2.1.

2.2.

Un teren pe care exploatantul precedent l-a păstrat în momentul în care a cedat exploatația succesorului său (moștenitor, fermier etc.) este:

2.3.

De asemenea, sunt considerate exploatații agricole, în cazul în care sunt respectate celelalte criterii menționate pentru definirea unei exploatații agricole:

2.4.

Nu sunt considerate exploatații agricole, cu excepția cazului în care o altă activitate le definește ca atare:

2.5.

Exploatațiile individuale își pot reuni resursele în vederea unei activități agricole și pot forma astfel o grupare cu conducere separată de cea a exploatațiilor inițiale (exploatații mamă). Această grupare poate fi constituită, de exemplu, din livezi, loturi de vite, clădiri în care sunt mulse animalele. Este un caz de fuziune parțială și astfel de asocieri sunt denumite aici „asocieri parțiale de exploatații agricole”. Asocierile parțiale de exploatații agricole sunt considerate exploatații independente de exploatațiile mamă dacă utilizează în principal proprii factori de producție și nu pe cei ai exploatațiilor mamă.

II.

Exploatația, împreună cu toate datele care se referă la aceasta, este înregistrată în circumscripția și comuna sau sub-circumscripția de anchetă unde se află sediul exploatației (A/1).

Sediul exploatației se definește în conformitate cu regulile în vigoare în statele membre.

În cazul în care exploatația este numai parțial situată într-un anumit tip de zonă (de exemplu, zonă defavorizată), aceasta este clasificată ca fiind situată fie în zona unde se află cea mai mare parte din suprafața exploatației, fie în zona unde se află sediul exploatației. Este necesar să fie aleasă una dintre aceste reguli și să fie aplicată în cazul tuturor exploatațiilor și al tuturor rubricilor de la punctele A/1–A/3.

A/1

A/2

A/3

I.

Exploatantul este persoana fizică, grupul de persoane fizice sau persoana juridică în numele și pe seama căreia este exploatată exploatația și care răspunde din punct de vedere juridic și economic de exploatație, adică persoana care își asumă riscurile economice pentru aceasta. Exploatantul poate fi proprietar, fermier, emfiteot, uzufructuar sau mandatar (trustee).

II.

Responsabilitatea juridică și economică se definește în conformitate cu normele proprii fiecărui stat membru.

Exploatantul poate transmite total sau parțial administratorului exploatației puterea de decizie privind operațiunile financiare și de producție curente și zilnice.

În cazul suprafețelor agricole date în arendă pe parcele [C/3 (a)], este considerat exploatant persoana care le ia în arendă și nu proprietarul.

Numai partenerii unei exploatație de grup care participă la muncile agricole din exploatație (L/1–L/6, muncile agricole) pot fi considerați exploatanți.

B/1 (a) și (b)

B/1 (a)

B/1 (b)

B/1 (c)

I.

Persoana fizică care se ocupă de gestionarea financiară curentă și zilnică, precum și de anumite proceduri de producție în exploatația respectivă.

II.

Administratorul exploatației și exploatantul sunt, de regulă, dar nu întotdeauna, una și aceeași persoană în cazul în care acesta din urmă este persoană fizică.

În cazul în care exploatantul nu este și administratorul exploatației, acesta încredințează unei alte persoane sarcina de a conduce exploatația sau angajează acea persoană în acest scop. Această persoană poate fi, de exemplu, un membru al familiei exploatantului [B/2 (a)] sau soțul acestuia [B/2 (b)], dar și o persoană care nu are nici o legătură de familie cu exploatantul.

În exploatație poate exista numai un singur administrator.

Toate informațiile referitoare la exploatațiile de grup sunt culese pentru persoana considerată ca fiind exploatant.

B/2 (a)

I.

Experiența acumulată prin muncă efectivă într-o exploatație agricolă.

I.

Orice ciclu de formare încheiat într-un colegiu agricol general și/sau într-o instituție specializată în anumite discipline (horticultură, viticultură, silvicultură, piscicultură, științe veterinare, tehnologie agricolă și discipline conexe).

II.

Ucenicia agricolă încheiată se consideră de asemenea pregătire de bază.

I.

Orice ciclu de învățământ complet cu o durată de cel puțin doi ani după încheierea perioadei obligatorii de școlarizare (L/1–L/6 „vârsta de absolvire a școlii”) și încheiat într-un colegiu agricol, într-o școală superioară sau într-o universitate pentru una din următoarele discipline: agricultură, horticultură, viticultură, silvicultură, piscicultură, științe veterinare, tehnologie agricolă și discipline conexe).

I.

Suprafața totală ocupată de terenurile arabile, de pășuni permanente și de fânețe, suprafețele destinate culturilor permanente și grădinile familiale.

I.

Suprafața agricolă utilizată de exploatația anchetată al cărei deținător este proprietarul sau o persoană cu un statut echivalent (uzufructuar, emfiteot etc.).

II.

Terenurile puse la dispoziția unui lucrător fermier pentru propria utilizare ca parte a salariului sunt considerate ca făcând parte integrantă din exploatația care pune la dispoziție aceste terenuri, cu excepția cazului în care lucrătorul fermier utilizează mijloace de producție proprii.

Terenul exploatantului precedent (2.2 „Exploatația agricolă”) este considerat ca făcând parte din exploatație dacă acest teren este lucrat o dată cu toate celelalte suprafețe ale exploatației. În acest caz, se utilizează de regulă, aceeași forță de muncă și aceleași mijloace de producție.

