(-1)

Apa nu este un produs comercial ca oricare altul, ci, mai degrabă, un bun comun și un patrimoniu, care trebuie protejat și tratat ca atare, pentru a asigura conservarea ecosistemelor și accesul universal la apă curată.

(-1a)

La 28 iulie 2010, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a recunoscut că dreptul la apă potabilă sigură și curată și la salubritate este un drept al omului esențial pentru o viață normală și pentru exercitarea tuturor drepturilor omului. Ca urmare a succesului inițiativei cetățenești europene din 2014 intitulate „Right2Water” (Dreptul la apă), Comisia a adoptat în 2018 o propunere de revizuire a Directivei privind apa potabilă, iar directiva modificată corespunzătoare a intrat în vigoare la 12 ianuarie 2021. Directiva respectivă stabilește obligația statelor membre de a îmbunătăți accesul la apa destinată consumului uman, bazându-se, printre altele, pe cunoștințele dobândite și pe acțiunile întreprinse în temeiul Directivei 2000/60/CE. Statele membre ar trebui să asigure și eficacitatea dreptului la apă curată și la salubritate prin îmbunătățirea calității apelor de suprafață și subterane.

(1)

Poluarea chimică a apelor de suprafață și a apelor subterane reprezintă o amenințare atât pentru mediul acvatic, cu efecte cum ar fi toxicitatea acută și cronică în organismele acvatice, acumularea de poluanți în ecosistem, dispariția habitatelor și pierderea biodiversității, cât și pentru sănătatea umană. Prin stabilirea unor standarde de calitate a mediului se contribuie la punerea în aplicare a obiectivului ambițios de reducere a poluării la zero pentru un mediu fără substanțe toxice.

(1)

Poluarea chimică a apelor de suprafață și a apelor subterane reprezintă o amenințare atât pentru mediul acvatic, cu efecte cum ar fi toxicitatea acută și cronică în organismele acvatice, acumularea de poluanți în ecosistem, dispariția habitatelor și pierderea biodiversității, cât și pentru sănătatea umană. Prin stabilirea unor standarde de calitate a mediului se contribuie la punerea în aplicare a obiectivului ambițios de reducere a poluării la zero pentru un mediu fără substanțe toxice , unul dintre obiectivele prioritare ale celui de al optulea program de acțiune pentru mediu  (1a) .

(1a)

Potrivit Agenției Europene de Mediu, aproximativ 90 % din suprafața corpurilor de apă subterană se află într-o stare cantitativă bună, aproximativ 75 % din suprafața corpului de apă subterană se află într-o stare chimică bună, 40 % din corpurile de apă de suprafață se află într-o stare ecologică bună sau foarte bună, iar 38 % din corpurile de apă de suprafață se află într-o stare chimică bună; în raportul său din 4 decembrie 2019 intitulat „Mediul european – starea și perspectiva 2020: cunoștințe necesare pentru tranziția către o Europă durabilă” Agenția Europeană de Mediu a constatat că reducerea poluării a îmbunătățit calitatea apei, dar că Uniunea este departe de a atinge o stare ecologică bună pentru toate corpurile de apă până în 2020.

(1b)

Verificarea adecvării Directivei-cadru privind apa („verificarea adecvării”) din 2019 a concluzionat, în evaluarea sa, că următoarea rundă de programe de măsuri va juca un rol esențial pentru a asigura progresele necesare în direcția atingerii obiectivelor de mediu ale Directivei 2000/60/CE până în 2027 și a afirmat că, în prezent, mai mult de jumătate din toate corpurile de apă europene sunt scutite în temeiul Directivei 2000/60/CE, ceea ce complică în mod considerabil sarcina statelor membre de a atinge standardele de calitate a mediului pentru substanțele prioritare în termenul stabilit. În plus, verificarea adecvării a concluzionat că obiectivele de mediu nu au fost atinse în totalitate, în mare parte, din cauza finanțării insuficiente, a punerii în aplicare lente și a unei integrări insuficiente a obiectivelor de mediu în politicile sectoriale, și nu din cauza vreunei deficiențe a legislației.

(1c)

Din cauza factorilor geografici și socioeconomici, unele populații, inclusiv populațiile indigene, sunt mai vulnerabile la poluarea apei. Se preconizează că sectorul minier din Uniunea Europeană va înregistra o creștere pentru a asigura dezvoltarea industriei cu zero emisii nete. Așa cum s-a menționat în raportul nr. 09/2021 al Agenției Europene de Mediu  (1a) , sectorul minier are un impact direct asupra calității și cantității apei. În consecință, este necesar să se pună în aplicare mai bine cadrele legislative existente și să se planifice și să se controleze utilizarea și evacuarea apei și în cadrul operațiunilor miniere.

(1d)

Multe teritorii din Uniune întâmpină dificultăți majore și crescânde în ceea ce privește apa. Secetele grave și persistente din ultimii ani, în special în regiunile mediteraneene, pun în pericol producția agricolă și provoacă un declin semnificativ al rezervelor de suprafață și subterane de apă  (1a) .

(1e)

Apa este un bun public în beneficiul tuturor, care, fiind o resursă naturală esențială de neînlocuit și indispensabilă vieții, trebuie să fie atent examinată din perspectiva sa socială, economică și de mediu. Atât schimbările climatice, inclusiv frecvența crescută a dezastrelor naturale și a fenomenelor meteorologice extreme, cât și degradarea biodiversității afectează calitatea și cantitatea apei, ducând la presiuni asupra sectoarelor dependente de disponibilitatea apei, în special asupra agriculturii.

(1f)

Deși în raportul său din 2018 intitulat „European waters – assessment of status and pressures” (Apele europene – evaluarea stării și a presiunilor), Agenția Europeană de Mediu (AEM) a identificat anumite practici agricole ca obstacole în calea atingerii unei stări chimice bune a apelor subterane din Uniune, pentru că duc la poluarea cu nitrați și pesticide, în Uniune s-a observat o scădere constantă a utilizării îngrășămintelor minerale și a surplusului de nutrienți în ultimele decenii  (1a) . Alte surse semnificative de poluare sunt deversările care nu sunt conectate la un sistem de canalizare, siturile contaminate sau siturile industriale abandonate.

(1g)

Starea bună a corpurilor de apă și gestionarea eficientă a resurselor de apă reprezintă o prioritate pentru agricultură, deoarece fermierii se bazează pe apă pentru a-și desfășura activitatea și, ca atare, au un interes legitim în utilizarea sustenabilă a unor astfel de resurse.

(1h)

Pentru a facilita tranziția către un sector agricol mai sustenabil și mai productiv, rezilient la constrângerile legate de apă, ar trebui instituite stimulente pentru ca fermierii să îmbunătățească gestionarea apei și modernizarea sistemelor și tehnicilor de irigare.

(1i)

Folosirea pesticidelor poate afecta grav calitatea apei și cantitatea de apă disponibilă pentru uzul agricol, având un impact negativ asupra biodiversității acvatice și terestre. Prin urmare, este oportun să se monitorizeze impactul, precum și evoluția ecotoxicologică ale pesticidelor și metaboliților acestora în cadrul corpurilor de apă.

(1j)

Este esențial să se ia în considerare eforturile depuse până în prezent în sectoare precum agricultura, în care a fost deja posibilă reducerea contaminării fitosanitare cu 14 % în comparație cu perioada 2015-2017 și cu 26 % dacă avem în vedere poluanții cei mai nocivi. Prin urmare, cifrele indică o reducere continuă a utilizării și a riscului substanțelor chimice, 2020 fiind al doilea an consecutiv în care s-a înregistrat o reducere semnificativă a utilizării pesticidelor, în special a celor mai periculoase  (1a) .

(1k)

Poluarea chimică a apelor de suprafață și subterane reprezintă, de asemenea, o amenințare pentru agricultură prin limitarea disponibilității apei adecvate pentru irigarea culturilor și prin agravarea deficitului de apă. Așadar, Uniunea și statele membre ar trebui să sporească sprijinul acordat cercetării și inovării pentru a implementa rapid soluții de combatere a deficitului de ape de suprafață și de ape subterane și a poluării lor, inclusiv digitalizarea, agricultura de precizie, irigațiile optimizate și modernizarea irigațiilor și o utilizare circulară a resurselor, pentru o mai bună gestionare a apei rezistentă la schimbările climatice și o aplicare mai bine direcționată a pesticidelor și îngrășămintelor pentru culturi, alternative mai puțin poluante și mai sigure la factorii de producție agricolă, soiuri de recolte mai rezistente și mai eficiente din punct de vedere nutritiv și o utilizare sporită a apelor reziduale tratate pentru irigațiile agricole. Acest lucru ar trebui să contribuie la realizarea unui sistem alimentar al Uniunii sustenabil și rezilient, reducând în același timp poluarea difuză cauzată de agricultură și nevoia de captare în scopuri agricole.

