<!DOCTYPE html PUBLIC "yes" "xhtml1-strict.dtd">
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml">
<!--GENDOC2XHTML # converter_version: 1.2.15-->
  <head>
    <title>2025-12-202512C111202404850-00-TRA-DOC-RO-CONCL-C-0485-24-202506311-07_00</title>
    <meta content="text/html; charset=utf-8" http-equiv="Content-Type"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGeneratedDate"/>
    <meta content="0" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ContentBits"/>
    <meta content="Commission Use" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Name"/>
    <meta content="ro-RO" name="Gendoc_Lang"/>
    <meta content="" name="Gendoc_GenerationDate"/>
    <meta content="" name="IsFlattened"/>
    <meta content="1" name="NumProc"/>
    <meta content="Final" name="Gendoc_EditionType"/>
    <meta content="0001" name="Gendoc_CaseNumberSuite"/>
    <meta content="7/01/2026 17:18:53" name="Gendoc_LastVerificationDate"/>
    <meta content="" name="Gendoc_ProcedureNumber"/>
    <meta content="ro" name="Gendoc_LangCode"/>
    <meta content="CNC" name="TypeDoc"/>
    <meta content="4lC/Bwa1OjwbSyrAgA+FNwRCGG4qQRMHEUC5CDfVh1MDrosY0kyAKB4rUddwHSTPAqY6j1eV8hXG3jW1ewKuwF96IIOpYCrWLz1/Uhbk40MaV42ynFjlITA4c+dZfP055ZrKaNGfwthL8QJVl/Kn1q+httk9rGqhpwjOevt+y84=" name="GenDocUID"/>
    <meta content="P" name="TypeProc"/>
    <meta content="" name="CreateCustomParts"/>
    <meta content="OK" name="ReadyToPublish"/>
    <meta content="sbon" name="Gendoc_User"/>
    <meta content="10, 3, 0, 1" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Tag"/>
    <meta content="" name="EP_Mode"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGenerated"/>
    <meta content="" name="Gendoc_Vademecum"/>
    <meta content="true" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Enabled"/>
    <meta content="ab7af041-b7a6-46da-835a-d7d1688b1d1c" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ActionId"/>
    <meta content="0485" name="NumeroOrdre"/>
    <meta content="2024" name="Annee"/>
    <meta content="P" name="Gendoc_ProcedureType"/>
    <meta content="" name="EP_Version"/>
    <meta content="RO" name="Langue"/>
    <meta content="sbon" name="Gendoc_DGTGeneratedUser"/>
    <meta content="b24c8b06-522c-46fe-9080-70926f8dddb1" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SiteId"/>
    <meta content="FAST_document_go_ok" name="Gendoc_LastVerificationStatus"/>
    <meta content="CNC_C" name="Gendoc_GendocTemplateType"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlockFlatP"/>
    <meta content="GenDoc 13-06-25 14:06:07" name="Created"/>
    <meta content="" name="Canevas3_Vademecum"/>
    <meta content="2025-07-17T13:08:10Z" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SetDate"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlock"/>
    <meta content="" name="Gendoc_CaseYear"/>
    <meta content="false" name="Generation_In_Progress"/>
    <meta content="C" name="Juridiction"/>
    <meta content="87fa884eb7ae4d3baa6229acf09ec873" name="DocumentIdentifier"/>
    <meta content="0485" name="Gendoc_CaseNumber"/>
    <meta content="ImportedWithoutSource" name="SdlIdentifier"/>
    <meta content="RP" name="NatureAff"/>
    <meta content="RP" name="Gendoc_CaseNature"/>
    <meta content="0001" name="NumSuite"/>
    <meta content="C" name="Gendoc_Juridiction"/>
    <meta content="Standard" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Method"/>
  </head>
  <body>
    <div style="header">
      <div id="rId24" style="first"/>
      <div id="rId20" style="even">Concluziile domnului Norkus – Cauza C‑485/24</div>
      <div id="rId21" style="default">Locatrans</div>
    </div>
    <p class="C36Centre" id="para-1" title="page-1">
      CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
    </p>
    <p class="C36Centre" id="para-2" title="page-1">
      DOMNUL RIMVYDAS NORKUS
    </p>
    <p class="C36Centre" id="para-3" title="page-1">
      prezentate la 3 iulie 2025 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-1" href="#t-1">1</a>
</span>)
      
    </p>
    <p class="C38Centregrasgrandespacement" id="para-4" title="page-1">
      Cauza C‑485/24
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-5" title="page-1">
      Locatrans Sàrl
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-6" title="page-1">
      împotriva
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-7" title="page-1">
      ES
    </p>
    <p class="C39Centreespacement" id="para-8" title="page-1">
      [cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation – chambre sociale (Curtea de Casație – Secția socială, Franța)]
    </p>
    <p class="C71Indicateur" id="para-9" title="page-1">
      „Trimitere preliminară – Convenția privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Convenția de la Roma) – Articolul 6 – Contract de muncă – Alegerea părților – Normele imperative ale legii aplicabile în absența alegerii – Criterii de legătură – Angajat care își desfășoară munca în mai multe state contractante – Locul obișnuit de muncă – Modificarea locului obișnuit de muncă în timpul executării contractului – Apreciere întemeiată pe întreaga durată a contractului sau pe perioada cea mai recentă de exercitare a activităților”
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-10" title="page-2">
      
        <br/>
      
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">I.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Introducere</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prezenta trimitere preliminară are drept cadru juridic Convenția privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-2" href="#t-2">2</a>
</span>). Mai precis, întrebarea adresată de Cour de cassation (Curtea de Casație, Franța) privește în esență articolele 3 și 6 din această convenție. Articolul 3 consacră principiul autonomiei de voință a părților în cadrul alegerii legii aplicabile obligațiilor contractuale. Potrivit acestui principiu, comun statelor membre, contractul este reglementat de legea aleasă de părți. Articolul 6, a cărui interpretare se află în centrul acestei întrebări, instituie un mecanism care permite desemnarea legii aplicabile contractului de muncă în absența unei alegeri exercitate în conformitate cu articolul 3 din convenția menționată și prin derogare de la dispozițiile articolului 4 din aceeași convenție (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-3" href="#t-3">3</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cererea de decizie preliminară a fost formulată în cadrul unui litigiu între o societate de transport, pe de o parte, și un conducător auto care a lucrat pentru această societate, pe de altă parte, în legătură cu diverse cereri de despăgubire formulate de acesta din urmă împotriva fostului său angajator, ca urmare a încetării contractului său de muncă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">3.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În acest cadru juridic și factual, întrebarea instanței de trimitere va invita Curtea să se aplece asupra interpretării noțiunii de „țară în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit munca în executarea contractului”, în sensul articolului 6 alineatul (2) litera (a) din Convenția de la Roma.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">4.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Mai precis, Curtea va avea ocazia să precizeze considerațiile pe care le‑a dezvoltat în Hotărârea Koelzsch (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-4" href="#t-4">4</a>
</span>), într‑un cadru factual similar celui din această hotărâre, dar care ridică o problemă inedită. Această problemă privește perioada de muncă pe care instanța de trimitere trebuie să o ia în considerare pentru a determina legea care ar fi aplicabilă în temeiul acestei dispoziții în ipoteza în care angajatul și‑a desfășurat activitățile la angajatorul său în două etape distincte: mai întâi în mai multe state și ulterior, în perioada care precedă încetarea raportului de muncă, în mod durabil într‑un singur stat.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">II.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cadrul juridic</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">5.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe lângă articolul 1, articolul 3 și articolul 6 din Convenția de la Roma [devenit articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 593/2008] (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-5" href="#t-5">5</a>
</span>), în prezenta cauză prezintă o importanță deosebită articolul 5 primul paragraf punctul 1 din Convenția de la Bruxelles privind competența judiciară și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-6" href="#t-6">6</a>
</span>) [devenit articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001] (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-7" href="#t-7">7</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">III.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Litigiul principal, întrebarea preliminară și procedura în fața Curții</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">6.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin contractul de muncă încheiat la 15 octombrie 2002, ES a fost angajat în calitate de conducător auto de Locatrans Sàrl, societate de transport cu sediul în Bettembourg (Luxemburg). Contractul de muncă prevedea o durată lunară de 166 de ore. El stipula că legea aplicabilă era legea luxemburgheză și că țările vizate în principal de transport erau Germania, Benelux, Italia, Spania, Portugalia și Austria.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">7.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin scrisoarea din 14 ianuarie 2014, Locatrans l‑a informat pe salariat cu privire la decizia sa de a reduce numărul de ore de muncă săptămânale la 35 de ore, respectiv la 151,55 ore lunare, începând cu 16 iulie 2014, modificare față de care acesta și‑a manifestat opoziția.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">8.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin scrisoarea din 31 martie 2014, Locatrans l‑a informat pe salariat că, în urma analizei activității sale din ultimele 18 luni, a constatat că acesta a desfășurat o parte semnificativă a activității sale salariate, și anume peste 50 %, în Franța și că avea obligația de a‑l afilia la sistemul de securitate socială francez.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">9.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Locatrans a confirmat o ofertă de angajare în beneficiul salariatului în cadrul unei societăți franceze prin scrisoarea din 17 aprilie 2014 și i‑a comunicat acestuia că el nu va mai face parte din personalul întreprinderii începând cu 16 iulie 2014 ca urmare a faptului că a refuzat reducerea timpului de lucru.