C-363/0562005J03630018.000255361555621CJHOTĂRÂREA DIN 28.6.2007 — CAUZA C-363/05JP MORGAN FLEMING CLAVERHOUSE INVESTMENT TRUST ŞI THE ASSOCIATION OF INVESTMENT TRUST<TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Camera a treia)</P><P><DATE ISO="20070608">8 iunie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: engleza.</P></NOTE></P></TI>

În cauza C-363/05,

având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de VAT and Duties Tribunal, London (Regatul Unit), prin decizia din 19 septembrie 2005, primită de Curte la 26 septembrie 2005, în procedura

JP Morgan Fleming Claverhouse Investment Trust plc,

The Association of Investment Trust Companies

împotriva

The Commissioners of HM Revenue and Customs

CURTEA (Camera a treia),

compusă din domnul A. Rosas (raportor), preşedinte de cameră, domnii J. Klučka, U. Lõhmus, A. Ó Caoimh şi doamna P. Lindh, judecători,

avocat general: doamna J. Kokott,

grefier: doamna L. Hewlett, administrator principal,

având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din 13 decembrie 2006,

luând în considerare observaţiile prezentate:

pentru JP Morgan Fleming Claverhouse Investment Trust plc, de domnii K. P. E. Lasok, QC, şi M. Angiolini, barrister, mandataţi de domnul A. Khan, solicitor;

pentru guvernul Regatului Unit, de doamna C. Gibbs şi de domnul R. Hill, în calitate de agenţi;

pentru Comisia Comunităţilor Europene, de domnul R. Lyal şi de doamna M. Afonso, în calitate de agenţi,

după ascultarea concluziilor avocatului general în şedinţa din 1 martie 2007,

pronunţă prezenta

<TI><P>Hotărâre</P></TI>1Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare priveşte interpretarea articolului 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1, denumită în continuare A şasea directivă).2Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între JP Morgan Fleming Claverhouse Investment Trust pic (denumită în continuare Claverhouse) şi The Association of Investment Trust Companies, reclamante în acţiunea principală, pe de o parte, şi Commissioners of HM Revenue and Customs (denumiţi în continuare Commissioners), pe de altă parte, cu privire la refuzul acestora din urmă de a acorda scutirea de taxa pe valoarea adăugată (denumită în continuare TVA) pentru serviciile de administrare furnizate unei societăţi fiduciare de investiţii (Investment Trust Company, denumită în continuare ITC).<TI><P>Cadrul juridic</P></TI><TI><P>Reglementarea comunitară</P></TI>3În temeiul articolului 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă, statele membre scutesc de plata TVA-ului, în condiţiile stabilite de acestea, în scopul de a asigura aplicarea corectă şi directă a scutirilor prevăzute prin această directivă şi de a preveni orice posibilă evaziune, fraudă sau abuz:

administrarea de fonduri comune de plasament, astfel cum sunt definite de statele membre; [traducere neoficială]

4Directiva 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 375, p. 3, Ediţie specială, 06/vol. 1, p. 138), astfel cum a fost modificată în mai multe rânduri în special prin Directiva 2001/108/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 ianuarie 2002 (JO L 41, p. 35, Ediţie specială, 06/vol. 4, p. 164) şi ultima dată prin Directiva 2005/1/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2005 (JO L 79, p. 9, Ediţie specială, 06/vol. 7, p. 203) (denumită în continuare Directiva OPCVM), prevede la articolul 1:

(1)Statele membre aplică prezenta directivă organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) situate pe teritoriul lor.(2)În sensul prezentei directive şi sub rezerva articolului 2, prin OPCVM se înţelege organismele:

al căror unic obiect este investiţia colectivă în valori mobiliare şi alte active financiare lichide prevăzute la articolul 19 alineatul (1), de capitaluri colectate de la public şi a căror operare este supusă principiului repartiţiei de riscuri, şi

ale căror unităţi sunt, la cererea deţinătorilor de unităţi, răscumpărate sau rambursate, direct sau indirect, din activele acestor organisme. Activitatea OPCVM-ului de a se asigura că valoarea la bursă a unităţilor sale nu variază semnificativ în raport cu valoarea de inventar netă este considerată echivalentă unor astfel de răscumpărări sau rambursări.