(2a)

În încercarea de a atinge un nivel ridicat de protecție a mediului și în punerea în aplicare a Planului de acțiune privind reducerea la zero a poluării, Uniunea ar trebui să țină seama de diversitatea situațiilor din diferitele regiuni ale Uniunii, de impactul asupra securității alimentare, a producției alimentare și a accesibilității prețurilor alimentelor, precum și de o alimentație sănătoasă și sustenabilă.

(3a)

Obiectivele de a atinge o „stare bună a corpurilor de apă” și de a asigura disponibilitatea apei sunt transversale și adesea nu sunt urmărite într-un mod suficient de coerent. Buna gestionare a apei ar trebui integrată în toate politicile Uniunii privind sectoarele consumatoare de apă.

(3b)

Verificarea adecvării a arătat că este necesară o mai bună integrare a obiectivelor legate de apă în politica agricolă. Noua PAC a introdus măsuri pentru o gestionare mai sustenabilă a apei. Pentru a avea o mai mare coerență între politica agricolă și politica în domeniul apei, statele membre ar trebui să valorifice pe deplin oportunitățile disponibile în cadrul noii PAC și să integreze pe deplin aspectele legate de apă în planurile lor strategice, inclusiv utilizarea sistemelor de cunoștințe și inovare în agricultură (AKIS), și să faciliteze dezvoltarea serviciilor de consiliere în vederea promovării celor mai bune practici privind gestionarea apei.

(4)

Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (45) stabilește un cadru pentru protejarea apelor interioare de suprafață, a apelor de tranziție, a apelor de coastă și a apelor subterane. Cadrul în chestiune implică identificarea substanțelor prioritare dintre cele care prezintă un risc semnificativ pentru mediul acvatic, sau prin intermediul mediului acvatic, la nivelul Uniunii. Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului (46) stabilește standarde de calitate a mediului (SCM-uri) la nivelul Uniunii pentru cele 45 de substanțe prioritare care figurează pe lista din anexa X la Directiva 2000/60/CE și pentru alți opt poluanți care erau deja reglementați la nivelul Uniunii înainte de introducerea anexei X prin Decizia 2455/2001/CE a Parlamentului European și a Consiliului (47). Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului (48) stabilește standarde de calitate a apelor subterane la nivelul Uniunii pentru nitrați și pentru substanțele active din pesticide, precum și criterii pentru stabilirea valorilor-prag naționale pentru alți poluanți ai apelor subterane. Directiva menționată stabilește, de asemenea, o listă minimală cu 12 poluanți și indicatorii aferenți pentru care statele membre trebuie să aibă în vedere stabilirea unor astfel de valori-prag naționale. Standardele de calitate a apelor subterane sunt stabilite în anexa I la Directiva 2006/118/CE.

(4)

Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (45) stabilește un cadru pentru protejarea apelor interioare de suprafață, a apelor de tranziție, a apelor de coastă și a apelor subterane. Cadrul în chestiune implică identificarea substanțelor prioritare dintre cele care prezintă un risc semnificativ pentru mediul acvatic, sau prin intermediul mediului acvatic, la nivelul Uniunii. Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului (46) stabilește standarde de calitate a mediului (SCM-uri) la nivelul Uniunii pentru cele 45 de substanțe prioritare care figurează pe lista din anexa X la Directiva 2000/60/CE și pentru alți opt poluanți care erau deja reglementați la nivelul Uniunii înainte de introducerea anexei X prin Decizia 2455/2001/CE a Parlamentului European și a Consiliului (47). Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului (48) stabilește standarde de calitate a apelor subterane la nivelul Uniunii pentru nitrați și pentru substanțele active din pesticide, precum și criterii pentru stabilirea valorilor-prag naționale pentru alți poluanți ai apelor subterane. Directiva menționată stabilește, de asemenea, o listă minimală cu 12 poluanți și indicatorii aferenți pentru care statele membre trebuie să stabilească astfel de valori-prag naționale. Standardele de calitate a apelor subterane sunt stabilite în anexa I la Directiva 2006/118/CE.

(4a)

Statele membre ar trebui să se asigure că poluarea prin deversarea, emisia sau pierderea de substanțe periculoase prioritare încetează sau este eliminată treptat într-un termen adecvat și, în orice caz, nu mai târziu de 20 ani de la includerea unei anumite substanțe prioritare ca fiind periculoasă în partea A din anexa I la Directiva 2008/105/CE. Calendarul respectiv ar trebui să se aplice fără a aduce atingere aplicării unor termene mai stricte în orice alt act legislativ aplicabil al Uniunii.

(5)

Eventuala includere de substanțe în anexa X la Directiva 2000/60/CE sau în anexa I sau II la Directiva 2006/118/CE se bazează pe o evaluare a riscului prezentat de substanțele în cauză pentru oameni și pentru mediul acvatic. Componentele-cheie ale acestei evaluări sunt cunoașterea concentrațiilor în mediu ale substanțelor, inclusiv informațiile colectate din monitorizarea listei de supraveghere, și cunoașterea (eco)toxicologiei substanțelor, precum și a persistenței, bioacumulării, carcinogenității, mutagenicității, toxicității pentru reproducere și potențialului lor de perturbare a sistemului endocrin.

(5)

Eventuala includere de substanțe în anexa X la Directiva 2000/60/CE sau în anexa I sau II la Directiva 2006/118/CE se bazează pe o evaluare a riscului prezentat de substanțele în cauză pentru oameni și pentru mediul acvatic. Componentele-cheie ale acestei evaluări sunt cunoașterea concentrațiilor în mediu ale substanțelor, inclusiv informațiile colectate din monitorizarea listei de supraveghere, și cunoașterea (eco)toxicologiei substanțelor, precum și a persistenței, bioacumulării, toxicității, mobilității, carcinogenității, mutagenicității, toxicității pentru reproducere și potențialului lor de perturbare a sistemului endocrin.

(7)

Se impune o combinație de măsuri de control la sursă și la punctul de evacuare pentru gestionarea eficace a majorității poluanților de-a lungul ciclului lor de viață, inclusiv, după caz, la conceperea, autorizarea sau aprobarea substanțelor chimice, la controlul emisiilor în cursul producerii și al utilizării sau al altor procese și la manipularea deșeurilor. Prin stabilirea de standarde de calitate noi sau mai stricte pentru corpurile de apă se asigură, așadar, complementaritatea și coerența cu alte acte legislative ale Uniunii care abordează sau ar putea aborda problema poluării în una sau mai multe dintre respectivele etape și printre care se numără Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (49), Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (50), Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (51), Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European și al Consiliului (52), Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului (53), Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului (54), Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (55) și Directiva 91/271/CEE a Consiliului (56).

(7)

Se impune o combinație de măsuri de control la sursă și la punctul de evacuare pentru gestionarea eficace a majorității poluanților de-a lungul ciclului lor de viață, inclusiv, după caz, la conceperea, autorizarea sau aprobarea substanțelor chimice, la controlul emisiilor în cursul producerii și al utilizării sau al altor procese și la manipularea deșeurilor. Prin stabilirea de standarde de calitate noi sau mai stricte pentru corpurile de apă se asigură, așadar, complementaritatea și coerența cu alte acte legislative ale Uniunii care abordează sau ar trebui să abordeze problema poluării în una sau mai multe dintre respectivele etape și printre care se numără Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (49), Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (50), Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (51), Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European și al Consiliului (52), Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului (53), Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului (54), Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (55) și Directiva 91/271/CEE a Consiliului (56). Pentru ca statele membre să atingă obiectivele de mediu prevăzute la articolul 4 din Directiva 2000/60/CE în cel mai bun și cel mai eficient mod posibil din punctul de vedere al costurilor, acestea ar trebui să se asigure, la stabilirea programelor lor de măsuri, că măsurile de control al surselor sunt prioritare față de măsurile de la punctul de evacuare și că măsurile respective sunt în conformitate cu legislația sectorială relevantă a Uniunii privind poluarea. În cazul în care există riscul ca măsurile de control la sursă să nu reușească să asigure o stare bună a corpurilor de apă, ar trebui aplicate măsuri la punctul de evacuare. Comisia ar trebui să elaboreze orientări privind cele mai bune practici pentru măsurile de control la sursă și a complementarității măsurilor la punctul de evacuare.”

(7a)

Poluarea apei este în principal rezultatul activităților industriale și agricole, al deversărilor de ape reziduale și al scurgerilor urbane, inclusiv al apelor pluviale. În acțiunile lor, Comisia și statele membre ar trebui să acorde prioritate măsurilor de reducere a poluării la sursă, precum și asigurării respectării acestora. În acest scop, ar trebui asigurată coerența între toate actele legislative ale Uniunii și cele naționale care abordează emisiile poluante la sursă, pentru a reduce poluarea la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare sănătății și ecosistemelor naturale.