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">10.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">La 8 ianuarie 2015, contestând încetarea contractului său de muncă, salariatul a sesizat conseil de prud’hommes de Dijon (Tribunalul pentru Litigii de Muncă din Dijon, Franța) cu diverse cereri de despăgubire.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">11.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin hotărârea din 4 aprilie 2017, conseil de prud’hommes de Dijon (Tribunalul pentru Litigii de Muncă din Dijon) a respins cererile salariatului pentru motivul că legea luxemburgheză era aplicabilă executării și încetării contractului său de muncă, că demisia sa era clară și fără echivoc și că nu era necesară recalificarea acesteia în reziliere abuzivă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">12.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin hotărârea din 2 mai 2019, cour d’appel de Dijon (Curtea de Apel din Dijon, Franța), în urma apelului formulat de salariat, a infirmat hotărârea din 4 aprilie 2017. În această privință, curtea menționată a arătat că, potrivit contractului de muncă în cauză, părțile au ales să supună raportul lor de muncă dreptului luxemburghez. În aceste condiții, în scrisoarea sa din 31 martie 2014, Locatrans ar fi recunoscut că salariatul desfășura cea mai mare parte a muncii sale în Franța, iar salariatul ar fi făcut dovada acestei împrejurări. Ținând seama de articolul 6 din Convenția de la Roma, alegerea de către părți a legii luxemburgheze nu putea avea ca rezultat privarea salariatului de protecția pe care i‑o asigurau normele imperative ale legii franceze, precum normele privind modificarea și încetarea contractului de muncă. În consecință, recalificând încetarea contractului de muncă în concediere și constatând că concedierea nu se întemeia pe o cauză reală și serioasă, curtea menționată a obligat Locatrans să plătească salariatului anumite sume cu titlu de despăgubire.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">13.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Locatrans a formulat recurs împotriva acestei hotărâri în fața Cour de cassation – chambre sociale (Curtea de Casație – Secția socială, Franța), instanța de trimitere.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">14.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În esență, această instanță a amintit norma de conflict prevăzută la articolul 6 alineatele (1) și (2) din Convenția de la Roma. În această privință, ea observă că Curtea a precizat criteriile de interpretare a noțiunii de „loc în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit munca”, în sensul acestei dispoziții, în ipoteza în care angajatul își desfășoară activitatea în mai multe state contractante, printre altele în Hotărârea Koelzsch (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-8" href="#t-8">8</a>
</span>). În această din urmă hotărâre, Curtea s‑a întemeiat de asemenea pe jurisprudența sa referitoare la articolul 5 punctul 1 din Convenția de la Bruxelles, ceea ce ar demonstra intenția de a interpreta în mod univoc criteriile de legătură în materia conflictelor de competență și a conflictelor de legi. În ceea ce privește această din urmă dispoziție, instanța de trimitere a amintit de asemenea relevanța Hotărârii Weber (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-9" href="#t-9">9</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">15.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Instanța de trimitere arată că, deși precizările aduse de Curte în Hotărârea Koelzsch (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-10" href="#t-10">10</a>
</span>) cu privire la interpretarea noțiunii de „loc în care salariatul își desfășoară în mod obișnuit munca” ar putea conduce, în aplicarea principiului favor laboris, la reținerea criteriului ultimului loc în care salariatul își desfășoară în mod obișnuit munca, nu este mai puțin adevărat că, în Hotărârea Weber (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-11" href="#t-11">11</a>
</span>), Curtea se referă în mod expres la luarea în considerare a „întregii durate a raportului de muncă”, fără a relua criteriul ultimului loc în care salariatul își desfășoară în mod obișnuit munca, astfel cum este enunțat la punctul 54 din această hotărâre.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">16.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Ținând seama de această jurisprudență, instanța de trimitere ridică problema dacă, pentru a determina legea care ar fi aplicabilă în absența alegerii de către părți, trebuie în speță să se țină seama de întreaga durată a raportului de muncă pentru a identifica locul în care persoana în cauză își desfășura în mod obișnuit munca, în sensul articolului 6 alineatul (2) litera (a) din Convenția de la Roma, sau dacă ar trebui reținută perioada de muncă cea mai recentă. Aceasta apreciază că, deși criteriul ultimului loc în care salariatul își desfășoară în mod obișnuit munca este relevant pentru a determina instanța competentă, în măsura în care îi permite salariatului să intenteze o acțiune cu costuri mai mici, subzistă o îndoială cu privire la posibilitatea de a aplica acest criteriu pentru a determina legea aplicabilă în absența alegerii de către părți, din moment ce printre altele o astfel de abordare ar putea conduce la supunerea succesivă a aceluiași contract de muncă unor dispoziții imperative diferite, în funcție de schimbările care intervin în ceea ce privește locul de muncă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">17.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste condiții, Cour de cassation, chambre sociale (Curtea de Casație, Secția socială), prin decizia din 10 iulie 2024, primită de Curte în aceeași zi, a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-31" title="page-7">
      „Articolele 3 și 6 din [Convenția de la Roma] trebuie interpretate în sensul că, în ipoteza în care salariatul desfășoară aceleași activități în favoarea angajatorului său în mai multe state contractante, pentru a determina legea care ar fi aplicabilă în absența alegerii de către părți este necesar să se țină seama de întreaga durată a raportului de muncă pentru a determina locul în care persoana în cauză își desfășura în mod obișnuit munca sau ar trebui luată în considerare perioada de muncă cea mai recentă în cazul în care lucrătorul, după ce și-a desfășurat munca pentru o anumită perioadă într‑un anumit loc, își desfășoară ulterior munca în mod durabil într‑un loc diferit, destinat, potrivit voinței clare a părților, să devină un nou loc de muncă obișnuit?”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">18.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Părțile din litigiul principal, guvernele francez și ceh, precum și Comisia Europeană au depus observații scrise. Nu a avut loc o ședință.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">IV.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la întrebarea preliminară</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">19.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin intermediul întrebării sale unice, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolele 3 și 6 din Convenția de la Roma trebuie interpretate în sensul că, în ipoteza în care, pe de o parte, un salariat a desfășurat mai întâi aceleași activități în favoarea angajatorului său în mai multe state, iar ulterior, în perioada care precedă încetarea raportului de muncă, și‑a desfășurat activitățile în mod durabil într‑un singur stat, acesta din urmă fiind destinat, potrivit voinței clare a părților, să devină un nou loc de muncă obișnuit, și, pe de altă parte, contestația acestui salariat privește încetarea contractului, este necesar, pentru a determina locul în care salariatul respectiv își desfășura în mod obișnuit munca și, în consecință, legea aplicabilă în absența alegerii părților, să se țină seama de întreaga durată a raportului de muncă sau de perioada de muncă cea mai recentă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">20.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, această instanță urmărește să afle în esență care dintre aceste două criterii este aplicabil în cazul încetării contractului de muncă în cauză în măsura în care această încetare implică un conflict între legile aplicabile (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-12" href="#t-12">12</a>
</span>). Astfel, din decizia de trimitere reiese că, în cazul primului criteriu evocat, luarea în considerare a întregii durate a raportului de muncă ar avea drept consecință faptul că temeinicia cererilor formulate de ES ar fi examinată pe baza legii luxemburgheze și că, în consecință, aceste cereri ar trebui respinse. În schimb, în cazul celui de al doilea criteriu avut în vedere, dacă s‑ar ține seama numai de perioada de muncă cea mai recentă, atunci ar fi aplicabilă legea franceză în materie de modificare și de încetare a contractului de muncă, care i‑ar fi mai favorabilă lui ES.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">21.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, instanța menționată consideră că există o îndoială rezonabilă cu privire la aspectul dacă criteriul ultimului loc în care salariatul își desfășoară în mod obișnuit munca, relevant pentru a determina instanța competentă, poate fi reținut și pentru a determina legea aplicabilă unui contract de muncă în absența unei alegeri, din moment ce o astfel de abordare ar putea conduce printre altele la supunerea succesivă a aceluiași contract de muncă unor dispoziții imperative diferite în funcție de schimbările care afectează locul de desfășurare a muncii.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">22.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Părțile din litigiul principal și părțile interesate sunt împărțite în ceea ce privește interpretarea articolului 6 alineatul (2) litera (a) din Convenția de la Roma.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">23.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Făcând trimitere la Hotărârea Weber, Locatrans și guvernul ceh arată printre altele că, în ipoteza în care salariatul desfășoară aceleași activități în favoarea angajatorului său în mai multe state, este necesar, pentru a identifica locul în care persoana în cauză își desfășura în mod obișnuit munca și, în consecință, legea aplicabilă în absența alegerii de către părți, să se țină seama de întreaga durată a raportului de muncă. La rândul său, guvernul francez apreciază că, în aceste condiții, perioada de muncă cea mai recentă ar putea fi luată în considerare pentru a stabili, având în vedere ansamblul împrejurărilor relevante, existența unor legături mai strânse cu o altă țară. În schimb, ES susține, cu titlu introductiv, că, în pofida formulării întrebării preliminare, el nu a schimbat locul de muncă în cursul raportului său de muncă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-13" href="#t-13">13</a>
