<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="ECRT12007ROA.0500160701.case.xml"><NO.CASE>T-151/01</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62001A0151</NO.CELEX><NO.SEQ>0008.0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1610</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>1690</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>81</PAGE.TOTAL><AUTHOR>T</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><LEFT>HOTĂRÂREA DIN <DATE ISO="20070524">24.5.2007</DATE> — CAUZA T-151/01</LEFT><RIGHT>DUALES SYSTEM DEUTSCHLAND / COMISIA</RIGHT></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Tribunalului</HT> (Camera întâi)</P><P><DATE ISO="20070524">24 mai 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: germana.</P></NOTE></P></TI></TITLE><JUDGMENT.INIT><P>În cauza T-151/01,</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P><HT TYPE="BOLD">Der Grüne Punkt — Duales System Deutschland GmbH,</HT> fostă Der Grüne Punkt — Duales System Deutschland AG, cu sediul în Köln (Germania), reprezentată de W. Deselaers, B. Meyring, E. Wagner şi C. Weidemann, avocats,</P><PARTY.STATUS>reclamantă,</PARTY.STATUS></PLAINTIFS><AGAINST>împotriva</AGAINST><DEFENDANTS><P><HT TYPE="BOLD">Comisiei Comunităţilor Europene,</HT> reprezentată iniţial de domnul S. Rating, ulterior de domnul P. Oliver, de doamna H. Gading şi de domnul M. Schneider şi în final de domnii W. Mölls şi R. Sauer, în calitate de agenţi,</P><PARTY.STATUS>pârâtă,</PARTY.STATUS></DEFENDANTS><P>susţinută de</P><INTERVENERS><P><HT TYPE="BOLD">Vfw AG,</HT> cu sediul în Köln (Germania), reprezentată de H. F. Wissel şi J. Dreyer, avocats,</P><?PAGE NO="II-1611"?><P>şi de</P><P><HT TYPE="BOLD">Landbell AG für Rückhol-Systeme,</HT> cu sediul în Mainz (Germania),</P><P><HT TYPE="BOLD">BellandVision GmbH,</HT> cu sediul în Pegnitz (Germania),</P><P>reprezentate de A. Rinne şi A. Walz, avocats,</P><PARTY.STATUS>interveniente,</PARTY.STATUS></INTERVENERS></PARTIES><P>având ca obiect anularea Deciziei 2001/463/CE a Comisiei din <DATE ISO="20010420">20 aprilie 2001</DATE> privind o procedură de aplicare a articolului 82 [CE] (cauza COMP D3/34493 — DSD) (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="166" DATE.PUB="2001" PAGE.FIRST="1">JO L 166, p. 1</REF.DOC.OJ>),</P><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANŢĂ AL COMUNITĂŢILOR EUROPENE (Camera întâi),</P><P>compus din domnul R. Garcia-Valdecasas, preşedinte, domnul J. D. Cooke şi doamna I. Labucka, judecători,</P><P>grefier: doamna K. Andová, administrator,</P></PREAMBLE.INIT><GR.VISA><VISA>având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din <DATE ISO="20060711">11</DATE> şi <DATE ISO="20060712">12 iulie 2006</DATE>,</VISA></GR.VISA><?PAGE NO="II-1612"?><PREAMBLE.FINAL><P>pronunţă prezenta</P></PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Hotărâre</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cadrul juridic</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Decret privind prevenirea producerii de deşeuri de ambalaje</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>1</NO.P><TXT>La <DATE ISO="19910612">12 iunie 1991</DATE>, guvernul german a adoptat Verordnung über die Vermeidung von Verpackungsabfällen [decret privind prevenirea producerii de deşeuri de ambalaje (BGBl. 1991 I, p. 1234)], a cărui versiune revizuită - aplicabilă în prezenta cauză - a intrat în vigoare la <DATE ISO="19980828">28 august 1998</DATE> (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>decretul<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/> sau <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>decretul privind ambalajele<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/>). Acest decret are drept obiect prevenirea şi diminuarea repercusiunilor asupra mediului ale deşeurilor de ambalaje. în acest scop, decretul obligă producătorii şi distribuitorii să returneze şi să recupereze ambalajele de vânzare uzate, în afara sistemului public de eliminare a deşeurilor.</TXT></NP><NP><NO.P>2</NO.P><TXT>Potrivit articolului 3 alineatul (1) din decret, ambalajele de vânzare (denumite în continuare <QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>ambalajele<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/>) sunt acelea care ambalează, la punctele de vânzare, un articol destinat consumatorului final. Este vorba, de asemenea, de ambalaje utilizate de comercianţi, de restaurante şi de alţi prestatori de servicii cu scopul de a permite sau de a facilita livrarea produselor către consumatorul final (ambalaje de serviciu), precum şi de vesela şi tacâmurile de unică folosinţă.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1613"?><NP><NO.P>3</NO.P><TXT>La articolul 3 alineatul (7) din decret, producătorul este definit ca fiind orice persoană care produce ambalaje, materiale pentru ambalaje sau produse care permit fabricarea directă a ambalajelor, precum şi orice persoană care introduce ambalaje pe teritoriul german. în privinţa distribuitorului, articolul 3 alineatul (8) din decret prevede că este vorba despre orice persoană care pune în circulaţie ambalaje, materiale pentru ambalaje sau produse care permit fabricarea directă a ambalajelor ori mărfuri ambalate, indiferent de nivelul circuitului de distribuţie. Societăţile de vânzare prin corespondenţă constituie, de asemenea, distribuitori în sensul decretului. în sfârşit, consumatorul final este definit la articolul 3 alineatul (10) din decret ca fiind orice persoană care nu mai revinde marfa în forma în care aceasta i-a fost livrată.</TXT></NP><NP><NO.P>4</NO.P><TXT>Producătorii şi distribuitorii de ambalaje îşi pot îndeplini în două moduri obligaţia de preluare şi de recuperare care le este impusă prin decret.</TXT></NP><NP><NO.P>5</NO.P><TXT>Pe de o parte, conform articolului 6 alineatele (1) şi (2) din decret, producătorii şi distribuitorii trebuie să preia în mod gratuit ambalajele utilizate de consumatorii finali, la punctul de vânzare sau în proximitatea acestuia, şi să le supună unei recuperări (sistem denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>sistemul individual<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/>). Obligaţia de preluare a unui distribuitor se limitează la tipurile, formele şi mărimile de ambalaje, precum şi la produsele ambalate care fac parte din gama sa de produse. Pentru distribuitorii care dispun de suprafeţe de vânzare mai mici de 200 m<HT TYPE="SUP">2</HT>, obligaţia de preluare este limitată la ambalajele produselor ce poartă mărcile vândute de distribuitor [articolul 6 alineatul (1) a patra şi a cincea teză din decret]. Potrivit articolului 6 alineatul (1) a treia teză din decret, în cadrul unui sistem individual, distribuitorul trebuie să semnaleze consumatorului final posibilitatea de restituire a ambalajului <QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>prin panouri uşor de recunoscut şi lizibile<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>6</NO.P><TXT>Pe de altă parte, potrivit articolului 6 alineatul (3) prima teză din decret, producătorii şi distribuitorii se pot afilia la un sistem care asigură o colectare regulată, pentru întregul teritoriu de desfacere al distribuitorului, a ambalajelor de vânzare uzate de la consumatorul final sau din proximitatea domiciliului acestuia, cu scopul de a le<?PAGE NO="II-1614"?> supune unei recuperări (sistem denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>sistemul colectiv<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/>). Producătorii şi distribuitorii care aderă la un sistem colectiv sunt exoneraţi de obligaţiile de preluare şi de recuperare pentru toate ambalajele acoperite de acest sistem. Potrivit punctului 4 alineatul (2) a doua teză din anexa I la articolul 6 din decret, producătorii şi distribuitorii trebuie să evidenţieze participarea lor la un sistem colectiv <QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>prin etichetare sau prin orice alt mijloc adecvat<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/>. Astfel, aceştia pot menţiona participarea lor pe ambalaje sau pot utiliza alte măsuri, cum ar fi, de exemplu, o informare a clientelei la locul de vânzare sau o notă ataşată ambalajului.</TXT></NP><NP><NO.P>7</NO.P><TXT>Potrivit articolului 6 alineatul (3) a unsprezecea teză din decret, sistemele colective trebuie să fie agreate de autorităţile competente ale landurilor în cauză. Pentru a fi agreate, aceste sisteme trebuie, în special, să aibă un grad de acoperire care să se întindă pe teritoriul cel puţin al unui land, să realizeze colectări regulate în proximitatea domiciliului consumatorilor şi să fi semnat acorduri cu colectivităţile locale însărcinate cu gestiunea deşeurilor. Orice întreprindere care îndeplineşte aceste condiţii într-un land poate organiza acolo un sistem colectiv agreat.</TXT></NP><NP><NO.P>8</NO.P><TXT>Începând cu <DATE ISO="20000101">1 ianuarie 2000</DATE>, sistemele individuale şi sistemele colective sunt obligate să respecte aceleaşi rate de recuperare. Aceste rate, care figurează în anexa I la decret, variază în funcţie de materialul din care este alcătuit ambalajul, îndeplinirea obligaţiilor de preluare şi de recuperare este garantată, în cazul sistemului individual, prin atestări eliberate de experţi independenţi şi, în cazul sistemului colectiv, prin furnizarea de date verificabile asupra cantităţilor de ambalaje colectate şi recuperate.</TXT></NP><NP><NO.P>9</NO.P><TXT>Pe de altă parte, articolul 6 alineatul (1) a noua teză din decret indică faptul că, dacă un distribuitor nu îşi îndeplineşte obligaţia de preluare şi de recuperare prin intermediul sistemului individual, trebuie să facă acest lucru prin intermediul unui sistem colectiv.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1615"?><NP><NO.P>10</NO.P><TXT>În această privinţă, în observaţiile din <DATE ISO="20000524">24 mai 2000</DATE>, comunicate Comisiei în cadrul procedurii administrative (denumite în continuare <QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>observaţiile autorităţilor germane<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/>), autorităţile germane au indicat faptul că decretul privind ambalajele permite unui distribuitor să combine preluarea în proximitatea spaţiului comercial, în cadrul unui sistem individual, şi colectarea din proximitatea consumatorului final, în cadrul unui sistem colectiv, prin participarea la sistemul colectiv doar pentru o parte din ambalajele puse în circulaţie pe piaţă de acesta.</TXT></NP><NP><NO.P>11</NO.P><TXT>În cadrul observaţiilor autorităţilor germane, a fost de asemenea indicat faptul că, dacă distribuitorul alegea să participe la un sistem colectiv pentru totalitatea ambalajelor pe care le comercializa, acesta nu mai era supus obligaţiilor prevăzute la articolul 6 alineatele (1) şi (2), ceea ce însemna că o soluţie de eliminare individuală <HT TYPE="ITALIC">a posteriori</HT> nu era posibilă. în schimb, dacă distribuitorul alegea să participe de la început la un sistem individual, o participare ulterioară la un sistem colectiv era posibilă dacă rata de recuperare nu era atinsă în cadrul eliminării individuale.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Sistem colectiv al Der Grüne Punkt — Duales System Deutschland GmbH şi contract de utilizare a logoului</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>12</NO.P><TXT>începând din 1991, Der Grüne Punkt — Duales System Deutschland GmbH (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>reclamanta<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/> sau <QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>DSD<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/>) este singura societate care exploatează un sistem colectiv pe întreg teritoriul german (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>sistemul DSD<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/>). în acest scop, DSD a fost agreată, în 1993, de autorităţile competente ale tuturor landurilor.</TXT></NP><NP><NO.P>13</NO.P><TXT>Relaţiile dintre DSD şi producătorii şi distribuitorii participanţi la sistemul său sunt reglementate printr-un contract-tip care are ca obiect utilizarea logoului Der Grüne Punkt (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>contractul<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/> sau <QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>contractul de utilizare a logoului<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/>).</TXT><?PAGE NO="II-1616"?><P>Prin semnarea acestui contract, întreprinderea care se afiliază la sistem este autorizată, în schimbul unei remuneraţii, să aplice logoul Der Grüne Punkt pe ambalajele de vânzare incluse în sistemul DSD [articolul 1 alineatul (1) din contractul de utilizare a logoului].</P></NP><NP><NO.P>14</NO.P><TXT>DSD asigură, în contul întreprinderilor afiliate la sistemul său, colectarea, trierea şi recuperarea ambalajelor de vânzare uzate cu care acestea au hotărât să participe la sistemul DSD, preluând astfel obligaţia acestora de preluare şi recuperare a respectivelor ambalaje (articolul 2 din contract).</TXT></NP><NP><NO.P>15</NO.P><TXT>Întreprinderile afiliate sunt obligate să notifice tipurile de ambalaje pe care doresc să le elimine prin intermediul sistemului DSD şi să aplice logoul Der Grüne Punkt pe fiecare ambalaj aparţinând acestor tipuri şi destinat consumului intern în Germania, pentru ca DSD să poată elibera întreprinderea afiliată de această obligaţie [articolul 3 alineatul (1) din contract].</TXT></NP><NP><NO.P>16</NO.P><TXT>Utilizatorul logoului plăteşte către DSD o redevenţă pentru toate ambalajele purtând logoul Der Grüne Punkt pe care le distribuie pe teritoriul german în temeiul contractului de utilizare a logoului. Excepţiile de la această regulă trebuie să facă obiectul unui acord scris separat [articolul 4 alineatul (1) din contract]. Articolul 5 alineatul (1) din contract prevede, de asemenea, că toate ambalajele care poartă logoul Der Grüne Punkt distribuite de utilizatorul logoului pe teritoriul german sunt facturate [articolul 5 alineatul (1) din contract].</TXT></NP><NP><NO.P>17</NO.P><TXT>Cuantumul redevenţei este calculat pornind de la două tipuri de elemente, şi anume, pe de o parte, greutatea ambalajului şi tipul de material utilizat şi, pe de altă parte, volumul sau suprafaţa ambalajului. Redevenţele sunt calculate fără majorare cu caracter de beneficii şi sunt destinate exclusiv acoperirii costurilor de colectare, de triere şi de recuperare, precum şi a cheltuielilor administrative aferente [articolul 4 alineatele (2) şi (3) din contract]. Redevenţele pot fi modificate prin decizia DSD dacă aceste costuri variază.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1617"?><NP><NO.P>18</NO.P><TXT>În cadrul sistemului DSD, ambalajele ce poartă logoul Der Grüne Punkt pot fi primite fie în pubelele speciale şi diferenţiate în funcţie de material (metale, plastic sau materiale compozite), fie în containere instalate în proximitatea locuinţelor (în special pentru hârtie şi sticlă), în timp ce deşeurile reziduale trebuie să fie aruncate în pubelele sistemului public de eliminare a deşeurilor.</TXT></NP><NP><NO.P>19</NO.P><TXT>În acelaşi timp, DSD nu colectează şi nici nu recuperează ea însăşi ambalajele uzate, ci subcontractează acest serviciu întreprinderilor de colectare locale. Relaţiile dintre DSD şi aceste întreprinderi sunt reglementate printr-un contract-tip, modificat în mai multe rânduri, care are ca obiect crearea şi exploatarea unui sistem de colectare şi de triere a ambalajelor. în temeiul acestor contracte de servicii semnate între DSD şi 537 de întreprinderi locale, fiecare dintre aceste întreprinderi dispune de dreptul exclusiv de a realiza colectarea ambalajelor în contul DSD într-o zonă determinată. Odată triate, aceste ambalaje sunt transportate la un centru de reciclare pentru a fi recuperate.</TXT></NP><NP><NO.P>20</NO.P><TXT>Contractul de servicii face obiectul Deciziei 2001/837/CE a Comisiei din <DATE ISO="20010917">17 septembrie 2001</DATE>, în cadrul unei proceduri declanşate în temeiul articolului 81 [CE] şi al articolului 53 din Acordul privind SEE (cauzele COMP/34493 — DSD, COMP/37366 — Hofmann + DSD, COMP/37299 — Edelhoff + DSD, COMP/37291 — Rechmann + DSD, COMP/37288 — ARGE şi alte cinci întreprinderi + DSD, COMP/37287 — AWG şi alte cinci întreprinderi + DSD, COMP/37526 — Feldhaus + DSD, COMP/37254 — Nehlsen + DSD, COMP/37252 — Schönmakers + DSD, COMP/37250 — Altvater + DSD, COMP/37246 — DASS + DSD, COMP/37245 — Scheele + DSD, COMP/37244 — SAK + DSD, COMP/37243 — Fischer + DSD, COMP/37242 — Trienekens + DSD, COMP/37267 — Interseroh + DSD) (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="319" DATE.PUB="2001" PAGE.FIRST="1">JO L 319, p. 1</REF.DOC.OJ>). Această decizie face obiectul unei acţiuni în anulare introduse de reclamantă în cauza T-289/01, Duales System Deutschland/Comisia.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="II-1618"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Situaţia de fapt</P></TI></TITLE><NP><NO.P>21</NO.P><TXT>La <DATE ISO="19920902">2 septembrie 1992</DATE>, DSD a notificat Comisiei, pe lângă statutul său, un anumit număr de acorduri, printre care contractul de utilizare a logoului şi contractul de servicii, cu scopul de a obţine o atestare negativă sau, în lipsa acesteia, o decizie de exceptare.</TXT></NP><NP><NO.P>22</NO.P><TXT>După publicarea în <HT TYPE="ITALIC">Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene</HT> din <DATE ISO="19970723">23 iulie 1997</DATE> ( <REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="100" DATE.PUB="1997" PAGE.FIRST="4">JO C 100, p. 4</REF.DOC.OJ>) a comunicării făcute în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul nr. 17 al Consiliului din <DATE ISO="19620206">6 februarie 1962</DATE>, primul regulament de punere în aplicare a articolelor [81 CE] şi [82 CE] (<REF.DOC.OJ COLL="P" NO.OJ="013" DATE.PUB="1962" PAGE.FIRST="204">JO 1962, 13, p. 204</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 08/vol. 1, p. 3), în care Comisia anunţa intenţia sa de a se pronunţa în favoarea acordurilor notificate, aceasta a primit observaţii din partea terţilor interesaţi privind, în special, diferite aspecte ale aplicării contractului de utilizare a logoului. în particular, aceşti terţi interesaţi denunţau o pretinsă denaturare a concurenţei rezultând din plata unei duble redevenţe în caz de participare la sistemul DSD şi la cel al unui alt prestator de servicii.</TXT></NP><NP><NO.P>23</NO.P><TXT>La <DATE ISO="19981015">15 octombrie 1998</DATE>, DSD a prezentat Comisiei o serie de angajamente destinate să evite ca producătorii şi distribuitorii de ambalaje afiliaţi la sistemul DSD să plătească o redevenţă dublă în cazul în care participau la un alt sistem colectiv ce opera la nivel regional. în particular, DSD avea în vedere situaţia în care ar fi create, în paralel cu sistemul DSD, alte sisteme colective, limitate la unul sau mai multe landuri. în această ipoteză, ambalajele de acelaşi tip aparţinând aceluiaşi distribuitor sau producător puteau fi returnate, în aceste landuri, de unul dintre noile sisteme colective, iar în alte landuri de sistemul DSD. Angajamentul DSD în această privinţă era următorul [considerentele (4), (58) şi (59) ale deciziei atacate]:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="201E"/>Dacă alte sisteme decât [sistemul DSD], operând la nivel regional, sunt înfiinţate şi agreate oficial de cele mai înalte autorităţi ale landului, conform articolului 6 alineatul (3) din decretul privind ambalajele, [DSD] este dispusă să pună în aplicare<?PAGE NO="II-1619"?> contractul de utilizare a logoului, astfel încât întreprinderile afiliate să aibă posibilitatea să participe la unul dintre aceste sisteme pentru o parte din ambalajele lor. [DSD] nu va percepe, prin urmare, nicio redevenţă în temeiul contractului de utilizare a logoului pentru ambalajele colectate de astfel de sisteme, acest al doilea tip de colectare trebuind să fie atestat prin dovezi. Cea de-a doua condiţie impusă pentru exonerarea de la plata redevenţei datorate pentru ambalajele purtând logoul [Der Grüne Punkt] este aceea de a nu aduce atingere protecţiei mărcii [Der Grüne Punkt].<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>24</NO.P><TXT>La <DATE ISO="19991103">3 noiembrie 1999</DATE>, Comisia a considerat că seria de angajamente prezentate de DSD la <DATE ISO="19981015">15 octombrie 1998</DATE> trebuia să includă de asemenea sistemele individuale utilizate pentru eliminarea unei părţi din ambalaje, şi nu să se limiteze doar la sistemele colective.</TXT></NP><NP><NO.P>25</NO.P><TXT>La <DATE ISO="19991115">15 noiembrie 1999</DATE>, anumiţi producători de ambalaje au adresat o plângere Comisiei. Aceştia susţineau că prin contractul de utilizare a logoului se împiedica punerea în aplicare a unui sistem individual de preluare a ambalajelor. Aceştia considerau că utilizarea logoului, fără să existe totuşi o prestaţie efectivă a unui serviciu de eliminare a deşeurilor de către DSD, constituia un abuz de poziţie dominantă al DSD.</TXT></NP><NP><NO.P>26</NO.P><TXT>Prin scrisoarea din <DATE ISO="20000513">13 mai 2000</DATE>, DSD a prezentat Comisiei două angajamente suplimentare. Unul dintre acestea viza cazul în care producătorii şi distribuitorii de ambalaje ar alege un sistem individual pentru o parte din ambalajele lor şi s-ar afilia la sistemul DSD pentru restul ambalajelor. în acest caz, DSD se angaja să nu primească redevenţe în temeiul contractului de utilizare a logoului pentru partea din ambalaje returnată de sistemul individual, cu condiţia să îi fie aduse dovezi privind acest al doilea tip de colectare. Aceste dovezi trebuiau să fie aduse conform exigenţelor menţionate în anexa I punctul 2 la decretul privind ambalajele. în scrisoarea din <DATE ISO="20000313">13 martie 2000</DATE>, DSD indica de asemenea că nu i se părea necesar să modifice seria angajamentelor prezentate la <DATE ISO="19981015">15 octombrie 1998</DATE> [a se vedea considerentele (7), (60) şi (61) ale deciziei atacate].</TXT></NP><?PAGE NO="II-1620"?><NP><NO.P>27</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20000803">3 august 2000</DATE>, Comisia a adresat DSD o comunicare privind obiecţiunile, la care aceasta a răspuns prin scrisoarea din <DATE ISO="20001009">9 octombrie 2000</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>28</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20010420">20 aprilie 2001</DATE>, Comisia a adoptat Decizia 2001/463/CE privind o procedură de aplicare a articolului 82 [CE] (cauza COMP D3/34493 — DSD) (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="166" DATE.PUB="2001" PAGE.FIRST="1">JO L 166, p. 1</REF.DOC.OJ>, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0015" REF.END="QE0015" CODE="201E"/>decizia atacată<QUOT.END ID="QE0015" REF.START="QS0015" CODE="201D"/>).</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Procedura şi concluziile părţilor</P></TI></TITLE><NP><NO.P>29</NO.P><TXT>Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la <DATE ISO="20010705">5 iulie 2001</DATE>, reclamanta a introdus, în temeiul articolului 230 al patrulea paragraf CE, o acţiune în anularea deciziei atacate.