C-441/0562005C04410007.000119961202126CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KOKOTT — CAUZA C-441/05ROQUETTE FRÈRES<TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Juliane Kokott</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20061026">26 octombrie 2006</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Limba originală: germana.</P></NOTE></P></TI><TI><NP><NO.P>I —</NO.P><TXT>Introducere</TXT></NP></TI>1.Nucleul prezentei proceduri preliminare este reprezentat, din nou, de problema protecţiei juridice a particularilor împotriva prevederilor regulamentelor Comunităţii Europene.2.Dacă recent, în special în cauzele în care au fost pronunţate hotărârile Unión de Pequeños Agricultores/Consiliul

Hotărârea din 25 iulie 2002 (C-50/00 P, Rec, p. I-6677), împreună cu concluziile avocatului general Jacobs din 21 martie 2002 prezentate în aceeaşi cauză.

 şi Comisia/Jégo-Quéré

Hotărârea din 1 aprilie 2004 (C-263/02 P, Rec, p. I-3425).

, Curtea a precizat care sunt condiţiile în care particularii pot sesiza direct instanţele comunitare cu o acţiune în anularea unui regulament al Comunităţii în temeiul articolului 230 al patrulea paragraf CE

A se vedea de asemenea în acest context extinderea dreptului particularilor la acţiune prevăzută de articolul III-365 alineatul (4) din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, semnat la Roma la 29 octombrie 2004 (JO C 310, p. 1). Această prevedere urmăreşte să acorde oricărei persoane fizice sau juridice dreptul de a formula o acţiune în anulare împotriva actelor normative care o privesc direct şi care nu presupun măsuri de punere în executare.

, problema protecţiei juridice apare în cauza de faţă dintr-o perspectivă diferită: în ce condiţii este îndreptăţit un particular să invoce în faţa instanţelor naţionale nelegalitatea unui regulament comunitar pe care nu I-a atacat în prealabil în mod direct în faţa instanţelor comunitare?3.Prezenta cauză se înscrie în cadrul descris de regimul de cote de producţie de izoglucoză în vigoare în Comunitate de la sfârşitul anilor 70. În acţiunea principală, societatea comercială franceză Roquette Frères

Denumirea Roquette Frères nu este necunoscută în jurisprudenţa Curţii. A se vedea în special hotărârea din 15 octombrie 1980, Roquette Frères/Administration française des douanes (145/79, Rec, p. 2917), în care Curtea s-a pronunţat asupra limitării în timp a efectelor hotărârilor, hotărârea din 29 octombrie 1980, Roquette Frères/Consiliul (138/79, Rec, p. 3333), în care Curtea s-a pronunţat asupra drepturilor Parlamentului European în materia procedurii consultării, şi hotărârea din 22 octombrie 2002, Roquette Frères (C-94/00, Rec, p. I-9011), în care Curtea a precizat regimul juridic al verificărilor efectuate de către Comisia Comunităţilor Europene în cauzele privind concurenţa.

 contestă în faţa instanţelor franceze cotele de producţie de izoglucoză care i-au fost alocate de către autorităţile naţionale. În susţinerea acţiunii sale, Roquette Frères arată că instituţiile comunitare au calculat în mod eronat cantităţile de bază de izoglucoză alocate Franţei metropolitane

Departamentelor franceze de peste mări le sunt aplicabile cantităţi de bază de izoglucoza separate, care nu fac obiectul prezentei proceduri.

, dat fiind că acestea nu au luat în considerare izoglucoza obţinută ca produs intermediar servind la realizarea altor produse destinate vânzării.<TI><NP><NO.P>II —</NO.P><TXT>Cadrul juridic</TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Contextul litigiului</TXT></NP></TI>4.Izoglucoza este un îndulcitor lichid, fabricat din glucoza prezentă în amidon. Amidonul respectiv este, la rândul său, obţinut din cereale, cel mai adesea din porumb

A se vedea hotărârea din 13 februarie 1992, Roquette Frères (C-210/90, Rec, p. I-731, punctul 3). În primul considerent al Regulamentului (CEE) nr. 1111/77 al Consiliului din 17 mai 1977 de stabilire a unor dispoziţii comune privind izoglucoza (JO L 134, p. 4), izoglucoza este definită ca fiind un sirop de glucoză cu conţinut ridicat de fructoză. Organizarea comună a pieţelor în sectorul zahărului defineşte izoglucoza ca fiind un produs obţinut din glucoza sau polimerii acesteia, cu un conţinut de fructoză în materie uscată în cantitate de cel puţin 10 % [a se vedea în această privinţă articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 1785/81 al Consiliului din 30 iunie 1981 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul zahărului (JO L 177, p. 4) şi, mai recent, articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul zahărului (JO L 58, p. 1, Editie specială, 03/vol. 70, p. 77)].

. Izoglucoza este considerată un produs de substituţie directă pentru zahărul lichid, rezultat din transformarea sfeclei sau trestiei de zahăr, cu care aceasta se află în concurenţă directă

A se vedea al doilea şi al şaptelea considerent ale Regulamentului nr. 1111/77, precum şi al doilea considerent al Regulamentului nr. 1785/81.

.5.După modelul regimului introdus anterior pentru producţia de zahăr

Obiectivul acordării unui tratament similar zahărului şi izoglucozei reprezintă ideea călăuzitoare din preambulul la Regulamentul (CEE) nr. 1293/79 al Consiliului din 25 iunie 1979 de modificare a Regulamentului nr. 1111/77 (JO L 162, p. 10), care a introdus pentru prima oară cote pentru izoglucoza. A se vedea în acelaşi sens al doilea considerent al Regulamentului nr. 1785/81.

, la sfârşitul anilor 70 a fost introdus în Comunitate un sistem de cote privind producţia de izoglucoza

Acest regim de cote se bazează pe alocarea de cote de bază (denumite şi cote A) şi de cote suplimentare (denumite şi cote B). Producţia de zahăr şi de izoglucoza care depăşea aceste cote (denumită şi zahăr C şi izoglucoza C sau excedent de zahăr şi excedent de izoglucoza) era în principal destinată exportului în state terţe şi în general nu putea fi comercializată în cadrul Comunităţii.

, sistem ce trebuie privit în contextul anumitor garanţii privitoare la comercializarea zahărului stabilite în cadrul politicii agricole comune. Având în vedere că producţia de izoglucoza a contribuit la o creştere a excedentului de zahăr în Comunitate, introducerea cotelor a urmărit limitarea acestei producţii în scopul prevenirii unor eventuale efecte negative asupra politicii comunitare în domeniul zahărului

A se vedea în acest sens hotărârea Roquette Frères/Consiliul, citată la nota de subsol 5 (punctele 26 şi 27).

.6.Iniţial, cotele de producţie erau alocate diferitelor întreprinderi în mod direct, prin intermediul regulamentelor comunitare. Astfel, potrivit articolului 9 alineatele (1)-(3) din Regulamentul nr. 1111/77, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1293/79

A se vedea în special articolul 3 din Regulamentul nr. 1293/79.

, fiecărei întreprinderi producătoare de izoglucoză cu sediul în Comunitate i-a fost alocată o cotă de bază pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 1979 şi 30 iunie 1980. Această cotă era în principiu egală cu dublul producţiei întreprinderii realizate în perioada cuprinsă între 1 noiembrie 1978 şi 30 aprilie 1979, dar, dacă era cazul, aceasta putea fi modificată în aşa fel încât maximul cotei să nu depăşească 85 % şi nici să nu fie mai mic de 65 % din capacitatea sa tehnică anuală de producţie

Acest regim a fost prelungit pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 1980 şi 30 iunie 1981. A se vedea articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 1592/80 al Consiliului din 24 iunie 1980 privind aplicarea regimului de cote de producţie pentru sectoarele zahărului şi izoglucozei pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 1980 şi 30 iunie 1981 (JO L 160, p. 12).

.7.În temeiul articolului 9 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1111/77, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1293/79 coroborat cu anexa II la regulamentul amintit, cota de bază alocată pentru Roquette Frères se ridica la 15887 de tone

Acest tonaj, precum şi tonajele următoare se referă la materia uscată.

. Mai mult, în temeiul alineatului (3) al aceluiaşi articol, Roquette Frères avea dreptul la alocarea unei cote maxime care, potrivit chiar indicaţiilor acestei întreprinderi, se ridica la 20022 de tone, ceea ce corespunde unei cote suplimentare de 4135 de tone faţă de cota de bază.8.Prin hotărârea din 29 octombrie 1980, Curtea a anulat Regulamentul nr. 1293/79, la cererea Roquette Frères, pentru un viciu de procedură referitor la consultarea Parlamentului European

Hotărârea Roquette Frères/Consiliul, citată la nota de subsol 5 (punctul 37). A se vedea de asemenea în acest sens hotărârea din 29 octombrie 1980, Maïzena/Consiliul (139/79, Rec, p. 3393, în particular punctul 38).

. Ca urmare a acestei hotărâri, Consiliul Uniunii Europene a adoptat o nouă reglementare, cu acelaşi conţinut, în vederea modificării Regulamentului nr. 1111/77, iniţial prin Regulamentul (CEE) nr. 387/81

Regulamentul din 10 februarie 1981 de modificare a Regulamentului nr. 1111/77 (JO L 44, p. 1).

, pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 1979 şi 30 iunie 1980, şi apoi prin Regulamentul (CEE) nr. 388/81

Regulamentul din 10 februarie 1981 de modificare a Regulamentului nr. 1592/80 (JO L 44, p. 4).

, pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 1980 şi 30 iunie 1981

Prin hotărârea din 30 septembrie 1982, Roquette Frères/ Consiliul (110/81, Rec, p. 3159, punctul 1 din dispozitiv), Curtea a respins ca nefondată acţiunea în anulare formulată de către Roquette Frères împotriva celor două regulamente de modificare a Regulamentului nr. 1111/77. A se vedea de asemenea hotărârile din 30 septembrie 1982, Amylum/Consiliul (108/81, Rec, p. 3107) şi Tunnel Refineries/Consiliul (114/81, Rec, p. 3189), care priveau acţiuni de anulare a Regulamentului nr. 387/81.