</span>). Prin urmare, situația sa s‑ar distinge în mod clar de cea care a condus la pronunțarea Hotărârii Weber, în care angajatul și‑a exercitat atribuțiile succesiv în două locuri de muncă distincte. În orice caz, chiar dacă Hotărârea Weber ar fi considerată într‑adevăr relevantă pentru prezenta cauză, trebuie să se facă referire la perioada de muncă cea mai recentă. La rândul său, Comisia arată că, într‑o cauză precum cea în discuție în litigiul principal, în care contestația privește încetarea contractului și în care faptele relevante pentru soluționarea sa se situează la sfârșitul acestuia, trebuie să se țină seama de perioada de muncă cea mai recentă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">24.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Ținând seama de îndoielile exprimate de instanța de trimitere și având în vedere argumentele prezentate de părțile din litigiul principal și de persoanele interesate, vom prezenta, în primul rând, câteva considerații generale cu privire la obiectivul și economia generală ale Convenției de la Roma și ale normei de conflict prevăzute la articolul 6 din aceasta (secțiunea A). În al doilea rând, vom aborda noțiunea de „țara în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit munca în executarea contractului”, în sensul articolului 6 alineatul (2) litera (a) din această convenție, în lumina jurisprudenței relevante, pentru a deduce consecințele pentru prezenta cauză (secțiunea B).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">A.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Considerații introductive cu privire la obiectivul și economia generală ale Convenției de la Roma și ale normei privind conflictul de legi prevăzute la articolul 6 din aceasta</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">25.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Trebuie amintit, în primul rând, astfel cum Curtea a arătat deja (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-14" href="#t-14">14</a>
</span>), că din preambulul Convenției de la Roma rezultă că aceasta a fost încheiată pentru a continua, în materie de drept internațional privat, activitatea de unificare juridică inițiată prin adoptarea Convenției de la Bruxelles (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-15" href="#t-15">15</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">26.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Rezultă de asemenea din preambulul menționat că această convenție are drept obiectiv să instituie norme uniforme cu privire la legea aplicabilă obligațiilor contractuale, oricare ar fi locul unde trebuie să se pronunțe hotărârea. Într‑adevăr, astfel cum reiese și din raportul referitor la convenția menționată, aceasta s‑a născut din preocuparea de a elimina inconvenientele ce rezultă din diversitatea normelor conflictuale în domeniul contractelor (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-16" href="#t-16">16</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">27.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește, în al doilea rând, contextul în care se înscrie norma de conflict prevăzută la articolul 6 din Convenția de la Roma, este necesar să se sublinieze criteriile generale prevăzute de această convenție pentru a determina legea aplicabilă. În această privință, normele uniforme stabilite în titlul II din convenția menționată consacră principiul potrivit căruia se dă prioritate voinței părților, cărora li se recunoaște, la articolul 3 din aceeași convenție, libertatea de alegere a legii aplicabile. În absența unei astfel de alegeri, articolul 4 din Convenția de la Roma prevede criteriile de legătură în temeiul cărora instanța trebuie să determine această lege (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-17" href="#t-17">17</a>
</span>). Aceste criterii se aplică oricărei categorii de contract (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-18" href="#t-18">18</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">28.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">După cum se știe, pentru anumite tipuri de contracte sunt prevăzute și norme specifice. În special, articolul 6 din Convenția de la Roma instituie o normă privind conflictul de legi aplicabilă contractelor individuale de muncă. Această normă specială de conflict (precum cea prevăzută la articolul 8 din Regulamentul Roma I) este însoțită de două dispoziții generale [alineatul (1) și alineatul (2) litera (a)], de o dispoziție subsidiară [alineatul (2) litera (b)] și de o clauză de exceptare [alineatul (2) teza finală] (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-19" href="#t-19">19</a>
</span>). Potrivit redactorilor acestei convenții, printr‑o asemenea normă specială de conflict se urmărea să se introducă o reglementare mai adecvată în materii în care interesele statelor în cauză nu se situează pe același plan, asigurându‑se în același timp o protecție mai adecvată părți considerate, din punct de vedere socioeconomic, partea defavorizată în relația contractuală (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-20" href="#t-20">20</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">29.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe baza acestor considerații generale, articolul 6 alineatul (1) din convenția menționată prevede că, „[s]ub rezerva dispozițiilor articolului 3, într‑un contract de muncă alegerea de către părți a legii aplicabile nu poate avea ca rezultat privarea angajatului de protecția care îi este asigurată prin normele imperative ale legii care ar fi aplicabilă în absența alegerii, în temeiul alineatului (2) [al acestui articol]” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-21" href="#t-21">21</a>
</span>). În absența unei astfel de alegeri, alineatul (2) al acestui articol 6 prevede două criterii de legătură, și anume, cu titlu principal, „legea țării în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit munca în executarea contractului” [litera (a)], care este, așadar, legea aplicabilă în mod obiectiv, sau, cu titlu subsidiar, „dacă angajatul nu își desfășoară în mod obișnuit munca într‑o singură țară, leg[ea] țării în care este situat sediul prin care a fost angajat” [litera (b)] (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-22" href="#t-22">22</a>
</span>). În ultima teză a alineatului (2) menționat este introdusă o clauză de exceptare potrivit căreia aceste două criterii de legătură nu sunt aplicabile atunci când „reiese din ansamblul împrejurărilor că acel contract de muncă prezintă legături mai strânse cu o altă țară, caz în care contractul este supus legii acelei țări”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">30.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În acest context (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-23" href="#t-23">23</a>
</span>) și ținând seama de necesitatea de a asigura o coordonare între diferitele dispoziții de drept internațional privat al Uniunii, vom interpreta în continuare noțiunea de „țară în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit munca în executarea contractului”, în sensul articolului 6 alineatul (2) litera (a) din Convenția de la Roma.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">B.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la noțiunea de „țară în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit munca în executarea contractului”, în sensul articolului 6 alineatul (2) litera (a) din Convenția de la Roma</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la jurisprudența relevantă și interpretările literală, contextuală și teleologică</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">31.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 6 alineatul (2) litera (a) din Convenția de la Roma prevede că, sub rezerva dispozițiilor articolului 4 și în absența unei alegeri în conformitate cu articolul 3, contractul de muncă este supus „legii țării în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit munca în executarea contractului, chiar dacă este angajat cu titlu temporar în altă țară”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">32.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Din lectura acestei dispoziții reiese că o interpretare literală nu este suficientă pentru a defini noțiunea autonomă de „lege a țării în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit munca în executarea contractului”. În Hotărârea Koelzsch (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-24" href="#t-24">24</a>
</span>), Curtea s‑a pronunțat pentru prima dată cu privire la această noțiune, în sensul articolului 6 alineatul (2) litera (a) din Convenția de la Roma (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-25" href="#t-25">25</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">a)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la Hotărârea Koelzsch: contururile noțiunii</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Obiectivul de a asigura o protecție adecvată angajatului și necesitatea unei interpretări largi a criteriului de legătură</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">33.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În Hotărârea Koelzsch, Curtea a reținut o interpretare largă pentru a trasa contururile noțiunii autonome de „lege a țării în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit munca în executarea contractului”. În acest sens, ea a arătat mai întâi că o astfel de interpretare nu trebuie să facă abstracție de cea privind criteriile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din Convenția de la Bruxelles, întrucât acestea stabilesc regulile de determinare a competenței jurisdicționale pentru aceleași materii și instituie noțiuni similare (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-26" href="#t-26">26</a>
</span>). Întemeindu‑se pe jurisprudența sa care interpretează această dispoziție (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-27" href="#t-27">27</a>
</span>), Curtea a amintit că, într‑o ipoteză în care angajatul își desfășoară activitățile profesionale în mai multe state, este important să se țină seama în mod corespunzător de preocuparea de a asigura o protecție adecvată angajatului în calitate de parte contractantă aflată în poziție defavorizată (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-28" href="#t-28">28</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">34.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În continuare, Curtea a arătat că, în materia contractului de muncă, Convenția de la Bruxelles și Convenția de la Roma urmăresc același obiectiv, și anume protecția adecvată a angajatului. Prin urmare, ea a statuat, în lumina acestui obiectiv, că articolul 6 din Convenția de la Roma trebuie interpretat în sensul că garantează aplicabilitatea legii statului în care angajatul își desfășoară activitățile profesionale mai curând decât a legii statului sediului angajatorului (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-29" href="#t-29">29</a>
