<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROB.0800789701.case.xml"><NO.CASE>C-184/05</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62005C0184</NO.CELEX><NO.SEQ>0012.0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>7899</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>7909</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>11</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><LEFT>CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KOKOTT — CAUZA C-184/05</LEFT><RIGHT>TWOH INTERNATIONAL</RIGHT></CURR.TITLE><CONTENTS.CONCLUSION><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Juliane Kokott</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20070111">11 ianuarie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Limba originală: germana.</P></NOTE></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>I —</NO.P><TXT>Introducere</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Prin această decizie de trimitere, Hoge Raad der Nederlanden solicită să se interpreteze A şasea directivă privind taxa pe valoarea adăugată<NOTE NOTE.ID="E0002" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Directiva 77/388/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19770517">17 mai 1977</DATE> privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="145" DATE.PUB="1977" PAGE.FIRST="1">JO L 145, p. 1</REF.DOC.OJ>), astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/7/CE a Consiliului din <DATE ISO="19950410">10 aprilie 1995</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="102" DATE.PUB="1995" PAGE.FIRST="18">JO L 102, p. 18</REF.DOC.OJ>, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>A şasea directivă<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>).</P></NOTE>, precum şi alte instrumente juridice care reglementează asistenţa reciprocă a administraţiilor fiscale. în esenţă, este vorba despre întrebarea dacă administraţia fiscală este obligată să colecteze informaţii într-un alt stat membru atunci când o persoană impozabilă nu poate demonstra ea însăşi că a efectuat o livrare intracomunitară scutită de impozit, întrucât persoana care achiziţionează bunurile, cu reşedinţa într-un alt stat membru, nu i-a transmis declaraţiile sau documentele necesare în acest scop. întrebările se află în strânsă legătură cu cele adresate în cauzele Teleos şi alţii (C-409/04) şi Collée (C-146/05), în care prezentăm de asemenea concluzii astăzi.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>II —</NO.P><TXT>Cadrul juridic</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Dreptul comunitar</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Directiva 91/680/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19911216">16 decembrie 1991</DATE> de completare a sistemului comun privind taxa pe valoarea adăugată şi de modificare a Directivei 77/388/CEE în vederea eliminării frontierelor fiscale<NOTE NOTE.ID="E0003" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="376" DATE.PUB="1991" PAGE.FIRST="1">JO L 376, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 09/vol. 1, p. 110.</P></NOTE> a introdus în A şasea directivă un nou titlu, XVIa (<QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>Regim tranzitoriu pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/>; articolele 28a-28m). Aceste dispoziţii sunt în continuare aplicabile, întrucât până în prezent nu fost adoptată o reglementare definitivă cu privire la impozitarea circulaţiei mărfurilor între întreprinderi în cadrul schimburilor comerciale dintre statele membre.</TXT></NP><?PAGE NO="I-7900"?><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Articolul 28c secţiunea A din A şasea directivă reglementează scutirea asupra livrărilor de bunuri. Astfel:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>[...] în condiţiile pe care le stabilesc pentru a asigura aplicarea corectă şi directă a scutirilor prevăzute mai jos şi pentru a preveni evaziunea, frauda sau abuzurile, statele membre scutesc:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>livrările de bunuri, definite la articolul 5 şi la articolul 28a alineatul (5) litera (a) expediate sau transportate de către sau în numele vânzătorului sau al persoanei care achiziţionează bunurile în afara teritoriului menţionat la articolul 3, dar în interiorul Comunităţii, efectuate pentru o altă persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă acţionând ca atare într-un alt stat membru decât cel de plecare a expediţiei sau a transportului de bunuri.