte din completul acestei instanțe însărcinate să se pronunțe cu privire la această cerere.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">79</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la prima întrebare litera b), adresată în cauzele C‑96/24, C‑103/24 și C‑112/24, că articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, citit în lumina articolului 47 din cartă, trebuie interpretat în sensul că se opune ca verificarea respectării cerințelor de independență și de imparțialitate în privința unui judecător aflat în funcție în cadrul unei instanțe și, prin urmare, a dreptului la o instanță judecătorească constituită în prealabil prin lege, în sensul acestor dispoziții, să fie încredințată unui complet de judecată al acestei instanțe care să cuprindă unu sau mai mulți judecători care, ca urmare a condițiilor numirii lor, se află într‑o situație identică cu cea a judecătorului care este vizat de această verificare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la prima întrebare litera a) și la a doua întrebare adresate în cauzele C‑96/24, C‑103/24 și C‑112/24, la a treia întrebare adresată în cauza C‑103/24, precum și la a patra întrebare adresată în cauzele C‑96/24 și C‑112/24</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">80</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin intermediul acestor întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, interpretat în lumina articolului 47 din cartă, impune Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) să examineze din oficiu dacă completul de judecată chemat să se pronunțe asupra unei cereri de efectuare a unui test de independență și de imparțialitate cu privire la un judecător al instanței îndeplinește cerința unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege. Ea ridică de asemenea problema dacă, pe de o parte, un membru al completului respectiv care are îndoieli cu privire la respectarea acestor cerințe de independență și de imparțialitate de către un alt membru al acestuia trebuie să solicite recuzarea acestuia din urmă și, pe de altă parte, dacă aprecierea cererii menționate poate fi efectuată de un complet în care numai o minoritate a membrilor săi a fost numită în urma unei proceduri afectate de neregularități.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">81</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Trebuie arătat că, prin intermediul întrebărilor menționate, instanța de trimitere urmărește în esență să stabilească măsurile care sunt susceptibile să garanteze că cererile de efectuare a unui test de independență și de imparțialitate în privința unui judecător al Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) sunt examinate de un complet al acestei instanțe care îndeplinește cerințele unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege, în sensul articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și al articolului 47 din cartă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">82</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste condiții, este necesar să se reformuleze prima întrebare litera a) și a doua întrebare adresate în cauzele C‑96/24, C‑103/24 și C‑112/24, a treia întrebare în cauza C‑103/24, precum și a patra întrebare adresată în cauzele C‑96/24 și C‑112/24 în sensul că, prin intermediul acestora, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, citit în lumina articolului 47 din cartă, trebuie interpretat în sensul că, în ipoteza în care completul de judecată al unei instanțe chemate să soluționeze o cerere prin care se urmărește verificarea respectării cerințelor de independență și de imparțialitate a unui membru al acestei instanțe încalcă el însuși dreptul la o instanță constituită în prealabil prin lege ca urmare a prezenței în cadrul său a unui judecător care nu îndeplinește aceste cerințe, instanța în cauză este obligată să se asigure că un astfel de judecător nu participă la examinarea acestei cereri și trebuie, dacă este cazul, să înlăture aplicarea normelor naționale care stabilesc compunerea acestui complet pentru ca cererea menționată să poată fi examinată de o autoritate conformă cu aceste dispoziții ale dreptului Uniunii</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">83</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu titlu introductiv, trebuie amintit că reiese dintr‑o jurisprudență constantă că dreptul fundamental la o instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege implică faptul că orice instanță națională chemată să aplice dreptul Uniunii are obligația de a verifica dacă, prin modul în care este compusă, constituie o asemenea instanță judecătorească atunci când apar îndoieli serioase cu privire la acest aspect, o asemenea verificare fiind necesară pentru încrederea pe care instanțele trebuie să o inspire justițiabilului într‑o societate democratică, sau că o asemenea instanță națională trebuie, în anumite împrejurări, să poată verifica dacă o neregularitate care afectează procedura de numire a unui judecător a putut conduce la o încălcare a acestui drept fundamental [a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 martie 2020, Reexaminare Simpson/Consiliul și HG/Comisia, C‑542/18 RX‑II și C‑543/18 RX‑II, EU:C:2020:232, punctul 57, precum și Hotărârea din 5 iunie 2023, Comisia/Polonia (Independența și viața privată a judecătorilor), C‑204/21, EU:C:2023:442, punctul 276].