<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-35/20</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62020CC0035</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2021:456">EU:C:2021:456</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>28</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>28</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Concluziile domnului Szpunar – Cauza C‑35/20</HT></P><P><HT TYPE="SC">Siyyttäjä (Trecerea frontierelor cu o ambarcațiune de agrement)</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Domnul Maciej Szpunar</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20210603">3 iunie 2021</DATE><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: franceza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑35/20</HT></P><P>Siyyttäjä</P><P>împotriva</P><P>A</P><P><HT TYPE="NORMAL">[cerere de decizie preliminară formulată de Korkein oikeus (Curtea Supremă, Finlanda)]</HT></P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Trimitere preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Dreptul cetățenilor Uniunii la liberă circulație pe teritoriul statelor membre</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 21 TFUE</KEYWORD><KEYWORD>Obligația, sub sancțiune penală, de a deține o carte de identitate sau un pașaport la trecerea frontierei unui stat membru</KEYWORD><KEYWORD>Directiva 2004/38/CE</KEYWORD><KEYWORD>Articolele 4 și 5</KEYWORD><KEYWORD>Trecerea frontierei maritime a unui stat membru într‑o ambarcațiune de agrement</KEYWORD><KEYWORD>Regulamentul (CE) nr. 562/2006 (Codul Frontierelor Schengen)</KEYWORD><KEYWORD>Anexa VI</KEYWORD><KEYWORD>Regim penal de zile‑amendă</KEYWORD><KEYWORD>Calculul amenzii în funcție de capacitatea de plată a făptuitorului</KEYWORD><KEYWORD>Proporționalitate</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">I.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Introducere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Un cetățean al Uniunii Europene trece o frontieră maritimă națională la bordul unei ambarcațiuni de agrement în cadrul unei călătorii dus‑întors între două state membre, și anume Finlanda și Estonia, fără a deține documente de călătorie.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>Acesta este contextul în care se înscriu întrebările preliminare adresate de Korkein oikeus (Curtea Supremă, Finlanda), care privesc în esență problema dacă statele membre pot impune cetățenilor Uniunii, sub sancțiune penală, obligația de a deține o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil la trecerea frontierei unui stat membru. Curtea este de asemenea chemată să se pronunțe cu privire la proporționalitatea regimului penal finlandez de zile‑amendă prevăzut în cazul nerespectării unei astfel de obligații.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="2"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Prezenta trimitere preliminară privește astfel interpretarea, printre altele, a articolului 21 alineatul (1) TFUE și a articolelor 4, 5 și 36 din Directiva 2004/38/CE<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>Directiva Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20040429">29 aprilie 2004</DATE> privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="158" PAGE.FIRST="77" DATE.PUB="2004">JO 2004, L 158, p. 77</REF.DOC.OJ>, rectificare în <REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="197" PAGE.FIRST="34" DATE.PUB="2005">JO 2005, L 197, p. 34</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56).</P></NOTE>, acest din urmă articol nefăcând încă obiectul unei interpretări a Curții, precum și a anexei VI la Regulamentul (CE) nr. 562/2006<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P>Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20060315">15 martie 2006</DATE> de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="105" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2006">JO 2006, L 105, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 19/vol. 8, p. 5), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 610/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20130626">26 iunie 2013</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="182" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2013">JO 2013, L 182, p. 1</REF.DOC.OJ>) (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0001" ID="QS0001"/>Regulamentul nr. 562/2006<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>). Regulamentul nr. 562/2006, aplicabil la data faptelor din litigiul principal, a fost abrogat și înlocuit prin Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20160309">9 martie 2016</DATE> cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="077" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2016">JO 2016, L 77, p. 1</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">II.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">A.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Dreptul Uniunii</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Directiva 2004/38</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>Articolul 4 din Directiva 2004/38, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0002" ID="QS0002"/>Dreptul de ieșire<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>, prevede la alineatul (1):</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0003" ID="QS0003"/>Fără a aduce atingere dispozițiilor privind documentele de călătorie aplicabile controalelor la frontierele naționale, toți cetățenii Uniunii care dețin cărți de identitate valabile sau pașapoarte valabile și membrii familiei acestora care nu au cetățenia unui stat membru și care dețin pașapoarte valabile au dreptul de a părăsi teritoriul unui stat membru pentru a se deplasa în alt stat membru.<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Articolul 5 din această directivă, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0004" ID="QS0004"/>Dreptul de intrare<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/>, prevede la alineatele (1), (4) și (5):</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="005.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0005" ID="QS0005"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Fără a aduce atingere dispozițiilor privind documentele de călătorie aplicabile controalelor la frontierele naționale, statele membre permit intrarea pe teritoriul lor a cetățenilor Uniunii care dețin cărți de identitate valabile sau pașapoarte valabile, precum și a membrilor familiilor acestora care nu au cetățenia unui stat membru și care dețin pașapoarte valabile.</ALINEA><ALINEA>[…]</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="005.004"><NO.PARAG>(4)</NO.PARAG><ALINEA>În cazul în care un cetățean al Uniunii sau un membru al familiei acestuia care nu are cetățenia unui stat membru nu posedă documentele de călătorie necesare sau, după caz, viza necesară, statul membru în cauză acordă acestor persoane, înainte de a proceda la expulzarea acestora, toate mijloacele rezonabile pentru a le permite să obțină, într‑un termen rezonabil, documentele necesare sau pentru a confirma ori a dovedi prin alte mijloace că beneficiază de dreptul de liberă circulație și ședere.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="005.005"><NO.PARAG>(5)</NO.PARAG><ALINEA>Statul membru poate cere persoanei în cauză să‑și raporteze prezența pe teritoriul său într‑un termen rezonabil și nediscriminatoriu. Nerespectarea acestei cerințe poate face persoana respectivă pasibilă de sancțiuni nediscriminatorii și proporționale.<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><?PAGE NO="3"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Articolul 36 din directiva menționată, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0006" ID="QS0006"/>Sancțiuni<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/>, are următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0007" ID="QS0007"/>Statele membre prevăd dispoziții privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate pentru aplicarea prezentei directive și adoptă orice măsură necesară pentru punerea lor în aplicare. Sancțiunile prevăzute sunt eficiente și proporționale. Cel târziu la <DATE ISO="20060430">30 aprilie 2006</DATE>, Comisiei îi sunt notificate aceste dispoziții de către statele membre și cât mai curând posibil orice modificare ulterioară.<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Regulamentul nr. 562/2006</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Articolul 1 din Regulamentul nr. 562/2006<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>Articolele 1, 2, 22 și 23 din Regulamentul nr. 2016/399 sunt redactate în esență în termeni identici cu cei ai articolelor 1, 2, 20 și, respectiv, 21 din Regulamentul nr. 562/2006. Situația este aceeași pentru punctele 3.2.4 și 3.2.6 din anexa VI la Regulamentul 2016/399 și pentru punctele 3.2.5 și 3.2.7 din anexa VI la Regulamentul nr. 562/2006.</P></NOTE>, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0008" ID="QS0008"/>Obiect și principii<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/>, prevedea:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0009" ID="QS0009"/>Prezentul regulament prevede absența controlului asupra persoanelor la trecerea frontierelor interne dintre statele membre ale Uniunii Europene.</ALINEA><ALINEA>Prezentul regulament stabilește normele aplicabile controlului asupra persoanelor la trecerea frontierelor externe ale statelor membre ale [Uniunii].<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Articolul 2 din acest regulament, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0010" ID="QS0010"/>Definiții<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/>, prevedea:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0011" ID="QS0011"/>În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT><QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0012" ID="QS0012"/>frontiere interne<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="00BB" ID="QE0012"/> înseamnă:</TXT><P>[…]</P><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT>porturile maritime, fluviale și pe lacuri ale statelor membre pentru legăturile interne regulate cu feribotul;</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT><QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0013" ID="QS0013"/>frontiere externe<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="00BB" ID="QE0013"/> înseamnă frontierele terestre ale statelor membre, inclusiv frontierele fluviale și pe lacuri, frontierele maritime, precum și aeroporturile, porturile fluviale, porturile maritime și pe lacuri, cu condiția să nu fie frontiere interne;</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>8.</NO.P><TXT><QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0014" ID="QS0014"/>punct de trecere a frontierei<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="00BB" ID="QE0014"/> înseamnă orice punct de trecere autorizat de autoritățile competente pentru trecerea frontierelor externe.</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/></P></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>Articolul 4 din regulamentul menționat, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0015" ID="QS0015"/>Trecerea frontierelor externe<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/>, prevedea:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="004.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0016" ID="QS0016"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Frontierele externe nu pot fi trecute decât pe la punctele de trecere a frontierei și în timpul programului de funcționare stabilit. Programul de funcționare este indicat clar la punctele de trecere a frontierei care nu sunt deschise 24 ore pe zi.</ALINEA><ALINEA>[…]</ALINEA></PARAG><?PAGE NO="4"?><PARAG IDENTIFIER="004.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA><P>Prin derogare de la alineatul (1), pot fi permise excepții de la obligația de trecere a frontierelor externe numai prin punctele de trecere a frontierei și în timpul programului de funcționare stabilit:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>pentru indivizi sau grupuri de persoane, în cazul unei solicitări cu caracter special privind trecerea ocazională a frontierelor externe în afara punctelor de trecere a frontierei sau în afara programului de funcționare stabilit, cu condiția să fie în posesia autorizațiilor cerute de legislația internă și ca acest lucru să nu fie contrar intereselor statelor membre în materie de ordine publică și de siguranță internă. Statele membre pot prevedea dispoziții specifice în acordurile bilaterale. Excepțiile generale prevăzute în dreptul intern și în acordurile bilaterale trebuie notificate Comisiei în conformitate cu articolul 34;</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT>în conformitate cu normele specifice prevăzute la articolele 18 și 19 în coroborare cu anexele VI și VII.</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/></P></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>Articolul 7 din același regulament, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0017" ID="QS0017"/>Verificările la frontiere efectuate asupra persoanelor<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/>, prevedea:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0018" ID="QS0018"/>[…]</P><PARAG IDENTIFIER="007.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Toate persoanele fac obiectul unei verificări minime vizând stabilirea identității pe baza producerii sau prezentării documentelor de călătorie. Verificarea minimă constă într‑o examinare simplă și rapidă a valabilității documentului care îl autorizează pe titularul legitim să treacă frontiera și a prezenței indiciilor de falsificare sau de contrafacere, recurgându‑se, după caz, la dispozitive tehnice și consultând bazele de date relevante cu privire la informațiile referitoare exclusiv la documentele furate, deținute fără drept, pierdute sau anulate.</ALINEA><ALINEA>Controlul minim prevăzut la primul paragraf constituie regula pentru persoanele care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii.</ALINEA><ALINEA>Cu toate acestea, în cazul în care se efectuează controale minime asupra persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii, polițiștii de frontieră pot, în mod nesistematic, să consulte bazele de date naționale și europene pentru a se asigura că persoanele respective nu reprezintă o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru siguranța internă, ordinea publică, relațiile internaționale ale statelor membre sau o amenințare pentru sănătatea publică.</ALINEA><ALINEA>Consecințele respectivelor consultări nu pun în pericol dreptul de intrare pe teritoriul statului membru în cauză al persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii, astfel cum se prevede prin Directiva [2004/38].</ALINEA><ALINEA>[…]</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="007.006"><NO.PARAG>(6)</NO.PARAG><ALINEA>Controlul asupra persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii se efectuează în conformitate cu Directiva [2004/38].</ALINEA><?PAGE NO="5"?><ALINEA>[…]<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>Articolul 18 din Regulamentul nr. 562/2006, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0019" ID="QS0019"/>Dispoziții speciale referitoare la diferitele tipuri de frontiere și mijloacele de transport utilizate pentru trecerea frontierelor externe<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/>, avea următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0020" ID="QS0020"/>Dispozițiile speciale referitoare la verificările la frontiere descrise în anexa VI se aplică verificărilor efectuate la diferitele tipuri de frontiere și cu privire la diferitele mijloace de transport utilizate pentru trecerea frontierelor externe.</ALINEA><ALINEA>Respectivele dispoziții speciale pot conține derogări de la articolele 4 și 5, precum și de la articolele 7-13.<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>Articolul 20 din acest regulament, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0021" ID="QS0021"/>Trecerea frontierelor interne<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/>, prevedea:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0022" ID="QS0022"/>Frontierele interne pot fi trecute prin orice punct fără a fi realizată o verificare la frontiere asupra persoanelor, indiferent de cetățenie.<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>Articolul 21 din regulamentul menționat, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0023" ID="QS0023"/>Verificări în interiorul teritoriului<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/>, prevedea:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0024" ID="QS0024"/>Eliminarea controlului la frontierele interne nu aduce atingere:</P><P>[…]</P><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT>posibilității unui stat membru de a prevedea în legislația sa internă obligația de a deține și de a purta permise și alte documente;</TXT></NP></ITEM></LIST></P><P>[…]<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/></P></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>Anexa VI la Regulamentul nr. 562/2006 privea, potrivit însuși titlului său, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0025" ID="QS0025"/>[d]ispoziții speciale privind diferitele tipuri de frontiere și mijloacele de transport utilizate pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/>. Punctul 3 din această anexă, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0026" ID="QS0026"/>Frontiere maritime<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/>, cuprindea punctul 3.1., intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0027" ID="QS0027"/>Proceduri generale de verificări a traficului maritim<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/>, care prevedea:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0028" ID="QS0028"/>3.1.1.</NO.P><TXT>Verificarea navelor se efectuează în portul de sosire sau de plecare sau într‑o zonă prevăzută în acest scop, situată în imediata apropiere a navei sau la bordul navei aflate în apele teritoriale, astfel cum au fost definite de Convenția Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării<HT TYPE="SUP">[</HT><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>Convenție semnată la Montego Bay la <DATE ISO="19821210">10 decembrie 1982</DATE> (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0029" ID="QS0029"/>Convenția de la Montego Bay<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/>) și intrată în vigoare la <DATE ISO="19941116">16 noiembrie 1994</DATE> (<HT TYPE="ITALIC">Recueil des traités des Nations unies</HT>, vol. 1833, 1834 și 1835, p. 3). Convenția de la Montego Bay a fost aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 98/392/CE a Consiliului din <DATE ISO="19980323">23 martie 1998</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="179" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="1998">JO 1998, L 179, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 04/vol. 4, p. 103).