<!DOCTYPE html PUBLIC "yes" "xhtml1-strict.dtd">
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml">
<!--GENDOC2XHTML # converter_version: 1.2.15-->
  <head>
    <title>2026-07-202607C116202401960-00-TRA-DOC-RO-ARRET-C-0196-24-202606802-07_00</title>
    <meta content="text/html; charset=utf-8" http-equiv="Content-Type"/>
    <meta content="true" name="ParExtraits_2021"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGeneratedDate"/>
    <meta content="0" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ContentBits"/>
    <meta content="Commission Use" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Name"/>
    <meta content="ro-RO" name="Gendoc_Lang"/>
    <meta content="" name="Gendoc_GenerationDate"/>
    <meta content="" name="IsFlattened"/>
    <meta content="1" name="NumProc"/>
    <meta content="Final" name="Gendoc_EditionType"/>
    <meta content="0001" name="Gendoc_CaseNumberSuite"/>
    <meta content="11/08/2026 10:44:42" name="Gendoc_LastVerificationDate"/>
    <meta content="" name="Gendoc_ProcedureNumber"/>
    <meta content="ro" name="Gendoc_LangCode"/>
    <meta content="ARR" name="TypeDoc"/>
    <meta content="Qzte0GAnLqiRw4iCG0Jv+zdkWt4zpF88wIlnAl/u76nHKbwrMPWm1AiHdIntHDlnr6qsvIbGaPasl9CB3eeR8KxiRsUk0lGHdWnwQ6sX2Gbdy4VvhcekvWzAX+1BNgq/Z6vaZS7C6q2HtyzPscy1HwtlCEb8RkIESHr1+571Yos=" name="GenDocUID"/>
    <meta content="P" name="TypeProc"/>
    <meta content="" name="CreateCustomParts"/>
    <meta content="OK" name="ReadyToPublish"/>
    <meta content="cozonoa" name="Gendoc_User"/>
    <meta content="10, 3, 0, 1" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Tag"/>
    <meta content="" name="EP_Mode"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGenerated"/>
    <meta content="" name="Gendoc_Vademecum"/>
    <meta content="true" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Enabled"/>
    <meta content="d8de6e48-7921-443a-a5e9-011994d01f61" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ActionId"/>
    <meta content="0196" name="NumeroOrdre"/>
    <meta content="2024" name="Annee"/>
    <meta content="P" name="Gendoc_ProcedureType"/>
    <meta content="" name="EP_Version"/>
    <meta content="RO" name="Langue"/>
    <meta content="cozonoa" name="Gendoc_DGTGeneratedUser"/>
    <meta content="b24c8b06-522c-46fe-9080-70926f8dddb1" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SiteId"/>
    <meta content="FAST_document_go_ok" name="Gendoc_LastVerificationStatus"/>
    <meta content="ARR_C" name="Gendoc_GendocTemplateType"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlockFlatP"/>
    <meta content="GenDoc 15-07-26 09:15:30" name="Created"/>
    <meta content="" name="Canevas3_Vademecum"/>
    <meta content="2026-07-28T07:43:09Z" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SetDate"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlock"/>
    <meta content="" name="Gendoc_CaseYear"/>
    <meta content="false" name="Generation_In_Progress"/>
    <meta content="C" name="Juridiction"/>
    <meta content="0583076672e14bc2861fa33595e7a612" name="DocumentIdentifier"/>
    <meta content="0196" name="Gendoc_CaseNumber"/>
    <meta content="ImportedWithoutSource" name="SdlIdentifier"/>
    <meta content="RP" name="NatureAff"/>
    <meta content="RP" name="Gendoc_CaseNature"/>
    <meta content="0001" name="NumSuite"/>
    <meta content="C" name="Gendoc_Juridiction"/>
    <meta content="Standard" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Method"/>
  </head>
  <body>
    <div style="header">
      <div id="rId24" style="first"/>
      <div id="rId20" style="even">Hotărârea din 16.7.2026 – Cauza C-196/24</div>
      <div id="rId21" style="default">Aucrinde</div>
    </div>
    <p class="C19Centre" id="para-1" title="page-1">
      HOTĂRÂREA CURȚII (Marea Cameră)
    </p>
    <p class="C19Centre" id="para-2" title="page-1">
      16 iulie 2026 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-1" href="#t-1">*</a>
</span>)
    </p>
    <p class="C71Indicateur" id="para-3" title="page-1">
      „Trimitere preliminară – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Cooperare judiciară între instanțele statelor membre în materie civilă sau comercială – Regulamentul (UE) 2020/1783 – Articolul 12 alineatul (2) – Cerere de obținere de probe adresată instanței solicitate de către instanța solicitantă – Motive de refuz al executării unei astfel de cereri – Normă de drept material al statului membru solicitat – Obținerea unei probe considerate ca fiind contrară principiilor fundamentale ale dreptului statului membru solicitat – Exhumare a unui corp în vederea stabilirii filiației – Expertiză genetică post‑mortem – Articolele 1 și 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Dreptul la respectarea demnității umane – Dreptul la cunoașterea originilor genetice”
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-4" title="page-1">
      În cauza C‑196/24 [Aucrinde] (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-2" href="#t-2">i</a>
</span>),
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-5" title="page-1">
      având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de tribunal judiciaire de Chambéry (Tribunalul Judiciar din Chambéry, Franța), prin decizia din 16 ianuarie 2024, primită de Curte la 20 februarie 2024, în procedura
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-6" title="page-1">
      xx
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-7" title="page-1">
      împotriva
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-8" title="page-1">
      ww,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-9" title="page-1">
      yy,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-10" title="page-1">
      zz,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-11" title="page-1">
      vv,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-12" title="page-1">
      cu participarea:
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-13" title="page-1">
      Ministère public,
    </p>
    <p class="C19Centre" id="para-14" title="page-1">
      CURTEA (Marea Cameră),
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-15" title="page-1">
      compusă din domnul K. Lenaerts, președinte, domnul T. von Danwitz (raportor), vicepreședinte, doamna K. Jürimäe, domnii C. Lycourgos, I. Jarukaitis, M. Condinanzi și F. Schalin, președinți de cameră, domnii S. Rodin, E. Regan, N. Piçarra, A. Kumin, M. Gavalec, S. Gervasoni, N. Fenger și doamna R. Frendo, judecători,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-16" title="page-1">
      avocat general: doamna T. Ćapeta,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-17" title="page-1">
      grefier: domnul C. Di Bella, administrator,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-18" title="page-1">
      având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 29 aprilie 2025,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-19" title="page-1">
      luând în considerare observațiile prezentate:
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">–</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">pentru xx, de M. Coppola, avocate;</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">–</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">pentru guvernul francez, de B. Dourthe, O. Duprat‑Mazaré și B. Fodda, în calitate de agenți;</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">–</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">pentru Comisia Europeană, de S. Noë, P. J. O. Van Nuffel și W. Wils, în calitate de agenți,</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-23" title="page-1">
      după ascultarea concluziilor avocatei generale în ședința din 11 septembrie 2025,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-24" title="page-1">
      pronunță prezenta
    </p>
    <p class="C75Debutdesmotifs" id="para-25" title="page-1">
      Hotărâre
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 12 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/1783 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2020 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială (obținerea de probe) (JO 2020, L 405, p. 1), precum și a articolelor 1 și 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu care se poartă, în Italia, între xx, pe de o parte, și ww, yy, zz și vv, copii recunoscuți de aa, pe de altă parte, în legătură cu stabilirea unei legături de filiație între xx și aa, înhumat în Franța, și care a condus la o cerere de obținere de probe, în acest din urmă stat membru, dispusă de o instanță italiană și având ca obiect exhumarea corpului lui aa în vederea realizării unei expertize genetice post‑mortem.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cadrul juridic</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dreptul Uniunii</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Carta</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">3</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 1 din cartă, intitulat „Demnitatea umană”, prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-32" title="page-2">
      „Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată și protejată.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">4</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 7 din cartă, intitulat „Respectarea vieții private și de familie”, prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-34" title="page-2">
      „Orice persoană are dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a secretului comunicațiilor.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Regulamentul 2020/1783</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">5</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Considerentele (3), (4), (15) și (16) ale Regulamentului 2020/1783 enunță:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-37" title="page-2">
      „(3) În scopul bunei funcționări a pieței interne și al dezvoltării unui spațiu de justiție în materie civilă în Uniune[a Europeană], este necesar să se îmbunătățească și să se accelereze în continuare cooperarea dintre instanțele diferitelor state membre în domeniul obținerii de probe. Prezentul regulament urmărește îmbunătățirea eficacității și a celerității procedurilor judiciare, prin simplificarea și optimizarea mecanismelor de cooperare în ceea ce privește obținerea de probe în procedurile transfrontaliere, contribuind, totodată, la reducerea întârzierilor și a costurilor pentru persoanele fizice și pentru mediul de afaceri. […]
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-38" title="page-2">
      (4) Prezentul regulament stabilește norme privind cooperarea între instanțele diferitelor state membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială.
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-39" title="page-2">
      […]
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-40" title="page-2">
      (15) Cererile de obținere de probe ar trebui executate rapid. […]
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-41" title="page-2">
      (16) Pentru a garanta eficacitatea prezentului regulament, circumstanțele în care este posibilă refuzarea executării unei cereri de obținere de probe ar trebui limitată la situații excepționale definite strict.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">6</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 1 din acest regulament, intitulat „Domeniu de aplicare”, prevede la alineatul (1):</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-43" title="page-2">
      „Prezentul regulament se aplică în materie civilă sau comercială, atunci când instanța unui stat membru, în conformitate cu dreptul statului membru respectiv, adresează o cerere:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-44" title="page-3">
      (a) de obținere de probe instanței competente a unui alt stat membru; sau
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-45" title="page-3">
      (b) de obținere de probe în mod direct într‑un alt stat membru.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">7</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 3 din regulamentul menționat, intitulat „Comunicarea directă între instanțe”, prevede la alineatul (1):</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-47" title="page-3">
      „Cererile prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (a) se transmit de către instanța înaintea căreia procedura este inițiată sau preconizată (denumită în continuare «instanța solicitantă»), direct către instanța competentă din alt stat membru (denumită în continuare «instanța solicitată»), în vederea obținerii de probe.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">8</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 5 din același regulament, intitulat „Forma și conținutul cererilor”, prevede la alineatul (1):</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-49" title="page-3">
      „Cererile se efectuează folosind formularul A sau, unde este cazul, formularul L din anexa I. […]”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">9</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 10 din Regulamentul 2020/1783, intitulat „Cererile incomplete”, prevede la alineatul (1):</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-51" title="page-3">
      „Dacă o cerere nu poate fi executată pentru că nu conține toate informațiile necesare menționate la articolul 5, instanța solicitată informează instanța solicitantă despre acest lucru fără întârziere în termen de cel mult 30 de zile de la primirea solicitării, prin intermediul formularului D din anexa I, și solicită instanței solicitante să trimită informațiile care lipsesc, precizând cât mai exact posibil care sunt acestea.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">10</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Secțiunea 3, intitulată „Obținerea de probe de către instanța solicitată”, din capitolul II din acest regulament cuprinde printre altele articolele 12 și 16 din acesta.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">11</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 12 din regulamentul menționat, intitulat „Dispoziții generale privind executarea unei cereri”, are următorul cuprins:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-54" title="page-3">