(7b)

Pentru a se asigura că legislația menită să prevină poluarea apelor de suprafață și a apelor subterane este actualizată în raport cu ritmul în evoluție rapidă de apariție a substanțelor chimice noi și emergente care au potențialul, ca poluanți, de a genera pericole semnificative pentru sănătatea umană și pentru mediul acvatic, ar trebui întărite mecanismele de politică pentru detectarea și evaluarea acestor substanțe care prezintă noi motive de îngrijorare. În această privință, ar trebui concepută o abordare care să permită monitorizarea și analizarea unui număr suplimentar de astfel de substanțe sau grupuri de substanțe de pe listele de supraveghere pentru apele de suprafață și apele subterane. Substanțele sau grupul de substanțe care urmează să fie incluse pe lista de supraveghere ar trebui să se selecteze dintre substanțele care, conform informațiilor disponibile, ar putea prezenta un risc semnificativ la nivelul Uniunii pentru sau prin mediul acvatic și pentru care datele de monitorizare sunt insuficiente. Nu ar trebui limitat numărul de astfel de substanțe sau grupuri de substanțe care trebuie monitorizate și analizate în cadrul listelor de supraveghere pentru apele de suprafață și apele subterane.

(8)

Conform noilor cunoștințe științifice, câțiva alți poluanți care se găsesc în corpurile de apă, pe lângă cei deja reglementați, prezintă un risc semnificativ. Prin monitorizarea voluntară a substanțelor perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (PFAS) și a produselor farmaceutice din apele subterane a fost identificată o problemă deosebită. Prezența PFAS a fost detectată în peste 70 % din punctele de măsurare a apelor subterane din Uniune, iar pragurile naționale existente sunt clar depășite într-un număr considerabil de locuri, substanțele farmaceutice fiind des întâlnite de asemenea. În ceea ce privește apele de suprafață, acidul perfluoroctansulfonic și derivații săi figurează deja pe lista substanțelor prioritare, dar în prezent se recunoaște că și alți PFAS prezintă riscuri. Prin monitorizarea listei de supraveghere, prevăzută la articolul 8b din Directiva 2008/105/CE, s-a confirmat existența, în apele de suprafață, a unui risc din partea unei serii de substanțe farmaceutice, care ar trebui adăugate, așadar, pe lista substanțelor prioritare.

(8)

Conform noilor cunoștințe științifice, câțiva alți poluanți care se găsesc în corpurile de apă, pe lângă cei deja reglementați, prezintă un risc semnificativ. Prin monitorizarea voluntară a substanțelor perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (PFAS) și a produselor farmaceutice din apele subterane a fost identificată o problemă deosebită. Prezența PFAS a fost detectată în peste 70 % din punctele de măsurare a apelor subterane din Uniune, iar pragurile naționale existente sunt clar depășite într-un număr considerabil de locuri, substanțele farmaceutice fiind des întâlnite de asemenea. Un subset de PFAS specifice, precum și din totalul PFAS ar trebui, prin urmare, să figureze pe lista poluanților din apele subterane. În ceea ce privește apele de suprafață, acidul perfluoroctansulfonic și derivații săi figurează deja pe lista substanțelor prioritare, dar în prezent se recunoaște că și alți PFAS prezintă riscuri. Un subset de PFAS specifice, precum și din totalul PFAS, ar trebui, prin urmare, să fie adăugat pe lista substanțelor prioritare. În vederea asigurării unei abordări armonizate și a unor condiții de concurență echitabile în Uniune, Comisiei ar trebui să i delege competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE pentru a modifica anexa I la Directiva 2006/118/CE prin adoptarea unui standard de calitate pentru totalul PFAS. Prin monitorizarea listei de supraveghere, prevăzută la articolul 8b din Directiva 2008/105/CE, s-a confirmat și existența, în apele de suprafață, a unui risc din partea unei serii de substanțe farmaceutice, care ar trebui adăugate, așadar, pe lista substanțelor prioritare.

(8a)

Glifosatul este erbicidul cel mai frecvent utilizat în Uniune în scopuri agricole. Ca substanță activă, acesta a ridicat motive serioase de îngrijorare în ceea ce privește impactul său asupra sănătății umane și a toxicității acvatice. În decembrie 2022, Comisia a decis să acorde o prelungire temporară a autorizației de introducere pe piață a glifosatului pentru încă un an, în așteptarea reevaluării substanței active de către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, prevăzută în iulie 2023. Cu toate acestea, diverse studii științifice recente  (1a) recomandă ca, pentru toate corpurile de apă de suprafață, să fie luat în considerare un standard de calitate a mediului (SCM) mai mic de 0,1  μg/l, pe baza toxicității glifosatului, a acidului aminometilfosfonic (AMPA) și a erbicidelor pe bază de glifosat pentru mediul acvatic. Având în vedere evaluările în curs efectuate de autoritățile de reglementare competente din Uniune și rezultatele științifice ale studiilor în domeniu privind impactul glifosatului asupra mediului acvatic, precum și în scopul asigurării unei stări chimice bune a majorității apelor Uniunii, pe baza principiului precauției, ar trebui adoptat un SCM-MA comun și unificat pentru apele interioare de suprafață și, separat, pentru alte ape de suprafață în ceea ce privește glifosatul.

(8b)

Atrazina este un erbicid utilizat pentru buruienile cu frunze late și pentru iarba anuală din culturile de cereale. Utilizarea atrazinei în produsele de protecție a plantelor nu mai este autorizată în Uniune în temeiul Deciziei 2004/248/CE a Comisiei  (1a) . Atrazina s-a dovedit a fi un perturbator endocrin, cu dovezi că interferează cu reproducerea și dezvoltarea și că ar putea fi o cauză a cancerului. Agenția Europeană de Mediu, care a evaluat pesticidele în raport cu efectul sau cu pragurile de calitate între 2013 și 2020, a constatat că au fost detectate depășiri ale unuia sau mai multor pesticide, în principal depășiri ale atrazinei și ale metaboliților acesteia, cu procentaje între 4 % și 11 % între punctele de monitorizare a apelor subterane. Având în vedere prezența sa persistentă în apele de suprafață și subterane ale Uniunii și pentru a se asigura că valorile-limită pentru atrazină nu depășesc SCM-urile totale pentru pesticide și metaboliți, valoarea-prag pentru atrazină din anexa I la Directiva 2008/105/CE ar trebui ajustată, de asemenea, în conformitate cu valoarea-prag pentru aceeași substanță stabilită în Directiva (UE) 2020/2184  (1b) .

(8c)

Potrivit SCHEER  (1a) și EMA  (1b) , standardul generic de calitate de 0,1  μg/L și 0,5 μg/l pentru apele subterane, sugerat pentru fiecare pesticid în parte și, respectiv, pentru suma tuturor pesticidelor, așa cum se specifică în Directiva 2006/118/CE, a fost stabilit în anii 1980, pe baza sensibilității chimico-analitice disponibile la momentul respectiv. Valoarea implicită de 0,1  μg/l pentru pesticidele individuale nu s-a dovedit a fi suficientă pentru protejarea sănătății umane și a ecosistemului apelor subterane și este uneori semnificativ mai mare în comparație cu valorile-prag pentru multe pesticide și fungicide de pe lista substanțelor prioritare din anexa I la Directiva 2008/105/CE. Având în vedere și avizul SCHEER potrivit căruia nicio valoare-prag pentru apele subterane nu ar trebui să fie mai mare decât SCM-urile pentru apele de suprafață, Comisia ar trebui să revizuiască valorile-prag pentru fiecare pesticid și suma tuturor pesticidelor, inclusiv pentru metaboliți, din anexa I la Directiva 2006/118/CE prin aplicarea unor metode analitice moderne și prin compararea acestora cu cele mai bune cunoștințe toxicologice disponibile. În așteptarea acestei revizuiri și în conformitate cu abordarea precaută exprimată de furnizorii de apă potabilă în Memorandumul european privind apele subterane  (1c) , ar trebui stabilite valori-limită intermediare, pe baza celor mai bune cunoștințe științifice disponibile.

(8d)

Bisfenolul A ar trebui tratat ca substanță periculoasă prioritară și ar trebui adăugat pe lista din anexa I la Directiva 2008/105/CE. Rapoartele științifice arată că și bisfenolii, alții decât bisfenolul A, și-au dovedit potențialul de perturbare a sistemului endocrin, iar amestecurile acestor bisfenoli prezintă un risc ecotoxicologic. Având în vedere că aceste constatări științifice ridică semne de întrebare cu privire la utilizarea în condiții de siguranță a alternativelor la bisfenoli care ar putea avea un impact negativ asupra sănătății umane și asupra mediului, Comisia ar trebui să stabilească un parametru „total de bisfenoli” și un SCM adecvat pentru totalul bisfenolilor.