</P></NOTE><HT TYPE="SUP">]</HT>. Statele membre pot încheia acorduri în baza cărora controalele pot fi, de asemenea, efectuate, în timpul trecerii frontierelor sau la sosirea sau plecarea navei, pe teritoriul unei țări terțe, cu respectarea principiilor prevăzute la punctul 1.1.4.<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></NP.ECR><?PAGE NO="6"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>Punctul 3.2 din această anexă, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0030" ID="QS0030"/>Proceduri speciale de verificări ale anumitor tipuri de navigație maritimă<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/>, cuprindea o rubrică intitulată <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0031" ID="QS0031"/>Navigația de agrement<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/>, care avea următorul cuprins:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0032" ID="QS0032"/>3.2.5.</NO.P><TXT>Prin derogare de la articolele 4 și 7, persoanele aflate la bordul navelor de agrement cu proveniența sau destinația într‑un port situat într‑un stat membru nu fac obiectul verificărilor la frontiere și pot intra într‑un port care nu este punct de trecere a frontierei.</TXT><P>Cu toate acestea, în funcție de analiza riscurilor legate de imigrația ilegală și în special în cazul în care coasta unei țări terțe este situată în imediata apropiere a teritoriului statului membru în cauză, se efectuează verificări asupra persoanelor și/sau percheziții ale navei de agrement.</P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3.2.6.</NO.P><TXT>Prin derogare de la articolul 4, o navă de agrement venind dintr‑o țară terță poate, în mod excepțional, să intre într‑un port care nu este punct de trecere a frontierei. […]</TXT><P>[…]</P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3.2.7.</NO.P><TXT>Un document care conține toate caracteristicile navei și numele persoanelor care se află la bord trebuie să fie prezentat cu ocazia verificărilor. Un exemplar al documentului se înmânează autorităților porturilor de intrare și de ieșire. Atât timp cât nava rămâne în apele teritoriale ale unui stat membru, un exemplar din acest document trebuie să figureze printre documentele aflate la bord.<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">B.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Dreptul finlandez</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>Articolul 1 din passilaki (Legea privind pașapoartele) (671/2006), în versiunea aplicabilă litigiului principal, care este redactat în esență în termeni identici cu cei ai articolului 9 din perustuslaki (Constituția Finlandei) (791/1999), prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0033" ID="QS0033"/>Resortisanții finlandezi au dreptul de a părăsi țara în conformitate cu dispozițiile prevăzute de această lege.</ALINEA><ALINEA>Resortisanții finlandezi nu pot fi împiedicați să intre pe teritoriul țării.<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 2 din Legea privind pașapoartele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0034" ID="QS0034"/>Cetățenii finlandezi au dreptul de a ieși de pe și de a intra pe teritoriul țării dacă dețin un pașaport, sub rezerva excepțiilor prevăzute de prezenta lege, de dreptul Uniunii sau de un acord internațional obligatoriu pentru Finlanda. Cetățenii finlandezi se pot deplasa în Islanda, în Norvegia, în Suedia și în Danemarca fără pașaport. Prin regulament adoptat de Consiliul de Miniștri se stabilesc celelalte țări în care cetățenii finlandezi pot călători utilizând ca document de călătorie, în locul unui pașaport, o carte de identitate […]<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>Articolul 1 din valtioneuvoston asetus matkustusoikeuden osoittamisesta eräissä tapauksissa (regulament adoptat de Consiliul de Miniștri referitor la dovada dreptului de a călători în anumite cazuri precise) (660/2013), în versiunea aplicabilă litigiului principal, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0035" ID="QS0035"/>Cetățenii finlandezi pot călători din Finlanda în următoarele țări, utilizând ca document de călătorie, în locul unui pașaport, o carte de identitate […]: Țările de Jos, Belgia, Bulgaria, Spania,<?PAGE NO="7"?> Irlanda, Regatul Unit, Italia, Austria, Grecia, Croația, Cipru, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Malta, Portugalia, Polonia, Franța, România, Germania, San Marino, Slovacia, Slovenia, Elveția, Republica Cehă, Ungaria și Estonia.<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>Articolul 7 din rikoslaki (Codul penal) (39/1889), intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0036" ID="QS0036"/>Infracțiuni la regimul frontierei de stat<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/>, care figurează în capitolul 17 din acest cod, intitulat, la rândul său, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0037" ID="QS0037"/>Infracțiuni contra ordinii publice<QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="201D" ID="QE0037"/>, în versiunea aplicabilă litigiului principal, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0038" ID="QS0038"/>Orice persoană care</ALINEA><ALINEA>trece frontiera finlandeză fără un document de călătorie, o viză, un permis de ședere sau un alt document echivalent unui document de călătorie valabil sau îndeplinește această acțiune altfel decât printr‑un punct de intrare sau ieșire din țară valabil sau contrar unei interdicții legale sau săvârșește o tentativă la aceasta,</ALINEA><ALINEA>[…]</ALINEA><ALINEA>săvârșește o infracțiune la regimul frontierei de stat care poate fi sancționată cu amendă sau cu închisoarea de cel mult un an.<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="201D" ID="QE0038"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>Articolul 7a din același capitol din acest cod, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0039" ID="QS0039"/>Infracțiune minoră la regimul frontierei de stat<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="201D" ID="QE0039"/>, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0040" ID="QS0040"/>În cazul în care, atunci când este evaluată în ansamblu, infracțiunea la regimul frontierei de stat, având în vedere durata scurtă a șederii sau a deplasării neautorizate, natura faptei interzise sau celelalte circumstanțe ale infracțiunii, este minoră, făptuitorul este pedepsit cu amendă pentru infracțiune minoră la regimul frontierei de stat.<QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="201D" ID="QE0040"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 1 din capitolul 2a din codul menționat:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0041" ID="QS0041"/>Amenda este stabilită prin sistemul zilelor‑amendă, ale cărei limite sunt o zi‑amendă (minimum) și 120 de zile‑amendă (maximum).<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="201D" ID="QE0041"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>Articolul 2 din acest capitol din același cod prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0042" ID="QS0042"/>Cuantumul unei zile‑amendă trebuie stabilit astfel încât să fie rezonabil în raport cu capacitatea de plată a condamnatului.</ALINEA><ALINEA>O zi‑amendă este considerată rezonabilă dacă este în cuantum de o șaisprezecime din venitul lunar al condamnatului, din care se scad taxele și impozitele stabilite prin regulament adoptat de Consiliul de Miniștri și o sumă fixă corespunzătoare consumului de bază. Cuantumul va fi scăzut dacă condamnatul are obligații față de persoanele aflate în întreținerea sa.</ALINEA><ALINEA>Baza principală pentru calculul venitului lunar al condamnatului o constituie venitul care reiese din impozitare a persoanei sancționate cu amenda. Dacă venitul persoanei amendate nu poate fi stabilit cu exactitate din evidențele fiscale sau dacă acesta s‑a modificat în mod esențial de la data ultimei impozitări, el va fi evaluat pe baza altor documente accesibile.</ALINEA><ALINEA>Ziua‑amendă este stabilită de instanță pe baza informațiilor disponibile în momentul desfășurării procesului, iar în cadrul procedurii de urmărire penală sumară, ziua‑amendă este stabilită pe baza<?PAGE NO="8"?> informațiilor disponibile în momentul în care a fost formulată cererea de aplicare a acestei proceduri. Cu toate acestea, procurorul va stabili valoarea unei zile‑amendă pe baza informațiilor disponibile în momentul emiterii ordonanței penale sumare, dacă a devenit evident faptul că capacitatea de plată a persoanei pentru care a fost formulată cererea de aplicare a unei amenzi penale sumare s‑a modificat, între timp, în mod esențial.</ALINEA><ALINEA>Prevederi mai detaliate referitoare la calculul venitului mediu lunar, la rotunjirea cuantumului zilei‑amendă, la cuantumul deducerii în sumă fixă pentru consumul de bază, la modalitatea în care obligația de întreținere trebuie luată în calcul și la cuantumul minim al unei zile‑amendă vor fi adoptate prin regulament adoptat de Consiliul de Miniștri.<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="201D" ID="QE0042"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>Articolul 5 din asetus päiväsakon rahamäärästä (regulament adoptat de Consiliul de Miniștri referitor la cuantumul zilei‑amendă) (609/1999), în versiunea aplicabilă litigiului principal, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0043" ID="QS0043"/>Cuantumul zilei‑amendă nu poate fi mai mic de 6 euro.<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="201D" ID="QE0043"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">III.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Situația de fapt din litigiul principal, întrebările preliminare și procedura în fața Curții</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>Faptele relevante din litigiul principal, astfel cum reies din decizia de trimitere, pot fi descrise după cum urmează.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20150825">25 august 2015</DATE>, A, un resortisant finlandez, a efectuat o călătorie dus‑întors între Finlanda și Estonia la bordul unei ambarcațiuni de agrement. Locul de plecare al acestei călătorii, precum și cel de întoarcere erau situate în Finlanda. În timpul acestei călătorii, A a traversat apele internaționale situate între Finlanda și Estonia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>A deținea un pașaport finlandez valabil, dar nu dispunea, în cursul călătoriei respective, nici de acesta, nici de vreun alt document de călătorie și, prin urmare, nu a fost în măsură să prezinte pașaportul cu ocazia unui control la frontiere efectuat la Helsinki (Finlanda), pe traseul de întoarcere. În pofida neprezentării unui document de călătorie, identitatea lui A a putut fi stabilită pe baza permisului de conducere pe care îl avea asupra sa. Pe de altă parte, este cert că s‑a putut verifica, pe cale informatică, că A era titularul unui pașaport valabil.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>Syyttäjä (procurorul) a început procesul penal împotriva lui A la Helsingin käräjäoikeus (Tribunalul de Primă Instanță din Helsinki, Finlanda) sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni minore la regimul frontierei de stat. A a contestat acuzația.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>Prin decizia din <DATE ISO="20161205">5 decembrie 2016</DATE>, Helsingin käräjäoikeus (Tribunalul de Primă Instanță din Helsinki) a constatat că A săvârșise o infracțiune minoră la regimul frontierei de stat. Trecerea frontierei naționale fără a deține un document de călătorie ar constitui, astfel, o faptă sancționabilă. Faptul că A este titularul unui pașaport valabil ar fi lipsit de relevanță. Totuși, această instanță nu a pronunțat o pedeapsă, considerând că infracțiunea era minoră și că, în cazul condamnării la pedeapsa amenzii, cuantumul acesteia, calculat în funcție de venitul lunar mediu al lui A în conformitate cu regimul penal al zilelor‑amendă, ar fi excesiv.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>Procurorul a declarat apel la Helsingin hovioikeus (Curtea de Apel din Helsinki, Finlanda). A a declarat apel incident.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="9"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>Prin hotărârea din <DATE ISO="20180615">15 iunie 2018</DATE>, Helsingin hovioikeus (Curtea de Apel din Helsinki), deși a constatat că era dovedit în mod corespunzător că A nu deținuse un document de călătorie cu ocazia controlului, a respins apelul procurorului. Această instanță a considerat că faptele săvârșite de A nu constituiau o infracțiune minoră la regimul frontierei de stat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>Procurorul a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Korkein oikeus (Curtea Supremă). Această instanță apreciază că trebuie examinată cauza din perspectiva dreptului Uniunii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere observă că Curtea a statuat, la punctul 45 din Hotărârea Wijsenbeek<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19990921">21 septembrie 1999</DATE> (<NO.CASE>C‑378/97</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1999:439">EU:C:1999:439</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, că dreptul Uniunii aplicabil la momentul faptelor din litigiul principal nu se opunea ca un stat membru să impună, sub sancțiune penală, unei persoane, indiferent dacă aceasta era resortisant al unui stat membru sau al unui stat terț, să facă dovada cetățeniei sale la intrarea pe teritoriul acestui stat membru pe la o frontieră internă a Uniunii, cu condiția ca sancțiunile să fie comparabile cu cele care se aplică unor infracțiuni naționale similare și să nu fie disproporționate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>Această instanță observă de asemenea că, în Hotărârea Oulane<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20050217">17 februarie 2005</DATE> (<NO.CASE>C‑215/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:95">EU:C:2005:95</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Curtea a examinat dacă obligația de a prezenta, în anumite situații, o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil era conformă cu dreptul Uniunii în vigoare la acel moment. În opinia sa, există totuși o incertitudine cu privire la conformitatea unei reglementări naționale precum cea în discuție în cauza principală cu dreptul Uniunii intrat în vigoare ulterior acestor două hotărâri.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>Desigur, din Regulamentul nr. 562/2006 ar reieși că orice stat membru poate să prevadă o obligație <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0044" ID="QS0044"/>de a deține și de a purta permise și alte documente<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>A se vedea articolul 21 litera (c) din Regulamentul nr. 562/2006 [articolul 23 litera (c) din Regulamentul 2016/399].</P></NOTE>. Totuși, presupunând că acest lucru implică posibilitatea statelor membre de a impune oricărei persoane obligația de a deține un document de călătorie la trecerea frontierei naționale, ar rămâne incert aspectul dacă și, în caz afirmativ, în ce condiții poate fi sancționată nerespectarea unei astfel de obligații. Instanța de trimitere arată că articolul 5 alineatul (5) din Directiva 2004/38 prevede posibilitatea unui stat membru de a impune persoanei în cauză obligația <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0045" ID="QS0045"/>să‑și raporteze prezența pe teritoriul său într‑un termen rezonabil și nediscriminatoriu<QUOT.END REF.START="QS0045" CODE="201D" ID="QE0045"/> și că acesta este motivul pentru care legiuitorul Uniunii a prevăzut, la acest articol, posibilitatea de a aplica sancțiuni.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere nu exclude că a impune, sub sancțiune penală, această obligație cetățenilor Uniunii poate aduce atingere dreptului la liberă circulație pe teritoriul statelor membre, conferit prin articolul 45 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0046" ID="QS0046"/>carta<QUOT.END REF.START="QS0046" CODE="201D" ID="QE0046"/>) și prin articolul 21 alineatul (1) TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>Pentru a stabili dacă se aduce atingere acestui drept, ar trebui să se țină seama în special de articolele 4 și 5 din Directiva 2004/38 și de articolul 21 din Regulamentul nr. 562/2006, întrucât acest regulament constituia Codul frontierelor Schengen în vigoare la momentul faptelor aflate la originea litigiului principal.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>Ar fi de asemenea necesar să se stabilească, în raport cu articolele 2, 4, 7, 20 și 21 din Regulamentul nr. 562/2006, precum și cu punctul 3.2.5 din anexa VI la acesta, dacă este relevant faptul că deplasarea persoanei în cauză dintr‑un stat membru în altul la bordul unei ambarcațiuni de agrement s‑a efectuat prin traversarea apelor internaționale.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, presupunând că dreptul Uniunii nu se opune obligației, sub sancțiune penală, de a deține un alt document de călătorie valabil, instanța de trimitere ridică de asemenea problema dacă un sistem de zile‑amendă precum cel prevăzut de Codul penal este conform cu principiul proporționalității din perspectiva articolului 27 alineatul (2) din Directiva 2004/38.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>În această privință, instanța menționată precizează că o infracțiune minoră la regimul frontierei de stat, astfel cum este descrisă, în speță, în actul de acuzare, este în mod normal sancționată cu 15 zile‑amendă. În temeiul criteriilor prevăzute de Codul penal și plasându‑se la momentul săvârșirii infracțiunii, cuantumul unei zile‑amendă s‑ar ridica, în cazul lui A, la <FT TYPE="NUMBER">6350</FT> de euro. Prin urmare, cuantumul total al amenzii care i‑ar fi putut fi aplicată la acel moment ar fi de <FT TYPE="NUMBER">95250</FT> de euro.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>În aceste condiții, Korkein oikeus (Curtea Supremă) a hotărât, prin decizia din <DATE ISO="20200121">21 ianuarie 2020</DATE>, primită la grefa Curții la <DATE ISO="20200124">24 ianuarie 2020</DATE>, să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0047" ID="QS0047"/>1)</NO.P><TXT>Dreptul Uniunii, în special articolul 4 alineatul (1) din [Directiva 2004/38], articolul 21 din [Regulamentul nr. 562/2006] sau dreptul cetățenilor Uniunii de a circula liber pe teritoriul Uniunii se opune aplicării unei dispoziții de drept intern care impune unei persoane (indiferent dacă aceasta este sau nu cetățean al Uniunii), sub sancțiune penală, obligația de a deține un pașaport valabil sau un alt document de călătorie valabil atunci când se deplasează cu o ambarcațiune de agrement, traversând apele internaționale, dintr‑un stat membru în altul, fără a intra pe teritoriul unui stat terț?