. Prin aceste regulamente s-a menţinut cota de bază alocată societăţii Roquette Frères şi menţionată la punctul precedent al prezentelor concluzii, respectiv 15887 de tone. În plus, a fost stabilită din nou o cotă suplimentară de 4135 de tone pentru întreprinderea în cauză.9.Începând cu 1 iulie 1981, normele ce reglementau producţia de zahăr şi de izoglucoză au fost unificate într-o nouă organizare comună a pieţelor, în care cotele producţiei de izoglucoză nu au mai fost alocate direct întreprinderilor interesate, ci -cum era deja cazul pentru cotele de zahăr -exclusiv în mod global, sub forma unor cantităţi de bază alocate statelor membre

Anumite prevederi, care se înscriu în contextul aderării de noi state membre şi prin care legiuitorul comunitar stabilea din nou în mod direct cotele de izoglucoză pentru fiecare întreprindere, derogau de la această regulă: este cazul Republicii Elene [articolul 24 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1785/81] şi al Republicii Finlanda [articolul 27 alineatul (4) al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 2038/1999 al Consiliului din 13 septembrie 1999 privind organizarea comună a pieţelor din sectorul zahărului (JO L 252, p. 1)].

. De la acea dată, sarcina repartizării cotelor către diferitele întreprinderi revine autorităţilor din statele membre.10.în perioada cuprinsă între 1 iulie 1981 şi 30 iunie 2006, această organizare comună a pieţelor în sectorul zahărului a rezultat iniţial din Regulamentul nr. 1785/81, ulterior din Regulamentul nr. 2038/1999

Acest regulament a abrogat Regulamentul nr. 1785/81.

 şi în cele din urmă din Regulamentul nr. (CE) 1260/2001

Regulamentul din 19 iunie 2001 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul zahărului (JO L 178, p. 1) care a abrogat Regulamentul nr. 2038/1999.

. De la 1 iulie 2006, această materie este reglementată prin Regulamentul nr. 318/2006

Acest regulament a abrogat Regulamentul nr. 1260/2001.

, care nu este însă aplicabil în prezenta cauză.<TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Dispoziţiile în litigiu în prezenta cauză</TXT></NP></TI>11.Potrivit articolului 24 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1785/81, statele membre aveau obligaţia de a aloca o cotă A şi o cotă B fiecărei întreprinderi producătoare de zahăr sau de izoglucoză cu sediul pe teritoriul lor căreia în perioada 1 iulie 1980-30 iunie 1981 îi fusese alocată o cotă de bază, astfel cum a fost definită de Regulamentul nr. 1111/77

Prevederi similare există şi în regulamentele ulterioare privind organizarea comună a pieţelor în sectorul zahărului. A se vedea articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2038/1999 si articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1260/2001.

.12.Cota A aferentă unei întreprinderi producătoare de izoglucoză trebuia să fie egală cu cota de bază care îi fusese alocată pentru perioada 1 iulie 1980-30 iunie 1981, iar cota B trebuia să se ridice la 23,55 % din cota A [articolul 24 alineatele (3) şi (5) din Regulamentul nr. 1785/81]. Cantităţile de bază pe care fiecare stat membru le putea repartiza în total drept cote A şi B erau prevăzute într-un tabel cuprins în articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1785/81. Acest tabel stabilea pentru Franţa (metropolitană), în privinţa izoglucozei, o cantitate de bază A de 15887 de tone şi o cantitate de bază B de 4135 de tone. Acest regim a intrat în vigoare la 1 iulie 1981 si a fost prorogat de mai multe ori

A se vedea Regulamentul (CEE) nr. 934/86 al Consiliului din 24 martie 1986 (JO L 87, p. 1), Regulamentul (CEE) nr. 305/91 al Consiliului din 4 februarie 1991 (JO L 37, p. 1), Regulamentul (CEE) nr. 1548/93 al Consiliului din 14 iunie 1993 (JO L 154, p. 10), Regulamentul (CE) nr. 133/94 al Consiliului din 24 ianuarie 1994 (JO L 22, p. 7) şi Regulamentul (CE) nr. 1101/95 al Consiliului din 24 aprilie 1995 (JO L 110, p. 1). Toate aceste regulamente au fost adoptate pentru modificarea Regulamentului nr. 1785/81.

.13.De asemenea, în Regulamentul nr. 2038/1999, Consiliul a menţinut iniţial aceste cantităţi de bază pentru anii comerciali 1995/1996-2000/2001. Astfel, din tabelul prevăzut la articolul 27 alineatul (3) din acest regulament rezulta din nou pentru Franţa (metropolitană) o cantitate de bază A de 15887 de tone şi o cantitate de bază B de 4135 de tone de izoglucoză.14.Totuşi, în acelaşi timp, în vederea respectării angajamentelor internaţionale asumate de Comunitate

Este vorba în speţă de acordul privind agricultura încheiat în cadrul negocierilor multilaterale din runda Uruguay (1986-1994), care au condus la crearea Organizaţiei Mondiale a Comerţului (JO 1994, L 336, p. 22, Editie specială, 11/vol. 10, p. 28).

, articolul 26 alineatul (5) din Regulamentul nr. 2038/1999 deschidea, începând cu acea dată, posibilitatea reducerii cantităţilor de bază menţionate la punctul precedent al prezentelor concluzii. Comisia a utilizat această posibilitate pentru anul comercial 2000/2001, reducând, în ceea ce priveşte cota de izoglucoză alocată Franţei (metropolitane), cantitatea de bază A cu 606,6 tone, rezultând astfel cantitatea de 15280,4 tone, şi cantitatea de bază B cu 157,9 tone, rezultând astfel cantitatea de 3977,1 tone [articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2073/2000

Regulamentul din 29 septembrie 2000 privind reducerea, pentru anul comercial 2000/2001, a cantităţii garantate pe baza planului cotelor de producţie pentru sectorul zahărului şi a necesarului maxim estimat pentru aprovizionarea rafinăriilor de zahăr pe baza regimurilor de import preferenţial (JO L 246, p. 38).

 coroborat cu anexele I şi II la acelaşi regulament].15.în sfârşit, pentru anii comerciali 2001/2002-2005/2006, Consiliul a stabilit, prin articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1260/2001, în ceea ce priveşte cota de izoglucoză alocată Franţei (metropolitane), o nouă cantitate de bază A de 15747,1 tone şi o nouă cantitate de bază B de 4098,6 tone, deschizând din nou posibilitatea reducerii acestor cote, prin intermediul prevederilor articolului 10 alineatele (3) şi (4) din respectivul regulament, în vederea respectării angajamentelor internaţionale asumate de Comunitate.16.Pentru anul comercial 2002/2003, Comisia a redus, în ceea ce priveşte cota de izoglucoză alocată Franţei (metropolitane), cantitatea de bază A cu 1048,9 tone, rezultând cantitatea de 14698,2 tone, iar cantitatea de bază B cu 273 de tone, rezultând astfel cantitatea de 3825,6 tone [articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1745/2000

Regulamentul din 30 septembrie 2002 privind reducerea, pentru anul comercial 2002/2003, a cantităţii garantate pe baza planului cotelor de producţie pentru sectorul zahărului şi a necesarului maxim estimat pentru aprovizionarea rafinăriilor de zahăr pe baza regimurilor de import preferenţial (JO L 263, p. 31).

 coroborat cu anexele I şi II la acelaşi regulament]. Ulterior, Comisia a procedat la o nouă reducere pentru anul comercial 2003/2004 în ceea ce priveşte cota de izoglucoză alocată Franţei (metropolitane), respectiv o reducere cu 262,1 tone pentru cantitatea de bază A, rezultând astfel cantitatea de 15485 de tone, şi o reducere de 68,2 tone pentru cantitatea de bază B, rezultând astfel cantitatea de 4030,4 tone [articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2038/1999 coroborat cu anexele I şi II la respectivul regulament

Regulamentul din 30 septembrie 2003 privind reducerea, pentru anul comercial 2003/2004, a cantităţii garantate pe baza planului cotelor de producţie pentru sectorul zahărului şi a necesarului maxim estimat pentru aprovizionarea rafinăriilor de zahăr pe baza regimurilor de import preferenţial (JO L 249, p. 38).

].17.în cadrul organizării comune a pieţelor în sectorul zahărului, în vigoare în ficare caz, statelor membre le-a fost oferită întotdeauna posibilitatea de a transfera cotele A şi B de la o întreprindere către alte întreprinderi, indiferent dacă întreprinderea beneficiară în cauză avea deja prevăzută o cotă sau nu. În acest scop, cotele existente pentru fiecare întreprindere producătoare de izoglucoză puteau fi reduse cu maximum 10 % (a se vedea articolul 25 din Regulamentul nr. 1785/81, articolul 30 din Regulamentul nr. 2038/1999 şi articolul 12 din Regulamentul nr. 1260/2001).<TI><NP><NO.P>III —</NO.P><TXT>Situaţia de fapt şi acţiunea principală</TXT></NP></TI>18.în prezent, se află pe rolul instanţelor administrative franceze un litigiu între Roquette Frères, pe de o parte, şi ministrul francez al agriculturii, alimentaţiei, pescuitului şi ruralităţii

Numit în continuare ministrul agriculturii.

, pe de altă parte, având ca obiect calculul cotelor de producţie de izoglucoză alocate acestei întreprinderi.19.Mai exact, Roquette Frères a atacat în instanţă, pe de o parte, o decizie din 28 iunie 2000 prin care directorul pentru politici economice şi internaţionale din cadrul Ministerului Agriculturii a confirmat pentru întreprinderea în cauză nivelul cotelor producţiei de izoglucoză care i-au fost alocate începând cu anul comercial 1981/1982 şi, pe de altă parte, patru hotărâri ale ministrului agriculturii din 26 octombrie 2000, 13 iulie 2001, 23 octombrie 2002 şi 17 octombrie 2003, prin care nivelul cotelor anuale ale producţiei de izoglucoză ale întreprinderii respective era modificat în acord cu prevederile legislaţiei comunitare aplicabile

A se vedea punctele 13 şi 16 din prezentele concluzii.

.20.Roquette Frères invocă în faţa instanţelor administrative franceze nelegalitatea actelor respectivului minister menţionate la punctul precedent din prezentele concluzii şi solicită anularea acestora, pentru motivul că prevederile diferitelor regulamente comunitare pe care se întemeiază acestea nu sunt valide. Mai exact, Roquette Frères susţine că nivelul cantităţilor de bază de izoglucoză alocate Franţei metropolitane au fost calculate greşit la nivel comunitar, deoarece calculele nu au inclus şi izoglucoză produsă în acest stat membru în perioada 1 noiembrie 1978-30 aprilie 1979 ca produs intermediar servind la realizarea altor produse destinate vânzării.21.în primă instanţă, Roquette Frères a căzut în pretenţii la tribunal administratif de Lille

Lipsită de obiect în versiunea franceză.