</span>). Ținând seama de această identitate de obiective între cele două convenții, Curtea a afirmat că jurisprudența care interpretează articolul 5 punctul 1 din Convenția de la Bruxelles rămâne relevantă în analiza articolului 6 alineatul (2) litera (a) din Convenția de la Roma (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-30" href="#t-30">30</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">35.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În sfârșit, Curtea a considerat că, în cazul în care prestațiile de muncă sunt executate în mai multe state membre, criteriul țării în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit munca trebuie să facă obiectul unei interpretări largi și să fie înțeles ca referindu‑se la locul în care sau din care angajatul își desfășoară în mod efectiv activitățile profesionale și, în lipsa unui punct central al afacerilor, la locul în care acesta își desfășoară cea mai mare parte a activităților sale (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-31" href="#t-31">31</a>
</span>). În consecință, pentru a stabili dacă angajatul și‑a desfășurat în mod obișnuit munca în unul dintre statele în cauză, criteriul de legătură prevăzut la articolul 6 alineatul (2) litera (a) din Convenția de la Roma trebuie interpretat în mod larg (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-32" href="#t-32">32</a>
</span>). În acest scop, Curtea a luat în considerare natura muncii în sectorul transporturilor internaționale și a precizat că trebuie să se țină seama de ansamblul elementelor care caracterizează activitatea angajatului (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-33" href="#t-33">33</a>
</span>). În aceste condiții, Curtea a declarat că articolul 6 alineatul (2) litera (a) din Convenția de la Roma trebuie interpretat în sensul că, în ipoteza în care angajatul își desfășoară activitatea în mai multe state contractante, țara în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit munca în executarea contractului, în sensul acestei dispoziții, este cea în care sau din care, ținând seama de ansamblul elementelor care caracterizează activitatea respectivă, angajatul se achită de cea mai importantă parte a obligațiilor sale față de angajator (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-34" href="#t-34">34</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Regula de principiu și metoda bazată pe indicii care permite concretizarea sa: criteriul calitativ</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">36.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Din această jurisprudență rezultă că, pentru a aprecia dacă un angajat și‑a desfășurat în mod obișnuit munca în unul dintre statele contractante și pentru a determina în care dintre acestea, Curtea a avut grijă să stabilească, la punctul 50 din Hotărârea Koelzsch, o regulă de principiu întemeiată pe luarea în considerare a diferite criterii factuale. Potrivit acestei reguli, „țara în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit munca în executarea contractului” este cea în care sau din care, ținând seama de ansamblul elementelor care caracterizează activitatea respectivă, angajatul se achită de cea mai mare parte a obligațiilor sale față de angajator (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-35" href="#t-35">35</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">37.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pentru a ghida instanța națională în aplicarea regulii menționate, Curtea a indicat, ținând seama de specificitatea raporturilor de muncă în sectorul transporturilor, mai multe indicii care pot fi luate în considerare în cadrul aplicării articolului 6 alineatul (2) litera (a) din Convenția de la Roma. În special, instanța națională trebuie să stabilească în care stat este situat locul pornind din care angajatul își efectuează misiunile de transport, primește instrucțiunile cu privire la misiunile sale și își organizează munca, precum și locul în care se află instrumentele de muncă. Aceasta trebuie să verifice de asemenea care sunt locurile în care transportul este efectuat în principal, locurile de descărcare a mărfurilor, precum și locul unde angajatul se întoarce după misiunile sale (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-36" href="#t-36">36</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">38.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În opinia noastră, această „metodă bazată pe indicii” constituie un element important pentru înțelegerea domeniului de aplicare al unei noțiuni precum cea de „loc în care sau din care angajatul își desfășoară în mod obișnuit activitatea” în cadrul aplicării sale într‑un caz concret. Potrivit Curții, metoda menționată permite nu doar să se reflecte mai bine realitatea relațiilor juridice, întrucât trebuie să țină seama de ansamblul elementelor care caracterizează activitatea angajatului, ci și să se prevină ca această noțiune să fie instrumentalizată sau să contribuie la realizarea unor strategii de eludare (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-37" href="#t-37">37</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">39.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, trebuie arătat că, pentru a stabili regula de principiu evocată mai sus (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-38" href="#t-38">38</a>
</span>), Curtea s‑a întemeiat pe jurisprudența sa referitoare la articolul 5 punctul 1 din Convenția de la Bruxelles (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-39" href="#t-39">39</a>
</span>). Astfel, nu trebuie să se piardă din vedere că, în cauzele care au condus la această jurisprudență, era vorba despre un angajat care își desfășura activitățile profesionale în mai multe state, dar care deținea în unul dintre aceste state, în care acest angajat își stabilise reședința, un birou din care își organiza munca pe seama angajatorului său și unde revenea după fiecare deplasare profesională în străinătate. În consecință, în vederea determinării concrete a locului în care angajatul „își desfășoară în mod obișnuit munca”, Curtea a statuat că este vorba despre locul din care angajatul se achită în principal de obligațiile sale față de angajator sau despre cel în care acesta și‑a stabilit centrul efectiv al activităților profesionale (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-40" href="#t-40">40</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">40.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">De altfel, amintim că expresia „din care” a fost adăugată la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul Roma I (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-41" href="#t-41">41</a>
</span>) în cadrul transformării Convenției de la Roma în regulament (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-42" href="#t-42">42</a>
</span>). Astfel, cu această nouă expresie, legiuitorul Uniunii a integrat, în acest regulament, jurisprudența Curții cu privire la articolul 5 punctul 1 din Convenția de la Bruxelles (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-43" href="#t-43">43</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">41.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste condiții, trebuie arătat că, în jurisprudența sa referitoare la articolul 5 punctul 1 din Convenția de la Bruxelles, Curtea s‑a confruntat de asemenea, în materia contractului de muncă executat pe teritoriul mai multor state, cu o altă situație în care nu se putea identifica niciun loc, dintre numeroasele locuri în cauză, ca fiind cel în care sau din care angajatul își desfășoară activitățile profesionale. Acesta este cazul Hotărârii Weber.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">b)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la Hotărârea Weber: criteriul temporal</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">42.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Weber, se ridica printre altele problema dacă, pentru a stabili dacă un angajat și‑a desfășurat activitatea „în mod obișnuit” într‑un stat contractant, trebuie să se țină seama de „întreaga durată” a raportului de muncă sau numai de ultima perioadă a acestuia (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-44" href="#t-44">44</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">43.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Într‑o primă etapă, Curtea a distins cauza cu care a fost sesizată de cele în care s‑au pronunțat Hotărârile Mulox IBC și Rutten, în care, spre deosebire de această cauză, angajatul dispunea în unul dintre statele contractante de un birou care constituia centrul efectiv al activităților sale profesionale și din care acesta se achita de cea mai mare parte a obligațiilor sale față de angajator (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-45" href="#t-45">45</a>
</span>). Ținând seama de aceste diferențe, Curtea a considerat că jurisprudența rezultată din aceste hotărâri nu putea fi transpusă în integralitate în cauza menționată (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-46" href="#t-46">46</a>
</span>). Totuși, Curtea a arătat că această jurisprudență rămâne relevantă în măsura în care implică faptul că, în ceea ce privește un contract de muncă executat pe teritoriul mai multor state contractante, articolul 5 punctul 1 din Convenția de la Bruxelles trebuie interpretat în sensul că are în vedere locul în care sau din care, ținând seama de toate împrejurările cauzei, angajatul se achită în fapt de cea mai mare parte a obligațiilor sale față de angajator (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-47" href="#t-47">47</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">44.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Într‑o a doua etapă, având în vedere aceste împrejurări diferite, Curtea a precizat că criteriul relevant care trebuie luat în considerare pentru determinarea locului de muncă obișnuit, în sensul acestei dispoziții, este în principiu locul în care angajatul a efectuat cea mai mare parte a timpului său de lucru pe seama angajatorului său (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-48" href="#t-48">48</a>