(3)Aceste organisme pot fi constituite, în temeiul legii, sub formă contractuală (fonduri deschise de investiţii administrate de o societate de administrare) ori sub formă de trust (unit trust) sau sub formă statutară (societate de investiţii).

5Potrivit articolului 2 alineatul (1) din Directiva OPCVM, organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (denumite în continuare organisme de plasament colectiv) de tip închis nu trebuie considerate organisme de plasament care intră sub incidenţa acestei directive.6Al şaselea considerent din Directiva OPCVM are următorul cuprins:

întrucât, într-o primă etapă, este necesar să se limiteze coordonarea legislaţiilor statelor membre cu organismele de plasament colectiv de alt tip decât închise, care îşi oferă unităţile spre vânzare către public în Comunitate şi care au ca obiect de activitate unic investiţiile în valori mobiliare (acestea fiind mai ales valori mobiliare cotate la bursă în mod oficial sau pe pieţe reglementate de aceeaşi natură); întrucât reglementarea organismelor de plasament colectiv care nu intră sub incidenţa prezentei directive ridică diverse probleme care ar trebui rezolvate de alte dispoziţii şi, în consecinţă, aceste organisme vor face obiectul unei coordonări ulterioare; [...]

<TI><P>Reglementarea naţională</P></TI>7Articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă a fost transpus în Regatul Unit prin Legea din 1994 privind taxa pe valoarea adăugată (Value Added Tax Act 1994, denumită în continuare VATA 1994).8Punctul 9 şi punctul 10 grupa 5 din anexa 9 la VATA 1994 scutesc administrarea unui fond comun de plasament autorizat (authorised unit trust, denumit în continuare AUT) şi, respectiv, administrarea activelor de investiţii ale unei societăţi de investiţii cu capital variabil (open-ended investment company, denumită în continuare OEIC).9Noţiunile de AUT şi OEIC avute în vedere de VATA 1994 sunt definite prin Legea din 2000 privind serviciile şi pieţele financiare (Financial Services and Markets Act 2000), care transpune parţial în Regatul Unit Directiva OPCVM.10Din dosar reiese că ITC sunt în principiu definite după criteriile care apar în articolul 842 din Legea din 1988 privind impozitul pe venit şi impozitul pe profit (Income and Corporation Taxes Act 1988). Articolul stabileşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o societate pentru a avea dreptul, în calitate de ITC, la scutirea de impozit pe câştiguri din capital<TI><P>Acţiunea principală şi întrebările preliminare</P></TI>11Claverhouse este o ITC care, pentru a-şi administra portofoliul, a recurs la servicii de administrare prestate de un terţ, şi anume JP Morgan Fleming Asset Management (UK) Limited.12Claverhouse este obligată la plata TVA-ului pentru serviciile de administrare de care beneficiază, Commissioners refuzând să considere furnizarea de servicii de administrare către o ITC drept o prestaţie scutită de TVA. Astfel, într-o perioadă de 10 ani încheiată la 31 decembrie 2003, Claverhouse a plătit suma de 2,7 milioane GBP cu titlu de TVA nerecuperabil.13în acest context, Claverhouse şi The Association of Investment Trust Companies, asociaţie care reprezintă un număr de ITC care îşi exercită activitatea pe piaţa din Regatul Unit, au introdus o acţiune împotriva Commissioners la instanţa de trimitere.14Din decizia de trimitere rezultă că AUT, constituită sub formă de trust, şi OEIC, constituită sub formă statutară, sunt fonduri comune de plasament, iar numărul de unităţi deţinute de investitorii acestora variază în funcţie de investiţii. În realitate, AUT şi OEIC sunt fonduri cu capital variabil (sau fonduri de tip deschis) care au obligaţia să îşi răscumpere unităţile de la investitorii care doresc să le vândă. În schimb, ITC, constituite sub formă statutară, sunt fonduri cu capital fix (sau fonduri de tip închis). ITC reprezintă modalităţi de investiţie colectivă, fiind constituite sub formă de societăţi pe acţiuni cotate la bursă. Investitorul care doreşte să înceteze participarea în acest ultim tip de fonduri îşi vinde unităţile, în general, pe o piaţă secundară, cum este o bursă de valori, în care preţul este negociat în funcţie de oferta şi de cererea de pe piaţă.15Instanţa de trimitere precizează că, spre deosebire de AUT şi OEIC, ITC nu sunt supuse autorizării din partea Financial Services Authority (autoritatea de control a serviciilor financiare) în temeiul Legii din 2000 privind serviciile şi pieţele financiare. Cu toate acestea, similar societăţilor cotate la bursă, ITC sunt reglementate de Financial Services Authority în calitate de Listing Authority (autoritate a pieţelor bursiere).16În plus, instanţa de trimitere arată că administrarea AUT şi OEIC trebuie încredinţată unui administrator extern, în timp ce ITC dispun de un consiliu de administraţie care are capacitatea de a administra investiţiile. Cu toate acestea, 90 % din ITC ar încredinţa administrarea investiţiilor către administratori externi ai fondurilor.17În sfârşit, din hotărârea de trimitere reiese că, în Regatul Unit, OEIC, al căror capital este variabil, care constituie organisme de plasament colectiv în sensul Directivei OPCVM şi care au obligaţia să recurgă la un terţ pentru administrarea fondurilor acestora, beneficiază de scutirea de TVA pentru prestaţiile care le sunt furnizate de administratorul extern al acestora, în timp ce societăţile de investiţii cu capital fix, precum ITC, nu beneficiază de aceste scutiri.18În aceste condiţii, VAT and Duties Tribunal, London, a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:

1)Noţiunea fonduri comune de plasament prevăzută la articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă include şi fondurile de investiţii cu capital fix, precum ITC?2)în cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, propoziţia astfel cum sunt definite de statele membre cuprinsă în articolul 13(B) litera (d) punctul 6 [din A şasea directivă]:

a)permite statelor membre să selecţioneze anumite fonduri comune de plasament aflate pe teritoriul lor pentru a le acorda beneficiul scutirii furnizării de servicii de administrare şi a exclude alte fonduri de la această scutire saub)obligă statele membre să identifice, între fondurile aflate pe teritoriul lor, pe cele care corespund definiţiei fondurilor comune de plasament şi să extindă beneficiul scutirii la toate aceste fonduri?

3)Dacă s-a răspuns la a doua întrebare în sensul că statele membre au dreptul de a selecţiona fondurile comune de plasament care beneficiază de scutire, care este incidenţa principiilor neutralităţii fiscale, egalităţii de tratament şi prevenirii denaturării concurenţei asupra exercitării acestei puteri de apreciere?4)Articolul 13(B) litera (d) punctul 6 [din A şasea directivă] are efect direct?

<TI><P>Cu privire la întrebările preliminare</P></TI><TI><P>Observaţii introductive</P></TI>19Conform unei jurisprudenţe constante, scutirile prevăzute la articolul 13 din A şasea directivă constituie noţiuni autonome de drept comunitar care trebuie să primească o definiţie comunitară având ca obiect evitarea unor divergenţe în aplicarea sistemului de TVA de la un stat membru la altul (a se vedea în acest sens hotărârea din 3 martie 2005, Fonden Marselisborg Lystbådehavn, C-428/02, Rec., p. I-1527, punctul 27, hotărârea din 26 mai 2005, Kingscrest Associates şi Montecello, C-498/03, Rec., p. I-4427, punctul 22, hotărârea din 1 decembrie 2005, Ygeia, C-394/04 şi C-395/04, Rec., p. I-10373, punctul 15, hotărârea din 4 mai 2006, Abbey National, C-169/04, Rec., p. I-4027, punctul 38, şi hotărârea din 14 decembrie 2006, VDP Dental Laboratory, C-401/05, Rec., p. I-12121, punctul 26).20Cu toate acestea, legiuitorul comunitar poate încredinţa statelor membre sarcina de a defini anumiţi termeni ai unei scutiri (a se vedea în acest sens hotărârea din 28 martie 1996, Gemeente Emmen, C-468/93, Rec., p. I-1721, punctul 25, şi hotărârea Abbey National, citată anterior, punctul 39).21în acest caz, statele membre au obligaţia să definească noţiunile respective în dreptul intern al acestora (a se vedea în acest sens hotărârea din 27 aprilie 2006, Solleveld şi van den Hout-van Eijnsbergen, C-443/04 şi C-444/04, Rec., p. I-3617, punctul 29) cu respectarea termenilor scutirii utilizaţi de legiuitorul comunitar.22în plus, din jurisprudenţa în domeniul TVA-ului rezultă că, atunci când statele membre au obligaţia să definească termenii unei scutiri, acestea nu pot aduce atingere obiectivelor urmărite prin A şasea directivă sau principiilor generale care stau la baza acelei directive, în special principiului neutralităţii fiscale (a se vedea în acest sens hotărârea Gemeente Emmen, citată anterior, punctul 25, şi hotărârea din 12 ianuarie 2006, Turn- und Sportunion Waldburg, C-246/04, Rec., p. I-589, punctul 31).<TI><P>Cu privire la prima întrebare</P></TI>23Prin intermediul primei întrebări, instanţa de trimitere solicită să se stabilească dacă noţiunea fonduri comune de plasament cuprinsă în articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă este de natură să includă fondurile de investiţii cu capital fix, precum ITC.24Contrar celor susţinute de guvernul Regatului Unit, reclamantele în acţiunea principală şi Comisia Comunităţilor Europene consideră că noţiunea fonduri comune de plasament poate include fonduri de investiţii cu capital fix, precum ITC.25În această privinţă, trebuie constatat că articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă nu conţine o definiţie a noţiunii de fonduri comune de plasament.26La punctul 53 din hotărârea Abbey National, citată anterior, Curtea s-a pronunţat în sensul că articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă are în vedere fondurile comune de plasament, indiferent de forma juridică a acestora. Astfel, în domeniul de aplicare al acestei dispoziţii intră atât organismele de plasament colectiv constituite sub formă contractuală sau sub formă de trust, cât şi cele care sunt constituite sub formă statutară.27În consecinţă, dacă forma juridică nu este determinantă pentru aplicarea noţiunii fonduri comune de plasament cuprinsă în articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă, trebuie analizată în această privinţă relevanţa formei