, care i-a respins acţiunea prin hotărârea judecătorească din 11 martie 2004. Societatea a declarat apel împotriva acestei hotărâri la cour administrative d'appel de Douai

Denumită în continuare şi instanţa de trimitere.

 la 28 mai 2004.<TI><NP><NO.P>IV —</NO.P><TXT>Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare şi procedura în faţa Curţii</TXT></NP></TI>22.Prin decizia din 1 decembrie 2005, cour administrative d'appel de Douai a suspendat judecarea cauzei şi a adresat Curţii următoarele două întrebări preliminare:

1)Ar fi fost fără îndoială admisibilă acţiunea introdusă direct la [Curte] de societatea Roquette Frères având ca obiect contestarea legalităţii [alineatului] (2) al articolului 24 din Regulamentul nr. 1785/81, a [alineatului] (3) al articolului 27 din Regulamentul nr. 2038/1999, a articolului 1 din Regulamentul nr. 2073/2000, a [alineatului] (2) al articolului 11 din Regulamentul nr. 1260/2001, a articolului 1 din Regulamentul nr. 1745/2002 şi a articolului 1 din Regulamentul nr. 1739/2003 [?]2)în ipoteza în care ar fi admisibil ca societatea Roquette Frères să invoce nelegalitatea dispoziţiilor menţionate, [...] [alineatul] (2) al articolului 24 din Regulamentul nr. 1785/81, [alineatul] (3) al articolului 27 din Regulamentul nr. 2038/1999, articolul 1 din Regulamentul nr. 2073/2000, [alineatul] (2) al articolului 11 din Regulamentul nr. 1260/2001, articolul 1 din Regulamentul nr. 1745/2002 şi articolul 1 din Regulamentul nr. 1739/2003 sunt valide în ceea ce priveşte stabilirea cantităţilor de bază maxime de producţie de izoglucoză pentru Franţa metropolitană, fără a ţine seama de izoglucoza produsă în acest stat membru între 1 noiembrie 1978 şi 30 aprilie 1979 ca produs intermediar servind la realizarea altor produse destinate vânzării[?]

23.Roquette Frères, Republica Franceză, Comisia şi Consiliul au prezentat Curţii observaţii scrise şi orale.<TI><NP><NO.P>V —</NO.P><TXT>Apreciere</TXT></NP></TI>24.Instanţa de trimitere doreşte în primul rând să afle dacă o acţiune introdusă de Roquette Frères la instanţa naţională în cadrul căreia contestă legalitatea diferitor prevederi ale regulamentelor comunitare referitoare la cotele de producţie de izoglucoză pe care societatea respectivă nu le-a atacat anterior în faţa instanţelor comunitare este încă în mod efectiv admisibilă. În cazul unui răspuns afirmativ, instanţa de trimitere solicită Curţii să examineze validitatea prevederilor invocate. Mai exact, este vorba de următoarele şase dispoziţii (denumite în continuare dispoziţiile în litigiu):

articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1785/81,

articolul 27 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2038/1999,

articolul 1 din Regulamentul nr. 2073/2000,

articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1260/2001,

articolul 1 din Regulamentul nr. 1745/2002 şi

articolul 1 din Regulamentul nr. 1739/2003.

Având în vedere că aceste prevederi nu diferă în mod semnificativ din punctul de vedere al răspunsului la întrebările preliminare, le vom analiza împreună.

<TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Cu privire la prima întrebare: dreptul societăţii Roquette Frères de a ataca direct dispoziţiile în litigiu</TXT></NP></TI>25.Prima întrebare preliminară urmăreşte să clarifice dacă Roquette Frères mai are încă dreptul de a invoca în faţa instanţelor naţionale nelegalitatea dispoziţiilor în litigiu, în acest scop, instanţa de trimitere doreşte să se stabilească dacă o acţiune în anularea dispoziţiilor în litigiu formulată direct la Curte de această întreprindere ar fi fost fără îndoială admisibilă.26.Prin urmare, această primă parte a cererii de pronunţare a unei hotărâri preliminare priveşte în esenţă criteriul de opţiune între cele două căi aflate la dispoziţia particularilor care doresc să obţină un control judiciar al validităţii actelor instituţiilor comunitare. Curtea s-a pronunţat deja asupra acestei probleme într-o varietate de cauze

A se vedea în special hotărârea din 27 septembrie 1983, Universität Hamburg (216/82, Rec, p. 2771, punctul 5 şi următoarele), hotărârea din 9 martie 1994, TWD Textilwerke Deggendorf (C-188/92, Rec, p. I-833, punctul 10 şi următoarele), hotărârea din 12 decembrie 1996, Accrington Beef şi alţii (C-241/95, Rec, p. I-6699, punctul 14 şi următoarele), hotărârea din 30 ianuarie 1997, Wiljo (C-178/95, Rec, p. I-585, punctul 15 şi următoarele), hotărârea din 11 noiembrie 1997, Eurotunnel şi alţii (C-408/95, Rec, p. I-6315, punctul 26 şi următoarele), hotărârea din 15 februarie 2001, Nachi Europe (C-239/99, Rec, p. I-1197, punctul 28 şi următoarele), hotărârea din 20 septembrie 2001, Banks (C-390/98, Rec, p. I-6117, punctul 109 şi următoarele), hotărârea Unión de Pequeños Agricul-tores/Consiliul, citată la nota de subsol 2 (punctul 40), hotărârea Comisia/Jégo-Quéré, citată la nota de subsol 3 (punctul 30), si hotărârea din 23 februarie 2006, Atzeni si alţii (C-346/03 şi C-529/03, Rec, p. I-1875, punctul 30 şi următoarele).

.<TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Cu privire la criteriul de opţiune între acţiunea directă şi excepţia de nelegalitate</TXT></NP></TI>27.Sistemul de protecţie jurisdicţională prevăzut de tratatul CE oferă în principiu particularilor două căi prin care pot obţine un control judiciar al legalităţii actelor Comunităţii.28.Pe de o parte, acţiunea în anulare le oferă, în condiţiile prevăzute de articolul 230 al patrulea paragraf CE, posibilitatea de a contesta un act comunitar direct în faţa instanţelor comunitare si de a obţine controlul legalităţii acestuia

Varianta procesuală specială prevăzută la articolul 241 CE nu joacă niciun rol în prezenta cauză şi nu va fi, prin urmare, invocată ulterior [a se vedea, în ceea ce priveşte articolul 241 CE, în special hotărârea Nachi Europe, citată la nota de subsol 33 (punctele 33 şi 34)].

.29.Pe de altă parte, particularii pot invoca pe cale de excepţie nelegalitatea unui act comunitar în cadrul unui litigiu aflat pe rolul instanţelor naţionale, care, la rândul lor, pot sesiza Curtea cu o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, în temeiul articolului 234 primul paragraf litera (b) CE, în vederea verificării validităţii actului comunitar respectiv

Hotărârea Universität Hamburg, citată la nota de subsol 33 (punctele 10 şi 12), hotărârea Nachi Europe, citată la nota de subsol 33 (punctul 35), hotărârea Unión de Pequeños Agricultores/Consiliul, citată la nota de subsol 2 (punctul 40), şi hotărârea Comisia/Jégo-Quéré, citată la nota de subsol 3 (punctul 30).

. Într-un astfel de caz, Curtea este într-o anumită măsură sesizată pe cale indirecta în vederea controlului legalităţii actului comunitar în cauză, acesta fiind, de altfel, cazul în acţiunea principală.30.Atunci când nu mai există nicio altă posibilitate pentru ca reclamantul să obţină controlul legalităţii unui act comunitar care îl priveşte, dreptul fundamental la protecţia jurisdicţională efectivă

A se vedea, în privinţa acestui drept fundamental, hotărârea din 15 mai 1986, Johnston (222/84, Rec, p. 1651, punctul 18), hotărârea Unión de Pequeños Agricultores/Consiliul, citată la nota de subsol 2 (punctul 39), şi hotărârea Comisia/Jégo-Quéré, citată la nota de subsol 3 (punctul 29). A se vedea, în plus, şi articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (JO 2000, C 364, p. 1).

 impune să nu i se interzică acestuia accesul la calea indirectă evidenţiată mai sus şi să se admită excepţia de nelegalitate ridicată de acesta într-un litigiu aflat pe rolul instanţelor naţionale.31.Dacă, în schimb, reclamantul are de la bun început posibilitatea formulării unei acţiuni în anulare în temeiul articolului 230 CE, acesta trebuie să utilizeze această cale directă dacă doreşte să obţină controlul judiciar al actului în cauză

A se vedea în acest sens hotărârile citate la nota de subsol 33 TWD Textilwerke Deggendorf (punctul 17) şi Nachi Europe (punctele 37-39).

. În caz contrar, intervine, într-adevăr, riscul eludării termenului prevăzut de articolul 230 al cincilea paragraf CE şi a caracterului definitiv al actului în cauză ca urmare a expirării termenului respectiv

Hotărârile citate la nota de subsol 33 TWD Textilwerke Deggendorf (punctele 17 şi 18), Nachi Europe (punctele 29 şi 30), Banks (punctul 111) şi Atzeni şi alţii (punctul 31).

.32.Termenul în care poate fi formulată acţiunea şi caracterul definitiv al actelor determinat de expirarea acestuia contribuie la garantarea securităţii juridice, evitându-se astfel repunerea în cauză în mod nelimitat a efectelor juridice ale actelor instituţiilor comunitare

Hotărârile citate la nota de subsol 33 TWD Textilwerke Deggendorf (punctul 16), Wiljo (punctul 19) şi Nachi Europe (punctul 29).

. În consecinţă, persoanei care lasă să treacă termenul de depunere a unei acţiuni în anularea unui act comunitar de care dispune în temeiul articolului 230 CE trebuie să i se opună caracterul definitiv al actului respectiv, aceasta nemaiputând invoca ulterior pe cale incidentală nelegalitatea acestui act în faţa instanţelor naţionale

Hotărârea TWD Textilwerke Deggendorf, citată la nota de subsol 33 (punctele 13 şi 17), hotărârea Nachi Europe, citată la nota de subsol 33 (punctele 30 şi 37), precum şi hotărârea din 10 iulie 2003, Comisia/BCE (C-11/00, Rec, p. I-7147, punctul 75). Cu toate acestea, această jurisprudenţă nu priveşte decât cazurile în care un litigiu aflat pe rolul instanţelor naţionale şi o eventuală procedură preliminară sunt în mod efectiv de natură ca, prin obiectul lor, să repună în cauză validitatea unui act comunitar [a se vedea hotărârile citate la nota de subsol 33 Banks (punctul 112) şi Wiljo (punctele 27 şi 29)].

