<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROA.0200145501.case.xml"><NO.CASE>C-239/05</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62005C0239</NO.CELEX><NO.SEQ>0007.0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1458</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>1476</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>19</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><LEFT>CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL SHARPSTON — CAUZA C-239/05</LEFT><RIGHT>BVBA MANAGEMENT, TRAINING EN CONSULTANCY</RIGHT></CURR.TITLE><CONTENTS.CONCLUSION><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Eleanor Sharpston</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20060706">6 iulie 2006</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Limba originală: engleza.</P></NOTE></P></TI></TITLE><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Prezenta cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare din partea Hof van Beroep (Curtea de Apel), Bruxelles, se referă la un refuz de înregistrare a unei mărci şi ridică o serie de întrebări cu privire la interpretarea articolului 3 din directiva privind mărcile<NOTE NOTE.ID="E0002" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19881221">21 decembrie 1988</DATE> de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="040" DATE.PUB="1989" PAGE.FIRST="1">JO 1989, L 40, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 17/vol. 1, p. 92).</P></NOTE>.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Directiva privind mărcile</P></TI></TITLE><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Preambulul directivei privind mărcile cuprinde următoarele considerente:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>nu se impune o apropiere totală a legislaţiilor statelor membre în domeniul mărcilor şi [...] ajunge să se limiteze apropierea la dispoziţiile naţionale care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne;</P><P>[...]</P><P>statele membre păstrează, de asemenea, libertatea de a stabili dispoziţiile de procedură privind înregistrarea, decăderea din drepturi sau nulitatea mărcilor dobândite prin înregistrare; [...] este de competenţa lor, de exemplu, să stabilească forma procedurilor de înregistrare şi de nulitate [...];</P><P>[...]</P><P>atingerea obiectivelor urmărite prin această apropiere presupune că achiziţia şi păstrarea dreptului la marca înregistrată să fie în principiu reglementate, în toate statele membre, prin norme identice; [...] motivele de<?PAGE NO="I-1459"?> refuz sau de nulitate privind marca în sine, de exemplu, absenţa caracterului distinctiv, [...] trebuie să fie enumerate exhaustiv [...]<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>.</P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Articolul 3 alineatul (1) prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>Sunt refuzate înregistrării sau pot să fie declarate nule, dacă sunt înregistrate:</P><P>[...]</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>mărcile fără caracter distinctiv;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT>mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicii putând servi, în comerţ, pentru a desemna felul, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, provenienţa geografică [...] sau alte caracteristici ale acestora.<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Articolul 3 alineatul (3) prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>Unei mărci nu i se refuză înregistrarea sau, dacă este înregistrată, nu poate fi declarată nulă în conformitate cu alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) dacă, înainte de data cererii de înregistrare şi după utilizarea ei, aceasta a dobândit un caracter distinctiv. în plus, statele membre pot prevedea ca prezenta dispoziţie să se aplice şi atunci când caracterul distinctiv a fost dobândit după cererea de înregistrare sau după înregistrare.<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>5.</NO.P><TXT>Articolul 13 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>Atunci când există cauze pentru refuzul înregistrării, pentru decăderea din drepturi sau nulitatea unei mărci numai pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care această marcă a fost solicitată sau înregistrată, refuzul înregistrării, decăderea sau nulitatea acoperă numai produsele sau serviciile în cauză.<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>6.</NO.P><TXT>Directiva lasă statelor membre (incluzând în acest scop Benelux) libertatea de a stabili dispoziţiile de procedură privind înregistrarea.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-1460"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Legea privind mărcile din Benelux</P></TI></TITLE><NP><NO.P>7.</NO.P><TXT>Potrivit Legii uniforme a Benelux privind mărcile (<QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>LBM<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/>), cererile de înregistrare a mărcilor în Benelux trebuie adresate Benelux-Merkenbureau (Biroul pentru Mărci al Benelux, denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>BMB<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0003" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Directiva privind mărcile se aplică în special mărcilor care fac obiectul unei înregistrări sau al unei cereri de înregistrare adresate Biroului pentru Mărci al Benelux: articolul 1.</P></NOTE>).</TXT></NP><NP><NO.P>8.</NO.P><TXT>La momentul faptelor din cauză<NOTE NOTE.ID="E0004" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Articolul 6 bis alineatul (1) a fost modificat ulterior (în vigoare din 2004) şi este acum mai aproape de formularea articolului 3 alineatul (1) literele (a)-(d) din directiva privind mărcile.</P></NOTE>, articolul 6 bis alineatul (1) litera (a) din LBM prevedea că înregistrarea trebuie refuzată dacă semnul depus nu constituie o marcă în sensul articolului 1, <QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>în special deoarece îi lipseşte orice caracter distinctiv conform prevederilor articolului 6 quinquies litera B punctul 2 din Convenţia de la Paris<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>9.</NO.P><TXT>Respectivul articol din Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale<NOTE NOTE.ID="E0005" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Din <DATE ISO="18830320">20 martie 1883</DATE>, astfel cum a fost revizuită şi modificată.</P></NOTE> prevede, în măsura în care ne interesează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ALPHA"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>B.</NO.P><TXT>Mărcile de fabrică sau de comerţ la care se referă prezentul articol nu vor putea fi refuzate de la înregistrare sau invalidate decât în următoarele cazuri:</TXT><P>[...]</P><P><LIST TYPE="roman"><ITEM><NP><NO.P>ii)</NO.P><TXT>când ele sunt lipsite de orice caracter distinctiv sau când sunt compuse exclusiv din semne sau indicaţii putând să servească, în comerţ, pentru a indica felul, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, locul de origine al produselor sau data producţiei, sau când ele au devenit uzuale în vorbirea curentă sau în practica comercială cinstită şi constantă din ţara în care se cere protecţia.<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>10.</NO.P><TXT>Articolul 6 bis alineatul (2) din LBM prevede că un refuz de a înregistra o marcă trebuie să privească semnul care constituie marca respectivă ca un întreg, dar poate fi limitat la unul sau mai multe dintre produsele pe care se intenţionează să le acopere marca.</TXT></NP><NP><NO.P>11.