      „(1) Instanța solicitată execută cererea fără întârziere și în termen maxim de 90 de zile de la primirea cererii.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-55" title="page-3">
      (2) Instanța solicitată execută cererea în conformitate cu dreptul său intern.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-56" title="page-4">
      (3) Instanța solicitantă poate solicita ca executarea cererii să aibă loc în conformitate cu o procedură specială prevăzută în dreptul său intern, prin intermediul formularului A din anexa I. Instanța solicitată execută cererea în conformitate cu procedura specială cu excepția cazului când executarea ar fi incompatibilă cu dreptul intern sau când aceasta nu este în măsură să o facă din cauza unor dificultăți practice majore. Dacă instanța solicitată nu dă curs solicitării ca cererea să fie executată în conformitate cu o procedură specială din unul din aceste motive, aceasta informează instanța solicitantă prin intermediul formularului H din anexa I.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-57" title="page-4">
      […]”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">12</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 16 din același regulament, intitulat „Refuzul de executare a cererilor”, prevede la alineatele (2) și (3):</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-59" title="page-4">
      „(2) Executarea unei cereri poate fi refuzată numai pentru alte motive decât cele menționate la alineatul (1), atunci când se aplică unul sau mai multe dintre următoarele motive:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-60" title="page-4">
      (a) cererea nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-61" title="page-4">
      (b) executarea cererii nu intră în atribuțiile puterii judecătorești în conformitate cu dreptul statului membru al instanței solicitate;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-62" title="page-4">
      (c) instanța solicitantă nu se conformează solicitării instanței solicitate de a completa cererea de obținere a probelor în conformitate cu articolul 10 în termen de 30 de zile de la data solicitării; sau
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-63" title="page-4">
      (d) nu se depune o cauțiune sau nu se plătește un avans în conformitate cu articolul 22 alineatul (3) în termen de 60 de zile din momentul în care instanța solicitată a solicitat depunerea unei astfel de cauțiuni sau plata avansului.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-64" title="page-4">
      (3) O instanță solicitată nu poate să refuze executarea exclusiv pentru motivul că, în conformitate cu dreptul său intern, o altă instanță a statului membru respectiv are competență exclusivă în ceea ce privește obiectul acțiunii respective, sau pentru motivul că dreptul statului membru respectiv nu admite dreptul la acțiune în ceea ce privește obiectul respectiv.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">13</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Figurând în secțiunea 4, intitulată „Obținerea de probe în mod direct de către instanța solicitantă și obținerea de probe prin intermediul agenților diplomatici sau al funcționarilor consulari”, din capitolul II din Regulamentul 2020/1783, articolul 19 din acesta privește, în conformitate cu titlul său, obținerea de probe în mod direct de către instanța solicitantă. Potrivit acestui articol 19:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-66" title="page-4">
      „(1) Atunci când o instanță solicită obținerea de probe în mod direct într‑un alt stat membru, aceasta prezintă o cerere organismului central sau autorității competente din respectivul stat membru, prin intermediul formularului L din anexa I.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-67" title="page-4">
      […]
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-68" title="page-4">
      (7) Organismul central sau autoritatea competentă din statul membru solicitat poate refuza o cerere de obținere de probe în mod direct doar dacă:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-69" title="page-4">
      (a) cererea nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-70" title="page-5">
      (b) cererea nu conține toate informațiile necesare menționate la articolul 5; sau
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-71" title="page-5">
      (c) cererea de obținere de probe în mod direct contravine principiilor fundamentale de drept din statul său membru.
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-72" title="page-5">
      […]”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dreptul francez</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">14</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 16 din Codul civil, în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumit în continuare „Codul civil francez”), prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-75" title="page-5">
      „Legea garantează primatul persoanei, interzice orice atingere adusă demnității acesteia și garantează respectarea ființei umane încă de la începutul vieții sale.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">15</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 16-1-1 din acest cod prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-77" title="page-5">
      „Respectul datorat corpului uman nu încetează odată cu decesul.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-78" title="page-5">
      Rămășițele persoanelor decedate, inclusiv cenușa celor ale căror corpuri au fost incinerate, trebuie tratate cu respect, demnitate și decență.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">16</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 16-9 din codul menționat prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-80" title="page-5">
      „Dispozițiile prezentului articol sunt de ordine publică.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">17</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 16-11 din același cod prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-82" title="page-5">
      „Identificarea unei persoane pe baza amprentelor sale genetice nu poate fi efectuată decât:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-83" title="page-5">
      1° în cadrul unor măsuri de investigare sau de cercetare judecătorească desfășurate în contextul unei proceduri judiciare;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-84" title="page-5">
      2° în scopuri medicale sau de cercetare științifică;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-85" title="page-5">
      3o în scopul de a stabili, atunci când este necunoscută, identitatea unor persoane decedate;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-86" title="page-5">
      4o în condițiile prevăzute la articolul L. 2381-1 din code de la défense [(Codul apărării)];
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-87" title="page-5">
      5o în scopul combaterii dopajului, în condițiile prevăzute la articolul L. 232-12-2 din code du sport [(Codul sportului)].