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Dreptul Uniunii, în special articolul 5 alineatul (1) din [Directiva 2004/38], articolul 21 din [Regulamentul nr. 562/2006] sau dreptul cetățenilor Uniunii de a circula liber pe teritoriul Uniunii se opune aplicării unei dispoziții de drept intern care impune unei persoane (indiferent dacă aceasta este sau nu cetățean al Uniunii), sub sancțiune penală, obligația de a deține un pașaport valabil sau un alt document de călătorie valabil, în cazul în care intră în statul membru respectiv din alt stat membru cu o ambarcațiune de agrement, traversând apele internaționale, fără a intra pe teritoriul unui stat terț?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>În cazul în care din dreptul Uniunii nu rezultă un obstacol în sensul [primei și al celei de a doua întrebări]: sancțiunea aplicată în mod obișnuit, în zile‑amendă, în Finlanda pentru trecerea frontierei de stat finlandeze fără a deține un document de călătorie valabil este compatibilă cu principiul proporționalității care decurge din articolul 27 alineatul (2) din [Directiva 2004/38]?<QUOT.END REF.START="QS0047" CODE="201D" ID="QE0047"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>A, guvernele finlandez și german, precum și Comisia Europeană au depus observații scrise. Aceleași părți au răspuns de asemenea în scris la întrebările adresate de Curte, întrucât aceasta a decis să se pronunțe fără organizarea unei ședințe.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">IV.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Analiză</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>Din decizia de trimitere reiese că A nu a făcut obiectul unui control la plecarea sa din Finlanda. Astfel, nerespectarea obligației de a deține un document de călătorie nu a fost constatată de autoritățile finlandeze decât la întoarcerea sa, cu ocazia unui control la frontiere<?PAGE NO="11"?> efectuat la Helsinki. Procedura penală din litigiul principal privește însă atât ieșirea din Finlanda, cât și întoarcerea în acest stat membru, având în vedere că obligația de a deține un document de călătorie se impune la fiecare trecere a frontierei.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere a formulat trei întrebări. Astfel cum reiese din precizările sale, primele două întrebări urmăresc în esență să se stabilească dacă dreptul la liberă circulație al persoanelor se opune ca un stat membru să impună cetățenilor Uniunii, sub sancțiune penală, să dețină un document de călătorie atunci când se deplasează între acest stat membru și un alt stat membru prin traversarea apelor internaționale. În cazul unui răspuns negativ la aceste întrebări, instanța de trimitere formulează o a treia întrebare, prin care urmărește să se stabilească dacă un regim de zile‑amendă precum cel prevăzut de Codul penal finlandez este conform cu principiul proporționalității.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>Ținând seama de conexitatea dintre prima și cea de a doua întrebare, le vom aborda împreună, formulând însă răspunsuri distincte. În primul rând, vom examina obligația impusă cetățenilor Uniunii, sub sancțiune penală, de a deține un document de călătorie, pe de o parte, în cadrul dreptului de ieșire în sensul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2004/38 (prima întrebare) și, pe de altă parte, în cadrul dreptului de intrare în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2004/38 (a doua întrebare). În al doilea rând, vom analiza verificările efectuate cu ocazia controalelor la frontiere privind persoanele care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii, în conformitate cu Regulamentul nr. 562/2006 (prima și a doua întrebare). În al treilea rând, vom analiza proporționalitatea cuantumului amenzii penale aplicate în cazul nerespectării unei astfel de obligații (a treia întrebare).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>Înainte de a începe această analiză, considerăm util să formulăm câteva observații introductive privind legătura dintre articolele 4 și 5 din Directiva 2004/38 și relația lor cu Codul frontierelor Schengen.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">A.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Observații introductive</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>Dorim să amintim de la bun început că, în temeiul articolului 20 TFUE, orice resortisant al unui stat membru se bucură de statutul de cetățean al Uniunii și, prin urmare, are posibilitatea de a se prevala, inclusiv față de statul membru de origine, de drepturile aferente unui astfel de statut și în special de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, astfel cum a fost conferit prin articolul 21 TFUE<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080710">10 iulie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Jipa</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑33/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:396">EU:C:2008:396</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0017">17</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111117">17 noiembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Gaydarov</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑430/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:749">EU:C:2011:749</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111117">17 noiembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Aladzhov</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑434/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:750">EU:C:2011:750</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>Din jurisprudența Curții rezultă că dreptul la liberă circulație include atât dreptul cetățenilor Uniunii de a intra într‑un alt stat membru decât cel de origine, cât și dreptul de a‑l părăsi<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080710">10 iulie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Jipa</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑33/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:396">EU:C:2008:396</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0018">18</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111117">17 noiembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Gaydarov</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑430/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:749">EU:C:2011:749</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111117">17 noiembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Aladzhov</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑434/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:750">EU:C:2011:750</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Astfel cum a subliniat Curtea, libertățile fundamentale garantate prin Tratatul FUE ar fi golite de substanță dacă statul membru de origine ar putea, fără o justificare valabilă, să interzică propriilor resortisanți să părăsească teritoriul statului în cauză pentru a intra pe teritoriul unui alt stat membru<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>A se vedea printre altele Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080710">10 iulie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Jipa</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑33/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:396">EU:C:2008:396</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0018">18</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121004">4 octombrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Byankov</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑249/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:608">EU:C:2012:608</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Rezultă că, pentru ca acest drept de ieșire, garantat la articolul 4 din Directiva 2004/38, să fie pe deplin efectiv, cetățeanul Uniunii care își exercită dreptul la liberă circulație<?PAGE NO="12"?> părăsind statul membru al cărui resortisant este pentru a se deplasa într‑un alt stat membru trebuie să își poată exercita dreptul de a se întoarce în statul său membru în conformitate cu modalitățile și cu facilitățile prevăzute la articolul 5 din această directivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>Acquis‑ul Schengen este deosebit de important pentru exercitarea dreptului la liberă circulație și, prin urmare, a drepturilor de ieșire și de intrare prevăzute la articolele 4 și 5 din Directiva 2004/38. Din considerentele, precum și din dispozițiile relevante ale acquis‑ului Schengen<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>Considerentul (5) al Regulamentului nr. 562/2006 enunță că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0048" ID="QS0048"/>definirea normelor comune privind trecerea frontierelor de către persoane nu pune în discuție și nu aduce atingere drepturilor în materie de liberă circulație de care beneficiază cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora<QUOT.END REF.START="QS0048" CODE="201D" ID="QE0048"/>. Astfel, pe de o parte, articolul 3 din acest regulament, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0049" ID="QS0049"/>Domeniul de aplicare<QUOT.END REF.START="QS0049" CODE="201D" ID="QE0049"/>, prevede că acesta se aplică <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0050" ID="QS0050"/>oricărei persoane care trece frontiera internă sau externă a unui stat membru, <HT TYPE="ITALIC">fără a aduce atingere</HT> [printre altele] drepturilor persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0050" CODE="201D" ID="QE0050"/>, și, pe de altă parte, articolul 7 alineatul (6) din același regulament, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0051" ID="QS0051"/>Verificările la frontiere efectuate asupra persoanelor<QUOT.END REF.START="QS0051" CODE="201D" ID="QE0051"/>, prevede că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0052" ID="QS0052"/>[c]ontrolul asupra persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii <HT TYPE="ITALIC">se efectuează în conformitate cu Directiva [2004/38]</HT><QUOT.END REF.START="QS0052" CODE="201D" ID="QE0052"/>. Sublinierea noastră.</P></NOTE> reiese că măsurile referitoare la trecerea frontierelor externe și interne ale statelor membre se aplică fără a aduce atingere drepturilor persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>Articolul 2 punctul 5 litera (a) din Regulamentul nr. 562/2006 definește persoanele care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii ca fiind <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0053" ID="QS0053"/>cetățenii Uniunii, în sensul articolului 20 alineatul (1) [TFUE], precum și resortisanții țărilor terțe care sunt membri ai familiei unui cetățean al Uniunii care își exercită dreptul la liberă circulație, cărora li se aplică Directiva [2004/38]<QUOT.END REF.START="QS0053" CODE="201D" ID="QE0053"/>.</P></NOTE>. Așa cum Curtea a avut deja ocazia de a sublinia, dispozițiile aplicabile spațiului Schengen prevăd expres că nu afectează libertatea de circulație a cetățenilor Uniunii și a membrilor de familie ai acestora care îi însoțesc sau care li se alătură, astfel cum este garantată în special de Directiva 2004/38<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20200618">18 iunie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Ryanair Designated Activity Company</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑754/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:478">EU:C:2020:478</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, inclusiv cetățenii statelor membre care nu fac parte din spațiul Schengen<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>Curtea a constatat, în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20200618">18 iunie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Ryanair Designated Activity Company</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑754/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:478">EU:C:2020:478</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), că, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0054" ID="QS0054"/>în general, [Directiva 2004/38] se aplică fără distincție tuturor statelor membre, indiferent dacă acestea fac parte sau nu din spațiul Schengen<QUOT.END REF.START="QS0054" CODE="201D" ID="QE0054"/>. Cauza în care s‑a pronunțat această hotărâre privea dreptul de intrare într‑un stat membru cu un permis de ședere permanentă de membru de familie al unui cetățean al Uniunii eliberat de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>Acesta este contextul în care propunem să fie examinate cele trei întrebări adresate de instanța de trimitere.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">B.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cu privire la prima și la a doua întrebare preliminară</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la obligația, sub sancțiune penală, de a deține un document de călătorie</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">a)</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">În cadrul dreptului de ieșire în sensul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2004/38</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>Trebuie amintit de la bun început că articolul 21 TFUE conferă oricărui cetățean al Uniunii dreptul de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0055" ID="QS0055"/>sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratate și de dispozițiile adoptate în vederea aplicării acestora<QUOT.END REF.START="QS0055" CODE="201D" ID="QE0055"/>, și anume Directiva 2004/38.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2004/38 prevede expres, fără a impune exercitarea prealabilă a dreptului la liberă circulație și ședere, că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0056" ID="QS0056"/>toți cetățenii Uniunii care dețin cărți de identitate valabile sau pașapoarte valabile […] au dreptul de a părăsi teritoriul unui stat membru pentru a se deplasa în alt stat membru<QUOT.END REF.START="QS0056" CODE="201D" ID="QE0056"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121004">4 octombrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Byankov</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑249/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:608">EU:C:2012:608</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea punctul 46 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="13"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>În speță, A este un resortisant finlandez care, în cadrul unei călătorii dus‑întors la bordul unei ambarcațiuni de agrement, a părăsit Finlanda pentru a se deplasa în Estonia. Prin urmare, situația sa intră, astfel cum a constatat instanța de trimitere, sub incidența acestei dispoziții.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>Se ridică, prin urmare, problema dacă obligația impusă de reglementarea finlandeză, sub sancțiune penală, de a deține o carte de identitate sau un pașaport în cazul unei călătorii dus‑întors între Finlanda și Estonia este conformă cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2004/38.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la expresia <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0057" ID="QS0057"/>care dețin cărți de identitate valabile sau pașapoarte valabile<QUOT.END REF.START="QS0057" CODE="201D" ID="QE0057"/></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>Reiese chiar din modul de redactare a articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2004/38, în special din utilizarea expresiei <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0058" ID="QS0058"/>care dețin cărți de identitate valabile sau pașapoarte valabile<QUOT.END REF.START="QS0058" CODE="201D" ID="QE0058"/>, că dreptul de ieșire este supus condiției <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0059" ID="QS0059"/>de a deține<QUOT.END REF.START="QS0059" CODE="201D" ID="QE0059"/> un document de călătorie valabil.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>Guvernul finlandez pare să înțeleagă termenul <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0060" ID="QS0060"/>care dețin<QUOT.END REF.START="QS0060" CODE="201D" ID="QE0060"/> în sensul că cetățenii Uniunii trebuie <HT TYPE="ITALIC">nu să se afle în posesia</HT> unui document de călătorie în momentul în care părăsesc teritoriul statului membru în cauză, <HT TYPE="ITALIC">ci să fie titulari</HT> ai unui astfel de document.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>Nu suntem de acord cu această interpretare a guvernului finlandez, pentru următoarele motive.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>În primul rând, observăm că utilizarea termenului <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0061" ID="QS0061"/>care dețin<QUOT.END REF.START="QS0061" CODE="201D" ID="QE0061"/> la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2004/38 implică purtarea unui document de călătorie. Astfel, opțiunea legiuitorului de a utiliza acest termen nu poate fi înțeleasă ca referindu‑se numai la faptul de a fi titularul unui asemenea document. Arătăm, în această privință, că versiunile lingvistice examinate nu par să sugereze contrariul<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>A se vedea printre altele versiunile în limbile spaniolă (<QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0062" ID="QS0062"/>estén en posesión<QUOT.END REF.START="QS0062" CODE="201D" ID="QE0062"/>), germană (<QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0063" ID="QS0063"/>mit sich führen<QUOT.END REF.START="QS0063" CODE="201D" ID="QE0063"/>), greacă (<QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0064" ID="QS0064"/>rindopril ρουretroactive<QUOT.END REF.START="QS0064" CODE="201D" ID="QE0064"/>), engleză (<QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0065" ID="QS0065"/>with<QUOT.END REF.START="QS0065" CODE="201D" ID="QE0065"/>), italiană (<QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0066" ID="QS0066"/>munito<QUOT.END REF.START="QS0066" CODE="201D" ID="QE0066"/>), lituaniană (<QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0067" ID="QS0067"/>turintys<QUOT.END REF.START="QS0067" CODE="201D" ID="QE0067"/>), polonă (<QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0068" ID="QS0068"/>posiadający<QUOT.END REF.START="QS0068" CODE="201D" ID="QE0068"/>), portugheză (<QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0069" ID="QS0069"/>munidos<QUOT.END REF.START="QS0069" CODE="201D" ID="QE0069"/>), română (<QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0070" ID="QS0070"/>dețin<QUOT.END REF.START="QS0070" CODE="201D" ID="QE0070"/>) și slovenă (<QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0071" ID="QS0071"/>z<QUOT.END REF.START="QS0071" CODE="201D" ID="QE0071"/>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>În al doilea rând, această interpretare este susținută de analiza finalității Directivei 2004/38. După cum rezultă din considerentele (1)-(4) ale directivei menționate, aceasta urmărește să faciliteze exercitarea dreptului fundamental și individual de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, care este conferit în mod direct cetățenilor Uniunii prin articolul 21 alineatul (1) TFUE, și că are printre altele ca obiect să consolideze acest drept<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190411">11 aprilie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Tarola</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑483/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:309">EU:C:2019:309</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0023">23</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Articolul 4 din Directiva 2004/38 urmărește, astfel, să garanteze că o persoană care beneficiază de dreptul de liberă circulație poate fi identificată ca atare în cadrul unei eventuale verificări a identității sale<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>Această identificare poate fi de asemenea necesară pentru punerea în aplicare a restricțiilor privind libera circulație justificate de motive de ordine publică și de siguranță publică.