</NO.P><TXT>Articolul 6 ter alineatul (1) prevede că o persoană căreia i-a fost refuzată înregistrarea mărcii poate să introducă în faţa curţii de apel competente (Cour d'Appel/Hof van Beroep din Bruxelles, Cour d'Appel din Luxemburg sau Gerechtshof din Haga) o cerere de pronunţare a unei hotărâri prin care se dispune înregistrarea mărcii.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-1461"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Aranjamentul de la Nisa</P></TI></TITLE><NP><NO.P>12.</NO.P><TXT>Potrivit directivei, o marcă poate fi înregistrată pentru produse sau servicii. în practică, cererile de înregistrare a mărcilor pentru produse sau servicii se adresează în prezent, de obicei, prin referire la sistemul de clasificare stabilit prin Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internaţională a produselor şi serviciilor în vederea înregistrării mărcilor<NOTE NOTE.ID="E0006" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Din <DATE ISO="19570615">15 iunie 1957</DATE>, cu modificările şi completările ulterioare.</P></NOTE>, tratat internaţional administrat de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale.</TXT></NP><NP><NO.P>13.</NO.P><TXT>Clasificarea de la Nisa instituită prin Aranjamentul de la Nisa cuprinde 45 de titluri de clase, însoţite de note explicative, şi o listă alfabetică de produse şi servicii, cu indicaţii privind clasa din care face parte fiecare produs sau serviciu. Titlurile claselor descriu, în termeni foarte generali, natura produselor sau a serviciilor conţinute în fiecare dintre cele 34 de clase de produse şi 11 clase de servicii. Notele explicative descriu mai detaliat, unde este necesar, tipul de produs sau serviciu inclus în respectiva clasă. Lista alfabetică cuprinde aproximativ <FT TYPE="NUMBER">10000</FT> de indicaţii care se referă la produse şi <FT TYPE="NUMBER">1000</FT> de indicaţii care se referă la servicii.</TXT></NP><NP><NO.P>14.</NO.P><TXT>Administraţiile competente în domeniul mărcilor din statele părţi la Aranjamentul de la Nisa trebuie să includă, în titlurile şi publicaţiile oficiale ale înregistrărilor mărcilor, numerele claselor din Clasificare din care fac parte produsele sau serviciile pentru care este înregistrată marca<NOTE NOTE.ID="E0007" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Articolul 2 alineatul (3) din Aranjamentul de la Nisa.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>15.</NO.P><TXT>Belgia, Luxemburg şi Ţările de Jos sunt toate părţi la Aranjamentul de la Nisa<NOTE NOTE.ID="E0008" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Precum toate celelalte state membre, cu excepţia Ciprului şi a Maltei (care, în fapt, utilizează amândouă Clasificarea de la Nisa).</P></NOTE>.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Cauza Vlaamse Toeristenbond</P></TI></TITLE><NP><NO.P>16.</NO.P><TXT>Rezultă atât din decizia de trimitere, cât şi din observaţiile adresate Curţii că instanţa de trimitere nu este convinsă că hotărârea anterioară a Curţii de Justiţie din Benelux pronunţată în cauza Benelux-Merkenbureau/Vlaamse Toeristenbond<NOTE NOTE.ID="E0009" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20031215">15 decembrie 2003</DATE>, cauza A 2002/2.</P></NOTE> este compatibilă cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene şi că această împrejurare stă la baza trimiterii preliminare.</TXT></NP><?PAGE NO="I-1462"?><NP><NO.P>17.</NO.P><TXT>În respectiva cauză, Vlaamse Toeristenbond a solicitat înregistrarea mărcii verbale LANGS VLAAMSE WEGEN pentru toate produsele şi serviciile din clasele 16<NOTE NOTE.ID="E0010" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>Hârtie, carton şi produse din aceste materiale, neincluse în ale clase, tipărituri, articole de legătorie, fotografii, papetărie, adezivi pentru papetărie sau menaj; materiale pentru artişti; pensule, maşini de scris şi articole de birou (cu excepţia mobilierului), material didactic sau pentru învăţământ (cu excepţia aparatelor); materii plastice pentru ambalaj (neincluse în alte clase); caractere tipografice; forme de tipar.<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NOTE>, 39<NOTE NOTE.ID="E0011" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>Transport, ambalare şi depozitare de mărfuri; organizarea de călătorii.<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NOTE> şi 41<NOTE NOTE.ID="E0012" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>Educare, instruire, divertisment, activităţi sportive şi culturale.<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NOTE> din Aranjamentul de la Nisa<NOTE NOTE.ID="E0013" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>în sens strict, clasele fac parte din Clasificare, iar nu din Aranjament, dar Curtea se referă în general la clasele din Aranjament.</P></NOTE>. BMB a refuzat înregistrarea pentru aceste trei clase, pentru motivul că marca era pur descriptivă în raport cu respectivele produse şi servicii şi îi lipsea, aşadar, orice caracter distinctiv.</TXT></NP><NP><NO.P>18.</NO.P><TXT>Vlaamse Toeristenbond a sesizat Hof van Beroep (Curtea de Apel) din Bruxelles pentru a obţine o hotărâre prin care se dispune înregistrarea mărcii pentru toate produsele şi serviciile solicitate sau, în subsidiar, pentru ca această instanţă să stabilească produsele şi serviciile pentru care trebuia înregistrată marca.</TXT></NP><NP><NO.P>19.</NO.P><TXT>Curtea de Apel din Bruxelles a admis în parte acţiunea şi a obligat BMB să înregistreze marca pentru două dintre cele trei clase de produse şi servicii, excluzând anumite produse şi servicii<NOTE NOTE.ID="E0014" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20000516">16 mai 2000</DATE> (1998/AR/1599).</P></NOTE>. Aceasta a reţinut că, atunci când BMB examinează dacă o marcă poate fi înregistrată, acesta trebuie să o facă nu numai pentru fiecare clasă avută în vedere în ansamblul său, ci şi separat, pentru fiecare produs şi serviciu din respectiva clasă.</TXT></NP><NP><NO.P>20.</NO.P><TXT>BMB arată că, în temeiul articolului 6 ter din LBM, Curtea de Apel nu putea să dispună înregistrarea parţială pentru anumite produse şi servicii, din moment ce refuzase înregistrarea, nu pentru respectivele produse şi servicii în special, ci pentru o întreagă clasă de produse sau servicii. în consecinţă, BMB a formulat un recurs în faţa Hof van Cassatie (Curtea de Casaţie), care a sesizat Curtea de Justiţie din Benelux cu întrebări preliminare privind interpretarea articolelor 6 bis şi 6 ter din LBM.</TXT></NP><NP><NO.P>21.</NO.P><TXT>Curtea de Justiţie a Benelux a statuat că, în temeiul acestor articole, curţile de apel din ţările Benelux<NOTE NOTE.ID="E0015" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea punctul 11 de mai sus.</P></NOTE> erau competente să statueze numai cu privire la temeinicia refuzului BMB de a înregistra o marcă. Aceasta presupunea că respectivele instanţe puteau să ia în considerare numai elementele pe care BMB şi-a întemeiat sau ar fi trebuit să îşi întemeieze decizia. în consecinţă, acestea nu se puteau pronunţa cu privire la pretenţii<?PAGE NO="I-1463"?> care depăşeau limitele deciziei emise de BMB sau care nu fuseseră formulate înaintea BMB. Curtea de Justiţie din Benelux a statuat, aşadar, că, în temeiul articolelor 6 bis şi 6 ter din LBM, respectivele curţi de apel puteau să dispună înregistrarea unei mărci pentru anumite produse sau servicii din cadrul unei singure clase numai dacă BMB s-ar fi pronunţat şi cu privire la aceste produse sau servicii ca atare şi nu şi-ar fi limitat decizia la respectiva clasă în ansamblu.</TXT></NP><NP><NO.P>22.</NO.P><TXT>Ca urmare a acestei hotărâri, Hof van Cassatie<NOTE NOTE.ID="E0016" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Nr. C00.0472.N, hotărârea Curţii de Casaţie din <DATE ISO="20040513">13 mai 2004</DATE>.</P></NOTE> a anulat hotărârea Curţii de Apel din Bruxelles, pentru motivul că aceasta luase în considerare alte elemente decât cele pe care BMB îşi întemeiase sau ar fi trebuit să îşi întemeieze decizia.