</TXT></NP><NP><NO.P>30</NO.P><TXT>Printr-un act separat, depus în aceeaşi zi, reclamanta a introdus de asemenea, în temeiul articolului 242 CE, o cerere de suspendare a executării articolului 3 din această decizie, precum şi a articolelor 4, 5, 6 şi 7, în măsura în care acestea se referă la articolul 3, până la pronunţarea Tribunalului cu privire la fondul cauzei.</TXT></NP><NP><NO.P>31</NO.P><TXT>Prin Ordonanţa din <DATE ISO="20011115">15 noiembrie 2001</DATE>, Duales System Deutschland/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-151/01 R" YEAR="2001" PAGE.ECR="II-3295">T-151/01 R, Rec., p. II-3295</REF.DOC.ECR>), preşedintele Tribunalului a respins cererea de suspendare a executării deciziei atacate.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1621"?><NP><NO.P>32</NO.P><TXT>Prin cereri înregistrate la grefa Tribunalului la <DATE ISO="20010716">16</DATE>, <DATE ISO="20010719">19</DATE> şi, respectiv, la <DATE ISO="20010720">20 iulie 2001</DATE>, Vfw AG, Landbell AG für Rückhol-Systeme (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0016" REF.END="QE0016" CODE="201E"/>Landbell<QUOT.END ID="QE0016" REF.START="QS0016" CODE="201D"/>) şi BellandVision GmbH au formulat cereri de intervenţie în prezenta procedură în sprijinul concluziilor Comisiei. Aceste cereri de intervenţie au fost comunicate părţilor, care şi-au prezentat observaţiile în termenele acordate.</TXT></NP><NP><NO.P>33</NO.P><TXT>Prin Ordonanţa din <DATE ISO="20011105">5 noiembrie 2001</DATE>, Tribunalul (Camera a cincea) a admis intervenţia acestor trei întreprinderi, iar acestea au putut să îşi prezinte individual observaţiile la <DATE ISO="20020207">7 februarie 2002</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>34</NO.P><TXT>Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera întâi) a decis deschiderea procedurii orale şi, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii, a adresat părţilor o serie de întrebări la care să se răspundă oral în cadrul şedinţei. Aceste întrebări se referă la diferitele etape ale procesului de colectare şi de recuperare a ambalajelor şi la condiţiile în care ar putea exista concurenţa dintre sistemele individuale şi colective. Tribunalul a invitat de asemenea Comisia să producă un document prezentat de autorităţile germane în cadrul procedurii administrative. La <DATE ISO="20060626">26 iunie 2006</DATE>, Comisia a comunicat acest document.</TXT></NP><NP><NO.P>35</NO.P><TXT>Pledoariile părţilor şi răspunsurile acestora la întrebările orale adresate de Tribunal au fost ascultate în şedinţa din <DATE ISO="20060711">11</DATE> şi <DATE ISO="20060712">12 iulie 2006</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>36</NO.P><TXT>Reclamanta a solicitat Tribunalului:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>anularea deciziei atacate;</P></ITEM><?PAGE NO="II-1622"?><ITEM><P>obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.</P></ITEM></LIST></P></NP><NP><NO.P>37</NO.P><TXT>Comisia a solicitat Tribunalului:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>respingerea acţiunii;</P></ITEM><ITEM><P>obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.</P></ITEM></LIST></P></NP><NP><NO.P>38</NO.P><TXT>Vfw a solicitat Tribunalului respingerea acţiunii.</TXT></NP><NP><NO.P>39</NO.P><TXT>Landbell a solicitat Tribunalului:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>respingerea acţiunii;</P></ITEM><ITEM><P>obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.</P></ITEM></LIST></P></NP><NP><NO.P>40</NO.P><TXT>BellandVision a solicitat Tribunalului:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>respingerea acţiunii;</P></ITEM><ITEM><P>obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.</P></ITEM></LIST></P></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="II-1623"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>În drept</P></TI></TITLE><NP><NO.P>41</NO.P><TXT>Înainte de examinarea argumentelor părţilor cu privire la admisibilitatea şi la fondul cauzei, este necesară prezentarea conţinutului deciziei atacate.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Decizia atacată</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>42</NO.P><TXT>Spre deosebire de decret, în care nu se precizează dacă este posibilă combinarea unui sistem individual şi a unuia colectiv sau recurgerea la mai multe sisteme colective pentru preluarea şi recuperarea ambalajelor comercializate, în decizia atacată se adoptă ca punct de plecare posibilitatea unui producător sau distribuitor de ambalaje de a combina aceste sisteme diferite cu scopul de a-şi îndeplini obligaţiile care îi revin în temeiul decretului.</TXT></NP><NP><NO.P>43</NO.P><TXT>În acest context, evaluarea juridică a Comisiei se împarte în două aspecte: primul este consacrat analizei comportamentului avut de DSD conform articolului 82 CE [considerentele (65)-(160) şi articolul 1 din decizia atacată], iar cel de-al doilea examinării măsurilor care permit Comisiei, în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 17, să pună capăt abuzului constatat [considerentele (161)-(167) şi articolele 3-7 din decizia atacată]. Decizia atacată nu se pronunţă asupra legalităţii comportamentului DSD conform articolului 86 alineatul (2) CE.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1624"?><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Cu privire la posibilitatea de a combina mai multe sisteme de preluare şi de recuperare pentru a îndeplini obligaţiile prevăzute de decretul privind ambalajele</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>44</NO.P><TXT>Posibilitatea de a apela la mai multe sisteme de preluare şi recuperare pentru a îndeplini obligaţiile prevăzute de decretul privind ambalajele (denumite în continuare <QUOT.START ID="QS0017" REF.END="QE0017" CODE="201E"/>sistemele mixte<QUOT.END ID="QE0017" REF.START="QS0017" CODE="201D"/>) constituie principiul fundamental al deciziei atacate, în care Comisia are în vedere trei ipoteze, după cum urmează [considerentul (101) al deciziei atacate]:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>ipoteza nr. 1 corespunde cazului în care un producător sau un distribuitor utilizează sistemul colectiv (naţional) al DSD pentru o parte din ambalajele sale şi se serveşte de un alt sistem colectiv (regional) pentru restul ambalajelor;</P></ITEM><ITEM><P>ipoteza nr. 2 corespunde cazului în care un producător sau un distribuitor utilizează sistemul DSD pentru o parte din ambalajele sale şi se serveşte de un sistem individual pentru restul ambalajelor;</P></ITEM><ITEM><P>ipoteza nr. 3 corespunde cazului în care un producător sau un distribuitor încredinţează eliminarea tuturor ambalajelor sale în Germania unor sisteme concurente ale sistemului DSD, dar se afiliază în alte state membre la un sistem ce utilizează logoul Der Grüne Punkt</P></ITEM></LIST></P></NP><NP><NO.P>45</NO.P><TXT>În decizia atacată sunt expuse mai multe elemente ce permit stabilirea posibilităţii de a recurge la sistemele mixte. Astfel, în decizie se arată că din observaţiile autorităţilor germane [considerentul (20) al deciziei atacate] reiese că decretul permite combinarea unui sistem individual şi a unui sistem colectiv prin participarea la un sistem colectiv numai pentru preluarea unei părţi din ambalajele comercializate. în această ipoteză, autorităţile germane precizează totuşi că este necesar să se definească în mod clar, atât pentru consumatori, cât şi pentru autorităţi, care sunt ambalajele supuse obligaţiei de preluare la punctele de vânzare<?PAGE NO="II-1625"?> sau în imediata vecinătate a acestora şi care sunt cele care nu sunt supuse acestei obligaţii [considerentul (20) al deciziei atacate]. în decizia atacată se subliniază, de asemenea, că dintr-un răspuns anterior al autorităţilor germane reiese că articolul 6 alineatul (3) din decret nu implică faptul că este posibilă doar utilizarea unui sistem unic. Autorităţile germane nu au avut, aşadar, niciodată intenţia de a nu permite decât înfiinţarea unui singur sistem colectiv în toată ţara sau în fiecare land [considerentul (23) al deciziei atacate].</TXT></NP><NP><NO.P>46</NO.P><TXT>Observaţiile autorităţilor germane permit astfel să se constate că prezentarea alternativă a decretului, potrivit căreia un producător sau un distribuitor de ambalaje poate recurge la un sistem individual sau la un sistem colectiv pentru a-şi îndeplini obligaţiile, nu se opune existenţei unui sistem mixt. în fond, Tribunalul arată că reclamanta nu contestă, în cadrul prezentei cauze, posibilitatea ca un producător sau un distribuitor de ambalaje să recurgă la un sistem mixt, ci contestă mai degrabă evaluarea comportamentului său de către Comisie în ceea ce priveşte atât articolul 82 CE, cât şi articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 17.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Apreciere privind articolul 82 CE</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>47</NO.P><TXT>Potrivit deciziei atacate, DSD este singura întreprindere care propune un sistem colectiv pe întreg teritoriul german, iar sistemul DSD colectează aproximativ 70 % din ambalajele de vânzare în Germania, precum şi aproximativ 82 % din ambalajele de vânzare colectate în Germania de la consumatori [considerentul (95) al deciziei atacate]. Poziţia dominantă a DSD nu este contestată în prezenta cauză.</TXT></NP><NP><NO.P>48</NO.P><TXT>În speţă, abuzul de poziţie dominantă caracterizat în decizia atacată constă în faptul că redevenţa percepută de DSD de la producătorii şi distribuitorii de ambalaje care aderă la sistemul DSD nu este condiţionată de utilizarea efectivă a acestui sistem, ci<?PAGE NO="II-1626"?> este calculată pe baza numărului de ambalaje ce poartă logoul Der Grüne Punkt pe care aceşti producători şi distribuitori le comercializează în Germania [articolul 4 alineatul (1) şi articolul 5 alineatul (1) din contract]. Or, producătorii şi distribuitorii care aderă la sistemul DSD trebuie să aplice logoul Der Grüne Punkt pe fiecare dintre ambalajele notificate către DSD şi destinate consumului în Germania [articolul 3 alineatul (1) din contract]. Astfel, potrivit deciziei, DSD abuzează de poziţia sa dominantă prin faptul că nu condiţionează plata redevenţei datorate în temeiul contractului de utilizarea efectivă a sistemului DSD. într-adevăr, reiese din ancheta condusă de Comisie, pe baza plângerilor clienţilor sau ale concurenţilor DSD, că modul de calcul al redevenţei plătite către DSD se opune dorinţei anumitor producători de ambalaje, clienţi ai sistemului DSD, de a putea apela la propriul sistem individual sau la un alt sistem colectiv pentru a se ocupa de o parte a ambalajelor pe care le comercializează [considerentele (100)-(102) ale deciziei atacate].</TXT></NP><NP><NO.P>49</NO.P><TXT>În această privinţă, în decizia atacată se consideră că soluţia propusă de DSD, şi anume renunţarea la aplicarea logoului Der Grüne Punkt pe ambalajele care nu aparţin sistemului DSD, ci altui sistem, individual sau colectiv, nu ar avea succes în faţa realităţilor economice <QUOT.START ID="QS0018" REF.END="QE0018" CODE="201E"/>într-un număr deloc neglijabil de cazuri<QUOT.END ID="QE0018" REF.START="QS0018" CODE="201D"/> [considerentul (103) al deciziei atacate]. O asemenea soluţie ar necesita, într-adevăr, o etichetare selectivă a ambalajelor (cu sau fără logoul Der Grüne Punkt), ceea ce s-ar traduce printr-un cost suplimentar semnificativ în caz de prezentare uniformă a ambalajului sau de recurgere la circuite de distribuţie diferite [considerentele (104) şi (105) ale deciziei atacate]. în plus, o asemenea soluţie ar impune producătorilor şi distribuitorilor de ambalaje care utilizează sisteme mixte să asigure depozitarea corespunzătoare a ambalajelor purtând logoul Der Grüne Punkt în locuri unde sistemul DSD returnează aceste ambalaje, iar cele pe care nu apare acest logo să fie depozitate în locuri unde celelalte sisteme să le asigure preluarea, ceea ce ar fi imposibil în practică [considerentul (106) al deciziei atacate]. în sfârşit, ţinând seama de faptul că, deseori, consumatorul final nu decide decât după cumpărarea produsului ambalat sau, eventual, după utilizarea acestuia dacă depune ambalajul în cadrul unui sistem colectiv din apropierea domiciliului său sau dacă îl returnează la punctul de vânzare pentru a-l preda unui sistem individual, ar fi imposibil să se aloce partea de ambalaje ce poartă logoul Der Grüne Punkt unuia sau altuia dintre tipurile de colectare [considerentul (107) al deciziei atacate].</TXT></NP><?PAGE NO="II-1627"?><NP><NO.P>50</NO.P><TXT>În decizia atacată, Comisia estimează că efectele abuzului în ceea ce priveşte regimul redevenţei corespunzătoare contractului de utilizare a logoului sunt duble. Pe de o parte, prin subordonarea exclusivă a redevenţei utilizării logoului, DSD ar expune întreprinderile care nu utilizează serviciul de preluare a obligaţiei de eliminare a ambalajelor sau care nu îl utilizează decât pentru o parte din ambalaje unor preţuri şi condiţii de tranzacţionare inechitabile. Din cauza diferenţei excesive dintre costul furnizării serviciului şi preţul său, ar fi vorba de un caz de folosire în mod abuziv a poziţiei dominante în sensul articolului 82 alineatul (2) litera (a) CE [considerentele (111)-(113) ale deciziei atacate]. Pe de altă parte, din cauza regimului redevenţei definit prin contractul de utilizare a logoului, nu ar fi rentabil din punct de vedere economic, pentru întreprinderile contribuabile, să adere la un sistem individual sau colectiv concurent, întrucât aceste întreprinderi ar trebui fie să plătească o redevenţă către DSD, pe lângă remuneraţia datorată concurentului, fie să introducă linii de ambalaje şi circuite de distribuţie distincte. Regimul redevenţei ar face astfel mai dificilă intrarea pe piaţă a concurenţilor sistemului DSD [a se vedea considerentele (114) şi (115) ale deciziei atacate].</TXT></NP><NP><NO.P>51</NO.P><TXT>Comisia descrie mai detaliat abuzul reprezentat de redevenţă contractuală în cele trei ipoteze citate anterior. în ipoteza nr. 1, cea a unui sistem mixt ce combină utilizarea sistemului colectiv naţional DSD şi a unui alt sistem colectiv regional, în decizia atacată se arată că această ipoteză necesită, în prezent, fie aplicarea unei mărci diferite în funcţie de sistemul utilizat, fie plata unei redevenţe datorate în contul celor două sisteme. în consecinţă, faptul că DSD impune plata redevenţei asupra cantităţii totale de ambalaje comercializate în Germania are drept efect lipsirea de orice rentabilitate economică a participării la un sistem colectiv regional [a se vedea considerentele (118)-(123) ale deciziei atacate].</TXT></NP><NP><NO.P>52</NO.P><TXT>Pentru a răspunde acestei probleme, DSD se angajase, în cadrul procedurii administrative [considerentele (58) şi (59) ale deciziei atacate], să pună în aplicare contractul de utilizare a logoului în aşa fel încât producătorii şi distribuitorii în cauză să aibă posibilitatea de a participa la un alt sistem colectiv pentru o parte din ambalajele lor, cu condiţia totuşi de a face dovada acestui lucru şi de a nu aduce atingere protecţiei mărcii Der Grüne Punkt. întrucât DSD a refuzat să suprime<?PAGE NO="II-1628"?> condiţia privind protecţia mărcii, expresie care nu era, de altfel, explicată, în decizia atacată s-a considerat că acest angajament nu era suficient pentru a înlătura îndoielile pe care Comisia le exprimase [a se vedea considerentele (122) şi (123) ale deciziei atacate].</TXT></NP><NP><NO.P>53</NO.P><TXT>În legătură cu ipoteza nr. 2, cea a unui sistem mixt ce combină utilizarea unui sistem individual şi a sistemului DSD, în decizia atacată se arată că faptul că DSD impune plata redevenţei pentru cantitatea totală de ambalaje comercializate în Germania are drept efect excluderea participării la un sistem individual pentru o parte din aceste ambalaje [a se vedea considerentele (124)-(128) ale deciziei atacate].</TXT></NP><NP><NO.P>54</NO.P><TXT>Pentru a răspunde acestei probleme, DSD se angajase, în cadrul procedurii administrative [considerentele (60) şi (61) ale deciziei atacate], să nu perceapă redevenţe în temeiul contractului pentru partea din ambalaje returnate de un sistem individual, cu condiţia totuşi de a se face dovada acestui fapt. în acest angajament, DSD preciza, de asemenea, că utilizarea logoului Der Grüne Punkt era limitată la ambalajele returnate de sistemul DSD şi că acesta nu putea, aşadar, să fie aplicat pe ambalajele returnate de sistemul individual. Or, Comisia a considerat că nu putea fi deloc concepută, în practică, înfiinţarea de linii de ambalaje şi de circuite de distribuţie distincte, dat fiind că era aproape imposibil ca producătorul sau distribuitorul de ambalaje în cauză să poată determina, în acest stadiu, care erau ambalajele pe care consumatorul urma să le returneze sistemului colectiv şi care erau cele pe care urma să le returneze sistemului individual. Prin urmare, Comisia a estimat că acest angajament nu era suficient pentru a înlătura îndoielile pe care le exprimase cu privire la situaţia concurenţei [a se vedea considerentele (127) şi (128) ale deciziei atacate].</TXT></NP><NP><NO.P>55</NO.P><TXT>În legătură cu ipoteza nr. 3, care presupune absenţa participării la sistemul DSD în Germania, dar participarea la un sistem de preluare şi de eliminare care utilizează<?PAGE NO="II-1629"?> logoul Der Grüne Punkt in alt stat membru, ipoteză în care DSD ar putea solicita plata unei redevenţe în Germania, în decizia atacată se arată că un angajament şi o declaraţie ale DSD prezentate în cadrul procedurii administrative permit să se răspundă problemelor identificate de Comisie în această privinţă [a se vedea considerentele (62)-(64) şi (129)-(135) ale deciziei atacate].</TXT></NP><NP><NO.P>56</NO.P><TXT>În decizia atacată se precizează că abuzul constatat nu este justificat de o pretinsă incompatibilitate între dispoziţiile decretului şi aplicarea logoului Der Grüne Punkt pe ambalajele pentru care nu este asigurat niciun serviciu de preluare a obligaţiei de eliminare a deşeurilor [a se vedea considerentele (136)-(142) ale deciziei atacate]. Acest abuz nu este justificat nici de necesitatea de a păstra caracterul distinctiv al logoului Der Grüne Punkt [a se vedea considerentele (143)-(153) ale deciziei atacate]. Cu privire la acest punct, decizia se referă la o Hotărâre a Kammergericht Berlin (Tribunalul Regional din Berlin, Germania) din <DATE ISO="19940614">14 iunie 1994</DATE> şi afirmă că funcţia esenţială a acestui logo este îndeplinită <QUOT.START ID="QS0019" REF.END="QE0019" CODE="201E"/>dacă semnalează consumatorului că are posibilitatea de a elimina ambalajul prin intermediul DSD<QUOT.END ID="QE0019" REF.START="QS0019" CODE="201D"/>. Prin urmare, funcţia logoului nu impune aplicarea acestuia doar pe ambalajele preluate de sistemul DSD în caz de colectare doar a unei părţi din ambalaje de către acest sistem [a se vedea considerentul (145) al deciziei atacate].</TXT></NP><NP><NO.P>57</NO.P><TXT>În decizia atacată se arată, de asemenea, că există riscul afectării semnificative a comerţului dintre statele membre prin folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante reprezentate de modalităţile redevenţei contractuale în litigiu, ţinând seama de circumstanţele proprii preluării şi recuperării ambalajelor în Germania şi pe piaţa comună [a se vedea considerentele (155)-(160) ale deciziei atacate]. Efectul asupra comerţului dintre statele membre nu este, de altfel, contestat în prezenta cauză.</TXT></NP><NP><NO.P>58</NO.P><TXT>În concluzia evaluării sale conform articolului 82 CE, în decizia atacată se indică faptul că, în anumite ipoteze, comportamentul DSD ce constă în impunerea plăţii unei redevenţe pentru totalitatea ambalajelor comercializate în Germania cu logoul<?PAGE NO="II-1630"?> Der Grüne Punkt constituie un abuz de poziţie dominantă. Această încălcare a articolului 82 CE este caracterizată la articolul 1 din decizia atacată în următorii termeni:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0020" REF.END="QE0020" CODE="201E"/>Comportamentul [DSD] ce constă în impunerea, conform articolului 4 alineatul (1) prima teză şi articolului 5 alineatul (1) prima teză din contractul de utilizare a logoului, a plăţii unei redevenţe pentru totalitatea ambalajelor de vânzare comercializate în Germania cu logoul [Der Grüne Punkt] este incompatibil cu piaţa comună atunci când întreprinderile contribuabile în temeiul decretului privind ambalajele:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>nu recurg la serviciul de preluare a obligaţiei de eliminare a deşeurilor prevăzute la articolul 2 din contractul de utilizare a logoului decât pentru o parte din ambalaje [ipotezele nr. 1 şi 2] sau nu au recurs la acesta, dar pun în circulaţie pe piaţă în Germania un ambalaj standardizat, comercializat şi într-un alt stat membru al [Spaţiului Economic European] şi pentru care acestea aderă la un sistem de preluare ce utilizează logoul [Der Grüne Punkt] [ipoteza nr. 3] şi</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>dovedesc că, în ceea ce priveşte cantitatea de ambalaje, totală sau parţială, pentru care nu recurg la serviciul de preluare a obligaţiei de eliminare a deşeurilor, se achită de obligaţiile de preluare care le sunt impuse în decretul privind ambalajele prin intermediul sistemelor colective concurente sau al sistemelor individuale.<QUOT.END ID="QE0020" REF.START="QS0020" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Apreciere privind articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 17</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>59</NO.P><TXT>După constatarea existenţei unui abuz de poziţie dominantă, în decizia atacată se determină, în aplicarea articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 17, modul în<?PAGE NO="II-1631"?> care DSD trebuie să pună capăt încălcării constatate [considerentele (161)-(167) şi articolele 2-7 din decizia atacată].</TXT></NP><NP><NO.P>60</NO.P><TXT>Principala măsură obligă DSD să nu perceapă redevenţe asupra cantităţilor de ambalaje comercializate în Germania cu logoul Der Grüne Punkt pentru care nu se apelează la serviciul de preluare a obligaţiei de eliminare a deşeurilor şi pentru care obligaţiile impuse în decretul privind ambalajele sunt îndeplinite în alt mod. Această măsură, definită la articolul 3 din decizia atacată, în privinţa ipotezelor nr. 1 şi 2, este următoarea:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0021" REF.END="QE0021" CODE="201E"/>DSD este obligată să se angajeze faţă de toţi semnatarii contractului de utilizare a logoului să nu perceapă redevenţe asupra cantităţilor de ambalaje de vânzare comercializate în Germania cu logoul [Der Grüne Punkt], pentru care nu s-a apelat la serviciul de preluare a obligaţiei de eliminare a deşeurilor conform articolului 2 din contractul de utilizare a logoului şi pentru care obligaţiile impuse prin decretul privind ambalajele sunt îndeplinite în alt mod.