</P></NOTE>. Acest obiectiv ar fi compromis în cazul în care cetățenii Uniunii ar putea pretinde o exceptare de la obligația, prevăzută la acest articol, de a deține o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil cu ocazia deplasărilor lor dintr‑un stat membru în altul.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>În sfârșit, în al treilea rând, această interpretare este susținută de geneza Directivei 2004/38. Astfel, potrivit articolului 5 alineatul (1) din Propunerea inițială a Comisiei<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, COM(2001) 257 final, p. 10.</P></NOTE> [articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2004/38], <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0072" ID="QS0072"/>[a]lineatul (1) preia în esență termenii articolului 2<?PAGE NO="14"?> alineatul (1) din Directiva 68/360/CEE[<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>Directiva Consiliului din <DATE ISO="19681015">15 octombrie 1968</DATE> privind desființarea restricțiilor de circulație și ședere în cadrul Comunității pentru lucrătorii din statele membre și familiile acestora (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="257" PAGE.FIRST="13" DATE.PUB="1968">JO 1968, L 257, p. 13</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE><HT TYPE="SUP">]</HT>, care prevede că dreptul de a părăsi teritoriul unui stat membru <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0073" ID="QS0073"/>se exercită prin simpla prezentare a unei cărți de identitate valabile sau a unui pașaport valabil<QUOT.END REF.START="QS0073" CODE="00BB" ID="QE0073"/>, adaptându‑l la noul regim de eliminare a controalelor la frontierele interne ale Uniunii. În acest scop, expresia <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0074" ID="QS0074"/>prin prezentarea<QUOT.END REF.START="QS0074" CODE="00BB" ID="QE0074"/> a fost înlocuită cu <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0075" ID="QS0075"/>dețin<QUOT.END REF.START="QS0075" CODE="00BB" ID="QE0075"/> […]<QUOT.END REF.START="QS0072" CODE="201D" ID="QE0072"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>În plus, potrivit articolului 6 alineatul (1) din această propunere [articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2004/38], <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0076" ID="QS0076"/>[a]cest alineat preia dispozițiile articolului 3 alineatul (1) din Directiva [68/360] privind dreptul de intrare pe teritoriul unui stat membru, care este exercitat de cetățeanul Uniunii și de membrii de familie prin simpla [prezentare] a unei cărți de identitate valabile sau a unui pașaport valabil. Și aici, expresia <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0077" ID="QS0077"/>prin prezentarea<QUOT.END REF.START="QS0077" CODE="00BB" ID="QE0077"/> a fost înlocuită cu <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0078" ID="QS0078"/>dețin<QUOT.END REF.START="QS0078" CODE="00BB" ID="QE0078"/><QUOT.END REF.START="QS0076" CODE="201D" ID="QE0076"/>.</P></NOTE>. Din această dispoziție a propunerii de directivă reiese că înlocuirea respectivă reflectă eliminarea controalelor la frontierele interne ale Uniunii în cadrul acquis‑ului Schengen.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>În aceste împrejurări, considerăm că articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2004/38 impune cetățenilor Uniunii, atunci când părăsesc teritoriul unui stat membru, obligația de a se afla în posesia unor documente de călătorie<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>Aceleași considerații sunt valabile pentru interpretarea termenului <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0079" ID="QS0079"/>care dețin<QUOT.END REF.START="QS0079" CODE="201D" ID="QE0079"/> în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2004/38, care face obiectul celei de a doua întrebări. În această privință, a se vedea punctul 58 și nota de subsol 22 din prezentele concluzii.</P></NOTE>. În consecință, prin faptul că impune obligația de a deține o carte de identitate sau un pașaport pentru a călători din Finlanda către Estonia, reglementarea finlandeză este conformă cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2004/38.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>În aceste condiții, trebuie să se stabilească în continuare dacă un stat membru poate aplica o sancțiune în cazul nerespectării acestei obligații.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la posibilitatea de a aplica o sancțiune în cazul nerespectării obligației de a deține un document de călătorie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62.</NO.P><TXT>Din motive de concizie și ținând seama de faptul că, în speță, nerespectarea obligației de a deține un document de călătorie valabil nu a fost constatată decât la momentul întoarcerii în Finlanda, cu ocazia verificărilor efectuate de autoritățile finlandeze, aspectul dacă un stat membru poate impune o sancțiune penală într‑o situație precum cea din litigiul principal va fi abordat cu prilejul examinării obligației de a deține un document de călătorie în cadrul dreptului de intrare.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">b)</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">În cadrul dreptului de intrare în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2004/38</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63.</NO.P><TXT>Guvernul finlandez susține, în observațiile sale scrise, că dreptul Uniunii se opune aplicării reglementării naționale în discuție atunci când resortisanții unui stat membru părăsesc statul membru respectiv și se întorc în acesta. Totuși, acest guvern precizează, pe de o parte, că instanțele superioare nu s‑au pronunțat încă cu privire la aspectul dacă fapte precum cele săvârșite de A constituie infracțiune în sensul Codului penal. Pe de altă parte, acesta subliniază că din lucrările pregătitoare ale Codului penal rezultă că o situație precum cea în discuție în cauza principală nu poate fi calificată drept <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0080" ID="QS0080"/>infracțiune la regimul frontierei de stat<QUOT.END REF.START="QS0080" CODE="201D" ID="QE0080"/> în sensul articolului 7 din capitolul 17 din acest cod și nici drept <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0081" ID="QS0081"/>infracțiune minoră<QUOT.END REF.START="QS0081" CODE="201D" ID="QE0081"/> în sensul articolului 7a din capitolul 17 din codul menționat<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>A se vedea punctele 19 și 20 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64.</NO.P><TXT>Dorim să amintim de la bun început că, în calitate de corolar al dreptului de ieșire garantat la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2004/38, articolul 5 alineatul (1) primul paragraf din această directivă garantează dreptul de intrare pe teritoriul statelor membre. Această dispoziție prevede<?PAGE NO="15"?> că <HT TYPE="ITALIC">statele membre</HT> permit intrarea pe teritoriul lor a cetățenilor Uniunii <HT TYPE="ITALIC">care dețin</HT> cărți de identitate valabile sau pașapoarte valabile<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>În ceea ce privește interpretarea termenului <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0082" ID="QS0082"/>care dețin<QUOT.END REF.START="QS0082" CODE="201D" ID="QE0082"/> în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2004/38, facem trimitere la punctele 57-61 din prezentele concluzii.</P></NOTE>. Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, dreptul resortisanților unui stat membru de a intra pe teritoriul unui alt stat membru în scopurile prevăzute de tratat constituie un drept conferit în mod direct de acesta sau, după caz, de dispozițiile adoptate pentru punerea în aplicare a tratatului menționat<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19760408">8 aprilie 1976</DATE>, <NAME.CASE>Royer</NAME.CASE> (<NO.CASE>48/75</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1976:57">EU:C:1976:57</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19910305">5 martie 1991</DATE>, <NAME.CASE>Giagounidis</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑376/89</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1991:99">EU:C:1991:99</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0012">12</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20050217">17 februarie 2005</DATE>, <NAME.CASE>Oulane</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑215/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:95">EU:C:2005:95</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0017">17</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65.</NO.P><TXT>În speță, A, resortisant finlandez, a făcut obiectul unor verificări cu ocazia întoarcerii sale în Finlanda. Prin urmare, A nu se deplasa, astfel cum prevede articolul 3 din Directiva 2004/38, în alt stat decât cel al cărui resortisant este, ci în statul membru al cărui resortisant este. Cu alte cuvinte, reiese că, în principiu, condițiile de aplicare a articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2004/38 nu sunt îndeplinite în situația în discuție în speță.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66.</NO.P><TXT>În aceste condiții, se ridică următoarea chestiune prealabilă: trebuie să se considere că articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2004/38 nu se aplică în situațiile în care un cetățean al Uniunii se întoarce în statul membru al cărui resortisant este?</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la sfera aplicabilității articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2004/38</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67.</NO.P><TXT>Comisia susține că articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2004/38 se aplică prin analogie într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68.</NO.P><TXT>Aspectul dacă această directivă este aplicabilă în situații în care un cetățean al Uniunii se întoarce în statul membru al cărui resortisant este a fost deja examinat de Curte în cauze privind dreptul de intrare și de ședere derivat al resortisanților țărilor terțe, membri ai familiei unui cetățean al Uniunii. O analiză a acestei jurisprudențe permite identificarea a două linii jurisprudențiale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69.</NO.P><TXT>În primul rând, în ceea ce privește <HT TYPE="ITALIC">dreptul de intrare</HT>, Curtea a considerat în primul rând, în Hotărârea McCarthy și alții<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20141218">18 decembrie 2014</DATE> (<NO.CASE>C‑202/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2450">EU:C:2014:2450</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, că, în măsura în care cetățeanul Uniunii în cauză și‑a exercitat dreptul la liberă circulație <HT TYPE="ITALIC">stabilindu‑se</HT> în alt stat membru decât cel al cărui resortisant este, iar soțul său, resortisant al unei țări terțe, are reședința împreună cu el, ambii sunt destinatari ai Directivei 2004/38 în sensul articolului 3 alineatul (1) din aceasta<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20141218">18 decembrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>McCarthy și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑202/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2450">EU:C:2014:2450</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080725">25 iulie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Metock și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑127/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:449">EU:C:2008:449</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0073">73</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140312">12 martie 2014</DATE>, <NAME.CASE>O. și B</NAME.CASE>. (<NO.CASE>C‑456/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:135">EU:C:2014:135</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Curtea a constatat, în continuare, că articolul 5 din Directiva 2004/38 menționează <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0083" ID="QS0083"/>statele membre<QUOT.END REF.START="QS0083" CODE="201D" ID="QE0083"/> și nu operează o distincție în funcție de statul membru de intrare, în special în măsura în care prevede că deținerea permisului de ședere valabil menționat la articolul 10 din această directivă scutește membrii familiei unui cetățean al Uniunii care nu au cetățenia unui stat membru de obligația de a obține o viză de intrare. În sfârșit, Curtea a subliniat că din articolul 5 din directiva menționată nu reiese nicidecum că dreptul de intrare al membrilor familiei cetățeanului Uniunii care nu au cetățenia unui stat membru ar fi limitat la alte state membre decât statul membru de origine al cetățeanului Uniunii<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20141218">18 decembrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>McCarthy și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑202/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2450">EU:C:2014:2450</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="16"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70.</NO.P><TXT>În al doilea rând, în ceea ce privește <HT TYPE="ITALIC">dreptul de ședere</HT>, Curtea a arătat, printre altele în Hotărârile O. și B.<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140312">12 martie 2014</DATE> (<NO.CASE>C‑456/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:135">EU:C:2014:135</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Coman și alții<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180605">5 iunie 2018</DATE> (<NO.CASE>C‑673/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:385">EU:C:2018:385</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> și Banger<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180712">12 iulie 2018</DATE> (<NO.CASE>C‑89/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:570">EU:C:2018:570</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, care se înscriu în linia Hotărârilor Singh<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19920707">7 iulie 1992</DATE> (<NO.CASE>C‑370/90</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1992:296">EU:C:1992:296</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> și Eind<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20071211">11 decembrie 2007</DATE> (<NO.CASE>C‑291/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:771">EU:C:2007:771</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, în ceea ce privește articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2004/38, că rezultă dintr‑o interpretare literală, sistematică și teleologică a dispozițiilor directivei respective că aceasta reglementează doar condițiile de intrare și de ședere ale unui cetățean al Uniunii în alte state membre decât cel al cărui resortisant este și că ea nu poate constitui temeiul unui drept de ședere derivat în favoarea resortisanților unui stat terț, membri ai familiei unui cetățean al Uniunii, în statul membru al cărui resortisant este acest cetățean<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140312">12 martie 2014</DATE>, <NAME.CASE>O. și B</NAME.CASE>. (<NO.CASE>C‑456/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:135">EU:C:2014:135</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180605">5 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Coman și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑673/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:385">EU:C:2018:385</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0020">20</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180712">12 iulie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Banger</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑89/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:570">EU:C:2018:570</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0023">23</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170510">10 mai 2017</DATE>, <NAME.CASE>Chavez‑Vilchez și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑133/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:354">EU:C:2017:354</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0053">53</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171114">14 noiembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Lounes</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑165/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:862">EU:C:2017:862</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Totuși, pentru a evita ca cetățeanul Uniunii să fie descurajat să părăsească statul membru al cărui resortisant este pentru a‑și exercita dreptul de ședere, în temeiul articolului 21 alineatul (1) TFUE, pe teritoriul altui stat membru, Curtea a considerat că, în anumite cazuri, unor resortisanți ai unor state terțe, membri ai familiei unui cetățean al Uniunii, care nu puteau beneficia, în temeiul dispozițiilor Directivei 2004/38, de un drept de ședere derivat în statul membru al cărui resortisant este acest cetățean, li se putea totuși recunoaște un asemenea drept în temeiul articolului 21 alineatul (1) TFUE<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140312">12 martie 2014</DATE>, <NAME.CASE>O. și B</NAME.CASE>. (<NO.CASE>C‑456/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:135">EU:C:2014:135</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0054">54</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180605">5 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Coman și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑673/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:385">EU:C:2018:385</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0023">23</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180712">12 iulie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Banger</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑89/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:570">EU:C:2018:570</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Potrivit Curții, condițiile de acordare a unui drept de ședere derivat, în temeiul articolului 21 alineatul (1) TFUE, unui resortisant al unui stat terț, membru al familiei acestui cetățean al Uniunii, cu care acesta a locuit, numai în considerarea calității sale de cetățean al Uniunii, în statul membru gazdă, nu ar trebui să fie, în principiu, mai stricte decât cele prevăzute de Directiva 2004/38 pentru acordarea unui astfel de drept de ședere unui resortisant al unui stat terț, membru al familiei unui cetățean al Uniunii, care și‑a exercitat dreptul la liberă circulație stabilindu‑se în alt stat membru decât cel al cărui resortisant este. Astfel, deși Curtea a considerat că Directiva 2004/38 nu acoperă un asemenea caz de întoarcere, ea a statuat totuși că directiva menționată trebuie să fie aplicată prin analogie<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0037"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140312">12 martie 2014</DATE>, <NAME.CASE>O. și B</NAME.CASE>. (<NO.CASE>C‑456/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:135">EU:C:2014:135</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0061">61</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180605">5 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Coman și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑673/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:385">EU:C:2018:385</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180712">12 iulie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Banger</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑89/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:570">EU:C:2018:570</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71.