operaţionale.28Nici din modul de redactare, nici din contextul articolului 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă nu reiese că intenţia legiuitorului comunitar a constat în a autoriza statele membre, atunci când definesc termenii scutirii, să stabilească diferenţe în funcţie de forma operaţională aleasă de fondurile comune de plasament.29O interpretare a articolului 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă, conform căreia ar fi scutită de TVA administrarea fondurilor cu capital variabil, nu şi administrarea fondurilor cu capital fix, ar fi contrară principiului neutralităţii fiscale pe care se întemeiază sistemul comun de TVA instituit prin A şasea directivă şi care se opune tratamentului diferit în materie de colectare a TVA-ului al agenţilor economici care efectuează aceleaşi operaţiuni (a se vedea în acest sens hotărârea din 16 septembrie 2004, Cimber Air, C-382/02, Rec., p. I-8379, punctele 23 şi 24, hotărârea din 8 decembrie 2005, Jyske Finans, C-280/04, Rec., p. I-10683, punctul 39, şi hotărârea Abbey National, citată anterior, punctul 56).30Într-adevăr, după cum a observat avocatul general la punctul 21 din concluzii, fondurile cu capital fix nu prezintă nicio diferenţă pertinentă care ar împiedica a priori clasificarea acestora printre fondurile comune de plasament avute în vedere la articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă, în mod similar fondurilor cu capital variabil.31Contrar celor susţinute de guvernul Regatului Unit, nu s-ar putea face referire în mod util la dispoziţiile din Directiva OPCVM pentru a deduce o interpretare limitată a noţiunii fonduri comune de plasament cuprinsă în articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă.32Deşi din considerentele şi din termenii Directivei OPCVM rezultă că aceasta are ca obiectiv coordonarea legislaţiilor naţionale care reglementează organismele de plasament colectiv, nu este mai puţin adevărat că, după cum a arătat avocatul general la punctul 22 din concluzii, la momentul adoptării celei de A şasea directive, terminologia comunitară în domeniul fondurilor comune de plasament nu era încă armonizată întrucât Directiva OPCVM, care prevede la articolul 1 alineatul (3) o definiţie comunitară a organismelor de plasament colectiv, a fost adoptată doar în 1985 (a se vedea hotărârea Abbey National, citată anterior, punctul 55).33Pe de altă parte, chiar dacă alte versiuni lingvistice, precum, de exemplu, versiunile spaniolă, franceză, italiană şi portugheză ale articolului 1 alineatul (3) din Directiva OPCVM, atunci când desemnează organismele de plasament colectiv în formă contractuală, folosesc expresia fonduri comune de plasament, astfel cum apare la articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă, pentru a descrie fondurile contractuale cu capital variabil, în opoziţie cu fondurile sub formă de trust sau cu fondurile statutare, acest lucru nu se regăseşte în alte versiuni lingvistice ale acestei dispoziţii, în special în versiunile engleză, daneză şi germană (a se vedea în acest sens hotărârea Abbey National, citată anterior, punctul 55).34În sfârşit, nu se poate invoca faptul că armonizarea instituită prin Directiva OPCVM nu se extinde la fondurile cu capital fix. În această privinţă, trebuie constatat, după cum subliniază Comisia, că fondurile cu capital fix nu sunt definitiv excluse de la măsurile de coordonare enunţate în această directivă. Într-adevăr, din al şaselea considerent rezultă că aceste fonduri sunt numai temporar scoase din domeniul de coordonare al directivei. Astfel, nu este exclus ca fondurile comune de plasament cu capital fix să fie armonizate ulterior.35Din toate cele de mai sus rezultă că o societate de investiţii cu capital fix, precum ITC, care recurge la servicii de administrare prestate de un terţ, este susceptibilă să aparţină noţiunii fonduri comune de plasament avută în vedere la articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă.36Această interpretare nu este infirmată în niciun mod de faptul că fondurile cu capital fix nu au obligaţia să recurgă la un administrator extern, acestea putând opta să se autoadministreze. Într-adevăr, faptul că fondurile cu capital fix, precum ITC, spre deosebire de OEIC, au posibilitatea de a se autoadministra şi nu au obligaţia de a recurge la administrare externă nu are nicio influenţă asupra situaţiei unei ITC care decide să recurgă la administrarea externă. În măsura în care un asemenea fond alege să recurgă la administrarea externă, acesta se găseşte în mod obiectiv în aceeaşi situaţie ca un fond cu capital variabil, precum OEIC, care are obligaţia de a recurge la un administrator extern.37Prin urmare, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă trebuie interpretat în sensul că noţiunea fonduri comune de plasament cuprinsă în această dispoziţie este de natură să includă fondurile comune de plasament cu capital fix, precum ITC.