</P><P>Angajamentul vizat la primul paragraf înlocuieşte o dispoziţie derogatorie prevăzută la articolul 4 alineatul (1) a doua teză din contractul de utilizare a logoului.<QUOT.END ID="QE0021" REF.START="QS0021" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>61</NO.P><TXT>Pe de altă parte, la articolul 5 din decizia atacată, Comisia expune regulile de probă cerute în această ipoteză după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0022" REF.END="QE0022" CODE="201E"/>1.</NO.P><TXT>[Ipoteza nr. 1] Dacă o parte sau totalitatea ambalajelor sunt returnate de un sistem colectiv concurent, confirmarea gestionarului sistemului prin care se atestă<?PAGE NO="II-1632"?> preluarea cantităţii corespunzătoare de către acest sistem colectiv concurent constituie o dovadă suficientă că obligaţiile impuse prin decretul privind ambalajele menţionate la articolele 3 şi 4 sunt îndeplinite în alt mod.</TXT></NP><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>[Ipoteza nr. 2] Dacă o parte sau totalitatea ambalajelor sunt colectate de un sistem individual, prezentarea ulterioară a unei atestări din partea unui expert independent prin care se indică faptul că obligaţiile de preluare şi de recuperare au fost îndeplinite este suficientă. Atestarea poate fi stabilită fie individual, pentru fiecare producător sau distribuitor, fie pentru ansamblul întreprinderilor participante la sistemul individual.</TXT></NP><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>DSD nu poate în niciun caz să solicite ca atestarea să fie prezentată la o dată anterioară celei prevăzute de decretul privind ambalajele.</TXT></NP><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte elementele de probă ce urmează a fi prezentate societăţii DSD, este suficient ca, independent de versiunea corespunzătoare a decretului privind ambalajele, atestarea să confirme cocontractanţilor că exigenţele de preluare şi de recuperare sunt îndeplinite pentru un volum determinat de ambalaje.</TXT></NP><NP><NO.P>5.</NO.P><TXT>Dacă atestarea trebuia să conţină alte date, acestea pot fi eliminate.</TXT></NP><NP><NO.P>6.</NO.P><TXT>Atât atestarea gestionarului sistemului, cât şi atestarea expertului independent pot fi înlocuite de un certificat al unui auditor, care confirmă ulterior că obligaţiile impuse prin decretul privind ambalajele sunt îndeplinite pentru o cantitate determinată de ambalaje.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1633"?><NP><NO.P>7.</NO.P><TXT>Nicio altă prevedere a contractului de utilizare a logoului nu poate fi aplicată într-un mod care ar avea ca efect creşterea exigenţelor privind elementele de probă ce trebuie furnizate către DSD.<QUOT.END ID="QE0022" REF.START="QS0022" CODE="201D"/></TXT></NP></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>62</NO.P><TXT>Articolul 4 din decizie are în vedere situaţia particulară a cazului din ipoteza nr. 3:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0023" REF.END="QE0023" CODE="201E"/>1.</NO.P><TXT>DSD nu este autorizată să perceapă redevenţe pentru ambalajele returnate în alt stat membru de către un sistem de preluare şi de recuperare cu utilizarea logoului [Der Grüne Punkt] şi care sunt comercializate pe teritoriul de aplicare a decretului privind ambalajele împreună cu logoul, cu condiţia atestării faptului că obligaţiile impuse prin decretul privind ambalajele sunt îndeplinite în alt mod decât prin afilierea la sistemul înfiinţat de DSD conform articolului 6 alineatul (3) din decret.</TXT></NP><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>DSD poate subordona exonerarea redevenţei condiţiei ca, pe ambalajele avute în vedere la alineatul (1), în proximitatea logoului [Der Grüne Punkt], atenţia consumatorului final să fie atrasă, printr-o menţiune în acest sens sau în orice alt mod corespunzător, asupra faptului că ambalajul nu este returnat prin sistemul pus în aplicare de DSD conform articolului 6 alineatul (3) din decret.</TXT></NP><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>în cazul unui dezacord cu privire la lizibilitatea menţiunii, părţile vor cere Comisiei, în termen de o săptămână de când una sau ambele părţi au constatat dezacordul, să numească un expert.</TXT><P>Expertul are ca misiune să constate, într-un termen de patru săptămâni, dacă diferitele prezentări ale menţiunii avute în vedere de părţi răspund exigenţelor formulate în alineatul (2), ţinând seama de funcţiile de bază, care trebuie să fie cele ale unui ambalaj [...]<QUOT.END ID="QE0023" REF.START="QS0023" CODE="201D"/></P></NP></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="II-1634"?><NP><NO.P>63</NO.P><TXT>Acesta este contextul în care trebuie examinate argumentele părţilor.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Cu privire la admisibilitatea acţiunii</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Cu privire la admisibilitatea acţiunii în ceea ce priveşte articolul 4 din decizia atacata</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>64</NO.P><TXT>Comisia susţine că acţiunea urmăreşte anularea deciziei atacate în ansamblul său, fără să evoce situaţia specială expusă la articolul 4, care ar putea fi separată de restul deciziei atacate. Tăcerea reclamantei cu privire la acest punct nu ar fi conformă prevederilor articolului 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului şi acţiunea ar trebui să fie declarată inadmisibilă în ceea ce priveşte articolul 4 din decizia atacată.</TXT></NP><NP><NO.P>65</NO.P><TXT>Reclamanta susţine că, în conformitate cu cerinţele Regulamentului de procedură, cererea introductivă conţine o expunere clară şi precisă a faptelor şi a motivelor de drept care permite Comisiei să îşi pregătească apărarea şi Tribunalului să îşi exercite controlul (Ordonanţa Tribunalului din <DATE ISO="19930428">28 aprilie 1993</DATE>, De Hoe/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-85/92" YEAR="1993" PAGE.ECR="II-523">T-85/92, Rec., p. II-523, punctul 20</REF.DOC.ECR>). în special, cererea introductivă enumera motivele pentru care dispoziţiile în litigiu din contractul de utilizare a logoului nu pot fi considerate abuzive conform articolului 82 CE, ceea ce ar avea ca efect privarea de orice temei a măsurilor prevăzute la articolul 4 din decizia atacată.</TXT></NP><NP><NO.P>66</NO.P><TXT>Tribunalul arată că decizia atacată caracterizează un abuz de poziţie dominantă (articolul 1) şi impune astfel anumite obligaţii DSD în vederea încetării acestui abuz (articolele 3-7). în particular, Comisia impune, la articolul 4 din decizia atacată, o obligaţie ce vizează încetarea abuzului de poziţie dominantă în cazul în care un producător sau un distribuitor intenţionează să comercializeze ambalaje în alt stat<?PAGE NO="II-1635"?> membru decât Germania, prin afilierea la un sistem de preluare şi de recuperare care utilizează logoul Der Grüne Punkt, dar care, pentru aceleaşi ambalaje comercializate în Germania, se achită de obligaţiile sale fără a participa la sistemul DSD.</TXT></NP><NP><NO.P>67</NO.P><TXT>Or, în cadrul primului motiv al acţiunii, întemeiat pe încălcarea articolului 82 CE, reclamanta solicită anularea deciziei atacate în măsura în care aceasta ar constata, în mod eronat, existenţa unui abuz de poziţie dominantă. Dacă Tribunalul ar primi favorabil acest motiv, atunci toate obligaţiile impuse DSD prin decizia atacată, în scopul încetării acestui abuz, ar trebui să fie anulate fără să fie necesară examinarea situaţiei particulare avute în vedere la articolul 4 din decizia atacată.</TXT></NP><NP><NO.P>68</NO.P><TXT>În mod similar, în al doilea motiv al acţiunii, întemeiat pe încălcarea articolului 3 din Regulamentul nr. 17 şi a principiului proporţionalităţii, reclamanta solicită anularea obligaţiei impuse prin articolul 4 din decizia atacată, întrucât aceasta ar fi disproporţionată, ţinând seama de posibilitatea de etichetare selectivă a ambalajelor sau de renunţare la utilizarea mărcii <QUOT.START ID="QS0024" REF.END="QE0024" CODE="201E"/>Der Grüne Punkt<QUOT.END ID="QE0024" REF.START="QS0024" CODE="201D"/>, întrucât ar însemna obligarea DSD la efectuarea prestaţiilor, urmând a fi plătită ulterior, şi întrucât aceasta ar exclude plata unei redevenţe pentru simpla utilizare a mărcii.</TXT></NP><NP><NO.P>69</NO.P><TXT>Se impune constatarea faptului că cererea îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute la articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură şi că Tribunalul este, aşadar, în măsură să îşi exercite controlul. Prin urmare, solicitarea Comisiei vizând constatarea inadmisibilităţii acţiunii în ceea ce priveşte articolul 4 din decizia atacată trebuie să fie respinsă.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="II-1636"?><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Cu privire la invocarea motivelor în cursul procedurii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>70</NO.P><TXT>Comisia susţine că în replică sunt cuprinse trei motive noi privind o nouă interpretare a contractului de utilizare a logoului (a se vedea punctul 115 de mai jos), privind critica citărilor dintr-o versiune veche a decretului privind ambalajele în prezentarea faptelor deciziei atacate şi faptul că un consumator nu ar putea solicita sistemelor individuale să colecteze ambalajele din apropierea domiciliului său. Aceste motive ar trebui, aşadar, să fie declarate inadmisibile.</TXT></NP><NP><NO.P>71</NO.P><TXT>Tribunalul arată că, potrivit articolului 48 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul de procedură, pe parcursul procesului, invocarea de motive noi este interzisă, cu excepţia cazului în care acestea se bazează pe elemente de fapt şi de drept care au apărut în cursul procedurii. în această privinţă, un motiv care constituie dezvoltarea unui alt motiv prezentat anterior, direct sau implicit, şi care prezintă o legătură strânsă cu acest motiv trebuie să fie declarat admisibil (a se vedea Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="20030410">10 aprilie 2003</DATE>, Travelex Global and Financial Services şi Interpayment Services/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-195/00" YEAR="2003" PAGE.ECR="II-1677">T-195/00, Rec., p. II-1677, punctele 33 şi 34</REF.DOC.ECR> şi jurisprudenţa citată).</TXT></NP><NP><NO.P>72</NO.P><TXT>În speţă, pretinsele motive noi criticate de Comisie nu constituie, în realitate, decât argumente dezvoltate de reclamantă ca răspuns la argumentarea prezentată în apărare de Comisie în privinţa primului motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 82 CE.</TXT></NP><NP><NO.P>73</NO.P><TXT>În consecinţă, excepţia invocată de Comisie în privinţa prezentării de motive noi în cursul procedurii trebuie să fie respinsă.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="II-1637"?><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Cu privire la luarea în considerare a anumitor anexe prezentate de reclamantă</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Cu privire la anexele pregătite de C Weidemann</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>74</NO.P><TXT>Comisia subliniază că anexele pregătite de C. Weidemann, unul dintre avocaţii DSD, privind gestiunea problemelor de mediu ale sistemului recuperării de ambalaje în Germania (anexa A la cerere) şi justificarea sistemului DSD conform articolului 86 CE (anexa A la replică) conţin explicaţii care nu sunt reluate în memoriul reclamantei. Prin urmare, Tribunalul nu ar trebui să ia în considerare aceste anexe, în măsura în care o susţinere privind încălcarea legislaţiei nu poate fi făcută prin simpla trimitere la anexe.</TXT></NP><NP><NO.P>75</NO.P><TXT>Tribunalul arată că, în vederea garantării securităţii juridice şi a bunei administrări a justiţiei, este necesar, pentru ca o acţiune să fie admisibilă, ca elementele esenţiale de fapt şi de drept pe care aceasta se întemeiază să rezulte, cel puţin în mod sumar, dar coerent şi comprehensibil, din chiar textul cererii introductive (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19611215">15 decembrie 1961</DATE>, Societatea Fives Lille Caii şi alţii/înalta Autoritate, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="19/60+21/60+2/61+3/61" YEAR="1961" PAGE.ECR="561">19/60, 21/60, 2/61 şi 3/61, Rec., p. 561, 588</REF.DOC.ECR>, Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="20050921">21 septembrie 2005</DATE>, EDP/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-87/05" YEAR="2005" PAGE.ECR="II-3745">T-87/05, Rec., p. II-3745, punctul 155</REF.DOC.ECR> şi jurisprudenţa citată). în această privinţă, deşi cuprinsul cererii poate fi susţinut şi completat, cu privire la anumite puncte specifice, prin trimiteri la extrase din documentele anexate, o trimitere globală la alte înscrisuri, chiar anexate la cererea introductivă, nu ar putea compensa lipsa elementelor esenţiale ale argumentării în drept, care, în temeiul articolului 44 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, trebuie să figureze în cerere (Ordonanţa Tribunalului din <DATE ISO="19990521">21 mai 1999</DATE>, Asia Motor France şi alţii/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-154/98" YEAR="1999" PAGE.ECR="II-1703">T-154/98, Rec., p. II-1703, punctul 49</REF.DOC.ECR>, Hotărârea EDP/Comisia, citată anterior, punctul 155 şi jurisprudenţa citată).</TXT></NP><NP><NO.P>76</NO.P><TXT>În speţă, trebuie constatat că anexele pregătite de C. Weidemann, privind gestiunea de mediu a recuperării de ambalaje în Germania şi justificarea sistemului reclamantei conform articolului 86 CE, constituie veritabile memorii prezentate de unul dintre avocaţii care reprezintă DSD în faţa Tribunalului. Elementele<?PAGE NO="II-1638"?> esenţiale ale argumentaţiei în drept dezvoltate în aceste anexe trebuie, aşadar, să figureze în cerere sau în replică, care trebuie să facă trimitere la extrase din aceste anexe, cu scopul de a susţine sau de a completa conţinutul cererii, respectiv al replicii, şi nu să se limiteze să trimită în mod global la anexele menţionate.</TXT></NP><NP><NO.P>77</NO.P><TXT>Or, atunci când evocă prima dintre aceste anexe, cererea nu face decât să indice -fără a da alte explicaţii - că, potrivit examinării făcute de C. Weidemann asupra gestiunii problemelor de mediu ale sistemului recuperării de ambalaje în Germania, concluzia la care ajunge acesta este aceeaşi cu cea expusă în cerere, fără a se indica punctele specifice din această anexă de 54 de pagini la care se face referire.</TXT></NP><NP><NO.P>78</NO.P><TXT>Doar prin raportare la această singură indicaţie, din care reiese că autorul anexei împărtăşeşte analiza prezentată în cerere, trebuie să fie luată în considerare anexa privind gestiunea de mediu a recuperării de ambalaje în Germania.</TXT></NP><NP><NO.P>79</NO.P><TXT>În privinţa celei de-a doua anexe pregătite de C. Weidemann, privind justificarea sistemului DSD conform articolului 86 CE, trebuie precizat că această anexă de 58 de pagini a fost prezentată <QUOT.START ID="QS0025" REF.END="QE0025" CODE="201E"/>cu titlu complementar<QUOT.END ID="QE0025" REF.START="QS0025" CODE="201D"/> în stadiul replicii, care trimite <QUOT.START ID="QS0026" REF.END="QE0026" CODE="201E"/>în întregime la dezvoltările din anexă pentru expunerea de motive care se referă la articolul 86 CE<QUOT.END ID="QE0026" REF.START="QS0026" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>80</NO.P><TXT>În principiu, asemenea indicaţii nu pot fi considerate suficiente conform jurisprudenţei citate anterior, în măsura în care o trimitere globală la o anexă nu poate suplini absenţa elementelor esenţiale ale argumentaţiei în drept care trebuie să figureze în cerere. Replica nu omite însă să prezinte un rezumat succint al conţinutului acestei anexe, care completează argumentarea prezentată cu privire la acest punct în cerere şi permite Comisiei, ca atare, să îşi pregătească apărarea şi Tribunalului să examineze cel de al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 86 alineatul (2) CE.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1639"?><NP><NO.P>81</NO.P><TXT>În asemenea împrejurări, trebuie să se considere că anexa privind justificarea sistemului reclamantei conform articolului 86 CE nu va fi luată în considerare de către Tribunal decât în măsura în care aceasta se raportează în mod specific la argumente expres invocate de DSD în documentele sale scrise.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>Cu privire la sondajele de opinie anexate replicii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>82</NO.P><TXT>Comisia susţine că reclamanta nu a motivat întârzierea cu care a propus probele noi reprezentate, în special, de două sondaje de opinie anexate replicii, ceea ce ar fi contrar articolului 48 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.</TXT></NP><NP><NO.P>83</NO.P><TXT>Tribunalul arată că sondajele de opinie propuse de reclamantă în cadrul replicii nu sunt probe noi în sensul articolului 48 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, ci servesc la susţinerea argumentării prezentate, în cadrul replicii, ca răspuns la argumentele expuse în apărare, cu privire la rolurile jucate de marca Der Grüne Punkt şi de consumatorul final în preluarea şi recuperarea ambalajelor.</TXT></NP><NP><NO.P>84</NO.P><TXT>În consecinţă, excepţia opusă de Comisie în ceea ce priveşte sondajele de opinie anexate replicii trebuie să fie respinsă.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>C —</NO.P><TXT>Cu privire la fond</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>85</NO.P><TXT>Reclamanta invocă trei motive în sprijinul acţiunii sale. Primul este întemeiat pe încălcarea articolului 82 CE. Al doilea se bazează pe încălcarea articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 17 şi a principiului proporţionalităţii. Al treilea este întemeiat pe încălcarea articolului 86 alineatul (2) CE.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1640"?><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 82 CE</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Observaţii preliminare cu privire la ipoteza licenţei obligatorii gratuite</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><P>Argumentele părţilor</P></TI></TITLE><NP><NO.P>86</NO.P><TXT>Reclamanta susţine că, la articolul 3 din decizia atacată, Comisia o obligă să acorde o <QUOT.START ID="QS0027" REF.END="QE0027" CODE="201E"/>licenţă obligatorie gratuită<QUOT.END ID="QE0027" REF.START="QS0027" CODE="201D"/> a mărcii sale Der Grüne Punkt întreprinderilor care se afiliază la sistemul său, în măsura în care logoul corespunzător acestei mărci poate în viitor să fie aplicat pe toate ambalajele, în temeiul deciziei, independent de sistemul de preluare şi de recuperare în cauză. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii, o licenţă obligatorie a unui drept de proprietate intelectuală nu ar putea fi acordată decât în cazul unor <QUOT.START ID="QS0028" REF.END="QE0028" CODE="201E"/>împrejurări excepţionale<QUOT.END ID="QE0028" REF.START="QS0028" CODE="201D"/>, şi anume atunci când refuzul licenţei priveşte un drept de proprietate industrială a cărui licenţă este indispensabilă pentru exerciţiul activităţii în cauză şi când acest refuz este de natură să excludă orice concurenţă pe piaţa derivată, iar refuzul nu este justificat în mod obiectiv (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19950406">6 aprilie 1995</DATE>, RTE şi ITP/Comisia, cunoscută sub numele <QUOT.START ID="QS0029" REF.END="QE0029" CODE="201E"/>Magill<QUOT.END ID="QE0029" REF.START="QS0029" CODE="201D"/>, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-241/91 P+C-242/91 P" YEAR="1995" PAGE.ECR="I-743">C-241/91 P şi C-242/91 P, Rec., p. I-743, punctele 50-56</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19981126">26 noiembrie 1998</DATE>, Bronner, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-7/97" YEAR="1998" PAGE.ECR="I-7791">C-7/97, Rec., p. I-7791, punctul 39</REF.DOC.ECR>). Niciuna dintre aceste împrejurări nefiind stabilită în prezenta cauză, niciun abuz de poziţie dominantă nu poate fi constatat în temeiul articolului 82 CE. în sprijinul tezei sale, reclamanta expune, în esenţă, următoarele argumente: în primul rând, marca Der Grüne Punkt nu este indispensabilă pentru a participa la un sistem concurent sistemului DSD; în al doilea rând, concurenţa nu este eliminată prin dispoziţiile contractuale în litigiu; în al treilea rând, mai multe motive obiective justifică comportamentul DSD, şi anume necesitatea de a realiza obiectivele decretului, acela de a proteja diferitele funcţii ale mărcii Der Grüne Punkt, care nu ar putea face obiectul unei licenţe obligatorii conform dreptului mărcilor, precum şi acela de a permite buna funcţionare a sistemului DSD.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1641"?><NP><NO.P>87</NO.P><TXT>Comisia, susţinută de interveniente, arată că decizia atacată nu obligă DSD să acorde licenţe obligatorii gratuite contrare dreptului internaţional şi dreptului comunitar. Abuzul descris rezultă din simplul fapt că regimul de redevenţe ar fi contrar articolului 82 CE în sensul că DSD ar cere să fie remunerată pentru un serviciu pe care aceasta nu îl asigură şi despre care ar fi demonstrat că a fost asigurat de un alt sistem.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><P>Aprecierea Tribunalului</P></TI></TITLE><NP><NO.P>88</NO.P><TXT>În cadrul primului motiv, care vizează articolul 82 CE, reclamanta contestă, în esenţă, consecinţele care ar decurge din punerea în aplicare a obligaţiei adoptate în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 17, astfel cum a fost expusă la articolul 3 din decizia atacată (a se vedea punctul 60 de mai sus), cu scopul de a pune capăt abuzului de poziţie dominantă descris la articolul 1 din decizie (a se vedea punctul 58 de mai sus). Potrivit reclamantei, obligaţia definită la articolul 3 din decizie o obligă să acorde o <QUOT.START ID="QS0030" REF.END="QE0030" CODE="201E"/>licenţă obligatorie gratuită<QUOT.END ID="QE0030" REF.START="QS0030" CODE="201D"/> a mărcii Der Grüne Punkt pentru ambalajele destinate să fie eliminate de către sistemele concurente ale sistemului DSD.</TXT></NP><NP><NO.P>89</NO.P><TXT>În acelaşi timp, criticând legalitatea unei asemenea licenţe obligatorii, reclamanta susţine că marca Der Grüne Punkt nu este indispensabilă pentru a participa la un sistem concurent al sistemului DSD (a se vedea punctul 93 de mai jos), iar dispoziţiile contractuale în litigiu nu elimină concurenţa (a se vedea punctul 95 de mai jos). Prin această argumentare se susţine practic că prin comportamentul societăţii DSD, astfel cum este descris acesta la articolul 1 din decizia atacată, nu este afectată concurenţa şi că acesta nu constituie, aşadar, un abuz de poziţie dominantă în sensul articolului 82 CE.</TXT></NP><NP><NO.P>90</NO.P><TXT>În mod similar, reclamanta susţine că regimul de redevenţă definit în contractul de utilizare a logoului este justificat de considerente ce reies din decret (a se vedea punctele 98-100 de mai jos), din dreptul mărcilor (a se vedea punctele 103-114 de<?PAGE NO="II-1642"?