</NO.P><TXT>Analiza acestor două linii jurisprudențiale permite, în opinia noastră, să se deducă mai multe concluzii în ceea ce privește sfera aplicabilității articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2004/38 în speță.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72.</NO.P><TXT>Curtea a considerat, în Hotărârea McCarthy și alții<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0038"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20141218">18 decembrie 2014</DATE> (<NO.CASE>C‑202/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2450">EU:C:2014:2450</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, că cetățeanul Uniunii în cauză, deși călătorea către statul membru al cărui resortisant era (Regatul Unit), era destinatar al Directivei 2004/38 în sensul articolului 3 alineatul (1) din aceasta, deoarece <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0084" ID="QS0084"/>se stabilise<QUOT.END REF.START="QS0084" CODE="201D" ID="QE0084"/> în alt stat membru (Spania). Prin urmare, Curtea a statuat că, la intrarea sa în Regatul Unit, acest cetățean continua să își exercite dreptul la liberă circulație, din moment ce locuia în statul membru gazdă (Spania). Soțul său, resortisant al unei țări terțe, în măsura în care avea reședința, împreună cu cetățeanul Uniunii menționat, în Spania, era de asemenea destinatar al Directivei 2004/38 în sensul articolului 3 alineatul (1) din aceasta. În aceste împrejurări, ținând seama de faptul că modul de redactare a articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2004/38 menționează <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0085" ID="QS0085"/>statele membre<QUOT.END REF.START="QS0085" CODE="201D" ID="QE0085"/> fără a<?PAGE NO="17"?> opera o distincție în funcție de statul membru de intrare, Curtea a statuat că această dispoziție și, prin urmare, formalitățile legate de exercitarea dreptului de intrare prevăzute de aceasta se aplicau soțului, resortisant al unei țări terțe, al cetățeanului Uniunii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73.</NO.P><TXT>În schimb, în Hotărârile O. și B.<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0039"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140312">12 martie 2014</DATE> (<NO.CASE>C‑456/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:135">EU:C:2014:135</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Coman și alții<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0040"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180605">5 iunie 2018</DATE> (<NO.CASE>C‑673/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:385">EU:C:2018:385</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> și Banger<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0041"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180712">12 iulie 2018</DATE> (<NO.CASE>C‑89/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:570">EU:C:2018:570</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, precum și în jurisprudența pe care se întemeiază aceste hotărâri<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0042"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19920707">7 iulie 1992</DATE>, <NAME.CASE>Singh</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑370/90</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1992:296">EU:C:1992:296</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20071211">11 decembrie 2007</DATE>, <NAME.CASE>Eind</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑291/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:771">EU:C:2007:771</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, cetățeanul Uniunii în cauză părăsise în principiu definitiv statul membru gazdă și se întorcea cu membri ai familiei sale, resortisanți ai unor țări terțe, în statul membru al cărui resortisant era. În aceste împrejurări, potrivit Curții, cetățeanul Uniunii respectiv nu mai era destinatar al Directivei 2004/38 în sensul articolului 3 alineatul (1) din aceasta și, prin urmare, nu intra în domeniul său de aplicare. Totuși, ținând seama de faptul că acesta își exercitase dreptul la liberă circulație, membrilor familiei sale resortisanți ai unor țări terțe, care avuseseră reședința împreună cu el în statul membru gazdă, li se putea recunoaște un drept de ședere derivat în statul membru al cărui resortisant era acesta în temeiul articolului 21 alineatul (1) TFUE. În aceste cazuri și pentru motivele deja prezentate mai sus<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0043"><P>A se vedea punctul 70 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, Curtea a statuat că Directiva 2004/38 trebuia aplicată prin analogie cetățenilor Uniunii în cauză<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0044"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140312">12 martie 2014</DATE>, <NAME.CASE>O. și B</NAME.CASE>. (<NO.CASE>C‑456/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:135">EU:C:2014:135</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0061">61</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180605">5 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Coman și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑673/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:385">EU:C:2018:385</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180712">12 iulie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Banger</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑89/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:570">EU:C:2018:570</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74.</NO.P><TXT>În speță, situația lui A este cea a unui cetățean al Uniunii care se întoarce în statul membru al cărui resortisant este după ce s‑a deplasat în alt stat membru în contextul unei călătorii dus‑întors la bordul unei ambarcațiuni de agrement. Astfel, spre deosebire de cauzele în care s‑au pronunțat hotărârile Curții din cadrul celor două linii jurisprudențiale analizate mai sus<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0045"><P>A se vedea punctele 69-73 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, în prezenta cauză, pe de o parte, din decizia preliminară nu reiese că, la întoarcerea sa în Finlanda, A era însoțit de membri ai familiei sale resortisanți ai unor țări terțe și, pe de altă parte, deși și‑a exercitat dreptul la liberă circulație, acesta nu era stabilit în Estonia la momentul întoarcerii sale în Finlanda.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75.</NO.P><TXT>Prin urmare, jurisprudența rezultată din Hotărârea McCarthy și alții<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0046"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20141218">18 decembrie 2014</DATE> (<NO.CASE>C‑202/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2450">EU:C:2014:2450</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> nu este relevantă în cadrul prezentei cauze<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0047"><P>Astfel cum am arătat deja în Concluziile noastre prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>McCarthy și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑202/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:345">EU:C:2014:345</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0057">57</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0060">60</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0088">88</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), avem îndoieli cu privire la aplicabilitatea prin analogie a Directivei 2004/38, ținând seama de principiul ierarhiei dintre dreptul primar și dreptul derivat. Astfel, considerăm că dreptul derivat este cel care trebuie interpretat în lumina tratatelor, iar nu invers, în special pentru a evita situația în care un act al Uniunii ar conduce la o revizuire a tratatelor în afara procedurilor prevăzute în acest sens. Astfel, în acele concluzii, am propus Curții să considere, printre altele, că Directiva 2004/38, interpretată în lumina articolului 21 alineatul (1) TFUE, se aplică resortisanților unor state terțe, membri ai familiei unui cetățean al Uniunii în sensul articolului 2 punctul 2 din aceasta, atunci când, ca urmare a exercitării prealabile a dreptului de liberă circulație de către cetățeanul Uniunii și după ce a locuit efectiv în alt stat membru, cetățeanul și membrii familiei sale se deplasează în statul membru al cărui resortisant este cetățeanul respectiv. Acestea fiind precizate, suntem de acord cu poziția Curții.</P></NOTE>. Dar care este situația celei rezultate din Hotărârile O. și B.<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0048"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140312">12 martie 2014</DATE> (<NO.CASE>C‑456/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:135">EU:C:2014:135</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Coman și alții<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0049"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180605">5 iunie 2018</DATE> (<NO.CASE>C‑673/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:385">EU:C:2018:385</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> și Banger<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0050"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180712">12 iulie 2018</DATE> (<NO.CASE>C‑89/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:570">EU:C:2018:570</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>?</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76.</NO.P><TXT>Din această a doua linie jurisprudențială rezultă că ceea ce a determinat Curtea, în aceste hotărâri, să aplice prin analogie Directiva 2004/38 <HT TYPE="ITALIC">cetățenilor Uniunii</HT> care, după ce și‑au exercitat dreptul la liberă circulație, se întorc în statul membru ai cărui resortisanți sunt este de <HT TYPE="ITALIC">a le</HT> <HT TYPE="ITALIC">garanta deplina exercitare a dreptului lor fundamental la liberă circulație</HT>, evitând astfel ca ei să<?PAGE NO="18"?> fie descurajați să părăsească statul membru ai cărui resortisanți sunt pentru a‑și exercita dreptul de ședere, în temeiul articolului 21 alineatul (1) TFUE, în alt stat membru. Cu alte cuvinte, un cetățean al Uniunii care se întoarce în statul său membru și care, în consecință, nu intră sub incidența Directivei 2004/38 nu trebuie să fie tratat într‑un mod mai puțin favorabil decât un cetățean al Uniunii care intră în domeniul de aplicare al acestei directive ca urmare a deplasării și a șederii în alt stat membru.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77.</NO.P><TXT>Curtea a interpretat articolul 21 alineatul (1) TFUE în sensul că un resortisant al unei țări terțe, membru al familiei unui cetățean al Uniunii, dispune de un drept de ședere derivat pe teritoriul statului membru al cărui resortisant este cetățeanul Uniunii respectiv și că acest drept de ședere derivat nu poate fi supus unor condiții mai stricte decât cele prevăzute de Directiva 2004/38 tocmai pentru că modalitățile și facilitățile <HT TYPE="ITALIC">de intrare și de ședere</HT> prevăzute de această directivă pentru cetățenii Uniunii includ, pentru membrii familiilor lor, indiferent de cetățenia acestora, dreptul de a‑l însoți sau de a se alătura cetățeanului Uniunii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78.</NO.P><TXT>Desigur, prezenta cauză nu privește dreptul de ședere derivat al membrilor familiei unui cetățean al Uniunii. Totuși, astfel cum am arătat deja, această jurisprudență ni se pare relevantă în prezenta cauză, pentru următoarele motive.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79.</NO.P><TXT>În primul rând, Curtea a afirmat în repetate rânduri că statutul de cetățean al Uniunii are vocația de a fi statutul fundamental al resortisanților statelor membre<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0051"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20010920">20 septembrie 2001</DATE>, <NAME.CASE>Grzelczyk</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑184/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2001:458">EU:C:2001:458</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110308">8 martie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Ruiz Zambrano</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑34/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:124">EU:C:2011:124</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20161006">6 octombrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Bogendorff von Wolffersdorff</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑438/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:758">EU:C:2016:758</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180605">5 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Coman și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑673/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:385">EU:C:2018:385</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0030">30</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Reiese din jurisprudența sa că un resortisant al unui stat membru care, în calitatea sa de cetățean al Uniunii, și‑a exercitat libertatea de circulație și de ședere în alt stat membru decât cel al cărui resortisant este se poate prevala de drepturile aferente acestei calități, în special de cele prevăzute la articolul 21 alineatul (1) TFUE, inclusiv, dacă este cazul, în privința statului membru al cărui resortisant este<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0052"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171114">14 noiembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Lounes</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑165/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:862">EU:C:2017:862</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0051">51</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0080"><NO.P>80.</NO.P><TXT>În al doilea rând, dacă această jurisprudență, precum și cea examinată la punctele 70 și 73 din prezentele concluzii, este aplicată cauzei principale, aceasta implică faptul că, la întoarcerea unui cetățean al Uniunii în statul membru al cărui resortisant este, condițiile materiale referitoare la dreptul de intrare care rezultă din articolul 21 alineatul (1) TFUE nu pot fi interpretate ca fiind mai stricte decât cele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2004/38<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0053"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140312">12 martie 2014</DATE>, <NAME.CASE>O. și B</NAME.CASE>. (<NO.CASE>C‑456/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:135">EU:C:2014:135</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0061">61</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171114">14 noiembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Lounes</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑165/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:862">EU:C:2017:862</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0061">61</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180605">5 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Coman și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑673/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:385">EU:C:2018:385</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180712">12 iulie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Banger</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑89/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:570">EU:C:2018:570</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170510">10 mai 2017</DATE>, <NAME.CASE>Chavez‑Vilchez și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑133/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:354">EU:C:2017:354</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0054">54</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0055">55</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Astfel, după cum am arătat<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0054"><P>A se vedea punctul 47 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, pentru ca acest drept de ieșire, garantat la articolul 4 din Directiva 2004/38, să fie pe deplin efectiv, cetățeanul Uniunii care își exercită dreptul la liberă circulație părăsind statul membru al cărui resortisant este pentru a se deplasa în alt stat membru trebuie, chiar dacă Directiva 2004/38 nu acoperă întoarcerea în acest stat membru, să își poată exercita dreptul de intrare în statul membru al cărui resortisant este, în conformitate cu modalitățile și cu facilitățile prevăzute de directiva menționată și, în special, la articolul 5 din aceasta.