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">84</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Trebuie amintit de asemenea că Curtea a statuat deja că prezența în cadrul unui complet de judecată a unui singur judecător care nu este independent, imparțial sau constituit în prealabil prin lege este suficientă pentru a priva acest complet de calitatea sa de instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege, în sensul articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, interpretat în lumina articolului 47 al doilea paragraf din cartă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 martie 2020, Reexaminare Simpson/Consiliul și HG/Comisia, C‑542/18 RX‑II și C‑543/18 RX‑II, EU:C:2020:232, punctele 69-75, precum și Hotărârea din 4 septembrie 2025, AW „T”, C‑225/22, EU:C:2025:649, punctul 57 și jurisprudența citată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">85</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Acestea fiind precizate, trebuie subliniat că, în temeiul unei jurisprudențe constante, principiul supremației dreptului Uniunii consacră prevalența acestui drept asupra dreptului statelor membre. Acest principiu impune, prin urmare, tuturor autorităților statelor membre să confere efect deplin diferitelor norme ale Uniunii, întrucât dreptul statelor membre nu poate aduce atingere efectului recunoscut acestor norme pe teritoriul statelor menționate [Hotărârea din 13 iulie 2023, YP ș.a. (Ridicarea imunității unui judecător și suspendarea sa din funcție), C‑615/20 și C‑671/20, EU:C:2023:562, punctul 61, precum și jurisprudența citată].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">86</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Principiul amintit impune astfel în special oricărei instanțe naționale însărcinate cu aplicarea, în cadrul competenței sale, a dispozițiilor dreptului Uniunii obligația de a asigura efectul deplin al cerințelor acestui drept în litigiul cu care este sesizată, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică națională care este contrară unei dispoziții de drept al Uniunii cu efect direct, fără a trebui să solicite sau să aștepte eliminarea prealabilă a acestei reglementări sau practici naționale pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional. Respectarea acestei obligații este necesară printre altele pentru a se asigura egalitatea statelor membre în raport cu tratatele și constituie o expresie a principiului cooperării loiale enunțat la articolul 4 alineatul (3) TUE [Hotărârea din 13 iulie 2023, YP ș.a. (Ridicarea imunității unui judecător și suspendarea sa din funcție), C‑615/20 și C‑671/20, EU:C:2023:562, punctul 62, precum și jurisprudența citată].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">87</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Or, Curtea a statuat deja că articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, interpretat în lumina articolului 47 din cartă, care stabilește în sarcina statelor membre o obligație de rezultat clară și precisă și care nu este însoțită de nicio condiție, în special în ceea ce privește independența și imparțialitatea instanțelor chemate să interpreteze și să aplice dreptul Uniunii și cerința ca acestea să fie stabilite în prealabil prin lege, beneficiază de un asemenea efect direct care implică să se lase neaplicată orice dispoziție națională, jurisprudență sau practică națională contrară acestor dispoziții ale dreptului Uniunii, astfel cum au fost interpretate de Curte [Hotărârea din 13 iulie 2023, YP ș.a. (Ridicarea imunității unui judecător și suspendarea sa din funcție), C‑615/20 și C‑671/20, EU:C:2023:562, punctul 63, precum și jurisprudența citată].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">88</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Reiese de asemenea dintr‑o jurisprudență constantă că, chiar și în lipsa unor măsuri legislative naționale prin care să se fi pus capăt unei neîndepliniri a obligațiilor constatate de Curte, este de competența instanțelor naționale să ia toate măsurile pentru a facilita realizarea efectului deplin al dreptului Uniunii în conformitate cu concluziile cuprinse în hotărârea de constatare a acestei neîndepliniri a obligațiilor. Pe de altă parte, instanțele respective sunt ținute, conform principiului cooperării loiale, prevăzut la articolul 4 alineatul (3) TUE, să elimine consecințele nelegale ale unei încălcări a dreptului Uniunii [a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 martie 2022, Grossmania, C‑177/20, EU:C:2022:175, punctele 38 și 63, precum și jurisprudența citată, și Hotărârea din 13 iulie 2023, YP ș.a. (Ridicarea imunității unui judecător și suspendarea sa din funcție), C‑615/20 și C‑671/20, EU:C:2023:562, punctul 64].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">89</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În vederea îndeplinirii obligațiilor amintite la punctele 85-88 din prezenta hotărâre, o instanță națională trebuie, în cea mai mare măsură posibilă, să interpreteze legislația națională relevantă într‑un mod conform cu cerințele care decurg din dreptul Uniunii. Dacă o asemenea interpretare nu permite totuși evitarea unei încălcări a dreptului justițiabililor la o instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege, această instanță este obligată, pentru a garanta supremația dreptului Uniunii, să înlăture aplicarea dispozițiilor naționale în cauză, în special atunci când acestea ar conduce la examinarea unei cauze de către judecători care ar putea fi sau ar putea părea lipsiți de imparțialitatea necesară [a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2021, W.Ż. (Camera de control extraordinar și cauze publice a Curții Supreme – Numire), C‑487/19, EU:C:2021:798, punctele 159 și 161, precum și Hotărârea din 13 iulie 2023, YP ș.a. (Ridicarea imunității unui judecător și suspendarea sa din funcție), C‑615/20 și C‑671/20, EU:C:2023:562, punctul 65].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">90</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE nu impune însă statelor membre un model unic pentru a garanta o protecție jurisdicțională efectivă și nici pentru a restabili încrederea în sistemul judiciar pe care publicul a pierdut‑o ca urmare a unor neregularității sistemice în numirea pe posturi de judecător [Hotărârea din 24 martie 2026, Rzecznik Praw Obywatelskich (Recuzarea unui judecător de drept comun), C‑521/21, EU:C:2026:242, punctul 64].