<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROA.0600430701.case.xml"><NO.CASE>C-335/05</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62005J0335</NO.CELEX><NO.SEQ>0006.0002</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>4324</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>4332</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>9</PAGE.TOTAL><AUTHOR>CJ</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><LEFT>HOTĂRÂREA DIN <DATE ISO="20070607">7.6.2007</DATE> — CAUZA C-335/05</LEFT><RIGHT>ŘÍZENÍ LETOVÉHO PROVOZU</RIGHT></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Camera întâi)</P><P><DATE ISO="20070607">7 iunie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: germana.</P></NOTE></P></TI></TITLE><JUDGMENT.INIT><P>În cauza C-335/05,</P><P>având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE, de Finanzgericht Köln (Germania), prin decizia din <DATE ISO="20050824">24 august 2005</DATE>, primită de Curte la <DATE ISO="20050915">15 septembrie 2005</DATE>, în procedura</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P>Řízení Letového Provozu ČR, s, p,</P></PLAINTIFS><AGAINST>împotriva</AGAINST><DEFENDANTS><P>Bundesamt für Finanzen,</P></DEFENDANTS></PARTIES><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>CURTEA (Camera întâi),</P><P>compusă din domnul P. Jann, preşedinte de cameră, domnii R. Schintgen (raportor), A. Tizzano, M. Ilešič şi E. Levits, judecători,</P><?PAGE NO="I-4325"?><P>avocat general: domnul P. Mengozzi,</P><P>grefier: domnul R. Grass,</P></PREAMBLE.INIT><GR.VISA><VISA>având în vedere procedura scrisă,</VISA></GR.VISA><GR.CONSID><CONSID><P>luând în considerare observaţiile prezentate:</P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>pentru guvernul cipriot, de doamna E. Simeonidou, în calitate de agent;</P></ITEM><ITEM><P>pentru guvernul polonez, de domnul J. Pietras, în calitate de agent;</P></ITEM><ITEM><P>pentru Comisia Comunităţilor Europene, de domnul D. Triantafyllou, în calitate de agent,</P></ITEM></LIST></CONSID></GR.CONSID><GR.VISA><VISA>după ascultarea concluziilor avocatului general în şedinţa din <DATE ISO="20070215">15 februarie 2007</DATE>,</VISA></GR.VISA><PREAMBLE.FINAL><P>pronunţă prezenta</P></PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Hotărâre</P></TI></TITLE><NP><NO.P>1</NO.P><TXT>Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare priveşte interpretarea articolului 2 alineatul (2) din A treisprezecea directivă 86/560/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19861117">17 noiembrie 1986</DATE> privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunităţii (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="326" DATE.PUB="1986" PAGE.FIRST="40">JO L 326, p. 40</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 09/vol. 1, p. 81, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>A treisprezecea directivă<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>).</TXT></NP><?PAGE NO="I-4326"?><NP><NO.P>2</NO.P><TXT>Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între societatea de drept ceh Řízení Letového Provozu ČR, s. p. (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>ŘLP<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/>) şi Bundesamt für Finanzen (Biroul federal de finanţe), competent în Germania în materia perceperii taxei pe valoarea adăugată (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>TVA<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/>), având ca obiect restituirea TVA-ului achitat de ŘLP în Germania.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cadrul juridic</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Acordurile internaţionale</P></TI></TITLE><NP><NO.P>3</NO.P><TXT>Prin Decizia 94/800/CE din <DATE ISO="19941222">22 decembrie 1994</DATE> privind încheierea, în numele Comunităţii Europene, referitor la domeniile de competenţa sa, a acordurilor obţinute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="336" DATE.PUB="1994" PAGE.FIRST="1">JO L 336, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 11/vol. 10, p. 3), Consiliul Uniunii Europene a aprobat acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, precum şi acordurile care figurează în anexele 1, 2 şi 3 la acest acord, printre care figurează Acordul General privind Comerţul cu Servicii (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>GATS<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/>).