<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-570/15</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62015CC0570</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:182">EU:C:2017:182</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>7</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>7</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P>CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL SZPUNA R – C AUZA C 570 /15</P><P>X</P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Maciej Szpunar</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20170308">8 martie 2017</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: engleza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑570/15</HT></P><P>X</P><P>împotriva</P><P>Staatssecretaris van Financiën</P><P><HT TYPE="NORMAL">[cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă din Țările de Jos)]</HT></P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Trimitere preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Regulamentul (CEE) nr. 1408/71</KEYWORD><KEYWORD>Securitate socială</KEYWORD><KEYWORD>Stabilirea legislației aplicabile</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 13 alineatul (2) litera (a) și articolul 14 alineatul (2) litera (b) punctul (i)</KEYWORD><KEYWORD>Persoană care desfășoară în mod obișnuit o activitate salariată pe teritoriul a două sau mai multe state membre</KEYWORD><KEYWORD>Persoană care desfășoară o activitate salariată într‑un stat membru și care desfășoară o parte din activitatea sa în statul membru în care are reședința, în special lucrând la domiciliu</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Introducere</P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Prezenta cerere de decizie preliminară a fost formulată în procedura aflată pe rolul Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă din Țările de Jos) între domnul X și Staatssecretaris van Financiën (secretarul de stat pentru finanțe) privind plata impozitului pe venit și contribuțiile de asigurări sociale pentru anul 2009.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere solicită îndrumări din partea Curții cu privire la interpretarea normelor de conflict prevăzute la articolele 13 și 14 din titlul II din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>Regulamentul Consiliului din <DATE ISO="19710614">14 iunie 1971</DATE> de aplicare a regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, astfel cum a fost modificat și actualizat prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din <DATE ISO="19961202">2 decembrie 1996</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="028" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="1997">JO 1997, L 28, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 7) (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>Regulamentul nr. 1408/71<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>). Regulamentul nr. 1408/71 a fost abrogat și înlocuit, începând cu <DATE ISO="20100501">1 mai 2010</DATE>, prin Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20040429">29 aprilie 2004</DATE> privind coordonarea sistemelor de securitate socială (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="166" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2004">JO 2004, L 166, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82). Cu toate acestea, el rămâne aplicabil <HT TYPE="ITALIC">ratione temporis</HT> în procedura principală.</P></NOTE>. În special, instanța de trimitere ridică problema dacă o persoană care desfășoară o activitate salariată într‑un stat membru și are reședința într‑un alt stat membru și care de asemenea își desfășoară o parte din activitate pentru același angajator (aproximativ 6,5 % din timpul de lucru) în statul membru de reședință, în special muncind la domiciliu, trebuie să fie considerată ca desfășurând în mod obișnuit o activitate salariată pe teritoriul a două state membre în scopul stabilirii legislației aplicabile.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="2"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Cadrul juridic</P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Articolul 1 din Regulamentul nr. 1408/71 conține următoarele definiții pentru <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>lucrător salariat și lucrător care desfășoară o activitate independentă<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC"><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>(a)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">lucrător salariat</HT> și <HT TYPE="ITALIC">lucrător care desfășoară o activitate independentă</HT> înseamnă:</TXT><P><LIST TYPE="roman"><ITEM><NP><NO.P>(i)</NO.P><TXT>orice persoană care este asigurată, în baza unei asigurări obligatorii sau facultative continue, pentru unul sau mai multe riscuri acoperite de ramurile unui regim de securitate socială pentru lucrători salariați și lucrători care desfășoară activități independente ori printr‑un regim special pentru funcționari;<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/></TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>Articolul 13 din acest regulament prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="013.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Sub rezerva articolelor 14c și 14f, persoanele cărora li se aplică prezentul regulament se află sub incidența legislației unui singur stat membru. Această legislație se stabilește în conformitate cu dispozițiile prezentului titlu.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="013.