În schimb, drepturile de pășunat pe suprafețele înierbate nu sunt luate în considerare. Este, de exemplu, cazul pășunilor care aparțin unei comune sau unei cooperative. Deoarece se consideră că nu fac parte din exploatație, aceste suprafețe nu sunt înregistrate în această anchetă.

I.

Terenurile închiriate de o exploatație în schimbul unei taxe stabilite în prealabil (care poate fi achitată în numerar și/sau în natură) printr-un contract (scris sau verbal) de închiriere. O suprafață poate fi atribuită numai unei singure exploatații. În cazul în care o suprafață este închiriată mai multor exploatații în cursul unei perioade de referință, se consideră în general că aceasta face parte din exploatația căreia îi este asociată pentru perioada cea mai mare de timp în cursul anului de referință.

II.

Terenurile închiriate se pot prezenta sub forma:

Terenurile închiriate nu pot fi integrate în exploatația proprietarului, ci sunt întotdeauna integrate în exploatația locatarului. Se consideră că toate animalele crescute pe terenuri închiriate aparțin exploatației care este proprietara animalelor.

Sunt cuprinse aici parcele sau exploatații închiriate exploatantului (locatar) de către membri familiei acestuia (locatori) dacă aceste sunt exploatate de exploatația anchetată. Sunt de asemenea cuprinse suprafețele de pe o altă exploatație pe care se lucrează în schimbul furnizării unui anumit număr de ore de muncă, dacă nu este vorba de suprafețe puse la dispoziția unui lucrător fermier ca formă de plată salarială. Este un caz diferit de cel în care terenurile sunt puse la dispoziția unui lucrător fermier ca formă de plată salarială și în care terenurile rămân cuprinse în suprafața utilizată de către exploatație. Contractul de arendă menționat aici nu stabilește numai o anumită suprafață, ci și amplasarea și delimitarea parcelelor.

Nu sunt cuprinse terenurile subînchiriate unei terțe persoane, luând în considerare faptul că acestea nu fac parte din exploatație. Acestea sunt, dimpotrivă, cuprinse în exploatația acestei terțe persoane.

I.

Suprafețe (eventual o întreagă exploatație) exploatate de către cedent în asociere cu un arendaș pe baza unei contract de arendă (scris sau verbal). Produsul (economic sau fizic) suprafeței astfel exploatate este împărțit între cele două părți contractante pe baza unei repartizări stabilite în prealabil.

II.

Sunt cuprinse între altele:

I.

Moduri de exploatare speciale neindicate la punctele C/1-C/3 (a).

II.

Sunt cuprinse între altele:

I.

Este necesar să fie culese informații pentru a ști dacă exploatația agricolă practică agricultura în conformitate cu anumite standarde și norme stabilite și precizate în Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului ( 7 ), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 473/2002 al Comisiei ( 8 ), sau, dacă este necesar, cele mai recente dispoziții privind „producția ecologică de produse agricole și indicațiile referitoare la produsele agricole și la alimente” și/sau norme comunitare sau naționale echivalente referitoare la producția ecologică.

II.

Reglementarea stabilește un cadru armonizat pentru etichetarea, producerea și controlul produselor agricole care conțin sau trebuie să conțină indicații referitoare la metodele de producție ecologică. În conformitate cu reglementarea, este necesară realizarea producției astfel încât parcelele de teren, precum și locurile de producție și de depozitare să fie bine separate de cele ale oricărei alte unități care nu produce în conformitate cu normele producției ecologice.

În cazul în care metodele de producție ecologică sunt aplicate numai pe o parte din suprafața agricolă utilizată sau în cazul unei părți a șeptelului exploatației, numai această parte specifică a suprafeței și a șeptelului este înregistrată aici.

I.

Partea din suprafața agricolă utilizată a exploatației pe care producția este în mod strict conformă cu principiile producției ecologice enunțate în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91.

II.

Regulamentul stabilește o diferență între suprafețele strict conforme cu normele stabilite și cele care sunt încă în faza de transformare. Pot fi comercializate cu denumiri privind metodele producției ecologice numai produsele de pe suprafețele complet transformate pentru a îndeplini cerințele acestei producții.

Sunt înregistrate în această rubrică [C/5 (d)] numai suprafețele pe care s-a încheiat această transformare.

I.

Partea suprafeței agricole utilizate a exploatației pe care sunt aplicate metodele de producție ale agriculturii ecologice, dar pe care perioada de tranziție necesară recunoașterii unei conformități totale cu criteriile producției ecologice enunțate în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 nu este încheiată încă.

II.

Sunt înregistrate în această rubrică [C/5 (a)] numai suprafețele pe care nu s-a încheiat încă această perioadă de transformare.

I.

Modul de creștere a animalelor respectă fie total, fie în parte principiile producției ecologice enunțate în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 sau se află, total sau în parte, în curs de transformare pentru a respecta aceste metode.

II.

Regulamentul stipulează că, de regulă, toate animalele produse într-o exploatație trebuie crescute în conformitate cu normele de producție ecologică. Numai în cazul în care clădirile, parcelele și speciile sunt clar separate, o parte din animale pot fi crescute în conformitate cu metode de producție diferite.

I

Orice primă sau ajutor acordat exploatației în cadrul programului unui stat membru, în conformitate cu articolele 22–24 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 sau, după caz, cu cea mai recentă legislație. Sunt de asemenea cuprinse primele sau ajutoarele acordate în cadrul unor programe similare bazate pe o legislație mai veche. Fac excepție numai ajutoarele pentru agricultura ecologică.