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-88" title="page-6">
      În materie civilă, această identificare nu poate fi efectuată decât în executarea unei măsuri de cercetare judecătorească dispuse de instanța sesizată cu o acțiune având ca obiect fie stabilirea sau contestarea unei legături de filiație, fie obligarea la întreținere sau încetarea acesteia. Consimțământul persoanei în cauză trebuie să fie obținut în prealabil și în mod expres. Cu excepția cazului în care persoana și‑a dat consimțământul expres în timpul vieții, nu se poate efectua nicio identificare pe baza amprentelor genetice după decesul acesteia.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-89" title="page-6">
      […]”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Litigiul principal și întrebările preliminare</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">18</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Reclamantul din litigiul principal, xx, a sesizat Tribunale di Genova (Tribunalul din Genova, Italia) cu o acțiune având ca obiect să se constate că este fiul natural al lui aa, înhumat în Franța, să i se permită utilizarea numelui de familie al tatălui, să se dispună ca ofițerul de stare civilă competent să efectueze mențiunile de stare civilă corespunzătoare în conformitate cu hotărârea care urmează să fie pronunțată atunci când aceasta va rămâne definitivă și să se dispună o expertiză prin care să se constate filiația naturală, după exhumarea corpului tatălui prezumat.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">19</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Copiii recunoscuți ai lui aa, care sunt pârâții din litigiul principal, au refuzat să efectueze testele necesare unei expertize hematologice care să permită să se stabilească dacă reclamantul din litigiul principal prezintă caracteristici genetice care corespund cu propriile lor caracteristici genetice. Aceștia au solicitat ca o testare genetică să fie efectuată pe corpul tatălui lor defunct la locul în care se află rămășițele sale. Tribunale di Genova (Tribunalul din Genova) a dispus efectuarea unei expertize hematologice și a numit un expert însărcinat să realizeze o comparație de natură genetică între reclamantul din litigiul principal și rămășițele tatălui prezumat, după exhumarea acestuia din urmă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">20</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">La 18 noiembrie 2022, Tribunale di Genova (Tribunalul din Genova) a transmis către tribunal judiciaire de Chambéry (Tribunalul Judiciar din Chambéry, Franța), care este instanța de trimitere, o cerere de obținere de probe în temeiul Regulamentului 2020/1783, în speță exhumarea corpului tatălui prezumat, însoțită de prelevarea de acid dezoxiribonucleic (ADN) în vederea expertizei hematologice în cauză.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">21</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Instanța de trimitere constată că cererea formulată de instanța italiană intră în domeniul de aplicare al Regulamentului 2020/1783 și că este admisibilă. Astfel, această cerere ar proveni de la o instanță a unui stat membru și ar trebui să fie executată de o instanță a unui alt stat membru, în speță în raza teritorială a instanței de trimitere. Mijloacele de probă a căror obținere i se solicită acestei din urmă instanțe ar fi destinate să fie utilizate într‑o procedură judiciară în materie civilă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">22</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, instanța de trimitere arată că ea nu este o simplă autoritate de executare a unei măsuri de cercetare judecătorească dispuse de instanța italiană, ci trebuie să pronunțe o hotărâre judecătorească pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Regulamentul 2020/1783. Or, această verificare nu poate fi considerată ca fiind o simplă formalitate în raport cu articolul 12 alineatul (2) din acest regulament, care impune instanței solicitate să „execut[e] cererea în conformitate cu dreptul său intern”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">23</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În speță, instanța de trimitere consideră că niciun motiv nu se opune executării cererii menționate în temeiul articolului 16 din Regulamentul 2020/1783. Astfel, o cerere de exhumare a unui corp pentru a obține prelevarea de ADN ar constitui o cerere de obținere de probe. Executarea unei astfel de cereri ar ține de atribuțiile puterii judecătorești franceze, dreptul la acțiune în stabilirea filiației fiind recunoscut de dreptul francez. În plus, instanța de trimitere nu a considerat necesar să formuleze nicio cerere prin care să solicite ca cererea de obținere de probe să fie completată de Tribunale di Genova (Tribunalul din Genova), astfel cum articolul 10 alineatul (1) din acest regulament îi oferă posibilitatea.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">24</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Instanța de trimitere constată că, dacă Tribunale di Genova (Tribunalul din Genova) ar fi dorit ca cererea sa să fie executată în Franța în conformitate cu o „procedură specială”, în sensul articolului 12 alineatul (3) din Regulamentul 2020/1783, această instanță ar fi trebuit să completeze punctul 12 din formularul A care figurează în anexa I la acest regulament, ceea ce ea nu a făcut în speță. Prin urmare, nu s‑ar pune problema compatibilității unei astfel de proceduri speciale cu dreptul statului membru solicitat.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">25</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, instanța de trimitere are îndoieli cu privire la aspectul dacă articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul 2020/1783 permite unei instanțe solicitate să refuze aplicarea acestui regulament și să nu dea curs unei cereri de obținere de probe pentru motivul că „forma” acestei cereri i se pare a fi contrară unor principii fundamentale ale dreptului statului său membru. Potrivit acestei instanțe, reiese astfel din Ghidul practic redactat de serviciile Comisiei Europene pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială (JO 2001, L 174, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 138), abrogat și înlocuit, începând cu 1 iulie 2022, de Regulamentul 2020/1783, că o „formă” ar putea fi considerată ca fiind incompatibilă cu dreptul acestui stat membru dacă este contrară principiilor fundamentale ale dreptului său. Aceasta ar fi situația în speță, întrucât dreptul francez, și anume articolul 16-11 din Codul civil francez, interzice exhumarea unui corp în scopul stabilirii unei legături de filiație, cu excepția cazului în care persoana în cauză și‑a dat consimțământul expres în cursul vieții sale.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">26</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Întrucât cazurile de refuz al executării unei cereri de obținere de probe sunt enumerate în mod limitativ la articolul 16 din Regulamentul 2020/1783, instanța de trimitere dorește să afle dacă articolul 12 alineatul (2) din acest regulament, care prevede că instanța solicitată „execută cererea în conformitate cu dreptul său intern”, permite să se opună, din alte motive, executării unei astfel de cereri.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">27</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ipoteza în care articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul 2020/1783 s‑ar aplica fără luarea în considerare a dreptului statului membru solicitat, instanța de trimitere ridică de asemenea problema modului în care articolele 1 și 7 din cartă ar trebui interpretate și corelate în cadrul punerii în aplicare a dispozițiilor acestui regulament.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">28</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Mai precis, instanța de trimitere solicită Curții să stabilească dacă dreptul unei persoane de a‑și cunoaște ascendența și de a obține recunoașterea acesteia, pe care îl consideră garantat de articolul 7 din cartă, prevalează sau poate prevala asupra dreptului unei persoane decedate de a nu fi supusă unei examinări genetice post‑mortem fără ca ea să își fi dat consimțământul în mod expres în acest sens în cursul vieții sale, drept care decurge, în opinia instanței menționate, din principiul respectării demnității umane consacrat la articolul 1 din cartă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">29</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Ea mai precizează că cererea de obținere de probe dispusă de Tribunale di Genova (Tribunalul din Genova) este contrară articolului 16-11 din Codul civil francez, care enumeră cazurile în care este permisă identificarea unei persoane pe baza amprentelor sale genetice. Or, această dispoziție națională ar putea fi, la rândul său, contrară articolului 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare „CEDO”). Prin urmare, s‑ar pune de asemenea problema dacă acest articol 16-11 este conform cu carta, în special cu articolul 1 din aceasta, care garantează respectarea demnității umane și, în consecință, respectul datorat persoanelor decedate, precum și cu articolul 7 din aceasta, care, în calitate de corespondent al articolului 8 din CEDO, recunoaște oricărei persoane dreptul la respectarea vieții sale private.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">30</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste condiții, tribunal judiciaire de Chambéry (Tribunalul Judiciar din Chambéry) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-104" title="page-8">
      „1) Articolul 12 din [Regulamentul 2020/1783] permite instanței naționale să refuze să aplice regulamentul în cauză și să dea curs cererii statului solicitant, pentru motivul că forma cererii ar fi contrară unor principii fundamentale ale dreptului național al statului solicitat, în special articolului 16-11 din [Codul civil francez]?