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Procedura în prezenta cauză</P></TI></TITLE><NP><NO.P>23.</NO.P><TXT>în aprilie 2000, BVBA Management Training en Consultancy (<QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>MT &amp; C<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/>) a depus la BMB spre înregistrare marca verbală THE KITCHEN COMPANY<NOTE NOTE.ID="E0017" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Este interesant de observat că marca propusă constă într-o combinaţie de cuvinte în limba engleză, deşi aceasta nu este una dintre limbile oficiale pe teritoriul pentru care s-a solicitat înregistrarea. Instanţa de trimitere arată că: <QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>Nici această combinaţie de cuvinte, nici părţile sale componente nu fac parte, ca atare, pe teritoriul Benelux, dintr-una din limbile vorbite predominant de către consumatorii locali cărora le este adresată marca, din limbajul comun utilizat pentru a desemna produse şi servicii în funcţie de una dintre caracteristicile cuprinse în articolul 3 alineatul (1) litera (c) din directiva privind mărcile. Cu toate acestea, trebuie să se admită că limba engleză a penetrat suficient comunităţile lingvistice de pe teritoriul Benelux, astfel încât consumatorul căruia îi este destinat semnul a cărui înregistrare se solicită să recunoască, la auzul cuvintelor în discuţie, atât individual, cât şi combinate, că acestea sunt din limba engleză, chiar dacă limba respectivă nu este în special utilizată în domeniul produselor şi serviciilor care fac parte din clasele menţionate<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/>. Această analiză reflectă abordarea avocatului general Jacobs şi a Curţii în hotărârea din <DATE ISO="20060309">9 martie 2006</DATE>, Matratzen Concord (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-421/04" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-2303">C-421/04, Rec, p. I-2303</REF.DOC.ECR>), şi în concluziile noastre prezentate la <DATE ISO="20060330">30 martie 2006</DATE> în cauza Bovemij Verzekeringen (C-108/05, pendinte în faţa Curţii).</P></NOTE> pentru anumite produse din clasele 11, 20 şi 21 şi anumite servicii din clasele 37 şi 42 din Aranjamentul de la Nisa. Pentru fiecare dintre clasele menţionate, erau incluse într-o listă produsele şi serviciile specifice pentru care se solicita protecţia mărcii.<NOTE NOTE.ID="E0018" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="201E"/>(11)</NO.P><TXT>cuptoare cu panouri de control, plite pentru gătit, frigidere, cuptoare cu microunde, cutii frigorifice, congelatoare, boilere, friteuze electrice, cuptoare, grătare încastrate, hote, chiuvete de bucătărie, robinete; (20) mobilă de bucătărie din lemn şi plastic, scaune de bucătărie, blaturi de lucru de bucătărie din lemn, plastic, granit, piatră naturală sau plăci de ceramică; (21) ustensile de bucătărie şi echipament de menaj şi bucătărie din sticlă, porţelan, metale nepreţioase, plastic şi faianţă; (37) amplasarea şi asamblarea mobilei de bucătărie şi a echipamentelor, activităţi de întreţinere şi reparaţii; (42) consiliere în legătură cu utilizarea, natura şi folosirea echipamentelor de bucătărie, planificare şi consiliere cu privire la instalarea echipamentelor de bucătărie şi a echipamentelor încastrate, inclusiv la momentul achiziţionării.<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NOTE></TXT></NP><NP><NO.P>24.</NO.P><TXT>BMB a refuzat înregistrarea mărcii pentru motivul că era exclusiv descriptivă cu privire la felul, calitatea, originea sau destinaţia produselor şi serviciilor menţionate în<?PAGE NO="I-1464"?> clasele 11, 20, 21, 37 şi 42 furnizate, destinate sau în legătură cu o întreprindere cu activitate în domeniul produselor de bucătărie şi nu avea, aşadar, niciun caracter distinctiv. Instanţa de trimitere observă că BMB nu a formulat o concluzie finală cu privire la fiecare produs şi serviciu în parte, ci a afirmat doar faptul că semnul depus nu are niciun caracter distinctiv pentru ansamblul protecţiei solicitate.</TXT></NP><NP><NO.P>25.</NO.P><TXT>MT &amp; C a atacat acest refuz în faţa instanţei de trimitere. Aceasta solicită anularea deciziei atacate şi obligarea BMB la înregistrarea mărcii solicitate pentru clasele 11, 20, 21, 37 şi 42. în subsidiar, aceasta solicită să se dispună înregistrarea mărcii pentru clasele pentru care instanţa de trimitere consideră că are caracter distinctiv.</TXT></NP><NP><NO.P>26.</NO.P><TXT>Instanţa de trimitere a considerat că, pentru produsele şi serviciile din clasele 11, 20, 37 şi 42, combinaţia de cuvinte este lipsită de orice caracter distinctiv. Referitor la produsele din clasa 21 pentru care se solicită protecţia, instanţa de trimitere consideră totuşi că marca este descriptivă numai în privinţa ustensilelor de bucătărie, în temeiul categoriei şi destinaţiei acestor produse. în ceea ce priveşte celelalte produse, combinaţia de cuvinte <QUOT.START ID="QS0015" REF.END="QE0015" CODE="201E"/>The Kitchen Company<QUOT.END ID="QE0015" REF.START="QS0015" CODE="201D"/> nu evocă, în percepţia consumatorului mediu informat, prin asociere lingvistică spontană, destinaţia produselor. Instanţa de trimitere concluzionează că, întrucât nu este descriptivă, marca este într-adevăr distinctivă în privinţa acelor produse<NOTE NOTE.ID="E0019" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Respectiv, ustensile de bucătărie şi veselă pentru menaj şi bucătărie din sticlă, porţelan, metale nepreţioase, plastic şi faianţă.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>27.</NO.P><TXT>BMB a contestat această abordare în faţa instanţei de trimitere. BMB susţine că instanţa de trimitere nu poate admite cererea subsidiară a MT &amp; C de înregistrare a cererii pentru produsele şi serviciile în privinţa cărora această instanţă consideră că marca are caracter distinctiv. Aceasta întrucât MT &amp; C nu a solicitat expres în faţa BMB să ia în considerare înregistrarea numai în privinţa anumitor produse şi servicii şi, potrivit hotărârilor pronunţate de Cour de justice Benelux şi de Cour de Cassation din Belgia în cauza Vlaamse Toeristenbond, curtea de apel naţională nu se poate pronunţa asupra unor cereri care nici nu sunt cuprinse în decizia BMB, nici nu au fost solicitate în faţa BMB.</TXT></NP><NP><NO.P>28.</NO.P><TXT>Instanţa de trimitere se întreabă dacă această jurisprudenţă este compatibilă cu hotărârea Curţii de Justiţie din <DATE ISO="20040212">12 februarie 2004</DATE>, Koninklijke KPN Nederland (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0016" REF.END="QE0016" CODE="201E"/>Postkantoor<QUOT.END ID="QE0016" REF.START="QS0016" CODE="201D"/>)<NOTE NOTE.ID="E0020" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Cauza <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-363/99" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-1619">C-363/99, Rec, p. I-1619</REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>. în această hotărâre, Curtea a statuat că (i) autoritatea competentă în domeniul mărcilor trebuie să ia în considerare toate faptele şi împrejurările relevante înainte de a lua o decizie definitivă cu privire la înregistrarea unei mărci<NOTE NOTE.ID="E0021" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Punctul 36 din hotărâre.</P></NOTE>; (ii) instanţa sesizată cu o acţiune împotriva unei<?PAGE NO="I-1465"?> asemenea decizii trebuie să ia în considerare de asemenea toate faptele şi împrejurările relevante în limitele de exercitare a competenţelor sale, astfel cum sunt definite de reglementarea naţională aplicabilă<NOTE NOTE.ID="E0022" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Ibidem.