</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[...]<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Articolul 22 din A şasea directivă reglementează obligaţiile formale ale persoanei plătitoare de taxă pe valoarea adăugată (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>TVA<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/>) şi prevede, printre altele, în versiunea aplicabilă în speţă<NOTE NOTE.ID="E0004" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea articolul 28h din versiunea introdusă prin Directiva 91/680/CEE şi modificată ultima dată prin Directiva 95/7/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19950410">10 aprilie 1995</DATE> de completare a sistemului comun privind taxa pe valoarea adăugată şi de modificare a Directivei 77/388/CEE în vederea eliminării frontierelor fiscale (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="102" DATE.PUB="1995" PAGE.FIRST="18">JO L 102, p. 18</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>, următoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>(2)</NO.P><TXT><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>Fiecare persoană impozabilă face înregistrări contabile suficient de detaliate pentru aplicarea taxei pe valoarea adăugată şi verificarea acesteia de către autoritatea fiscală.</TXT></NP></ITEM></LIST></TXT><P>[...]</P></NP><NP><NO.P>(3)</NO.P><TXT><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>Fiecare persoană impozabilă emite o factură sau un alt document care serveşte drept factură pentru bunurile şi serviciile pe care le-a livrat sau prestat unei alte persoane impozabile sau unei persoane juridice neimpozabile. Fiecare persoană impozabilă emite o factură sau un alt document care serveşte drept factură şi pentru livrările de bunuri menţionate la articolul 28b partea B alineatul (1) şi pentru bunurile livrate în condiţiile menţionate la articolul 28c partea A. Persoana impozabilă păstrează câte o copie a fiecărui document emis.</TXT></NP></ITEM></LIST></TXT><P>[...]</P></NP><?PAGE NO="I-7901"?><NP><NO.P>(4)</NO.P><TXT><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>Fiecare persoană impozabilă depune o declaraţie până la termenul limită stabilit de statele membre. [...];</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>declaraţia include toate informaţiile necesare pentru calcularea taxei exigibile şi a deducerilor care trebuie operate, inclusiv, dacă este cazul şi în măsura în care se dovedeşte necesar pentru stabilirea bazei de impozitare, cuantumul total al tranzacţiilor relevante supuse taxei şi deducerilor şi cuantumul tuturor tranzacţiilor scutite;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT>declaraţia include, de asemenea:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>pe de o parte, valoarea totală, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, a livrărilor de bunuri menţionate la articolul 28c partea A pentru care taxa a devenit exigibilă în perioada de raportare.</P></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST></TXT><P>[...]</P></NP><NP><NO.P>(6)</NO.P><TXT>[...]</TXT><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>fiecare persoană impozabilă identificată pentru taxa pe valoarea adăugată depune, de asemenea, o declaraţie recapitulativă a persoanelor achizitoare de bunuri identificate pentru taxa pe valoarea adăugată cărora le-a livrat bunuri în condiţiile prevăzute la articolul 28c partea A, literele (a) şi (d), [...]</TXT></NP></ITEM></LIST></P><P>[...]</P><P>Declaraţia recapitulativă conţine</P><P>[...]</P><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>numărul cu care fiecare persoană achizitoare de bunuri este identificată pentru taxa pe valoarea adăugată în alt stat membru şi sub care i-au fost livrate bunurile şi, [...]</P></ITEM></LIST></P></NP><NP><NO.P>(7)</NO.P><TXT>[...]</TXT></NP><NP><NO.P>(8)</NO.P><TXT>Statele membre pot impune alte obligaţii pe care le consideră necesare pentru colectarea taxei şi pentru prevenirea evaziunii fiscale, sub rezerva principiului<?PAGE NO="I-7902"?> tratamentului egal pentru tranzacţiile interne şi tranzacţiile desfăşurate între statele membre de persoane impozabile şi cu condiţia ca aceste obligaţii să nu implice, în schimburile comerciale dintre statele membre, formalităţi la trecerea frontierei.<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/></TXT></NP></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>5.