<TI><P>Cu privire la a doua şi la a treia întrebare</P></TI>38Prin intermediul celei de a doua şi al celei de a treia întrebări, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească domeniul de aplicare al propoziţiei astfel cum sunt definite de statele membre, cuprinsă în articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă.39Reclamantele în acţiunea principală şi Comisia consideră că statele membre sunt autorizate numai să identifice, dintre fondurile aflate pe teritoriul lor, pe cele care corespund definiţiei fondurilor comune de plasament. În opinia Comisiei, din moment ce un fond a fost identificat ca fiind fond comun de plasament, acesta trebuie să poată beneficia de scutirea de TVA prevăzută la articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă. Prin urmare, puterea de apreciere a statelor membre nu s-ar extinde la aplicarea efectivă sau la neaplicarea sistemului de TVA. Comisia adaugă că identificarea fondurilor trebuie să se facă avându-se în vedere dispoziţiile din Directiva OPCVM.40La rândul său, guvernul Regatului Unit susţine că interpretarea largă a noţiunii fonduri comune de plasament cuprinsă în articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă trebuie coroborată în mod obligatoriu cu interpretarea propoziţiei astfel cum sunt definite de statele membre, conform căreia statelor membre li se conferă o largă putere de apreciere pentru a alege fondurile care trebuie să beneficieze de scutire.41Mai întâi, trebuie să se observe că obligaţia de a defini conţinutul noţiunii fonduri comune de plasament nu autorizează în niciun mod statele membre să aleagă unele fonduri de pe teritoriul lor pentru a le acorda beneficiul scutirii şi să excludă alte fonduri de la această scutire. Într-adevăr, de la punctul 21 din prezenta hotărâre rezultă că noţiunea fonduri comune de plasament trebuie să fie punctul de plecare al puterii de apreciere conferite statelor membre.42Or, interpretarea conform căreia statelor membre le-ar reveni obligaţia să aleagă fondurile de investiţii care beneficiază de scutire şi să le excludă pe altele ar semnifica însăşi negarea noţiunii fonduri comune de plasament de la articolul 13 (B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă, care are ca obiect evitarea unor divergenţe în aplicarea sistemului de TVA la aceste fonduri.43Articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă acordă, aşadar, statelor membre doar puterea de a defini, în dreptul lor intern, fondurile care corespund noţiunii fonduri comune de plasament. După cum reiese de la punctul 22 din prezenta hotărâre, această prerogativă trebuie să fie exercitată cu respectarea obiectivului urmărit prin A şasea directivă şi a principiului neutralităţii fiscale inerent sistemului comun de TVA.44Prin urmare, trebuie să se examineze dacă sunt respectate limitele puterii de apreciere acordate statelor membre la articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă atunci când o persoană impozabilă solicită ca serviciile de administrare care îi sunt furnizate să fie recunoscute ca făcând parte din administrarea unui fond comun de plasament pentru a beneficia de scutirea de TVA prevăzută prin această dispoziţie.45În această privinţă, trebuie să se observe, pe de o parte, că obiectivul scutirii operaţiunilor aflate în legătură cu administrarea de fonduri comune de plasament prevăzută la articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă constă în special în a facilita investitorilor, prin intermediul organismelor de plasament, investiţiile în titluri de valoare cu excluderea costurilor privind TVA-ul. Într-adevăr, această dispoziţie urmăreşte să asigure ca sistemul comun de TVA să fie neutru din punct de vedere fiscal atunci când se pune problema alegerii între investiţia directă în titluri de valoare şi cea care intervine prin intermediul organismelor de plasament colectiv (hotărârea Abbey National, citată anterior, punctul 62).46Pe de altă parte, în ceea ce priveşte principiul neutralităţii fiscale, care este inerent sistemului comun de TVA, s-a amintit că acest principiu se opune tratamentului diferit în materie de colectare a TVA-ului al agenţilor economici care efectuează aceleaşi operaţiuni. Or, acest principiu nu impune ca operaţiunile să fie identice. În realitate, reiese dintr-o jurisprudenţă constantă că acest principiu se opune ca prestaţiile de servicii asemănătoare, care se