</P></NOTE> şi (iii) atunci când se solicită înregistrarea unei mărci pentru diverse produse şi servicii, autoritatea competentă trebuie să verifice dacă marca nu face obiectul niciunuia dintre motivele de refuz enumerate la articolul 3 alineatul (1) din directiva privind mărcile, pentru fiecare dintre respectivele produse sau servicii, şi poate ajunge la concluzii diferite în funcţie de produsele şi serviciile luate în considerare<NOTE NOTE.ID="E0023" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Punctul 73 din hotărâre.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>29.</NO.P><TXT>Instanţa de trimitere consideră că din hotărârea Postkantoor rezultă că autorităţile competente în domeniul mărcilor trebuie să examineze cererea de înregistrare în privinţa fiecărui produs şi serviciu pentru care se solicită protecţia şi că pot ajunge la concluzii diferite pentru fiecare dintre acestea. într-o astfel de situaţie, este necesar să se prevadă acest lucru în decizia de refuz provizorie şi în cea definitivă.</TXT></NP><NP><NO.P>30.</NO.P><TXT>Aceasta consideră de asemenea că <QUOT.START ID="QS0017" REF.END="QE0017" CODE="201E"/>faptele şi împrejurările relevante<QUOT.END ID="QE0017" REF.START="QS0017" CODE="201D"/> se pot modifica între momentul în care autoritatea competentă în domeniul mărcilor ia o decizie împotriva căreia se introduce o acţiune şi momentul în care instanţa competentă se pronunţă cu privire la respectiva acţiune.</TXT></NP><NP><NO.P>31.</NO.P><TXT>În prezenta cauză, BMB nu a formulat o concluzie finală în privinţa fiecărui produs şi serviciu. Acesta a decis pur şi simplu, în termeni generali, că semnul solicitat este lipsit de orice caracter distinctiv.</TXT></NP><NP><NO.P>32.</NO.P><TXT>Potrivit instanţei de trimitere, consecinţa caracterului general al unei asemenea decizii, pentru instanţa sesizată cu o acţiune împotriva acesteia, poate fi aceea ca, în temeiul reglementării sale naţionale, respectiva instanţă să nu poată lua în considerare toate faptele şi împrejurările relevante, după cum cere hotărârea Postkantoor. Aceasta întrucât <QUOT.START ID="QS0018" REF.END="QE0018" CODE="201E"/>un fapt relevant<QUOT.END ID="QE0018" REF.START="QS0018" CODE="201D"/> pentru examinarea mărcii poate fi acela că nu există niciun motiv de refuz în privinţa unui produs, dar poate exista în privinţa altor produse cuprinse în cerere. Dacă decizia nu face referire separat la fiecare produs sau serviciu, instanţa sesizată nu îşi poate exercita competenţa când: (i) legislaţia naţională prevede că instanţa se poate pronunţa doar în privinţa aspectelor invocate în faţa autorităţii competente în domeniul mărcilor şi care se regăsesc în decizia acesteia şi (ii) nici cererea de înregistrare, nici decizia nu au vizat produsele şi serviciile considerate individual.</TXT></NP><?PAGE NO="I-1466"?><NP><NO.P>33.</NO.P><TXT>În consecinţă, instanţa de trimitere a suspendat judecata şi a adresat Curţii, în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare, următoarele întrebări referitoare la articolul 3 din directiva privind mărcile:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0019" REF.END="QE0019" CODE="201E"/>1)</NO.P><TXT>Ca urmare a examinării faptelor şi împrejurărilor relevante privind un motiv absolut de refuz, autoritatea competentă în domeniul mărcilor trebuie să indice, în decizia sa provizorie şi în decizia sa definitivă asupra cererii de înregistrare a unei mărci, concluzii distincte cu privire la fiecare dintre produsele şi serviciile pentru care se solicită protecţia mărcii?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Faptele şi împrejurările relevante care trebuie luate în considerare de către instanţă în cazul unei acţiuni împotriva deciziei autorităţii competente în domeniul mărcilor pot fi diferite în funcţie de perioada de timp dintre cele două date la care deciziile au fost adoptate sau ar trebui ca această instanţă să ia în considerare numai faptele şi împrejurările din momentul în care autoritatea competentă a luat decizia?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>Interpretarea pe care a dat-o Curtea de Justiţie în hotărârea Postkantoor împiedică interpretarea normelor naţionale care reglementează competenţa instanţei respective în sensul că îi interzic acesteia să ţină cont de fapte şi de împrejurări relevante care s-au modificat sau să se pronunţe cu privire la caracterul distinctiv al mărcii pentru fiecare produs şi serviciu în sine?<QUOT.END ID="QE0019" REF.START="QS0019" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>34.</NO.P><TXT>BMB, guvernul german şi Comisia au depus observaţii scrise. Nu s-a solicitat şi nu a avut loc nicio şedinţă.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Prima întrebare</P></TI></TITLE><NP><NO.P>35.</NO.P><TXT>în cadrul primei sale întrebări, instanţa de trimitere solicită în special să se clarifice dacă articolul 3 din directiva privind mărcile cere ca decizia<NOTE NOTE.ID="E0024" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Formularea primei întrebări priveşte o <QUOT.START ID="QS0020" REF.END="QE0020" CODE="201E"/>decizie provizorie şi definitivă<QUOT.END ID="QE0020" REF.START="QS0020" CODE="201D"/> de refuz al înregistrării, ceea ce reflectă procedura utilizată de BMB. Cu toate acestea, procedurile variază în diferitele state membre, iar principiile generale enunţate de Curte trebuie să se aplice identic şi procedurilor care presupun adoptarea unei singure decizii de către autoritatea competentă în domeniul mărcilor.</P></NOTE> prin care o autoritate competentă în domeniul mărcilor refuză înregistrarea unei mărci în temeiul unui motiv absolut de refuz să comunice separat concluziile sale pentru fiecare dintre produsele şi serviciile pentru care s-a solicitat protecţia mărcii.</TXT></NP><?PAGE NO="I-1467"?><NP><NO.P>36.</NO.P><TXT>BMB susţine că la prima întrebare trebuie să se răspundă în mod negativ, în timp ce guvernul german susţine contrariul Poziţia Comisiei este mai nuanţată, dar, în general, în acord cu cea a BMB.</TXT></NP><NP><NO.P>37.</NO.P><TXT>Guvernul german se sprijină pe cele statuate de Curte în hotărârea Postkantoor<NOTE NOTE.ID="E0025" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Citat în nota de subsol 20.</P></NOTE> în sensul că (i) din moment ce înregistrarea unei mărci se solicită întotdeauna pentru produsele sau serviciile menţionate în cererea de înregistrare, întrebarea dacă înregistrarea poate fi refuzată în temeiul unuia dintre motivele absolute de refuz prevăzute la articolul 3 trebuie analizată în concret prin referire la acele produse sau servicii<NOTE NOTE.ID="E0026" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Postkantoor, punctul 31 şi următoarele.</P></NOTE> şi (ii) dacă se solicită înregistrarea unei mărci pentru diverse produse sau servicii, examinarea trebuie efectuată în privinţa fiecăruia dintre acestea şi poate conduce la concluzii diferite în funcţie de produsele şi serviciile luate în considerare<NOTE NOTE.ID="E0027" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Postkantoor, punctul 73.</P></NOTE>. Acesta se întemeiază de asemenea pe articolul 13 din directivă, care prevede că, atunci când există cauze pentru refuzul înregistrării, pentru decăderea din drepturi sau nulitatea unei mărci numai pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care această marcă a fost solicitată sau înregistrată, refuzul înregistrării, decăderea sau nulitatea acoperă numai produsele sau serviciile în cauză.</TXT></NP><NP><NO.P>38.