(8e)

Potrivit Agenției Europene pentru Medicamente (EMA)  (1a) , ecosistemele de apă subterană sunt fundamental diferite și, prin urmare, pot fi mai vulnerabile la factori de stres decât ecosistemele de apă de suprafață, deoarece nu au capacitatea de a se recupera în urma perturbărilor. Prin urmare, ar trebui aplicată o abordare precaută atunci când se stabilesc valori-prag pentru apele subterane în scopul de a proteja sănătatea umană, ecosistemele de apă subterană și ecosistemele dependente de apele subterane. În conformitate cu recomandările EMA, ca urmare a acestei vulnerabilități, valorile-prag aplicabile apelor subterane ar trebui, în mod normal, să fie de 10 ori mai mici decât valorile-prag corespunzătoare pentru apele de suprafață. Cu toate acestea, în cazul în care poate fi stabilit riscul real pentru ecosistemele de apă subterană, ar putea fi util să se stabilească valori-prag pentru apele subterane la un nivel diferit.

(9a)

În conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii, statele membre au obligația să identifice apele afectate și cele expuse riscului, să desemneze zonele vulnerabile la nitrați, să elaboreze programe de acțiune și să pună în aplicare măsurile relevante. În acest sens, trebuie îmbunătățită în continuare armonizarea măsurilor de control și a sistemelor de măsurare a calității apei între statele membre, astfel încât să se permită standarde armonizate în întreaga Uniune, care să facă posibilă comparabilitatea între statele membre, evitându-se astfel problemele de concurență în sectorul agricol european, care duc la perturbări ale pieței interne.

(10)

S-a exprimat îngrijorarea că prezența microorganismelor rezistente la antimicrobiene și a genelor de rezistență la antimicrobiene în mediul acvatic riscă să ducă la dezvoltarea rezistenței la antimicrobiene, dar nu a avut loc o monitorizare extinsă. Genele relevante de rezistență la antimicrobiene ar trebui, de asemenea, să fie incluse pe listele de supraveghere a apelor de suprafață și subterane, urmând a fi monitorizate de îndată ce se elaborează metode de monitorizare potrivite. Această cerință corespunde „Planului de acțiune european «O singură sănătate» (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene”, adoptat de Comisie în iunie 2017, și Strategiei farmaceutice pentru Europa, care abordează, de asemenea, această preocupare.

(10)

Se estimează că, în 2019, în întreaga lume, între 900 000 și 1,7 milioane de decese au fost atribuite infecțiilor cu rezistență antimicrobiană (RAM)  (1a) . În același timp, s-a exprimat îngrijorarea că prezența microorganismelor rezistente la antimicrobiene și a genelor de rezistență la antimicrobiene în mediul acvatic riscă să ducă la dezvoltarea rezistenței la antimicrobiene, dar nu a avut loc o monitorizare extinsă. Genele relevante de rezistență la antimicrobiene ar trebui, de asemenea, să fie incluse pe listele de supraveghere a apelor de suprafață și subterane, urmând a fi monitorizate de îndată ce se elaborează metode de monitorizare potrivite. Această cerință corespunde „Planului de acțiune european «O singură sănătate» (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene”, adoptat de Comisie în iunie 2017, și Strategiei farmaceutice pentru Europa, care abordează, de asemenea, această preocupare.

(10a)

Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1729 a Comisiei de abrogare a Deciziei de punere în aplicare 2013/652/UE stabilește cadrul pentru obținerea de date comparabile și fiabile privind rezistența la antimicrobiene în Uniunea Europeană, inclusiv prin monitorizarea apelor uzate din abatoare ca vehicul potențial al bacteriilor rezistente la antibiotice și, prin urmare, o posibilă cale de contaminare a mediului. Au fost găsite bacterii rezistente la antibiotice în apa deversată de abatoare.

(10b)

S-au exprimat îngrijorări în legătură cu riscul prezentat de sulfați și xantați în mediul acvatic. Sulfații afectează nu doar calitatea apei potabile, ci și ciclurile materiale ale carbonului, azotului și fosforului. Printre altele, acest lucru crește cantitatea de nutrienți din corpurile de apă și, prin urmare, creșterea plantelor și a algelor și, de asemenea, crește cantitatea de nutrienți pentru organismele acvatice și duce la o scădere a oxigenului în apă. Sulfații și produsele lor de degradare, în special sulfura, în anumite condiții, pot avea un efect toxic asupra vieții acvatice. Rezultatele testelor standard indică faptul că unii xantați și produșii lor de degradare sunt toxici pentru nevertebratele acvatice și speciile de pești și că se pot bioacumula. Sulfații sunt deja enumerați ca poluanți pentru apele subterane, dar monitorizarea efectuată nu a fost suficientă. Din acest motiv, sulfații ar trebui incluși pe listele de supraveghere a apelor de suprafață și subterane. Xantații ar trebui incluși pe lista de supraveghere a apelor de suprafață.

(10c)

Substanțe precum microplasticele prezintă un risc clar pentru sănătatea publică și pentru mediu, dar și pentru activitățile de bază, cum ar fi dezvoltarea agriculturii. Prezența unor astfel de substanțe și a altor particule poate avea implicații nu numai asupra apei pentru animale și culturi, ci și asupra fertilității solului, compromițând astfel sănătatea și buna dezvoltare a culturilor actuale și viitoare  (1a) .

(11)

Având în vedere conștientizarea crescândă a relevanței amestecurilor și, prin urmare, a monitorizării bazate pe efecte pentru determinarea stării chimice și având în vedere că există deja metode suficient de solide de monitorizare bazată pe efecte pentru substanțele estrogene, statele membre ar trebui să aplice astfel de metode pentru a evalua efectele cumulative ale substanțelor estrogene în apele de suprafață pe o perioadă de cel puțin doi ani. Se va putea efectua astfel o comparație a rezultatelor bazate pe efecte cu rezultatele obținute prin metode convenționale de monitorizare a celor trei substanțe estrogene care figurează pe lista din anexa I la Directiva 2008/105/CE. Această comparație va fi utilizată pentru a se stabili dacă metodele de monitorizare bazate pe efecte pot fi utilizate ca metode de depistare fiabile. Utilizarea unor astfel de metode de screening ar avea avantajul de a permite includerea efectelor tuturor substanțelor estrogene cu efecte similare, nu doar a celor care figurează pe lista din anexa I la Directiva 2008/105/CE. Definiția SCM-urilor din Directiva 2000/60/CE ar trebui modificată pentru a se asigura că aceasta poate include, în viitor, și valorile declanșatoare care ar putea fi stabilite pentru evaluarea rezultatelor monitorizării bazate pe efecte.

(11)

Metodele actuale și convenționale de monitorizare a stării chimice a corpurilor de apă nu pot, în general, să determine impactul amestecurilor complexe de substanțe chimice asupra calității apei. Având în vedere conștientizarea crescândă a relevanței amestecurilor și, prin urmare, a monitorizării bazate pe efecte pentru determinarea stării chimice și având în vedere că există deja metode suficient de solide de monitorizare bazată pe efecte pentru substanțele estrogene, statele membre ar trebui să aplice astfel de metode pentru a evalua efectele cumulative ale substanțelor estrogene în apele de suprafață pe o perioadă de cel puțin doi ani. Se va putea efectua astfel o comparație a rezultatelor bazate pe efecte cu rezultatele obținute prin metode convenționale de monitorizare a celor trei substanțe estrogene care figurează pe lista din anexa I la Directiva 2008/105/CE. Această comparație ar trebui inclusă într-un raport de evaluare publicat de Comisie, în care aceasta stabilește dacă metodele de monitorizare bazate pe efecte oferă date solide și precise și pot fi utilizate ca metode de depistare fiabile. Utilizarea unor astfel de metode de screening ar avea avantajul de a permite includerea efectelor tuturor substanțelor estrogene cu efecte similare, nu doar a celor care figurează pe lista din anexa I la Directiva 2008/105/CE . Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate de completare a Directivei 2008/105/CE pentru a stabili modalități prin care statele membre să utilizeze metode bazate pe efecte cu scopul de a efectua monitorizarea pentru a evalua și prezența altor substanțe în corpurile de apă, anticipând o posibilă stabilire în viitor a unor valori declanșatoare bazate pe efecte . Definiția SCM-urilor din Directiva 2000/60/CE ar trebui modificată pentru a se asigura că aceasta poate include, în viitor, și valorile declanșatoare care ar putea fi stabilite pentru evaluarea rezultatelor monitorizării bazate pe efecte.