află, aşadar, în concurenţă unele cu altele, să fie tratate în mod diferit din punctul de vedere al TVA-ului (a se vedea hotărârea din 23 octombrie 2003, Comisia/Germania, C-109/02, Rec., p. I-12691, punctul 20, hotărârea din 17 februarie 2005, Linneweber şi Akritidis, C-453/02 şi C-462/02, Rec., p. I-1131, punctul 24, hotărârea Kingscrest Associates şi Montecello, citată anterior, punctul 54, hotărârea din 8 iunie 2006, L.u.P., C-106/05, Rec., p. I-5123, punctul 32, hotărârea Turn- und Sportunion Waldburg, citată anterior, punctul 33, precum şi hotărârea Solleveld şi van den Hout-van Eijnsbergen, citată anterior, punctul 39).47Principiul neutralităţii fiscale include principiul eliminării denaturării concurenţei care rezultă dintr-un tratament diferenţiat din punctul de vedere al TVA-ului (a se vedea în acest sens hotărârea din 3 mai 2001, Comisia/Franţa, C-481/98, Rec., p. I-3369, punctul 22). Prin urmare, denaturarea este demonstrată din moment ce se constată că prestările de servicii se află în concurenţă şi sunt tratate inegal din punctul de vedere al TVA-ului (a se vedea în acest sens hotărârea din 29 martie 2001, Comisia/Franţa, C-404/99, Rec., p. I-2667, punctele 45-47). În această privinţă, este lipsită de relevanţă împrejurarea că denaturarea este semnificativă.48Din cele de mai sus rezultă că orice aplicare a unei reglementări naţionale care exclude administrarea de fonduri comune de plasament cu capital fix de la scutirea prevăzută la articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă este contrară obiectivului acestei dispoziţii şi principiului neutralităţii fiscale în măsura în care aceste fonduri cu capital fix sunt organisme de plasament colectiv care permit investitorilor investiţia în titluri de valoare şi în măsura în care aceste fonduri se află în concurenţă cu fondurile scutite de TVA.49Este de competenţa judecătorului naţional să verifice dacă aplicarea reglementării naţionale în cauza principală este în conformitate cu obiectivul articolului 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă şi al principiului neutralităţii fiscale în lumina indicaţiilor furnizate prin prezenta hotărâre.50În această privinţă, este posibil să se furnizeze instanţei de trimitere unele indicaţii suplimentare, ţinându-se cont de informaţiile pe care le-a comunicat Curţii. Astfel, s-a constatat că, în orice situaţie, administrarea AUT şi OEIC, care reprezintă organisme de plasament colectiv, astfel cum sunt definite prin Directiva OPCVM, beneficiază în Regatul Unit de scutirea de TVA. Dacă, la ora actuală, ITC nu constituie organisme de plasament colectiv în sensul Directivei OPCVM, nu este mai puţin adevărat că, după cum arată instanţa de trimitere, AUT, OEIC şi ITC sunt trei forme de plasament colectiv cu risc partajat În plus, instanţa de trimitere consideră că ITC, precum AUT şi OEIC, au în vedere investiţiile în titluri de valoare prin intermediul unui organism de plasament colectiv care permite investitorilor privaţi să investească în portofolii mari de investiţii şi să reducă astfel riscul bursier.51Din constatările transmise Curţii rezultă, aşadar, că administrarea ITC se înscrie în obiectivul celei de A şasea directive şi că ITC constituie fonduri de investiţii similare AUT şi OEIC, care fac parte din noţiunea fonduri comune de plasament. În aceste condiţii, excluderea ITC reţinută în scopul scutirii prevăzute la articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă nu pare justificată nici în lumina obiectivului acestei dispoziţii, nici a principiului neutralităţii fiscale.52După cum susţine Comisia, problema dacă această interpretare are ca efect extinderea scutirii prevăzute la articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă şi la alte fonduri decât cele din cauza principală nu face obiectul întrebărilor preliminare adresate Curţii.53Trebuie adăugat că o calificare ca fonduri comune de plasament, conform dreptului naţional, nu poate fi suficientă pentru a justifica beneficiul unei scutiri la nivel comunitar, precum cea din cauza principală. Cu atât mai mult, trebuie să fie vorba despre fonduri care fac parte din noţiunea fonduri comune de plasament în sensul articolului 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă, susceptibile să fie scutite în lumina obiectivului acestei directive şi a principiului neutralităţii fiscale.54Având în vedere consideraţiile de mai sus, trebuie să se răspundă la întrebările a doua şi a treia că articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă trebuie interpretat în sensul că acordă statelor membre puterea de apreciere pentru a defini fondurile de pe teritoriul lor care intră în sfera noţiunii fonduri comune de plasament în scopul scutirii prevăzute prin această dispoziţie. Cu toate acestea, în exercitarea acestei prerogative, statele membre trebuie să respecte obiectivul urmărit prin această dispoziţie, care constă în a facilita investitorilor, prin intermediul organismelor de plasament, investiţia în titluri cu garantarea principiului neutralităţii fiscale din punctul de vedere al colectării TVA-ului referitor la administrarea de fonduri comune de plasament care se află într-un raport de concurenţă cu alte fonduri comune de plasament, precum fondurile care aparţin domeniului de aplicare al Directivei OPCVM.