</span>). Prin urmare, Curtea a declarat că, în lipsa altor criterii, acest loc este cel în care angajatul a efectuat cea mai mare parte a timpului său de lucru (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-49" href="#t-49">49</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">45.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Trebuie arătat că, potrivit Curții, acest criteriu temporal, întemeiat pe durata timpului de lucru efectuat în fiecare dintre diferitele state contractante în cauză, implică în mod logic ca întreaga perioadă de activitate a angajatului să fie luată în considerare pentru determinarea locului în care salariatul și‑a desfășurat partea cea mai importantă a muncii sale și în care, într‑o astfel de situație, se situează centrul de greutate al raportului său contractual cu angajatorul (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-50" href="#t-50">50</a>
</span>). Astfel, Curtea a declarat că, în ceea ce privește un contract de muncă în executarea căruia salariatul desfășoară aceleași activități în favoarea angajatorului său în mai multe state contractante, trebuie, în principiu, să se țină seama de întreaga durată a raportului de muncă pentru determinarea locului în care persoana în cauză își desfășura în mod obișnuit munca (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-51" href="#t-51">51</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">46.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, considerăm important să subliniem că Curtea a prevăzut totuși ceea ce ar putea părea, la prima vedere, o excepție de la regula criteriului temporal potrivit căreia locul de muncă obișnuit este cel în care angajatul a efectuat cea mai mare parte a timpului său de lucru. Or, în opinia noastră, nu este vorba despre o excepție, ci mai degrabă despre aplicarea de către Curte a acestui criteriu temporal într‑o ipoteză specifică. Astfel, ea a precizat că perioada de muncă cea mai recentă ar trebui reținută în cazul în care angajatul, după ce și‑a desfășurat munca pentru o anumită perioadă într‑un anumit loc, își desfășoară ulterior activitățile în mod durabil într‑un loc diferit, cu condiția ca, potrivit voinței clare a părților, acesta din urmă să fie destinat să devină un nou loc de muncă obișnuit (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-52" href="#t-52">52</a>
</span>). Așadar, în lipsa unui centru efectiv al activităților profesionale ale angajatului, criteriul temporal stabilit de Curte în această hotărâre se întemeiază pe o regulă de principiu, care nu poate fi înlăturată decât în ipoteza în care, ținând seama de elementele de fapt ale speței, obiectul contestației în cauză prezintă legături mai strânse cu un alt loc de muncă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-53" href="#t-53">53</a>
</span>). Vom reveni mai târziu asupra acestui criteriu temporal care prezintă o importanță deosebită în cadrul examinării întrebării preliminare (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-54" href="#t-54">54</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">47.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pentru a recapitula această parte a analizei noastre, dorim să amintim, în primul rând, că, pentru a stabili regula de principiu potrivit căreia țara în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit munca în executarea contractului este cea în care sau din care, ținând seama de ansamblul elementelor care caracterizează activitatea respectivă, angajatul se achită de cea mai importantă parte a obligațiilor sale față de angajator, Curtea s‑a întemeiat, la punctul 50 din Hotărârea Koelzsch, pe jurisprudența sa rezultată din Hotărârile Mulox IBC (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-55" href="#t-55">55</a>
</span>) și Rutten (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-56" href="#t-56">56</a>
</span>). Așa cum am explicat deja, această regulă a fost confirmată ulterior la punctele 49 și 50 din Hotărârea Weber (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-57" href="#t-57">57</a>
</span>). Rezultă că verificarea regulii menționate constituie punctul de plecare al aprecierii instanțelor naționale în toate cazurile în care, precum în speță, contractul de muncă este executat pe teritoriul mai multor state contractante.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">48.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, așa cum am arătat mai sus, pentru a identifica statul care poate fi considerat „locul în care sau din care” angajatul se achită de cea mai mare parte a obligațiilor sale față de angajator, Curtea a stabilit un criteriu calitativ (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-58" href="#t-58">58</a>
</span>) și un criteriu temporal (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-59" href="#t-59">59</a>
</span>) pe care instanțele naționale (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-60" href="#t-60">60</a>
</span>) trebuie să le ia în considerare. Totuși, deși, potrivit Curții, criteriul temporal trebuie în principiu să ia în considerare întreaga perioadă de activitate a angajatului față de angajatorul său, Curtea a prevăzut aplicarea acestui criteriu temporal în ipoteza specifică în care obiectul contestației în cauză prezintă legături „mai strânse cu un alt loc de muncă” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-61" href="#t-61">61</a>
</span>). În acest caz, perioada de muncă cea mai recentă este cea care ar trebui reținută în cadrul aprecierii sale de către instanța națională (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-62" href="#t-62">62</a>
</span>), iar nu întreaga perioadă de activitate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-63" href="#t-63">63</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">49.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Această jurisprudență trebuie, așadar, să fie luată în considerare pentru aprecierea prezentei cauze.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la consecințele care trebuie deduse din analiza jurisprudenței pentru prezenta cauză</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">50.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În acest stadiu al raționamentului, observăm că din argumentele prezentate de părțile din litigiul principal și de persoanele interesate reiese că întrebarea instanței de trimitere pare să se situeze la intersecția a două linii jurisprudențiale a priori distincte. Cu toate acestea, în urma analizei care precedă, aceste două abordări, în pofida divergenței lor aparente, se înscriu în una și aceeași linie jurisprudențială în temeiul căreia Curtea a stabilit o regulă de principiu întemeiată pe luarea în considerare a criteriilor calitativ și temporal pentru aplicarea sa. În această privință, trebuie amintit că instanțele naționale trebuie să țină seama de criteriul calitativ, care constituie criteriul determinant. Cu toate acestea, în lipsa unor elemente calitative sau atunci când acestea nu sunt suficient de precise, criteriul temporal devine relevant. Pe de altă parte, aceste două criterii pot fi concomitente și complementare (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-64" href="#t-64">64</a>
</span>). În orice caz, instanțele naționale trebuie să țină seama de principiul proximității și de protecția angajatului.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">51.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, dorim să subliniem că, în măsura în care raportul de muncă este de natură durabilă, elementele care caracterizează acest raport, precum munca prestată, locul de desfășurare a muncii sau remunerația, pot evolua. În special, într‑o situație de muncă transfrontalieră, țara în care angajatul „își desfășoară în mod obișnuit munca” se poate schimba de asemenea în funcție de evoluția împrejurărilor obiective (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-65" href="#t-65">65</a>
</span>). Cu alte cuvinte, legea aplicabilă în absența unei alegeri a părților se poate schimba ca urmare a naturii înseși a raportului de muncă, care durează în timp. Însă, ținând seama de faptul că unul dintre obiectivele Convenției de la Roma este de a consolida încrederea în stabilitatea raporturilor dintre părțile contractului, schimbarea legii aplicabile care rezultă din evoluția împrejurărilor de fapt trebuie să reiasă și din voința clară a părților. Astfel, această schimbare nu trebuie să aibă consecințe asupra raporturilor juridice născute înainte de schimbarea menționată, astfel încât, ratione temporis, litigiul rămâne guvernat de legea aplicabilă la momentul apariției acestor împrejurări (tempus regit actum).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">52.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Ținând seama de ceea ce precedă, problema esențială care se ridică este de a afla care este, în speță, criteriul relevant pentru determinarea in concreto a momentului în care s‑a născut obiectul contestației pentru a identifica locul în care angajatul își desfășura în mod obișnuit munca și, în consecință, legea aplicabilă în absența unei alegeri a părților.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">53.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În speță, din decizia de trimitere reiese că Locatrans l‑a informat pe salariat că analiza activității sale în ultimele 18 luni a arătat că acesta efectua o parte semnificativă a activității sale salariate în Franța și că, pentru acest motiv, trebuia să fie afiliat la sistemul de securitate socială francez. Astfel, potrivit instanței de trimitere, în această perioadă anterioară încetării raportului de muncă, angajatul și‑a desfășurat activitățile în mod durabil numai în Franța. Prin urmare, în opinia noastră, se poate susține că o astfel de evoluție sau o astfel de schimbare a situației angajatului care are drept consecință exercitarea durabilă a activității într‑un singur stat contractant, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, ține de aplicarea criteriului temporal, așa cum a fost formulat de Curte la punctele 53 și 54 din Hotărârea Weber. Rezultă că, contrar celor susținute de Locatrans, în măsura în care faptele relevante se situează la sfârșitul duratei contractului, luarea în considerare a întregii perioade de activitate a angajatului nu ar fi relevantă în speță.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">54.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, împărtășim opinia Comisiei potrivit căreia, într‑o cauză precum cea în discuție în litigiul principal, în care contestația angajatului privește încetarea contractului și în care faptele relevante pentru soluționarea contestației respective se situează la sfârșitul acestuia, trebuie să se țină seama de perioada de muncă cea mai recentă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-66" href="#t-66">66</a>