(11a)

Ar trebui stabilite valori-limită mai stricte în cazul în care standardele de calitate a apelor subterane ar putea duce la neîndeplinirea obiectivelor de mediu ale Directivei 2000/60/CE pentru corpurile de apă în cauză, astfel cum se prevede în Directiva 2006/118/CE. Această cerință în temeiul Directivei 2006/118/CE ar trebui extinsă în continuare pentru a proteja mai bine siturile vulnerabile împotriva poluării.

(12)

Concluzia evaluării legislației Uniunii în domeniul apei (58) (denumită în continuare „evaluarea”) a fost că s-ar putea accelera procesul de identificare și includere pe listă a poluanților care afectează apele de suprafață și apele subterane și de stabilire a unor standarde de calitate pentru aceștia sau de revizuire a standardelor existente în lumina noilor cunoștințe științifice. Dacă sarcinile menționate ar fi îndeplinite de Comisie, și nu în cadrul procedurii legislative ordinare, astfel cum se prevede în prezent la articolele 16 și 17 din Directiva 2000/60/CE și la articolul 10 din Directiva 2006/118/CE, s-ar putea îmbunătăți funcționarea mecanismelor listelor de supraveghere pentru apele de suprafață și apele subterane, în special în ceea ce privește momentul includerii pe listă și numărul de ordine în listă, activitatea de monitorizare și evaluare a rezultatelor, s-ar putea consolida legăturile dintre mecanismul listei de supraveghere și revizuirile listelor de poluanți și s-ar putea ține seama mai prompt de progresele științifice în cadrul modificărilor listelor de poluanți . Prin urmare, dat fiind că este necesar ca listele de poluanți și SCM-urile aferente să fie modificate cu promptitudine în lumina noilor cunoștințe științifice și tehnice, Comisiei ar trebui să i se delege competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE pentru a modifica anexa I la Directiva 2008/105/CE în ceea ce privește lista substanțelor prioritare și SCM-urile aferente prevăzute în partea A din anexa respectivă și pentru a modifica anexa I la Directiva 2006/118/CE în ceea ce privește lista poluanților apelor subterane și standardele de calitate prevăzute în anexa respectivă. În acest context, Comisia ar trebui să țină seama de rezultatele monitorizării substanțelor care figurează pe listele de supraveghere a apelor de suprafață și a apelor subterane. În consecință, ar trebui eliminate articolele 16 și 17 din Directiva 2000/60/CE și anexa X la directiva respectivă, precum și articolul 10 din Directiva 2006/118/CE.

(12)

Concluzia evaluării legislației Uniunii în domeniul apei (58) (denumită în continuare „evaluarea”) a fost că s-ar putea accelera procesul de identificare și includere pe listă a poluanților care afectează apele de suprafață și apele subterane și de stabilire a unor standarde de calitate pentru aceștia sau de revizuire a standardelor existente în lumina noilor cunoștințe științifice. Prin urmare, în cadrul oricărei revizuiri viitoare a anexei I la Directiva 2008/105/CE în ceea ce privește lista substanțelor prioritare și SCM-urile corespunzătoare prevăzute în partea A din anexa respectivă și în anexa I la Directiva 2006/118/CE, ar trebui îmbunătățită funcționarea mecanismelor listelor de supraveghere pentru apele de suprafață și apele subterane, în special în ceea ce privește momentul includerii pe listă și numărul de ordine în listă, activitatea de monitorizare și evaluare a rezultatelor, legăturile dintre mecanismul listei de supraveghere și revizuirile listelor de poluanți , iar perioada de revizuire a listelor de poluanți ar trebui adaptată pentru a ține seama mai prompt de progresele științifice . În acest context, Comisia ar trebui să țină seama de rezultatele monitorizării substanțelor care figurează pe listele de supraveghere a apelor de suprafață și a apelor subterane. În consecință, ar trebui eliminate articolele 16 și 17 din Directiva 2000/60/CE și anexa X la directiva respectivă, precum și articolul 10 din Directiva 2006/118/CE , menținându-se în același timp obligația de a lua măsuri care să vizeze stoparea sau eliminarea treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe periculoase prioritare .

(12a)

Per ansamblu, concluziile verificării adecvării indică faptul că directivele sunt, în linii mari, adecvate scopului, deși se pot aduce îmbunătățiri, inclusiv accelerarea punerii în aplicare corespunzătoare a obiectivelor lor, care ar putea fi realizată printr-o finanțare sporită din partea Uniunii. Verificarea arată că, până în prezent, directivele au condus în general la un nivel mai ridicat de protecție a corpurilor de apă și de gestionare a riscului de inundații.

(13a)

Orice decizie privind selectarea, analiza substanțelor și stabilirea SCM-urilor ar trebui să se bazeze pe o evaluare a riscurilor și să urmeze o abordare proporțională, transparentă și bazată pe date științifice și să țină cont de recomandările Parlamentului European, ale statelor membre și ale părților interesate relevante.

(13b)

Deși Directiva 2000/60/CE a stabilit normele necesare pentru a înregistra progrese în ceea ce privește cantitatea și calitatea apei, verificarea adecvării a arătat că progresele lente înregistrate în atingerea obiectivelor prezentei directive pot fi atribuite, printre altele, lipsei de resurse financiare suficiente, precum și complexității reglementărilor și ecologice, inclusiv posibilelor decalaje până când apele subterane reacționează la măsuri și în ceea ce privește termenele de raportare. Măsurile care îmbunătățesc starea corpurilor de apă prin refacerea râurilor și a serviciilor ecosistemice oferă beneficii financiare care depășesc costurile și ar putea reduce cheltuielile inutile ale statelor membre. În plus, evaluarea indică lipsa punerii în aplicare, un domeniu de aplicare insuficient și măsuri de refacere insuficiente sau inadecvate care să asigure conectivitatea hidrologică și ecologică  (1a) .

(15)

În vederea asigurării unei abordări armonizate și a unor condiții de concurență echitabile în Uniune, Comisiei ar trebui să i delege competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE pentru a modifica partea B din anexa II la Directiva 2006/118/CE prin adaptarea listei poluanților pentru care statele membre trebuie să aibă în vedere stabilirea de valori-prag naționale.

(15)

În vederea asigurării unei abordări armonizate și a unor condiții de concurență echitabile în Uniune, Comisiei ar trebui să i delege competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE pentru a modifica partea B din anexa II la Directiva 2006/118/CE prin adaptarea listei poluanților pentru care statele membre trebuie să stabilească valori-prag naționale.

(20a)

Pentru a asigura standarde de protecție adecvate pentru zonele cu valoare ecologică, vulnerabilitate sau poluare ridicate, cum ar fi peșterile și zonele carstice, care conțin ecosisteme ce sunt printre cele mai vulnerabile la contaminare și ce reprezintă o sursă importantă de apă potabilă, precum și pentru fostele situri industriale și alte zone cu contaminare istorică cunoscută, Comisia ar trebui să publice o evaluare a stării chimice a acestor zone și, după caz, să prezinte o propunere legislativă de revizuire în consecință a Directivei 2006/118/CE.

(21)

Pentru a se asigura un proces decizional eficace și coerent și pentru a se dezvolta sinergii cu activitatea desfășurată în cadrul altor acte legislative ale Uniunii privind substanțele chimice, Agenției Europene pentru Produse Chimice („ECHA”) ar trebui să i se acorde un rol permanent și clar delimitat în activitatea de stabilire a substanțelor de inclus în mod prioritar pe listele de supraveghere și pe listele de substanțe din anexele I și II la Directiva 2008/105/CE și din anexele I și II la Directiva 2006/118/CE, precum și în activitatea de stabilire a unor standarde de calitate adecvate bazate pe date științifice. Comitetul pentru evaluarea riscurilor (CER) și Comitetul pentru analiză socioeconomică (CASE) din cadrul ECHA ar trebui să faciliteze, prin emiterea de avize, îndeplinirea anumitor sarcini conferite ECHA. ECHA ar trebui, de asemenea, să asigure o mai bună coordonare între diferitele acte legislative din domeniul mediului printr-o transparență sporită în ceea ce privește poluanții de pe o listă de supraveghere sau elaborarea de SCM-uri sau praguri la nivelul Uniunii sau la nivel național, punând la dispoziția publicului rapoartele științifice relevante.