. Actele comunitare rămase definitive sunt obligatorii pentru instanţele naţionale

Hotărârile citate la nota de subsol 33 TWD Textilwerke Deggendorf (punctul 25), Wiljo (punctul 24) şi Nachi Europe (punctul 40). Potrivit hotărârii Atzeni şi alţii, citată la nota de subsol 33 (punctele 30 şi 34), o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare referitoare la validitatea actului comunitar în cauză ar fi inadmisibilă.

.33.Cu toate acestea, excluderea posibilităţii de a invoca pe cale de excepţie nelegalitatea actelor comunitare în faţa instanţelor naţionale poate fi justificată numai dacă particularul avusese fără îndoială deschisă posibilitatea de a formula o acţiune în anulare în faţa instanţelor comunitare

Condiţia potrivit căreia dreptul unui particular de a acţiona în temeiul articolului 230 al patrulea paragraf CE trebuie să existe fără îndoială rezultă, potrivit unei jurisprudenţe constante, din hotărârile citate la nota de subsol 33 TWD Textilwerke Deggendorf (punctul 24), Wiljo (punctele 21 şi 23), Nachi Europe (punctele 37 şi 38), precum şi Banks (punctul 111). A se vedea de asemenea hotărârea din 10 iulie 2003, Comisia/BCE, citată la nota de subsol 40 (punctul 75). în mod similar, hotărârile citate la nota de subsol 33 Accrington Beef şi alţii (punctele 15 şi 16), Eurotunnel şi alţii (punctele 28 şi 29), precum şi Atzeni şi alţii (punctul 34) au analizat dacă un particular are în mod vădit şi în mod indiscutabil dreptul de a formula o acţiune în anulare.

. Dreptul fundamental la protecţie jurisdicţională efectivă presupune, înainte de toate, că incertitudinile obiective privind dreptul de a acţiona al persoanelor fizice şi juridice dobândit în temeiul articolului 230 al patrulea paragraf CE nu poate funcţiona în detrimentul acestora. În caz contrar, pentru a evita periclitarea posibilităţii înseşi de a obţine controlul judiciar al actelor comunitare în cauză, persoanele interesate ar fi supuse unei presiuni considerabile, care le-ar determina să formuleze în mod sistematic acţiuni în anulare, chiar dacă numai cu titlu de simple măsuri preventive şi chiar în condiţiile în care admisibilitatea acestora ar fi îndoielnică. De altfel, şi din punctul de vedere al economiei procedurii, acest fapt nu este deloc de dorit.34.în consecinţă, excepţia de nelegalitate invocată de Roquette Frères în faţa instanţelor administrative franceze nu ar putea fi înlăturată decât în ipoteza în care această întreprindere ar fi avut la dispoziţie fără îndoială posibilitatea formulării acţiunii în anularea dispoziţiilor în litigiu în temeiul articolului 230 CE.<TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Cu privire la dreptul societăţii Roquette Frères de a ataca dispoziţiile în litigiu</TXT></NP></TI>35.Având în vedere că dispoziţiile în litigiu sunt parte a unor regulamente, acestea sunt obligatorii în toate elementele lor şi se aplică direct în fiecare stat membru (articolul 249 al doilea paragraf CE). În principiu, astfel de prevederi nu pot fi atacate decât de către instituţiile comunitare, de Banca Centrală Europeană şi de statele membre (articolul 230 al doilea şi al treilea paragraf CE)

Hotărârea Unión de Pequeños Agricultores/Consiliul, citată la nota de subsol 2 (punctul 35).

. În schimb, o persoană juridică precum Roquette Frères nu are calitatea de a formula o acţiune în anulare decât dacă dispoziţiile în litigiu o privesc în mod direct şi individual (articolul 230 al patrulea paragraf CE).36.Părţile în procedura din faţa Curţii au păreri divergente cu privire la întrebarea dacă Roquette Frères ar fi îndeplinit această condiţie. Astfel, în timp ce societatea în cauză şi Consiliul susţin că întreprinderea nu avea dreptul de a acţiona, deoarece, în opinia lor, nu exista un interes nici direct şi nici individual, Comisia şi guvernul francez adoptă o poziţie diametral opusă.<TI><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Interesul direct</TXT></NP></TI>37.O persoană este direct vizată atunci când actul în cauză produce în mod direct efecte asupra situaţiei sale juridice, fie pentru că aplicarea acestuia nu cere nicio măsură de punere în executare (comunitară sau naţională)

A se vedea în această privinţă în special hotărârea Comisia/ Jégo-Quéré, citată la nota de subsol 3 (punctul 35), precum şi hotărârea Tribunalului din 3 mai 2002, Jégo-Quéré/Comisia (T-177/01, Rec, p. II-2365, punctul 26, ultima teză).

, fie pentru că acesta nu acordă nicio putere de apreciere organului care are sarcina punerii sale în aplicare, aceasta având un caracter pur automat

A se vedea în acest sens hotărârea din 5 mai 1998, Dreyfus/ Comisia (C-386/96 P, Rec, p. I-2309, punctul 43), hotărârea din 29 iunie 2004, Front national/ParlamentulEuropean (C-486/01 P, Rec, p. I-6289, punctul 34), şi hotărârea din 2 mai 2006, Regione Siciliana/Comisia (C-417/04 P, Rec, p. I-3881, punctul 28).

.38.Spre deosebire de prevederile regimului anterior

A se vedea Regulamentul nr. 1111/77, menţionat la punctele 6-8 din prezentele concluzii, şi în special articolul 9 şi anexa II la acest regulament, în versiunea rezultată în urma adoptării Regulamentelor nr. 1293/79, nr. 387/81 si nr. 388/81.

, dispoziţiile în litigiu nu au mai alocat direct, prin regulament, cotele de producţie de izoglucoză întreprinderilor interesate, ci doar în mod global, sub forma unor cantităţi de bază alocate statelor membre, care trebuiau apoi să repartizeze cantităţile de bază diferitelor întreprinderi. Prin urmare, atât alocarea cotelor pe baza prevederilor Regulamentelor nr. 1785/81 şi nr. 2038/1999, cât şi modificarea ulterioară a acestora în temeiul Regulamentelor nr. 2073/2000, nr. 1260/2001, nr. 1745/2002 şi nr. 1739/2003 necesitau măsuri naţionale de punere în executare.39.Mai mult, astfel cum au arătat în mod corect Roquette Frères şi Consiliul, organizarea comună a pieţelor în sectorul zahărului aplicabilă datelor din speţă conferea în plus statelor membre dreptul de a transfera un plafon de până la 10 % din cotele alocate anumitor întreprinderi producătoare de izoglucoză către alte întreprinderi

Articolul 25 din Regulamentul nr. 1785/81, articolul 30 din Regulamentul nr. 2038/1999 şi articolul 12 din Regulamentul nr. 1260/2001.

. Regimul cotelor instaurat de către Comunitate a acordat astfel statelor membre, pe întreaga durată a perioadei relevante în speţă, o marjă de apreciere deloc neglijabilă în privinţa repartizării cotelor de izoglucoză între producătorii stabiliţi pe teritoriul lor naţional

A se vedea de asemenea în acest sens concluziile avocatului general Reischl din 23 septembrie 1982 prezentate în cauza Roquette Frères/Consiliul (hotărârea din 30 septembrie 1982, 242/81, Rec, p. 3213, 3234).

.40.Desigur, acţiunea autorităţilor naţionale era, de altfel, în mare măsură, prestabilită în privinţa conţinutului său. Astfel, statele membre nu aveau dreptul de a depăşi cantităţile de bază globale de izoglucoză ce le fuseseră alocate şi trebuiau, în plus, să aloce o nouă cotă A şi o nouă cotă B - în cantitatea prestabilită la nivelul reglementării comunitare - fiecărei întreprinderi producătoare de izoglucoză căreia îi fuseseră deja acordate cote anterior, în cursul unei perioade de referinţă date

Aceasta rezultă, în funcţie de perioada de referinţă, din articolul 24 din Regulamentul nr. 1785/81 (perioadă de referinţă: 1 iulie 1980-30 iunie 1981), din articolul 27 din Regulamentul nr. 2038/1999 (perioadă de referinţă: 1 iulie 1994-30 iunie 1995) şi din articolul 11 din Regulamentul nr. 1260/2001 (perioadă de referinţă: 1 iulie 2000-30 iunie 2001).

. Acestea trebuiau de asemenea să treacă în sarcina întreprinderilor producătoare de izoglucoză consecinţele posibilelor modificări ale cantităţilor proprii de bază, astfel cum rezultau din Regulamentele nr. 2073/2000, nr. 1260/2001, nr. 1745/2002 şi nr. 1739/2003.41.Cu toate acestea, contrar punctului de vedere exprimat de către Comisie, astfel de limite de apreciere acordate autorităţilor naţionale nu permit, prin ele însele, să se concluzioneze că diferiţii producători de izoglucoză sunt direct vizaţi. Într-adevăr, faptul că dreptul comunitar conferă organelor care au sarcina punerii în executare a dispoziţiilor în litigiu o putere de apreciere deosebit de extinsă nu reprezintă aspectul decisiv în această privinţă; în orice caz, organele respective nu dispun de o putere de apreciere nelimitată, întrucât sunt obligate să respecte dreptul comunitar şi, mai ales, drepturile fundamentale ale Comunităţii. Dimpotrivă, este exclus ca particularii să poată fi direct vizaţi, din moment ce organele naţionale dispun de o putere de apreciere - a cărei întindere este, după caz, limitată - cu ocazia punerii în executare a unui act al Comunităţii şi, astfel, din punctul de vedere al unui particular, conţinutul exact al unei măsuri de punere în executare nu este prestabilit.42.Aceasta este situaţia care caracterizează prezenta cauză. O întreprindere precum Roquette Frères nu putea prevedea de la bun început cantitatea exactă a cotelor de izoglucoză alocate acesteia de către autorităţile naţionale, întrucât - cel puţin teoretic -exista permanent posibilitatea ca noi întreprinderi producătoare de izoglucoză să intre pe piaţă. Împrejurarea că în realitate nu a avut loc nicio asemenea intrare pe piaţă şi că autorităţile franceze au alocat întotdeauna în întregime cantităţile de bază repartizate Franţei metropolitane către Roquette Frères, în calitatea sa de unic producător de izoglucoză din această ţară, nu este de natură să afecteze această concluzie. Într-adevăr, în orice caz, organizarea comună a pieţelor în sectorul zahărului, ca atare, nu dispunea de niciun mecanism automat de punere în aplicare a regimului de cote stabilit prin dreptul comunitar de către autorităţile naţionale.43.întrucât dispoziţiile în litigiu impun adoptarea de măsuri naţionale de punere în executare, iar statele membre dispun de o anumită marjă de apreciere în această materie, Roquette Frères nu era nicidecum direct vizată de aceste prevederi.<TI><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>Interesul individual</TXT></NP></TI>44.O persoană fizică sau juridică nu este avută în vedere în mod individual de un act comunitar decât dacă este vizată de actul în cauză datorită anumitor calităţi particulare sau datorită unei situaţii de fapt care o caracterizează în raport cu orice altă persoană şi, prin urmare, o individualizează ca şi cum ar fi destinatar

Jurisprudentă constantă: a se vedea în special hotărârea din 15 iulie 1963, Plaumann/Comisia (25/62, Rec, 1963, p. 197, 222), hotărârea Unión de Pequeños Agricultores/Consiliul, citată la nota de subsol 2 (punctul 36), şi hotărârea Comisia/Jégo-Quéré, citată la nota de subsol 3 (punctul 45).