</NO.P><TXT>Directiva 77/799/CEE a Consiliului<NOTE NOTE.ID="E0005" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Directiva din <DATE ISO="19771219">19 decembrie 1977</DATE> privind asistenţa reciprocă acordată de autorităţile competente din statele membre în domeniul impozitării directe (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="336" DATE.PUB="1977" PAGE.FIRST="15">JO L 336, p. 15</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 09/vol. 1, p. 21), astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/12/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19920225">25 februarie 1992</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="076" DATE.PUB="1992" PAGE.FIRST="1">JO L 76, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 09/vol. 1, p. 129, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>Directiva 77/799<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/>). De la intrarea în vigoare a Directivei 2003/93/CE a Consiliului din <DATE ISO="20031007">7 octombrie 2003</DATE>, care modifică Directiva 77/799 (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="264" DATE.PUB="2003" PAGE.FIRST="23">JO L 264, p. 23</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 09/vol. 2, p. 96), Directiva 77/799 nu mai este aplicabilă în domeniul TVA.</P></NOTE> se aplică, potrivit articolului 1 alineatul (1), în special informaţiilor referitoare la evaluarea corectă a TVA-ului. Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 77/799 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>în anumite situaţii, autoritatea competentă a unui stat membru poate solicita autorităţii competente a altui stat membru să înainteze informaţiile menţionate la articolul 1 alineatul (1). Autoritatea competentă a statului solicitat nu este obligată să răspundă solicitării dacă autoritatea competentă a statului solicitant nu a epuizat sursele proprii de informaţii care puteau fi utilizate, potrivit împrejurărilor, pentru a obţine informaţiile solicitate fără riscul de a pune în pericol obţinerea rezultatului căutat.<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>6.</NO.P><TXT>Conform articolului 3 din Directiva 77/799, în anumite cazuri, statele membre schimbă informaţii fără solicitare prealabilă. Potrivit articolului 4, statele membre trebuie, în plus, să furnizeze informaţii în mod spontan în cazuri specifice.</TXT></NP><NP><NO.P>7.</NO.P><TXT>Regulamentul nr. 218/92 al Consiliului din <DATE ISO="19920127">27 ianuarie 1992</DATE> privind cooperarea administrativă în domeniul impozitării indirecte (TVA)<NOTE NOTE.ID="E0006" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="024" DATE.PUB="1992" PAGE.FIRST="1">JO L 24, p. 1</REF.DOC.OJ>.</P></NOTE> prevede la articolul 4 că autoritatea competentă a fiecărui stat membru dispune de o bază de date electronică în care salvează şi procesează informaţiile pe care le colectează conform articolului 22 alineatul (6) litera (b) din A şasea directivă. Pe baza acestor date, statele membre schimbă în mod reciproc anumite informaţii sau pot avea acces direct la acestea.</TXT></NP><NP><NO.P>8.</NO.P><TXT>Articolul 5 din Regulamentul nr. 218/92 reglementează schimbul de informaţii suplimentare în cazuri specifice, după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>(1)</NO.P><TXT>Dacă informaţiile prevăzute la articolul 4 sunt insuficiente, autoritatea competentă a statului membru poate solicita oricând şi în cazuri specifice informaţii suplimentare. Autoritatea solicitată furnizează informaţiile<?PAGE NO="I-7903"?> cât mai repede posibil şi, în orice caz, nu mai târziu de trei luni de la primirea solicitării.</TXT></NP><NP><NO.P>(2)</NO.P><TXT>în situaţiile menţionate la alineatul (1), autoritatea solicitată furnizează autorităţii solicitante numerele de facturi, data şi valoarea tranzacţiilor individuale între persoane din statele membre în cauză.<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/> [traducere neoficială]</TXT></NP></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>9.</NO.P><TXT>Conform articolului 7 din Regulamentul nr. 218/92, autoritatea solicitată dintr-un stat membru nu trebuie totuşi să furnizeze informaţii decât în următoarele condiţii:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="DASH"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>—</NO.P><TXT>numărul şi natura solicitării de informaţii formulate de autoritatea solicitantă în cadrul unei anumite perioade de timp să nu impună o sarcină administrativă disproporţionată autorităţii solicitate,</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>autoritatea solicitantă să fi încercat obţinerea acelor informaţii din sursele uzuale care pot fi utilizate în acea situaţie pentru obţinerea informaţiilor cerute, fără riscul de a periclita atingerea scopului propus,</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>autoritatea solicitantă să ceară asistenţă numai dacă poate asigura asistenţă similară unei autorităţi solicitante dintr-un alt stat membru.