</TXT></NP><NP><NO.P>4</NO.P><TXT>Articolul II alineatul (1) din GATS prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>în ceea ce priveşte orice măsură prevăzută prin prezentul acord, fiecare membru acordă imediat şi necondiţionat serviciilor şi furnizorilor de servicii ai oricărui alt membru un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă serviciilor şi furnizorilor de servicii similare din orice altă ţară.<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-4327"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Reglementarea comunitară</P></TI></TITLE><NP><NO.P>5</NO.P><TXT>Al doilea considerent din A treisprezecea directivă este formulat după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>întrucât este necesar să se asigure dezvoltarea armonioasă a relaţiilor comerciale între Comunitate şi ţările terţe, conform dispoziţiilor Directivei 77/1072/CEE, ţinându-se cont, în acelaşi timp, de situaţiile diferite întâlnite în ţările terţe<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/>.</P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>6</NO.P><TXT>Articolul 2 din A treisprezecea directivă prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>(1)</NO.P><TXT>Fără a aduce atingere articolelor 3 şi 4, fiecare stat membru restituie oricărei persoane impozabile care nu este stabilită pe teritoriul Comunităţii, în condiţiile prevăzute în continuare, orice taxă pe valoarea adăugată aplicată unor servicii care i-au fost prestate sau pentru bunuri mobiliare care i-au fost livrate pe teritoriul ţării, de către altă persoană, impozabile sau care i-a fost percepută pentru importul de bunuri în statul respectiv, în măsura în care aceste bunuri sau servicii nu sunt folosite în scopul tranzacţiilor menţionate în articolul 17 alineatul (3) literele (a) şi (b) din Directiva 77/388/CEE sau pentru prestarea serviciilor menţionate în articolul 1 alineatul (1) litera (b) din prezenta directivă.</TXT></NP><NP><NO.P>(2)</NO.P><TXT>Statele membre pot face restituirile menţionate în alineatul (1) cu condiţia acordării de către statele terţe a unor avantaje comparabile în ceea ce priveşte impozitele pe cifra de afaceri.</TXT></NP><NP><NO.P>(3)</NO.P><TXT>Statele membre pot solicita numirea unui reprezentant fiscal.<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/></TXT></NP></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-4328"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Reglementarea naţională</P></TI></TITLE><NP><NO.P>7</NO.P><TXT>Articolul 18 alineatul 9 a şasea teză din Legea din 1999 privind impozitul pe cifra de afaceri (Umsatzsteuergesetz 1999, BGBl. 1999 I, p. 1270, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>UStG<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/>) prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>Dacă un întreprinzător nu s-a stabilit pe teritoriul Comunităţii, taxa aferentă intrărilor nu îi este restituită decât dacă, în ţara în care s-a stabilit, nu se percepe nicio taxă pe cifra de afaceri sau nicio taxă comparabilă ori, în ipoteza în care se percepe o astfel de taxă, dacă aceasta se rambursează întreprinzătorilor stabiliţi în interiorul [teritoriului german].<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Acţiunea principală şi întrebarea preliminară</P></TI></TITLE><NP><NO.P>8</NO.P><TXT>ŘLP, cu sediul în Republica Cehă, este o întreprindere de prestări de servicii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul siguranţei aeriene. Aşadar, chiar dacă activităţile sale se limitează la teritoriul Republicii Cehe, beneficiarii acestora nu sunt numai resortisanţi cehi, ci şi resortisanţi germani. în plus, aceasta propune antrenamente de pilotaj care au loc în Republica Cehă. în cadrul acestor cursuri, aceasta a recurs totuşi la antrenamente pe simulatoare de zbor şi la alte formări oferite în Germania. Aceste prestaţii fiind supuse TVA-ului în acest din urmă stat membru, ŘLP a solicitat restituirea acestei taxe pentru anul 2002.</TXT></NP><NP><NO.P>9</NO.P><TXT>Bundesamt für Finanzen a respins această cerere, pe motivul că cerinţele pentru aplicarea articolului 18 alineatul 9 teza a şasea din UStG - şi, mai exact, cerinţa reciprocităţii - nu erau îndeplinite în speţă.