.45.în cadrul regimului în vigoare anterior adoptării dispoziţiilor în litigiu, întemeiat pe prevederile Regulamentului nr. 1293/79

A se vedea articolul 9 din Regulamentul nr. 1111/77 coroborat cu anexa II la respectivul regulament, în versiunea rezultată în urma adoptării Regulamentului nr. 1293/79.

, legiuitorul comunitar procedase el însuşi la alocarea cotelor de izoglucoză specifice către diferitele întreprinderi producătoare. Prin urmare, Roquette Frères era în continuare desemnată nominal în cadrul acestei reglementări, în acest context, Curtea a admis în mod expres că Roquette Frères era în mod individual avută în vedere, în sensul articolului 173 al doilea paragraf din Tratatul CEE (devenit articolul 173 al doilea paragraf din Tratatul CEE, devenit, la rândul său, după modificare, articolul 230 al patrulea paragraf CE), atunci când a formulat o acţiune în anularea Regulamentului nr. 1293/79

Hotărârea din 29 octombrie 1980, Roquette Frères/Consiliul, citată la nota de subsol 5 (punctele 15 şi 16). A se vedea în acelaşi sens hotărârea Maïzena/Consiliul, citată la nota de subsol 15 (punctele 15 şi 16). Tot admisibilă a fost declarată şi acţiunea formulată de Roquette Frères împotriva Regulamentelor nr. 387/81 şi nr. 388/81, al căror conţinut, din perspectiva prezentului litigiu, era similar celui al Regulamentului nr. 1293/79 (a se vedea în acest context jurisprudenţa citată la nota de subsol 18, precum şi punctul 8 din prezentele concluzii). Pentru alte cauze în care au fost desemnate nominal întreprinderi prin regulamente ale Comunităţii şi în care acţiunea a fost declarată admisibilă, a se vedea în special hotărârea din 21 februarie 1984, Allied Corporation şi alţii/Comisia (239/82 şi 275/82, Rec, p. 1005, punctele 12 şi 14), hotărârea din 20 martie 1985, Timex/Consiliul şi Comisia (264/82, Rec, p. 849, punctul 15), şi hotărârea Nachi Europe, citată la nota de subsol 33 (punctul 39 coroborat cu punctul 3), toate referitoare la măsuri de protecţie în materia politicii comerciale.

.46.În schimb însă, astfel cum am arătat deja, în toate organizările comune ale pieţelor din sectorul zahărului în vigoare începând cu 1 iulie 1981, în cadrul cărora au fost adoptate toate dispoziţiile în litigiu, nu au mai fost stabilite decât cantităţi de bază globale pentru fiecare stat membru şi revenea autorităţilor naţionale respective sarcina de a repartiza cantităţile de bază sub formă de cote între întreprinderile producătoare de izoglucoză care îşi desfăşurau activitatea pe teritoriul statului respectiv

A se vedea, pentru o expunere detaliată, punctele 9-17 din prezentele concluzii.

.47.Rezultă astfel că Roquette Frères nu mai era desemnată nominal prin dispoziţiile în litigiu în calitate de destinatar al unor cote de izoglucoză determinate

în această privinţă, prezenta cauză se distinge, de exemplu, de cauza Nachi Europe, în care a fost pronunţată hotărârea citată la nota de subsol 33 (în special punctele 3 şi 39), în care regulamentul atacat nominaliza compania în cauză, precum şi o întreprindere cu care aceasta era asociată.

, ci reprezenta numai una dintre componentele categoriei pur generice de producători de izoglucoză din Comunitate. În consecinţă, aceasta nu mai intra în câmpul de aplicare a dispoziţiilor în litigiu decât datorită unor criterii obiective, formulate în mod general şi abstract, în calitatea sa de agent economic activând pe piaţa izoglucozei. Potrivit unei jurisprudenţe constante, aceste elemente nu sunt suficiente pentru a putea considera că o întreprindere este avută în vedere în mod individual în sensul articolului 230 al patrulea paragraf CE

Hotărârea din 24 februarie 1987, Deutz und Geldermann/ Consiliul (26/86, Rec, p. 941, punctul 12), hotărârea din 15 iunie 1993, Abertal şi alţii/Comisia (C-213/91, Rec, p. I-3177, punctele 19 şi 20), hotărârea din 22 noiembrie 2001, Antillean Rice Mills/Consiliul (C-451/98, Rec, p. I-8949, punctul 51) şi hotărârea Comisia/Jégo-Quéré, citată la nota de subsol 3 (punctele 43 şi 46). A se vedea, în acelaşi sens, hotărârea Plaumann/Comisia, citată la nota de subsol 50 (p. 222).

.48.De asemenea, nu s-ar putea susţine, în favoarea existenţei dreptului de a acţiona al unei înteprinderi precum Roquette Frères, faptul că aceasta din urmă este unul dintre puţinii producători de izoglucoză din cadrul Comunităţii, chiar singurul din Franţa metropolitană, ceea ce face ca, practic, cotele de izoglucoză repartizate acestui teritoriu să îi fie întotdeauna alocate integral. Într-adevăr, chiar în cazul în care numărul şi identitatea întreprinderilor vizate de un regulament la o anumită dată pot fi determinate cu suficientă precizie, această împrejurare nu conferă acestor întreprinderi dreptul de a acţiona atâta vreme cât nu sunt vizate, precum în speţă, decât pe baza unor criterii obiective, formulate în mod general şi abstract, iar alţi operatori economici, încă neinteresaţi la momentul adoptării regulamentului în cauză, ar putea fi vizaţi în viitor de actul respectiv ca urmare a începerii desfăşurării unei anumite activităţi

A se vedea în acest sens hotărârea din 16 martie 1978, UNICME/Consiliul (123/77, Rec, p. 845, punctul 16), hotărârea din 29 ianuarie 1985, Binderer/Comisia (147/83, Rec, p. 257, punctul 13), hotărârea Deutz und Geldermann, citată la nota de subsol 55 (punctul 8), hotărârea Abertal şi alţii/Comisia, citată la nota de subsol 55 (punctele 17, 19 şi 20), precum şi hotărârea Comisia/Jégo-Quéré, citată la nota de subsol 3 (punctul 46). A se vedea de asemenea concluziile avocatului general Reischl prezentate în cauza Roquette Frères/Consiliul (hotărârea din 30 septembrie 1982, 242/81, citată la nota de subsol 48, p. 3233).

.49.Reglementarea referitoare la transferul cotelor, aplicabilă începând cu data intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1785/81, indică faptul că legiuitorul comunitar a considerat în mod expres ca fiind posibilă lansarea pe piaţă a unor noi operatori potenţiali atunci când a adoptat dispoziţiile în litigiu

Articolul 25 din Regulamentul nr. 1785/81, articolul 30 din Regulamentul nr. 2038/1999 si articolul 12 din Regulamentul nr. 1260/2001.

. Astfel cum am indicat deja, reglementarea în cauză permite autorităţilor naţionale să transfere, în limita de 10 %, cotele producătorilor de izoglucoză existenţi către alte întreprinderi, inclusiv către întreprinderi care nu dispuneau de cote până în momentul respectiv.50.Chestiunea existenţei dreptului societăţii Roquette Frères de a acţiona ar putea cel mult să facă obiectul unei aprecieri diferite în condiţiile în care s-ar stabili că, la data adoptării dispoziţiilor în litigiu, această întreprindere aparţinea unui grup restrâns de persoane interesate care se distingeau de alţi reclamanţi potenţiali, spre exemplu prin formularea de cereri sau încheierea de contracte specifice ori pentru faptul că aveau o poziţie juridică garantată

A se vedea în special hotărârea din 1 iulie 1965, Tpfer şi Getreide-Import/Comisia, (106/63 şi 107/63, Rec, p. 525, 548), hotărârea din 13 mai 1971, International Fruit Company şi alţii/Comisia (41/70-44/70, Rec, p. 411, punctele 16-22), hotărârea din 17 ianuarie 1985, Piraiki-Patraiki şi altii/Comisia (11/82, Rec, p. 207, punctul 19), şi hotărârea din 18 mai 1994, Codorniu/Consiliul (C-309/89, Rec, p. I-1853, punctele 21 şi 22).

. Or, aceste împrejurări nu există în prezenta cauză.51.în particular, Roquette Frères nu putea avea o poziţie juridică garantată ca urmare a simplului fapt că i se alocaseră iniţial, şi anume înainte de adoptarea dispoziţiilor în litigiu, cote de izoglucoză în temeiul unui regulament comunitar

A se vedea Regulamentul nr. 1111/77, menţionat la punctele 6-8 din prezentele concluzii, şi în special articolul 9 şi anexa II la acest regulament, în versiunile succesive rezultate în urma adoptării Regulamentelor nr. 1293/79, nr. 387/81 si nr. 388/81.

. Într-adevăr, aceste cote nu fuseseră alocate de la bun început societăţii Roquette Frères decât pentru perioade bine determinate, şi anume între 1 iulie 1979 şi 30 iunie 1980 şi între 1 iulie 1980 şi 30 iunie 1981. Această alocare nu permitea nicidecum să se deducă în ce fel erau calculate şi repartizate cotele respective pentru perioadele ulterioare şi ce cantitate urma să revină societăţii Roquette Frères.52.Desigur, este adevărat faptul că, privite numai prin prisma cifrelor, cantităţile de bază de izoglucoză alocate fiecărui stat membru pentru perioada de după 1 iulie 1981 erau identice, în continuare, cu cotele de izoglucoză care fuseseră alocate direct diferitelor întreprinderi înaintea acestei date. Rezultă că toate cantităţile de bază repartizate Franţei metropolitane prin Regulamentul nr. 1785/81 erau identice cu cotele pe care chiar Roquette Frères le obţinuse pentru cele două perioade de douăsprezece luni anterioare. Cu toate acestea, spre deosebire de metoda de calcul utilizată înainte de 1 iulie 1981

La baza calculului cotelor alocate întreprinderilor pentru perioada anterioară datei de 1 iulie 1981 (de la 1 iulie 1979 la 30 iunie 1980 şi de la 1 iulie 1980 la 30 iunie 1981) a stat producţia întreprinderilor respective în perioada cuprinsă între 1 noiembrie 1978 şi 30 aprilie 1979.