<TI><P>Cu privire la a patra întrebare</P></TI>55Prin intermediul celei de a patra întrebări, instanţa de trimitere solicită să se stabilească dacă articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă are efect direct.56Reclamantele în acţiunea principală consideră că au dreptul să invoce această dispoziţie. Doar împrejurarea că aceasta pare a lăsa statelor membre o anumită marjă de apreciere în definiţia pe care o dau fondurilor comune de plasament nu poate împiedica posibilitatea de a fi invocată atunci când măsurile naţionale care o pun în aplicare depăşesc limitele acestei marje de apreciere, întrucât sunt contrare principiului neutralităţii fiscale şi/sau finalităţii urmărite prin scutirea prevăzută în această dispoziţie. Comisia împărtăşeşte acest punct de vedere şi adaugă că articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă poate fi invocat direct în măsura în care limitele impuse puterii de apreciere a statelor membre sunt suficient de clare, precise şi necondiţionate.57În schimb, guvernul Regatului Unit consideră că articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă nu are efect direct, pentru că necesită o transpunere suplimentară din partea statelor membre.58În această privinţă, reiese dintr-o jurisprudenţă constantă că, în toate cazurile în care dispoziţiile unei directive par, din punctul de vedere al conţinutului, necondiţionate şi suficient de precise, aceste dispoziţii pot fi invocate, în lipsa unor măsuri de aplicare luate în termenele stabilite, atât împotriva oricărei dispoziţii naţionale neconforme cu directiva, cât şi în măsura în care sunt de natură să definească drepturi pe care particularii le pot valorifica în raport cu statul (a se vedea hotărârea din 19 ianuarie 1982, Becker, 8/81, Rec., p. 53, punctul 25, hotărârea din 10 septembrie 2002, Kugler, C-141/00, Rec., p. I-6833, punctul 51, hotărârea din 20 mai 2003, Österreichischer Rundfunk şi alţii, C-465/00, C-138/01 şi C-139/01, Rec., p. I-4989, punctul 98, precum şi hotărârea Linneweber şi Akriditis, citată anterior, punctul 33).59În ceea ce priveşte conţinutul articolului 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă, trebuie să se constate că acesta menţionează în mod suficient de precis şi de necondiţionat că administrarea de fonduri comune de plasament trebuie să facă obiectul scutirii.60împrejurarea că această dispoziţie reafirmă existenţa unei marje de apreciere a statelor membre nu este de natură să pună în discuţie această interpretare, dacă, în conformitate cu unii indici obiectivi, prestaţia în litigiu îndeplineşte criteriile avute în vedere prin scutirea respectivă (a se vedea, prin analogie, hotărârea din 6 noiembrie 2003, Dornier, C-45/01, Rec., p. I-12911, punctul 81).61Prin urmare, faptul că articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă acordă statelor membre o putere de apreciere, precizând că sunt competente să definească fondurile comune de plasament, nu împiedică persoanele interesate să invoce direct această dispoziţie (a se vedea, prin analogie, hotărârea Dornier, citată anterior, punctul 81) atunci când un stat membru care exercită această putere de apreciere a adoptat măsuri naţionale care nu sunt compatibile cu această directivă (a se vedea în acest sens hotărârea Linneweber şi Akriditis, citată anterior, punctele 36 şi 37).62Aşadar, trebuie să se răspundă la a patra întrebare că articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă are efect direct în sensul că poate fi invocat de o persoană impozabilă în faţa unei instanţe naţionale pentru a se opune aplicării unei reglementări naţionale care ar fi incompatibilă cu această dispoziţie.<TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI>63Întrucât, în privinţa părţilor din acţiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanţa de trimitere, este de competenţa acesteia să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaţii Curţii, altele decât cele ale părţilor menţionate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