(21)

Pentru a se asigura un proces decizional eficace și coerent și pentru a se dezvolta sinergii cu activitatea desfășurată în cadrul altor acte legislative ale Uniunii privind substanțele chimice, Agenției Europene pentru Produse Chimice („ECHA”) ar trebui să i se acorde un rol permanent și clar delimitat în activitatea de stabilire a substanțelor de inclus în mod prioritar pe listele de supraveghere și pe listele de substanțe din anexele I și II la Directiva 2008/105/CE și din anexele I și II la Directiva 2006/118/CE, precum și în activitatea de stabilire a unor standarde de calitate adecvate bazate pe date științifice. Comitetul pentru evaluarea riscurilor (CER) și Comitetul pentru analiză socioeconomică (CASE) din cadrul ECHA ar trebui să faciliteze, prin emiterea de avize, îndeplinirea anumitor sarcini conferite ECHA. ECHA ar trebui, de asemenea, să asigure o mai bună coordonare între diferitele acte legislative din domeniul mediului printr-o transparență sporită în ceea ce privește poluanții de pe o listă de supraveghere sau elaborarea de SCM-uri sau praguri la nivelul Uniunii sau la nivel național, punând la dispoziția publicului rapoartele științifice relevante. În ceea ce privește evaluarea valorilor-prag pentru substanțele farmaceutice, ECHA ar trebui să coopereze cu Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA).

(23)

Printr-o mai bună coordonare a fluxurilor de date raportate către AEM în temeiul legislației Uniunii în domeniul apei, în special a inventarelor emisiilor prevăzute de Directiva 2008/105/CE, cu fluxurile de date raportate în Portalul emisiilor industriale în temeiul Directivei 2010/75/UE și al Regulamentului (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European și al Consiliului  (61) , raportarea inventarelor, efectuată în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2008/105/CE, va deveni mai simplă și mai eficientă. În același timp, se vor reduce sarcina administrativă și volumul de activitate în perioada de vârf din cadrul pregătirii planurilor de gestionare a districtelor hidrografice. În combinație cu desființarea raportării interimare privind evoluția programelor de măsuri, care nu s-a dovedit a fi eficace, această raportare simplificată va permite statelor membre să depună mai multe eforturi pentru raportarea emisiilor care nu sunt reglementate de legislația privind emisiile industriale, dar care fac obiectul raportării emisiilor în temeiul articolului 5 din Directiva 2008/105/CE.

(31)

Este necesar să se țină seama de progresele științifice și tehnice în domeniul monitorizării stării corpurilor de apă în conformitate cu cerințele de monitorizare stabilite în anexa V la Directiva 2000/60/CE. Prin urmare, statelor membre ar trebui să li se permită să utilizeze date și servicii obținute prin tehnologii de teledetecție, metode de observare a Pământului (servicii Copernicus), senzori și dispozitive de la fața locului sau date științifice cetățenești, valorificând oportunitățile oferite de inteligența artificială și de înaltele tehnologii de analiză și prelucrare a datelor.

(31)

Este necesar să se țină seama de progresele științifice și tehnice și de cele mai bune metode disponibile în domeniul monitorizării stării corpurilor de apă în conformitate cu cerințele de monitorizare stabilite în anexa V la Directiva 2000/60/CE. Prin urmare, statelor membre ar trebui să li se permită să utilizeze date și servicii obținute prin tehnologii de teledetecție, metode de observare a Pământului (servicii Copernicus), senzori și dispozitive de la fața locului sau date științifice cetățenești, valorificând oportunitățile oferite de inteligența artificială și de înaltele tehnologii de analiză și prelucrare a datelor.

(31a)

Activitățile industriale legate de tranziția energetică ar putea crește efectele negative asupra calității apei. Atenuarea unor astfel de efecte viitoare, cum ar fi modificarea modelelor naturale de curgere și a temperaturii și poluarea apei, necesită evaluarea întregii game de factori potențiali, precum și a măsurilor care trebuie luate pentru a obține și menține o bună calitate a apei. De aceea, statele membre ar trebui să evalueze periodic impactul activităților industriale legate de tranziția energetică asupra calității apei și informează Comisia cu privire la pericolele nou-identificate, cu scopul de a actualiza în consecință lista de supraveghere. Evaluarea ar trebui să fie ușor de accesat de către public și actualizarea ar trebui să poată avea loc în afara ciclurilor generale de actualizare, pentru a asigura o îmbunătățire continuă a evaluării calității apei.

(31b)

În comunicarea sa din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european și în comunicarea sa din 14 octombrie 2020 privind îmbunătățirea accesului la justiție în probleme de mediu, Comisia s-a angajat să ia măsuri pentru a îmbunătăți accesul la justiție în fața instanțelor naționale din toate statele membre pentru cetățenii și organizațiile neguvernamentale de mediu care au preocupări specifice cu privire la compatibilitatea cu legislația de mediu a actelor administrative care au efecte asupra mediului. În cea de-a doua comunicare Comisia afirmă că „accesul la justiție în problemele de mediu, atât prin intermediul Curții de Justiție a UE (CJUE), cât și al instanțelor naționale în calitate de instanțe ale Uniunii, reprezintă o importantă măsură de sprijin care contribuie la realizarea tranziției prevăzute de Pactul verde european, precum și o modalitate de a consolida rolul de gardian pe care societatea civilă îl poate exercita în spațiul democratic”. Aceste angajamente ar trebui să fie puse în aplicare și în Directiva 2000/60/CE.

(31c)

Astfel cum a confirmat și jurisprudența CJUE  (1a) , organizațiilor neguvernamentale de mediu și persoanelor direct vizate ar trebui să li se acorde calitate procesuală pentru a contesta o decizie luată de o autoritate publică, care încalcă obiectivele de mediu menționate la articolul 4 din Directiva 2000/60/CE. Pentru a îmbunătăți accesul la justiție în domeniul în cauză în fața instanțelor naționale din întreaga Uniune și pentru ca organizațiile și persoanele menționate mai sus să se poată baza pe legislația națională atunci când contestă decizii care încalcă Directiva 2000/60/CE, în Directiva 2000/60/CE ar trebui stabilite dispoziții pentru a se asigura accesul la justiție.

(32)

Având în vedere creșterea numărului de fenomene meteorologice neprevăzute, în special inundații extreme și secete prelungite, și de incidente de poluare semnificative care determină sau exacerbează poluarea accidentală transfrontalieră, statele membre ar trebui să aibă obligația de a se asigura că altor state membre potențial afectate le sunt furnizate informații imediate cu privire la astfel de incidente și să coopereze în mod eficace cu statele membre potențial afectate pentru a atenua efectele evenimentului sau incidentului. Este necesar, de asemenea, să se consolideze cooperarea dintre statele membre și să se raționalizeze procedurile de cooperare transfrontalieră în cazul unor probleme transfrontaliere mai structurale, și anume neaccidentale și mai îndelungate, care nu pot fi rezolvate la nivelul statelor membre, în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2000/60/CE. În cazul în care este necesară asistența europeană, autoritățile naționale competente pot trimite cereri de asistență Centrului de coordonare a răspunsului la situații de urgență din cadrul Comisiei, care va coordona eventualele oferte de asistență și acordarea acesteia pe teren prin mecanismul de protecție civilă al Uniunii, în conformitate cu articolul 15 din Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (64).

(32)

Având în vedere creșterea numărului de fenomene meteorologice neprevăzute, în special inundații extreme și secete prelungite, și de incidente de poluare semnificative care determină sau exacerbează poluarea transfrontalieră, statele membre ar trebui să aibă obligația de a se asigura că altor state membre potențial afectate le sunt furnizate informații imediate cu privire la astfel de incidente și să coopereze în mod eficace cu statele membre potențial afectate pentru a atenua efectele evenimentului sau incidentului. Este necesar, de asemenea, să se consolideze cooperarea dintre statele membre și să se raționalizeze procedurile de cooperare transfrontalieră în cazul unor probleme transfrontaliere mai structurale, și anume neaccidentale și mai îndelungate, care nu pot fi rezolvate la nivelul statelor membre, în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2000/60/CE. În cazul în care este necesară asistența europeană, autoritățile naționale competente pot trimite cereri de asistență Centrului de coordonare a răspunsului la situații de urgență din cadrul Comisiei, care va coordona eventualele oferte de asistență și acordarea acesteia pe teren prin mecanismul de protecție civilă al Uniunii, în conformitate cu articolul 15 din Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (64). Având în vedere că districtele hidrografice se pot extinde, de asemenea, dincolo de teritoriul Uniunii, asigurarea unei puneri în aplicare eficiente a dispozițiilor relevante pentru protecția apelor în temeiul Directivei 2000/60/CE, precum și a unei coordonări adecvate cu țările terțe relevante ar contribui, de asemenea, la realizarea obiectivelor stabilite în Directiva 2000/60/CE pentru aceste districte hidrografice specifice, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (5) din Directiva 2000/60/CE. În plus, conflictele armate care au loc în imediata vecinătate geografică a Uniunii ar trebui, de asemenea, să fie considerate evenimente excepționale, din cauza impactului negativ transfrontalier de amploare asupra mediului, inclusiv poluarea aerului, a solului și a apei. Întrucât bazinele hidrografice afectate de astfel de conflicte ar putea să se întindă în interiorul granițelor Uniunii, Comisia și statele membre ar trebui să își intensifice eforturile pentru a stabili o coordonare adecvată cu statele terțe în cauză, după cum se menționează la articolul 3 alineatul (5) din Directiva 2000/60/CE.