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-105" title="page-8">
      2) Dacă aplicarea articolului 12 din [Regulamentul 2020/1783] se realizează fără a ține seama de dreptul național, cum trebuie interpretate și coroborate articolul 1 (dreptul la demnitate) și articolul 7 (dreptul la respectarea vieții private) din [cartă] pentru a stabili dacă o astfel de aplicare a regulamentului implică sau nu o încălcare a [cartei]?”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la întrebările preliminare</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">31</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin intermediul întrebărilor formulate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul 2020/1783, citit în lumina articolelor 1 și 7 din cartă, trebuie interpretat în sensul că permite unei instanțe solicitate să refuze executarea unei cereri de obținere de probe constând într‑o prelevare de material genetic efectuată după exhumarea corpului părintelui prezumat, transmisă în temeiul acestui regulament de instanța solicitantă sesizată cu un litigiu în materie de filiație, pentru motivul că o normă de drept material al statului membru al instanței solicitate interzice obținerea unei astfel de probe.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">32</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În speță, instanța de trimitere urmărește să afle dacă poate aplica o normă de drept material național, și anume articolul 16-11 din Codul civil francez, care interzice exhumarea unui corp în vederea unei testări genetice post‑mortem, cu excepția cazului în care persoana în cauză și‑a dat consimțământul expres în acest sens în cursul vieții sale, pentru a se opune cererii de obținere de probe, transmisă de o instanță italiană în temeiul articolului 1 alineatul (1) litera (a) și al articolului 12 din Regulamentul 2020/1783.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">33</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Trebuie să se constate de la bun început că articolele 1 și 12 din Regulamentul 2020/1783 corespund în esență articolelor 1 și 10 din Regulamentul nr. 1206/2001, pe care Regulamentul 2020/1783 l‑a abrogat și l‑a înlocuit. Prin urmare, interpretarea dată de Curte dispozițiilor regulamentului abrogat rămâne relevantă pentru examinarea prezentei cereri de decizie preliminară.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">34</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În primul rând, în ceea ce privește domeniul de aplicare al Regulamentului 2020/1783, trebuie amintit că acest regulament este aplicabil, în principiu, numai în ipoteza în care instanța unui stat membru decide să procedeze la obținerea probelor potrivit unuia dintre mijloacele prevăzute de regulamentul menționat, caz în care este obligată să urmeze procedurile aferente acestor mijloace (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 februarie 2013, ProRail, C‑332/11, EU:C:2013:87, punctul 42 și jurisprudența citată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">35</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul 2020/1783, acesta este aplicabil în materie civilă sau comercială atunci când instanța unui stat membru, în conformitate cu dreptul statului membru respectiv, fie adresează o cerere de obținere de probe instanței competente a unui alt stat membru, fie adresează o cerere de obținere de probe în mod direct de către ea într‑un alt stat membru.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">36</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Rezultă că domeniul de aplicare material al Regulamentului 2020/1783, astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (1) din acesta și astfel cum este confirmat și de sistemul acestui regulament, este limitat la două mijloace de obținere de probe, și anume, pe de o parte, obținerea de probe de către instanța solicitată în conformitate cu articolele 12-18 din regulamentul menționat în urma unei cereri adresate de instanța solicitantă a unui alt stat membru și, pe de altă parte, obținerea de probe de către instanța solicitantă în mod direct într‑un alt stat membru, ale cărei modalități sunt stabilite la articolul 19 din același regulament.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">37</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În speță, este cert că instanța de trimitere este sesizată cu cererea de obținere de probe transmisă de Tribunale di Genova (Tribunalul din Genova), în calitate de instanță solicitantă, prin intermediul formularului A, care figurează în anexa I la Regulamentul 2020/1783 privind obținerea indirectă de probe prevăzută la articolul 1 alineatul (1) litera (a) din acest regulament. O astfel de cerere se transmite de instanța solicitantă, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din regulamentul menționat, „direct [instanței solicitate], în vederea obținerii de probe”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">38</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Rezultă că executarea indirectă de către instanța solicitată a unei cereri de obținere de probe precum cea în discuție în litigiul principal trebuie să se efectueze în conformitate cu modalitățile prevăzute la articolele 12-18 din același regulament.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">39</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În acest context, repartizarea competențelor și a responsabilităților între fiecare dintre aceste două instanțe în cadrul punerii în aplicare a acestor dispoziții, astfel cum este avută în vedere de Regulamentul 2020/1783, se întemeiază pe o distincție clară între aspectele care țin de dreptul material aplicabil unui litigiu și normele procedurale care reglementează administrarea probelor.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">40</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, din însuși modul de redactare a articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul 2020/1783 reiese că emiterea de către instanța unui stat membru sesizată cu un litigiu în materie civilă sau comercială a unei cereri prin care se urmărește obținerea unei probe care trebuie procurată într‑un alt stat membru este reglementată de dreptul statului membru al instanței solicitante. Astfel, numai această instanță, care are cunoștință de ansamblul faptelor din acest litigiu, este în măsură să aprecieze, în raport cu dreptul material aplicabil, care sunt probele necesare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">41</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Atunci când proba solicitată se află în raza teritorială a instanței unui alt stat membru, iar instanța sesizată cu un litigiu în materie civilă sau comercială decide, în temeiul Regulamentului 2020/1783, să recurgă la modalitatea de obținere indirectă de probe prevăzută de acest regulament, solicitând instanței competente din celălalt stat membru să obțină probe, modalitățile procedurale potrivit cărora va fi obținută această probă sunt reglementate de dreptul statului membru al acestei din urmă instanțe.