> mai jos) şi din necesitatea de a asigura buna funcţionare a sistemului DSD (a se vedea punctele 115 şi 116 de mai jos). Aceste consideraţii ar reprezenta justificări obiective ale regimului de redevenţe care face obiectul abuzului descris la articolul 1 din decizie, iar acest regim nu ar putea, prin urmare, să fie considerat abuziv conform articolului 82 CE.</TXT></NP><NP><NO.P>91</NO.P><TXT>În consecinţă, mai degrabă decât să fie examinate consecinţele pe care le-ar putea avea argumentele reclamantei cu privire la obligaţia impusă la articolul 3 din decizia atacată - şi anume, potrivit DSD, <QUOT.START ID="QS0031" REF.END="QE0031" CODE="201E"/>licenţa obligatorie gratuită<QUOT.END ID="QE0031" REF.START="QS0031" CODE="201D"/> -, care reies din al doilea motiv consacrat încălcării articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 17, evaluarea Tribunalului trebuie să se limiteze, în cadrul primului motiv, care vizează articolul 82 CE, doar la argumentele privind abuzul de poziţie dominantă caracterizat la articolul 1 din decizia atacată. într-adevăr, în lipsa unui abuz de poziţie dominantă conform articolului 82 CE, articolul 3 din decizia în litigiu ar fi fără fundament în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 17, întrucât nu ar mai exista nicio încălcare căreia să i se pună capăt. <HT TYPE="ITALIC">A contrario,</HT> în prezenţa unui abuz de poziţie dominantă, Comisia dispune efectiv, în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 17, de puterea de a obliga întreprinderea în cauză să pună capăt încălcării constatate.</TXT></NP><NP><NO.P>92</NO.P><TXT>Acesta este contextul în care trebuie expuse argumentele părţilor privind abuzul de poziţie dominantă descris în decizia atacată.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>Argumentele părţilor privind abuzul de poziţie dominantă</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><NP><NO.P>i)</NO.P><TXT>Cu privire la absenţa necesităţii de a utiliza marca Der Grüne Punkt pentru participarea la un sistem concurent al sistemului DSD</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>93</NO.P><TXT>În primul rând, reclamanta susţine că o licenţă obligatorie a mărcii sale nu este indispensabilă, în sensul Hotărârii Magill, citată anterior, pentru a permite unui<?PAGE NO="II-1643"?> producător sau unui distribuitor de ambalaje să opteze pentru un sistem concurent (punctul 50 şi Hotărârea Bronner, citată anterior, punctul 41). Or, cu privire la acest punct, în decizia atacată, Comisia s-ar limita să indice că ar fi doar <QUOT.START ID="QS0032" REF.END="QE0032" CODE="201E"/>mai comod şi mai simplu<QUOT.END ID="QE0032" REF.START="QS0032" CODE="201D"/> să se aplice marca DSD pe ambalajele pentru care se apelează la un sistem concurent, cu scopul de a evita costul suplimentar legat de marcajul selectiv al ambalajelor [a se vedea considerentele (103)-(105) ale deciziei atacate]. în această privinţă, reclamanta subliniază că, în caz de utilizare concurentă a unui alt sistem decât sistemul DSD, logoul Der Grüne Punkt ar putea fi aplicat sau nu pe ambalaje, în funcţie de sistemul la care se apelează. Acest procedeu ar fi, de altfel, utilizat în sectorul vinicol, unde sunt etichetate cu marca DSD doar sticlele care sunt vândute în comerţul cu amănuntul şi care nu sunt returnate la magazin, în sectorul construcţiilor şi al informaticii, unde produsele sunt vândute în ambalaje ce poartă marca DSD în caz de livrare către comercianţii cu amănuntul şi în ambalaje care nu poartă această marcă în caz de livrări către comercianţii specializaţi sau către clienţii profesionali, şi în sectorul alimentar, unde ambalajele mari, conservele şi cartoanele nu au etichete purtând marca atunci când sunt livrate către industrie, restaurante şi cantine, deşi poartă o asemenea etichetă atunci când sunt livrate comercianţilor cu amănuntul. Producătorii şi distribuitorii de ambalaje ar putea, aşadar, să procedeze în aşa fel încât ambalajele purtând logoul Der Grüne Punkt să nu fie depozitate decât în instalaţiile sistemului DSD, iar ambalajele pe care nu apare acest logo să nu fie depozitate decât în locuri în care un sistem concurent le asigură eliminarea.</TXT></NP><NP><NO.P>94</NO.P><TXT>Comisia, Landbell şi BellandVision susţin că marcajul selectiv nu este rentabil din punct de vedere economic pentru producătorii şi distribuitorii de ambalaje. Vfw aminteşte, de asemenea, că DSD impunea clienţilor săi să plătească redevenţa pentru toate ambalajele ce poartă marca Der Grüne Punkt, indiferent dacă aceste ambalaje erau sau nu erau eliminate efectiv de sistemul DSD.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><NP><NO.P>ii)</NO.P><TXT>Cu privire la absenţa eliminării concurenţei în lipsa licenţei obligatorii a mărcii Der Grüne Punkt</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>95</NO.P><TXT>În al doilea rând, reclamanta critică decizia atacată pentru faptul că aceasta indică [la considerentul (115)] că regimul redevenţei face mai dificilă intrarea pe piaţă a<?PAGE NO="II-1644"?> concurenţilor sistemului DSD, ceea ce nu ar fi suficient pentru a caracteriza eliminarea concurenţei cerută prin Hotărârea Magill, citată anterior (punctul 56, şi Hotărârea Bronner, citată anterior, punctul 41). într-adevăr, potrivit cerinţelor decretului, sistemele individuale nu ar putea, ca regulă generală, să concureze sistemul DSD decât pentru ambalajele livrate în micile întreprinderi de artizanat, comerciale şi industriale. Pe acest mic segment de piaţă, există aproximativ 40 de sisteme individuale care nu utilizează marca Der Grüne Punkt, iar cantităţile atribuite unor asemenea sisteme au crescut cu mai mult de 60 % între 1997 şi 2000. Mai multe canale de distribuţie importante au trecut de asemenea la un alt sistem decât sistemul DSD, fapt care ar fi, aşadar, posibil fără dificultate şi fără ca DSD să fie ţinută să acorde o licenţă obligatorie. Nu ar fi vorba, aşadar, de o îngreunare a intrării pe piaţă.</TXT></NP><NP><NO.P>96</NO.P><TXT>Comisia contestă datele furnizate de reclamantă, care s-ar explica prin reforma din 1998 şi prin faptul că existaseră, iniţial, foarte puţine ambalaje aparţinând sistemelor individuale.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><NP><NO.P>iii)</NO.P><TXT>Cu privire la diferitele justificări ale comportamentului DSD</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>97</NO.P><TXT>În al treilea rând, reclamanta susţine că dispoziţiile în litigiu din contractul de utilizare a logoului sunt necesare pentru a garanta realizarea obiectivelor decretului, pentru a proteja diferitele funcţii ale mărcii Der Grüne Punkt - care nu poate, în orice caz, să facă obiectul unei licenţe obligatorii - şi pentru a permite buna funcţionare a sistemului DSD.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="7"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Cu privire la necesitatea de a garanta obiectivele decretului</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>98</NO.P><TXT>Reclamanta expune conţinutul obligaţiei de transparenţă legate de principiul responsabilităţii pentru produs, care este consacrat în decretul privind ambalajele şi<?PAGE NO="II-1645"?> al cărui obiect este, potrivit observaţiilor autorităţilor germane, <QUOT.START ID="QS0033" REF.END="QE0033" CODE="201E"/>să stabilească, în mod transparent faţă de consumatori şi autorităţi, care ambalaj este supus obligaţiei de preluare în magazin sau în proximitatea acestuia şi care ambalaj nu este supus acestei obligaţii<QUOT.END ID="QE0033" REF.START="QS0033" CODE="201D"/> (răspunsul la întrebarea nr. 2.a). Astfel, în caz de utilizare a unui sistem colectiv, obligaţia de transparenţă ar lua forma unei obligaţii de etichetare definite la punctul 4 alineatul (2) din anexa I la articolul 6 din decret, potrivit căruia <QUOT.START ID="QS0034" REF.END="QE0034" CODE="201E"/>producătorii şi distribuitorii trebuie să indice participarea [unui ambalaj la sistemul colectiv] prin etichetare sau prin alte mijloace corespunzătoare<QUOT.END ID="QE0034" REF.START="QS0034" CODE="201D"/>, în timp ce, în caz de utilizare a unui sistem individual, această obligaţie are forma unei obligaţii de indicare definite la articolul 6 alineatul (1) a treia teză din decret, potrivit căruia <QUOT.START ID="QS0035" REF.END="QE0035" CODE="201E"/>distribuitorul trebuie să indice consumatorului particular final posibilitatea de restituire [a ambalajelor] prin panouri clar identificabile şi lizibile<QUOT.END ID="QE0035" REF.START="QS0035" CODE="201D"/>. Această obligaţie de transparenţă ar permite să se ştie dacă, pentru un ambalaj dat, producătorul sau distribuitorul responsabil de acest ambalaj îşi îndeplineşte obligaţiile prin intermediul unui sistem individual sau al unui sistem colectiv. Această obligaţie ar permite, de asemenea, consumatorului să ştie cărui sistem trebuie să îi returneze ambalajul. Prin urmare, un ambalaj ce participă la sistemul DSD ar trebui să fie returnat şi recuperat de acest sistem, iar un ambalaj ce participă la un alt sistem colectiv sau la un sistem individual ar trebui să fie returnat şi recuperat de sistemul menţionat. Un ambalaj nu ar putea să facă parte din două sisteme.</TXT></NP><NP><NO.P>99</NO.P><TXT>Reclamanta arată, în continuare, că articolul 3 din decizia atacată încalcă această obligaţie de transparenţă, întrucât ar fi posibil, din acel moment, ca ambalajele participante la sisteme concurente să poarte marca Der Grüne Punkt, care identifică sistemul DSD. Or, dacă toate ambalajele ar purta această marcă, consumatorul nu ar putea şti care ambalaje trebuie să fie returnate la punctul de vânzare, întrucât aparţin unui sistem individual, şi care trebuie să fie depozitate în apropierea domiciliului său, întrucât fac parte dintr-un sistem colectiv. în această privinţă, reclamanta observă că este imposibil să se determine cu certitudine <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT> dacă un ambalaj anume va fi eliminat efectiv de sistemul DSD sau de un alt sistem şi că este de asemenea imposibil să se determine, chiar şi <HT TYPE="ITALIC">ex post,</HT> dacă un consumator a eliminat efectiv un ambalaj prin intermediul sistemului DSD [considerentul (134) al deciziei atacate]. Acest lucru s-ar datora exact faptului că în decret se precizează că există obligaţia informării consumatorului printr-o etichetare clară, cu scopul de a şti dacă ambalajul concret în cauză participă la sistemul DSD şi trebuie, în consecinţă, să fie returnat în cadrul acestui sistem.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1646"?><NP><NO.P>100</NO.P><TXT>În plus, reclamanta susţine că obligaţia de preluare şi de recuperare a unui sistem individual nu se aplică ambalajelor ce participă la un sistem colectiv (a se vedea scrisoarea Ministerului Mediului din landul Baden-Wurtemberg din <DATE ISO="20011127">27 noiembrie 2001</DATE>, p. 7). într-adevăr, potrivit decretului, astfel de ambalaje ar fi <QUOT.START ID="QS0036" REF.END="QE0036" CODE="201E"/>eliberate<QUOT.END ID="QE0036" REF.START="QS0036" CODE="201D"/> de această obligaţie, deoarece sunt atribuite sistemului DSD şi poartă logoul Der Grüne Punkt Aceste ambalaje nu ar putea, aşadar, să fie returnate de către un sistem individual. Decretul ar viza evitarea unei <QUOT.START ID="QS0037" REF.END="QE0037" CODE="201E"/>lupte pentru deşeuri<QUOT.END ID="QE0037" REF.START="QS0037" CODE="201D"/>, în care sistemele concurente ar încerca să colecteze indiferent ce cantităţi de ambalaje cu scopul de a-şi putea îndeplini ratele de recuperare. O concurenţă echitabilă şi ordonată ar presupune mai degrabă ca diferitele sisteme să nu preia şi să nu recupereze decât ambalajele pentru care îşi asumă responsabilitatea eliminării produsului (cazul sistemelor individuale) sau preiau această responsabilitate (cazul sistemelor colective).</TXT></NP><NP><NO.P>101</NO.P><TXT>Pe de altă parte, reclamanta susţine că în decizia atacată sunt interpretate în mod greşit observaţiile autorităţilor germane atunci când se afirmă că un consumator poate decide în mod liber dacă recuperează ambalajele în cadrul sistemului DSD sau în cadrul altui sistem, atunci când producătorul sau distribuitorul de ambalaje hotărăşte să recurgă la sistemul DSD împreună cu un alt sistem colectiv sau cu un sistem individual [considerentele (138), (141) şi (145) ale deciziei atacate]. Ca răspuns la o întrebare a Comisiei, autorităţile germane au indicat doar că, în cazul în care se apelează la un sistem individual şi la un sistem colectiv, consumatorul este liber să aleagă să lase ambalajele în magazin sau să le returneze acolo sau să le supună unei eliminări în apropierea domiciliului său, întrucât <QUOT.START ID="QS0038" REF.END="QE0038" CODE="201E"/>decretul privind ambalajele nu conţine indicaţii precise prin care consumatorul final să fie obligat la restituire<QUOT.END ID="QE0038" REF.START="QS0038" CODE="201D"/> (răspunsul la întrebarea 1.b.aa). Or, noţiunea de eliminare în proximitatea domiciliului nu face referire decât la eliminarea prin intermediul organismelor publice de eliminare a deşeurilor, <QUOT.START ID="QS0039" REF.END="QE0039" CODE="201E"/>pubela gri<QUOT.END ID="QE0039" REF.START="QS0039" CODE="201D"/>, şi nu la eliminarea prin intermediul sistemului DSD, care se găseşte de asemenea în apropierea domiciliului, <QUOT.START ID="QS0040" REF.END="QE0040" CODE="201E"/>pubela galbenă<QUOT.END ID="QE0040" REF.START="QS0040" CODE="201D"/>. Consumatorul nu ar fi, aşadar, liber să aleagă sistemul de eliminare utilizat.</TXT></NP><NP><NO.P>102</NO.P><TXT>Comisia susţine că reclamanta exagerează importanţa marcajului, în măsura în care obligaţia de preluare şi de recuperare este aplicată cantităţilor de ambalaje, şi nu<?PAGE NO="II-1647"?> unor ambalaje anume. în plus, potrivit Landbell şi BellandVision, decretul nu impune ca marca DSD să fie aplicată pe ambalaje.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="7"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Cu privire la justificările referitoare la dreptul mărcilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>103</NO.P><TXT>În primul rând, reclamanta susţine că, în decizia atacată, Comisia neagă funcţia distinctivă - denumită şi funcţia de origine - a mărcii Der Grüne Punkt, al cărei obiectiv ar fi să distingă ambalajele atribuite sistemului DSD de cele aparţinând unui sistem colectiv sau individual concurent, permiţând ca această marcă să fie aplicată pe ambalaje destinate a fi eliminate de un alt sistem decât sistemul DSD. Or, o asemenea atingere adusă funcţiei distinctive a mărcii Der Grüne Punkt ar fi, în principiu, contrară dreptului mărcilor german, comunitar şi internaţional.</TXT></NP><NP><NO.P>104</NO.P><TXT>În privinţa dreptului german, reclamanta arată că marca Der Grüne Punkt este înregistrată în Germania ca marcă colectivă şi că aceasta permite, prin urmare, <QUOT.START ID="QS0041" REF.END="QE0041" CODE="201E"/>să se distingă mărfurile sau serviciile întreprinderilor afiliate la titularul mărcii colective de cele ale altor întreprinderi în privinţa originii comerciale sau geografice, a sortimentului, a calităţii sau a altor proprietăţi<QUOT.END ID="QE0041" REF.START="QS0041" CODE="201D"/> [articolul 97 alineatul (1) din Markengesetz din <DATE ISO="19941025">25 octombrie 1994</DATE>]. Prin urmare, o licenţă obligatorie a mărcii Der Grüne Punkt ar avea ca efect lipsirea acestei mărci de caracterul său distinctiv şi ar risca să conducă la radierea acesteia.</TXT></NP><NP><NO.P>105</NO.P><TXT>În privinţa dreptului comunitar, reclamanta subliniază că obiectivul specific al mărcii Der Grüne Punkt, şi anume faptul de a garanta utilizatorului final identitatea de origine a produsului purtând marca respectivă (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19781010">10 octombrie 1978</DATE>, Centrafarm, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="3/78" YEAR="1978" PAGE.ECR="1823">3/78, Rec., p. 1823, punctele 11-14</REF.DOC.ECR>) şi de a proteja titularul său<?PAGE NO="II-1648"?> împotriva riscurilor de confuzie (a se vedea Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19931130">30 noiembrie 1993</DATE>, Deutsche Renault, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-317/91" YEAR="1993" PAGE.ECR="I-6227">C-317/91, Rec., p. I-6227, punctul 30</REF.DOC.ECR> şi jurisprudenţa citată), nu ar fi respectat mai mult în cazul în care anumite ambalaje ce participă la sistemul DSD şi altele ce aparţin unui sistem concurent ar avea aplicată, fără distincţie, marca Der Grüne Punkt, astfel încât concurentul DSD ar putea profita de notorietatea sistemului DSD.</TXT></NP><NP><NO.P>106</NO.P><TXT>Pe de altă parte, reclamanta subliniază că nelegalitatea principiului licenţelor obligatorii ale mărcilor este consacrată la articolul 5 A din Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din <DATE ISO="18830320">20 martie 1883</DATE>, revizuită ultima dată la Stockholm la <DATE ISO="19670714">14 iulie 1967</DATE> şi modificată la <DATE ISO="19790928">28 septembrie 1979</DATE> (Repertoriu de tratate al Naţiunilor Unite, voi 828, nr. 11847, p. 108), ratificată de toate statele membre, şi la articolul 21 din Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS) din <DATE ISO="19940415">15 aprilie 1994</DATE> (anexa IC la Acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului), ratificat de toate statele membre şi aprobat de Comunitatea Europeană prin Decizia 94/800/CE a Consiliului din <DATE ISO="19941222">22 decembrie 1994</DATE> privind încheierea, în numele Comunităţii Europene, referitor la domeniile de competenţa sa, a acordurilor obţinute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="336" DATE.PUB="1994" PAGE.FIRST="1">JO L 336, p. 1</REF.DOC.OJ>, <REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="336" DATE.PUB="1994" PAGE.FIRST="214">214</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 11/vol. 10, p. 3), care nu prevăd licenţe obligatorii pentru mărci.</TXT></NP><NP><NO.P>107</NO.P><TXT>Comisia arată că decizia atacată nu priveşte decât regimul de redevenţe instituit de DSD, şi nu efectele prezumate ale deciziei asupra activităţii sale în calitate de titular al mărcii Der Grüne Punkt. în această privinţă, singurul efect al deciziei ar fi evitarea faptului ca întreprinderile care apelează la sistemul DSD să plătească o dublă redevenţă în caz de utilizare a unui alt sistem. Landbell şi BellandVision subliniază, de asemenea, că decizia atacată nu priveşte decât raporturile juridice între DSD şi cocontractanţii săi, în cadrul contractului de utilizare a logoului, şi nu acordă terţilor, care nu sunt cocontractanţi, dreptul de a utiliza marca Der Grüne Punkt.</TXT></NP><NP><NO.P>108</NO.P><TXT>în al doilea rând, reclamanta susţine că decizia atacată încalcă funcţia distinctivă a mărcii Der Grüne Punkt, care permite să fie influenţat comportamentul consumatorului în materie de eliminare a deşeurilor într-un mod esenţial pentru<?PAGE NO="II-1649"?> funcţionarea sistemului său. într-adevăr, dacă consumatorul nu returnează ambalajul purtând logoul Der Grüne Punkt în cadrul sistemului DSD, reclamanta riscă să nu îndeplinească ratele de recuperare prevăzute în decret şi să îşi piardă autorizaţia. în mod similar, dacă consumatorul returnează în cadrul sistemului DSD un ambalaj pe care nu este aplicat logoul Der Grüne Punkt, reclamanta este obligată să recupereze acest ambalaj, chiar dacă ratele impuse au fost deja atinse [a se vedea punctul 1 alineatul (5) prima teză din anexa I la articolul 6 din decret].</TXT></NP><NP><NO.P>109</NO.P><TXT>în acest context, reclamanta critică afirmaţia care apare în considerentele (138), (139) şi (145) ale deciziei atacate, potrivit căreia funcţia esenţială a logoului Der Grüne Punkt ar fi îndeplinită ca urmare a faptului că acesta semnalează consumatorului că are posibilitatea de a elimina ambalajul prin intermediul DSD, întrucât aceasta se întemeiază pe un citat scos din context din Hotărârea Kammergericht Berlin din 1994 (nota 22 din decizia atacată). într-adevăr, fragmentul citat în decizie s-ar limita la a constata că marca Der Grüne Punkt nu conţine afirmaţii privind caracterul reciclabil al ambalajului. Or, într-un alt pasaj din hotărâre, Kammergericht ar recunoaşte funcţia distinctivă a mărcii Der Grüne Punkt, considerând că supraambalajele ar putea purta această marcă din motive de mediu de ordin superior, chiar dacă acest lucru ar conduce, într-un anumit sens, la inducerea în eroare a consumatorului.</TXT></NP><NP><NO.P>110</NO.P><TXT>De asemenea, reclamanta contestă afirmaţia conţinută în decizia atacată potrivit căreia consumatorul poate decide în mod liber dacă recuperează ambalajul în cauză prin intermediul sistemului DSD sau printr-un sistem individual sau colectiv concurent [considerentul (145) al deciziei atacate], dat fiind că este fundamental ca un consumator să poată identifica, prin intermediul mărcii Der Grüne Punkt, faptul că ambalajul în cauză aparţine sistemului DSD, şi nu unui alt sistem. în această privinţă, reclamanta susţine că funcţia distinctivă a mărcii sale este confirmată prin sondajele de opinie realizate pentru pregătirea replicii. Astfel, 60,8 % dintre consumatorii chestionaţi percep marca Der Grüne Punkt ca o <QUOT.START ID="QS0042" REF.END="QE0042" CODE="201E"/>indicaţie privind o organizare în întregime specifică, care este responsabilă de eliminarea şi recuperarea unor astfel de ambalaje<QUOT.END ID="QE0042" REF.START="QS0042" CODE="201D"/>, iar 27,9 % dintre aceşti consumatori citează în mod concret sistemul DSD (a se vedea rezultatele sondajului realizat de Institutul Infratest Burke, raport datat august 2001, anexa 85 la replică), ceea ce ar demonstra legătura<?PAGE NO="II-1650"?> existentă între marcă şi sistemul DSD în conştiinţa consumatorilor. Potrivit unui alt sondaj de opinie, realizat de acelaşi institut, doar 3,3 % dintre consumatorii chestionaţi indică faptul că marca transmite informaţia care îi este atribuită în decizia atacată, şi anume indicaţia unei posibilităţi de eliminare (a se vedea rezultatele sondajului realizat de Institutul Infratest Burke, raport datat august 2001, anexa 86 la replică).</TXT></NP><NP><NO.P>111</NO.P><TXT>În sfârşit, reclamanta susţine că faptul de a aplica marca Der Grüne Punkt pe un ambalaj ce participă la un sistem concurent aduce atingere funcţiei distinctive a acestei mărci, întrucât consumatorii sunt induşi în eroare în toate ipotezele avute în vedere în decizia atacată. într-adevăr, pentru reclamantă, chiar şi în cazul în care se recurge la mai multe sisteme, consumatorul trebuie întotdeauna să poată determina pentru fiecare ambalaj sistemul la care trebuie să apeleze, fie că este vorba despre sistemul DSD - prin intermediul mărcii Der Grüne Punkt -, de un alt sistem colectiv - prin intermediul unui mijloc în conformitate cu punctul 4 alineatul (2) din anexa I la articolul 6 din decret - sau de un sistem individual - prin intermediul unui mijloc conform articolului 6 alineatul (1) din decret. Astfel, în caz de utilizare concurentă a unui sistem individual şi a sistemului DSD, aproape 48,4 % dintre consumatorii chestionaţi în cadrul unuia dintre sondajele de opinie citate anterior nu înţeleg informaţiile contradictorii reprezentate, pe de o parte, de indicaţia unei returnări în magazin conform articolului 6 alineatul (1) din decret şi, pe de altă parte, de indicaţia transmisă de logoul Der Grüne Punkt privind preluarea în apropierea domiciliului prin intermediul sistemului DSD.