(32a)

Curtea de Conturi Europeană, în raportul său din 19 mai 2021 intitulat „Principiul «poluatorul plătește»: aplicare inconsecventă în cadrul politicilor de mediu și al acțiunilor pentru mediu ale UE”, constată că statele membre cheltuiesc deja aproximativ 100 miliarde EUR pe an pentru alimentarea cu apă și salubrizare și că se preconizează că aceste cheltuieli vor crește cu peste 25 % pentru a îndeplini obiectivele legislației Uniunii privind tratarea apelor reziduale și apa potabilă, fără a include investițiile necesare pentru reînnoirea infrastructurii existente sau pentru îndeplinirea obiectivelor Directivei-cadru privind apa și ale Directivei privind inundațiile. În plus, în Uniune, utilizatorii plătesc în medie aproximativ 70 % din costurile de furnizare a serviciilor de apă, prin intermediul tarifelor pentru apă, în timp ce restul de 30 % este finanțat din fonduri publice, deși există diferențe considerabile între regiuni și statele membre. Gospodăriile din Uniune plătesc, de obicei, cea mai mare parte a costurilor serviciilor de alimentare cu apă și de salubrizare, chiar dacă acestea consumă doar 10 % din apă, în timp ce sectoarele economice care exercită cea mai mare presiune asupra resurselor regenerabile de apă dulce contribuie cel mai puțin la acoperirea acestor costuri.

(32b)

Costurile programelor de monitorizare pentru determinarea stării apelor de suprafață și subterane sunt finanțate exclusiv din bugetele statelor membre. Având în vedere că numărul de substanțe chimice detectate în mediul acvatic este în continuă schimbare, că există un număr tot mai mare de poluanți emergenți care au apărut recent în mediul acvatic, că este necesară îmbunătățirea constantă a metodelor de analiză chimică pentru a detecta acești poluanți emergenți și noi și pentru a evalua în mod corect impactul lor ecologic și că, de asemenea, trebuie elaborate noi metode de monitorizare pentru a evalua mai bine efectele amestecurilor chimice, se preconizează că aceste costuri de monitorizare vor crește și mai mult. Pentru a acoperi aceste costuri și în conformitate cu principiul „poluatorul plătește” consacrat la articolul 191 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), este esențial ca producătorii care introduc pe piața Uniunii produse care conțin substanțe care au un impact negativ dovedit sau potențial asupra sănătății umane și a mediului acvatic să asume responsabilitatea financiară a măsurilor necesare pentru controlul substanțelor generate în contextul activităților lor comerciale și care se găsesc în apele de suprafață și în apele subterane. Un sistem de răspundere extinsă a producătorilor este probabil cel mai adecvat mijloc pentru a îndeplini acest obiectiv, deoarece ar limita sarcina financiară asupra contribuabilului, asigurând în paralel un stimulent pentru dezvoltarea unor produse mai verzi. Prin urmare, Comisia ar trebui să pregătească o evaluare a impactului care să examineze includerea în Directiva 2006/118/CE și în Directiva 2008/105/CE a unui mecanism extins de responsabilitate a producătorului, aplicabil substanțelor prioritare definite în temeiul Directivei 2006/118/CE și al Directivei 2008/105/CE, precum și poluanților emergenți și noi, astfel cum sunt definiți în listele de supraveghere în temeiul Directivei 2006/118/CE și al Directivei 2008/105/CE. Evaluarea de impact ar trebui să fie însoțită, după caz, de o propunere legislativă de modificare a directivelor 2006/118/CE și 2008/105/CE.

(32c)

Monitorizarea unui număr mai mare de substanțe sau a unui grup de substanțe implică o creștere a costurilor, dar și necesitatea de a consolida capacitatea administrativă a statelor membre, în special a celor cu resurse mai limitate. Având în vedere acest fapt, Comisia ar trebui să înființeze un mecanism european comun de monitorizare care să gestioneze sarcinile de monitorizare necesare la cererea statelor membre, reducând astfel sarcinile financiare și administrative ale acestora. Comisia ar trebui să definească metodele de funcționare ale mecanismului de monitorizare. Utilizarea acestui mecanism ar trebui să fie opțională și să nu aducă atingere dispozițiilor puse deja în vigoare de către statele membre.

(32d)

Datele arată că este nevoie de investiții în sectorul apei, iar finanțarea din partea Uniunii este vitală pentru ca unele state membre să respecte obligațiile legale prevăzute în Directiva 2000/60/CE, Directiva 2008/105/CE și Directiva 2006/118/CE. Toate statele membre trebuie să își majoreze cheltuielile cu cel puțin 20 % pentru a atinge standardele UE în domeniul apei, existând un deficit de finanțare cumulat de 289 de miliarde EUR până în 2030  (1a) . Prin urmare, este necesar să se asigure furnizarea de resurse financiare și umane suficiente pentru a monitoriza și efectua inspecții ale corpurilor de apă în toate statele membre, inclusiv prin intermediul fondurilor structurale și al programelor relevante ale Uniunii, precum și prin contribuții din partea sectorului privat, inclusiv în cadrul mecanismului de responsabilitate extinsă a producătorilor, odată ce acesta va fi instituit.

(34a)

Statele membre ar trebui să încurajeze sinergiile dintre cerințele directivelor relevante atât pentru colectarea datelor, cât și pentru implementarea instrumentelor digitale, cum ar fi tehnologiile de teledetecție sau observarea Pământului (serviciile Copernicus).

(34b)

Autoritățile competente ar trebui să sprijine formarea, programele de dezvoltare a competențelor și investițiile în capitalul uman pentru a susține punerea în aplicare efectivă a celor mai bune tehnologii și soluții inovatoare cu respectarea directivelor. Informațiile ar trebui să fie accesibile în diferitele limbi naționale pentru a consolida accesibilitatea datelor relevante în întreaga Europă pentru actorii locali relevanți și cetățeni.

(1)

La articolul 1, a patra liniuță se înlocuiește cu următorul text:

(1)

La articolul 1 litera (e) , a patra liniuță se înlocuiește cu următorul text:

(30a)

„substanțe periculoase prioritare” înseamnă substanțe prioritare marcate drept „periculoase” pe baza recunoașterii lor în rapoarte științifice, în legislația relevantă a Uniunii sau în acorduri internaționale relevante ca substanțe toxice, persistente și bioacumulative sau ca substanțe care suscită un nivel echivalent de îngrijorare, în cazul în care această îngrijorare este relevantă pentru mediul acvatic;

(30a)

„substanțe periculoase prioritare” înseamnă substanțe prioritare marcate drept „periculoase” pe baza recunoașterii lor în rapoarte științifice, în legislația relevantă a Uniunii sau în acorduri internaționale relevante ca substanțe toxice, persistente și bioacumulative (PBT) sau foarte persistente și foarte acumulative (vPvB) sau persistente, mobile și toxice (PMT) sau foarte persistente și foarte mobile (vPvM) sau ca substanțe care suscită un nivel echivalent de îngrijorare, în cazul în care această îngrijorare este relevantă pentru mediul acvatic , și pentru care trebuie luate măsuri în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) punctul iv.

(35)

„standard de calitate a mediului” înseamnă concentrația unui anumit poluant sau grup de poluanți în apă, sedimente sau biotă care, în vederea asigurării protecției sănătății umane și a mediului, nu poate fi depășită sau o valoare declanșatoare de efecte negative asupra sănătății umane sau a mediului care corespunde respectivului poluant sau grup de poluanți și care este măsurată cu ajutorul unei metode adecvate bazate pe efecte;”;

(35)

„standard de calitate a mediului” înseamnă concentrația unui anumit poluant sau grup de poluanți în apă, sedimente sau biotă care, în vederea asigurării protecției sănătății umane și a mediului, nu poate fi depășită sau o valoare declanșatoare de efecte negative asupra sănătății umane sau a mediului care corespunde respectivului poluant sau grup de poluanți și care este măsurată cu ajutorul unei metode adecvate și stabilite științific, bazată pe efecte;”;

(da)

punctul 37 se înlocuiește cu următorul text:

37.

„apă destinată consumului uman”: are același înțeles ca și în cazul Directivei 80 / 778/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/83/CE;

(db)

La articolul 2 punctul 40, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

40.