</TXT></NP><?PAGE NO="I-4329"?><NP><NO.P>10</NO.P><TXT>Opoziţia ridicată împotriva acestei decizii fiind şi ea respinsă, ŘLP a formulat o acţiune la Finanzgericht Köln.</TXT></NP><NP><NO.P>11</NO.P><TXT>Instanţa de trimitere arată că, în perioada relevantă, Republica Cehă percepea o taxă pe cifra de afaceri, dar nu prevedea nici deducerea taxei plătite, nici restituirea acestei taxe către întreprinzătorii străini. Prin urmare, această instanţă se întreabă dacă reclamanta din acţiunea principală nu ar trebui să fie scutită de taxa menţionată, în temeiul articolului II alineatul (1) din GATS. în această privinţă, instanţa observă că GATS este o convenţie de drept internaţional, care nu creează drepturi şi obligaţii decât între membrii săi. în cazul încălcării unei obligaţii decurgând din GATS, ar fi aplicabil numai acordul privind soluţionarea litigiilor încheiat în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului.</TXT></NP><NP><NO.P>12</NO.P><TXT>Totuşi, potrivit articolului 300 alineatul (7) CE, un acord precum GATS leagă instituţiile Comunităţii, precum şi statele membre şi face parte integrantă din ordinea juridică comunitară. Ar trebui, aşadar, să se interpreteze dreptul comunitar derivat prin prisma acestui acord şi, în special, prin prisma clauzei naţiunii celei mai favorizate pe care o conţine articolul II alineatul (1).</TXT></NP><NP><NO.P>13</NO.P><TXT>Întrucât soluţia în litigiul din acţiunea principală depindea de compatibilitatea UStG cu articolul 2 alineatul (2) din A treisprezecea directivă şi având îndoieli cu privire la interpretarea exactă care trebuie dată acestei dispoziţii din punctul de vedere al GATS, Finanzgericht Köln a hotărât să suspende judecata şi să adreseze Curţii următoarea întrebare preliminară:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>Articolul 2 alineatul (2) din A treisprezecea directivă [...] trebuie interpretat în mod restrictiv, în sensul că posibilitatea pe care o au statele membre, în temeiul acestui articol, de a restitui TVA-ul cu condiţia acordării de către statele terţe a unor<?PAGE NO="I-4330"?> avantaje comparabile în ceea ce priveşte impozitele pe cifra de afaceri nu se aplică statelor care, în calitate de părţi [la GATS] (BGBl. 1994 II, p. 1473 [...]), se pot prevala de clauza naţiunii celei mai favorizate prevăzută prin acest acord [articolul II alineatul (1) din GATS]?<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la întrebarea preliminară</P></TI></TITLE><NP><NO.P>14</NO.P><TXT>Prin intermediul întrebării formulate, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă articolul 2 alineatul (2) din A treisprezecea directivă trebuie interpretat în sensul că expresia <QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>state terţe<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/>, care figurează în cadrul acestuia, include statele terţe care se pot prevala de clauza naţiunii celei mai favorizate prevăzută la articolul II alineatul (1) din GATS.</TXT></NP><NP><NO.P>15</NO.P><TXT>În această privinţă, trebuie să se constate că articolul 2 alineatul (2) din A treisprezecea directivă, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 59 din concluzii, precum şi celelalte dispoziţii din aceeaşi directivă se referă, în mod clar, la toate statele terţe, fără nicio distincţie.</TXT></NP><NP><NO.P>16</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte influenţa pe care un acord internaţional la care este parte Comunitatea, precum GATS, o poate exercita cu privire la interpretarea unei dispoziţii de drept derivat, este constant în jurisprudenţă că supremaţia acordurilor internaţionale încheiate de către Comunitate faţă de textele de drept comunitar derivat impune ca interpretarea acestora din urmă, în măsura posibilului, să se facă în conformitate cu aceste acorduri (hotărârea din <DATE ISO="19960910">10 septembrie 1996</DATE>, Comisia/Germania, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-61/94" YEAR="1996" PAGE.ECR="I-3989">C-61/94, Rec, p. I-3989, punctul 52</REF.DOC.ECR>, hotărârea din <DATE ISO="20040401">1 aprilie 2004</DATE>, Bellio F.lli, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-286/02" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-3465">C-286/02, Rec, p. I-3465, punctul 33</REF.DOC.ECR>, hotărârea din <DATE ISO="20060112">12 ianuarie 2006</DATE>, Algemene Scheeps Agentuur Dordrecht, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-311/04" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-609">C-311/04, Rec, p. I-609, punctul 25</REF.DOC.ECR>, precum şi hotărârea din <DATE ISO="20070308">8 martie 2007</DATE>, Thomson şi Vestei France, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-447/05+C-448/05" YEAR="2007" PAGE.ECR="I-02049">C-447/05 şi C-448/05, Rep., p. I-02049, punctul 30</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><?PAGE NO="I-4331"?