</TXT></NP><NP><NO.P>112</NO.P><TXT>Mai pe larg, reclamanta susţine că decizia atacată ar conduce la faptul ca aproape toate ambalajele să poarte în Germania marca Der Grüne Punkt. Astfel, participarea la sistemul DSD cu 1 % din ambalajele comercializate ar putea permite unui utilizator al logoului să folosească în mod gratuit această marcă pentru restul de 99 %. Sistemul DSD ar risca, aşadar, pe termen scurt, să fie obligat să trateze ambalaje aduse din greşeală sistemului său şi pentru care DSD nu percepe redevenţe. în plus, şi aproape simultan, ţinând seama de limitarea semnificaţiei mărcii Der Grüne Punkt la o simplă posibilitate de eliminare, rezultatele colectării de către sistemul DSD ar trebui să scadă, iar aceasta ar risca să nu mai îndeplinească ratele de recuperare legale.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1651"?><NP><NO.P>113</NO.P><TXT>Pe de altă parte, reclamanta susţine că marca Der Grüne Punkt îndeplineşte deopotrivă o funcţie de control, care permite prevenirea şi acţionarea în justiţie a abuzurilor comise de producătorii şi distribuitorii de ambalaje care utilizează sistemul DSD fără să plătească redevenţe, prin intermediul controalelor efectuate în magazine, a controalelor prin sondaj sau a controalelor efectuate de autorităţi. în această privinţă, decizia atacată face mai dificilă o protecţie efectivă împotriva problemei profitorilor care fuseseră foarte aproape de a conduce DSD la faliment în 1993.</TXT></NP><NP><NO.P>114</NO.P><TXT>Comisia, susţinută de interveniente, aminteşte că, în lipsa inducerii în eroare sau a confuziei, funcţia originară a unei mărci, care serveşte la distingerea sau la individualizarea originii unui produs sau a unui serviciu, nu este afectată. Or, în speţă, percepţia mărcii Der Grüne Punkt de către consumatorul final ce cumpără bunuri de consum şi recurge la diferite sisteme pentru a elimina ambalajele s-ar rezuma la indicaţia că este posibilă asigurarea eliminării ambalajului prin intermediul sistemului reclamantei. în plus, marca Der Grüne Punkt nu ar juca un rol determinant în cadrul colectării de ambalaje, dat fiind că pubelele galbene şi containerele pentru sticlă şi pentru hârtie utilizate de sistemul DSD sunt departe de a purta indicaţia acestei mărci în toate zonele de colectare. Aşadar, din acest motiv consumatorii nu ar asocia recipientele de colectare cu logoul, ci cu tipul de material în cauză.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="7"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Cu privire la buna funcţionare a sistemului DSD</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>115</NO.P><TXT>După ce susţinuse iniţial că dispoziţiile în litigiu privind redevenţa erau disproporţionate în raport cu serviciile prestate, în măsura în care remuneraţia forfetară a autorizaţiei de utilizare a mărcii Der Grüne Punkt şi punerea la dispoziţie a sistemului DSD constituiau singura soluţie practicabilă, în lipsa posibilităţii de a determina cu exactitate numărul de ambalaje returnate în mod concret sistemului DSD, reclamanta a susţinut, în stadiul replicii, că redevenţa datorată în temeiul dispoziţiilor în litigiu era valabilă doar pentru ambalajele pentru care se apela la sistemul DSD. Astfel, licenţa acordată de DSD în temeiul contractului de utilizare a<?PAGE NO="II-1652"?> logoului nu ar fi valabilă decât pentru ambalajele care participă la sistemul DSD, şi nu pentru cele care aparţin unui alt sistem colectiv sau unui sistem individual O asemenea restricţie a licenţei la ambalajele purtând logoul Der Grüne Punkt ar fi în conformitate cu decretul, care ar cere o etichetare clară a ambalajelor ce participă la un sistem colectiv, cu scopul de a indica faptul că producătorul sau distribuitorul în cauză este <QUOT.START ID="QS0043" REF.END="QE0043" CODE="201E"/>eliberat<QUOT.END ID="QE0043" REF.START="QS0043" CODE="201D"/> de obligaţia de a returna şi de a recupera aceste ambalaje, obligaţie care ar intra din acel moment în responsabilitatea societăţii DSD [Ordonanţa Verwaltungsgerichtshof Kassel (Tribunalul Administrativ Superior din Kassel, Germania) din <DATE ISO="19990820">20 august 1999</DATE>]. Or, un asemenea sistem nu ar putea să funcţioneze dacă ambalajele pentru care nu se apelează la sistemul DSD poartă de asemenea logoul ce identifică acest sistem. Nicio dispoziţie din contractul de utilizare a logoului nu ar permite sau nu ar obliga, aşadar, utilizatorul logoului să aplice marca Der Grüne Punkt pe ambalajele pentru care nu apelează la sistemul DSD şi nu ar exista un dezechilibru între prestaţia DSD (preluarea şi recuperarea ambalajelor) şi redevenţa solicitată în contrapartidă.</TXT></NP><NP><NO.P>116</NO.P><TXT>Cu privire la trimiterea făcută de Comisie la Hotărârea Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiţie, Germania) din <DATE ISO="20010315">15 martie 2001</DATE> pronunţată în cauza BäKo, reclamanta arată că, în această hotărâre, Bundesgerichtshof nu a decis că dispoziţiile contractuale privind redevenţa nu erau adecvate. Din contră, aceasta a constatat că reclamanta nu poate solicita întreaga redevenţa în temeiul articolului 4 alineatul (1) şi al articolului 5 alineatul (1) din contractul de utilizare a logoului pentru ambalajele care nu ţin de competenţa sa legală, şi anume cele privind industria şi marile întreprinderi. într-adevăr, în această ipoteză, care nu este avută în vedere în decizia atacată (nota 14 din decizia atacată), reclamanta nu furnizase serviciul de preluare a obligaţiilor la care se apelase. Or, în prezenta cauză, ambalajele în cauză poartă marca Der Grüne Punkt şi fac parte, indiscutabil, din sfera competenţelor DSD, cu alte cuvinte acestea sunt depuse la consumatorii privaţi finali pe lângă care DSD furnizează serviciul de preluare a obligaţiilor de tratare şi de recuperare a ambalajelor, şi acest lucru chiar în condiţiile în care consumatorii ar returna din greşeală ambalajul unui sistem public de eliminare a deşeurilor sau unui sistem concurent de colectare şi de recuperare a ambalajelor.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1653"?><NP><NO.P>117</NO.P><TXT>Comisia subliniază că, în cazul în care se recurge la sistemul DSD şi la un alt sistem colectiv sau la un sistem individual, relaţia dintre prestaţia efectuată de DSD şi redevenţa solicitată în contrapartidă ar fi dezechilibrată dacă aceasta s-ar limita la a lua în considerare aplicarea, pe ambalaj, a logoului Der Grüne Punkt, întrucât un asemenea sistem nu ar ţine seama de realitatea serviciului furnizat întreprinderilor afiliate.</TXT></NP><NP><NO.P>118</NO.P><TXT>Pe de altă parte, Comisia arată că argumentaţia prezentată de reclamantă în replică, potrivit căreia redevenţa s-ar aplica doar ambalajelor tratate de sistemul său, este contrară practicii sale anterioare. în această privinţă, Comisia invocă, pe de o parte, Hotărârea BäKo (punctul 116 de mai sus), în care Bundesgerichtshof a hotărât că, în mod contrar celor afirmate de DSD, nicio creanţă nu putea fi deţinută de această întreprindere împotriva unuia dintre clienţii săi în ceea ce priveşte ambalajele ce poartă marca Der Grüne Punkt care erau livrate consumatorilor profesionali. Pe de altă parte, Comisia se referă la cauza Hertzel, în care DSD a invocat contractul de utilizare a logoului pentru a se opune cererii unuia dintre clienţii săi de a fi rambursat pentru o parte din redevenţa corespunzătoare ambalajelor pentru care DSD nu era în măsură să asigure un serviciu de preluare a obligaţiei de eliminare [Hotărârea Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional Superior din Düsseldorf, Germania) din <DATE ISO="19980811">11 august 1998</DATE>, cauza Hertzel, care a făcut obiectul unui recurs în faţa Bundesgerichtshof].</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>c)</NO.P><TXT>Aprecierea Tribunalului</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><NP><NO.P>i)</NO.P><TXT>Cu privire la abuzul descris în decizia atacată</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>119</NO.P><TXT>Potrivit deciziei atacate, comportamentul DSD ce constă în impunerea plăţii unei redevenţe pentru totalitatea ambalajelor comercializate în Germania cu logoul Der Grüne Punkt, chiar dacă se face dovada că, în ceea ce priveşte cantitatea de ambalaje pentru care producătorul sau distribuitorul nu recurge la sistemul DSD, obligaţiile<?PAGE NO="II-1654"?> de preluare şi de recuperare prevăzute în decret sunt îndeplinite prin intermediul unui alt sistem colectiv sau al unui sistem individual, reprezintă un abuz de poziţie dominantă (a se vedea punctul 58 de mai sus). Efectele acestui abuz sunt, potrivit deciziei atacate, duble şi reprezintă atât un abuz de exploatare a clienţilor DSD, rezultând din disproporţionalitatea dintre remuneraţia cerută şi serviciul realizat, cât şi o barieră la intrare pentru concurenţii care propun soluţii alternative sistemului DSD, ţinând seama de costurile legate de utilizarea în comun a unui alt sistem decât sistemul DSD (a se vedea punctul 50 de mai sus).</TXT></NP><NP><NO.P>120</NO.P><TXT>În această privinţă, trebuie reamintit că noţiunea de folosire în mod abuziv este o noţiune obiectivă care vizează comportamentele unei întreprinderi în poziţie dominantă care sunt de natură să influenţeze structura unei pieţe unde gradul de concurenţă este deja redus tocmai din cauza prezenţei întreprinderii respective şi care, prin recurgerea la mijloace diferite de cele care guvernează o concurenţă normală între produse şi servicii pe baza prestaţiilor operatorilor economici, au ca efect crearea de obstacole în calea menţinerii gradului de concurenţă existent încă pe piaţă sau în calea dezvoltării acestei concurenţe (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19790213">13 februarie 1979</DATE>, Hoffmann-La Roche/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="85/76" YEAR="1979" PAGE.ECR="461">85/76, Rec., p. 461, punctul 91</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>121</NO.P><TXT>În particular, reiese de la articolul 82 alineatul (2) litera (a) CE că o asemenea practică abuzivă poate consta, mai ales, în impunerea în mod direct sau indirect a unor preţuri sau condiţii de tranzacţionare inechitabile. Astfel, are loc o folosire în mod abuziv atunci când o întreprindere în poziţie dominantă solicită pentru serviciile sale redevenţe disproporţionate în raport cu valoarea economică a prestaţiei furnizate (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19751113">13 noiembrie 1975</DATE>, General Motors/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="26/75" YEAR="1975" PAGE.ECR="1367">26/75, Rec., p. 1367</REF.DOC.ECR>, Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19780214">14 februarie 1978</DATE>, United Brands/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="27/76" YEAR="1978" PAGE.ECR="207">27/76, Rec., p. 207, punctele 235-268</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19861111">11 noiembrie 1986</DATE>, British Leyland/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="226/84" YEAR="1986" PAGE.ECR="3263">226/84, Rec., p. 3263, punctele 27-30</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><?PAGE NO="II-1655"?><NP><NO.P>122</NO.P><TXT>De asemenea, o întreprindere în poziţie dominantă poate împiedica în mod abuziv intrarea concurenţilor, prin legarea, în drept sau în fapt, a cumpărătorilor de serviciile sale, împiedicându-i astfel să se aprovizioneze de la furnizorii concurenţi (a se vedea în acest sens Hotărârea Hoffmann-La Roche/Comisia, citată anterior, punctul 90).</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><NP><NO.P>ii)</NO.P><TXT>Cu privire la exclusivitatea revendicată de reclamantă</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>123</NO.P><TXT>În acest context, potrivit principalului argument avansat de reclamantă în acţiunea sa, concurenţa între sisteme nu se poate efectua decât în considerarea, pe de o parte, a faptului că producătorul sau distribuitorul în cauză transferă către DSD ambalajele pentru care doreşte să fie eliberat de obligaţia de preluare şi de recuperare impusă în decret şi, pe de altă parte, a faptului că trebuie să poată fi identificate în mod clar de către consumatorul final ambalajele pe care le poate returna sistemului DSD şi cele pe care le poate returna altui sistem colectiv sau unui sistem individual (a se vedea punctul 115 de mai sus).</TXT></NP><NP><NO.P>124</NO.P><TXT>Marca Der Grüne Punkt ar permite, de asemenea, atât indicarea ambalajelor transferate către DSD şi, prin urmare, eliberate de obligaţiile de preluare şi de recuperare care revin producătorului şi distribuitorului, cât şi semnalarea către consumator a ceea ce trebuie să facă cu acestea, ceea ce ar permite garantarea realizării misiunii încredinţate DSD de către acest producător sau distribuitor de ambalaje. în consecinţă, doar ambalajele pentru care se apelează la sistemul DSD ar trebui să fie marcate cu logoul Der Grüne Punkt corespunzător acestui sistem, întrucât este vorba de ambalaje pentru care reclamanta dispensează contractual şi legal producătorul sau distribuitorul în cauză de obligaţia de preluare şi de recuperare conform decretului. în plus, faptul că ambalajul în cauză nu face obiectul decât al unei singure indicaţii privind sistemul de preluare şi de recuperare ce<?PAGE NO="II-1656"?> trebuie să fie utilizat ar permite influenţarea comportamentului consumatorului final, care, astfel, nu ar fi indus în eroare de alte indicaţii care să îi ceară să returneze acest ambalaj altui sistem.</TXT></NP><NP><NO.P>125</NO.P><TXT>în temeiul acestei argumentaţii, reclamanta susţine că regimul său de redevenţe nu constituie un abuz conform articolului 82 CE, dat fiind că acest regim limitează remuneraţia datorată în contul prestaţiei de preluare şi de recuperare prin intermediul sistemului DSD doar la ambalajele ce poartă logoul Der Grüne Punkt pentru care producătorul sau distribuitorul de ambalaje a solicitat să fie eliberat de obligaţiile care îi revin în temeiul decretului. Spre exemplu, acest lucru ar însemna că, dacă un producător sau un distribuitor de ambalaje ar decide să comercializeze 100 de ambalaje în Germania şi să încredinţeze preluarea şi recuperarea unei jumătăţi din aceste ambalaje către DSD, ar trebui să aplice logoul Der Grüne Punkt pe 50 de ambalaje, pentru a semnala consumatorilor că aceste 50 de ambalaje sunt destinate preluării şi recuperării de către DSD, căruia i-a încredinţat responsabilitatea de a trata aceste ambalaje. Dacă acest producător sau distribuitor ar decide să aplice logoul pe cele 100 de ambalaje pe care le comercializează, ar trebui în acest caz să plătească o redevenţă calculată pe această bază - şi aceasta chiar dacă, în practică, doar 50 de ambalaje s-ar regăsi în sistemul DSD -, dat fiind faptul că DSD s-ar găsi obligat în mod potenţial să preia şi să recupereze cele 100 de ambalaje purtând logoul Der Grüne Punkt care i-au fost încredinţate în temeiul decretului. Cuantumul redevenţei plătite în temeiul contractului de utilizare a logoului ar depinde, astfel, de numărul de ambalaje ce poartă logoul Der Grüne Punkt.</TXT></NP><NP><NO.P>126</NO.P><TXT>Totuşi, reclamanta nu contestă faptul că producătorul sau distribuitorul de ambalaje poate combina sistemul DSD cu un alt sistem colectiv sau cu un sistem individual, cu scopul, mai ales, de a evita plata unui serviciu care nu este asigurat în mod concret de sistemul DSD (a se vedea punctul 46 de mai sus). în acelaşi timp, într-o asemenea ipoteză, reclamanta susţine că acest producător sau distribuitor ar trebui să fie capabil - înainte de a livra produsul către consumatorul final - să distingă ambalajele pentru care apelează la sistemul DSD de cele pentru care apelează la un alt sistem. Pentru a relua exemplul citat anterior, aceasta ar însemna că, pentru cealaltă jumătate din cele 100 de ambalaje puse în circulaţie pe piaţă, producătorul<?PAGE NO="II-1657"?> sau distribuitorul ar trebui să menţioneze participarea la un alt sistem colectiv decât sistemul DSD printr-o menţiune pe ambalaj sau orice altă modalitate adecvată sau să vegheze, în cazul în care apelează la un sistem individual, ca distribuitorul să semnaleze consumatorului final posibilitatea de restituire a ambalajului la punctul de vânzare. în orice caz, reclamanta estimează că logoul Der Grüne Punkt nu ar putea fi aplicat pe cele 50 de ambalaje în privinţa cărora producătorul nu apelează la sistemul DSD.</TXT></NP><NP><NO.P>127</NO.P><TXT>Pentru a continua argumentaţia reclamantei, logoul Der Grüne Punkt ar fi exclusiv şi nu ar putea fi utilizat împreună cu o altă indicaţie susceptibilă să identifice un sistem concurent al sistemului DSD. Ambalajele ce poartă logoul Der Grüne Punkt ar aparţine exclusiv sistemului său şi nu ar putea fi luate în considerare de un alt sistem.</TXT></NP><NP><NO.P>128</NO.P><TXT>Pentru a susţine această argumentaţie şi a contesta conţinutul deciziei atacate, reclamanta invocă atât modul în care se exercită concurenţa (a se vedea punctul 93), care ar putea să se deruleze pe baza unui marcaj exclusiv al ambalajelor în funcţie de sistemul utilizat (a se vedea punctul 95), cât şi decretul (a se vedea punctele 98-101), dreptul mărcilor (a se vedea punctele 103-113) şi necesităţile proprii funcţionării sistemului DSD (a se vedea punctele 115 şi 116), care ar impune acest marcaj exclusiv în caz de utilizare a sistemului DSD.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><NP><NO.P>iii)</NO.P><TXT>Cu privire la modalităţile de funcţionare a sistemelor mixte</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>129</NO.P><TXT>Examinarea argumentaţiei reclamantei obligă Tribunalul să verifice premisele acesteia. Se impune, mai ales, să se stabilească dacă, aşa cum afirmă reclamanta,<?PAGE NO="II-1658"?> producătorul sau distribuitorul de ambalaje transferă către DSD un număr determinat de ambalaje destinate a fi însoţite de logoul Der Grüne Punkt şi dacă, după cum contestă reclamanta, ambalajele încredinţate către DSD pot aparţine în acelaşi timp unui alt sistem de preluare şi de recuperare decât sistemul DSD.</TXT></NP><NP><NO.P>130</NO.P><TXT>În cadrul şedinţei, părţile au fost chestionate cu privire la modalităţile de funcţionare a sistemelor mixte, pentru a permite Tribunalului să determine care era rolul ambalajului ca atare şi, mai exact, al ambalajului purtând logoul Der Grüne Punkt în realizarea obligaţiilor de preluare şi de recuperare impuse prin decret Această expunere contradictorie permite Tribunalului să facă următoarele constatări.</TXT></NP><NP><NO.P>131</NO.P><TXT>În primul rând, trebuie arătat că ratele de recuperare stabilite în anexa I la articolul 6 din decretul privind ambalajele sunt calculate ca procente din cantitatea de material comercializată efectiv returnată şi recuperată, şi nu în funcţie de numărul sau de tipul de ambalaje în cauză, fie că acestea poartă sau nu un logo de identificare a unui sistem colectiv. Punctul 1 alineatul (1) din anexa I la articolul 6 din decret prevede astfel că producătorii şi distribuitorii de ambalaje trebuie să răspundă exigenţelor privind recuperarea ambalajelor pe care le-au comercializat şi că aceeaşi este situaţia pentru operatorii de sisteme colective în ceea ce priveşte ambalajele pentru care producătorii sau distribuitorii participă la astfel de sisteme. în această privinţă, se precizează la punctul 1 alineatul (2) din anexa I la articolul 6 din decret că respectivele cantităţi de ambalaje sunt determinate <QUOT.START ID="QS0044" REF.END="QE0044" CODE="201E"/>ca procent din cantitate<QUOT.END ID="QE0044" REF.START="QS0044" CODE="201D"/>, fie că este vorba de ambalaje comercializate de producător sau de distribuitor sau de cele pentru care producătorul sau distribuitorul participă la un sistem colectiv. în plus, începând de la <DATE ISO="20000101">1 ianuarie 2000</DATE>, sistemele individuale şi sistemele colective sunt supuse aceloraşi rate de recuperare pe material [considerentul (19) al deciziei atacate].</TXT></NP><NP><NO.P>132</NO.P><TXT>În al doilea rând, reiese din cele ce precedă că repartizarea cantităţilor de ambalaje între diferitele sisteme, hotărâtă de producătorul sau de distribuitorul de ambalaje,<?PAGE NO="II-1659"?> nu priveşte cantităţi de ambalaje predefinite, ci masele de material care corespund acestor ambalaje. în practică, acest lucru înseamnă că, atunci când un producător de ambalaje decide să încredinţeze DSD preluarea şi recuperarea a jumătate din ambalajele din material plastic pe care le comercializează în Germania, DSD este încredinţată cu sarcina de a colecta şi a recupera o cantitate de material ce corespunde unei jumătăţi din aceste ambalaje. Pentru a atinge ratele de recuperare prevăzute în decret, DSD trebuie, aşadar, să demonstreze autorităţilor germane faptul că a supus valorificării 60 % din masa plastică încredinţată de acest producător (60 % fiind rata de recuperare aplicabilă plasticului). De asemenea, dacă producătorul poate demonstra că a încredinţat DSD obligaţia sa de preluare şi de recuperare în ceea ce priveşte jumătate din cantitatea de plastic comercializată, acesta va trebui, pe de altă parte, să demonstreze că a preluat şi recuperat cantitatea de material restantă, corespunzătoare celeilalte jumătăţi, prin intermediul unui sistem individual sau a unui alt sistem colectiv.</TXT></NP><NP><NO.P>133</NO.P><TXT>În al treilea rând, din moment ce ratele de recuperare prevăzute în decret sunt atinse şi repartizarea cantităţilor de ambalaje între sisteme se face pe baza cantităţilor respectivelor materiale, şi nu în funcţie de ambalajele ca atare, fie că acestea poartă sau nu logoul Der Grüne Punkt, acesta din urmă nu are rolul şi importanţa pe care i le acordă reclamanta. Astfel, un producător sau un distribuitor de ambalaje care decide să încredinţeze întreprinderii DSD preluarea şi recuperarea unei părţi din ambalajele pe care le comercializează în Germania şi să asigure preluarea şi recuperarea celeilalte părţi a acestor ambalaje, fie el însuşi, prin intermediul unui sistem individual, fie prin încredinţarea acestuia către un alt sistem colectiv, trebuie doar să repartizeze cantităţile de material între diferitele sisteme în cauză, fără a se preocupa să definească în mod concret comportamentul consumatorului final, contrar celor susţinute de reclamantă.</TXT></NP><NP><NO.P>134</NO.P><TXT>Pentru a relua exemplul concret al unui lanţ de restaurante fast-food, evocat în cadrul şedinţei, aceasta ar însemna că, atunci când consumatorul final cumpără un sandvici vândut într-un ambalaj destinat să păstreze căldura, acest consumator poate decide în mod liber să consume produsul pe loc şi să arunce ambalajul în pubelele<?PAGE NO="II-1660"?