II.

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1257/1999, se poate acorda asistență financiară pentru metodele de producție agricolă concepute în vederea protecției mediului și salvgardării spațiului natural (agromediu) prin:

Se poate acorda asistență fermierilor care subscriu la angajamente privind agromediul pe o durată de cel puțin cinci ani (sau pentru perioade mai lungi, dacă este necesar). Angajamentele trebuie să depășească nivelul simplei aplicări a bunei practici agricole normale. Este necesar ca acestea să susțină furnizarea unor servicii pe care nu le pot asigura celelalte măsuri de asistență, precum măsurile de asistență a pieței sau indemnizațiile compensatorii.

Ajutorul este calculat în funcție de pierderea de venit, de costurile suplimentare care rezultă din angajamentele luate și de necesitatea de a oferi stimulente financiare.

Au fost lansate programe de asistență similare pe baza unei legislații comunitare mai vechi. Având în vedere că în cadrul acestor programe angajamentele sunt luate pe termen lung, valabilitatea acestora se poate întinde pe mai mulți ani. Aceste ajutoare trebuie de asemenea să fie înregistrate la această rubrică.

I.

Suprafața totală a exploatației (D–H) cuprinde suprafața agricolă utilizată (D–G), folosită de exploatație și celelalte suprafețe (H).

II.

În secțiunea I sunt prezentate cu detalii mai precise informații privind modul de utilizare a anumitor suprafețe deja cuprinse în secțiunile D–H. Suprafețele înregistrate la punctul I pot cu toate acestea să nu fie adăugate celorlalte suprafețe pentru evitarea unor înregistrări duble.

Suprafața agricolă utilizată a exploatației cuprinde suprafețele pe care există cultura principală de recoltat în anul în care se efectuează ancheta.

Pentru defalcarea suprafeței totale, se înregistrează numai o singură dată fiecare tip de suprafață.

Culturile permanente și culturile care ocupă terenul o perioadă de mai mulți ani (de exemplu, sparanghel, căpșuni, plante sub formă de tufe) sunt contabilizate începând cu anul când au fost plantate, chiar dacă încă nu au intrat pe rod.

Sunt excluse din suprafața totală ciupercile de cultură (I/2).

În cazul culturilor combinate (I/5), suprafața agricolă utilizată este repartizată între producțiile vegetale proporțional cu utilizarea solului de către aceste culturi.

Suprafețele agricole asociate suprafețelor împădurite sunt contabilizate în același mod.

Acest principiu nu se aplică în cazul culturilor mixte (care sunt cultivate și recoltate împreună pe aceeași suprafață, de exemplu, amestecurile de cereale), nici culturilor succesive (de exemplu, cultura intercalată de trifoi recoltată după orz).

În cazul culturilor combinate în care una dintre aceste culturi nu are o importanță semnificativă pentru exploatație, aceasta nu este înregistrată în defalcarea suprafețelor.

Se poate face excepție de la principiul de repartizare proporțională în cazul în care rezultatele nu sunt satisfăcătoare, cu condiția să fie respectate normele stabilite de către statele membre de comun acord cu Comisia.

Culturile succesive secundare sunt indicate numai la punctul I/1. La rubricile D–G se află suprafața fiecărei culturi succesive necalculate, dar suprafața este alocată unei singure culturi considerată drept cultură principală. În cazul în care, în timpul unei campanii, sunt cultivate succesiv mai multe plante pe aceeași suprafață, se consideră că este cultură principală cultura care are valoarea de producție cea mai mare. Dacă acest criteriu nu permite stabilirea culturii principale, se consideră că este cultură principală cultura care a ocupat terenul pe perioada cea mai îndelungată.

I.

Terenuri lucrate (arate sau cultivate) cu regularitate și care fac în general parte dintr-un sistem de rotație a culturilor.

II.

Într-un sistem de rotație a culturilor culturile se succed pe o parcelă dată în conformitate cu un plan stabilit în prealabil. În mod normal, culturile se succed anual, dar se pot succeda și pe perioade de mai mulți ani. Pentru a stabili diferența între terenurile arabile și culturile permanente (G) și între pășuni și fânețe (F), se are în vedere un prag de cinci ani. Acest lucru înseamnă că, în cazul în care o parcelă este utilizată de către aceeași cultură mi mult de cinci ani consecutiv fără a fi distrusă cultura precedentă prin implantarea unei noi culturi, aceasta nu este considerată ca fiind un teren arabil.

Sunt cuprinse în această categorie anumite culturi, considerate de obicei ca fiind legume, plante ornamentale sau tehnice (de exemplu sparanghel, trandafiri, arbuști ornamentali cultivați pentru flori sau frunze, căpșuni, hamei), chiar dacă pot ocupa solul mai mult de cinci ani.

▼M3

Terenurile arabile cuprind categoriile productive D.1-D.20, D.23-D.35, terenurile necultivate nesubvenționate (D.21) și terenuri scoase temporar din circuitul agricol care beneficiază de subvenții, fără exploatare economică (D.22).

▼M1

Suprafețele cu plante tehnice cultivate pe terenuri scoase din circuitul agricol sunt înregistrate la rubricile respective, dar și la punctul I/8 (b).

D/1–D/8

D/1

D/2

D/3

D/4

D/5

D/6

D/7

D/8

D/9

D/10

D/11

D/12

D/23–D/35

D/23

D/24

D/25

D/26

D/27

D/28

D/29

D/30

D/31

D/32

D/33

D/34

D/35

D/14–D/15

D/14

D/14 (a)   Culturi în câmp

D/14 (b)   Culturi de zarzavaturi

D/15, D/17 și G/7

D/16

D/17

D/18

D/19

D/20

D/21–D/22

D/21

D/22

▼M3

▼M1

I.