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA><P>Sub rezerva articolelor 14-17:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>persoana care desfășoară o activitate salariată pe teritoriul unui stat membru se supune legislației statului respectiv chiar dacă are domiciliul pe teritoriul altui stat membru sau dacă întreprinderea sau angajatorul la care persoana este încadrată are sediul social sau adresa pe teritoriul altui stat membru;<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/></TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Articolul 14 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din acest regulament prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>(2)</NO.P><TXT>legislația aplicabilă unei persoane care desfășoară în mod obișnuit o activitate salariată pe teritoriul a două sau mai multe state membre se stabilește după cum urmează:</TXT><P>[…]</P><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>persoana, alta decât cele prevăzute la litera (a), se supune:</TXT><P><LIST TYPE="roman"><ITEM><NP><NO.P>(i)</NO.P><TXT>legislației statului membru pe al cărui teritoriu are reședința, dacă își desfășoară activitatea parțial pe acel teritoriu sau dacă aparține mai multor întreprinderi sau mai multor angajatori care își au sediul social pe teritoriul unor state membre diferite;<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/></TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Situația de fapt din procedura principală</P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Domnul X este resortisant neerlandez și, la data faptelor în litigiu, și anume în anul 2009, a avut reședința în Belgia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>În anul respectiv, acesta a lucrat la un angajator stabilit în Țările de Jos în calitate de administrator de cont și responsabil cu relațiile de telecomunicații.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>În 2009, domnul X a prestat pentru angajator <FT TYPE="NUMBER">1872</FT> ore de muncă. Dintre acestea, el a prestat în Belgia un număr de 121 de ore de muncă, și anume aproximativ 6,5 % din timpul de lucru total. Dintre aceste 121 de ore de muncă, 17 au fost prestate vizitând clienți ai angajatorului cu sediul în Belgia și 104 la locuința sa din Belgia. În anul 2009, activitatea prestată la domiciliu a însumat un total de 13 zile a câte 8 ore.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="3"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>Activitățile prestate la domiciliu au constat în tratarea e‑mailurilor, precum și în întocmirea și transmiterea de oferte. Activitatea în Belgia nu s‑a desfășurat după o schemă de lucru fixă. Domnul X a prestat munca la domiciliu în special în săptămânile de după concediul de vară, dar nu în timpul iernii. Contractul de muncă al domnului X nu cuprindea nicio reglementare privind desfășurarea activităților la domiciliu sau în alt loc în Belgia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>Domnul X a prestat celelalte activități pentru angajator (în anul 2009, <FT TYPE="NUMBER">1751</FT> de ore de muncă) în Țările de Jos, atât la birou, cât și sub forma de vizite la clienții potențiali stabiliți în Țările de Jos.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>Litigiul dintre domnul X și Staatssecretaris van Financiën (secretarul de stat pentru finanțe) din procedura principală privește decizia privind impozitul pe venit și contribuțiile de asigurări sociale impuse pentru anul 2009. În special, aspectul principal al litigiului privește problema dacă domnul X era supus asigurării obligatorii în temeiul sistemului național de securitate socială neerlandez și, prin urmare, obligat la plata contribuțiilor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>Gerechtshof ‘s-Hertogenbosch (Curtea de Apel din ‘s-Hertogenbosch, Țările de Jos), în apelul formulat împotriva hotărârii pronunțate de Rechtbank Zeeland‑West‑Brabant (Tribunalul din Zeeland‑West‑Brabant, Țările de Jos), a statuat că activitatea pe care domnul X a prestat‑o în Belgia în anul 2009 era doar ocazională. În această privință, Gerechtshof ‘s‑Hertogenbosch (Curtea de Apel din ‘s‑Hertogenbosch) a apreciat următoarele:</TXT><P><LIST TYPE="roman"><ITEM><NP><NO.P>(i)</NO.P><TXT>că nu existau indicii că angajatorul și domnul X ar fi intenționat ca acesta din urmă să desfășoare activități în Belgia în mod regulat;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(ii)</NO.P><TXT>că activitățile au fost desfășurate în mod obișnuit în Țările de Jos;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(iii)</NO.P><TXT>că vizitele la clienți au avut loc în Belgia doar ocazional și</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(iiii)</NO.P><TXT>că angajatorul și domnul X nu au părut să fi încheiat vreo convenție în ceea ce privește munca la domiciliu și că nu exista nicio schemă de lucru structurală pentru această activitate.</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>Gerechtshof ‘s-Hertogenbosch (Curtea de Apel din ‘s-Hertogenbosch) a stabilit în continuare că activitățile pe care domnul X le‑a desfășurat ocazional pe teritoriul belgian nu ar trebui luate în considerare la stabilirea legislației aplicabile în materia securității sociale. Prin urmare, Gerechtshof ‘s-Hertogenbosch (Curtea de Apel din ‘s-Hertogenbosch) a conchis că domnul X își desfășoară în mod obișnuit activitatea pe teritoriul unui stat membru, Țările de Jos, astfel încât i se aplică exclusiv legislația neerlandeză, conform articolului 13 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1408/71.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>Domnul X a formulat recurs împotriva hotărârii menționate în fața instanței de trimitere.