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">91</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, revine ordinii juridice a statului membru în cauză atribuția de a stabili modalitățile procedurale care permit să se asigure că o cerere prin care se urmărește verificarea respectării cerințelor de independență și de imparțialitate în privința unui membru al unei instanțe este examinată de un complet de judecată care respectă cerințele care decurg din dreptul fundamental la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">92</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la prima întrebare litera a) și a doua întrebare adresate în prezentele trei cauze, la a treia întrebare în cauza C‑103/24, precum și la a patra întrebare adresată în cauzele C‑96/24 și C‑112/24 că articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, citit în lumina articolului 47 din cartă, trebuie interpretat în sensul că, în ipoteza în care completul de judecată al unei instanțe chemate să soluționeze o cerere prin care se urmărește verificarea respectării cerințelor de independență și de imparțialitate în privința unui membru al acestei instanțe încalcă el însuși dreptul la o instanță constituită în prealabil prin lege ca urmare a prezenței în cadrul său a unui judecător care nu îndeplinește aceste cerințe, instanța în cauză este obligată să se asigure că un astfel de judecător nu participă la examinarea acestei cereri și trebuie, dacă este cazul, să înlăture aplicarea normelor naționale care determină compunerea acestui complet pentru ca cererea menționată să poată fi examinată de o autoritate conformă cu aceste dispoziții ale dreptului Uniunii. În special, trebuie să fie excluși din completul de judecată însărcinat cu efectuarea acestei examinări judecătorii care nu îndeplinesc cerințele de imparțialitate impuse. Revine ordinii juridice interne a statului membru în cauză sarcina de a stabili modalitățile procedurale care permit să se asigure că o asemenea cerere este examinată de un complet de judecată care respectă cerințele care decurg din dreptul fundamental la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la a treia întrebare din cauzele C‑96/24 și C‑112/24</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">93</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Ținând seama de răspunsul dat la prima întrebare litera a) și la a doua întrebare adresate în cauzele C‑96/24, C‑103/24 și C‑112/24, la a treia întrebare adresată în cauza C‑103/24 și la a patra întrebare adresată în cauzele C‑96/24 și C‑112/24, nu este necesar să se răspundă la a treia întrebare adresată în cauzele C‑96/24 și C‑112/24.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la cheltuielile de judecată</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">94</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C41DispositifIntroduction" id="para-183" title="page-27">
      Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, citit în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C32Dispositifmarge1" id="para-185" title="page-27">
      trebuie interpretat în sensul că
    </p>
    <p class="C32Dispositifmarge1" id="para-186" title="page-28">
      împrejurările numirii unui judecător pot genera în sine o încălcare a dreptului la o instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege, în sensul acestor dispoziții, în cazul în care aceste împrejurări implică o neregularitate de asemenea natură și gravitate încât dă naștere unei îndoieli legitime în percepția justițiabililor în ceea ce privește independența sau imparțialitatea judecătorului în cauză.
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, citit în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C32Dispositifmarge1" id="para-188" title="page-28">
      trebuie interpretat în sensul că
    </p>
    <p class="C32Dispositifmarge1" id="para-189" title="page-28">
      se opune ca verificarea respectării cerințelor de independență și de imparțialitate în privința unui judecător aflat în funcție în cadrul unei instanțe și, prin urmare, a dreptului la o instanță judecătorească constituită în prealabil prin lege, în sensul acestor dispoziții, să fie încredințată unui complet de judecată al acestei instanțe care să cuprindă unu sau mai mulți judecători care, ca urmare a condițiilor numirii lor, se află într‑o situație identică cu cea a judecătorului care este vizat de această verificare.
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">3)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, citit în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C32Dispositifmarge1" id="para-191" title="page-28">
      trebuie interpretat în sensul că,
    </p>
    <p class="C32Dispositifmarge1" id="para-192" title="page-28">
      în ipoteza în care completul de judecată al unei instanțe chemate să soluționeze o cerere prin care se urmărește verificarea respectării cerințelor de independență și de imparțialitate în privința unui membru al acestei instanțe încalcă el însuși dreptul la o instanță constituită în prealabil prin lege ca urmare a prezenței în cadrul său a unui judecător care nu îndeplinește aceste cerințe, instanța în cauză este obligată să se asigure că un astfel de judecător nu participă la examinarea acestei cereri și trebuie, dacă este cazul, să înlăture aplicarea normelor naționale care determină compunerea acestui complet pentru ca cererea menționată să poată fi examinată de o autoritate conformă cu aceste dispoziții ale dreptului Uniunii. În special, trebuie să fie excluși din completul de judecată însărcinat cu efectuarea acestei examinări judecătorii care nu îndeplinesc cerințele de imparțialitate impuse. Revine ordinii juridice interne a statului membru în cauză sarcina de a stabili modalitățile procedurale care permit să se asigure că o asemenea cerere este examinată de un complet de judecată care respectă cerințele care decurg din dreptul fundamental la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil.
    </p>
    <div class="signatures">
<p class="C77Signatures" id="para-193" title="page-28">
<span class="signatory">Semnături</span>
</p>
</div>
    <div/>
  <hr class="note"/>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-1" href="#c-1">*</a>
</span>) Limba de procedură: polona.</p>
</body>
</html>