Suprafață consacrată culturii de produse agricole destinate în principal consumului exploatantului și al familiei acestuia.

II.

Grădinile familiale sunt în general separate de restul suprafeței agricole și pot fi recunoscute ca atare. Sunt vândute de exploatație numai produsele excedentare ocazionale care provin de pe această suprafață. Toate suprafețele ale căror produse sunt vândute cu regularitate pe piață sunt incluse la alte rubrici, chiar dacă o parte din acestea este consumată de către exploatant și familia acestuia.

Suprafețele care produc furaje pentru animale, chiar dacă animalele sunt consumate de către deținătorul exploatației și familia acestuia, sunt incluse la rubricile respective.

O grădină familială poate fi formată din terenuri arabile și, în același timp, din culturi permanente.

Fac excepție:

I.

Terenuri consacrate în mod permanent (pentru o perioadă de cinci ani și mai mult) culturii de plante furajere erbacee, fie că acestea sunt cultivate (semănate) sau naturale (autoînsămânțate) care nu intră în sistemul de rotație al exploatației.

II.

Terenurile pot fi utilizate pentru pășunat sau pot fi cosite pentru însilozare sau pentru fân.

F/1

F/2

F/3

I.

Culturi care nu sunt cultivate în rotație, altele decât fânețele permanente, care ocupă terenurile o perioadă lungă de timp și dau recolte timp de mai mulți ani.

II.

Sunt cuprinse în această rubrică pepinierele (cu excepția pepinierelor forestiere necomerciale pentru arbori crescuți în pădure care sunt cuprinse în suprafața forestieră) precum și plantele pentru împletituri (răchită, trestie, stuf etc.: G/6).

Nu sunt cuprinse în această rubrică culturile care sunt de obicei considerate legume, plante ornamentale sau plante tehnice (de exemplu, sparanghel, trandafiri, plante ornamentale cultivate pentru flori sau frunze, căpșuni, hamei), cu toate că sunt permanente. Acestea sunt cuprinse în categoriile de terenuri arabile corespunzătoare.

G/1–G/6

G/1

G/2

G/3

G/4

G/5

G/6

G/7

Vezi punctele D/15 și D/17 pentru definiția suprafețelor pentru culturile de sere.

I.

Suprafață utilizată anterior ca suprafață agricolă, dar care, în timpul anului de referință pentru anchetă, nu este utilizată în scopuri agricole din motive economice, sociale sau din alte motive și care nu participă la sistemul de rotație, adică nu este destinată nici unei utilizări agricole.

II.

Această suprafață ar putea fi redată culturii cu ajutorul mijloacelor disponibile în mod normal într-o exploatație.

Fac excepție:

I.

Suprafață acoperită cu arbori sau arbuști forestieri, inclusiv plantațiile de plopi, din interiorul sau în afara pădurilor, precum și pepinierele forestiere din păduri și care sunt destinate nevoilor proprii ale exploatației. Din aceste suprafețe fac de asemenea parte amenajările și instalațiile forestiere (drumuri forestiere, depozite pentru copaci tăiați etc.).

II.

În cazul asocierii de culturi agricole și silvicole, suprafața este repartizată proporțional cu utilizarea solului.

Sunt cuprinse gardurile vii sau perdelele de protecție, centurile forestiere de adăpost, care se află pe exploatație în măsura în care este necesar ca acestea să fie considerate suprafețe împădurite.

Sunt de asemenea cuprinși brazii pentru Crăciun, precum și pomii sau arbuștii destinați în mod principal producției de energie, indiferent unde sunt cultivați.

Nu sunt cuprinși:

I.

Toate părțile suprafeței totale a exploatației care nu fac parte din suprafața agricolă utilizată, suprafața agricolă neutilizată sau suprafața împădurită.

II.

Această categorie acoperă în special:

I.

Culturi care urmează (eventual precedă) cultura principală și sunt recoltate în cursul celor douăsprezece luni de referință. Dacă există mai multe culturi succesive, este înregistrată suprafața pentru fiecare dintre ele.

II.

Suprafața pe care se află cultura succesivă nu se înregistrează de două ori, altfel spus numai suprafețele culturilor principale sunt cuprinse în secțiunile D – G și suprafața culturilor succesive este cuprinsă numai la punctul (I)/1.

Fac excepție culturile de zarzavaturi [D/14 b)], culturile în sere (D/15, D/17) și grădinile familiale (E).

I.

Ciuperci de cultură cultivate atât în clădiri special construite sau adaptate în acest scop, cât și în spații subterane, peșteri și pivnițe.

II.

Se înregistrează suprafața terenurilor efectiv cultivate (straturi, pelicule sau suprafețe similare) care sunt sau au fost utilizate cel puțin o dată în cursul celor douăsprezece luni de referință.

Dacă acest lucru se întâmplă de mai multe ori, suprafața straturilor este, cu toate acestea, înregistrată numai o singură dată.

I/3 (a)

I/3 (b)

I.

Cultivarea simultană de diferite tipuri de culturi temporare (culturi pe terenuri arabile sau pe pășuni și fânețe permanente) și culturi permanente și/sau plante forestiere pe una și aceeași suprafață sau de culturi diferite în cadrul unuia din tipurile agricole.

II.