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere observă că recursul ridică problema care este dispoziția din Regulamentul nr. 1408/71 care stabilește legislația aplicabilă persoanei interesate. Pe de o parte, dacă activitățile prestate de către domnul X în Belgia nu ar fi luate în considerare, s‑ar aplica norma generală de conflict prevăzută la articolul 13 alineatul (2) litera (a) din regulamentul menționat, potrivit căreia legislația aplicabilă este legislația statului membru în care își desfășoară activitatea. Pe de altă parte, dacă acele activități ar trebui să fie luate în considerare în decizie, atunci aplicarea articolului 13 alineatul (2) litera (a) din regulamentul menționat ar avea drept consecință faptul că legislația aplicabilă ar fi când cea a Țărilor de Jos, când cea a Belgiei, după cum locul prestării efective a activității s‑ar schimba din Țările de Jos în Belgia și invers. În schimb, s‑ar putea considera că domnul X a desfășurat în mod obișnuit o activitate salariată pe teritoriul a două state membre, Țările de Jos și Belgia, și, prin urmare, pe baza normei speciale prevăzute la articolul 14 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din Regulamentul nr. 1408/71, acestuia i s‑ar aplica doar legislația statului membru în care are reședința.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="4"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Întrebarea preliminară și procedura în fața Curții de Justiție</P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>În acest context, Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă a Țărilor de Jos) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze următoarea întrebare Curții de Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>Care este criteriul sau care sunt criteriile pe baza cărora se stabilește legislația aplicabilă în conformitate cu Regulamentul nr. 1408/71 în cazul unui lucrător cu reședința în Belgia, care desfășoară cea mai mare parte a activității în Țările de Jos și care, în plus, desfășoară 6,5 % din activitățile prestate în anul respectiv în Belgia, la domiciliul său sau la client, fără ca această proporție să corespundă unei scheme de lucru stabilite și fără să se fi încheiat o convenție cu angajatorul privind desfășurarea activității în Belgia?<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/></P></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>Decizia de trimitere din <DATE ISO="20151030">30 octombrie 2015</DATE> a fost primită la grefa Curții la <DATE ISO="20151105">5 noiembrie 2015</DATE>. Guvernele neerlandez, belgian și ceh, precum și Comisia Europeană au depus observații scrise. Domnul X, guvernul danez și Comisia au prezentat observații orale în cadrul ședinței din <DATE ISO="20161214">14 decembrie 2016</DATE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Analiză</P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere întreabă în esență dacă o persoană care își desfășoară activitatea salariată într‑un stat membru și are reședința în alt stat membru și care, în cursul anului respectiv, a desfășurat o mică parte a activităților sale pentru același angajator (aproximativ 6,5 % din timpul de lucru) în statul membru în care are reședința, prestând muncă în principal la domiciliu, trebuie să fie considerată ca desfășurând o activitate salariată în mod obișnuit exclusiv în primul stat membru sau în ambele state membre, în vederea aplicării articolelor 13 și 14 din Regulamentul nr. 1408/71.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>Prin urmare, instanța de trimitere solicită să se stabilească care este legislația aplicabilă unei astfel de persoane în temeiul dispozițiilor prevăzute în titlul II din regulamentul menționat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>Opiniile părților interesate diferită cu privire la acest aspect.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>În cadrul ședinței, domnul X a susținut că ar trebui să se considere că își desfășoară activitatea în mod obișnuit în două state membre și, prin urmare, este supus legislației statului membru în care are reședința, în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1408/71. Acesta a argumentat că are dreptul să presteze munca la domiciliu și că activitățile sale prestate la domiciliu, cum ar fi tratarea e‑mailurilor și contactarea telefonică a clienților, fac parte din obligațiile sale principale de serviciu. Acesta a susținut de asemenea că aceste activități trebuie să fie luate în considerare atunci când se stabilește legislația aplicabilă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, statele membre interveniente și Comisia susțin că Regulamentul nr. 1408/71 ar trebui să fie interpretat în sensul că un lucrător cu reședința în Belgia, care își desfășoară cea mai mare parte a activității pentru angajatorul său neerlandez pe teritoriul Țărilor de Jos și care, în plus, desfășoară 6,5 % din activitatea sa în cursul anului în discuție în Belgia, ar trebui să fie considerat ca desfășurându-și activitatea doar pe teritoriul Țărilor de Jos și să fie supus legislației neerlandeze în materia securității sociale, în conformitate cu norma de conflict <HT TYPE="ITALIC">lex loci laboris</HT> prevăzută la articolul 13 alineatul (2) litera (a) din regulamentul menționat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>Curtea a statuat în mod constant că dispozițiile titlului II din Regulamentul nr. 1408/71, din care fac parte și articolele 13 și 14, constituie un sistem complet și uniform de norme de conflict, care urmăresc să garanteze faptul că lucrătorii care se deplasează în interiorul Uniunii sunt supuși regimului de securitate socială al unui singur stat membru, astfel încât să se evite situațiile în care<?PAGE NO="5"?