><NP><NO.P>17</NO.P><TXT>În speţă, este suficient totuşi să se constate că articolul 2 alineatul (2) din A treisprezecea directivă, în măsura în care stipulează că statele membre pot efectua restituirea menţionată la alineatul (1) al aceluiaşi articol, cu condiţia acordării de către statele terţe a unor avantaje comparabile, nu impune statelor membre nicio obligaţie, ci se limitează să le permită o simplă posibilitate şi nu le împiedică, în niciun caz, să respecte obligaţiile la care s-au angajat în temeiul unui acord internaţional precum GATS.</TXT></NP><NP><NO.P>18</NO.P><TXT>Într-adevăr, lăsând fiecare stat membru liber să aprecieze, în raport cu fiecare stat terţ, dacă trebuie sau nu să impună o condiţie de reciprocitate, articolul 2 alineatul (2) din A treisprezecea directivă permite statelor membre ca, pe măsură ce acordurile încheiate cu anumite state terţe limitează această marjă de apreciere, să îşi adapteze legislaţia la respectivele acorduri.</TXT></NP><NP><NO.P>19</NO.P><TXT>În aceste condiţii, cerinţa de a interpreta dreptul comunitar derivat, în măsura posibilului, în conformitate cu acordurile internaţionale încheiate de către Comunitate, nu impune ca expresia <QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>state terţe<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/> care figurează la articolul 2 alineatul (2) din A treisprezecea directivă să fie interpretată ca fiind limitată la statele terţe care nu se pot prevala de clauza naţiunii celei mai favorizate prevăzută la articolul II alineatul (1) din GATS.</TXT></NP><NP><NO.P>20</NO.P><TXT>Totuşi, articolul 2 alineatul (2) din A treisprezecea directivă nu aduce, nici el, atingere capacităţii şi responsabilităţii statelor membre de a-şi respecta obligaţiile decurgând din acordurile internaţionale precum GATS.</TXT></NP><NP><NO.P>21</NO.P><TXT>Având în vedere totalitatea consideraţiilor precedente, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 2 alineatul (2) din A treisprezecea directivă trebuie interpretat în sensul că expresia <QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>state terţe<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/>, care figurează în cadrul acestuia, include ansamblul statelor terţe şi că această dispoziţie nu aduce atingere capacităţii şi responsabilităţii statelor membre de a-şi respecta obligaţiile care decurg din acordurile internaţionale precum GATS.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-4332"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI></TITLE><NP><NO.P>22</NO.P><TXT>Întrucât, în privinţa părţilor din acţiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanţa de trimitere, este de competenţa acesteia să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaţii Curţii, altele decât cele ale părţilor menţionate, nu pot face obiectul unei rambursări.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><JURISDICTION><INTRO><P>Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:</P></INTRO><P>Articolul 2 alineatul (2) din A treisprezecea directivă 86/560/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19861117">17 noiembrie 1986</DATE> privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunităţii trebuie interpretat în sensul că expresia <QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="201E"/>state terţe<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="201D"/>, care figurează în cadrul acestuia, include ansamblul statelor terţe şi că această dispoziţie nu aduce atingere capacităţii şi responsabilităţii statelor membre de a-şi respecta obligaţiile care decurg din acordurile internaţionale precum Acordul General privind Comerţul cu Servicii,</P></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><P>Semnături</P></SIGNATURE.CASE></JUDGMENT>