> instalate de lanţul de restaurante fast-food, în cadrul sistemului său individual, sau să ducă produsul acasă, pentru a dispune apoi de ambalaj în instalaţiile de colectare ale DSD situate în proximitatea domiciliului său. Acest ambalaj poate, aşadar, să fie returnat în cadrul celor două sisteme de colectare şi de recuperare propuse de lanţul de restaurante fast-food pentru a îndeplini obligaţiile prevăzute în decret</TXT></NP><NP><NO.P>135</NO.P><TXT>Contrar celor susţinute de reclamantă (a se vedea punctul 112), faptul că ambalajul în cauză poartă, eventual, logoul Der Grüne Punkt, chiar dacă poate fi preluat şi recuperat de un alt sistem, nu aduce atingere bunei funcţionări a sistemului DSD, dat fiind că aspectul important în relaţia contractuală dintre reclamantă şi producătorul sau distribuitorul de ambalaje este asigurarea preluării şi a recuperării efective a cantităţilor de material de recuperat puse în circulaţie pe piaţă, pentru atingerea ratelor prevăzute în decret Or, după cum a fost prezentat mai sus, atingerea acestor rate pentru sistemul DSD nu se întemeiază pe faptul de a şti dacă ambalajul în cauză poartă sau nu logoul Der Grüne Punkt</TXT></NP><NP><NO.P>136</NO.P><TXT>Astfel, în ipoteza în care un lanţ de restaurante fast-food comercializează 100 de tone de plastic într-un an dat şi acesta ştie, având în vedere rezultatele din anul anterior, că 50 din aceste 100 de tone se regăsesc în propriul sistem individual, acesta trebuie să apeleze la un sistem colectiv pentru a demonstra că celelalte 50 de tone de plastic puse în circulaţie pe piaţă vor fi preluate şi recuperate conform obligaţiilor din decret. Dacă comportamentul clienţilor acestui lanţ de restaurante fast-food este conform acestei repartizări a cantităţilor, şi anume 50 de tone de plastic pentru a fi returnate şi recuperate prin intermediul unui sistem individual şi alte 50 de tone de plastic pentru a fi preluate şi recuperate prin intermediul unui sistem colectiv, ratele de recuperare ale diferitelor sisteme în cauză vor fi atinse.</TXT></NP><NP><NO.P>137</NO.P><TXT>Dacă totuşi comportamentul clienţilor acestui lanţ nu este conform repartiţiei anticipate a cantităţilor, atunci vor fi puse în aplicare mecanisme de corecţie pentru<?PAGE NO="II-1661"?> a lua în considerare această realitate. De exemplu, dacă numai 10 tone de plastic se regăsesc în sistemul individual, lanţul de restaurante fast-food va trebui să cumpere cele 40 de tone de plastic care lipsesc de la sisteme care au un surplus, întrucât au trebuit să preia şi să recupereze 40 de tone de plastic suplimentare. în mod similar, dacă 90 de tone de plastic se regăsesc în sistemul individual, lanţul de restaurante fast-food va putea solicita reducerea redevenţei sale către sistemul colectiv în cauză, în măsura în care acest lanţ va demonstra că a returnat şi a recuperat 40 din cele 50 de tone care i-au fost încredinţate. Aceste posibilităţi de rectificare permit garantarea faptului că fiecare sistem îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute în decret, fiind în acelaşi timp remunerat în funcţie de serviciul furnizat efectiv.</TXT></NP><NP><NO.P>138</NO.P><TXT>Astfel de posibilităţi de rectificare a cantităţilor de material atribuite prin contract în funcţie de rezultatele concrete ale colectării şi recuperării există şi în cazul în care un producător sau un distribuitor de ambalaje decide să apeleze la două sau mai multe sisteme colective, precum sistemul DSD şi sistemul Landbell. Cu titlu incident, trebuie precizat, de altfel, că aceste posibilităţi de rectificare au fost concretizate într-un acord de compensare, invocat în cadrul şedinţei, care permite diferiţilor gestionari ai sistemelor să împartă cantităţile de material recuperate de întreprinderile de colectare la care fac apel în privinţa cantităţilor de material pentru care sunt responsabili în temeiul contractelor semnate cu producătorii şi distribuitorii de ambalaje.</TXT></NP><NP><NO.P>139</NO.P><TXT>În consecinţă, reiese din cele precedente că producătorul sau distribuitorul de ambalaje nu transferă către DSD un număr determinat de ambalaje destinate a purta logoul Der Grüne Punkt, ci mai degrabă o cantitate de material pe care acest producător sau distribuitor o va comercializa în Germania şi în privinţa căreia acesta înţelege să încredinţeze preluarea şi recuperarea sistemului DSD. Este, aşadar, posibil pentru un producător sau un distribuitor de ambalaje să apeleze la sisteme mixte pentru a se conforma ratelor de recuperare stabilite prin decret.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="II-1662"?><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><NP><NO.P>iv)</NO.P><TXT>Cu privire la criticile reclamantei referitoare la analiza prezentată în decizia atacată</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>140</NO.P><TXT>Această prezentare a modalităţilor practice de funcţionare a sistemelor mixte permite evaluarea domeniului de aplicare al criticilor reclamantei privind analiza expusă în decizia atacată.</TXT></NP><NP><NO.P>141</NO.P><TXT>În prealabil, trebuie reamintit că doar prevederile contractului de utilizare a logoului privind redevenţa sunt calificate drept abuzive prin decizia atacată [şi anume articolul 4 alineatul (1) şi articolul 5 alineatul (1) din contract]. în decizia atacată nu este criticat, aşadar, faptul că articolul 3 alineatul (1) din contract impune producătorului sau distribuitorului care doreşte să utilizeze sistemul DSD să aplice logoul Der Grüne Punkt pe fiecare ambalaj notificat şi destinat consumului intern. Pe de altă parte, Comisia consideră abuziv comportamentul DSD ce constă în impunerea plăţii unei redevenţe pentru totalitatea ambalajelor comercializate în Germania cu logoul respectiv, chiar dacă se face dovada că unele dintre aceste ambalaje au fost returnate şi recuperate de un alt sistem colectiv sau de un sistem individual.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="7"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Cu privire la absenţa necesităţii de a aplica logoul Der Grüne Punkt pe toate ambalajele în cazul în care se apelează la un sistem mixt, datorită posibilităţii de a utiliza un marcaj selectiv în funcţie de sistemul utilizat</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>142</NO.P><TXT>În primul rând, în legătură cu argumentul reclamantei potrivit căruia nu ar fi necesar ca logoul Der Grüne Punkt să figureze pe ambalaj în cazul în care se<?PAGE NO="II-1663"?> apelează la un sistem mixt, ţinând seama de posibilitatea de a aplica sau nu marca Der Grüne Punkt pe ambalaje în funcţie de sistemul la care se apelează, reiese din cele anterioare că nicio dispoziţie din decret nu impune marcajul selectiv al ambalajelor.</TXT></NP><NP><NO.P>143</NO.P><TXT>În plus, după cum se arată în decizia atacată [considerentele (103)-(107) ale deciziei atacate], marcajul selectiv al ambalajelor în funcţie de sistemul utilizat ar avea drept consecinţă antrenarea unui cost suplimentar semnificativ pentru producătorii şi distribuitorii care ar dori să comercializeze un ambalaj uniform în Europa sau să recurgă la sisteme mixte, din cauza necesităţii de a interveni în stadiul liniei de ambalaje şi de a controla comercializarea sa până la stadiul livrării către consumatorul final în plus, asemenea eforturi riscă să fie zadarnice, ţinând seama de faptul că decizia privind locul de preluare şi de recuperare a ambalajului aparţine consumatorului final, şi nu producătorului sau distribuitorului. în orice caz, în argumentaţia sa, reclamanta nu contestă faptul că marcajul selectiv are drept efect descurajarea producătorilor şi a distribuitorilor de ambalaje de a apela la alte sisteme decât sistemul DSD, ceea ce constituie exact unul dintre efectele comportamentului DSD calificat drept abuziv în decizia atacată [considerentele (114) şi (115) ale deciziei atacate].</TXT></NP><NP><NO.P>144</NO.P><TXT>În sfârşit, trebuie arătat că exemplele de mărci selective citate de reclamantă nu ţin de sfera de aplicare a deciziei atacate, în măsura în care privesc sectoare pentru care o parte din ambalajele în cauză, cea destinată clienţilor profesionali, este situată în afara domeniului de intervenţie al reclamantei, care se ocupă de ambalajele destinate consumatorului final.</TXT></NP><NP><NO.P>145</NO.P><TXT>Trebuie, prin urmare, să se constate că soluţia marcajului selectiv, preconizată de reclamantă, nu este impusă în decret şi nu permite să se pună capăt abuzului descris în decizia atacată.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="II-1664"?><GR.SEQ LEVEL="7"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Cu privire la argumentele întemeiate pe absenţa eliminării concurenţei</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>146</NO.P><TXT>În al doilea rând, în legătură cu argumentele reclamantei potrivit cărora concurenţa nu este eliminată prin comportamentul în litigiu al DSD, dată fiind creşterea cantităţilor de ambalaje atribuite sistemelor individuale cu 60 % între 1997 şi 2000 şi datorită faptului că anumiţi clienţi ai DSD au trecut de la sistemul său la un alt sistem colectiv (a se vedea punctul 95 de mai sus), trebuie arătat că aceste date nu au în vedere cazul sistemelor mixte ce utilizează în parte sistemul DSD şi, în parte, un alt sistem colectiv sau un sistem individual</TXT></NP><NP><NO.P>147</NO.P><TXT>În plus, creşterea cantităţilor atribuite sistemelor individuale citate de reclamantă nu pare a fi determinantă, în lumina datelor comunicate de Comisie în duplică, în măsura în care foarte puţine ambalaje erau efectiv preluate de sistemele individuale în 1997, şi a faptului că doar <FT TYPE="NUMBER">333000</FT> de tone au fost colectate de sistemele individuale în 2000, adică numai 6 % din cele 5,5 milioane de tone colectate de sistemul DSD în acel an.</TXT></NP><NP><NO.P>148</NO.P><TXT>În orice caz, aceste date nu sunt suficiente pentru a pune sub semnul întrebării evaluarea Comisiei, în decizia atacată, în ceea ce priveşte caracterul abuziv, conform articolului 82 CE, al comportamentului DSD constând în solicitarea plăţii unei redevenţe pentru totalitatea ambalajelor comercializate în Germania cu logoul Der Grüne Punkt, chiar dacă se face dovada că o parte din aceste ambalaje au fost preluate şi recuperate de un alt sistem colectiv sau de un sistem individual</TXT></NP><NP><NO.P>149</NO.P><TXT>Argumentul întemeiat pe dezvoltarea sistemelor individuale şi pe trecerea anumitor clienţi ai sistemului DSD la un alt sistem colectiv trebuie, aşadar, să fie respins.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="II-1665"?><GR.SEQ LEVEL="7"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Cu privire la necesitatea de a garanta obiectivele decretului</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>150</NO.P><TXT>În al treilea rând, în privinţa necesităţii de a garanta obiectivele decretului prin permisiunea acordată reclamantei de a impune ca ambalajele care sunt încredinţate sistemului DSD să poarte exclusiv logoul Der Grüne Punkt (a se vedea punctele 98-100 de mai sus), reiese din prezentarea modalităţilor practice de funcţionare a sistemelor mixte că o asemenea exclusivitate nu este impusă în decret în cazul în care se apelează la sistemele mixte. În plus, examinarea acestor modalităţi practice permite să se stabilească faptul că logoul nu are incidenţa pe care i-o atribuie reclamanta, dat fiind faptul că ratele de recuperare care trebuie să fie atinse pentru a respecta obligaţiile de preluare şi de recuperare enunţate în decret sunt calculate în funcţie de materialul colectat, şi nu în funcţie de marca aplicată pe ambalaje.</TXT></NP><NP><NO.P>151</NO.P><TXT>În această privinţă, în legătură cu stabilirea rolului jucat de consumatorul final, trebuie arătat că reclamanta este de acord să recunoască faptul că este imposibil să se determine cu certitudine <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT> dacă un ambalaj concret va fi efectiv eliminat de sistemul DSD. În plus, reclamanta nu poate contesta în mod valabil că, drept răspuns la o întrebare a Comisiei, care dorea să ştie dacă era exact că, <QUOT.START ID="QS0045" REF.END="QE0045" CODE="201E"/>potrivit decretului privind ambalajele, consumatorul este liber să aleagă dacă lasă ambalajul în magazin sau dacă îl returnează acolo ori dacă îl supune eliminării în apropierea domiciliului său<QUOT.END ID="QE0045" REF.START="QS0045" CODE="201D"/>, autorităţile germane au răspuns că <QUOT.START ID="QS0046" REF.END="QE0046" CODE="201E"/>decretul nu conţine indicaţii precise ce obligă consumatorul final la restituire<QUOT.END ID="QE0046" REF.START="QS0046" CODE="201D"/> şi că <QUOT.START ID="QS0047" REF.END="QE0047" CODE="201E"/>presupunerea conţinută în întrebarea Comisiei este, aşadar, corectă<QUOT.END ID="QE0047" REF.START="QS0047" CODE="201D"/> [a se vedea observaţiile autorităţilor germane, răspunsul la întrebarea 1.b.aa; reluat în decizia atacată, considerentul (20) în nota de subsol 8]. Cu privire la acest punct, reclamanta nu poate susţine că noţiunea de <QUOT.START ID="QS0048" REF.END="QE0048" CODE="201E"/>eliminare în proximitatea domiciliului<QUOT.END ID="QE0048" REF.START="QS0048" CODE="201D"/> vizează eliminarea prin intermediul sistemului public de eliminare a deşeurilor, şi nu recurgerea la un sistem colectiv, dat fiind faptul că reiese cu claritate din titlul întrebării nr. 1 adresate de Comisie, care priveşte mijloacele de respectare a ratelor de recuperare prevăzute<?PAGE NO="II-1666"?> în decret, şi din conţinutul observaţiilor autorităţilor germane ca răspuns la întrebarea nr. 1 litera (a), care precizează că această colectare în proximitatea consumatorului final se efectuează prin intermediul unui sistem colectiv, că această noţiune trimite la un sistem colectiv în sensul articolului 6 alineatul (3) din decret.</TXT></NP><NP><NO.P>152</NO.P><TXT>În consecinţă, niciun argument prezentat de reclamantă nu permite punerea sub semnul întrebării a deciziei atacate, în măsura în care aceasta indică faptul că decretul lasă consumatorului final, în cazul sistemului mixt, libertatea de a decide cărui sistem să returneze ambalajul [considerentele (138), (141) şi (145) ale deciziei atacate].</TXT></NP><NP><NO.P>153</NO.P><TXT>Pe de altă parte, în privinţa posibilităţii de a semnala consumatorului că un ambalaj poate fi returnat şi recuperat de mai multe sisteme, reiese din decizia atacată [considerentele (141) şi (145) ale deciziei atacate] că diferitele metode de publicitate prevăzute în decret - şi anume etichetarea sau orice alt mijloc adecvat pentru sistemele colective [punctul 4 alineatul (2) din anexa I la articolul 6 din decret] şi indicarea posibilităţii de restituire a ambalajului la punctul de vânzare pentru sistemele individuale [articolul 6 alineatul (1) a treia teză din decret] - permit informarea consumatorului final despre diferitele posibilităţi de restituire propuse pentru ambalajul în cauză, fără să valideze totuşi argumentaţia reclamantei, potrivit căreia aplicarea logoului Der Grüne Punkt pe un ambalaj ar avea ca efect împiedicarea preluării şi recuperării de către un alt sistem decât sistemul DSD.</TXT></NP><NP><NO.P>154</NO.P><TXT>În această privinţă, trebuie reamintit că în decret nu se precizează faptul că logoul Der Grüne Punkt nu poate figura pe ambalajele colectate în cadrul unui sistem colectiv concurent sau al unui sistem individual dacă acestea respectă, în rest, condiţiile impuse în decret pentru identificarea sistemului utilizat împreună cu sistemul DSD. Astfel de indicaţii pot fi cumulative şi acelaşi ambalaj poate, astfel, să aparţină mai multor sisteme în acelaşi timp. în acest sens Comisia a interpretat, în mod întemeiat, conţinutul obligaţiei de transparenţă definite de autorităţile germane în observaţiile lor, potrivit cărora este necesar să se definească în mod clar, atât pentru consumatori, cât şi pentru autorităţi, care sunt ambalajele supuse obligaţiei<?PAGE NO="II-1667"?> de preluare la punctele de vânzare sau în imediata vecinătate a acestora şi care sunt cele care nu sunt supuse acestei obligaţii [a se vedea observaţiile autorităţilor germane, răspunsul la întrebarea 2.a, ultima teză; considerentele (20), (141) şi (142) ale deciziei atacate].</TXT></NP><NP><NO.P>155</NO.P><TXT>Argumentele privind necesitatea de a garanta obiectivele decretului trebuie, aşadar, să fie respinse.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="7"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Cu privire la justificările referitoare la dreptul mărcilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>156</NO.P><TXT>În al patrulea rând, în privinţa argumentelor reclamantei referitoare la dreptul mărcilor (a se vedea punctele 103-113 de mai sus), trebuie arătat că faptul că logoul Der Grüne Punkt şi indicaţia privind un <QUOT.START ID="QS0049" REF.END="QE0049" CODE="201E"/>mijloc adecvat<QUOT.END ID="QE0049" REF.START="QS0049" CODE="201D"/> ce desemnează un alt sistem colectiv în sensul punctului 4 alineatul (2) din anexa I la articolul 6 din decret figurează pe acelaşi ambalaj, în caz de utilizare în comun a două sisteme colective, şi faptul că logoul Der Grüne Punkt şi indicaţia unei posibilităţi de restituire către magazin apar pe acelaşi ambalaj, în caz de utilizare în comun a două sisteme colective, nu aduc atingere funcţiei esenţiale a mărcii DSD (a se vedea în acest sens Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19881005">5 octombrie 1988</DATE>, Volvo, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="238/87" YEAR="1988" PAGE.ECR="6211">238/87, Rec, p. 6211, punctul 9</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea Curţii Magill, citată anterior, punctele 49 şi 50; Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19991216">16 decembrie 1999</DATE>, Micro Leader/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-198/98" YEAR="1999" PAGE.ECR="II-3989">T-198/98, Rec, p. II-3989, punctul 56</REF.DOC.ECR>). Într-adevăr, după cum este menţionat în decizia atacată, reiese dintr-o Hotărâre a Kammergericht Berlin din <DATE ISO="19940614">14 iunie 1994</DATE> că această marcă <QUOT.START ID="QS0050" REF.END="QE0050" CODE="201E"/>se limitează să enunţe, în privinţa serviciului vizat, că produsul pe care este aplicată poate fi eliminat prin intermediul sistemului DSD<QUOT.END ID="QE0050" REF.START="QS0050" CODE="201D"/>, fără a furniza indicaţii asupra calităţii serviciului propus [considerentul (145) al deciziei atacate]. În plus, în caz de atribuire a unei părţi din ambalaje către un concurent al DSD, consumatorul este liber să decidă dacă recuperează ambalajul prin intermediul sistemului DSD sau prin sistemul concurent.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1668"?><NP><NO.P>157</NO.P><TXT>Astfel, întrucât funcţia logoului Der Grüne Punkt este aceea de a identifica posibilitatea de eliminare a ambalajului în cauză prin intermediul sistemului DSD, iar acest logo poate fi aplicat împreună cu alte semne sau alte mecanisme ce permit identificarea unei alte posibilităţi de eliminare prin intermediul unui sistem individual sau al unui sistem colectiv concurent, nu se poate susţine că decizia atacată constituie o atingere disproporţionată adusă dreptului mărcilor sau, în orice caz, o atingere nejustificată de necesitatea de a evita un abuz de poziţie dominantă în sensul articolului 82 CE.</TXT></NP><NP><NO.P>158</NO.P><TXT>În această privinţă, critica reclamantei privind utilizarea dată hotărârii Kammergericht Berlin în decizia atacată (a se vedea punctul 109 de mai sus) nu este pertinentă. Această critică se limitează la a arăta contextul particular în care intervine hotărârea, în care Kammergericht Berlin respinge ideea potrivit căreia logoul Der Grüne Punkt ar putea oferi indicaţii cu privire la calitatea serviciului de eliminare a deşeurilor, fără să repună însă în discuţie concluzia la care ajunge Comisia, şi anume că mai multe indicaţii ce informează consumatorul cu privire la conduita necesară în ceea ce priveşte diferitele sisteme susceptibile să preia şi să recupereze pot figura pe acelaşi ambalaj. Exemplul expus mai sus al lanţului de restaurante fast-food ilustrează astfel semnificaţia concretă a mărcii Der Grüne Punkt atunci când aceasta este aplicată pe un ambalaj ale cărui colectare şi recuperare aparţin deopotrivă unui alt sistem.</TXT></NP><NP><NO.P>159</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte argumentele întemeiate pe sondajele de opinie furnizate de reclamantă (a se vedea punctul 110 de mai sus), trebuie arătat că rezultatele acestor sondaje nu pun sub semnul întrebării raţionamentul expus în decizia atacată. într-adevăr, în mod logic consumatorii identifică logoul Der Grüne Punkt aplicat pe ambalaj ca fiind indicaţia faptului că acesta poate fi returnat în instalaţiile de colectare situate în proximitatea domiciliului lor. în acelaşi timp, acest lucru nu permite să se cunoască reacţiile acestor consumatori în prezenţa unui ambalaj pe care sunt aplicate mai multe logouri ce identifică sistemele colective. Or, Comisia şi intervenientele indică în această privinţă, după cum a fost confirmat în cadrul şedinţei, că instalaţiile de colectare utilizate de aceste sisteme sunt în general aceleaşi<?PAGE NO="II-1669"?> şi că, în cea mai mare parte a timpului, consumatorul depune ambalajele în aceste instalaţii în funcţie de materialul utilizat, şi nu în funcţie de logoul ce figurează pe ambalaje. La fel, în ceea ce priveşte ipoteza unui sistem mixt ce combină sistemul DSD şi un sistem individual, indicaţia potrivit căreia 48,4 % dintre consumatori nu înţeleg indicaţiile contradictorii ce trimit la aceste două sisteme nu pare a fi pertinentă, ţinând seama de faptul că acestea nu fac decât să indice libertatea de alegere oferită consumatorului în cazul sistemului mixt şi că, prin urmare, acestea nu ar putea crea o contradicţie, după cum o ilustrează exemplul lanţului de restaurante fast-food examinat mai sus.</TXT></NP><NP><NO.P>160</NO.P><TXT>Mai mult, trebuie arătat că argumentul întemeiat pe inducerea în eroare a publicului vizat de marcă nu poate avea succes (a se vedea punctul 111 de mai sus), dat fiind faptul că în contractul de utilizare a logoului nu se au în vedere decât utilizatorii acestui logo, şi anume producătorii şi distribuitorii de ambalaje care au recurs la sistemul DSD, iar nu consumatorii.</TXT></NP><NP><NO.P>161</NO.P><TXT>Cu atât mai mult, trebuie observat că acceptarea exclusivităţii revendicate de reclamantă nu ar avea alt efect decât împiedicarea producătorilor şi a distribuitorilor de ambalaje de a recurge la un sistem mixt şi de a legitima posibilitatea, pentru reclamantă, de a fi remunerată pentru un serviciu care, după cum au demonstrat totuşi persoanele interesate, nu a fost efectuat în mod concret, întrucât a fost încredinţat unui alt sistem colectiv sau unui sistem individual, potrivit modalităţilor definite la articolul 1 din decizia atacată.</TXT></NP><NP><NO.P>162</NO.P><TXT>Argumentele privind dreptul mărcilor trebuie, aşadar, să fie respinse, întrucât nu este adusă nicio atingere funcţiei proprii a mărcii Der Grüne Punkt în cazul sistemelor mixte.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="II-1670"?