> sunt aplicabile mai multe sisteme legislative și complicațiile aferente unor astfel de situații<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19940324">24 martie 1994</DATE>, <NAME.CASE>Van Poucke</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑71/93</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1994:120">EU:C:1994:120</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>În prezenta cauză, pentru a stabili dacă situația dată intră sub incidența normei generale de conflict prevăzute la articolul 13 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1408/71 (<HT TYPE="ITALIC">lex loci laboris</HT>) sau sub incidența normei speciale prevăzute la articolul 14 alineatul (2) litera (b) punctul (i) (<HT TYPE="ITALIC">lex domicilii</HT>), este necesar să se stabilească dacă activitatea desfășurată de domnul X în Belgia ar trebui să fie luată în considerare în scopul aplicării dispozițiilor menționate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>În cazul în care ar trebui luată în considerare activitatea, trebuie să se considere că domnul X își desfășoară în mod obișnuit activitatea salariată pe teritoriul a două state membre în sensul articolului 14 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din Regulamentul nr. 1408/71. În caz contrar, se aplică norma generală de conflict prevăzută la articolul 13 alineatul (2) litera (a) din regulamentul menționat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>Constatăm că împrejurarea că domnul X își desfășoară activitatea pentru un singur angajator nu exclude sub nicio formă aplicarea articolului 14 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din Regulamentul nr. 1408/71. Astfel cum s‑a pronunțat deja Curtea în Hotărârea Calle Grenzshop Andresen, această dispoziție este aplicabilă și atunci când persoana interesată își desfășoară activitățile pe teritoriul a două sau mai multe state membre pentru una și aceeași întreprindere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19950216">16 februarie 1995</DATE> (<NO.CASE>C‑425/93</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1995:37">EU:C:1995:37</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0013">13</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>Mai mult, se pare că nu este nicio îndoială în prezenta cauză cu privire la faptul că activitatea domnului X din Belgia nu intră în sfera noțiunii de detașare, prevăzută la articolul 14 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1408/71, din moment ce acesta își desfășoară activitatea în Belgia fără nicio limitare temporală, desfășurându‑și parțial principalele sarcini de serviciu la domiciliu cu acordul tacit al angajatorului său.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>Ipoteza de la articolul 14 alineatul (2) litera (b) punctul (i) are în vedere situația în care persoana interesată desfășoară <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>în mod obișnuit<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/> o activitate salariată pe teritoriul a două sau mai multe state membre și de asemenea își desfășoară activitatea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>parțial<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/> pe teritoriul statului membru în care are reședința.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>Termenii utilizați în cadrul acestei dispoziții conduc la concluzia că activitatea salariată desfășurată în statul membru în care lucrătorul salariat are reședința trebuie să aibă o anumită întindere. În caz contrar, chiar desfășurarea unei activități neglijabile sau ocazionale ar putea declanșa consecințele juridice ale articolului 14 alineatul (2) litera (b) punctul (i). O astfel de interpretare ar prezenta riscul de eludare a normelor de conflict cuprinse în titlul II din Regulamentul nr. 1408/71<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>Observăm că articolul 13 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004 modifică norma de conflict prevăzută anterior la articolul 14 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din Regulamentul nr. 1408/71 prin introducerea cerinței ca o parte <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>substanțială<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/> a activității persoanei să se desfășoare în statul membru în care are reședința.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>Astfel cum a statuat deja Curtea cu privire la lucrătorii care desfășoară activități independente, termenul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>în mod obișnuit<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/> presupune ca persoana interesată să desfășoare în mod uzual activități <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>semnificative<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/> pe teritoriul acelui stat membru<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20000330">30 martie 2000</DATE>, <NAME.CASE>Banks și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑178/97</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2000:169">EU:C:2000:169</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>Această interpretare nu este contrazisă de Hotărârea Calle Grenzshop Andresen, în care Curtea a statuat că situația unui lucrător danez care avea reședința în Danemarca și își desfășura activitatea în Germania și care, în mod regulat, pentru câteva ore în fiecare săptămână își desfășoară activitatea parțial în Danemarca intră in domeniul de aplicare al articolului 14 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din Regulamentul nr. 1408/71<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19950216">16 februarie 1995</DATE> (<NO.CASE>C‑425/93</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1995:37">EU:C:1995:37</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Persoana interesată lucra ca manager într‑o întreprindere situată în<?PAGE NO="6"?