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0081"><NO.P>81.</NO.P><TXT>Prin urmare, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, Directiva 2004/38 trebuie aplicată prin analogie, inclusiv articolul 5 alineatul (1) din aceasta, în ceea ce privește condițiile în care statele membre permit intrarea pe teritoriul lor a cetățenilor Uniunii <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0086" ID="QS0086"/>care dețin cărți de identitate valabile sau pașapoarte valabile<QUOT.END REF.START="QS0086" CODE="201D" ID="QE0086"/>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="19"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0082"><NO.P>82.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, arătăm că din observațiile scrise ale guvernului finlandez reiese că articolul 155 alineatele 1 și 2 din Ulkomaalaislaki (Legea privind străinii) (301/2004) privește intrarea și șederea pe teritoriul finlandez a cetățenilor Uniunii<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0055"><P>Potrivit acestui guvern, articolul 155 din legea menționată prevede la alineatul 1 că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0087" ID="QS0087"/>un cetățean al Uniunii care intră pe teritoriul țării sau care are reședința pe acest teritoriu trebuie să dețină o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil<QUOT.END REF.START="QS0087" CODE="201D" ID="QE0087"/> și, la alineatul 2, că, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0088" ID="QS0088"/>în cazul în care un cetățean al Uniunii […] nu deține documentele de călătorie necesare sau, după caz, viza necesară, acestuia i se acordă, înainte de a i se refuza intrarea, posibilitatea de a obține sau de a i se transmite documentele solicitate ori de a dovedi prin alte mijloace că beneficiază de dreptul de liberă circulație și ședere<QUOT.END REF.START="QS0088" CODE="201D" ID="QE0088"/>.</P></NOTE>. În această privință, guvernul menționat a confirmat, ca răspuns la o întrebare scrisă adresată de Curte, că articolul 155 alineatele 1 și 2 din Legea privind străinii transpune, în dreptul finlandez, articolul 5 alineatele (1) și (4) din Directiva 2004/38<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0056"><P>Instanța de trimitere precizează că reglementarea finlandeză în discuție în litigiul principal i‑a permis lui A să intre pe teritoriul național din momentul în care era în măsură să dovedească prin alt mijloc, în speță permisul de conducere, faptul că beneficia de dreptul de intrare. În această privință, guvernul finlandez a arătat, ca răspuns la o întrebare a Curții, că, în Finlanda, permisul de conducere este acceptat, în anumite situații, ca document care dovedește identitatea deținătorului său. Acest guvern arată că este posibil să se conceapă că, într‑o situație în care un cetățean al Uniunii a uitat cartea de identitate sau pașaportul în Finlanda la părăsirea acestui stat membru, el poate, la întoarcere, să își dovedească identitatea, printre altele, prin intermediul permisului său de conducere și să fie autorizat să intre în Finlanda. Acesta precizează că reglementarea finlandeză nu prevede însă nicio obligație în acest sens și că revine autorităților finlandeze sarcina de a aprecia ceea ce constituie, într‑o anumită situație, un înscris sau un document care permite stabilirea identității persoanei interesate.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la posibilitatea de a aplica o sancțiune în cazul nerespectării obligației de a deține un document de călătorie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0083"><NO.P>83.</NO.P><TXT>Articolul 36 din Directiva 2004/38 stipulează că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0089" ID="QS0089"/>statele membre prevăd dispoziții privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate pentru aplicarea prezentei directive și adoptă orice măsură necesară pentru punerea lor în aplicare<QUOT.END REF.START="QS0089" CODE="201D" ID="QE0089"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0084"><NO.P>84.</NO.P><TXT>În primul rând, se ridică, așadar, problema dacă acest articol este relevant pentru a răspunde la prima și la a doua întrebare adresate de instanța de trimitere. Considerăm că aceasta este într‑adevăr situația, astfel cum vom explica în considerațiile care urmează.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0085"><NO.P>85.</NO.P><TXT>Din Propunerea de directivă<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0057"><P>COM(2001) 257 final, p. 26.</P></NOTE> reiese că articolul 33 din această propunere (articolul 36 din Directiva 2004/38) codifică jurisprudența anterioară a Curții potrivit căreia dreptul Uniunii nu interzice statelor membre să sancționeze persoanele care intră în domeniul de aplicare al acestui drept și care au omis să își procure unul dintre documentele de identitate<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0058"><P>În ceea ce privește nerespectarea formalităților necesare pentru constatarea dreptului de ședere al unui lucrător protejat prin Directiva [68/360] și Directiva 73/148/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19730521">21 mai 1973</DATE> privind eliminarea restricțiilor de circulație și ședere în cadrul Comunității pentru resortisanții statelor membre în materie de stabilire și de prestare de servicii (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="172" PAGE.FIRST="14" DATE.PUB="1973">JO 1973, L 172, p. 14</REF.DOC.OJ>), directive abrogate prin Directiva 2004/38, a se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19760707">7 iulie 1976</DATE>, <NAME.CASE>Watson și Belmann</NAME.CASE> (<NO.CASE>118/75</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1976:106">EU:C:1976:106</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0020">20</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și punctul 2 din dispozitiv), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19891212">12 decembrie 1989</DATE>, <NAME.CASE>Messner</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑265/88</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1989:632">EU:C:1989:632</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0014">14</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0015">15</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19980430">30 aprilie 1998</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Germania</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑24/97</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1998:184">EU:C:1998:184</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0014">14</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0086"><NO.P>86.</NO.P><TXT>Mai precis, sancțiunile la care face referire acest articol sunt cele prevăzute la articolul 5 alineatul (5)<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0059"><P>În cazul nerespectării obligației unui cetățean al Uniunii sau a unui membru al familiei care nu este resortisant al unui stat membru de a‑și raporta prezența pe teritoriul statului membru gazdă.</P></NOTE>, la articolul 8 alineatul (2)<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0060"><P>În cazul nerespectării obligației de înregistrare la autoritățile competente din statul membru gazdă.</P></NOTE>, la articolul 9 alineatul (3)<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0061"><P>În cazul nerespectării obligației de a depune cererea de acordare a unui permis de ședere pentru membrii familiei care nu sunt resortisanți ai unui stat membru.</P></NOTE> și la articolul 20 alineatul (2) din Directiva 2004/38<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0062"><P>În cazul nerespectării obligației de a solicita permisul de ședere permanentă.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="20"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0087"><NO.P>87.</NO.P><TXT>În schimb, nici articolul 4, nici articolul 5 din această directivă nu prevăd dispoziții specifice care să permită statelor membre să sancționeze nerespectarea obligației oricărui cetățean al Uniunii de a deține o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0063"><P>În ceea ce privește dreptul de intrare, a se vedea articolul 5 alineatul (4) din Directiva 2004/38.</P></NOTE>. Astfel, motivul pentru care legiuitorul Uniunii a prevăzut, la articolul 5 alineatul (5) din Directiva 2004/38, posibilitatea aplicării unor sancțiuni se explică prin faptul că această dispoziție instituie posibilitatea unui stat membru de a impune persoanei în cauză obligația <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0090" ID="QS0090"/>să‑și raporteze prezența pe teritoriul său într‑un termen rezonabil și nediscriminatoriu<QUOT.END REF.START="QS0090" CODE="201D" ID="QE0090"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0088"><NO.P>88.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, considerăm că tăcerea articolelor 4 și 5 din această directivă în ceea ce privește posibilitatea de a sancționa nerespectarea obligației oricărui cetățean al Uniunii de a deține o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil este atenuată de existența articolului 36 din directiva menționată, având în vedere că acest articol codifică jurisprudența anterioară a Curții referitoare la posibilitatea statelor membre de a sancționa persoanele care intră sub incidența dreptului Uniunii și care au omis să își procure unul dintre documentele de identitate<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0064"><P>A se vedea punctul 85 și nota de subsol 58 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0089"><NO.P>89.</NO.P><TXT>În consecință, în temeiul articolului 36 din Directiva 2004/38, nerespectarea obligației de a deține o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil la deplasările dintr‑un stat membru în altul poate conduce la sancțiuni.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0090"><NO.P>90.</NO.P><TXT>În al doilea rând, se ridică de asemenea problema naturii sancțiunii pe care statele membre o pot aplica în cazul nerespectării unei formalități administrative prevăzute de Directiva 2004/38<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0065"><P>Potrivit considerentului (7) al Directivei 2004/38, natura sancțiunilor ar trebui să fie clar definită, fără a se aduce atingere dispozițiilor aplicabile la controalele la frontierele naționale. A se vedea de asemenea articolul 21 litera (c) din Regulamentul nr. 562/2006.</P></NOTE>, întrucât articolul 36 din aceasta nu stabilește tipurile de sancțiuni (administrativă sau penală) care pot fi aplicate în cazul nerespectării acestei obligații.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0091"><NO.P>91.</NO.P><TXT>Desigur, Curtea a subliniat deja, în contextul dreptului de intrare și de ședere, că prezentarea unei cărți de identitate valabile sau a unui pașaport valabil în scopul justificării calității de resortisant al unui stat membru <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0091" ID="QS0091"/>constituie o <HT TYPE="ITALIC">formalitate administrativă</HT> al cărei unic obiectiv este constatarea de către autoritățile naționale a unui drept care decurge în mod direct din calitatea persoanei în cauză<QUOT.END REF.START="QS0091" CODE="201D" ID="QE0091"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0066"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20050217">17 februarie 2005</DATE>, <NAME.CASE>Oulane</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑215/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:95">EU:C:2005:95</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Sublinierea noastră.</P></NOTE> și, prin urmare, un stat membru nu poate impune unui cetățean al Uniunii, ca o condiție de intrare pe teritoriul său, o altă obligație decât cea de a deține o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0067"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19800703">3 iulie 1980</DATE>, <NAME.CASE>Pieck</NAME.CASE> (<NO.CASE>157/79</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1980:179">EU:C:1980:179</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0010">10</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0092"><NO.P>92.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, în măsura în care articolul 36 din Directiva 2004/38 nu conține prevederi cu privire la natura sancțiunilor care pot fi aplicate în cazul nerespectării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul acestei directive<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0068"><P>Posibilitatea de a prevedea doar sancțiuni administrative în toate dispozițiile referitoare la sancțiuni a fost avută în vedere într‑o anumită etapă a procedurii legislative, însă nu a fost reținută în documentul final. A se vedea amendamentul 33 și considerațiile care stau la baza propunerii modificate, COM(2003) 199 final, p. 6.</P></NOTE>, impunerea unei sancțiuni <HT TYPE="ITALIC">penale</HT> în cazul nerespectării obligației de a deține un document de călătorie nu este, în opinia noastră, incompatibilă cu Directiva 2004/38, statele membre fiind competente <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0092" ID="QS0092"/>să aleagă sancțiunile care le par adecvate<QUOT.END REF.START="QS0092" CODE="201D" ID="QE0092"/>, cu condiția să își exercite competența cu respectarea dreptului Uniunii și a principiilor sale generale și, în consecință, cu respectarea principiului proporționalității<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0069"><P>A se vedea în acest sens printre altele Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20200304">4 martie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Schenker</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑655/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:157">EU:C:2020:157</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20161019">19 octombrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>EL‑EM-2001</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑501/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:777">EU:C:2016:777</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="21"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0093"><NO.P>93.</NO.P><TXT>În acest context, ținând seama de faptul că a treia întrebare preliminară adresată de instanța de trimitere privește proporționalitatea regimului penal finlandez al zilelor‑amendă, vom reveni asupra acestui aspect în cadrul examinării pe care o vom efectua cu privire la această întrebare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0094"><NO.P>94.</NO.P><TXT>În prealabil, vom analiza verificările efectuate cu ocazia controalelor la frontiere în cadrul Regulamentului nr. 562/2006.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la verificările efectuate cu ocazia controalelor la frontiere privind persoanele care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii în cadrul Regulamentului nr. 562/2006</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0095"><NO.P>95.</NO.P><TXT>Prima și a doua întrebare adresate de instanța de trimitere fac de asemenea referire la articolul 21 din Regulamentul nr. 562/2006.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0096"><NO.P>96.</NO.P><TXT>În această privință, din decizia de trimitere reiese că, în timpul călătoriei sale între Estonia și Finlanda, A a navigat la bordul unei ambarcațiuni de agrement în apele internaționale, trecând astfel frontiera maritimă finlandeză.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0097"><NO.P>97.</NO.P><TXT>În această privință, trebuie să arătăm de la bun început că faptul că A a trecut frontiera maritimă finlandeză este neglijabil în măsura în care este vorba în speță despre un cetățean al Uniunii care și‑a exercitat dreptul la liberă circulație între două state membre și că, independent de faptul că a trecut o frontieră internă sau externă, acesta trebuie să dețină o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil la trecerea frontierelor, în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2004/38. Totuși, vom aborda, cu titlu subsidiar și din motive de exhaustivitate, aspectul dacă trebuie să se considere că o persoană în situația lui A trece o frontieră externă a spațiului Schengen în timpul deplasărilor sale între două state membre pentru a stabili dacă Regulamentul nr. 562/2006 se opune unei verificări precum cea la care a fost supus A.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0098"><NO.P>98.</NO.P><TXT>În acest scop, vom examina în prealabil conținutul noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0093" ID="QS0093"/>frontieră maritimă<QUOT.END REF.START="QS0093" CODE="201D" ID="QE0093"/> în sensul articolului 2 punctul 2 din Regulamentul nr. 562/2006.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">a)</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la conținutul noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0094" ID="QS0094"/>frontieră maritimă<QUOT.END REF.START="QS0094" CODE="201D" ID="QE0094"/> în sensul articolului 2 punctul 2 din Regulamentul nr. 562/2006</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0099"><NO.P>99.</NO.P><TXT>În răspunsul său la o întrebare scrisă adresată de Curte, A a indicat că a circulat pe o ambarcațiune de agrement între două state membre care sunt părți la Acordul Schengen, fără a traversa o zonă situată în afara spațiului Schengen<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0070"><P>Astfel, A a explicat că, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0095" ID="QS0095"/>potrivit legislațiilor estoniană și finlandeză, în temeiul normei generale privind întinderea zonelor lor maritime, frontierele maritime Schengen se învecinează între Tallinn (Estonia) și Helsiniki, făcând abstracție de coridorul de liberă navigație maritimă de 11,11 km (respectiv 6 mile × 1,852)<QUOT.END REF.START="QS0095" CODE="201D" ID="QE0095"/>. În ceea ce privește frontiera maritimă finlandeză, A face referire la articolul 5 din Legea nr. 981/1995.</P></NOTE>. În ceea ce privește noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0096" ID="QS0096"/>frontieră maritimă<QUOT.END REF.START="QS0096" CODE="201D" ID="QE0096"/> în sensul articolului 2 punctul 2 din Regulamentul nr. 562/2006, guvernele finlandez și german au susținut că aceasta face referire la limita exterioară a mării teritoriale în sensul articolului 4 din Convenția de la Montego Bay<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0071"><P>Articolul 4 din această convenție prevede că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0097" ID="QS0097"/>[l]imita exterioară a mării teritoriale este linia pe care fiecare punct se află la o distanță egală cu lățimea mării teritoriale din punctul cel mai apropiat al liniei de bază<QUOT.END REF.START="QS0097" CODE="201D" ID="QE0097"/>.