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">42</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, trebuie arătat că Regulamentul 2020/1783 instituie un mecanism de cooperare judiciară care se limitează strict la aspectele procedurale ale obținerii de probe în procedurile judiciare cu implicații transfrontaliere. Acest regulament nu urmărește astfel să armonizeze dreptul probelor între diferitele state membre, ci, după cum reiese din considerentele (3) și (4) ale acestuia, să îmbunătățească eficacitatea și celeritatea procedurilor judiciare, prin simplificarea și optimizarea mecanismelor de cooperare între instanțele acestor state în ceea ce privește obținerea de probe în materie civilă sau comercială în procedurile transfrontaliere. Acest lucru permite să se asigure buna funcționare a pieței interne și crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție bazat pe gradul ridicat de încredere care trebuie să existe între statele membre.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">43</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Rezultă că, în conformitate cu sistemul care decurge din Regulamentul 2020/1783, instanța solicitantă, sesizată cu un litigiu în materie civilă sau comercială cu implicații transfrontaliere, este singura care este abilitată să decidă cu privire la mijlocul de probă pe care îl consideră pertinent și care emite în acest scop o cerere de obținere de probe pe care o adresează spre executare, într‑un alt stat membru, instanței solicitate. Astfel, contrar celor susținute de guvernul francez în fața Curții, nu revine nici instanței de trimitere, nici Curții sarcina de a redefini obiectul unei asemenea cereri de obținere de probe, astfel cum a fost definit de instanța solicitantă în cererea sa de obținere de probe.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">44</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, în cazul în care există îndoieli cu privire la modalitatea de obținere a probelor aleasă de instanța solicitantă sau în cazul în care lipsesc informații, Regulamentul 2020/1783 nu recunoaște instanței solicitate decât posibilitatea, în temeiul articolului 10 din acesta, de a informa fără întârziere instanța solicitantă despre acest lucru și de a‑i solicita să îi transmită informațiile care lipsesc, precizând cât mai exact posibil care sunt acestea din urmă. Or, în speță, din cererea de decizie preliminară reiese că instanța de trimitere, în calitatea sa de instanță solicitată, nu a adresat instanței solicitante nicio cerere prin care să solicite ca aceasta din urmă să își completeze cererea de obținere de probe în discuție în litigiul principal.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">45</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul 2020/1783 prevede că instanța solicitată trebuie să execute cererea fără întârziere și în termen maxim de 90 de zile de la primirea cererii. În conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din acest regulament, instanța solicitată execută cererea în conformitate cu dreptul său intern.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">46</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unei dispoziții a dreptului Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul ei și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție [Hotărârea din 4 mai 2010, TNT Express Nederland, C‑533/08, EU:C:2010:243, punctul 44; Hotărârea din 28 octombrie 2022, Generalstaatsanwaltschaft München (Extrădare și ne bis in idem), C‑435/22 PPU, EU:C:2022:852, punctul 67, precum și Hotărârea din 26 martie 2026, Pumpyanskiy ș.a./Consiliul, C‑696/23 P, C‑704/23 P, C‑711/23 P, C‑35/24 P și C‑111/24 P, EU:C:2026:245, punctul 99].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">47</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește modul de redactare a articolului 12 din Regulamentul 2020/1783, reiese, pe de o parte, din alineatul (1) al acestui articol 12, care utilizează printre altele termenii „fără întârziere” și care trebuie interpretat în lumina considerentului (15) al aceluiași regulament, că legiuitorul Uniunii a intenționat să impună instanței solicitate executarea cu rapiditate a cererii de obținere de probe care îi este adresată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">48</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul 2020/1783 stabilește principiul potrivit căruia o cerere de obținere de probe este executată de instanța solicitată, „în conformitate cu dreptul său intern”, fără a preciza domeniul de aplicare al acestei trimiteri la „dreptul intern”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">49</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, din contextul în care se înscrie această dispoziție reiese că trimiterea la „dreptul intern” care figurează în aceasta trebuie înțeleasă ca vizând modalitățile procedurale stabilite de dreptul statului membru al instanței solicitate. Astfel, articolul 12 alineatul (3) din regulamentul menționat introduce o excepție de la acest principiu, prevăzând că, sub rezerva respectării condițiilor prevăzute la această din urmă dispoziție, instanța solicitantă poate cere instanței solicitate să se conformeze, în scopul executării cererii de obținere de probe, unei „proceduri speciale”, astfel cum este prevăzută de dreptul statului instanței solicitante.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">50</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, după cum a subliniat doamna avocată generală la punctul 58 din concluzii, trimiterea la expresia „dreptul intern” de la articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul 2020/1783 se raportează la reglementarea de ordin procedural referitoare la obținerea de probe. Articolul 12 alineatul (3) din acest regulament urmărește, la rândul său, să permită, cu titlu excepțional, o modificare a procedurii aplicabile, înlocuind dreptul procedural al statului membru al instanței solicitate cu cel al statului membru al instanței solicitante, chiar dacă procedura de obținere a probelor continuă să intre în competența instanței solicitate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">51</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Considerațiile care precedă militează în favoarea unei interpretări a articolului 12 alineatul (2) din Regulamentul 2020/1783 potrivit căreia această dispoziție nu se aplică decât modalităților procedurale de executare a cererii de obținere de probe, astfel încât numai aceste modalități sunt reglementate, în principiu, de dreptul statului membru solicitat.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">52</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Această interpretare este confirmată și de obiectivele urmărite de Regulamentul 2020/1783 care are ca scop, astfel cum s‑a arătat deja la punctul 42 din prezenta hotărâre, să îmbunătățească eficacitatea și celeritatea procedurilor judiciare, prin simplificarea și optimizarea mecanismelor de cooperare între instanțele statelor membre în ceea ce privește obținerea de probe în materie civilă sau comercială în procedurile judiciare cu implicații transfrontaliere. Acest regulament urmărește de asemenea să asigure buna funcționare a pieței interne și crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție bazat pe gradul ridicat de încredere care trebuie să existe între statele membre.