, producţia de izoglucoză obţinută de fiecare dintre întreprinderile vizate nu mai fusese avută în vedere, în cadrul dispoziţiilor în litigiu, în mod explicit ca bază de calcul a cantităţilor de bază de izoglucoză pe care autorităţile naţionale trebuiau din acel moment să le repartizeze pe teritoriul respectiv

Prezenta cauză se distinge în această privinţă, de exemplu, de cauza Nachi Europe, în care a fost pronunţată hotărârea citată la nota de subsol 33 (în special punctele 3 şi 39), în care calculele efectuate în regulamentul atacat erau întemeiate expres pe datele comerciale ale întreprinderii respective şi ale unei alte întreprinderi cu care aceasta era asociată. A se vedea în acest sens al şaselea şi al şaptesprezecelea considerent ale Regulamentului (CEE) nr. 2849/92 al Consiliului din 28 septembrie 1992 de modificare a dreptului antidumping instituit definitiv prin Regulamentul (CEE) nr. 1739/85 privind importurile provenind din Japonia de rulmenţi cu bile cu diametrul exterior mai mare de 30 de milimetri (JO L 286, p. 2).

. Aceste cantităţi de bază nu reprezentau nimic mai mult decât limitele maxime globale, cu incidenţă atât asupra producătorilor de izoglucoză deja prezenţi pe piaţă, cât şi asupra potenţialilor noi operatori şi care, prin urmare, afectau toţi producătorii în acelaşi mod.53.Prin urmare, începând cu 1 iulie 1981, Roquette Frères nu mai era individualizată în acelaşi mod ca şi cum ar fi fost destinatar şi, în ceea ce priveşte dispoziţiile în litigiu, nu se mai distingea de alţi potenţiali reclamanţi. În lipsa unui interes individual, o acţiune introdusă împotriva dispoziţiilor în litigiu de către Roquette Frères în temeiul articolului 230 al patrulea paragraf CE nu ar fi putut să fie admisibilă

A se vedea în acelaşi sens concluziile avocatului general Reischl, citate la nota'de subsol 56 (p. 3233).

.<TI><NP><NO.P>c)</NO.P><TXT>Există cel puţin îndoieli serioase în ceea ce priveşte dreptul societăţii Roquette Frères de a acţiona</TXT></NP></TI>54.Pe baza considerentelor ce precedă, o acţiune în anularea dispoziţiilor în litigiu formulată de Roquette Frères în temeiul articolului 230 al patrulea paragraf CE nu ar fi fost admisibilă. Cu toate acestea, chiar în condiţiile în care s-ar fi ajuns la concluzia că acţiunile în anulare formulate de către Roquette Frères ar fi fost admisibile, ar mai fi trebuit să se examineze dacă această întreprindere ar fi avut fără îndoială calitatea de a acţiona

A se vedea în acest sens punctul 33 din prezentele concluzii şi jurisprudenţa citată la nota de subsol 42.

.55.în acest context, este evident că nu pot fi relevante sub acest aspect îndoielile percepute doar în mod subiectiv de potenţiala reclamantă. Într-adevăr, în caz contrar, criteriul de opţiune între acţiunea în anulare intentată în faţa instanţelor comunitare şi excepţia de nelegalitate ridicată în faţa instanţelor naţionale ar depinde, în definitiv, de afirmaţiile unui particular, care nu ar putea fi decât cu greu verificate în mod obiectiv. Persoana interesată ar putea astfel, aproape fără vreo restricţie, să repună în cauză chiar a posteriori actele emise de Comunitate şi să eludeze astfel caracterul definitiv al acestora.56.Dimpotrivă, trebuie să se examineze pe baza tuturor împrejurărilor cauzei dacă particularul avea în mod obiectiv un motiv legitim de a se îndoi de admisibilitatea unei acţiuni în anulare pe care trebuia, eventual, să o introducă. Prin urmare, criteriul decisiv constă în existenţa sau inexistenţa unor incertitudini obiective privitoare la dreptul persoanelor fizice sau juridice de a acţiona în temeiul articolului 230 al patrulea paragraf CE.57.Şi în privinţa acestui aspect, opiniile sunt împărţite între părţile din procedura în faţa Curţii. În timp ce Roquette Frères şi Consiliul susţin că îndoielile în privinţa dreptului întreprinderii de a formula o acţiune la instanţele comunitare sunt fondate, Comisia şi guvernul francez susţin punctul de vedere contrar.58.în speţă, faptul că, prin hotărârea din 30 septembrie 1982, Curtea respinsese deja ca inadmisibilă o acţiune introdusă de către Roquette Frères împotriva primului regulament în litigiu în cauză, şi anume Regulamentul nr. 1785/81, capătă o importanţă specială

Hotărârea din 30 septembrie 1982, Roquette Frères/Consiliul (242/81), citată la nota de subsol 48 (punctele 9 şi 10).

. Este adevărat că, în motivarea acestei hotărâri, Curtea se limita în mod expres la aprecierea admisibilităţii acţiunii introduse de un particular împotriva taxei pe producţia de izoglucoză prevăzută de Regulamentul nr. 1785/81

Ibidem (punctul 8). Normele aplicabile acestei taxe erau prevăzute la articolul 28 din Regulamentul nr. 1785/81.

. Cu toate acestea, în cadrul concluziilor prezentate în aceeaşi cauză, avocatul general Reischl examinase în mod global problematica admisibilităţii acţiunii formulate de către Roquette Frères şi înlăturase această posibilitate în măsura în care acţiunea putea afecta regimul de cote de producţie de izoglucoză, de interes în prezenta cauză

Concluziile citate la nota de subsol 56 (p. 3233 şi următoarele).

.59.Având în vedere această situaţie, Roquette Frères ar fi putut presupune în mod legitim că nu avea calitate să atace dispoziţiile în litigiu

Aceasta nu priveşte numai dispoziţiile în litigiu din Regulamentul nr. 1785/81, ci şi eventualele acţiuni introduse împotriva unor acte comparabile adoptate ulterior, şi anume, în prezenta cauză, Regulamentele nr. 2038/1999, nr. 2073/2000, nr. 1260/2001, nr. 1745/2002 şi nr. 1739/2003, cărora le sunt aplicabile analizele avocatului general Reischl din cadrul concluziilor sale citate la nota de subsol 56 (p. 3233 şi următoarele).

. O asemenea apreciere ar putea fi, în orice caz, considerată întemeiată, întrucât este conformă opiniei exprimate de un avocat general al Curţii cu privire la o chestiune asupra căreia Curtea nu s-a pronunţat în sens contrar în cadrul hotărârii pronunţate la acea dată.60.Această concluzie pare cu atât mai întemeiată cu cât, la data adoptării dispoziţiilor în litigiu, nu exista nici jurisprudenţă contrară a Curţii pe baza căreia reclamanta din acţiunea principală să fi putut stabili cu certitudine că acţiunea pe care trebuia să o introducă împotriva acestor prevederi ar fi fost admisibilă

în particular, situaţia societăţii Roquette Frères nu este comparabilă cu cea a unui exportator care atacă un regulament de instituire a unui drept antidumping, astfel încât, de exemplu, hotărârea Nachi Europe, citată la nota de subsol 33 (punctele 38 şi 39), nu ar putea fi aplicabilă prezentei cauze (a se vedea de asemenea pentru acest aspect notele 54 şi 61).

. Dimpotrivă, aceasta putea considera că, potrivit unei jurisprudenţe constante, dispoziţiile în litigiu erau elemente componente ale regulamentelor ale căror prevederi vizau, în termeni generali, numai categorii de persoane determinate în mod abstract şi situaţii individualizate obiectiv şi că, prin urmare, nu avea deschisă calea acţiunii în anularea regulamentelor amintite la instanţele comunitare

Hotărârea Accrington Beef şi alţii, citată la nota de subsol 33 (punctul 15). A se vedea de asemenea analiza de la punctele 37-53 din prezentele concluzii, precum şi jurisprudenţa citată la nota de subsol 55.

.61.Pentru acest motiv, Roquette Frères putea să aibă în mod legitim îndoieli în privinţa dreptului său de a introduce o acţiune împotriva dispoziţiilor în litigiu.<TI><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Concluzie intermediară</TXT></NP></TI>62.Pe baza considerentelor ce precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că o acţiune în anularea articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1785/81, a articolului 27 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2038/1999, a articolului 1 din Regulamentul nr. 2073/2000, a articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1260/2001, a articolului 1 din Regulamentul nr. 1745/2002 şi a articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 1739/2003 formulată de societatea Roquette Frères în temeiul articolului 230 al patrulea paragraf CE nu ar fi fost fără îndoială admisibilă în faţa instanţelor comunitare.<TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Cu privire la a doua întrebare preliminară: validitatea diferitelor dispoziţii privitoare la cantităţile de bază de producţie de izoglucoză cuprinse în regulamentele comunitare</TXT></NP></TI>63.Prin cea de a doua întrebare, instanţa de trimitere solicită Curţii să examineze validitatea dispoziţiilor în litigiu în măsura în care acestea stabilesc cantităţile de bază de izoglucoză pentru Franţa metropolitană.64.în motivarea îndoielilor sale privitoare la validitatea dispoziţiilor în litigiu, instanţa de trimitere indică faptul că, probabil, cantităţile de bază de izoglucoză pentru Franţa metropolitană au fost calculate în mod eronat la nivel comunitar, întrucât nu s-ar fi ţinut seama de izoglucoza produsă în acest stat membru între 1 noiembrie 1978 şi 30 aprilie 1979 ca produs intermediar servind la realizarea altor produse destinate vânzării.65.Pretinsa eroare se referă la calculele efectuate cu ocazia introducerii iniţiale a regimului de cote pentru izoglucoza şi are în vedere, aşadar, regimul anterior adoptării dispoziţiilor în litigiu

A se vedea Regulamentul nr. 1111/77, menţionat la punctele 6-8 din prezentele concluzii, în special articolul 9 şi anexa II la acest regulament, în versiunile succesive rezultate în urma adoptării Regulamentelor nr. 1293/79, nr. 387/81 si nr. 388/81.