</P></NOTE>, în timp ce Comisia a indicat că este vorba<?PAGE NO="22"?> despre o noțiune specifică aplicabilă Regulamentului nr. 562/2006, care nu corespunde în mod necesar noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0098" ID="QS0098"/>frontieră maritimă<QUOT.END REF.START="QS0098" CODE="201D" ID="QE0098"/> astfel cum este definită la articolul 4 din Convenția de la Montego Bay.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0100"><NO.P>100.</NO.P><TXT>Suntem de acord cu Comisia. Astfel, Curtea a statuat că simpla împrejurare că o persoană a trecut un <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0099" ID="QS0099"/>punct de trecere a frontierei<QUOT.END REF.START="QS0099" CODE="201D" ID="QE0099"/>, în sensul articolului 2 punctul 8 din Regulamentul nr. 562/2006, unde s‑a exercitat controlul la frontierele externe impus de regulamentul menționat, nu înseamnă că această persoană a părăsit spațiul Schengen dacă este prezentă încă pe o parte a teritoriului unui stat care face parte din acest spațiu<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0072"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20200205">5 februarie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid (Înrolarea unor marinari în portul Rotterdam)</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑341/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:76">EU:C:2020:76</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0045">45</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Desigur, articolul 2 punctul 2 din Regulamentul nr. 562/2006 definește noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0100" ID="QS0100"/>frontiere externe<QUOT.END REF.START="QS0100" CODE="201D" ID="QE0100"/> ale spațiului Schengen ca vizând, pe de o parte, frontierele terestre și maritime ale statelor membre și, pe de altă parte, printre altele, aeroporturile și porturile maritime, cu condiția să nu fie vorba despre frontiere interne. Totuși, Curtea a statuat că această dispoziție urmărește doar, astfel cum reiese din modul său de redactare, să asimileze anumite aeroporturi și porturi din statele care fac parte din spațiul Schengen frontierelor externe ale acestuia exclusiv, în conformitate cu dispozițiile articolului 77 alineatul (2) litera (b) TFUE, în scopul de a facilita aplicarea concretă a controalelor asupra persoanelor la trecerea frontierelor externe ale spațiului Schengen<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0073"><P>În ceea ce privește noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0101" ID="QS0101"/>ieșire<QUOT.END REF.START="QS0101" CODE="201D" ID="QE0101"/> în sensul articolului 11 din Regulamentul nr. 562/2006, a se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20200205">5 februarie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid (Înrolarea unor marinari în portul Rotterdam)</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑341/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:76">EU:C:2020:76</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0047">47</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0048">48</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Propunerea de regulament al Consiliului de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane [COM(2004) 391 final din <DATE ISO="20040526">26 mai 2004</DATE>, p. 28], potrivit căreia, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0102" ID="QS0102"/>[…] <HT TYPE="ITALIC">în principiu, porturile sunt întotdeauna frontiere externe</HT><QUOT.END REF.START="QS0102" CODE="201D" ID="QE0102"/> în sensul aplicării Regulamentului nr. 562/2006. (Sublinierea noastră.)</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0101"><NO.P>101.</NO.P><TXT>În speță, A a indicat în observațiile sale scrise că a navigat, în cursul unei zile, la bordul unei ambarcațiuni de agrement între Helsinki și Tallinn. Acesta a explicat de asemenea că, la întoarcerea sa, polițiștii de frontieră finlandezi, în acord cu căpitanul, au escortat ambarcațiunea de agrement pe care naviga A până în portul plecării sale din Helsinki, portul de agrement din Katajanoka (Finlanda), situat în centrul orașului Helsinki, precizând că acest din urmă port nu era un <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0103" ID="QS0103"/>punct de trecere a frontierei<QUOT.END REF.START="QS0103" CODE="201D" ID="QE0103"/> în sensul articolului 2 punctul 8 din Regulamentul nr. 562/2006, cu alte cuvinte nu era un <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0104" ID="QS0104"/>punct de trecere autorizat de autoritățile competente pentru trecerea frontierelor externe<QUOT.END REF.START="QS0104" CODE="201D" ID="QE0104"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0102"><NO.P>102.</NO.P><TXT>În această privință, considerăm util să precizăm că, din lista punctelor de trecere a frontierei menționate la articolul 2 punctul 8 din Regulamentul nr. 562/2006, care este întocmită pe baza informațiilor comunicate de Republica Finlanda Comisiei, în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) litera (b) din acest regulament<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0074"><P>Actualizarea listei cu punctele de trecere a frontierei prevăzute la articolul 2 [punctul 8] din [Regulamentul nr. 562/2006] (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="072" PAGE.FIRST="17" DATE.PUB="2015">JO 2015, C 72, p. 17</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>, reiese că, la data relevantă pentru litigiul principal, portul de agrement din Katajanoka nu figura printre <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0105" ID="QS0105"/>posturile de supraveghere a frontierelor maritime care operează ca puncte de trecere pentru navele de agrement<QUOT.END REF.START="QS0105" CODE="201D" ID="QE0105"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0075"><P>Cu toate acestea, din actualizarea listei cu punctele de trecere a frontierei prevăzute la articolul 2 punctul 8 din [Regulamentul 2016/399] (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="484" PAGE.FIRST="30" DATE.PUB="2016">JO 2016, C 484, p. 30</REF.DOC.OJ>), care nu este aplicabilă în speță, reiese că portul Helsinki figurează printre <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0106" ID="QS0106"/>[p]osturi[le] de supraveghere a frontierelor maritime care operează ca puncte de trecere pentru navele de agrement<QUOT.END REF.START="QS0106" CODE="201D" ID="QE0106"/>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0103"><NO.P>103.</NO.P><TXT>Ar rezulta că, în principiu, la data relevantă pentru litigiul principal, A nu ar fi trecut o <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0107" ID="QS0107"/>frontieră externă<QUOT.END REF.START="QS0107" CODE="201D" ID="QE0107"/>, în sensul articolului 2 punctul 2 din Regulamentul nr. 562/2006, cu ocazia deplasării sale între Estonia și Finlanda, ci o <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0108" ID="QS0108"/>frontieră internă<QUOT.END REF.START="QS0108" CODE="201D" ID="QE0108"/>, în sensul articolului 2 punctul 1 din acest regulament. Prin urmare, situația sa și, în consecință, verificările la care a fost supus A de către autoritățile finlandeze ar intra, în principiu, sub incidența articolului 21 din regulamentul<?PAGE NO="23"?> menționat, care privește posibilitatea unui stat membru de a prevedea în legislația sa internă obligația de a deține și de a purta permise și alte documente. Considerăm că această situație nu se regăsește însă în speță, pentru următoarele motive.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">b)</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">O persoană aflată în situația lui A trece o frontieră externă a spațiului Schengen cu ocazia deplasărilor sale între două state membre</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0104"><NO.P>104.</NO.P><TXT>Mai întâi, arătăm că, întrucât A a navigat la bordul unei ambarcațiuni de agrement, situația sa ar trebui să fie reglementată nu de articolul 21 din Regulamentul nr. 562/2006, ci de anexa VI la acesta. Astfel, din articolul 4 alineatul (1) din regulamentul menționat reiese că frontierele externe nu pot fi trecute decât pe la punctele de trecere a frontierei, care trebuie comunicate Comisiei de către statele membre. Articolul 4 din regulamentul menționat prevede totuși, la alineatul (2) litera (c), <HT TYPE="ITALIC">o excepție de la această obligație pentru navele de agrement</HT>. Astfel, potrivit <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0109" ID="QS0109"/>procedurilor generale de verificări a traficului maritim<QUOT.END REF.START="QS0109" CODE="201D" ID="QE0109"/> prevăzute la punctul 3.1 din anexa VI la același regulament, verificarea navelor se efectuează, în principiu, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0110" ID="QS0110"/>în portul de sosire sau de plecare sau într‑o zonă prevăzută în acest scop, situată în imediata apropiere a navei<QUOT.END REF.START="QS0110" CODE="201D" ID="QE0110"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0105"><NO.P>105.</NO.P><TXT>Rezultă că faptul că navele de agrement sunt exceptate de la obligația de a trece frontierele externe pe la punctele de trecere a frontierei notificate Comisiei de statele membre în acest scop nu înseamnă că A nu a trecut o frontieră externă a spațiului Schengen, chiar dacă, astfel cum am arătat la punctul 102 din prezentele concluzii, portul Katajanoka nu figura, la data relevantă pentru litigiul principal, printre punctele de trecere a frontierei pentru acest tip de nave<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0076"><P>A se vedea punctul 100 și nota de subsol 73 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0106"><NO.P>106.</NO.P><TXT>În plus, deși, în principiu, se poate considera că o persoană a trecut frontiera externă a spațiului Schengen din moment ce pe documentele sale de călătorie <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0111" ID="QS0111"/>la intrare<QUOT.END REF.START="QS0111" CODE="201D" ID="QE0111"/> și <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0112" ID="QS0112"/>la ieșire<QUOT.END REF.START="QS0112" CODE="201D" ID="QE0112"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0077"><P>A se vedea în această privință Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20200205">5 februarie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid (Înrolarea unor marinari în portul Rotterdam)</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑341/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:76">EU:C:2020:76</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE> este aplicată o ștampilă care materializează autorizația de intrare sau de ieșire din acest spațiu, faptul că documentele de călătorie ale unei persoane care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii nu sunt ștampilate cu ocazia verificărilor la frontierele externe nu înseamnă că această persoană nu trece o frontieră externă atunci când, precum în speță, aceasta se deplasează între două state membre prin traversarea unei frontiere maritime<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0078"><P>Această interpretare este confirmată de anexa VII la Regulamentul nr. 562/2006, intitulată <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0113" ID="QS0113"/>Dispoziții speciale pentru anumite categorii de persoane<QUOT.END REF.START="QS0113" CODE="201D" ID="QE0113"/>, al cărei punct 8 prevede că, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0114" ID="QS0114"/>[p]rin derogare de la articolele 4 și 7 [din Regulamentul nr. 562/2006], lucrătorii offshore astfel cum sunt definiți la articolul 2 punctul 18a care se întorc în mod regulat pe teritoriul statelor membre pe cale maritimă sau aeriană fără a fi staționat pe teritoriul unei țări terțe nu fac obiectul controalelor sistematice<QUOT.END REF.START="QS0114" CODE="201D" ID="QE0114"/>. Prin urmare, trebuie să se considere că lucrătorii care se întorc pe o instalație offshore situată în apele teritoriale ale unui stat membru au trecut frontierele externe, din moment ce, în caz contrar, nu ar fi fost necesar să fie prevăzută o derogare de la articolele 4 și 7 din acest regulament.</P></NOTE>. Totuși, amintim că faptul că o persoană a trecut o frontieră externă nu înseamnă că aceasta a părăsit spațiul Schengen dacă este prezentă încă pe o parte a teritoriului unui stat care face parte din acest spațiu<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0079"><P>A se vedea în această privință Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20200205">5 februarie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid (Înrolarea unor marinari în portul Rotterdam)</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑341/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:76">EU:C:2020:76</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0045">45</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea în această privință de asemenea punctul 100 și nota de subsol 73 din prezentele concluzii.</P></NOTE>. Prin urmare, constatăm că A a trecut o frontieră externă în sensul Regulamentului nr. 562/2006 cu ocazia deplasării sale între Estonia și Finlanda, fără să fi părăsit însă spațiul Schengen.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="24"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0107"><NO.P>107.</NO.P><TXT>În ceea ce privește verificările la care a fost supus A în cadrul controlului efectuat de polițiștii de frontieră finlandezi, punctul 3.2.5 primul paragraf din anexa VI la Regulamentul nr. 562/2006 prevede, prin derogare de la articolele 4 și 7 din acest regulament<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0080"><P>Considerăm util să subliniem că faptul că punctul 3.2.5 primul paragraf din anexa VI la Regulamentul nr. 562/2006 prevede, prin derogare de la articolele 4 și 7 din acest regulament, o exceptare de la controalele minime la frontierele externe în cazul navigației de agrement demonstrează că se consideră că a fost trecută o frontieră externă în cazul navigației de agrement, din moment ce, în caz contrar, nu ar fi fost necesar să se prevadă o derogare de la articolele 4 și 7 din acest regulament. A se vedea în această privință punctul 107 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, o exceptare de la controalele minime la frontierele externe în cazul navigației la bordul navelor de agrement<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0081"><P>A se vedea articolul 7 alineatele (2) și (6) din Regulamentul nr. 562/2006.</P></NOTE>. Totuși, punctul 3.2.5 al doilea paragraf din această anexă prevede, la rândul său, o excepție de la derogarea prevăzută la paragraful precedent, potrivit căreia, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0115" ID="QS0115"/>cu toate acestea, în funcție de analiza riscurilor legate de imigrația ilegală, […] se efectuează [însă] verificări [la frontieră] asupra persoanelor și/sau percheziții ale navei de agrement<QUOT.END REF.START="QS0115" CODE="201D" ID="QE0115"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0108"><NO.P>108.</NO.P><TXT>În această privință, potrivit observațiilor prezentate de A, călătoria sa a avut loc în cursul unei perioade de risc crescut de imigrație ilegală. Guvernul finlandez arată că, potrivit informațiilor furnizate de Serviciul de supraveghere a frontierelor, riscul de imigrație ilegală a început să crească începând din luna aprilie 2015 și că imigrarea crescuse semnificativ la sfârșitul lunii iulie 2015, atingând maximul în perioada cuprinsă între toamna și sfârșitul anului 2015. Prin urmare, autoritățile finlandeze aveau dreptul să efectueze controale la frontieră atunci când, la <DATE ISO="20150825">25 august 2015</DATE>, A s‑a întors la Helsinki după ce a trecut frontiera maritimă finlandeză. Ținând seama de faptul că excepția prevăzută la punctul 3.2.5 al doilea paragraf din anexa VI la Regulamentul nr. 562/2006 pare să fi fost aplicată de polițiștii de frontieră finlandezi, derogarea de la articolele 4 și 7 din acest regulament nu se aplică.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0109"><NO.P>109.</NO.P><TXT>Prin urmare, ținând seama de faptul că A este cetățean al Uniunii, în temeiul articolului 7 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 562/2006, polițiștii de frontieră finlandezi îl puteau supune pe A <HT TYPE="ITALIC">verificării minime</HT> prevăzute de această dispoziție, care <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0116" ID="QS0116"/>constituie regula pentru persoanele care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0116" CODE="201D" ID="QE0116"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0082"><P>Articolul 7 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 562/2006.</P></NOTE>. Această verificare minimă urmărește să stabilească identitatea persoanelor <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0117" ID="QS0117"/>pe baza producerii sau prezentării documentelor de călătorie<QUOT.END REF.START="QS0117" CODE="201D" ID="QE0117"/> și <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0118" ID="QS0118"/>constă într‑o examinare simplă și rapidă a valabilității<QUOT.END REF.START="QS0118" CODE="201D" ID="QE0118"/> acestor documente.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0110"><NO.P>110.</NO.P><TXT>În această privință, considerăm necesar să subliniem, pe de o parte, că articolul 7 alineatul (2) al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 562/2006 prevede că, în ceea ce privește persoanele care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii, consecințele eventualelor consultări <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0119" ID="QS0119"/>nesistematice<QUOT.END REF.START="QS0119" CODE="201D" ID="QE0119"/> ale bazelor de date naționale și europene <HT TYPE="ITALIC">nu pun în pericol dreptul lor de intrare pe teritoriul statului membru în cauză, astfel cum se prevede prin Directiva 2004/38</HT>. Pe de altă parte, articolul 7 alineatul (6) din Regulamentul nr. 562/2006 prevede că verificările asupra persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii <HT TYPE="ITALIC">se efectuează în conformitate cu Directiva 2004/38</HT><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0083"><P>În această privință, a se vedea observațiile noastre introductive și în special punctul 48 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0111"><NO.P>111.</NO.P><TXT>În consecință, deși polițiștii de frontieră aveau dreptul de a efectua o verificare la frontiera externă finlandeză cu ocazia întoarcerii lui A din Estonia în Finlanda, nu se poate aduce atingere dreptului lui A la liberă circulație, în special dreptului de intrare în sensul articolului 5 alineatele (1) și (4) din Directiva 2004/38. Amintim, în această privință, că Curtea a statuat că<?PAGE NO="25"?