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">53</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere acest scop, Regulamentul 2020/1783 a instituit un regim care se impune statelor membre pentru a înlătura obstacolele care pot apărea în acest domeniu. Astfel, acest regulament nu poate fi interpretat în sensul că restrânge posibilitățile de obținere a probelor situate în alte state membre. Dimpotrivă, acesta urmărește consolidarea acestor posibilități, favorizând cooperarea dintre instanțe în acest domeniu (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 februarie 2011, Weryński, C‑283/09, EU:C:2011:85, punctul 62; Hotărârea din 6 septembrie 2012, Lippens ș.a., C‑170/11, EU:C:2012:540, punctul 29, precum și Hotărârea din 21 februarie 2013, ProRail, C‑332/11, EU:C:2013:87, punctele 43 și 44).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">54</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Din această perspectivă, articolul 16 din Regulamentul 2020/1783, care face parte din contextul relevant pentru interpretarea articolului 12 alineatul (2) din acest regulament, enunță în mod exhaustiv motivele de refuz al executării indirecte a unei cereri de obținere de probe. Acest caracter exhaustiv reiese de altfel în mod explicit din considerentul (16) al Regulamentului 2020/1783, care enunță că, „[p]entru a garanta eficacitatea prezentului regulament, circumstanțele în care este posibilă refuzarea executării unei cereri de obținere de probe ar trebui limitată la situații excepționale definite strict” (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 februarie 2011, Weryński, C‑283/09, EU:C:2011:85, punctul 53).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">55</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, rezultă că, întrucât astfel de motive de refuz al executării indirecte a unei cereri de obținere de probe trebuie să fie înțelese ca excepții, ele trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iulie 2015, Diageo Brands, C‑681/13, EU:C:2015:471, punctul 41 și jurisprudența citată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">56</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Acest lucru trebuie să fie valabil cu atât mai mult cu cât mecanismul de cooperare judiciară instituit prin Regulamentul 2020/1783 în domeniul obținerii de probe în procedurile judiciare transfrontaliere urmărește, astfel cum reiese din considerentul (3) al acestui regulament, să faciliteze obținerea de probe, contribuind, totodată, la reducerea întârzierilor și a costurilor pentru persoanele fizice și pentru mediul de afaceri. Prin urmare, acest mecanism contribuie la dreptul la protecție jurisdicțională efectivă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">57</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste condiții, o interpretare a articolului 12 alineatul (2) din Regulamentul 2020/1783, care ar implica adăugarea unui motiv de refuz la executarea unei cereri de obținere de probe care nu este prevăzut la articolul 16 din acest regulament, ar fi de natură să pună în discuție efectivitatea sistemului de cooperare judiciară pe care îl instituie regulamentul menționat în ceea ce privește obținerea de probe în materie civilă sau comercială între instanțele statelor membre, obligația de principiu de a executa o astfel de cerere de obținere de probe constituind unul dintre elementele esențiale ale acestuia.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">58</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Rezultă că instanța solicitată, sesizată cu o cerere de obținere de probe transmisă de instanța solicitantă în temeiul articolului 1 alineatul (1) litera (a) și al articolului 12 din Regulamentul 2020/1783 trebuie, pentru a asigura o cooperare eficientă în obținerea de probe în materie civilă și comercială, să procedeze la executarea cererii de obținere a probei solicitate în conformitate cu dreptul procedural al statului membru solicitat. În această privință, competența instanței solicitate de a refuza executarea unei astfel de cereri de obținere de probe este limitată numai la motivele de refuz prevăzute la articolul 16 din acest regulament, fără ca, printre altele, motive întemeiate pe dreptul material al statului membru al instanței solicitate, inclusiv motive întemeiate pe principii fundamentale ale dreptului statului instanței solicitate, să poată justifica un refuz al executării cererii de obținere de probe, în sensul articolului 12 din Regulamentul 2020/1783.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">59</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Rezultă că revine instanței solicitante sarcina de a aprecia, în raport cu dreptul material al statului său membru, condițiile în care poate fi adoptată o măsură de cercetare judecătorească în vederea obținerii unei probe situate într‑un alt stat membru. În speță, aceste condiții nu trebuie să fie, așadar, apreciate de instanța de trimitere în lumina articolului 16-11 din Codul civil francez, ci de instanța solicitantă în raport cu dreptul material italian.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">60</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, din dosarul de care dispune Curtea reiese că acest din urmă drept recunoaște dreptul unei persoane de a‑și cunoaște originile și autorizează, în cadrul unei proceduri judiciare având ca obiect stabilirea filiației, realizarea unei testări genetice post‑mortem după exhumarea corpului părintelui prezumat.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">61</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al treilea rând, din moment ce aplicarea Regulamentului 2020/1783 constituie o punere în aplicare a dreptului Uniunii, în sensul articolului 51 alineatul (1) din cartă, instanțele naționale care pun în aplicare cooperarea în temeiul acestui regulament trebuie să se conformeze cerințelor care decurg din drepturile fundamentale consacrate de aceasta.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">62</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Într‑adevăr, în calitate de instrument de cooperare judiciară, Regulamentul 2020/1783 concretizează, în materie civilă și comercială, principiul încrederii reciproce între statele membre, care are, în dreptul Uniunii, o importanță fundamentală, având în vedere că permite crearea și menținerea unui spațiu fără frontiere interioare. Or, acest principiu impune, îndeosebi în ceea ce privește spațiul de libertate, securitate și justiție, fiecăruia dintre aceste state să considere, mai puțin în circumstanțe excepționale, că toate celelalte state membre respectă dreptul Uniunii și în special drepturile fundamentale recunoscute de acest drept [Avizul 2/13 (Aderarea Uniunii la CEDO) din 18 decembrie 2014, EU:C:2014:2454, punctul 191].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">63</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, atunci când pun în aplicare dreptul Uniunii, statele membre pot fi ținute, în temeiul acestui drept, să prezume respectarea drepturilor fundamentale de către celelalte state membre, așa încât sunt lipsite nu numai de posibilitatea de a pretinde din partea unui alt stat membru un nivel național de protecție a drepturilor fundamentale mai ridicat decât cel asigurat de dreptul Uniunii, ci și, mai puțin în cazuri excepționale, de posibilitatea de a verifica dacă acest alt stat membru a respectat efectiv, într‑un caz concret, drepturile fundamentale garantate de Uniune [Avizul 2/13 (Aderarea Uniunii la CEDO) din 18 decembrie 2014, EU:C:2014:2454, punctul 192].