<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/> [traducere neoficială]</TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>10.</NO.P><TXT>Normele cu privire la asistenţa reciprocă în domeniul taxei pe valoarea adăugată au fost consolidate, cu aplicabilitate de la <DATE ISO="20040101">1 ianuarie 2004</DATE>, în cadrul Regulamentului (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului<NOTE NOTE.ID="E0007" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Regulamentul din <DATE ISO="20031007">7 octombrie 2003</DATE> privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe valoarea adăugată şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 218/92 (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="264" DATE.PUB="2003" PAGE.FIRST="1">JO L 264, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 09/vol. 2, p. 85).</P></NOTE>. Articolul 5 din acesta reglementează cererile de informaţii. Articolul 40 din Regulamentul 1798/2003 are, în privinţa furnizării informaţiilor, un conţinut similar cu cel al articolului 2 alineatul (1) teza a doua din Directiva 77/799 şi cu cel al articolului 7 din Regulamentul nr. 218/92.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Dreptul naţional</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>11.</NO.P><TXT>în temeiul articolului 9 alineatul (2) litera (b) Legea din 1968 privind impozitul pe cifra de afaceri (Wet op de omzetbelasting) coroborat cu punctul 6 din tabelul II litera (a), anexă la această lege, taxa pe valoarea adăugată aplicabilă livrărilor<?PAGE NO="I-7904"?> intracomunitare este zero. Conform articolului 12 din Decretul de aplicare a Legii din 1968 (Uitvoeringsbesluit omzetbelasting 1968), această scutire se aplică numai atunci când condiţiile cerute în acest sens rezultă din documente justificative sau înscrisuri.</TXT></NP><NP><NO.P>12.</NO.P><TXT>Articolul 4 alineatul (3) din Ordinul secretarului de stat pentru finanţe privind impozitarea livrărilor intracomunitare (Besluit van de Staatssecretaris van Financiën) din <DATE ISO="19950620">20 iunie 1995</DATE> (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>comunicarea 38<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/>)<NOTE NOTE.ID="E0008" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>V-N 1995, p. 2324.</P></NOTE> stabileşte următoarele condiţii pentru dovedirea unei livrări intracomunitare în cadrul tranzacţiilor cu ridicarea mărfurilor:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>Dacă mărfurile sunt livrate unui client străin <QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="00AB"/>franco uzină<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="00BB"/> sau <QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="00AB"/>franco depozit<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="00BB"/> (tranzacţii cu ridicarea mărfurilor), caracterul intracomunitar al livrării nu poate reieşi dintr-o scrisoare de trăsură sau din documentele de transport ale furnizorului.</P><P>Se pot imagina totuşi împrejurări în care furnizorul să fie convins, în acel caz, că marfa va fi transportată de clientul străin într-un alt stat membru. Pe lângă documentele stabilite şi datele înregistrate la nivel administrativ, trebuie de asemenea să fi fost vorba, în acest caz, despre un client obişnuit, în afară de situaţia în care furnizorul ştia că livrările intracomunitare către acest client au ridicat probleme, iar clientul respectiv să fi dat, în plus, declaraţia avută în vedere în continuare.</P><P>Această declaraţie scrisă, care trebuie să fie semnată de cel care recepţionează mărfurile, ar trebui cel puţin să indice numele clientului şi, dacă clientul nu recepţionează personal mărfurile, numele persoanei care este însărcinată cu recepţionarea în numele clientului, numărul de înmatriculare al vehiculului care va transporta mărfurile, numărul facturii care specifică mărfurile livrate, locul către care clientul va transporta mărfurile, precum şi angajamentul clientului de a furniza administraţiei fiscale, la cerere, orice informaţie suplimentară cu privire la destinaţia mărfurilor. Un model de declaraţie este anexat.