„valori limită de emisie”: înseamnă masa, exprimată în funcție de anumiți parametri specifici, concentrația și/sau nivelul unei emisii care nu pot fi depășite pe durata uneia sau mai multor perioade date. Valorile limită de emisie pot fi stabilite și pentru anumite grupe, familii sau categorii de substanțe, în special pentru cele determinate în aplicarea articolului 16 .

(iv)

statele membre pun în aplicare măsurile necesare pentru reducerea treptată a poluării cu substanțe prioritare și cu poluanți specifici bazinelor hidrografice și pentru stoparea sau eliminarea treptată a emisiilor, evacuărilor și pierderilor de substanțe periculoase prioritare;

(iv)

Statele membre pun în aplicare măsurile necesare pentru reducerea treptată a poluării prin evacuări, emisii sau pierderi de substanțe prioritare și cu poluanți specifici bazinelor hidrografice și pentru stoparea sau eliminarea treptată a emisiilor, evacuărilor și pierderilor de substanțe periculoase prioritare într-un termen adecvat și, în orice caz, nu mai târziu de 20 ani de la includerea unei anumite substanțe prioritare ca fiind periculoasă în partea A din anexa I la Directiva 2008/105/CE. Calendarul respectiv ar trebui să se aplice fără a aduce atingere aplicării unor termene mai stricte în orice alt act legislativ aplicabil al Uniunii.

(ba)

la litera (c) se adaugă următorul paragraf 1a:

(aa)

Se adaugă următorul alineat:

(7a)

(7b)

(c)

măsurile care promovează utilizarea apei în mod eficient și durabil pentru a evita compromiterea realizării obiectivelor menționate la articolul 4;

„(c)

măsurile care promovează utilizarea eficientă și sustenabilă a apei, inclusiv în agricultură, pentru a evita compromiterea realizării obiectivelor menționate la articolul 4;”

(8a)

—

permisele și autorizațiile relevante sunt examinate și, după caz, revizuite ;

„—

permisele și autorizațiile relevante sunt examinate și revizuite , după caz și , în cazuri justificate, suspendate ;”

(9a)

(9a)

(a)

planurile și proiectele care ar putea fi contrare cerințelor de la articolul 4, inclusiv pentru a preveni deteriorarea stării corpurilor de apă și pentru a obține o stare bună a apei, un potențial ecologic bun și/sau o stare chimică bună a apei, în măsura în care cerințele respective nu sunt deja prevăzute la articolul 11 din Directiva 2011/92/UE;

(b)

programele de măsuri menționate la articolul 11, planurile de gestionare a bazinelor hidrografice ale statelor membre menționate la articolul 13 alineatul (1) și programele sau planurile de gestionare suplimentare ale statelor membre menționate la articolul 13 alineatul (5).

(10)

(10a)

(b)

alineatul (4) se elimină;

(18a)

(20)

Anexa X se elimină.

(20)

Anexele IX și X se elimină.

(ba)

criterii de evaluare a stării ecologice bune a apelor subterane.

(aa)

La alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

(aa)

la alineatul (5), se adaugă următorul paragraf:

(4a)

(f)

proiecte de cercetare și publicații științifice, inclusiv informații despre tendințele și previziunile bazate pe modelare sau pe alte evaluări de prognoză, precum și date și informații obținute prin tehnologii de teledetecție, metode de observare a Pământului (servicii Copernicus), senzori și dispozitive de la fața locului sau date științifice cetățenești , valorificând oportunitățile oferite de inteligența artificială și de înaltele tehnologii de analiză și prelucrare a datelor;

(f)

proiecte de cercetare și publicații științifice și dovezi , inclusiv informații privind impactul contaminanților materiali și termici, precum și impactul activităților extractive de suprafață și subterane și de infrastructură asupra ecosistemelor acvatice subterane și a ecosistemelor dependente de apele subterane și asupra biodiversității acestora, asupra tendințelor și prognozelor bazate pe modelare sau pe alte evaluări de prognoză, precum și asupra informațiilor și datelor colectate prin tehnologiile de teledetecție, metode de observare a Pământului (servicii Copernicus), senzori și dispozitive de la fața locului sau date științifice comunicate de cetățeni , profitând de oportunitățile oferite de inteligența artificială și de tehnologiile avansate de analiză și prelucrare a datelor;

(6a)

(6b)

Se introduce următorul articol:

(6c)

(6d)

(a)

caracterul opțional al utilizării mecanismului de monitorizare, fără a aduce atingere dispozițiilor aflate deja în vigoare în statele membre;

(b)

procedurile operaționale pentru statele membre care intenționează să folosească mecanismul de monitorizare, printre care se numără notificarea obligatorie a Comisiei, nevoile sau capacitățile lor exacte de monitorizare, protocoalele exacte pentru gestionarea eșantioanelor, precum și perioada de timp în care doresc să participe la mecanism;

(c)

sursele de finanțare, care pot include programe și fonduri structurale relevante ale Uniunii, precum și contribuții din partea sectorului privat, inclusiv în cadrul mecanismului de responsabilitate extinsă a producătorilor, odată ce va fi fost instituit în conformitate cu articolul 6ac.

(f)

programele de cercetare și publicațiile științifice ale Uniunii, inclusiv informații obținute prin tehnologii de teledetecție, metode de observare a Pământului (servicii Copernicus), senzori și dispozitive de la fața locului și/sau date științifice cetățenești, valorificându-se oportunitățile oferite de inteligența artificială și de înaltele tehnologii de analiză și prelucrare a datelor;

(f)

programele de cercetare și publicațiile științifice ale Uniunii, inclusiv informații actualizate obținute prin tehnologii de teledetecție, metode de observare a Pământului (servicii Copernicus), senzori și dispozitive de la fața locului și/sau date științifice cetățenești, valorificându-se oportunitățile oferite de cele mai bune tehnici disponibile, care ar putea include inteligența artificială, înaltele tehnologii de analiză și prelucrare a datelor;

(g)

observații și informații de la părțile interesate relevante.

(g)

observațiile și informații de la părțile interesate relevante , inclusiv autoritățile naționale de reglementare și alte organisme competente .

(1a)

(4a)

(a)

riscul prezentat de poluanți, inclusiv pericolul acestora, concentrațiile lor în mediu și concentrația a cărei depășire poate antrena efecte;

(a)

riscul prezentat de poluanți, inclusiv pericolul acestora, concentrațiile lor în mediu și concentrația a cărei depășire poate antrena efecte , inclusiv efectele lor cumulate ;

(e)

proiecte de cercetare și publicații științifice, inclusiv informații despre tendințele și previziunile bazate pe modelare sau alte evaluări de prognoză, precum și date și informații obținute prin tehnologii de teledetecție, metode de observare a Pământului (servicii Copernicus), senzori și dispozitive de la fața locului sau date științifice cetățenești, valorificând oportunitățile oferite de inteligența artificială și de înaltele tehnologii de analiză și prelucrare a datelor;

(e)

proiecte de cercetare și publicații științifice și dovezi , inclusiv informații despre tendințele și previziunile bazate pe modelare sau alte evaluări de prognoză, precum și informații și date colectate prin tehnologii de teledetecție, metode de observare a Pământului (servicii Copernicus), senzori și dispozitive de la fața locului sau date științifice cetățenești, valorificând oportunitățile oferite de inteligența artificială și de înaltele tehnologii de analiză și prelucrare a datelor;

(7a)

(7b)

(a)

caracterul opțional al utilizării mecanismului de monitorizare, fără a aduce atingere dispozițiilor aflate deja în vigoare în statele membre;

(b)

procedurile operaționale pentru statele membre care intenționează să folosească mecanismul de monitorizare, printre care se numără notificarea obligatorie a Comisiei, nevoile sau capacitățile lor exacte de monitorizare, protocoalele exacte pentru gestionarea eșantioanelor, precum și perioada de timp în care doresc să participe la mecanism;

(c)

sursele de finanțare, care pot include programe și fonduri structurale relevante ale Uniunii, precum și contribuții din partea sectorului privat, inclusiv în cadrul mecanismului de responsabilitate extinsă a producătorilor, odată ce va fi fost instituit în conformitate cu articolul 8ba.”

(8a)

(8b)

(8c)

(8d)

(10a)

10.

Materii în suspensie, inclusiv microplastice/nanoplastice.

10.

Materii în suspensie, inclusiv microplastice/nanoplastice , precum și materii despre care se știe că generează microplastice/nanoplastice;

(1a)

10.

Materii în suspensie, inclusiv microplastice/nanoplastice.

10.

Materii în suspensie, inclusiv microplastice/nanoplastice , precum și materii despre care se știe că generează microplastice/nanoplastice;

(da)

la stabilirea SCM-urilor pentru metale, se consideră că modelele de biodisponibilitate țin seama de diverși parametri de calitate a apei care afectează biodisponibilitatea metalelor.