</NO.P><TXT>Suntem, fără îndoială, de acord cu faptul că, dacă s-a solicitat înregistrarea mărcii pentru diverse produse şi servicii, <HT TYPE="ITALIC">examinarea</HT> trebuie efectuată în privinţa fiecăruia dintre respectivele produse sau servicii. Cum altfel ar trebui autoritatea competentă în domeniul mărcilor să determine produsele şi serviciile în privinţa cărora marca poate fi înregistrată în mod legal şi să asigure astfel respectarea articolului 13 din directiva privind mărcile? în termeni mai generali, o astfel de operaţiune rezultă din cerinţa că autoritatea competentă în domeniul mărcilor trebuie să efectueze o <QUOT.START ID="QS0021" REF.END="QE0021" CODE="201E"/>examinare [...] strictă şi completă pentru a evita înregistrarea necorespunzătoare a mărcilor<QUOT.END ID="QE0021" REF.START="QS0021" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0028" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20030506">6 mai 2003</DATE>, Libertel (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-104/01" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-3793">C-104/01, Rec, p. I-3793, punctul 59</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>39.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, nu considerăm că rezultă în mod necesar că <HT TYPE="ITALIC">decizia</HT> prin care o autoritate competentă în domeniul mărcilor refuză înregistrarea unei mărci în temeiul unui motiv absolut de refuz trebuie să comunice concluziile acesteia separat pentru fiecare produs şi serviciu. Dacă înregistrarea se refuză pentru acel motiv pentru un întreg grup sau categorie de produse sau servicii, este suficient ca decizia, provizorie sau definitivă, să prevadă acest lucru şi să explice în mod adecvat de ce grupul sau categoria, ca atare, nu se poate înregistra.</TXT></NP><NP><NO.P>40.</NO.P><TXT>După cum în mod corect subliniază Comisia, jurisprudenţa Curţii impune existenta<?PAGE NO="I-1468"?> dreptului la un control jurisdicţional al oricărei decizii prin care o autoritate naţională refuză un drept recunoscut prin dreptul comunitar. Un control jurisdicţional eficient trebuie să poată purta asupra legalităţii motivelor din decizia atacată. Aceasta presupune, în general, ca instanţa sesizată să poată solicita autorităţii competente comunicarea acestor motive<NOTE NOTE.ID="E0029" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19871015">15 octombrie 1987</DATE>, Heylens (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="222/86" YEAR="1987" PAGE.ECR="4097">222/86, Rec, p. 4097, punctele 14 şi 1</REF.DOC.ECR>5).</P></NOTE>. Prin urmare, o autoritate competentă în domeniul mărcilor trebuie să motiveze o decizie prin care refuză înregistrarea unei mărci. Potrivit unei jurisprudenţe constante, pe care Curtea a aplicat-o şi în domeniul mărcilor, motivarea trebuie să releve în mod clar şi neechivoc raţionamentul adoptat de instituţia care a emis actul, astfel încât persoanele interesate să poată cunoaşte motivele adoptării respectivei măsuri şi instanţa competentă să îşi poată exercita controlul. Nu este totuşi necesar ca motivarea să specifice toate motivele de fapt şi de drept relevante, din moment ce problema dacă motivarea este suficientă trebuie examinată prin raportare nu numai la formularea sa, ci şi la contextul său, precum şi la toate regulile de drept care guvernează domeniul în discuţie<NOTE NOTE.ID="E0030" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20041021">21 octombrie 2004</DATE>, KWS Saat/OAPI (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-447/02 P" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-10107">C-447/02 P, Rec, p. I-10107, punctul 65</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>41.</NO.P><TXT>în consecinţă, autoritatea competentă în domeniul mărcilor nu trebuie să motiveze refuzul de înregistrare separat pentru fiecare produs şi serviciu. Chiar dacă aceasta este obligată să îşi motiveze decizia cu privire la toate produsele şi serviciile vizate, va putea totuşi, în principiu, să dea o motivare generală dacă apreciază că o astfel de motivare este valabilă pentru toate produsele şi serviciile dintr-un anumit grup. în practică, nu este întotdeauna util să se formuleze o motivare separată pentru fiecare produs sau serviciu.</TXT></NP><NP><NO.P>42.</NO.P><TXT>Această abordare are avantajul, care nu poate fi niciodată evidenţiat excesiv, de a fi operaţională. BMB subliniază că în Benelux se depun în fiecare an <FT TYPE="NUMBER">35000</FT> de cereri de înregistrare a unor mărci, în mare parte pentru diverse clase de produse şi servicii şi enumerând, în majoritatea cazurilor, numeroase produse şi servicii în cadrul claselor pentru care se solicită înregistrarea<NOTE NOTE.ID="E0031" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Amintim că Clasificarea de la Nisa are 45 de categorii care acoperă aproximativ <FT TYPE="NUMBER">11000</FT> de produse şi servicii distincte.</P></NOTE>. Singura metodă de examinare operaţională este ca autoritatea competentă în domeniul mărcilor să regrupeze mai întâi produsele şi serviciile specificate în jurul principalelor produse şi servicii vizate. Asocierea naturală între produsele şi serviciile grupate astfel trebuie să fie evidentă pentru publicul relevant<NOTE NOTE.ID="E0032" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Această regrupare poate urma orice clasificare utilizată în cererea de înregistrare a mărcii, care se bazează, la rândul său, pe Clasificarea de la Nisa.</P></NOTE>. Este important ca autoritatea competentă în domeniul mărcilor să indice în mod exact în decizia sa de ce consideră că există un motiv absolut de refuz în legătură cu respectiva categorie de produse sau de servicii. Atunci când autoritatea competentă în domeniul mărcilor comunică decizia sa (provizorie sau definitivă) solicitantului, îi revine acestuia din urmă, dacă doreşte,<?PAGE NO="I-1469"?> sarcina de a indica de ce şi de a demonstra în ce măsură motivul de refuz nu este aplicabil pentru anumite produse şi servicii dintre cele pentru care s-a solicitat înregistrarea mărcii<NOTE NOTE.ID="E0033" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Procedura detaliată va depinde, bineînţeles, de reglementarea naţională.</P></NOTE>. Aceasta va permite exercitarea unui control jurisdicţional eficient asupra deciziei în privinţa acestor produse şi servicii.</TXT></NP><NP><NO.P>43.</NO.P><TXT>În prezenta cauză, cererea viza produse din trei clase şi servicii din două clase. Se poate interpreta ca vizând înregistrarea pentru 32 de tipuri de produse şi 13 tipuri de servicii<NOTE NOTE.ID="E0034" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>în funcţie de modul în care se numără diferitele permutări.</P></NOTE>. BMB a considerat că marca nu a putut fi înregistrată în mod legal pentru niciuna dintre respectivele clase de produse sau servicii în temeiul unui motiv absolut de refuz. Cu siguranţă, în decizia sa, ar trebui să explice în mod clar, pentru fiecare clasă, de ce a considerat că motivul absolut de refuz se aplică tuturor produselor şi serviciilor din clasa pentru care s-a solicitat înregistrarea mărcii. Totuşi, ni se pare că ar fi total disproporţionat ca, într-o astfel de situaţie, dreptul comunitar să oblige autorităţile competente în domeniul mărcilor să stabilească motivele de refuz al înregistrării separat în privinţa fiecărui produs şi serviciu.</TXT></NP><NP><NO.P>44.</NO.P><TXT>Concluzionăm, aşadar, ca răspuns la prima întrebare adresată, că o autoritate competentă în domeniul mărcilor care refuză înregistrarea unei mărci nu trebuie să prevadă în decizia sa o concluzie separată cu privire la fiecare dintre produsele şi serviciile pentru care s-a solicitat protecţia mărcii. Este suficient să reiasă din decizie motivele pentru care s-a refuzat înregistrarea pentru categoriile specifice de produse şi servicii din care fac parte produsele sau serviciile în discuţie.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>A doua întrebare şi primul aspect al celei de a treia întrebări</P></TI></TITLE><NP><NO.P>45.