La această caracteristică trebuie înregistrată suprafața totală ocupată efectiv de culturile combinate. Defalcarea suprafeței totale în funcție de diferitele culturi este stabilită la punctele „D–H – Suprafața totală”.

I.

Bălegar : excremente de animale domestice, cu sau fără paie, care conține, eventual, o cantitate mică de urină.

Gunoi de grajd lichid : urină de animale domestice care conține, eventual, o cantitate mică de excremente și/sau apă.

Compost lichid : bălegar în formă lichidă, adică un amestec de excremente și de urină de animale domestice care cuprinde, eventual, apă și/sau paie.

I/7 (a)

I/7 (b)

I.

Suprafețe neexploatate pentru care exploatația are dreptul la un ajutor financiar. Este vorba, de asemenea, de suprafețele care, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (sau, după caz, cu legislația cea mai recentă), nu sunt exploatate, sunt menținute în bune condiții agricole și de mediu și pot beneficia de plata unică sau de plata drepturilor pentru scoatere temporara din circuitul agricol. În cazul în care există măsuri naționale similare, suprafețele corespunzătoare sunt, de asemenea, cuprinse în această caracteristică.

II.

Sunt cuprinse numai suprafețele pentru care exploatația este eligibilă pentru un sprijin financiar pentru anul de referință al anchetei.

Sunt, de asemenea, cuprinse suprafețele eligibile pentru un sprijin financiar în cadrul unor programe similare bazate pe o legislație anterioară.

I/9 (a)

I.

Efective de animale de fermă care, în ziua anchetei, se află în posesia directă a exploatației sau pe care aceasta le gestionează. Animalele nu aparțin în mod necesar deținătorului exploatației. Aceste animale se pot afla în exploatație (pe suprafețele sau în clădirile utilizate de exploatație) sau în afara exploatației (suprafețe comune, animale în curs de migrare etc.).

II.

Fac excepție animalele de companie și alte animale în afara cailor, care nu sunt utilizate pentru producție sau pentru activitățile remunerate ale exploatației. Fac de asemenea excepție animalele utilizate numai pentru agrement de familia deținătorului exploatației (cu excepția ecvideelor).

Sunt cuprinse animalele aflate la pășunat pe exploatație, dar care aparțin unei întreprinderi neagricole (de exemplu, o moară de nutrețuri sau un abator).

Se consideră ca fiind o exploatație independentă o turmă în transhumanță care nu aparține unei exploatații, dar care utilizează suprafețe agricole.

Fac excepție:

I.

Animale domestice din familia Equus.

II.

Sunt cuprinși caii de călărit și de cursă și caii utilizați numai în scopuri de agrement de către familia deținătorului exploatației.

I.

Animale domestice din speciile Bos taurus și Bubalus bubalis.

II.

Sunt cuprinse celelalte tipuri de bivoli.

II.

Nu sunt cuprinse femelele care au fătat deja (J/7 și J/8).

I.

Bovine femele în vârstă de doi ani și mai mult care nu au fătat.

II.

Sunt cuprinse femelele în vârstă de doi ani și mai mult care nu au fătat niciodată, chiar dacă sunt gestante la date anchetei.

I.

Vaci: bovine femele care au fătat deja (inclusiv cele care nu au încă doi ani).

I.

Vaci care, având în vedere rasa sau calitățile lor, sunt crescute în mod exclusiv sau în principal pentru producția de lapte, destinat consumului uman sau transformării în produse lactate. Sunt cuprinse vacile de lapte reformate, adică retrase din producție (fie că sunt sau nu îngrășate între ultima lactație și sacrificare).

I.

II.

Sunt cuprinse „celelalte vaci” reformate (fie că sunt sau nu îngrășate înainte de sacrificare).

I.

Animale domestice din specia Ovis.

J/9 (a)

J/9 (b)

I.

Animale domestice din specia Capra.

J/10 (a)

J/10 (b)

I.

Animale domestice din specia Sus scrofa.

I.

Porcine femele pentru reproducere care au fătat sau nu.

II.

Fac excepție scroafele reformate.

I.

Toate porcinele cu o greutate în viu de la 20 de kilograme până la mai puțin de 50 de kilograme precum și porcii la îngrășare, inclusiv vierii și scroafele reformate, cu o greutate în viu de 50 de kilograme sau mai mult (îngrășați sau nu înainte de sacrificare) și vierii pentru reproducere cu o greutate în viu de 50 de kilograme sau mai mult.

I.

Animale domestice din specia Gallus domesticus crescute pentru producția de carne.

II.

Sunt excluși găinușele, găinile ouătoare și puii reformați.

I.

Animale domestice din specia Gallus domesticus crescute pentru producția de ouă.

II.

Sunt cuprinse puicuțele care nu au început încă să ouă și găinile ouătoare reformate. Sunt cuprinse toate găinile care au început deja să ouă, indiferent dacă ouăle sunt destinate consumului sau incubației. Sunt cuprinși cocoșii pentru reproducere pentru găini ouătoare.

I.

Păsări de curte care nu au fost menționate la punctele J/14 sau J/15.

J/16 (a)

J/16 (b)

J/16 (c)

J/16 (d)

I.

Femele pentru producția de iepuri (Oryctolagus spp.) pentru îngrășat, care au fătat deja.

I.

Numărul de stupi ocupați cu albine (Apis mellifera) pentru producerea de miere.

II.

Fiecare familie (roi) de albine se înregistrează ca stup, indiferent de natura și de tipul de stup.

I.