> Germania, lângă frontiera germano‑daneză, și de asemenea lucra pentru angajatorul său aproximativ zece ore în fiecare săptămână în Danemarca, îndeplinind sarcini de coordonare și de supervizare. Din analiza efectuată de avocatul general Lenz în acea cauză rezultă foarte clar că activitatea desfășurată în statul membru de reședință nu putea fi considerată neglijabilă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19950216">16 februarie 1995</DATE>, <NAME.CASE>Calle Grenzshop Andresen</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑425/93</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1995:37">EU:C:1995:37</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0015">15</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Concluziile avocatului general Lenz prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Calle Grenzshop Andresen</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑425/93</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1995:12">EU:C:1995:12</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>În Hotărârea Format Urządzenia i Montaże Przemysłowe, Curtea a statuat că, pentru a stabili dacă o persoană trebuie să fie considerată ca desfășurându‑și <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>în mod obișnuit<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/> activitatea pe teritoriul a două sau mai multe state, trebuie să se aibă în vedere în special natura muncii salariatului, astfel cum este definită în actele contractuale, pentru a aprecia dacă activitățile previzibile fac parte din activitățile salariate repartizate, nu numai punctual, pe teritoriul mai multor state membre, și de asemenea trebuie să se ia în considerare și activitățile reale desfășurate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121004">4 octombrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Format Urządzenia i Montaże Przemysłowe</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑115/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:606">EU:C:2012:606</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0044">44</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0045">45</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>Din această jurisprudență rezultă că, pentru a stabili dacă o persoană își desfășoară activitatea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>în mod obișnuit<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/> pe teritoriul altui stat membru în scopul aplicării articolelor 13 și 14 din Regulamentul nr. 1408/71, ar trebui luată în considerare întinderea și importanța respectivei activități, pe baza actelor contractuale, precum și a activităților reale desfășurate de lucrătorul salariat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>În prezenta cauză, din ordonanța de trimitere reiese că, în perioada relevantă, domnul X a desfășurat 6,5 % din totalul timpului de lucru în statul membru în care are reședința. Întinderea activității desfășurate în mod real în Belgia constituie, în opinia noastră, un indiciu solid că aceste activități sunt neglijabile în raportul contractual în ansamblul său ori, așa cum propune Comisia, că acestea sunt exercitate doar în mod <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>ocazional<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/>, prin comparație cu partea preponderentă a sarcinilor sale de serviciu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>Timpul de lucru nu este, în opinia noastră, singurul element decisiv. Este necesar să se ia în considerare și alte elemente, precum natura activităților și împrejurările în care au fost prestate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19730712">12 iulie 1973</DATE>, <NAME.CASE>Hakenberg</NAME.CASE> (<NO.CASE>13/73</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1973:92">EU:C:1973:92</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0020">20</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Concluziile avocatului general Lenz prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Calle Grenzshop Andresen</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑425/93</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1995:12">EU:C:1995:12</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>În prezenta cauză, activitățile domnului X din Belgia au presupus vizite ocazionale la clienți și, în principal, munca la domiciliu, fără a exista un acord explicit cu angajatorul sau o schemă de lucru.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>Observăm că acesta este unul dintre avantajele – sau, pentru unele persoane, dezavantajele – economiei digitale, faptul că unui lucrător salariat i se poate solicita sau permite să îndeplinească o parte dintre sarcinile sale de serviciu departe de sediu, eventual prin desfășurarea muncii la domiciliu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>Particularitatea unui astfel de acord privind desfășurarea activității constă în faptul că poate estompa noțiunea de loc muncă determinat, ca factor relevant în stabilirea statului membru care are cea mai strânsă legătură cu raportul de muncă. O persoană poate desfășura munca la distanță pe computer sau pe telefon, la domiciliu sau în timp ce călătorește, iar un astfel de mod de lucru poate ajunge la o parte semnificativă a activității salariale. Curtea va trebui să decidă în viitor în ce mod ar trebui să se ia în considerare această împrejurare pentru a stabili legislația aplicabilă în materia securității sociale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>Această problemă nu se pune în prezenta cauză, întrucât există alte indicii – volumul mic de activitate și lipsa oricărei scheme de lucru reflectate în actele contractuale – care de asemenea denotă natura marginală a activităților domnului X în statul membru în care are reședința.