</NO.P><TXT>Prin a doua întrebare, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă articolul 3 din directiva privind mărcile trebuie interpretat în sensul că o instanţă sesizată cu o acţiune împotriva deciziei unei autorităţi competente în domeniul mărcilor prin care se refuză înregistrarea unei mărci trebuie să ia în considerare doar faptele şi împrejurările existente la data luării deciziei de către autoritatea competentă în domeniul mărcilor sau dacă respectivul articol permite acestei instanţe să ţină cont de faptele şi împrejurările survenite ulterior adoptării deciziei menţionate. Prin primul aspect al<?PAGE NO="I-1470"?> celei de a treia întrebări instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă reglementarea naţională care împiedică o instanţă sesizată cu o acţiune împotriva deciziei unei autorităţi competente în domeniul mărcilor să ia în considerare orice modificare a faptelor şi împrejurărilor relevante este în conformitate cu articolul 3 din directiva privind mărcile.</TXT></NP><NP><NO.P>46.</NO.P><TXT>Cele două întrebări par a fi cele două feţe ale aceleiaşi monede. Prima se referă la împrejurarea dacă, din perspectiva articolului 3, o instanţă de control poate lua în considerare faptele şi împrejurările ulterioare. Cea de a doua ridică problema dacă, din această perspectivă, o instanţă de control <HT TYPE="ITALIC">poate fi împiedicata</HT> prin legea naţională să ia în considerare faptele şi împrejurările ulterioare. În consecinţă, propunem să fie examinate împreună.</TXT></NP><NP><NO.P>47.</NO.P><TXT>BMB consideră că ambele întrebări sunt inadmisibile: nu rezultă în niciun fel din decizia de trimitere că a intervenit într-adevăr vreo <QUOT.START ID="QS0022" REF.END="QE0022" CODE="201E"/>modificare<QUOT.END ID="QE0022" REF.START="QS0022" CODE="201D"/> a <QUOT.START ID="QS0023" REF.END="QE0023" CODE="201E"/>faptelor şi împrejurărilor relevante<QUOT.END ID="QE0023" REF.START="QS0023" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>48.</NO.P><TXT>Rezultă din decizia de trimitere că <QUOT.START ID="QS0024" REF.END="QE0024" CODE="201E"/>modificarea<QUOT.END ID="QE0024" REF.START="QS0024" CODE="201D"/> pe care instanţa naţională a avut-o în vedere în redactarea întrebărilor este diferenţa între punctul de vedere al autorităţii competente în domeniul mărcilor a cărei decizie a fost atacată, pe de o parte, şi cel al instanţei sesizate cu acţiune împotriva respectivei decizii, pe de altă parte.</TXT></NP><NP><NO.P>49.</NO.P><TXT>Nu ni se pare evident faptul că o asemenea diferenţă ar putea fi calificată ca o modificare a <QUOT.START ID="QS0025" REF.END="QE0025" CODE="201E"/>faptelor şi împrejurărilor<QUOT.END ID="QE0025" REF.START="QS0025" CODE="201D"/> relevante. Are, cu siguranţă, mai degrabă natura unei probleme de drept, din moment ce <QUOT.START ID="QS0026" REF.END="QE0026" CODE="201E"/>punctul de vedere<QUOT.END ID="QE0026" REF.START="QS0026" CODE="201D"/> se formează în urma aplicării unor criterii legale asupra unor anumite fapte (constante). în plus, punctele din hotărârea Poskantoor care par să fi ridicat întrebările au în vedere, în mod clar, <QUOT.START ID="QS0027" REF.END="QE0027" CODE="201E"/>fapte<QUOT.END ID="QE0027" REF.START="QS0027" CODE="201D"/> în cel mai obişnuit sens al termenului<NOTE NOTE.ID="E0035" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea punctele 20-37.</P></NOTE>. Totuşi, întrebările au fost adresate în termeni generali şi considerăm că este posibil să li se răspundă în termeni generali.</TXT></NP><NP><NO.P>50.</NO.P><TXT>în orice caz, nu ni se pare că întrebările ar trebui considerate inadmisibile în temeiul faptului că una dintre părţile la proces este de părere că acestea se întemeiază pe o prezumţie eronată a instanţei de trimitere. Potrivit jurisprudenţei constante, în principiu<NOTE NOTE.ID="E0036" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Există anumite excepţii de la această regulă generală, niciuna dintre ele nefiind însă invocată de BMB.</P></NOTE>, este de competenţa exclusivă a instanţei naţionale sesizate cu acţiunea principală şi care trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru hotărârea ce urmează a fi pronunţată să aprecieze, luând în considerare particularităţile cauzei, atât necesitatea unei hotărâri preliminare pentru a fi în măsură să pronunţe propria hotărâre, cât şi pertinenţa întrebărilor pe care le adresează Curţii<NOTE NOTE.ID="E0037" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea, de exemplu, hotărârea din <DATE ISO="19931027">27 octombrie 1993</DATE>, Enderby (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-127/92" YEAR="1993" PAGE.ECR="I-5535">C-127/92, Rec, p. I-5535, punctul 10</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><?PAGE NO="I-1471"?><NP><NO.P>51.</NO.P><TXT>BMB obiectează de asemenea, în subsidiar, că articolul 3 din directiva privind mărcile nu poate oferi un răspuns la a doua întrebare. Considerăm că această obiecţie nu poate fi susţinută. în hotărârea Postkantoor, care a generat întrebările, Curtea a interpretat articolul 3.</TXT></NP><NP><NO.P>52.</NO.P><TXT>Guvernul german susţine că directiva nu prevede reguli exhaustive cu privire la întinderea controlului jurisdicţional asupra deciziilor autorităţii competente în domeniul mărcilor, după cum reiese clar din articolul 3 alineatul (3) teza a doua. Revine, aşadar, legislaţiei naţionale atribuţia de a determina dacă este posibil sau trebuie să se ia în considerare împrejurările sau faptele care intervin sau sunt cunoscute doar ulterior înregistrării. Comisia are un punct de vedere similar.</TXT></NP><NP><NO.P>53.</NO.P><TXT>După cum arată Comisia, în hotărârea Postkantoor, Curtea a evidenţiat că autoritatea competentă trebuie să aibă în vedere toate faptele şi împrejurările relevante înainte de a lua o decizie definitivă cu privire la o cerere de înregistrare a unei mărci<NOTE NOTE.ID="E0038" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Punctul 35.</P></NOTE>. O instanţă sesizată cu o acţiune împotriva unei astfel de decizii <QUOT.START ID="QS0028" REF.END="QE0028" CODE="201E"/>trebuie să ia în considerare de asemenea toate faptele şi împrejurările relevante, în limitele exercitării competenţelor sale, astfel cum sunt definite de reglementarea naţională aplicabilă<QUOT.END ID="QE0028" REF.START="QS0028" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0039" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Punctul 36.</P></NOTE>. în astfel de litigii, instanţa trebuie să statueze cu privire la legalitatea unei anumite decizii a autorităţii competente în domeniul mărcilor. Respectiva decizie putea fi luată (evident) doar pe baza faptelor existente la momentul respectiv. în consecinţă, în opinia noastră este perfect acceptabil ca un sistem juridic să împiedice o instanţă să anuleze o decizie în temeiul faptelor ulterioare acesteia. într-adevăr, acest lucru este în concordanţă cu practica unui mare număr de organe j uris-dicţionale în exercitarea controlului jurisdicţional asupra deciziilor. Dreptul comunitar consacră de asemenea acest principiu<NOTE NOTE.ID="E0040" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea, de exemplu, hotărârea din <DATE ISO="19960926">26 septembrie 1996</DATE>, Franţa/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-241/94" YEAR="1996" PAGE.ECR="I-4551">C-241/94, Rec, p. I-4551, punctul 33</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>54.</NO.P><TXT>în plus, în contextul specific al controlului jurisdicţional exercitat asupra deciziilor autorităţii comunitare competente în domeniul mărcilor<NOTE NOTE.ID="E0041" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale).</P></NOTE>, Curtea a confirmat recent că <QUOT.START ID="QS0029" REF.END="QE0029" CODE="201E"/>Tribunalul [de Primă Instanţă] nu poate anula sau reforma o decizie împotriva căreia a fost formulată o acţiune decât dacă, la momentul adoptării deciziei, aceasta era afectată de unul dintre motivele de anulare sau reformare [prevăzute]. în schimb, Tribunalul nu poate anula sau reforma respectiva decizie pentru motive care ar interveni ulterior pronunţării sale<QUOT.END ID="QE0029" REF.START="QS0029" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0042" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20060511">11 mai 2006</DATE>, Sunrider/OAPI (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-416/04 P" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-4237">C-416/04 P, Rec, p. I-4237, punctul 55</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><?PAGE NO="I-1472"?><NP><NO.P>55.</NO.P><TXT>Concluzionăm, în consecinţă, că ar trebui să se răspundă la a doua întrebare şi la primul aspect al celei de a treia întrebări că: (i) îi revine legislaţiei naţionale rolul de a stabili dacă instanţa sesizată cu o acţiune împotriva unei decizii a unei autorităţi competente în domeniul mărcilor prin care se refuză înregistrarea unei mărci poate lua în considerare fapte şi împrejurări care nu existau în momentul în care autoritatea competentă în domeniul mărcilor a luat această decizie şi (ii) reglementarea naţională care împiedică o instanţă sesizată cu o acţiune împotriva unei asemenea decizii să ia în considerare respectivele fapte şi împrejurări este în conformitate cu articolul 3 din directiva privind mărcile.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Al doilea aspect al celei de a treia întrebări</P></TI></TITLE><NP><NO.P>56.</NO.P><TXT>Prin al doilea aspect al celei de a treia întrebări, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă este în conformitate cu articolul 3 din directiva privind mărcile ca o reglementare naţională să interzică unei instanţe sesizate cu o acţiune împotriva unei decizii a unei autorităţi competente în domeniul mărcilor să se pronunţe cu privire la caracterul distinctiv al mărcii separat pentru fiecare produs şi serviciu.</TXT></NP><NP><NO.P>57.</NO.P><TXT>BMB susţine că, în măsura în care întrebarea se referă la competenţa instanţei de a se pronunţa cu privire la capacitatea distinctivă a mărcii <QUOT.START ID="QS0030" REF.END="QE0030" CODE="201E"/>pentru fiecare produs şi serviciu în sine<QUOT.END ID="QE0030" REF.START="QS0030" CODE="201D"/>, s-a răspuns în contextul primei întrebări. în măsura în care întrebarea sugerează că există o contradicţie între hotărârea Curţii în hotărârea Postkantoor şi interpretarea <QUOT.START ID="QS0031" REF.END="QE0031" CODE="201E"/>reglementării naţionale privind competenţa instanţei<QUOT.END ID="QE0031" REF.START="QS0031" CODE="201D"/>, aceasta nu este întemeiată în fapt. Curtea a statuat în mod expres în hotărârea Postkantoor că exercitarea competenţelor unei instanţe de control se realizează <QUOT.START ID="QS0032" REF.END="QE0032" CODE="201E"/>în limitele definite de legislaţia naţională aplicabilă<QUOT.END ID="QE0032" REF.START="QS0032" CODE="201D"/>. în consecinţă, legea naţională poate să limiteze competenţa instanţelor naţionale.</TXT></NP><NP><NO.P>58.</NO.P><TXT>Guvernul german susţine, dimpotrivă, că reglementarea naţională nu poate limita competenţa instanţelor sesizate de a evalua caracterul distinctiv separat pentru fiecare produs şi serviciu. Directiva, astfel cum este interpretată de Curte în hotărârea Postkantoor, oferă autorităţilor naţionale competente în domeniul mărcilor indicaţii obligatorii pentru deciziile lor. Instanţele care în temeiul dreptului naţional nu sunt competente să verifice decât legalitatea deciziei trebuie să se asigure că aceste indicaţii au fost aplicate şi, în consecinţă, pot şi trebuie să statueze separat pentru fiecare clasă.</TXT></NP><NP><NO.P>59.</NO.P><TXT>Comisia se referă în primul rând la decizia Curţii de Justiţie a Benelux în cauza Vlaamse Toeristenbond<NOTE NOTE.ID="E0043" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Citată la nota de subsol 9. A se vedea punctele 16-22 de mai sus.</P></NOTE>. Aceasta arată că una dintre diferenţele dintre faptele din acea<?PAGE NO="I-1473"?> cauză şi cele din prezenta cauză este aceea că Vlaamse Toeristenbond solicitase înregistrarea pentru anumite <HT TYPE="ITALIC">clase în întregime</HT> potrivit Aranjamentului de la Nisa. Dimpotrivă, în prezenta cauză, MT &amp; C a solicitat înregistrarea pentru anumite produse şi servicii dintr-o serie de clase, dar nu pentru toate.</TXT></NP><NP><NO.P>60.</NO.P><TXT>în continuare, Comisia analizează argumentele pentru şi împotriva punctului de vedere potrivit căruia articolul 3 din directiva privind mărcile se opune ca o reglementare naţională să interzică unei instanţe sesizate cu o acţiune împotriva deciziei unei autorităţi competente în domeniul mărcilor să se pronunţe cu privire la caracterul distinctiv al mărcii separat pentru fiecare produs şi serviciu. Aceasta concluzionează că articolul 3 permite o astfel de reglementare, în principal în temeiul faptului că directiva atribuie în mod explicit statelor membre o mare libertate de acţiune în elaborarea dispoziţiilor de procedură în domeniul mărcilor, în plus, Comisia subliniază că, potrivit procedurii din Benelux, dacă solicitantul precizează în faţa BMB interesul său de a obţine înregistrarea pentru mai puţine produse şi/sau servicii decât cele cuprinse în cererea principală, rezultă că BMB ar trebui să examineze această cerere, solicitantul putând cere astfel înregistrarea parţială în faţa instanţei sesizate cu o acţiune împotriva refuzului de înregistrare. în consecinţă, Comisia consideră că, din punct de vedere practic, legea din Benelux pare să respecte cerinţele articolului 13 din directivă.</TXT></NP><NP><NO.P>61.</NO.P><TXT>Suntem de acord cu această abordare.</TXT></NP><NP><NO.P>62.</NO.P><TXT>Directiva, după cum rezultă din al treilea considerent, nu urmăreşte o apropiere totală a legislaţiilor. Potrivit celui de al cincilea considerent, <QUOT.START ID="QS0033" REF.END="QE0033" CODE="201E"/>statele membre păstrează de asemenea libertatea de a stabili dispoziţiile de procedură privind înregistrarea<QUOT.END ID="QE0033" REF.START="QS0033" CODE="201D"/> mărcilor. Pare a fi în concordanţă cu respectiva libertate ca un sistem naţional să autorizeze înregistrarea parţială (în sensul înregistrării mărcii solicitate, dar numai pentru unele dintre produsele şi serviciile vizate), cu condiţia ca solicitantul să ceară acest lucru în subsidiar faţă de cererea de înregistrare integrală adresată autorităţii competente în domeniul mărcilor.</TXT></NP><NP><NO.P>63.</NO.P><TXT>Această libertate este numai o expresie a principiului mai general expus de Curte potrivit căruia <QUOT.START ID="QS0034" REF.END="QE0034" CODE="201E"/>în lipsa unei reglementări comunitare în domeniu, îi revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuţia de a prevedea modalităţile procedurale aplicabile acţiunilor în justiţie destinate să asigure protecţia drepturilor conferite justiţiabililor de dreptul comunitar<QUOT.END ID="QE0034" REF.START="QS0034" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0044" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20011206">6 decembrie 2001</DATE>, Clean Car Autoservice (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-472/99" YEAR="2001" PAGE.ECR="I-9687">C-472/99, Rec, p. I-9687, punctul 28</REF.DOC.ECR>, şi jurisprudenţa citată).