Animale de fermă utilizate pentru obținerea de produse agricole menționate în anexa II, secțiunea A, cu excepția produselor menționate în anexa II, secțiunea B.

I.

Echipamente utilizate de exploatație în timpul ultimelor douăsprezece luni precedente datei de desfășurare a anchetei.

I.

Vehicule cu motor, echipamente și instalații tehnice care sunt în proprietatea exclusivă a exploatației agricole în ziua anchetei.

II.

Sunt cuprinse aceleași vehicule cu motor, echipamente și instalații tehnice chiar dacă sunt temporar împrumutate altor exploatații.

1.

Vehicule cu motor, echipamente și instalații tehnice care aparțin altei exploatații agricole și sunt utilizate temporar de exploatația la care se desfășoară ancheta. (de exemplu, în cadrul unor aranjamente reciproce de ajutor sau împrumutate).

I.

Vehicule cu motor, echipamente și instalații tehnice care aparțin unei asociații cooperatiste și sunt utilizate de exploatația la care se desfășoară ancheta.

I.

Vehicule cu motor, echipamente și instalații tehnice cumpărate în comun de către două sau mai multe exploatații agricole sau care aparțin unui grup ce deține echipamente.

I.

Vehicule cu motor, echipamente și instalații tehnice care aparțin unei întreprinderi furnizoare de servicii agricole.

II.

Întreprinderile furnizoare de servicii agricole sunt întreprinderi care execută, cu contract, lucrări pe exploatații agricole, utilizând între altele propriile autovehicule etc. Această activitate poate fi o activitate principală sau secundară (de exemplu, societăți cu activitate principală în comerț sau în domeniul reparării echipamentelor agricole, în comerț sau transformarea produselor agricole, în exploatația agricolă sau care lucrează pentru o asociație locală de conservare a naturii).

I.

Toate tractoarele care au cel puțin doi arbori de tracțiune utilizate de exploatație pentru servicii agricole și orice alt vehicul cu motor utilizat în aceleași scopuri. În această rubrică sunt cuprinse vehiculele speciale utilizate ca tractoare agricole, cum sunt Jeep, Unimog etc.

Cu toate acestea, sunt excluse toate tipurile de vehicule cu motor utilizate exclusiv, în timpul celor douăsprezece luni luate în considerare, în silvicultură, la pescuit, la construirea șanțurilor și a drumurilor și la alte lucrări funciare.

I.

Vehicule cu motor utilizate în agricultură, horticultură și viticultură, cu un arbore de tracțiune, sau vehicule similare fără arbori de tracțiune.

II.

Nu sunt cuprinse echipamentele utilizate pentru întreținerea parcurilor și peluzelor.

I.

Mașini autopropulsate, tractate de sau montate pe tractor și utilizate pentru recoltarea (seceratul și treieratul) cerealelor (inclusiv orez și porumb pentru boabe), a legumelor uscate și semințelor de oleaginoase, a semințelor de leguminoase și graminee etc.

II.

Nu sunt cuprinse echipamentele specifice pentru recoltarea mazărei.

I.

Mașini autopropulsate, tractate, montate sau semi-montate, altele decât combinele (K/3), utilizate pentru recoltarea în flux continuu a sfeclei de zahăr, a cartofilor sau a culturilor furajere.

II.

Recoltarea unei culturi poate fi executată într-una sau mai multe operațiuni (de exemplu, în cazul în care mașinile cu funcții diferite sunt utilizate într-o serie continuă de operațiuni). În acest din urmă caz, mașinile diferite se consideră ca fiind una singură.

I.

Toate tipurile de echipamente utilizate pentru irigații, indiferent dacă apa este dispersată prin stropire sau furnizată prin șanțuri sau țevi.

II.

Nu sunt cuprinse echipamentele utilizate exclusiv în grădinile de zarzavaturi sau în sere. Sunt cuprinse echipamentele care servesc la cultura legumelor de câmp.

K/10 (a)

K/10 (b)

I.

Toate persoanele care au absolvit învățământul obligatoriu (care au împlinit vârsta de absolvire a școlarizării obligatorii) care, în cursul ultimelor douăsprezece luni anterioare zilei de efectuare a anchetei, au desfășurat o activitate agricolă în cadrul exploatației agricole pentru care se efectuează ancheta.

Sunt înregistrați la efectuarea anchetei, dar nu sunt incluși la „forță de muncă totală”:

Nu sunt cuprinși în anchetă partenerii din cadrul exploatații de grup care nu participă la muncile agricole din cadrul exploatației.

În cazul în care datele furnizate se bazează pe o analiză de douăsprezece luni, perioada de studiu poate fi mai mică de douăsprezece luni.

Persoanele care au ajuns la vârsta de pensionare și care continuă să lucreze în cadrul exploatației trebuie să fie înregistrate ca forță de muncă agricolă.

Belgia, Germania și Țările de Jos au un sistem de învățământ obligatoriu de zi până la o anumită vârstă și un învățământ obligatoriu cu program redus (în general sub formă de ucenicie) pe o perioadă de alți doi sau trei ani. În Germania, normele diferă de la un Land la altul.

Notă: Aceste vârste nu trebuie să fie interpretate în mod prea strict, în măsura în care mai multe state membre nu impun o limită de vârstă, ci un număr de ani de școlarizare obligatorie. Astfel, o persoană care și-a început perioada de școlarizare la altă vârstă decât cea obișnuită va avea, de asemenea, dreptul să o încheie la o altă vârstă decât cea obișnuită.