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="7"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>Într‑o situație precum cea din litigiul principal, în care munca la domiciliu nu este reflectată în mod explicit în actele contractuale, nu constituie o schemă de lucru și, în plus, reprezintă un procent relativ mic din timpul de lucru total, considerăm că este total neadecvat să ne bazăm pe această împrejurare în scopul aplicării articolelor 13 și 14 din Regulamentul nr. 1408/71.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>Prin urmare, considerăm că, în împrejurări precum cele din litigiul principal, activitățile desfășurate de un lucrător salariat pentru același angajator într‑un alt stat membru, reprezentând aproximativ 6,5 % din timpul de lucru și care, mai mult, sunt îndeplinite în principal prin muncă la domiciliu, trebuie să fie considerate marginale și nu trebuie să fie luate în considerare în scopul aplicării articolelor 13 și 14 din Regulamentul nr. 1408/71. Prin urmare, persoana aflată într‑o astfel de situație trebuie să fie considerată ca desfășurându-și în mod obișnuit activitatea într‑un singur stat membru și ca fiind supusă legislației stabilite de către norma generală de conflict prevăzută la articolul 13 alineatul (2) litera (a) din regulamentul menționat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>În subsidiar, observăm că această concluzie pare a fi confirmată de noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>activitate de mică anvergură<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/> introdusă la articolul 14 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul nr. 987/2009<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>Articolul 14 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20090916">16 septembrie 2009</DATE> de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="284" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2009">JO 2009, L 284, p. 1</REF.DOC.OJ>), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 465/2012 (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="149" PAGE.FIRST="4" DATE.PUB="2012">JO 2012, L 149, p. 4</REF.DOC.OJ>), prevede: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>(5b) Activitățile de mică anvergură nu se iau în considerare în scopul stabilirii legislației aplicabile în temeiul articolului 13 din regulamentul de bază. […]<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/></P></NOTE> și explicată în ghidul practic care a fost întocmit, sub auspiciile Comisiei, de către Comisia administrativă pentru coordonarea sistemelor de securitate socială pentru a asista autoritățile naționale la aplicarea normelor conflictuale din Regulamentul nr. 883/2004<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>Ghid practic al Comisiei din decembrie 2013 privind legislația aplicabilă din Uniunea Europeană (UE), Spațiul Economic European (SEE) și Elveția, p. 27.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>Din explicațiile furnizate în ghidul practic rezultă că activitățile <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>marginale<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/> nu trebuie să fie luate în considerare în scopul normelor de conflict în cazul unei persoane care este lucrător salariat sau lucrător care desfășoară activități independente în două sau mai multe state membre. O persoană care desfășoară activități marginale în alt stat membru nu poate fi considerată ca desfășurând <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>în mod obișnuit<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/> o activitate în două sau mai multe state membre. Activitățile marginale sunt definite în continuare drept activități cu caracter permanent, dar nesemnificative în termeni de timp și rentabilitate economică, sugerându‑se, orientativ, că activitățile care reprezintă mai puțin de 5 % din timpul de lucru obișnuit al lucrătorului și/sau mai puțin de 5 % din remunerația sa totală trebuie considerate activități marginale. De exemplu, natura activităților, faptul că nu sunt independente sau că sunt desfășurate la domiciliu pot de asemenea sugera că acestea sunt marginale.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Concluzie</P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>Având în vedere considerațiile precedente, propunem Curții să răspundă la întrebarea preliminară adresată de Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă din Țările de Jos) după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 din <DATE ISO="19710614">14 iunie 1971</DATE> de aplicare a regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, astfel cum a fost modificat și actualizat prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din <DATE ISO="19961202">2 decembrie 1996</DATE>, trebuie să fie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele din litigiul principal, o persoană care își desfășoară activitatea într‑un stat membru și are reședința în alt stat membru și care, în cursul anului respectiv, a desfășurat o mică parte a activităților sale pentru același angajator – aproximativ 6,5 % din timpul de lucru – în acest din urmă stat membru, în principal muncind la domiciliu, trebuie să fie considerată ca desfășurând o activitate salariată exclusiv în primul stat membru în scopul aplicării articolelor 13 și 14 din regulamentul menționat.<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/></P></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>