</P><P>Dacă tranzacţiile cu ridicarea mărfurilor nu privesc un client obişnuit şi dacă acestea sunt plătite în numerar, chiar dacă furnizorul nu dispune de niciun document doveditor al caracterului intracomunitar al livrării, adică atunci când niciun document, în afară de o factură întocmită pe numele unui client străin (care menţionează numărul de identificare ca plătitor de TVA al clientului), nu dovedeşte caracterul intracomunitar al livrării, furnizorul nu va putea justifica, fără dovezi suplimentare, beneficiul cotei zero. în aceste împrejurări, furnizorul poate evita riscul unei decizii de impunere privind<?PAGE NO="I-7905"?> TVA-ul stabilit suplimentar prin facturarea TVA-ului olandez cumpărătorului. Atunci când transferă mărfurile către un alt stat membru, cumpărătorul va trebui să declare acest lucru la administraţia fiscală olandeză. Pe baza acestei declaraţii, va putea deduce TVA-ul facturat în Ţările de Jos.<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>III —</NO.P><TXT>Situaţia de fapt şi întrebarea preliminară</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>13.</NO.P><TXT>Societatea Twoh International B.V. (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="201E"/>Twoh<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="201D"/>) a primit o decizie de impunere privind TVA-ul stabilit suplimentar cuprinzând o majorare referitoare la livrările efectuate în cursul anului 1996. Twoh apreciază că livrările respective erau scutite de TVA întrucât erau livrări intracomunitare. Administraţia financiară olandeză a refuzat totuşi scutirea, întrucât Twoh nu a adus suficiente dovezi cu privire la transportul, respectiv la expedierea mărfii către un alt stat membru. Twoh a susţinut că, în temeiul Directivei 77/799 şi al Regulamentului nr. 218/92, autorităţile competente olandeze trebuiau să fi colectat informaţii de la autorităţile fiscale din statul membru de destinaţie pentru a confirma caracterul intracomunitar al livrărilor. Autoritatea fiscală olandeză a respins acest argument. în primă instanţă, acţiunea formulată de Twoh împotriva deciziei de impunere privind TVA-ul stabilit suplimentar a fost în mare parte respinsă.</TXT></NP><NP><NO.P>14.</NO.P><TXT>în cadrul procedurii de recurs în casaţie, Hoge Raad a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii, prin Decizia din <DATE ISO="20050422">22 aprilie 2005</DATE> şi conform articolului 234 CE, următoarea întrebare preliminară:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0015" REF.END="QE0015" CODE="201E"/>Articolul 28c secţiunea A <HT TYPE="ITALIC">initio</HT> din A şasea directivă - coroborat cu Directiva [77/799] şi cu Regulamentul [nr. 218/92] - trebuie interpretat în sensul că, dacă statul membru de sosire nu furnizează din proprie iniţiativă informaţii considerate utile, statul membru de origine a expediţiei sau a transportului mărfurilor trebuie să solicite informaţii presupusului stat membru de sosire a mărfurilor şi să utilizeze informaţiile în cadrul examinării dovezii privind expediţia sau transportul mărfurilor?<QUOT.END ID="QE0015" REF.START="QS0015" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>15.</NO.P><TXT>în cadrul procedurii în faţa Curţii au prezentat observaţii Twoh, guvernul olandez şi cel francez, Irlanda, guvernele italian, polonez şi portughez, precum şi Comisia Comunităţilor Europene.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>IV —</NO.P><TXT>Apreciere juridică</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>16.</NO.P><TXT>Astfel cum am menţionat în concluziile prezentate tot astăzi în cauza Teleos şi alţii, scutirea unei livrări intracomunitare în<?PAGE NO="I-7906"?> temeiul articolului 28c secţiunea A litera (a) din A şasea directivă presupune ca obiectul furnizat să fie expediat sau transportat într-un alt stat membru şi, în consecinţă, să fi părăsit în mod fizic statul de origine<NOTE NOTE.ID="E0009" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea în special punctele 45 şi 59 din concluziile prezentate la <DATE ISO="20070111">11 ianuarie 2007</DATE> în cauza C-409/04, Teleos şi alţii, Rec., p. I-07797.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>17.</NO.P><TXT>Trebuie luat în considerare, în această privinţă, că A şasea directivă cunoaşte un domeniu foarte larg de aplicare şi că, derogând de la acest principiu general, scutirile de impozit sunt de strictă interpretare<NOTE NOTE.ID="E0010" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Concluziile prezentate în cauza Teleos şi alţii (citată la nota de subsol 9, punctul 63), cu referinţe ulterioare.