1)Articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie interpretat în sensul că noţiunea fonduri comune de plasament cuprinsă în această dispoziţie este de natură să includă fondurile comune de plasament cu capital fix, precum societăţile fiduciare de investiţii (Investment Trust Companies).2)Articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă 77/388 trebuie interpretat în sensul că acordă statelor membre puterea de apreciere pentru a defini fondurile de pe teritoriul lor care intră în sfera noţiunii fonduri comune de plasament în scopul scutirii prevăzute prin această dispoziţie. Cu toate acestea, în exercitarea acestei prerogative, statele membre trebuie să respecte obiectivul urmărit prin această dispoziţie, care constă în a facilita investitorilor, prin intermediul organismelor de plasament, investiţia în titluri cu garantarea principiului neutralităţii fiscale din punctul de vedere al colectării taxei pe valoarea adăugată referitoare la administrarea de fonduri comune de plasament care se află într-un raport de concurenţă cu alte fonduri comune de plasament, precum fondurile care aparţin domeniului de aplicare al Directivei 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/1/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2005.3)Articolul 13(B) litera (d) punctul 6 din A şasea directivă 77/388 are efect direct în sensul că poate fi invocat de o persoană impozabilă în faţa unei instanţe naţionale pentru a se opune aplicării unei reglementări naţionale care ar fi incompatibilă cu această dispoziţie.

Semnături