. Or, această eroare s-ar fi perpetuat în timp şi s-ar fi extins şi asupra fiecăreia dintre dispoziţiile în litigiu în speţă, întrucât cotele stabilite iniţial ar fi fost, în cele din urmă, menţinute şi pentru viitor sub forma unor cantităţi de bază alocate diferitelor state membre.66.în timp ce Roquette Frères susţine existenţa unei astfel de erori şi, prin urmare, a lipsei de valabilitate a dispoziţiilor în litigiu, toate celelalte părţi în procedura din faţa Curţii consideră că aceste prevederi sunt valide.<TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Context: distincţia între izoglucoza standard şi izoglucoza ca produs intermediar pentru fabricarea izoglucozei îmbogăţite</TXT></NP></TI>67.Din punct de vedere tehnic, izoglucoza este obţinută prin izomerizarea siropului de glucoză. Într-o prezentare succintă, se pot distinge două produse finale, în funcţie de puterea de îndulcire şi de compoziţia chimică a acestora, produse definite de către avocatul general Tesauro în mod expresiv prin intermediul noţiunilor de izoglucoză standard şi de izoglucoză îmbogăţită

Concluziile prezentate în cauza Roquette Frères (hotărârea din 13 februarie 1992, citată la nota de subsol 7, punctele 2 si 3).

. În cadrul procesului de fabricare a acestui din urmă produs se obţine deopotrivă şi izoglucoza ca produs intermediar.68.Astfel, după o unică izomerizare a siropului de glucoză, se obţine izoglucoza standard, soluţie compusă din părţi aproape egale de molecule de glucoză şi de fructoză şi ale cărei compoziţie chimică şi putere de îndulcire se apropie de cele ale zahărului lichid

Hotărârea din 13 februarie 1992, Roquette Frères, citată la nota de subsol 7 (punctul 3) şi concluziile avocatului general Tesauro prezentate în aceeaşi cauză (punctul 2).

. Aceasta se comercializează ca produs de substituţie directă a zahărului lichid. Potrivit propriilor sale indicaţii, Roquette Frères comercializează un astfel de produs sub denumirea comercială méliose”.69.în comparaţie cu izoglucoza standard, izoglucoza îmbogăţită are un conţinut de fructoză net superior

Potrivit indicaţiilor societăţii Roquette Frères, poate fi vorba chiar de fructoză cristalizată în stare pură.

 şi, prin urmare, şi o putere de îndulcire net superioară. Potrivit propriilor sale afirmaţii, Roquette Frères fabricase un asemenea produs în trecut sub denumirea comercială lévulose. Pentru a obţine izoglucoza îmbogăţită, se separă, după o primă izomerizare, moleculele de glucoză şi de fructoză prin mai multe operaţiuni succesive, apoi se supun moleculele de glucoza unei noi izomerizări

Hotărârea din 13 februarie 1992, Roquette Frères, citată la nota de subsol 7 (punctul 4), şi concluziile avocatului general Tesauro prezentate în aceeaşi cauză (punctul 2). Se utiliza în parte, în locul glucozei pure, şi un amestec de glucoză şi fructoză, în vederea efectuării operaţiunilor de izomerizare ulterioare (a se vedea punctul 5 din hotărârea menţionată).

. Fiecare operaţiune de această natură generează în mod corespunzător, de fiecare dată, izoglucoză ca produs intermediar, care nu este însă introdusă pe piaţă ca atare, întrucât este în întregime utilizată în cadrul operaţiunilor de transformare ulterioară în vederea obţinerii de izoglucoză îmbogăţită.70.Regimul de cote de producţie de izoglucoză nu se aplică numai izoglucozei introduse efectiv pe piaţă, ci şi izoglucozei utilizate ca produs intermediar pentru realizarea unui alt produs destinat vânzării şi care dispare la finalul procesului de producţie. Astfel a decis Curtea în cadrul unei hotărâri din 13 februarie 1992, privitoare, şi de data aceasta, la Roquette Frères

Hotărârea din 13 februarie 1992, citată la nota de subsol 7 (punctul 38 şi punctul 3 din dispozitiv).

. Curtea a precizat în plus că, în cadrul fiecărei operaţiuni succesive de izomerizare a unui sirop de glucoza conţinând, în greutate netă în stare uscată, după o primă izomerizare, cel puţin 10 % fructoză, există producţie de izoglucoză suspusă regimului de cote prevăzut de Regulamentul [nr. 1785/81], cu condiţia ca aceste operaţiuni să aibă ca efect sporirea conţinutului de fructoză al produsului final

Ibidem (punctul 34 şi punctul 2 din dispozitiv).

.71.Includerea izoglucozei obţinute doar în calitate de produs intermediar în cadrul cotelor diferiţilor producători contribuie la prevenirea eficientă a apariţiei excedentelor pe piaţa zahărului. Această includere are în vedere de asemenea să evite denaturarea concurenţei, nu numai între izoglucoză şi zahăr, ci şi între producătorii de izoglucoză, pentru garantarea echilibrului pe care legiuitorul comunitar a dorit să îl stabilească între diferiţii producători de îndulcitori

Ibidem (punctul 33 coroborat cu punctul 25).

. Tot astfel cum organizarea comună a pieţelor supune zahărul unui regim de cote fără a opera vreo distincţie între produsele intermediare şi cele finale, principiul egalităţii de tratament impune aplicarea cotelor de izoglucoză fără nicio discriminare

Ibidem (punctul 33 coroborat cu punctul 36).

.<TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Inexistenţa unei erori vădite cu ocazia determinării cantităţilor de bază de izoglucoză prin dispoziţiile în litigiu</TXT></NP></TI>72.Atunci când efectuează controlul de validitate a dispoziţiilor în litigiu, instanţa trebuie să se limiteze la a examina dacă legiuitorul comunitar nu a comis o eroare vădită în exercitarea puterii sale discreţionare sau nu a depăşit în mod vădit limitele puterii sale de apreciere

Hotărârea din 29 octombrie 1980, Roquette Frères/Consiliul, citată la nota de subsol 5 (punctul 25), şi hotărârea din 6 iulie 2000, Eridania (C-289/97, Rec, p. I-5409, punctul 49).

. Într-adevăr, în vederea punerii în aplicare a politicii agricole comune, printre altele şi în sectorul zahărului, se impune ca acesta să aprecieze situaţii economice complexe, precum şi să adopte decizii de natură economică, politică şi socială

A se vedea în acest sens hotărârea din 29 octombrie 1980, Roquette Frères/Consiliul, citată la nota de subsol 5 (punctul 25), hotărârea Eridania, citată la nota de subsol 79 (punctul 48), hotărârea din 6 decembrie 2005, ABNA si alţii (C-453/03, C-11/04, C-12/04 şi C-194/04, Rec, p. I-10423, punctul 69), şi hotărârea din 7 septembrie 2006, Spania/Consiliul (C-310/04, nepublicată încă în Recueil, punctul 96).

. Legiuitorul se bucură, în acest scop, de o putere discreţionară care nu se aplică în exclusivitate naturii şi sferei de aplicare a dispoziţiilor de adoptat, ci şi, într-o anumită măsură, constatării datelor de bază

Hotărârea din 29 octombrie 1980, Roquette Frères/Consiliul, citată la nota de subsol 5 (punctul 25), şi hotărârea Eridania, citată la nota de subsol 79 (punctul 48). A se vedea de asemenea hotărârea din 25 iunie 1997, Italia/Comisia (C-285/94, Rec, p. I-3519, punctul 23), şi hotărârea Spania/Consiliul, citată la nota de subsol 80 (punctul 121).

.73.Se consideră că presupusa eroare de calcul a Consiliului îşi avea originea în regimul anterior dispoziţiilor în litigiu şi că s-a repercutat ulterior asupra acestor prevederi. De aceea, se cuvine a se verifica, într-o primă etapă, dacă regimul precedent era afectat de o eroare vădită şi, apoi, dacă eventuala eroare a avut o influenţă decisivă asupra adoptării dispoziţiilor în litigiu în speţă. Dacă astfel stau lucrurile, ar trebui să se constate nevaliditatea acestora.<TI><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Inexistenţa unei erori vădite la adoptarea regimului precedent</TXT></NP></TI>74.în reglementarea anterioară dispoziţiilor în litigiu, care se întemeia pe Regulamentul nr. 1293/79

Articolul 9 din Regulamentul nr. 1111/77 coroborat cu anexa II la acest regulament, în versiunile rezultate în urma adoptării Regulamentului nr. 1293/79, precum şi, ulterior, a Regulamentelor nr. 387/81 şi nr. 388/81.

, criteriul fundamental al determinării cantitative a cotelor de izoglucoză era producţia individuală a fiecărui producător în cursul perioadei de referinţă, cuprinsă între 1 noiembrie 1978 şi 30 aprilie 1979. În plus, erau luate în considerare capacităţile tehnice anuale de producţie ale diferitelor întreprinderi

Al şaptelea considerent al Regulamentului nr. 1293/79 şi articolul 9 alineatele (1)-(3) din Regulamentul nr. 1111/77, astfel cum a fost modificat de Regulamentul nr. 1293/79.

.75.Astfel cum s-a dovedit ulterior, Consiliul nu dispunea la acea dată, ca bază de calcul, decât de datele colectate în cursul perioadei de referinţă, iar acestea nu includeau izoglucoza produsă de Roquette Frères ca simplu produs intermediar. Or, pentru a reda în întregime producţia şi capacităţile diferitor producători şi a răspunde finalităţii şi înţelesului regimului de cote, acesta ar fi trebuit să ia în considerare cantităţile de astfel de produs intermediar în sensul hotărârii din 13 februarie 1992, Roquette Frères

Hotărârea citată la nota de subsol 7 (punctul 38 şi punctul 3 din dispozitiv). A se vedea de asemenea în această privinţă punctul 70 din prezentele concluzii. În acest sens, se impune şi trimiterea la jurisprudenţa constantă potrivit căreia interpretarea pe care Curtea o dă unei norme de drept comunitar, în exercitarea competenţei ce îi este conferită de articolul 234 CE, clarifică şi precizează, atunci când este necesar, semnificaţia şi sfera de aplicare a normei respective, astfel cum aceasta trebuie sau ar fi trebuit să fie înţeleasă şi aplicată de la data intrării sale în vigoare (a se vedea în special hotărârea din 27 martie 1980, Denkavit italiana, 61/79, Rec, p. 1205, punctul 16, hotărârea din 13 ianuarie 2004, Kühne & Heitz, C-453/00, Rec, p. I-837, punctul 21, hotărârea din 10 ianuarie 2006, Skov şi Bilka, C-402/03, Rec, p. I-199, punctul 50, si hotărârea din 5 octombrie 2006, Nădasdi si alţii, C-290/05 şi C-333/05, Rec, p. I-10115, punctul 62).