</P></NOTE>. Revine celui care invocă o astfel de excepţie sarcina probei privind faptul că sunt îndeplinite condiţiile de aplicare. în vederea garantării aplicării conforme a celei de A şasea directive, furnizorul nu se poate degreva de obligaţia de a dovedi că marfa a fost expediată în afara statului membru de origine, această dovadă fiind o condiţie pentru scutirea de impozit a livrării intracomunitare.</TXT></NP><NP><NO.P>18.</NO.P><TXT>Astfel cum rezultă din teza introductivă a articolului 28c secţiunea A din A şasea directivă, este de competenţa statelor membre definirea condiţiilor de formă pe care dovada trebuie să le respecte pentru a constata îndeplinirea condiţiilor privind scutirea unei livrări intracomunitare<NOTE NOTE.ID="E0011" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea de asemenea în acest sens Ordonanţa din <DATE ISO="20040303">3 martie 2004</DATE>, Transport Service (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-395/02" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-1991">C-395/02, Rec, p. I-1991, punctele 27</REF.DOC.ECR> şi 28), precum şi Hotărârea din <DATE ISO="20060221">21 februarie 2006</DATE>, Halifax şi alţii (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-255/02" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-1609">C-255/02, Rec., p. I-1609</REF.DOC.ECR>, punctele 90 şi 91). A se vedea de asemenea detaliile de la punctul 20 şi următoarele din concluziile pe care le-am prezentat astăzi în cauza Collée, citată anterior.</P></NOTE>. în plus, conform articolului 22 alineatul (8) din A şasea directivă, statele membre au posibilitatea de a impune persoanelor impozabile alte obligaţii pe care le consideră necesare în scopul asigurării perceperii corecte a TVA-ului şi al evitării oricărei fraude fiscale<NOTE NOTE.ID="E0012" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Halifax si alţii (citată la nota de subsol 11, punctul 92).</P></NOTE>. în exercitarea puterii de apreciere pe care o conferă A şasea directivă statelor membre în această privinţă, acestea trebuie totuşi să respecte principiile Tratatului CE, obiectul şi scopul acestei directive, precum şi principiile generale de drept, cum este principiul proporţionalităţii<NOTE NOTE.ID="E0013" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea de asemenea în acest sens, în ceea ce priveşte dreptul de deducere a TVA-ului aferent intrărilor, Hotărârea din <DATE ISO="19971218">18 decembrie 1997</DATE>, Molenheide si alţii (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-286/94+C-340/95+C-401/95+C-47/96" YEAR="1997" PAGE.ECR="I-7281">C-286/94, C-340/95, C-401/95 şi C-47/96, Rec, p. I-7281, punctul 48</REF.DOC.ECR>), şi Hotărârea din <DATE ISO="20000321">21 martie 2000</DATE>, Gabalfrisa şi alţii (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-110/98— C-147/98" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-1577">C-110/98-C-147/98, Rec., p I-1577, punctul 52</REF.DOC.ECR>), precum şi, pentru articolul 21 alineatul (3) din A şasea directivă, Hotărârea din <DATE ISO="20060511">11 mai 2006</DATE>, Federation of Technological Industries şi alţii (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-384/04" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-4191">C-384/04, Rec., p. I-4191, punctul 29</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>19.</NO.P><TXT>în legislaţia olandeză, condiţiile pe care dovada trebuie să le respecte pentru tranzacţiile cu ridicarea mărfurilor sunt definite în comunicarea 38. Nici instanţa de trimitere, nici părţile în procedură nu au contestat conformitatea acestor norme cu A şasea directivă sau cu principiile generale de drept.</TXT></NP><NP><NO.P>20.</NO.P><TXT>Conform constatărilor de fapt ale judecătorilor, Twoh nu a reuşit, în acţiunea principală, să aducă suficiente dovezi care să respecte normele stabilite prin comunicarea 38, cu privire la faptul că transportul obiectelor livrate a fost efectuat de către cumpărător din Ţările de Jos către un alt stat<?PAGE NO="I-7907"?> membru. Cu toate acestea, Twoh susţine că administraţia fiscală este obligată, conform Directivei 77/799 şi Regulamentului nr. 218/92, să colecteze informaţii de la autorităţile statelor membre de destinaţie pentru a întări caracterul intracomunitar al livrărilor.</TXT></NP><NP><NO.P>21.</NO.P><TXT>Nu putem urma raţionamentul lui Twoh.</TXT></NP><NP><NO.P>22.