Nu este cuprinsă forța de muncă care lucrează în cadrul exploatației, dar este utilizată de un terț sau în cadrul unor acorduri de întrajutorare (de exemplu, personalul din întreprinderi agricole sau din cooperative).

I.

Orice tip de muncă efectuată în cadrul exploatației care face subiectul anchetei și care contribuie la obținerea produselor enumerate în anexa II, la întreținerea mijloacelor de depozitare a acestor producții sau la activități care derivă direct din aceste activități de producție.

II.

„Activitatea aferentă producției” cuprinde, între altele, următoarele sarcini:

Nu sunt cuprinse la „munca agricolă în cadrul exploatației”:

I.

Timpul de lucru consacrat efectiv muncii agricole în cadrul exploatației, cu excepția timpului consacrat activităților desfășurate în gospodăria deținătorului exploatației sau a administratorului exploatației.

II.

Prin program complet se înțelege numărul minim de ore impus de dispozițiile naționale care reglementează contractele de muncă pentru ca un loc de muncă să poată fi considerat cu normă întreagă. În cazul în care în aceste contracte nu este indicat numărul de ore, se ia în considerare un minim de 1 800 de ore pe an (225 de zile lucrătoare de opt ore).

L/1 și L/1 (a)

II.

Datele se înregistrează pentru toți soții exploatanților individuali, inclusiv cei care nu participă la activitățile din cadrul exploatației. În cazul în care soțul este și unul dintre parteneri în cadrul unei grupări de exploatații, acesta este înregistrat la punctul L/4, iar în cazul în care acesta/aceasta este administratorul exploatației, la punctul L/1 (a).

I.

Membrii familiei exploatantului, alții decât soțul, care lucrează în cadrul exploatației, dar care nu locuiesc în mod necesar la exploatație.

II.

În general, prin „membrii familiei exploatantului” se înțeleg soțul, rudele pe linie ascendentă și descendentă (inclusiv prin alianță sau în urma adopțiilor), precum și frații și surorile deținătorului exploatației și ai soțului acestuia [B/2 (a)]. Faptul că aceste persoane sunt sau nu salariate și lucrează sau nu cu regularitate nu prezintă nici o importanță.

În cazul în care un membru al familiei exploatantului este în același timp administratorul exploatației, acesta este înregistrat la punctul L/1 (a) și, în cazul în care acesta este unul din partenerii unei grupări de exploatații, la punctul L/4.

I.

Toate persoanele care efectuează muncă agricolă și sunt retribuite de către exploatație, altele decât exploatantul și membrii familiei acestuia.

II.

Sunt înregistrați aici partenerii unei grupări de exploatații, alții decât cei considerați a fi deținătorul exploatației [B/1 (b)], soțul acestuia și ceilalți membri ai familiei partenerilor unei grupări de exploatații care desfășoară muncă agricolă în cadrul exploatației. Aceștia sunt considerați forță de muncă din afara familiei, însă nu prezintă importanță dacă aceste persoane sunt remunerate sau nu.

I.

persoane care au efectuat muncă agricolă în cadrul exploatației în fiecare săptămână în cursul celor douăsprezece luni anterioare zilei în care se realizează ancheta, indiferent de durata săptămânii de muncă.

De asemenea, sunt incluse persoanele care, deși au muncit cu regularitate o parte din această perioadă de douăsprezece luni anterioare zilei în care se realizează ancheta, nu au putut munci, în timpul acestei perioade, în fiecare săptămână, din următoarele motive:

II.

Condițiile speciale de producție în cadrul exploatației (punctul 1) se referă, de exemplu, la exploatațiile specializate în cultivarea măslinilor sau strugurilor sau a fructelor și legumelor în aer liber, în îngrășarea vitelor prin hrănirea cu iarbă, în cazul cărora forța de muncă este necesară numai câteva luni.

Punctul 3 se referă, de asemenea, la lucrătorii care, pe perioada celor douăsprezece luni anterioare datei anchetei, au încetat munca în cadrul unei exploatații și au început să lucreze în cadrul alteia.

Forța de muncă sezonieră angajată pentru perioade scurte, de exemplu culegătorii de fructe sau de legume, nu trebuie înregistrată aici, ci la punctele L/5 și L/6 unde se înregistrează numărul de zile lucrate.

I.

Prin «forță de muncă folosită cu iregularitate» : se înțeleg persoanele care, în timpul celor douăsprezece luni anterioare zilei în care se realizează ancheta, nu au muncit în fiecare săptămână în cadrul exploatației din alte motive decât cele enumerate la postul L/4.

I.

O zi de muncă pentru care lucrătorul primește salariul care corespunde unei zile de lucru complete, în cursul căreia acesta efectuează munca efectuată în mod normal de către un lucrător fermier cu normă întreagă. Zilele de concediu și de concediu medical nu se socotesc zile de muncă.

II.

O zi completă de muncă este ziua normală de muncă a lucrătorilor salariați care lucrează cu regularitate cu normă întreagă. Timpul de muncă al forței de muncă ce lucrează neregulat este transformat în zile complete de muncă chiar și în cazul în care contractul de angajare stipulează că zilele de muncă sunt mai lungi sau mai scurte decât pentru lucrătorii care lucrează cu regularitate.

I.

Orice altă activitate decât cea privind munca agricolă definită la punctul L, desfășurată în schimbul unei remunerații (salariu fix, săptămânal, profit sau alt tip de plată, inclusiv plata în natură, pentru serviciul prestat).

II.