> dispozițiile aplicabile spațiului Schengen prevăd expres că ele nu afectează libertatea de circulație a cetățenilor Uniunii și a membrilor de familie ai acestora care îi însoțesc sau care li se alătură, astfel cum este garantată în special de Directiva 2004/38<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0084"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20200618">18 iunie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Ryanair Designated Activity Company</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑754/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:478">EU:C:2020:478</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea în această privință punctul 48 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Concluzie intermediară cu privire la prima și la a doua întrebare preliminară</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0112"><NO.P>112.</NO.P><TXT>Din analiza care precedă reiese că dreptul la liberă circulație a persoanelor nu se opune ca un stat membru să oblige cetățenii Uniunii să dețină un document de călătorie atunci când se deplasează între acest stat membru și un alt stat membru traversând apele internaționale la bordul unei ambarcațiuni de agrement. Deși impunerea unei sancțiuni penale în cazul nerespectării obligației de a deține un document de călătorie nu este, în principiu, incompatibilă cu Directiva 2004/38, trebuie să analizăm și proporționalitatea unei astfel de sancțiuni.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">C.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cu privire la a treia întrebare preliminară</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0113"><NO.P>113.</NO.P><TXT>Cea de a treia întrebare preliminară adresată de instanța de trimitere vizează examinarea proporționalității unui regim de zile‑amendă precum cel prevăzut de Codul penal finlandez în lumina articolului 27 alineatul (2) din Directiva 2004/38. Acest articol privește justificările pentru restricțiile privind libera circulație pentru motive de ordine publică, de siguranță publică sau de sănătate publică. Or, potrivit Curții, faptul de a nu fi îndeplinit formalitățile legale referitoare la accesul, deplasarea și șederea persoanelor nu poate constitui, în sine, o atingere adusă ordinii și siguranței publice<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0085"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20050217">17 februarie 2005</DATE>, <NAME.CASE>Oulane</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑215/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:95">EU:C:2005:95</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0114"><NO.P>114.</NO.P><TXT>Prin urmare, astfel cum am arătat<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0086"><P>A se vedea punctele 83-93 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, regimul penal al zilelor‑amendă în discuție în litigiul principal trebuie analizat nu din perspectiva articolului 27, ci din cea a articolului 36 din Directiva 2004/38.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0115"><NO.P>115.</NO.P><TXT>Prin urmare, considerăm că, pentru ca Curtea să poată oferi instanței de trimitere un răspuns util, care să îi permită să soluționeze litigiul cu care a fost sesizată<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0087"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160913">13 septembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Rendón Marín</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑165/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:675">EU:C:2016:675</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>, a treia întrebare trebuie reformulată în sensul că urmărește să se stabilească în esență dacă articolul 21 alineatul (1) TFUE și articolul 36 din Directiva 2004/38 trebuie interpretate în sensul că cerințele privind eficiența și proporționalitatea sancțiunilor prevăzute de această din urmă dispoziție se opun unui regim penal de zile‑amendă precum cel în discuție în litigiul principal, aplicabil în cazul nerespectării obligației de a deține un document de călătorie la trecerea frontierei, în măsura în care acest regim prevede, pentru o infracțiune minoră, o amendă care se ridică la 20 % din venitul lunar mediu al făptuitorului.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="26"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0116"><NO.P>116.</NO.P><TXT>Modul de redactare a articolului 36 din această directivă este foarte clar: sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate pentru aplicarea directivei menționate trebuie să fie <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0120" ID="QS0120"/>eficiente și proporționale<QUOT.END REF.START="QS0120" CODE="201D" ID="QE0120"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0088"><P>În această privință, trebuie amintit că din Propunerea de directivă reiese că acest articol definește în mod clar principiile care trebuie respectate de sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate pentru aplicarea acestei directive [COM(2001) 257 final, p. 26]. Deși textul articolului 33 din această Propunere de directivă (articolul 36 din Directiva 2004/38) prevedea că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0121" ID="QS0121"/>sancțiunile astfel prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive și trebuie să fie comparabile cu cele pe care statele membre le aplică propriilor resortisanți pentru încălcări ale legii de importanță minoră<QUOT.END REF.START="QS0121" CODE="201D" ID="QE0121"/>, expunerea de motive a propunerii modificate indică totuși că modificarea referitoare la acest articol propusă de Parlamentul European și reținută în documentul final <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0122" ID="QS0122"/>urmărește să rețină ca unice elemente de referință pentru sancțiuni principiile eficacității și proporționalității<QUOT.END REF.START="QS0122" CODE="201D" ID="QE0122"/>. A se vedea amendamentul 90 și considerațiile care stau la baza propunerii modificate, COM(2003) 199 final, p. 10. A se vedea de asemenea Raportul Parlamentului European, Final A5-0009/2003, p. 51.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0117"><NO.P>117.</NO.P><TXT>În această privință, reiese din jurisprudența Curții că principiul proporționalității impune statelor membre să adopte măsuri adecvate pentru realizarea obiectivelor urmărite și care nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea acestora<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0089"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181004">4 octombrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Link Logistik N&amp;N</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑384/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:810">EU:C:2018:810</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Potrivit punctului 41 din această hotărâre, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0123" ID="QS0123"/>[a]cest principiu, care este garantat și la articolul 49 alineatul (3) din [cartă], care prevede că pedepsele nu trebuie să fie disproporționate față de infracțiune, trebuie respectat de statele membre atunci când pun în aplicare dreptul Uniunii, conform articolului 51 alineatul (1) din cartă<QUOT.END REF.START="QS0123" CODE="201D" ID="QE0123"/>. În aceste condiții, considerăm că, în măsura în care, în speță, este vorba despre dreptul la liberă circulație a persoanelor, examinarea proporționalității trebuie să fie mai strictă și să se efectueze în lumina articolului 36 din Directiva 2004/38, întrucât articolul 49 alineatul (3) din cartă se aplică tuturor tipurilor de sancțiuni, într‑un context mult mai larg.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0118"><NO.P>118.</NO.P><TXT>În primul rând, în speță, regimul de zile‑amendă prevăzut de Codul penal finlandez nu trebuie să depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru realizarea obiectivelor urmărite în mod legitim de această reglementare, cu precizarea că, atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare și că inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate în raport cu scopurile vizate<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0090"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170322">22 martie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Euro‑Team și Spirál‑Gép</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑497/15 și C‑498/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:229">EU:C:2017:229</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0119"><NO.P>119.</NO.P><TXT>Amintim că Curtea a indicat deja, în cadrul dreptului de ședere, pe de o parte, că singurul obiectiv al prezentării unei cărți de identitate valabile sau a unui pașaport valabil de către beneficiarii dreptului la liberă circulație este constatarea de către autoritățile naționale a acestui drept și, pe de altă parte, că dacă, în lipsa prezentării acestor documente, persoana interesată este totuși în măsură să își stabilească, fără niciun echivoc, identitatea prin alte mijloace, statul membru gazdă nu poate pune în discuție dreptul său de ședere doar pentru motivul că aceasta nu a prezentat unul dintre documentele menționate mai sus<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0091"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20050217">17 februarie 2005</DATE>, <NAME.CASE>Oulane</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑215/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:95">EU:C:2005:95</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19910305">5 martie 1991</DATE>, <NAME.CASE>Giagounidis</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑376/89</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1991:99">EU:C:1991:99</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0015">15</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0018">18</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea și articolul 5 alineatul (4) din Directiva 2004/38.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0120"><NO.P>120.</NO.P><TXT>În opinia noastră, această jurisprudență, care privește dreptul de ședere al cetățenilor Uniunii, este aplicabilă prin analogie dreptului de intrare al acestor cetățeni, în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2004/38. Această dispoziție urmărește să garanteze că o persoană care beneficiază de dreptul fundamental și individual de liberă circulație pe teritoriul statelor membre poate fi identificată ca atare pentru a facilita exercitarea acestui drept. Astfel, nerespectarea obligației de a deține o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil la intrarea într‑un stat membru, prevăzută la articolul 5 alineatul (1) din această directivă, nu poate fi considerată o infracțiune gravă atunci când obiectivul acestei obligații este atins prin alte mijloace<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0092"><P>În această privință, facem trimitere la articolul 5 alineatul (4) din Directiva 2004/38.</P></NOTE>. Desigur, din decizia de trimitere reiese că, în temeiul articolului 7a din capitolul 17 din Codul penal,<?PAGE NO="27"?> infracțiunea de care se poate face vinovată în mod normal în Finlanda persoana care încalcă o astfel de obligație este considerată <HT TYPE="ITALIC">minoră</HT>. Totuși, în speță, A riscă o pedeapsă de 15 zile‑amendă, cuantumul amenzii fiind de 20 % din venitul lunar net<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0093"><P>Instanța de trimitere arată că, în cursul anului 2014, cuantumul mediu al unei zile‑amendă era de 16,70 euro pentru un venit lunar net de <FT TYPE="NUMBER">1257</FT> de euro.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0121"><NO.P>121.</NO.P><TXT>În al doilea rând, trebuie să se observe că un regim penal de zile‑amendă care ține seama de capacitatea de plată a făptuitorului<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0094"><P>A se vedea articolul 2 din capitolul 17 din Codul penal.</P></NOTE> nu este, în sine, disproporționat<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0095"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190912">12 septembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Maksimovic și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑64/18, C‑140/18, C‑146/18 și C‑148/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:723">EU:C:2019:723</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Totuși, ținând seama de natura și de gravitatea încălcării, care este considerată o infracțiune minoră, impunerea unei amenzi al cărei cuantum se ridică la 20 % din venitul lunar mediu al făptuitorului pentru nerespectarea unei formalități administrative este, în opinia noastră, contrară principiului proporționalității. Această constatare nu poate fi infirmată de faptul, invocat de guvernul finlandez, că instanța poate totuși să decidă să achite inculpatul atunci când, precum în speță, cuantumul unei amenzi este prea ridicat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0122"><NO.P>122.</NO.P><TXT>În speță, din decizia de trimitere reiese că, în pofida faptului că A și‑a dovedit identitatea prin alte mijloace, i‑ar fi putut fi aplicată o amendă în cuantum de <FT TYPE="NUMBER">95250</FT> de euro<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0096"><P>Instanța de trimitere arată că, la momentul săvârșirii infracțiunii, ținând seama de veniturile lui A, cuantumul zilei‑amendă ar fi fost de <FT TYPE="NUMBER">6350</FT> de euro, iar cuantumul total al amenzii ar fi fost de <FT TYPE="NUMBER">95250</FT> de euro. A se vedea nota de subsol 39 din prezentele concluzii.</P></NOTE>. Prin urmare, nu rezultă că această împrejurare a fost luată în considerare la stabilirea cuantumului amenzii<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0097"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20010712">12 iulie 2001</DATE>, <NAME.CASE>Louloudakis</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑262/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2001:407">EU:C:2001:407</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0075">75</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0076">76</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0123"><NO.P>123.</NO.P><TXT>În al treilea rând, eficacitatea regimului de zile‑amendă prevăzut de Codul penal finlandez nu poate fi contestată. Considerăm totuși că aplicarea unei amenzi în cuantum atât de ridicat pentru motivul nerespectării de către un cetățean al Uniunii a unei condiții formale de exercitare a dreptului la liberă circulație depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor urmărite de articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2004/38 și aduce atingere înseși esenței dreptului la liberă circulație conferit în mod direct de tratat<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0098"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20050217">17 februarie 2005</DATE>, <NAME.CASE>Oulane</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑215/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:95">EU:C:2005:95</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190912">12 septembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Maksimovic și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑64/18, C‑140/18, C‑146/18 și C‑148/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:723">EU:C:2019:723</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0045">45</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>, întrucât constituie un obstacol în calea liberei circulații a acestui cetățean.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0124"><NO.P>124.</NO.P><TXT>În consecință, considerăm că acest regim este disproporționat ținând seama de faptul că infracțiunea săvârșită este o infracțiune minoră.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0125"><NO.P>125.</NO.P><TXT>Având în vedere ceea ce precedă, propunem să se răspundă la a treia întrebare că articolul 21 alineatul (1) TFUE și articolul 36 din Directiva 2004/38 trebuie interpretate în sensul că cerințele privind eficiența și proporționalitatea sancțiunilor, prevăzute la această din urmă dispoziție, se opun unui regim de zile‑amendă precum cel în discuție în litigiul principal, aplicabil în cazul nerespectării obligației de a deține un document de călătorie valabil la trecerea frontierei, în măsura în care acest regim prevede, pentru o infracțiune minoră, o amendă care se ridică la 20 % din venitul lunar mediu al făptuitorului.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="28"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">V.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0126"><NO.P>126.</NO.P><TXT>Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Korkein oikeus (Curtea Supremă, Finlanda) după cum urmează:</TXT><P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1)</NO.P><TXT>Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20040429">29 aprilie 2004</DATE> privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE și punctul 3.2.5 din anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20060315">15 martie 2006</DATE> de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 610/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20130626">26 iunie 2013</DATE>, nu se opun aplicării unei reglementări a unui stat membru care impune cetățenilor Uniunii Europene, sub sancțiune penală, obligația de a deține un document de călătorie valabil atunci când părăsesc teritoriul unui stat membru pentru a se deplasa în alt stat membru, traversând apele internaționale la bordul unei ambarcațiuni de agrement.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Articolul 21 alineatul (1) TFUE, articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2004/38 și punctul 3.2.5 din anexa VI la Regulamentul nr. 562/2006, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 610/2013, nu se opun unei reglementări a unui stat membru care impune cetățenilor Uniunii, sub sancțiune penală, obligația de a deține un document de călătorie valabil atunci când se întorc în acest stat membru traversând apele internaționale la bordul unei ambarcațiuni de agrement.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>Articolul 21 alineatul (1) TFUE și articolul 36 din Directiva 2004/38 trebuie interpretate în sensul că cerințele privind eficiența și proporționalitatea sancțiunilor, prevăzute la această din urmă dispoziție, se opun unui regim de zile‑amendă precum cel în discuție în litigiul principal, aplicabil în cazul nerespectării obligației de a deține un document de călătorie valabil la trecerea frontierei, în măsura în care acest regim prevede, pentru o infracțiune minoră, o amendă care se ridică la 20 % din venitul lunar mediu al făptuitorului.</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>