</NO.P><TXT>Directiva 77/799 trebuie să promoveze asistenţareciprocă şi schimbul de informaţii între statele membre pentru a lupta împotriva fraudei fiscale<NOTE NOTE.ID="E0014" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea primul considerent al Directivei 77/799. Noul sistem instituit prin Regulamentul nr. 1798/2003 nu a schimbat nimic în ceea ce priveşte acest obiectiv (a se vedea primul considerent al acestui regulament).</P></NOTE>. Acestui scop îi serveşte şi Regulamentul nr. 218/92 de completare a Directivei 77/799 în domeniul impozitelor indirecte<NOTE NOTE.ID="E0015" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea al patrulea considerent al Regulamentului nr. 218/92.</P></NOTE>. Sistemul de schimb de informaţii instituit de Regulamentul nr. 218/92 a devenit necesar în special odată cu crearea pieţei interne şi cu suprimarea controalelor interne la frontiere care i-a urmat şi este menit să prevină pierderile de venituri fiscale în aplicarea regimului tranzitoriu al celei de A şasea directive, care vizează schimburile intracomunitare<NOTE NOTE.ID="E0016" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea primul, al doilea şi al treilea considerent ale Regulamentului nr. 218/92.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>23.</NO.P><TXT>Aceste instrumente juridice au drept scop, în primul rând, cooperarea între autorităţile fiscale din statele membre şi nu conferă nici un drept particularilor, cu excepţia informării asupra numărului de identificare TVA, care poate fi obţinut în temeiul articolului 6 alineatul (4) din Regulamentul nr. 218/92. Schimbul de informaţii între statele membre nu serveşte la degrevarea persoanelor impozabile de obligaţiile care le revin în ceea ce priveşte dovezile solicitate în temeiul celei de A şasea directive. Informaţiile permit respectivelor autorităţi să verifice indicaţiile şi dovezile furnizate de către persoanele impozabile, însă nu le este permis să le înlocuiască. Rezultă numai din modul de redactare a articolului 2 alineatul (1) din Directiva 77/799 şi din articolul 5 din Regulamentul nr. 218/92 că autorităţile unui stat membru <HT TYPE="ITALIC">au posibilitatea,</HT> iar nu <HT TYPE="ITALIC">obligaţia</HT> de a solicita informaţii.</TXT></NP><NP><NO.P>24.</NO.P><TXT>în plus, autorităţile solicitate ale statului membru nu sunt obligate, în anumite împrejurări, să furnizeze informaţii, astfel cum arată Comisia. Informaţiile nu trebuie furnizate, conform articolului 7 din Regulamentul nr. 218/92, decât în situaţia în care numărul şi natura cererilor de informaţii introduse de către aceeaşi autoritate solicitantă în cursul unei perioade date nu impune sarcini administrative disproporţionate autorităţii solicitate şi în situaţia în care autoritatea solicitantă a epuizat propriile surse de informare<NOTE NOTE.ID="E0017" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea de asemenea articolul 2 alineatul (2) teza a doua din Directiva 77/799.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>25.</NO.P><TXT>în situaţia în care ar exista o obligaţie de colectare a informaţiilor cu privire la<?PAGE NO="I-7908"?> achiziţiile intracomunitare în statul membru de destinaţie de fiecare dată când autorul unei livrări intracomunitare nu poate face dovada acesteia, numărul cererilor ar putea creşte în aşa măsură, încât autorităţile solicitate ar putea respinge cererile formulate în temeiul articolului 7 din Regulamentul nr. 218/92 pe motivul unei sarcini administrative ridicate.</TXT></NP><NP><NO.P>26.</NO.P><TXT>Independent de consideraţiile de ordin practic, informaţiile autorităţilor fiscale din statul membru de destinaţie nu sunt nici ele în totalitate adecvate pentru a face dovada cerută pentru scutirea unei livrări intracomunitare în temeiul articolului 28c secţiunea B litera (a) din A şasea directivă.</TXT></NP><NP><NO.P>27.</NO.P><TXT>Astfel cum am expus şi în concluziile prezentate în cauza Teleos şi alţii, citată anterior, autorităţile fiscale din statul membru de origine şi cele din statul membru de destinaţie verifică în mod independent unele de altele dacă sunt îndeplinite condiţiile privind scutirea unei livrări intracomunitare, respectiv privind impozitarea unei achiziţii intracomunitare<NOTE NOTE.ID="E0018" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Concluziile prezentate în cauza Teleos şi alţii (citată la nota de subsol 9, punctul 90).