Sunt incluse activitățile lucrative neagricole efectuate chiar în cadrul exploatației (teren de camping, cazare a turiștilor etc.) sau în cadrul unei alte exploatații agricole, precum și activitățile desfășurate într-o întreprindere neagricolă. Este inclusă munca agricolă în cadrul unei alte exploatații.

Nu sunt incluse activitățile lucrative secundare neagricole inseparabile desfășurate în cadrul exploatației.

L/7: se culeg date pentru exploatanții care sunt și administratori ai exploatației.

L/8 și L/9: se culeg date numai pentru exploatanții individuali ai unei exploatații și pentru toți soții de deținător al unei exploatații (inclusiv cei care nu participă la munca în cadrul exploatației).

L/9: se culeg date în cazul în care exploatantul este persoană juridică.

Nu se culeg informații pentru administratorii de exploatație în cazul în care deținătorul exploatației este persoană juridică.

I.

Activitate declarată de către respondent ca fiind activitatea sa principală.

II.

În mod normal, această activitate necesită mai mult timp decât cea legată de munca agricolă efectuată în cadrul exploatației agricole care este subiectul anchetei. În cazul în care respondentul nu participă în mod real la munca în cadrul exploatației, orice activitate lucrativă cum este cea descrisă anterior este considerată ca fiind o activitate principală.

I.

Orice altă activitate a respondentului care declară că activitatea agricolă din cadrul exploatației care face obiectul anchetei este activitatea sa principală.

II.

În mod normal, această activitate ocupă mai puțin timp decât cea legată de munca agricolă efectuată în cadrul exploatației agricole care face obiectul anchetei.

I.

Activitate agricolă de orice natură (vezi notele, punctele L/1–L/6 „Munca agricolă”) efectuată în cadrul exploatației și pentru exploatație de către persoane care nu sunt direct angajate de către exploatație, ci lucrează în nume propriu sau sunt angajate de către terți (de exemplu, întreprinderi care prestează servicii cu materialul clientului sau cooperative). Numărul de ore de muncă prestate trebuie să fie transformat în numărul echivalent de zile sau săptămâni de muncă cu normă întreagă.

II.

Sunt incluse zilele de muncă în cazul persoanelor care lucrează în cadrul exploatației care face obiectul anchetei în numele altor persoane sau societăți. Este exclusă munca firmelor de contabilitate agricolă și munca de ajutor reciproc neremunerată.

I.

Activitate care utilizează fie resursele (suprafața, clădirile, echipamentul etc.), fie produsele exploatației.

II.

În cazul în care forța de muncă din afara familiei este singura resursă utilizată a exploatației, se consideră că lucrătorii lucrează pentru două entități diferite; în acest caz, nu se consideră că această activitate este direct legată de exploatație.

Nu trebuie luate în considerare activitățile care nu au nici o legătură directă cu exploatația agricolă, cum sunt, de exemplu, un magazin în care nu se vinde nici un produs al exploatației agricole.

M/1 (a)

M/1 (b)

M/1 (c)

M/1 (d)

M/1 (e)

M/1 (f)

M/1 (g)

M/1 (h)

I.

Originea apei pentru irigații utilizată în cadrul exploatației, de unde provine toată apa sau cel mai mare volum de apă.

II.

O exploatație poate utiliza una sau mai multe surse de apă pentru irigații, în funcție de condițiile climatice sau tarifare. Se culeg informații referitoare la sursa care ar fi utilizată în cursul unui an normal sau secetos. Dacă, în cursul anului care precede ancheta, s-a înregistrat un volum de ploi anormal de mare, datele trebuie să se refere la alt an.

N/1 (a)

N/1 (b)

N/1 (c)

N/1 (d)

I.

Nu sunt cuprinse aici metodele de irigare a culturilor din sere sau din solarii înalte sau din grădini familiale.

N/2 (a)

N/2 (b)

N/2 (c)

I.

Suprafața marginilor sau a altor porțiuni necultivate din parcele, care sunt gestionate de către fermier în scopul protecției mediului în cadrul unor angajamente specifice privind mediul aprobate în documentele unor programe, naționale sau regionale, de dezvoltare rurală. Exploatantul beneficiază pentru aceste angajamente de plăți convenite în dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1257/1999. Importanța acestor suprafețe răspunde exigențelor privind buna practică agricolă curentă sau obligațiilor stabilite de reglementarea care se aplică în domeniu. Aceste suprafețe pot fi cuprinse la punctele H/1 sau I/8, în conformitate cu normele care reglementează angajamentele luate.

II.

Programele de ajutor menționate aici au în mod normal drept scop creșterea diversității ecologice în exploatație sau protecția apelor subterane sau de suprafață. Sunt cuprinse aici suprafețele din circuitul agricol pentru o lungă perioadă de timp (cel puțin zece ani) și cele cu acțiuni asupra biotopului.

Normele pentru utilizarea și gestionarea acestor suprafețe variază în funcție de programele naționale sau regionale. Cu toate acestea, ele pot autoriza utilizarea acestor suprafețe pentru un pășunat foarte extensiv sau îndepărtarea excesului de iarbă. În general, nu este tolerată utilizarea nici unui pesticid sau fertilizator.

Se consideră că spațiile de manevră necesare echipamentului pentru însămânțări sau alte lucrări de cultură și marginile înguste ale câmpurilor decurg din buna practică agricolă curentă (eligibile astfel pentru un ajutor în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1251/1999). Se consideră că acestea fac parte din spațiul cultivat al câmpului și nu sunt prin urmare cuprinse aici.