</span>), pentru motivele care urmează.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">55.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În primul rând, considerăm că este important să subliniem că aplicarea de către instanțele naționale a criteriului celui mai relevant (calitativ sau temporal) pentru determinarea locului în care angajatul își desfășura în mod obișnuit munca trebuie să țină seama de obiectivul urmărit la articolul 6 din Convenția de la Roma de a asigura o protecție adecvată angajatului. Astfel, în măsura posibilului, trebuie garantată respectarea normelor de protecție a angajaților prevăzute de dreptul statului în care angajatul își desfășoară activitățile profesionale (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-67" href="#t-67">67</a>
</span>). Totuși, așa cum în mod întemeiat subliniază Comisia, acest obiectiv nu poate fi atins pe deplin decât dacă, în cazul schimbării sau al evoluției durabile a țării în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit munca, se schimbă și dreptul aplicabil (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-68" href="#t-68">68</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">56.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, considerăm că această interpretare este compatibilă cu obiectivul Convenției de la Roma, care urmărește ridicarea nivelului de securitate juridică întărind încrederea în stabilitatea raporturilor dintre părțile la contract (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-69" href="#t-69">69</a>
</span>). În opinia noastră, nu ar fi vorba despre a face să depindă, în general, criteriul locului de desfășurare în mod obișnuit a muncii de ultimul loc în care s‑a desfășurat munca, ci mai degrabă despre a aplica, în cadrul metodei bazate pe indicii, ținând seama de faptul că contestația angajatului privește încetarea contractului, criteriul temporal referitor la „perioada cea mai recentă”. Prin urmare, o aplicare corectă a acestui criteriu temporal nu ar trebui să constituie o sursă de imprevizibilitate pentru părți. Amintim că momentul de la care acest din urmă loc poate fi considerat locul obișnuit de desfășurare a muncii este încadrat de condițiile prevăzute în Hotărârea Weber (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-70" href="#t-70">70</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">57.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al treilea rând, interpretarea menționată permite respectarea coerenței între articolul 5 din Convenția de la Bruxelles și articolul 6 din Convenția de la Roma (forum și ius) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-71" href="#t-71">71</a>
</span>). Astfel, instanța de la locul în care (sau din care) angajatul își desfășoară în mod obișnuit activitatea (sau, dacă este cazul, cea din ultimul loc în care acesta și‑a desfășurat în mod obișnuit activitatea) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-72" href="#t-72">72</a>
</span>) va fi în general competentă pentru litigiile care decurg din contractul de muncă. Această instanță va aplica de asemenea normele imperative din propria sa lege (lex loci laboris) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-73" href="#t-73">73</a>
</span>). În această privință, faptul că aplicarea acestui criteriu temporal referitor la „perioada cea mai recentă” este determinată de obiectul contestației, de situația în timp a faptelor relevante și de voința clară a părților permite încadrarea situației în care se aplică simultan mai multe legi.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">V.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Concluzii</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">58.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, propunem să se răspundă la întrebarea preliminară adresată de Cour de Cassation – chambre sociale (Curtea de Casație – Secția socială, Franța) după cum urmează:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-83" title="page-22">
      Articolul 6 alineatul (2) litera (a) din Convenția privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980, trebuie interpretat în sensul că, în ipoteza în care, pe de o parte, un salariat a desfășurat mai întâi aceleași activități în favoarea angajatorului său în mai multe state, iar ulterior, în perioada care precedă încetarea raportului de muncă, și‑a desfășurat activitățile în mod durabil într‑un singur stat, acesta din urmă fiind destinat, potrivit voinței clare a părților, să devină un nou loc de muncă obișnuit, și, pe de altă parte, contestația acestui salariat privește încetarea contractului, este necesar, pentru a determina locul în care salariatul respectiv își desfășura în mod obișnuit munca și, în consecință, legea aplicabilă în absența alegerii părților, să se țină seama de perioada de muncă cea mai recentă.
    </p>
    <div/>
  <hr class="note"/>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-1" href="#c-1">1</a>
</span>) Limba originală: franceza.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-2" href="#c-2">2</a>
</span>) Convenția privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980 (JO 1980, L 266, p. 1, JO 2007, L 347, p. 1, denumită în continuare „Convenția de la Roma”). Ținând seama de data încheierii contractului de muncă, acesta din urmă rămâne guvernat de convenția menționată.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-3" href="#c-3">3</a>
</span>) Articolul 4 din Convenția de la Roma prevede un mecanism general care permite desemnarea legii aplicabile unui contract în absența alegerii de către părți.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-4" href="#c-4">4</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 15 martie 2011 (C‑29/10, denumită în continuare „Hotărârea Koelzsch”, EU:C:2011:151, punctele 40, 46, 50 și dispozitivul).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-5" href="#c-5">5</a>
</span>) Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) (JO L 177, p. 6, denumit în continuare „Regulamentul Roma I”). Acest regulament a înlocuit Convenția de la Roma și se aplică contractelor încheiate începând cu 17 decembrie 2009. Prin urmare, în măsura în care contractul în litigiu a fost încheiat la 15 octombrie 2002, convenția menționată este aplicabilă ratione temporis litigiului principal.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-6" href="#c-6">6</a>
</span>) Convenția de la Bruxelles din 27 septembrie 1968 privind competența judiciară și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială (JO 1972, L 299, p. 32, Ediție specială, 19/vol. 10, p. 3), astfel cum a fost modificată prin Convenția din 29 noiembrie 1996 privind aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda și a Regatului Suediei (JO 1997, C 15, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 11, p. 164, denumită în continuare „Convenția de la Bruxelles”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-7" href="#c-7">7</a>
</span>) Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74, denumit în continuare „Regulamentul Bruxelles I”). Acest regulament a înlocuit Convenția de la Bruxelles. Regulamentul Bruxelles I a fost abrogat și înlocuit prin Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2012, L 351, p. 1, denumit în continuare „Regulamentul Bruxelles Ia”). Articolul 19 din Regulamentul Bruxelles I a devenit articolul 21 din Regulamentul Bruxelles Ia.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-8" href="#c-8">8</a>
</span>) A se vedea punctele 40, 46, 50 și dispozitivul acestei hotărâri.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-9" href="#c-9">9</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 27 februarie 2002 (C‑37/00, denumită în continuare „Hotărârea Weber”, EU:C:2002:122, punctele 54 și 58).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-10" href="#c-10">10</a>
</span>) Punctele 40 și 46 din această hotărâre.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-11" href="#c-11">11</a>
</span>) Punctul 2 din dispozitivul acestei hotărâri.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-12" href="#c-12">12</a>
</span>) Articolul 1 alineatul (1) din Convenția de la Roma prevede că „[n]ormele din prezenta convenție se aplică obligațiilor contractuale în toate situațiile în care există un conflict de legi”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-13" href="#c-13">13</a>
</span>) Astfel, ES susține că și‑ar fi desfășurat activitatea de transport în mai multe locuri, menținând în același timp o legătură semnificativă cu Franța, statul său de reședință, angajatorul său limitându‑se să ia act de această situație de fapt preexistentă încetării raportului de muncă. În această privință, este suficient să se amintească, pe de o parte, că, în cadrul procedurii de cooperare instituite prin articolul 267 TFUE, nu este de competența Curții, ci a instanței naționale să stabilească faptele care au stat la baza litigiului și să desprindă din acestea consecințele pentru decizia pe care trebuie să o dea. Pe de altă parte, Curtea trebuie să ia în considerare, în cadrul repartizării competențelor între instanțele Uniunii și cele naționale, contextul factual și normativ în care se înscriu întrebările preliminare, astfel cum acesta este definit în decizia de trimitere [a se vedea printre altele Hotărârea din 7 iunie 2018, Scotch Whisky Association (C‑44/17, EU:C:2018:415, punctul 24 și jurisprudența citată)].</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-14" href="#c-14">14</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 6 octombrie 2009, ICF (C‑133/08, EU:C:2009:617, punctele 22 și 23).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-15" href="#c-15">15</a>
</span>) În această privință, trebuie amintit că considerentul (7) al Regulamentului Roma I enunță că „[d]omeniul de aplicare material și dispozițiile prezentului regulament ar trebui să fie concordante cu [Regulamentul Bruxelles I] și cu Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (Roma II)”. Pe de altă parte, potrivit considerentului (7) al acestui din urmă regulament, „[d]omeniul de aplicare material și dispozițiile prezentului regulament ar trebui să fie conforme cu [Regulamentul Bruxelles I] și instrumentele privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale” (sublinierea noastră). Prin urmare, rezultă că este necesar să se asigure atât coordonarea textelor de drept internațional privat al Uniunii, cât și coerența domeniilor de aplicare ale anumitor dispoziții ale acestor texte; a se vedea în special Gaudemet‑Tallon, H., „Fasc. 337: Convention de Rome du 19 juin 1980 et règlement «Rome I» du 17 juin 2008 – Champ d’application – Clauses générales”, JurisClasseur Commercial, 2023, p. 1-39, în special paragraful 81, și Szpunar, M., „Droit international privé de l’Union: cohérence des champs d’application et/ou des solutions?”, Revue critique du Droit International Privé, nr. 3, 2018, p. 573-582.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-16" href="#c-16">16</a>