</P></NOTE>. Faptul că achiziţia intra-comunitară de bunuri este declarată în statul membru de destinaţie este, în consecinţă, un indiciu care arată că aceste obiecte au părăsit efectiv, în mod fizic, statul membru de origine. în situaţia în care autorităţile fiscale competente din acest stat membru dispun de informaţii cu privire la acest aspect pentru că autorităţile din statul membru de destinaţie le-au comunicat în mod spontan<NOTE NOTE.ID="E0019" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>în speţă, în această privinţă, autorităţile fiscale olandeze nu au dispus, în mod incontestabil, de informaţii care să le fi fost transmise în mod spontan. De asemenea, putem avea dubii asupra faptului că datele referitoare la impozitarea achiziţiilor intracomunitare de către statul membru de destinaţie fac parte din informaţiile care trebuie furnizate fără solicitare prealabilă. Nu statul membru de destinaţie este cel care trebuie să furnizeze statului membru de origine informaţiile necesare pentru scutirea livrării intracomunitare. Mai degrabă acest din urmă stat trebuie să transmită statului membru de destinaţie, conform articolului 4 din Regulamentul nr. 218/92, informaţiile obţinute în temeiul articolului 22 alineatul (6) litera (b) din A şasea directivă (şi anume, datele pe care furnizorul le are cu privire la achizitor) pentru a permite acestor autorităţi garantarea impozitării acestei achiziţii.</P></NOTE>, acest lucru poate susţine în mod suplimentar dreotul de scutire a livrării intracomunitare<NOTE NOTE.ID="E0020" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea concluziile prezentate în cauza Teleos şi alţii (citată la nota de subsol 9, punctul 91).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>28.</NO.P><TXT>Nu pierdem din vedere faptul că o persoană impozabilă aflată în situaţia lui Twoh va fi privată de scutirea de impozit a livrării, deşi singurul motiv pentru care nu poate dovedi transportarea în afara statului membru de origine este neglijenţa cocontractantului său. Cu toate acestea, în situaţia în care furnizorul lasă în sarcina achizitorului transportul bunurilor, îşi asumă riscul de a fi lipsit de probe în această privinţă în cazul în care achizitorul nu i le furnizează. în această situaţie, administraţia fiscală nu poate face nimic. Furnizorul trebuie mai degrabă să insiste pe lângă cocontractant pentru a obţine dovezile sau să îi solicite TVA-ul în cazul în care nu dovedeşte transportul acelor mărfuri în afara statului membru de origine. Furnizorul se poate proteja împotriva riscurilor de o asemenea natură solicitând constituirea în favoarea sa a unei garanţii la valoarea TVA-ului şi eliberând-o numai în schimbul prezentării documentelor de transport.</TXT></NP><?PAGE NO="I-7909"?><NP><NO.P>29.</NO.P><TXT>într-o situaţie precum cea din speţă, o autoritate fiscală nu este, prin urmare, obligată să solicite informaţii autorităţilor fiscale competente din alt stat membru dacă s-au prezentat acolo declaraţii fiscale cu privire la achiziţia intracomunitară a anumitor bunuri.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>V —</NO.P><TXT>Concluzie</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>30.</NO.P><TXT>în temeiul consideraţiilor anterioare, propunem Curţii să răspundă la întrebarea adresată de Hoge Raad după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0016" REF.END="QE0016" CODE="201E"/>Persoana care solicită scutirea unei livrări intracomunitare în temeiul articolului 28c secţiunea A litera (a) primul paragraf din A şasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19770517">17 mai 1977</DATE> privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie să dovedească faptul că achizitorul a obţinut dreptul de a dispune ca proprietar de bunul livrat care a fost expediat sau transportat într-un alt stat membru şi că, în consecinţă, bunul a părăsit în mod fizic statul membru de origine.</P><P>Autorităţile fiscale din statul membru de origine nu sunt obligate, în temeiul Directivei 77/799/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19771219">19 decembrie 1977</DATE> privind asistenţa reciprocă acordată de autorităţile competente din statele membre în domeniul impozitării directe şi indirecte, precum şi în temeiul Regulamentului nr. 218/92 al Consiliului din <DATE ISO="19920127">27 ianuarie 1992</DATE> privind cooperarea administrativă în domeniul impozitării indirecte (TVA), să solicite autorităţilor fiscale din statul membru de destinaţie informaţii atunci când o persoană impozabilă nu a putut face ea însăşi dovada expediţiei sau a transportului bunurilor.<QUOT.END ID="QE0016" REF.START="QS0016" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>