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">64</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel cum reiese din cuprinsul punctului 43 din prezenta hotărâre, în temeiul Regulamentului 2020/1783, revine instanței solicitante sarcina de a stabili, în conformitate cu dreptul statului său membru, măsura de cercetare judecătorească ce trebuie adoptată într‑o procedură judiciară pendinte în fața sa. Prin urmare, revine tot numai acestei instanțe solicitante sarcina de a verifica dacă decizia sa de a dispune o astfel de măsură este conformă cu drepturile fundamentale garantate de Uniune.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">65</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În speță, având în vedere împrejurările litigiului principal rezumate la punctul 19 din prezenta hotărâre, rezultă că măsura de cercetare judecătorească în discuție, și anume exhumarea corpului tatălui prezumat, însoțită de prelevarea de ADN în vederea expertizei genetice în cauză, nu a fost dispusă decât după refuzul copiilor recunoscuți ai acestuia din urmă de a se supune testelor necesare unei expertize hematologice care să permită să se stabilească dacă reclamantul din litigiul principal prezintă caracteristici genetice care corespund celor ale pârâților din litigiul principal și după cererea lor ca o testare genetică să fie efectuată pe corpul tatălui lor defunct la locul în care se află rămășițele sale.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">66</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, este necesar să se arate că articolul 7 din cartă, referitor la dreptul oricărei persoane la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a secretului comunicațiilor, cuprinde cel puțin aceleași garanții precum cele prevăzute la articolul 8 din CEDO, de care trebuie să se țină seama, în temeiul articolului 52 alineatul (3) din cartă, ca prag minim de protecție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 octombrie 2024, Mirin, C‑4/23, EU:C:2024:845, punctul 63 și jurisprudența citată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">67</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la articolul 8 din CEDO, dreptul la identitate este considerat ca făcând parte integrantă din noțiunea de viață privată, incluzând și dreptul unei persoane de a‑și cunoaște ascendența și de a obține recunoașterea acesteia. Astfel, potrivit acestei jurisprudențe, interesul persoanelor care încearcă să își stabilească ascendența de a obține informațiile care le sunt indispensabile pentru a descoperi adevărul cu privire la un aspect important al identității lor personale constituie un interes vital, protejat de CEDO, chiar dacă acest interes trebuie evaluat comparativ cu dreptul terților la intangibilitatea corpului defunctului, cu dreptul la respectarea persoanelor decedate, precum și cu interesul public pentru protecția securității juridice (a se vedea în acest sens Curtea EDO, 13 iulie 2006, Jäggi împotriva Elveției, CE:ECHR:2006:0713JUD005875700, § 38 și 39).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">68</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În acest cadru, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat deja că protecția intereselor părintelui prezumat nu poate constitui în sine un argument suficient pentru a priva persoana care urmărește să își stabilească filiația de drepturile sale în raport cu articolul 8 din CEDO. Aceasta a statuat în special că, având în vedere împrejurările proprii cauzei respective, refuzul unei expertize genetice post‑mortem întemeiate pe lipsa unui consimțământ expres și prealabil al părintelui biologic prezumat constituie o atingere nejustificată adusă dreptului reclamantului de a‑și cunoaște originile (a se vedea în acest sens Curtea EDO, 16 iunie 2011, Pascaud împotriva Franței, CE:ECHR:2011:0616JUD001953508, § 64 și 65, precum și § 68).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">69</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Or, în ceea ce privește interogările instanței de trimitere cu privire la respectarea dreptului la demnitate umană consacrat la articolul 1 din cartă, niciun element din dosarul de care dispune Curtea nu lasă să se întrevadă că, la evaluarea comparativă a intereselor concurente în cauza principală, Tribunale di Genova (Tribunalul din Genova) nu a luat în considerare în mod corespunzător acest drept.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">70</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, este suficient să se constate că, în speță, nicio împrejurare nu permite să se presupună că este vorba despre un caz excepțional, în sensul jurisprudenței Curții amintite la punctele 62 și 63 din prezenta hotărâre, în care instanța solicitată ar fi îndreptățită să pună la îndoială faptul că măsura de cercetare judecătorească în discuție în litigiul principal este conformă cu drepturile fundamentale garantate de Uniune.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">71</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul 2020/1783, citit în lumina articolelor 1 și 7 din cartă, trebuie interpretat în sensul că nu permite unei instanțe solicitate să refuze executarea unei cereri de obținere de probe constând într‑o prelevare de material genetic efectuată după exhumarea corpului părintelui prezumat, transmisă în temeiul acestui regulament de instanța solicitantă sesizată cu un litigiu în materie de filiație, pentru motivul că o normă de drept material al statului membru al instanței solicitate interzice obținerea unei astfel de probe.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la cheltuielile de judecată</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">72</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C41DispositifIntroduction" id="para-150" title="page-16">
      Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:
    </p>
    <p class="C30Dispositifalinea" id="para-151" title="page-16">
      Articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/1783 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2020 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială (obținerea de probe), citit în lumina articolelor 1 și 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
    </p>
    <p class="C30Dispositifalinea" id="para-152" title="page-16">
      trebuie interpretat în sensul că
    </p>
    <p class="C30Dispositifalinea" id="para-153" title="page-16">
      nu permite unei instanțe solicitate să refuze executarea unei cereri de obținere de probe constând într‑o prelevare de material genetic efectuată după exhumarea corpului părintelui prezumat, transmisă în temeiul acestui regulament de instanța solicitantă sesizată cu un litigiu în materie de filiație, pentru motivul că o normă de drept material al statului membru al instanței solicitate interzice obținerea unei astfel de probe.
    </p>
    <div class="signatures">
<p class="C77Signatures" id="para-154" title="page-16">
<span class="signatory">Semnături</span>
</p>
</div>
    <div/>
  <hr class="note"/>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-1" href="#c-1">*</a>
</span>) Limba de procedură: franceza.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-2" href="#c-2">i</a>
</span>) Numele prezentei cauze este un nume fictiv. Acesta nu corespunde numelui real al niciuneia dintre părțile din procedură.</p>
</body>
</html>