><GR.SEQ LEVEL="7"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Cu privire la buna funcţionare a sistemului DSD</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>163</NO.P><TXT>În ultimul rând, în privinţa argumentelor referitoare la necesitatea de a respecta buna funcţionare a sistemului DSD (a se vedea punctele 115 şi 116 de mai sus), reiese din cele precedente că acesta nu este repus în discuţie în cazul sistemelor mixte. În orice caz, necesităţile proprii funcţionării sistemului DSD nu ar putea fi capabile să justifice comportamentul reclamantei, caracterizat în Hotărârile BäKo a Bundesgerichtshof şi Hertzel a Oberlandesgericht Düsseldorf, citate de Comisie (a se vedea punctele 116 şi 118 de mai sus), în diferitele plângeri prezentate Comisiei [considerentele (3) şi (6) ale deciziei atacate] şi în teza prezentată iniţial de DSD în cererea sa introductivă (a se vedea punctul 115 de mai sus), ce constă în impunerea plăţii unei redevenţe pentru totalitatea ambalajelor comercializate în Germania cu logoul Der Grüne Punkt, deşi se face dovada faptului că unele dintre aceste ambalaje au fost returnate şi recuperate de un alt sistem colectiv sau de un sistem individual</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><NP><NO.P>v)</NO.P><TXT>Concluzie</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>164</NO.P><TXT>Reiese din cele precedente că, în conformitate cu ceea ce este indicat în decizia atacată, nici decretul privind ambalajele, nici dreptul mărcilor, nici necesităţile proprii funcţionării sistemului DSD nu autorizează reclamanta să impună întreprinderilor care apelează la sistemul său plata unei redevenţe pentru totalitatea ambalajelor comercializate în Germania cu logoul Der Grüne Punkt atunci când aceste întreprinderi demonstrează că nu recurg la sistemul DSD pentru o parte sau pentru totalitatea acestor ambalaje.</TXT></NP><NP><NO.P>165</NO.P><TXT>În consecinţă, primul motiv trebuie să fie respins.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="II-1671"?><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 3 din Regulamentul nr. 17 şi pe încălcarea principiului proporţionalităţii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>166</NO.P><TXT>Reclamanta arată că, potrivit articolului 3 din Regulamentul nr. 17, Comisia poate, prin decizie, să oblige întreprinderile să pună capăt încălcării constatate. Decizia ce vizează încetarea încălcării trebuie să respecte principiul proporţionalităţii şi nu poate, în consecinţă, dispune decât ceea ce este adecvat şi necesar pentru a pune capăt încălcării şi pentru restabilirea legalităţii conform prevederilor care au fost încălcate (Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19910710">10 iulie 1991</DATE>, ITP/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-76/89" YEAR="1991" PAGE.ECR="II-575">T-76/89, Rec, p. II-575, punctul 80</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19950608">8 iunie 1995</DATE>, Langnese-Iglo/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-7/93" YEAR="1995" PAGE.ECR="II-1533">T-7/93, Rec, p. II-1533, punctul 209</REF.DOC.ECR>). Or, în speţă, măsurile impuse prin articolele 3, 4 şi 5 din decizia atacată nu ar corespunde acestor exigenţe.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Cu privire la marcajul selectiv</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>167</NO.P><TXT>în esenţă, reclamanta susţine că marcajul selectiv al ambalajelor în funcţie de sistemul utilizat este mai adecvat decât obligaţia impusă în decizia atacată.</TXT></NP><NP><NO.P>168</NO.P><TXT>Reclamanta arată că, în decizia atacată, Comisia indică faptul că, pentru clienţii DSD, etichetarea selectivă a unui ambalaj uniform (cu sau fără marca Der Grüne Punkt) nu ar avea succes <QUOT.START ID="QS0051" REF.END="QE0051" CODE="201E"/>într-un număr deloc neglijabil de cazuri în faţa realităţilor economice<QUOT.END ID="QE0051" REF.START="QS0051" CODE="201D"/> [considerentul (103) al deciziei atacate]. Nicio licenţă obligatorie nu ar trebui, aşadar, să fie impusă în cazul în care etichetarea selectivă nu ar eşua din cauza realităţilor economice. în asemenea cazuri, un abuz de poziţie dominantă ar fi, în sine, exclus, iar măsurile prevăzute la articolul 3 şi la articolul 4 alineatul (1) din decizia atacată ar fi disproporţionate.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1672"?><NP><NO.P>169</NO.P><TXT>Comisia subliniază că decizia atacată are în vedere ipoteze în care ambalajele sunt toate identice şi că expune motivele pentru care nu ar fi realist să se ceară producătorilor şi distribuitorilor de ambalaje să le diferenţieze potrivit sistemului de preluare şi de recuperare la care se apelează.</TXT></NP><NP><NO.P>170</NO.P><TXT>Tribunalul aminteşte că, în stadiul descrierii abuzului de poziţie dominantă, decizia atacată a examinat argumentaţia DSD potrivit căreia producătorii şi distribuitorii de ambalaje care apelează la sistemul său trebuiau să fie capabili să renunţe la aplicarea logoului Der Grüne Punkt pe ambalajele care nu aparţineau sistemului DSD. Potrivit deciziei atacate, marcajul selectiv al ambalajelor, în funcţie de sistemul utilizat, nu constituie o soluţie adecvată, care să permită producătorilor şi distribuitorilor de ambalaje să utilizeze un sistem individual sau un alt sistem colectiv împreună cu sistemul DSD. într-adevăr, Comisia estimează că acest lucru ar antrena o creştere semnificativă a costurilor de producţie şi de distribuţie [considerentele (104) şi (105) ale deciziei atacate], că este dificil, aproape imposibil, să se controleze parcursul unui ambalaj în circuitul de comercializare [considerentul (106) al deciziei atacate] şi că revine consumatorului să decidă cu privire la locul de preluare în cazul în care se apelează la un sistem individual şi la un sistem colectiv [considerentul (107) al deciziei atacate].</TXT></NP><NP><NO.P>171</NO.P><TXT>În acest context trebuie înţeles extrasul din decizia atacată, citat de reclamantă, potrivit căruia renunţarea la aplicarea logoului Der Grüne Punkt pe ambalajele care nu aparţin sistemului DSD <QUOT.START ID="QS0052" REF.END="QE0052" CODE="201E"/>nu ar avea succes într-un număr deloc neglijabil de cazuri în faţa realităţilor economice<QUOT.END ID="QE0052" REF.START="QS0052" CODE="201D"/> [considerentul (103) al deciziei atacate].</TXT></NP><NP><NO.P>172</NO.P><TXT>Totuşi, nu se poate deduce din această evaluare că măsurile impuse în articolele 3-5 din decizia atacată sunt disproporţionate. Într-adevăr, aceste măsuri se limitează la obligarea DSD să nu perceapă redevenţe asupra totalităţii ambalajelor purtând logoul Der Grüne Punkt atunci când se demonstrează că o parte din aceste ambalaje<?PAGE NO="II-1673"?> au fost returnate şi recuperate prin intermediul altui sistem. Or, după cum reiese din examinarea modalităţilor de funcţionare a sistemelor mixte, efectuată în cadrul primului motiv (a se vedea punctele 131-138 de mai sus), concurenţa între sisteme se efectuează pe baza cantităţilor de material de recuperat, şi nu în funcţie de cantităţile predefinite de ambalaje care ar aparţine exclusiv - mai ales prin intermediul marcajului selectiv - unuia sau altuia dintre sistemele la care se apelează. în plus, măsurile în cauză nu aduc atingere într-un mod disproporţionat intereselor DSD, întrucât aceasta este în continuare remunerată pentru serviciul pe care îl asigură, şi anume preluarea şi recuperarea cantităţilor de material încredinţate de producătorii şi distribuitorii de ambalaje care se afiliază la sistemul său.</TXT></NP><NP><NO.P>173</NO.P><TXT>În consecinţă, faptul că este posibil, din punct de vedere teoretic, să se aplice în mod selectiv logoul pe ambalaje nu poate avea drept consecinţă anularea măsurilor citate anterior, dat fiind că această soluţie este mai costisitoare şi mai dificil de pus în practică pentru producătorii şi distribuitorii de ambalaje decât măsurile definite la articolele 3-5 din decizia atacată, care vizează doar limitarea remuneraţiei serviciului propus de DSD la serviciul prestat efectiv de sistemul său.</TXT></NP><NP><NO.P>174</NO.P><TXT>În cele din urmă, acceptarea principiului marcajului selectiv ar însemna pentru Comisie să permită DSD să continue să abuzeze de poziţia sa dominantă, în măsura în care costurile legate de această soluţie şi dificultăţile practice de punere în aplicare riscă să descurajeze clienţii DSD să apeleze la un alt sistem decât sistemul DSD pentru preluarea şi recuperarea în Germania a unei părţi (ipotezele nr. 1 şi 2) sau a totalităţii ambalajelor lor (ipoteza nr. 3).</TXT></NP><NP><NO.P>175</NO.P><TXT>În consecinţă, această primă critică trebuie să fie respinsă.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="II-1674"?><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>Cu privire la impunerea unei licenţe obligatorii fără limită în timp</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>176</NO.P><TXT>Reclamanta susţine că articolul 3 şi articolul 4 alineatul (1) din decizia atacată sunt disproporţionate, întrucât acestea obligă să se acorde terţilor o licenţă de utilizare a mărcii Der Grüne Punkt fără limită în timp, şi aceasta chiar în caz de neparticipare la sistemul DSD, chiar dacă singura motivare oferită cu privire la acest punct ar ţine de faptul că intrarea pe piaţă ar fi mult îngreunată din cauza dispoziţiilor contractuale în litigiu [a se vedea considerentul (115) al deciziei atacate]. O licenţă obligatorie nu ar putea, aşadar, să fie avută în vedere decât pentru perioada corespunzătoare intrării pe piaţă a concurenţilor.</TXT></NP><NP><NO.P>177</NO.P><TXT>Comisia subliniază că potenţialii concurenţi ai reclamantei ar fi din nou îndepărtaţi de pe piaţă dacă clienţii lor ar redeveni plătitori ai redevenţei datorate către DSD pentru cantităţile retrase din sistemul DSD.</TXT></NP><NP><NO.P>178</NO.P><TXT>Tribunalul reaminteşte că, în cadrul evaluării sale privind articolul 82 CE, decizia atacată a considerat că acest comportament al DSD, constând în impunerea plăţii unei redevenţe pentru totalitatea ambalajelor comercializate în Germania cu logoul Der Grüne Punkt, reprezenta un abuz de exploatare şi o barieră la intrare [considerentele (110)-(135) şi articolul 1 din decizia atacată]. Potrivit deciziei, redevenţa nu poate fi impusă atunci când producătorii şi distribuitorii de ambalaje care recurg la sistemul DSD doar pentru o parte din ambalajele comercializate în Germania demonstrează că se achită de obligaţiile de preluare şi de recuperare impuse în decret prin intermediul sistemelor colective concurente sau al sistemelor individuale (ipotezele nr. 1 şi 2). în mod similar, redevenţa nu poate fi solicitată atunci când producătorii şi distribuitorii de ambalaje care nu au apelat la sistemul DSD în Germania, dar comercializează în acest stat un ambalaj standardizat pe care îl comercializează şi în alt stat membru, pentru care se afiliază la un sistem de<?PAGE NO="II-1675"?> preluare ce utilizează logoul Der Grüne Punkt, demonstrează că se achită de obligaţiile impuse în decret prin intermediul sistemelor colective concurente sau al sistemelor individuale (ipoteza nr. 3).</TXT></NP><NP><NO.P>179</NO.P><TXT>Cu scopul de a pune capăt acestei încălcări a articolului 82 CE, Comisia impune DSD să respecte obligaţiile definite la articolul 3 şi la articolul 4 alineatul (1) din decizia atacată.</TXT></NP><NP><NO.P>180</NO.P><TXT>Aceste obligaţii nu vizează, aşadar, terţii, ci producătorii sau distribuitorii de ambalaje care sunt fie cocontractanţi ai DSD în cadrul contractului de utilizare a logoului (cazul articolului 3, care vizează ipotezele nr. 1 şi 2), fie titularii unei licenţe de utilizare a mărcii Der Grüne Punkt în alt stat membru, în cadrul unui sistem de preluare sau de recuperare ce utilizează logoul corespunzător acestei mărci [cazul articolului 4 alineatul (1), care vizează ipoteza nr. 3].</TXT></NP><NP><NO.P>181</NO.P><TXT>De asemenea, aceste obligaţii nu au ca obiect să impună societăţii DSD o licenţă fără limită în timp pentru utilizarea mărcii Der Grüne Punkt, ci doar să oblige DSD să nu perceapă redevenţe pentru totalitatea ambalajelor purtând logoul Der Grüne Punkt atunci când se demonstrează că totalitatea sau doar o parte din aceste ambalaje au fost returnate şi recuperate prin intermediul unui alt sistem.</TXT></NP><NP><NO.P>182</NO.P><TXT>în consecinţă, atât timp cât utilizatorii logoului Der Grüne Punkt aduc dovada preluării şi recuperării efective de către sistemul sau sistemele colective sau individuale la care fac apel a cantităţilor de ambalaje pentru care nu apelează la sistemul DSD, reclamanta nu poate susţine că ar fi disproporţionat să i se solicite să nu fie plătită pentru un serviciu pe care nu îl furnizează.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1676"?><NP><NO.P>183</NO.P><TXT>Prin urmare, se impune respingerea celei de a doua critici</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>c)</NO.P><TXT>Cu privire la obligaţia de prestaţie prealabilă</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>184</NO.P><TXT>Reclamanta arată că reiese din articolul 3 prima teză, din articolul 4 alineatul (1) şi din articolul 5 alineatele (2) şi (3) din decizia atacată că utilizatorii logoului pot refuza în mod liber să plătească redevenţa pentru utilizarea mărcii Der Grüne Punkt, afirmând că au intenţia de a nu mai recurge la sistemul DSD pentru o parte din ambalajele lor şi că îşi vor îndeplini obligaţiile ce rezultă din decret prin intermediul unei soluţii individuale de eliminare. Articolul 5 alineatele (3) şi (7) din decizia atacată interzice reclamantei să solicite prezentarea atestării din partea unui expert înainte de data prevăzută în decret (şi anume data de 1 mai a anului următor) sau să solicite alte justificări. Această măsură ar fi disproporţionată şi ar conduce la o repartizare inechitabilă a riscurilor, în măsura în care reclamanta ar trebui să renunţe la plata prealabilă a redevenţei şi să supună această plată unei proceduri de prezentare a dovezii care va avea loc 16 luni mai târziu, suportând, în această perioadă, riscul lichidităţii clientului său.</TXT></NP><NP><NO.P>185</NO.P><TXT>Comisia susţine că ipoteza potrivit căreia cvasitotalitatea ambalajelor distribuite ar fi retrase din sistemul DSD nu este deloc plauzibilă, din cauza obligaţiilor de probă aferente. În plus, noţiunea de <QUOT.START ID="QS0053" REF.END="QE0053" CODE="201E"/>prestaţie prealabilă<QUOT.END ID="QE0053" REF.START="QS0053" CODE="201D"/> ar fi inexactă, dat fiind că reclamanta nu ar fi constrânsă să obţină o plată <HT TYPE="ITALIC">a posteriori</HT> decât dacă celelalte sisteme de colectare nu şi-ar atinge ratele prevăzute. Or, întreprinderile care propun sisteme de colectare individuale nu îşi vor sfătui clienţii să acţioneze astfel, întrucât<?PAGE NO="II-1677"?> ele se străduiesc să atingă rata prevăzută pentru cantitatea care le este atribuită prin contract, cu scopul de a evita obligaţia de a obţine o licenţă parţială, <HT TYPE="ITALIC">a posteriori,</HT> de la un concurent, completată dacă este cazul de plata unor dobânzi, dacă această rată nu este atinsă.</TXT></NP><NP><NO.P>186</NO.P><TXT>Cu titlu prealabil, Tribunalul arată că ipoteza avansată de reclamantă potrivit căreia anumiţi utilizatori ai logoului ar putea refuza să plătească redevenţa pentru utilizarea mărcii Der Grüne Punkt, afirmând că au intenţia de a nu mai apela la sistemul DSD pentru o parte din ambalajele lor, nu este, în practică, deloc plauzibilă, ţinând seama de faptul că decretul impune acestor utilizatori să aducă dovada că şi-au respectat obligaţiile de preluare şi de recuperare a ambalajelor comercializate prin intermediul unui alt sistem şi că, în caz contrar, aceşti utilizatori ar trebui, prin urmare, să achiziţioneze cantităţile care lipsesc de la sistemul DSD, dacă acest sistem a returnat cantităţile de material corespunzătoare acestor ambalaje (a se vedea punctele 137 şi 138 de mai sus).</TXT></NP><NP><NO.P>187</NO.P><TXT>Pe de altă parte, reiese de la articolul 5 alineatul (3) din decizia atacată că <QUOT.START ID="QS0054" REF.END="QE0054" CODE="201E"/>DSD nu poate în niciun caz să impună ca atestarea să fie prezentată la o dată anterioară celei prevăzute în decretul privind ambalajele<QUOT.END ID="QE0054" REF.START="QS0054" CODE="201D"/>, iar de la articolul 5 alineatul (7) că <QUOT.START ID="QS0055" REF.END="QE0055" CODE="201E"/>nicio altă dispoziţie din contractul de utilizare a logoului nu poate fi aplicată într-un mod care ar avea ca efect creşterea exigenţelor privind elementele de probă ce trebuie furnizate către DSD<QUOT.END ID="QE0055" REF.START="QS0055" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>188</NO.P><TXT>Aceste măsuri vizează să garanteze posibilitatea, pentru producătorul sau distribuitorul de ambalaje care apelează la un sistem colectiv concurent sau la un sistem individual pentru o parte din ambalajele pe care le comercializează, de a furniza DSD atestarea gestionarului sau a expertului independent ori certificatul unui auditor, necesar pentru a demonstra că obligaţiile impuse prin decret sunt îndeplinite prin intermediul altui sistem decât sistemul DSD pentru o cantitate determinată de ambalaje [a se vedea articolul 5 alineatele (1), (2), (4) şi (6)].</TXT></NP><?PAGE NO="II-1678"?><NP><NO.P>189</NO.P><TXT>În consecinţă, reclamanta nu ar putea susţine că aceste măsuri sunt disproporţionate, dat fiind că această procedură de certificare este valabilă pentru toate sistemele, inclusiv pentru sistemul DSD, şi că aceasta nu prezintă motive speciale care să justifice exceptarea sistemului DSD de la această procedură. în plus, noţiunea de <QUOT.START ID="QS0056" REF.END="QE0056" CODE="201E"/>prestaţie prealabilă<QUOT.END ID="QE0056" REF.START="QS0056" CODE="201D"/> invocată de reclamantă este înşelătoare, dat fiind că DSD este remunerată în funcţie de cantităţile de material care îi sunt încredinţate de clienţii săi şi că doar în cazul unei probleme, adică în situaţia în care celelalte sisteme de colectare nu îşi ating ratele prevăzute pentru cantităţile care le-au fost încredinţate, DSD poate solicita să fie remunerată pentru surplus.</TXT></NP><NP><NO.P>190</NO.P><TXT>Prin urmare, a treia critică trebuie să fie respinsă.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>d)</NO.P><TXT>Cu privire la excluderea unei redevenţe adecvate pentru simpla utilizare a mărcii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>191</NO.P><TXT>Reclamanta susţine că, la articolele 3 şi 4 din decizia atacată, Comisia o obligă să nu perceapă redevenţa atunci când se dovedeşte că obligaţiile ce reies din decret sunt respectate printr-o altă metodă. DSD nu ar avea, aşadar, dreptul să solicite o redevenţa utilizatorilor logoului pentru simpla utilizare a mărcii Der Grüne Punkt. Această excludere ar fi contrară jurisprudenţei Curţii, care admite perceperea unei redevenţe rezonabile (Hotărârea Volvo, citată anterior, punctul 11).</TXT></NP><NP><NO.P>192</NO.P><TXT>Comisia subliniază că în decizia atacată nu se impune DSD o licenţă obligatorie, ci se urmăreşte doar să se evite ca DSD să perceapă redevenţe când ambalajul pe care este aplicat logoul nu este returnat şi recuperat de sistemul DSD. În cadrul şedinţei, Comisia a precizat că, întrucât contractul de utilizare a logoului notificat de DSD nu<?PAGE NO="II-1679"?> distinge între redevenţa datorată în contul utilizării mărcii şi cea datorată în contul utilizării sistemului DSD, decizia nu se pronunţă asupra aspectului dacă o redevenţă poate fi solicitată pentru simpla utilizare a mărcii.</TXT></NP><NP><NO.P>193</NO.P><TXT>Tribunalul arată că obligaţia impusă DSD prin articolul 3 din decizia atacată permite producătorilor şi distribuitorilor care apelează la sistemul său doar pentru o parte din ambalajele lor să nu plătească redevenţa către DSD atunci când se face dovada că ambalajele purtând logoul Der Grüne Punkt nu au fost colectate şi recuperate de sistemul DSD, ci de un sistem concurent.</TXT></NP><NP><NO.P>194</NO.P><TXT>Totuşi, chiar şi în acest caz, nu ar putea fi exclus ca marca Der Grüne Punkt aplicată pe ambalajul în cauză să poată avea o valoare economică în sine, întrucât aceasta permite să se indice consumatorului că ambalajul în cauză poate fi returnat în sistemul DSD, după cum se indică, de altfel, în decizia atacată [considerentul (145) al deciziei atacate]. Astfel, chiar dacă ambalajul respectiv nu este returnat efectiv în sistemul DSD şi se demonstrează că echivalentul său în materiale a fost colectat sau recuperat printr-un sistem concurent, nu este mai puţin adevărat că marca lasă consumatorului posibilitatea de a elimina acest ambalaj prin intermediul sistemului DSD. O asemenea posibilitate oferită consumatorului pentru toate ambalajele comercializate cu logoul Der Grüne Punkt, fie că aparţin, fie că nu aparţin sistemului DSD, după o verificare a cantităţilor colectate, este susceptibilă să aibă un preţ care, deşi nu poate reprezenta preţul efectiv al prestaţiei de colectare şi de recuperare, aşa cum ar putea fi cazul în aplicarea dispoziţiilor în litigiu ale contractului de utilizare a logoului, ar trebui să poată fi plătit către DSD în schimbul prestaţiei oferite în speţă, şi anume punerea la dispoziţie a sistemului său.</TXT></NP><NP><NO.P>195</NO.P><TXT>Chestionată cu privire la acest punct în cadrul şedinţei, Comisia a recunoscut că această întrebare nu fusese avută în vedere în decizia atacată, care se limita la<?PAGE NO="II-1680"?> examinarea legalităţii comportamentului DSD în ceea ce priveşte plata unei redevenţe pentru o prestaţie în privinţa căreia se făcea dovada că nu fusese efectuată de sistemul DSD, ci de un alt sistem.</TXT></NP><NP><NO.P>196</NO.P><TXT>În consecinţă, trebuie arătat că decizia atacată trebuie să fie interpretată în sensul în care nu exclude posibilitatea ca DSD să primească o redevenţă adecvată pentru simpla utilizare a mărcii, în ipoteza în care se demonstrează că ambalajul ce poartă logoul Der Grüne Punkt a fost returnat şi recuperat de un alt sistem.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>e)</NO.P><TXT>Cu privire la posibilitatea de aplicare a unei menţiuni explicative</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><P>Argumentele părţilor</P></TI></TITLE><NP><NO.P>197</NO.P><TXT>Reclamanta susţine că obligaţia definită la articolul 3 primul paragraf din decizia atacată este disproporţionată, în măsura în care aceasta nu permite să se impună utilizatorilor logoului să aplice o menţiune explicativă pe ambalaje în ipotezele nr. 1 şi 2. Potrivit DSD, o asemenea menţiune explicativă, care ar putea fi aplicată fără dificultate de către producătorii şi distribuitorii de ambalaje care apelează la sistemul său, ar permite atenuarea încălcării mărcii Der Grüne Punkt care ar rezulta din decizia atacată. Această menţiune ar putea, aşadar, să indice consumatorului că, într-un anume land, ambalajul nu participă la sistemul DSD, ci la un alt sistem colectiv (ipoteza nr. 1), sau că, deşi ambalajul poartă pe etichetă logoul Der Grüne Punkt, anumite puncte de vânzare nu apelează la sistemul corespunzător, ci la un sistem individual (ipoteza nr. 2).