</span>) Raportul asupra Convenției privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale elaborat de Mario Giuliano, profesor la Universitatea din Milano, și de Paul Lagarde, profesor la Universitatea Paris I (JO 1980, C 282, p. 1, denumit în continuare „Raportul Giuliano și Lagarde”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-17" href="#c-17">17</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2009, ICF (C‑133/08, EU:C:2009:617, punctele 24 și 25), și Hotărârea din 14 septembrie 2023, Diamond Resorts Europe ș.a. (C‑632/21, EU:C:2023:671, punctele 67 și 69).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-18" href="#c-18">18</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 6 octombrie 2009, ICF (C‑133/08, EU:C:2009:617, punctul 25).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-19" href="#c-19">19</a>
</span>) Potrivit doctrinei, articolul 8 din Regulamentul Roma I reînnoiește în esență articolul 6 din Convenția de la Roma, și anume posibilitatea de a alege legea aplicabilă, fără a aduce atingere totuși protecției asigurate de dispozițiile legii aplicabile în mod obiectiv, care este în mod normal cea a statului în care se desfășoară în mod obișnuit munca, sau, în lipsa acesteia, cea a locului în care se află sediul de angajare, cu excepția eventualei aplicări a clauzei de exceptare. A se vedea în special Lagarde, P., și Tenenbaum, A., „De la convention de Rome au règlement Rome I”, Revue critique de droit international privé, 2008, p. 727-780, în special punctul 18. A se vedea de asemenea Palao, Moreno,, G., „Article 8”, Commentary on the Rome I Regulation, Magnus, U., și Mankowski, P. (ed.), Verlag Dr. Otto Schmidt, Köln, 2017, vol. 22, p. 577-599, în special p. 586, punctul 7.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-20" href="#c-20">20</a>
</span>) A se vedea Raportul Giuliano și Lagarde, p. 25.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-21" href="#c-21">21</a>
</span>) Trebuie amintit că articolul 6 din Convenția de la Roma limitează astfel libertatea de alegere de către părți a legii aplicabile, consacrată la articolul 3 din această convenție. Cu alte cuvinte, dacă legea aplicabilă în temeiul alineatului (2) acordă angajaților o protecție mai mare decât cea care rezultă din dreptul ales de părți, aceste dispoziții înlătură dispozițiile corespunzătoare din legea aleasă și se aplică în locul lor. A se vedea Raportul Giuliano și Lagarde, p. 25. Astfel, dispozițiile legii alese trebuie coroborate cu cele imperative ale legii aplicabile în mod obiectiv în absența alegerii dacă sunt mai favorabile angajatului. A se vedea în acest sens Palao, Moreno, G., „Article 8”, Commentary on the Rome I Regulation, Magnus, U., și Mankowski, P. (ed.), op. cit., p. 586, în special punctul 6.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-22" href="#c-22">22</a>
</span>) Trebuie amintit că Curtea a arătat deja că „intenția legiuitorului a fost să stabilească o ierarhie a criteriilor care trebuie luate în considerare pentru a determina legea aplicabilă contractului de muncă”, și anume între literele (a) și (b) ale alineatului (2) al articolului 6 din Convenția de la Roma. În special, Curtea a considerat în această privință că, „pentru a determina dreptul aplicabil, criteriul de legătură a contractului de muncă în discuție în litigiul principal cu locul în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit atribuțiile trebuie să fie avut în vedere cu prioritate, iar aplicarea acestuia exclude luarea în considerare a criteriului subsidiar al locului în care se află sediul prin care a fost angajat” [a se vedea Hotărârea din 15 decembrie 2011, Voogsgeerd (C‑384/10, denumită în continuare „Hotărârea Voogsgeerd”, EU:C:2011:842, punctele 32 și 34)]; în ceea ce privește transportul maritim, a se vedea punctul 38 din această hotărâre. O astfel de ierarhie este de asemenea aplicabilă alineatelor (2) și (3) ale articolului 8 din Regulamentul Roma I și, în ambele cazuri, conduce, potrivit Curții, la rezervarea unei interpretări largi pentru criteriul țării în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit munca, în timp ce criteriul sediului prin care a fost angajat se aplică atunci când instanța nu este în măsură să determine țara în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit munca (a se vedea de asemenea în acest sens punctele 33-35 si jurisprudența citată din respectiva hotărâre).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-23" href="#c-23">23</a>
</span>) În ceea ce privește acest context juridic, a se vedea Hotărârea Koelzsch (punctele 33-36).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-24" href="#c-24">24</a>
</span>) Amintim că cauza în care s‑a pronunțat această hotărâre privea concedierea unui șofer internațional de vehicule grele, domiciliat în Germania și angajat de o societate luxemburgheză, ea însăși filială a unei societăți daneze. El era afiliat la sistemul de securitate socială luxemburghez. Activitatea acestei filiale consta în transportul de flori și de alte plante din Danemarca către diverse destinații, în principal în Germania, dar și în alte țări europene, cu camioane înmatriculate în Luxemburg și staționate în Germania, unde filiala menționată nu dispunea însă de sediu social și nici de birouri. A se vedea Hotărârea Koelzsch (punctele 13-16).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-25" href="#c-25">25</a>
</span>) Amintim că, potrivit Curții, această noțiune trebuie interpretată în mod autonom, în sensul că conținutul și întinderea acestei norme de conflict trebuie stabilite potrivit unor criterii uniforme și autonome pentru a asigura deplina eficacitate a Convenției de la Roma în raport cu obiectivele pe care le urmărește. A se vedea în acest sens Hotărârea Koelzsch (punctul 32 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-26" href="#c-26">26</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Koelzsch (punctul 33 și jurisprudența citată). A se vedea în această privință punctul 25 din prezentele concluzii. În schimb, în ceea ce privește luarea în considerare a dispozițiilor corespunzătoare din Convenția de la Roma în cadrul interpretării autonome a noțiunii care figurează la articolul 19 punctul 2 din Regulamentul Bruxelles I, a se vedea, în materie de transport aerian, Hotărârea din 14 septembrie 2017, Nogueira ș.a. (C‑168/16 și C‑169/16, denumită în continuare „Hotărârea Nogueira ș.a.”, EU:C:2017:688, punctele 55 și 56).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-27" href="#c-27">27</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 9 ianuarie 1997, Rutten (C‑383/95, denumită în continuare „Hotărârea Rutten”, EU:C:1997:7, punctul 22), și Hotărârea din 10 aprilie 2003, Pugliese (C‑437/00, EU:C:2003:219, punctul 18).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-28" href="#c-28">28</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Koelzsch (punctul 41 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-29" href="#c-29">29</a>
</span>) În această privință, Curtea a precizat că în primul stat angajatul își exercită funcția economică și socială și tot în acest stat mediul profesional și politic influențează munca. Prin urmare, în măsura posibilului, trebuie garantată respectarea normelor de protecție a angajaților prevăzute de dreptul acestei țări. A se vedea Hotărârea Koelzsch (punctul 42).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-30" href="#c-30">30</a>
</span>) În această privință, în Concluziile prezentate în cauza Koelzsch (C‑29/10, EU:C:2010:789, punctul 83), avocata generală Trstenjak a subliniat că „nu se poate porni de la o prezumție generală conform căreia toate noțiunile identice sau similare trebuie interpretate în mod uniform, dar trebuie să se pună întotdeauna problema uniformității de interpretare în cadrul fiecărui caz specific”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-31" href="#c-31">31</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Koelzsch, punctul 45.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-32" href="#c-32">32</a>
</span>) A se vedea nota de subsol 22 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-33" href="#c-33">33</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Koelzsch (punctul 48). În această privință, a se vedea Concluziile avocatei generale Trstenjak prezentate în cauza Koelzsch (C‑29/10, EU:C:2010:789, punctele 93-96).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-34" href="#c-34">34</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Koelzsch (punctul 50).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-35" href="#c-35">35</a>
</span>) Este important să se arate că ceea ce trebuie să se afle în centrul aprecierii instanței naționale este activitatea angajatului, iar nu cea a angajatorului, a se vedea van Calster, G., European Private International Law, Bloomsbury, 2016, p. 111.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-36" href="#c-36">36</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Koelzsch, punctul 49. Aceleași indicii au fost luate în considerare de Curte în cazul particular al transportului în sectorul maritim [a se vedea Hotărârea Voogsgeerd (punctul 38)]. În cazul specific al transportului în sectorul aerian, Curtea a considerat că trebuie să se țină seama de asemenea de locul în care sunt staționate aeronavele la bordul cărora se desfășoară activitatea în mod obișnuit [a se vedea Hotărârea Nogueira ș.a. (punctul 64)].</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-37" href="#c-37">37</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Nogueira ș.a. (punctul 62 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-38" href="#c-38">38</a>
</span>) A se vedea punctul 36 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-39" href="#c-39">39</a>
</span>) Acest articol a devenit articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul Bruxelles I, devenit la rândul său articolul 21 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Regulamentul Bruxelles Ia. Amintim că expresia „din care” nu a fost adăugată de legiuitorul Uniunii la prima dispoziție cu ocazia adoptării Regulamentului Bruxelles I, dar a fost adăugată la a doua dispoziție cu ocazia adoptării Regulamentului Bruxelles Ia.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-40" href="#c-40">40</a>
</span>) A se vedea, în ceea ce privește angajații care desfășoară o activitate de reprezentare comercială în mai multe state, Hotărârea din 13 iulie 1993, Mulox IBC (C‑125/92, denumită în continuare „Hotărârea Mulox IBC”, EU:C:1993:306, punctele 25 și 26), și Hotărârea Rutten (punctele 25 și 27). Amintim că, în prima dintre aceste hotărâri, Curtea s‑a pronunțat, pentru prima dată, cu privire la cazul unui angajat care își desfășoară munca în mai multe state contractante.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-41" href="#c-41">41</a>