</P></NOTE> (bineînţeles, cu condiţia respectării principiilor echivalenţei şi efectivităţii). în contextul specific al mărcilor, Curtea a subliniat în hotărârea Postkantoor că <QUOT.START ID="QS0035" REF.END="QE0035" CODE="201E"/>o instanţă sesizată cu o acţiune împotriva unei decizii adoptate cu privire la o cerere de înregistrare a unei mărci trebuie de asemenea să ia în considerare toate faptele şi împrejurările relevante, <HT TYPE="ITALIC">în limitele exercitării competenţelor sale, astfel cum sunt definite de reglementarea naţională aplicabilă</HT><QUOT.END ID="QE0035" REF.START="QS0035" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0045" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Punctul 36; sublinierea noastră.</P></NOTE>.</TXT></NP><?PAGE NO="I-1474"?><NP><NO.P>64.</NO.P><TXT>Ni se pare în deplină concordanţă cu această jurisprudenţă ca reglementarea naţională să interzică unei instanţe sesizate cu o acţiune împotriva deciziei unei autorităţi competente în domeniul mărcilor să se pronunţe cu privire la caracterul distinctiv al mărcii separat pentru fiecare produs şi serviciu. Nu considerăm că este nerezonabil sau excesiv de oneros să se ceară unui solicitant al înregistrării parţiale a unei mărci să precizeze clar acest lucru în cererea sa de înregistrare a mărcii. În ultimă instanţă, chiar în această etapă solicitantul poate evalua cel mai bine interesele sale comerciale (într-adevăr, cererea de înregistrare poate fi încoronarea unei perioade de evaluare) şi să decidă dacă, în cazul în care s-ar refuza înregistrarea integrală a mărcii solicitate, se poate mulţumi cu o înregistrare parţială pentru mai puţine produse şi servicii sau dacă preferă să facă o nouă cerere pentru o marcă diferită, pentru mai multe produse şi servicii.</TXT></NP><NP><NO.P>65.</NO.P><TXT>Interesele eficienţei procedurale ar părea de asemenea să fie cel mai bine satisfăcute dacă s-ar lua în considerare, la momentul depunerii cererii de înregistrare, aspectul unei înregistrări totale sau parţiale. O autoritate competentă în domeniul mărcilor este, cu siguranţă, o instituţie mai adecvată pentru a efectua o primă evaluare a acestui aspect decât o instanţă sesizată ulterior.</TXT></NP><NP><NO.P>66.</NO.P><TXT>Comisia consideră că principalul argument împotriva opiniei de mai sus este modul de redactare a articolului 13 din directiva privind mărcile, care prevede că refuzul de înregistrare nu se poate extinde asupra altor produse decât cele pentru care există motive de refuz al înregistrării.</TXT></NP><NP><NO.P>67.</NO.P><TXT>Respectiva prevedere trebuie totuşi interpretată prin prisma economiei generale a directivei şi în special a competenţei pe care aceasta o atribuie statelor membre de a stabili dispoziţii de procedură. Ni se pare că spiritul articolului 13 este pe deplin respectat dacă legea naţională garantează că solicitanţii înregistrării unor mărci pot cere, în subsidiar, înregistrarea parţială a cererii lor principale.</TXT></NP><NP><NO.P>68.</NO.P><TXT>În plus, în opinia noastră, această interpretare este conformă cu observaţiile Curţii în hotărârea Postkantoor în sensul că <QUOT.START ID="QS0036" REF.END="QE0036" CODE="201E"/>atunci când se solicită înregistrarea unei mărci pentru o întreagă clasă [...], autoritatea competentă poate, în temeiul articolului 13 din directivă, să înregistreze marca numai pentru unele dintre produsele şi serviciile din<?PAGE NO="I-1475"?> această clasă [...]<QUOT.END ID="QE0036" REF.START="QS0036" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0046" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Punctul 113.</P></NOTE>. Curtea a invocat în respectiva hotărâre articolul 13 ca temei pentru a acorda autorităţii naţionale competente în domeniul mărcilor respectiva putere (discreţionară). Totuşi, nu rezultă că articolul 13 impune respectivei autorităţi o obligaţie substanţială de a lua în considerare, din oficiu, înregistrarea parţială în toate cazurile, În acest temei, nu există niciun conflict cu articolul 13 dacă regulile procedurale naţionale impun unui solicitant al înregistrării parţiale a unei mărci să precizeze clar acest lucru în cererea sa de înregistrare a mărcii. Dimpotrivă, aceste reguli ameliorează eficienţa procedurală, sunt mai puţin împovărătoare în contextul procedurii privite în ansamblu şi nu fac imposibilă sau nejustificat de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea comunitară.</TXT></NP><NP><NO.P>69.</NO.P><TXT>Rezultă din documentele prezentate în faţa Curţii că MT &amp; C nu a cerut, în subsidiar, înregistrarea parţială, nici în cererea sa iniţială, în faţa BMB, nici când a atacat decizia provizorie în faţa BMB. Astfel, nu a făcut uz de niciuna dintre cele două posibilităţi conferite de sistemul din Benelux în temeiul procedurii în două etape - provizorie şi definitivă - de a formula o cerere de înregistrare parţială cu titlu subsidiar. Se pare că doar în faţa instanţei de control a fost formulată cererea subsidiară. Nu vedem niciun motiv întemeiat pentru care MT &amp; C (sau orice alt solicitant) nu a putut prezenta o cerere subsidiară (după cum prevăd regulile procedurale naţionale) atât timp cât cererea sa se afla în faţa autorităţii competente în domeniul mărcilor.</TXT></NP><NP><NO.P>70.</NO.P><TXT>În consecinţă, concluzionăm că articolul 3 din directiva privind mărcile nu se opune, atunci când o instanţă naţională este sesizată cu o acţiune împotriva deciziei unei autorităţi competente în domeniul mărcilor prin care se refuză înregistrarea unei mărci, ca normele de procedură naţionale să interzică respectivei instanţe să se pronunţe asupra caracterului distinctiv al mărcii separat pentru fiecare produs şi serviciu, cu condiţia ca respectiva reglementare să ofere solicitantului posibilitatea reală de a solicita înregistrarea parţială a mărcii (respectiv, înregistrarea numai pentru anumite produse şi/sau servicii din cele vizate în cererea sa principală) la depunerea cererii sale iniţiale în faţa autorităţii competente.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-1476"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Concluzie</P></TI></TITLE><NP><NO.P>71.</NO.P><TXT>Pentru motivele expuse mai sus, considerăm că ar trebui ca la întrebările adresate de Hof van Beroep, Bruxelles, Curtea să răspundă după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0037" REF.END="QE0037" CODE="201E"/>1)</NO.P><TXT>Directiva 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci nu cere unei autorităţi competente în domeniul mărcilor care refuză înregistrarea unei mărci să prevadă în decizia sa o concluzie separată cu privire la fiecare dintre produsele şi serviciile pentru care s-a solicitat protecţia mărcii. Este suficient să reiasă din decizie motivele pentru care s-a refuzat înregistrarea pentru anumite categorii de produse şi servicii.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Directiva 89/104 lasă în seama dreptului naţional să stabilească dacă instanţa sesizată cu o acţiune împotriva deciziei unei autorităţi competente în domeniul mărcilor prin care se refuză înregistrarea unei mărci poate lua în considerare fapte şi împrejurări care nu existau în momentul în care autoritatea competentă în domeniul mărcilor a luat această decizie.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>Este în conformitate cu Directiva 89/104 ca reglementarea naţională să împiedice instanţa sesizată cu o acţiune împotriva unei asemenea decizii (i) să ia în considerare faptele şi împrejurările care nu existau în momentul în care autoritatea competentă în domeniul mărcilor a luat această decizie şi (ii) să se pronunţe asupra caracterului distinctiv al mărcii separat pentru fiecare produs şi serviciu, cu condiţia ca respectiva reglementare să ofere solicitantului posibilitatea reală de a solicita înregistrarea parţială a mărcii (respectiv înregistrarea numai pentru anumite produse şi/sau servicii din cele vizate în cererea sa principală) la depunerea cererii sale iniţiale în faţa autorităţii competente.<QUOT.END ID="QE0037" REF.START="QS0037" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>