</TXT></NP><?PAGE NO="II-1681"?><NP><NO.P>198</NO.P><TXT>Pe de altă parte, reclamanta arată că, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din decizia atacată, poate impune ca producătorii sau distribuitorii de ambalaje care nu apelează la sistemul DSD în Germania, dar comercializează în alt stat membru un ambalaj standardizat pentru care se afiliază la un sistem de preluare ce utilizează logoul Der Grüne Punkt (ipoteza nr. 3), să aplice o menţiune explicativă pe ambalaj, cu scopul de a atrage atenţia consumatorului asupra faptului că acest ambalaj nu este preluat de sistemul DSD în Germania. Potrivit reclamantei, o asemenea măsură ar fi disproporţionată, dat fiind că o altă măsură, şi anume disimularea totală a logoului Der Grüne Punkt, şi nu simpla aplicare a unei menţiuni explicative alături de logoul respectiv, ar afecta mai puţin funcţia de origine a mărcii sale.</TXT></NP><NP><NO.P>199</NO.P><TXT>Comisia observă că, în ceea ce priveşte ipoteza nr. 1, nu există niciun indiciu în sensul că decretul interzice sistemelor concurente utilizarea aceluiaşi logo. În opinia reclamantei întreprinderile supuse acestor obligaţii ar trebui să modifice menţiunea explicativă la fiecare introducere a sistemului concurent într-un nou land. în acest scop, în special în faza de lansare a concurenţei, ar trebui să se modifice continuu ambalajele. Pentru ipoteza nr. 2, o menţiune explicativă pe ambalaj ar fi imposibilă. în privinţa ipotezei nr. 3, Comisia arată că dacă marca Der Grüne Punkt ar beneficia de protecţia invocată de reclamantă, producătorii ar trebui să prevadă ambalaje diferite pentru fiecare stat membru, ceea ce nu ar fi rentabil din punct de vedere economic şi ar constitui un obstacol în calea schimburilor comerciale.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><P>Aprecierea Tribunalului</P></TI></TITLE><NP><NO.P>200</NO.P><TXT>În privinţa criticii referitoare la articolul 3 primul paragraf din decizia atacată, trebuie arătat că aplicarea menţiunilor explicative dorite de reclamantă nu poate avea ca efect încetarea abuzului de poziţie dominantă descris la articolul 1 din<?PAGE NO="II-1682"?> decizie. Astfel de menţiuni explicative s-ar întemeia, într-adevăr, pe ideea că ar fi posibil să se distingă ambalajele ce poartă logoul Der Grüne Punkt, care aparţin sistemului DSD, de cele pe care este aplicat logoul Der Grüne Punkt, dar care nu aparţin sistemului DSD şi care ar trebui, aşadar, să facă obiectul unei menţiuni destinate să atragă atenţia consumatorului. Or, după cum s-a arătat (a se vedea punctele 131-138 de mai sus), modalităţile de funcţionare a sistemelor mixte nu se întemeiază pe identificarea ambalajelor de către consumatori, care rămân liberi să decidă cărui sistem vor returna ambalajul, ci pe atribuirea cantităţilor de materiale pentru recuperare.</TXT></NP><NP><NO.P>201</NO.P><TXT>Aplicarea menţiunilor explicative dorite de reclamantă nu permite, aşadar, să se pună capăt abuzului de poziţie dominantă descris de Comisie în ipotezele nr. 1 şi 2.</TXT></NP><NP><NO.P>202</NO.P><TXT>În consecinţă, trebuie respinsă critica referitoare la caracterul disproporţionat al articolului 3 alineatul (1) din decizia atacată, întrucât acesta nu are în vedere posibilitatea de a aplica o menţiune explicativă.</TXT></NP><NP><NO.P>203</NO.P><TXT>În privinţa criticii referitoare la articolul 4 alineatul (2) din decizia atacată, trebuie arătat că din această măsură reiese că <QUOT.START ID="QS0057" REF.END="QE0057" CODE="201E"/>DSD poate subordona exonerarea de la plata redevenţei condiţiei ca, pe ambalajele vizate [de ipoteza nr. 3], alături de logoul [Der Grüne Punkt], atenţia consumatorului final să fie atrasă, printr-o menţiune în acest sens sau în orice altă formă adecvată, asupra faptului că ambalajul nu este returnat de sistemul înfiinţat de DSD, conform articolului 6 alineatul (3) din decret<QUOT.END ID="QE0057" REF.START="QS0057" CODE="201D"/>. Această dispoziţie constă în simpla preluare a unui angajament propus de DSD în cadrul procedurii administrative [considerentele (63) şi (133) ale deciziei atacate]. DSD nu poate, aşadar, să susţină, în cadrul prezentei proceduri, că o altă soluţie decât cea pe care a propus-o ea însăşi Comisiei constituie, pe viitor, o soluţie mai adecvată pentru<?PAGE NO="II-1683"?> a răspunde problemei identificate în cadrul procedurii. în plus, acceptarea soluţiei preconizate de reclamantă, şi anume disimularea logoului Der Grüne Punkt, mai degrabă decât menţiunea explicativă alături de logoul în cauză, ar însemna să se impună producătorilor de ambalaje să prevadă diferite tipuri de ambalaje pentru fiecare stat membru, ceea ce nu ar fi raţional din punct de vedere economic.</TXT></NP><NP><NO.P>204</NO.P><TXT>În consecinţă, trebuie respinsă critica privind caracterul disproporţionat al articolului 4 alineatul (2) din decizia atacată, datorat faptului că acest articol impune aplicarea unei menţiuni explicative pe ambalaj, deşi ar fi fost posibilă disimularea logoului Der Grüne Punkt.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 86 alineatul (2) CE şi a articolului 253 CE</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>205</NO.P><TXT>Reclamanta susţine că o încălcare a articolului 82 CE este exclusă, întrucât acesteia îi este încredinţat un serviciu de interes economic general în sensul articolului 86 alineatul (2) CE, şi anume gestiunea deşeurilor în scopuri de mediu şi, mai precis, colectarea şi recuperarea ambalajelor de pe întreg teritoriul german, inclusiv din zonele rurale nerentabile (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19940427">27 aprilie 1994</DATE>, Almelo, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-393/92" YEAR="1994" PAGE.ECR="I-1477">C-393/92, Rec, p. I-1477, punctul 47</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea Curţii din <DATE ISO="20000523">23 mai 2000</DATE>, Sydhavnens Sten &amp; Grus, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-209/98" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-3743">C-209/98, Rec, p. I-3743, punctele 75 şi 76</REF.DOC.ECR>; Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19970227">27 februarie 1997</DATE>, FFSA şi alţii/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-106/95" YEAR="1997" PAGE.ECR="II-229">T-106/95, Rec, p. II-229, punctul 72</REF.DOC.ECR>). Acest serviciu de interes economic general i-ar fi fost încredinţat de landurile germane prin faptul recunoaşterii sistemului DSD în temeiul articolului 6 alineatul (3) a unsprezecea teză din decret. Or, în decizia atacată s-ar ameninţa realizarea, în<?PAGE NO="II-1684"?> condiţii acceptabile din punct de vedere economic, a acestui serviciu, întrucât s-ar distruge efectul de semnal al mărcii Der Grüne Punkt şi ar exista riscul să nu i se mai permită să elimine deşeurile de pe întreg teritoriul în mod similar, în decizia atacată s-ar încălca obligaţia de motivare care îi incumbă în temeiul articolului 253 CE, întrucât nu s-ar pronunţa cu privire la articolul 86 alineatul (2) CE.</TXT></NP><NP><NO.P>206</NO.P><TXT>Comisia, susţinută de interveniente, contestă afirmaţia potrivit căreia DSD ar fi titulara unui serviciu de interes economic general încredinţat de autorităţile regionale responsabile cu deşeurile, în măsura în care orice operator al sistemului colectiv ar putea obţine aceeaşi autorizaţie ca şi DSD în temeiul articolului 6 alineatul (3) a unsprezecea teză din decret în plus, ar reieşi din decret că legislatorul nu ar fi dorit împiedicarea coexistenţei sistemelor individuale şi a sistemelor colective, în paralel cu sistemul înfiinţat de reclamantă. Această concurenţă nu ar fi un risc, ci obiectivul decretului.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>Aprecierea Tribunalului</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>207</NO.P><TXT>Potrivit articolului 86 alineatul (2) CE, întreprinderile însărcinate cu gestiunea serviciilor de interes economic general sunt supuse regulilor din tratat, în special regulilor privind concurenţa, în măsura în care aplicarea acestor reguli nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredinţată. Acest articol dispune, de asemenea, că dezvoltarea schimburilor comerciale nu trebuie să fie afectată într-o măsură care contravine intereselor Comunităţii.</TXT></NP><NP><NO.P>208</NO.P><TXT>În speţă, trebuie arătat că, şi în cazul în care se presupune că reclamantei i s-ar fi încredinţat un serviciu de interes economic general, în sensul articolului 86 alineatul<?PAGE NO="II-1685"?> (2) CE, cu acelaşi titlu ca şi toate sistemele colective omologate de autorităţile landurilor, nu este mai puţin adevărat că riscul unei repuneri în discuţie a acestei misiuni prin decizia atacată nu este demonstrat</TXT></NP><NP><NO.P>209</NO.P><TXT>Într-adevăr, contrar celor susţinute de reclamantă în cadrul prezentului motiv, faptul că DSD nu poate fi remunerată pentru o prestaţie despre care s-a demonstrat că este efectuată de un alt sistem nu permite în niciun fel să se stabilească faptul că în decizia atacată se periclitează realizarea, în condiţii acceptabile din punct de vedere economic, a serviciului de preluare şi de recuperare încredinţat sistemului DSD.</TXT></NP><NP><NO.P>210</NO.P><TXT>În particular, reiese de la punctele 156-158 de mai sus că în decizia atacată nu se repune în discuţie funcţia esenţială a mărcii Der Grüne Punkt în cadrul contractului de utilizare a logoului. În mod similar, niciun element prezent în dosarul cauzei nu permite să se concluzioneze că decizia atacată riscă să nu mai permită societăţii DSD să elimine ambalajele de pe întreg teritoriul german.</TXT></NP><NP><NO.P>211</NO.P><TXT>Pe de altă parte, întrucât reclamanta nu a invocat beneficiul articolului 86 alineatul (2) CE în cadrul procedurii administrative, nu s-ar putea reproşa Comisiei că nu şi-a motivat decizia cu privire la acest punct.</TXT></NP><NP><NO.P>212</NO.P><TXT>În consecinţă, cel de al treilea motiv trebuie să fie respins.</TXT></NP><NP><NO.P>213</NO.P><TXT>Reiese din cele precedente că acţiunea trebuie să fie respinsă în întregime.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="II-1686"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI></TITLE><NP><NO.P>214</NO.P><TXT>Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenţii este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. întrucât reclamanta a căzut în pretenţii şi Comisia, Landbell şi BellandVision au solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, se impune obligarea acesteia la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum şi a celor efectuate de Comisie, de Landbell şi de BellandVision, inclusiv cele aferente procedurii privind măsurile provizorii. Vfw, care nu a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, va suporta propriile cheltuieli de judecată, inclusiv cele aferente procedurii privind măsurile provizorii.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><JURISDICTION><INTRO><P>Pentru aceste motive,</P><P>TRIBUNALUL (Camera întâi)</P><P>declară şi hotărăşte:</P></INTRO><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1)</NO.P><TXT>Respinge acţiunea,</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Obligă reclamanta, Der Grüne Punkt — Duales System Deutschland GmbH, la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum şi a cheltuielilor de judecată efectuate de Comisie, de Landbell AG für Rückhol-Systeme şi de BellandVision GmbH, inclusiv cele aferente procedurii privind măsurile provizorii.</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="II-1687"?><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>Obligă Vfw AG la plata propriilor cheltuieli de judecată, inclusiv cele aferente procedurii privind măsurile provizorii.</TXT></NP></ITEM></LIST></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><P>García-Valdecasas</P><P>Cooke</P><P>Labucka</P><P>Pronunţată astfel în şedinţă publică la Luxemburg, la <DATE ISO="20070524">24 mai 2007</DATE>.</P><SIGNATORY><P>Grefier</P><P>E. Coulon</P></SIGNATORY><SIGNATORY><P>Preşedinte</P><P>J. D. Cooke</P></SIGNATORY></SIGNATURE.CASE><?PAGE NO="II-1688"?><TOC><TITLE><TI><P>Cuprins</P></TI></TITLE><TOC.BLK><TOC.ITEM><ITEM.CONT>Cadrul juridic</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1612</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>A —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Decret privind prevenirea producerii de deşeuri de ambalaje</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1612</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>B —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Sistem colectiv al Der Grüne Punkt — Duales System Deutschland GmbH şi contract de utilizare a logoului</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1615</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.ITEM><ITEM.CONT>Situaţia de fapt</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1618</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><ITEM.CONT>Procedura şi concluziile părţilor</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1620</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><ITEM.CONT>În drept</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1623</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>A —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Decizia atacată</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1623</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>1.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la posibilitatea de a combina mai multe sisteme de preluare şi de recuperare pentru a îndeplini obligaţiile prevăzute de decretul privind ambalajele</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1624</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>2.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Apreciere privind articolul 82 CE</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1625</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>3.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Apreciere privind articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 17</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1630</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>B —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la admisibilitatea acţiunii</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1634</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>1.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la admisibilitatea acţiunii în ceea ce priveşte articolul 4 din decizia atacată</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1634</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>2.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la invocarea motivelor în cursul procedurii</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1636</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>3.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la luarea în considerare a anumitor anexe prezentate de reclamantă</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1637</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>a)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la anexele pregătite de C. Weidemann</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1637</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>b)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la sondajele de opinie anexate replicii</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1639</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>C —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la fond</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1639</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>1.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 82 CE</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1640</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>a)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Observaţii preliminare cu privire la ipoteza licenţei obligatorii gratuite</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1640</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><ITEM.CONT>Argumentele părţilor</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1640</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><ITEM.CONT>Aprecierea Tribunalului</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1641</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><?PAGE NO="II-1689"?><TOC.ITEM><NO.ITEM>b)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Argumentele părţilor privind abuzul de poziţie dominantă</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1642</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>i)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la absenţa necesităţii de a utiliza marca Der Grüne Punkt pentru participarea la un sistem concurent al sistemului DSD</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1642</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>ii)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la absenţa eliminării concurenţei în lipsa licenţei obligatorii a mărcii Der Grüne Punkt</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1643</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>iii)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la diferitele justificări ale comportamentului DSD</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1644</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>—</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la necesitatea de a garanta obiectivele decretului.</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1644</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>—</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la justificările referitoare la dreptul mărcilor</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1647</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>—</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la buna funcţionare a sistemului DSD</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1651</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>c)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Aprecierea Tribunalului</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1653</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>i)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la abuzul descris în decizia atacată</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1653</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>ii)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la exclusivitatea revendicată de reclamantă</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1655</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>iii)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la modalităţile de funcţionare a sistemelor mixte</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1657</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>iv)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la criticile reclamantei referitoare la analiza prezentată în decizia atacată</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1662</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>—</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la absenţa necesităţii de a aplica logoul Der Grüne Punkt pe toate ambalajele în cazul în care se apelează la un sistem mixt, datorită posibilităţii de a utiliza un marcaj selectiv în funcţie de sistemul utilizat</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1662</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>—</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la argumentele întemeiate pe absenţa eliminării concurenţei</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1664</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>—</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la necesitatea de a garanta obiectivele decretului.</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1665</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>—</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la justificările referitoare la dreptul mărcilor</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1667</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>—</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la buna funcţionare a sistemului DSD</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1670</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>v)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Concluzie</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1670</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC.BLK><?PAGE NO="II-1690"?><TOC.ITEM><NO.ITEM>2.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 3 din Regulamentul nr. 17 şi pe încălcarea principiului proporţionalităţii</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1671</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>a)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la marcajul selectiv</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1671</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>b)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la impunerea unei licenţe obligatorii fără limită în timp</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1674</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>c)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la obligaţia de prestaţie prealabilă</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1676</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>d)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la excluderea unei redevenţe adecvate pentru simpla utilizare a mărcii</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1678</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>e)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la posibilitatea de aplicare a unei menţiuni explicative</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1680</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><ITEM.CONT>Argumentele părţilor</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1680</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><ITEM.CONT>Aprecierea Tribunalului</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1681</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>3.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 86 alineatul (2) CE şi a articolului 253 CE</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1683</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>a)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Argumentele părţilor</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1683</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>b)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Aprecierea Tribunalului</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1684</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC.BLK></TOC.BLK><TOC.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la cheltuielile de judecată</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1686</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC></JUDGMENT>