</span>) Articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul Roma I prevede că, „[î]n măsura în care legea aplicabilă contractului individual de muncă nu a fost aleasă de părți, contractul este reglementat de legea țării în care sau, în lipsă, din care angajatul își desfășoară în mod obișnuit activitatea în executarea contractului”. Sublinierea noastră.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-42" href="#c-42">42</a>
</span>) Astfel cum arată doctrina, această precizare urmărește să protejeze mai bine angajații pentru care executarea activității implică numeroase deplasări, cum este cazul personalului din sectoarele transportului internațional, aerian sau maritim în măsura în care acest personal este adesea legat de o bază de lucru fixă. A se vedea în acest sens Francq, S., „Le règlement Rome I sur la loi applicable aux obligations contractuelles. De quelques changements…”, Journal du droit international (Clunet), 2009, vol. 36, nr. 1, p. 41-69. Pentru avocata generală Trstenjak, această modificare este semnificativă în măsura în care demonstrează printre altele că această dispoziție trebuie interpretată extensiv; a se vedea Concluziile sale prezentate în cauza Koelzsch (C‑29/10, EU:C:2010:789, punctul 77).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-43" href="#c-43">43</a>
</span>) A se vedea în această privință nota de subsol 40 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-44" href="#c-44">44</a>
</span>) Punctul 26 din această hotărâre. Amintim că în această cauză era vorba despre un salariat, bucătar, repartizat succesiv de angajatorul său pe instalații maritime situate pe platoul continental adiacent Țărilor de Jos și ulterior în apele teritoriale daneze.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-45" href="#c-45">45</a>
</span>) A se vedea punctul 39 din prezentele concluzii. Astfel, domnul Weber nu dispunea în unul dintre statele contractante în cauză de un birou care să fi constituit „centrul efectiv al activităților sale profesionale și din care să se fi achitat de cea mai mare parte a obligațiilor sale față de angajator”. A se vedea Hotărârea Weber (punctul 48).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-46" href="#c-46">46</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Weber (punctul 49).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-47" href="#c-47">47</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Weber (punctul 49 și punctul 2 din dispozitiv).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-48" href="#c-48">48</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Weber (punctul 50). În această privință, Curtea a statuat că, într‑o astfel de ipoteză, în care angajatul a desfășurat în permanență, pe întreaga perioadă de muncă în cauză, aceeași activitate profesională în favoarea angajatorului său, criteriul calitativ, întemeiat pe natura și pe importanța muncii desfășurate în diferite locuri din statele contractante, era lipsit de orice relevanță; a se vedea Hotărârea Weber (punctul 51).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-49" href="#c-49">49</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Weber (punctul 58 și punctul 2 din dispozitiv). Amintim că criteriul temporal apăruse deja în jurisprudența sa anterioară, combinat cu un criteriu calitativ care lua în considerare existența unui birou din care angajatul își organizează activitățile profesionale; a se vedea în această privință Hotărârea Rutten (punctul 27).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-50" href="#c-50">50</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Weber (punctul 52).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-51" href="#c-51">51</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Weber (punctul 58 și punctul 2 din dispozitiv).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-52" href="#c-52">52</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Weber (punctul 54).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-53" href="#c-53">53</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Weber (punctele 53 și 58 și punctul 2 din dispozitiv). În ceea ce privește punctul 53 din această hotărâre, dorim să subliniem că utilizarea de către Curte a expresiei „prezintă legături mai strânse cu un alt loc de muncă” nu trebuie confundată cu clauza de exceptare care figurează în ultima teză a alineatului (2) al articolului 6 din Convenția de la Roma. Trebuie amintit că, în respectiva hotărâre, Curtea a interpretat articolul 5 punctul 1 din Convenția de la Bruxelles care nu prevedea o astfel de clauză de exceptare.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-54" href="#c-54">54</a>
</span>) A se vedea în această privință punctele 48 și 50-57 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-55" href="#c-55">55</a>
</span>) Punctele 24-26 din această hotărâre.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-56" href="#c-56">56</a>
</span>) Punctele 23 și 27 din această hotărâre. A se vedea punctul 43 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-57" href="#c-57">57</a>
</span>) A se vedea punctul 43 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-58" href="#c-58">58</a>
</span>) Acest criteriu este întemeiat pe natura și pe importanța muncii desfășurate în diferite locuri din statele contractante, pentru cazul în care poate fi identificat un centru efectiv al activităților angajatului. A se vedea în acest sens Hotărârea Koelzsch (punctele 48-50).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-59" href="#c-59">59</a>
</span>) Acest criteriu este întemeiat pe durata respectivă a timpului de lucru efectuat în fiecare stat contractant, aplicabil atunci când angajatul a desfășurat, în toată perioada de muncă în cauză, aceeași activitate în favoarea angajatorului său. A se vedea în acest sens Hotărârea Weber (punctele 51 și 52)</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-60" href="#c-60">60</a>
</span>) A se vedea punctele 37 și 44 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-61" href="#c-61">61</a>
</span>) Această expresie, care nu trebuie confundată cu clauza de exceptare care figurează în ultima teză a alineatului (2) al articolului 6 din Convenția de la Roma (a se vedea nota de subsol 53 din prezentele concluzii), pare să se inspire din punctul 25 din Hotărârea Mulox IBC: „instanța națională ar putea lua în considerare faptul că, la momentul apariției litigiului pendinte în fața sa, salariatul își desfășura activitatea exclusiv pe teritoriul acestui stat contractant”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-62" href="#c-62">62</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea Weber (punctele 53 și 54).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-63" href="#c-63">63</a>
</span>) Acestea fiind spuse, considerăm că este important să se menționeze că, dacă obiectul contestației se situează la începutul raportului de muncă, de exemplu atunci când este vorba despre o despăgubire a angajatului pentru fapte survenite la începutul raportului contractual, această perioadă este cea care ar trebui reținută de instanța națională în cadrul aprecierii locului obișnuit de muncă.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-64" href="#c-64">64</a>
</span>) Aceasta ar fi ipoteza, de exemplu, în care cea mai mare parte a atribuțiilor angajatului a fost efectuată timp de 12 luni într‑o primă țară și ulterior timp de 10 luni într‑o altă țară.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-65" href="#c-65">65</a>
</span>) A se vedea a contrario, în ceea ce privește articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul Roma I, Concluziile noastre prezentate în cauza Liechtensteinische Landesbank (Österreich) (C‑279/24, EU:C:2025:380, punctul 53).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-66" href="#c-66">66</a>
</span>) Acest criteriu temporal ar putea fi combinat cu criteriul calitativ legat de faptul că, în aceeași perioadă, angajatul a fost afiliat la sistemul de securitate socială francez de către angajatorul său. A se vedea nota de subsol 48 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-67" href="#c-67">67</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Koelzsch (punctul 42) și nota de subsol 29 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-68" href="#c-68">68</a>
</span>) Astfel, după cum a subliniat Comisia în mod întemeiat, acest obiectiv nu ar fi asigurat dacă angajatul din cauza principală nu ar beneficia în același mod de protecția acordată de dreptul francez în materia încetării contractului ca un alt angajat care ar fi fost angajat cu numai un an și jumătate înainte de încetarea contractului și care ar fi desfășurat în aceeași perioadă de un an și jumătate mai mult de jumătate din munca sa în Franța.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-69" href="#c-69">69</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 6 octombrie 2009, ICF (C‑133/08, EU:C:2009:617, punctele 23 și 44).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-70" href="#c-70">70</a>
</span>) Curtea prevede trei condiții: durata activității desfășurate într‑un anumit loc, exercitarea acestei activități în mod durabil într‑un loc diferit și voința clară a părților ca acesta din urmă să fie destinat să devină un nou loc de muncă obișnuit. A se vedea Hotărârea Weber (punctul 54 și punctul 2 din dispozitiv).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-71" href="#c-71">71</a>
</span>) A se vedea punctul 28 și nota de subsol 15 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-72" href="#c-72">72</a>
</span>) Acest criteriu de legătură este prevăzut la articolul 19 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul Bruxelles I, devenit articolul 21 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Regulamentul Bruxelles Ia. Deși criteriul menționat nu poate fi întotdeauna transpus pentru a stabili legea aplicabilă (tempus regit actum), forum și ius pot coincide atunci când obiectul litigiului se situează la sfârșitul raportului de muncă. Dat fiind că Regulamentul Bruxelles I a intrat în vigoare la 1 martie 2002, și anume la două zile de la pronunțarea Hotărârii Weber (punctul 54), acest criteriu ar putea, în temeiul jurisprudenței menționate, să determine instanța competentă în ipoteza în care obiectul contestației privește încetarea contractului, cu condiția să existe o voință clară a părților și ca acest „din urmă loc” să fie stabil și durabil.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-73" href="#c-73">73</a>
</span>) A se vedea Concluziile avocatei generale Trstenjak prezentate în cauza Koelzsch (C‑29/10, EU:C:2010:789, punctul 81).</p>
</body>
</html>