. Analizând retrospectiv, Consiliul a comis o eroare în ceea ce priveşte acest aspect atunci când a stabilit cotele de izoglucoză aplicabile societăţii Roquette Frères în cadrul Regulamentului nr. 1293/79.76.Cu toate acestea, chestiunea dacă era vorba de o eroare vădită trebuie apreciată în funcţie de totalitatea circumstanţelor ce caracterizează cazul din speţă. Cu privire la acest aspect, trebuie verificat dacă un observator rezonabil ar fi putut şi ar fi trebuit să distingă fără dificultate, începând cu data la care Consiliul urma să ia decizia, faptul că se comisese o eroare în privinţa calculului cantităţilor produse.77.în cadrul prezentei cauze, este necesar să se arate că datele pertinente referitoare la capacităţile şi la producţia obţinută de Roquette Frères în decursul perioadei de referinţă proveneau chiar de la această întreprindere. S-au folosit, pe de o parte, indicaţiile furnizate chiar de către Roquette Frères privind capacitatea sa de producţie şi, pe de altă parte, comunicările lunare emise de Republica Franceză privitoare la producţia de izoglucoză pe teritoriul său

Statele membre erau obligate să adreseze astfel de comunicări Comisiei în temeiul articolului 1 din Regulamentul (CEE) nr. 1471/77 al Comisiei din 30 iunie 1977 privind comunicările statelor membre referitoare la izoglucoză (JO L 162, p. 13).

, ce se întemeiau tot pe informaţiile furnizate de către Roquette Frères.78.în limitele puterii discreţionare de care dispune la stabilirea datelor de bază privind regimul de cote proiectat

A se vedea în acest sens punctul 72 din prezentele concluzii şi jurisprudenţa citată la nota de subsol 81.

, Consiliul era îndreptăţit să se întemeieze pe indicaţiile provenind de la înseşi întreprinderile interesate.79.La data adoptării Regulamentului nr. 1293/79, Consiliul nu avea în mod obiectiv niciun motiv pentru a se îndoi de exactitatea acestor indicaţii, cu atât mai mult cu cât, în vederea alocării cotelor, era chiar în interesul întreprinderilor vizate să nu procedeze la o subevaluare a producţiei şi a capacităţilor proprii, indicând astfel cantităţi care să fie inferioare celor reale.80.Contrar celor pretinse de Roquette Frères, întreprinderile interesate ar fi putut şi ar fi trebuit deja să ştie la data respectivă că indicaţiile pe care le furnizau trebuiau să includă nu doar izoglucoza efectiv introdusă pe piaţă, ci şi izoglucoza obţinută ca produs intermediar. Într-adevăr, niciuna dintre prevederile comunitare aplicabile nu făcea distincţia între izoglucoza comercializată ca produs final şi izoglucoza obţinută ca simplu produs intermediar, distincţie care ar fi reprezentat, în percepţia unui producător, o justificare pentru furnizarea de indicaţii cantitative în ceea priveşte produsele finale pe care le comercializase efectiv, nu însă şi în privinţa produselor intermediare.81.Atunci, ca şi în prezent, criteriul esenţial al prevederilor comunitare ce vizează limitarea cantităţilor de izoglucoză pe piaţa comună nu îl reprezenta cantitatea de izoglucoză vândută pe piaţă, ci cantitatea produsă. Astfel, chiar dinaintea instaurării regimului de cote pentru izoglucoză, taxa prevăzută la articolul 9 din Regulamentul nr. 1111/77

Regulamentul nr. 1111/77 în versiunea sa iniţială.

 era legată de producţia, iar nu de comercializarea izoglucozei. Tot astfel, comunicările pe care statele membre trebuiau să le adreseze Comisiei în temeiul articolului 1 din Regulamentul nr. 1471/77 făceau mereu trimitere la cantităţile produse în cursul unei luni date.82.Pentru motivele expuse mai sus, ajungem la concluzia că, prin adoptarea regimului anterior dispoziţiilor în litigiu, Consiliul nu a comis o eroare vădită bazându-se, pentru calculul cotelor, pe datele privitoare la capacităţile proprii de producţie de izoglucoză şi la cantităţile produse care proveneau chiar de la Roquette Frères.<TI><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>Inexistenţa unei influenţe decisive asupra dispoziţiilor în litigiu</TXT></NP></TI>83.Cu toate acestea, chiar presupunând că regimul precedent era afectat de o eroare vădită, ar rămâne de examinat dacă o asemenea eroare a avut o influenţă decisivă asupra dispoziţiilor în litigiu adoptate ulterior. Cu privire la acest aspect, este necesar să fie avute în vedere următoarele elemente.84.Desigur, este adevărat faptul că, în privinţa Franţei metropolitane, cantităţile de bază de izoglucoză alocate începând cu 1 iulie 1981 au fost identice pentru mai mulţi ani cu cotele care fuseseră alocate direct către Roquette Frères în cursul celor două perioade precedente de câte douăsprezece luni. Cu toate acestea, spre deosebire de metoda utilizată în cursul perioadei anterioare datei de 1 iulie 1981, producţia de izoglucoză a diferitelor întreprinderi nu a mai constituit în mod expres, nici în cadrul Regulamentului nr. 1785/81, nici în cadrul tuturor celorlalte dispoziţii litigioase, baza de calcul a cantităţilor de bază de izoglucoză alocate statelor membre

în schimb, acesta a mai fost cazul în cursul regimului precedent. A se vedea, în privinţa acestui punct, articolul 9 alineatele (1)-(3) din Regulamentul nr. 1111/77, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1293/79, precum şi al şaptelea considerent al acestui din urmă regulament.

.85.în plus, reiese din preambulul Regulamentului nr. 1785/81 că, prin instaurarea noii organizări comune a pieţelor în sectorul zahărului, aplicabilă de la 1 iulie 1981, legiuitorul comunitar a acţionat din nou sub presiunea excedentelor structurale care puteau fi constatate în cadrul Comunităţii în materie de îndulcitori

Al doilea considerent al Regulamentului nr. 1785/81.

. Modificarea regimului de cote de producţie de zahăr şi de izoglucoză s-a realizat cu scopul explicit de a ţine seama, printre altele, de evoluţiile recente la nivelul producţiei

Al unsprezecelea considerent al Regulamentului nr. 1785/81.

.86.Toate aceste elemente sugerează că un ansamblu de factori a jucat un rol şi a influenţat evaluarea efectuată de Consiliu atunci când a stabilit cantităţile de bază de izoglucoză aplicabile începând cu 1 iulie 1981. În schimb însă, nu există indicii suficiente în sprijinul ipotezei că acesta s-ar fi lăsat ghidat în mod exclusiv - sau cel puţin în mod semnificativ — de producţia reală de izoglucoză a diferitelor întreprinderi în cursul perioadelor anterioare atunci când a adoptat Regulamentul nr. 1785/81.87.Prin urmare, nu se poate conchide cu toată certitudinea că o eventuală eroare de apreciere a Consiliului, intervenită cu ocazia adoptării regimului precedent, a avut o influenţă decisivă asupra dispoziţiilor în litigiu. Acest fapt este adevărat chiar şi în privinţa stabilirii cantităţilor de bază de izoglucoză în prima dispoziţie în litigiu, şi anume articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1785/81.88.Această concluzie este valabilă a fortiori în privinţa dispoziţiilor în litigiu cuprinse în regulamentele ulterioare. Într-adevăr, pe de o parte, la data adoptării acestora, regimul precedent era şi mai îndepărtat în timp, şi anume cu mai mult de 20 de ani

Regulamentul nr. 1293/79 a fost adoptat la 25 iunie 1979, iar Regulamentul nr. 2038/1999 la 13 septembrie 1999.

. Pe de altă parte, Comunitatea îşi asumase între timp anumite angajamente internaţionale

Este vorba de acordul privind agricultura menţionat la nota de subsol 25.

 ce puteau juca un rol încă de la data stabilirii cantităţilor de bază de izoglucoză prin Regulamentul nr. 2038/1999

A se vedea al treisprezecelea şi al şaisprezecelea considerent al Regulamentului nr. 2038/1999.

 şi care, în orice caz, au jucat în mod indiscutabil un astfel de rol ulterior.89.în aceste împrejurări, nu constatăm niciun indiciu suficient pentru a concluziona că o eventuală anterioară eroare de apreciere a Consiliului ar fi putut avea influenţă decisivă asupra dispoziţiilor în litigiu. Prin urmare, nu există niciun motiv pentru care să se constate nevaliditatea prevederilor amintite.<TI><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Concluzie intermediară</TXT></NP></TI>90.Rezultă că trebuie să se răspundă la cea de a doua întrebare adresată că examinarea sa nu a scos în evidenţă niciun element de natură să afecteze validitatea articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1785/81, a articolului 27 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2038/1999, a articolului 1 din Regulamentul nr. 2073/2000, a articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1260/2001, a articolului 1 din Regulamentul nr. 1745/2002 şi a articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 1739/2003 în ceea ce priveşte stabilirea cantităţilor de bază de producţie de izoglucoză pentru Franţa metropolitană.<TI><NP><NO.P>VI —</NO.P><TXT>Concluzie</TXT></NP></TI>91.Pe baza considerentelor ce precedă, propunem Curţii să răspundă întrebărilor adresate de cour administrative d'appel de Douai după cum urmează:

1)O acţiune în anularea articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1785/81, a articolului 27 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2038/1999, a articolului 1 din Regulamentul nr. 2073/2000, a articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1260/2001, a articolului 1 din Regulamentul nr. 1745/2002 şi a articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 1739/2003 formulată de societatea Roquette Frères în temeiul articolului 230 al patrulea paragraf CE nu ar fi fost fără îndoială admisibilă în faţa instanţelor comunitare.2)Examinarea celei de a doua întrebări adresate nu a scos în evidenţă niciun element de natură să afecteze validitatea articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1785/81, a articolului 27 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2038/1999, a articolului 1 din Regulamentul nr. 2073/2000, a articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1260/2001, a articolului 1 din Regulamentul nr. 1745/2002 şi a articolului 1 din Regulamentul nr. 1739/2003 în ceea ce priveşte stabilirea cantităţilor de bază de producţie de izoglucoză pentru Franţa metropolitană.