<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROA.0400294101.case.xml"><NO.CASE>C-282/05 P</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62005C0282</NO.CELEX><NO.SEQ>0005.0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>2944</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>2972</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>29</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><LEFT>CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL MENGOZZI — CAUZA C-282/05 P</LEFT><RIGHT>HOLCIM (DEUTSCHLAND)/COMISIA</RIGHT></CURR.TITLE><CONTENTS.CONCLUSION><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Paolo Mengozzi</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20070111">11 ianuarie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Limba originală: italiana.</P></NOTE></P></TI></TITLE><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Prin hotărârea din <DATE ISO="20050421">21 aprilie 2005</DATE><NOTE NOTE.ID="E0002" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Holcim (Deutschland)/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-28/03" YEAR="2005" PAGE.ECR="II-1357">T-28/03, Rec, p. II-1357</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>hotărârea atacată<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>), Tribunalul de Primă Instanţă (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>Tribunalul<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/>) a respins acţiunea formulată de Holcim (Deutschland) AG împotriva Comisiei, prin care solicita rambursarea comisioanelor de constituire a garanţiei bancare achitate în scopul de a amâna plata unei amenzi aplicate pentru încălcarea articolului 85 din Tratatul CE (care a devenit articolul 81 CE), printr-o decizie, anulată ulterior, a aceluiaşi Tribunal.</TXT></NP><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Prin recursul formulat, recurenta solicită Curţii anularea hotărârii atacate şi obligarea Comisiei la rambursarea comisioanelor respective, majorate cu dobânzi de întârziere.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>în fapt</P></TI></TITLE><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Prin decizia Comisiei din <DATE ISO="19941130">30 noiembrie 1994</DATE> (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>decizia Ciment<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/>)<NOTE NOTE.ID="E0003" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Decizia 94/815/CE referitoare la o procedură de aplicare a articolului 85 din Tratatul CE (cauza IV/<FT TYPE="NUMBER">33.126</FT> şi <FT TYPE="NUMBER">33.322</FT> -Ciment, <REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="343" DATE.PUB="1994" PAGE.FIRST="1">JO L 343, p. 1</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>, societatea Alsen Breitenburg Zement- und Kalkwerke GmbH (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>ABZK<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/>) şi societatea Nordcement AG au fost obligate la plata unor amenzi de 3,841 milioane EUR şi, respectiv, de 1,85 milioane EUR pentru încălcarea articolului 85 din Tratatul CE.</TXT></NP><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>ABZK şi Nordcement au atacat această decizie în faţa Tribunalului şi, prevalându-se de opţiunea oferită de Comisie, au decis să constituie şi să prezinte instituţiei o garanţie<?PAGE NO="I-2945"?> bancară, evitând astfel obligaţia de a plăti imediat amenzile.</TXT></NP><NP><NO.P>5.</NO.P><TXT>Prin hotărârea din <DATE ISO="20000315">15 martie 2000</DATE> (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>hotărârea Ciment<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/>)<NOTE NOTE.ID="E0004" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Cimenteries CBR si altii/Comisia (cauzele conexate <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-25/95+T-26/95+T-30/95—T-32/95+T-34/95—T-39/95+T-42/95—T-46/95+T-48/95+T-50/95—T-65/95+T-68/95—T-71/95+T-87/95+T-88/95+T-103/95+T-104/95" YEAR="2000" PAGE.ECR="II-491">T-25/95, T-26/95, T-30/95-T-32/95, T-34/95-T-39/95, T-42/95-T-46/95, T-48/95, T-50/95-T-65/95, T-68/95-T-71/95, T-87/95, T-88/95, T-103/95 si T-104/95, Rec, p. II-491</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Tribunalul, printre altele, a anulat decizia Ciment în ceea ce priveşte societatea Alsen AG, aceasta rezultând din fuziunea societăţilor ABZK şi Nordcement, care a avut loc între timp şi care a devenit ulterior Holcim (Deutschland) AG (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>recurenta<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/>).</TXT></NP><NP><NO.P>6.</NO.P><TXT>Prin urmare, recurenta a solicitat Comisiei rambursarea comisioanelor de constituire a garanţiilor bancare, care se ridică la <FT TYPE="DECIMAL">139002,21</FT> EUR. Comisia a refuzat această rambursare.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Procedura în faţa Tribunalului şi hotărârea atacată</P></TI></TITLE><NP><NO.P>7.</NO.P><TXT>Printr-o cerere depusă la grefa Tribunalului la <DATE ISO="20030131">31 ianuarie 2003</DATE>, recurenta a solicitat obligarea Comisiei la plata sumei indicate la punctul precedent, majorată cu dobânzi de întârziere de 5,75 % pe an începând cu <DATE ISO="20000415">15 aprilie 2000</DATE>, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP><NP><NO.P>8.</NO.P><TXT>Prin hotărârea atacată, Tribunalul a respins acţiunea şi a obligat recurenta la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP><NP><NO.P>9.</NO.P><TXT>Cu titlu preliminar, Tribunalul a apreciat că acţiunea era inadmisibilă în măsura în care se întemeia pe articolul 233 CE<NOTE NOTE.ID="E0005" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea atacată, punctele 27-40 şi punctul 1 din dispozitiv.</P></NOTE> şi a respins ca inadmisibilă cererea formulată de recurentă în subsidiar, prin care aceasta a solicitat interpretarea acţiunii, în măsura în care se întemeia pe articolul 233 CE, ca fiind o acţiune în anulare sau în constatarea abţinerii de a acţiona<NOTE NOTE.ID="E0006" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Ibidem, punctele 41-46 din considerente şi punctul 2 din dispozitiv.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>10.</NO.P><TXT>Apoi, Tribunalul a constatat că acţiunea conţinea o cerere de reparare a unui prejudiciu în sensul articolului 235 CE şi al articolului 288 al doilea paragraf CE<NOTE NOTE.ID="E0007" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Ibidem, punctele 41 şi 46.</P></NOTE>. Totuşi, Tribunalul s-a pronunţat în sensul că această cerere era inadmisibilă din cauza prescripţiei prevăzute la articolul 46 din Statutul Curţii de Justiţie, în măsura în care cererea privea comisioanele de constituire a<?PAGE NO="I-2946"?> garanţiilor bancare plătite de recurentă cu mai mult de cinci ani înainte de introducerea acţiunii<NOTE NOTE.ID="E0008" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Ibidem, punctul 74 şi punctul 3 din dispozitiv.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>11.</NO.P><TXT>în această privinţă, Tribunalul a reamintit că, potrivit jurisprudenţei, termenul de prescripţie a acţiunii în răspundere extracon-tractuală a Comunităţii nu începe să curgă decât atunci când sunt îndeplinite condiţiile care guvernează obligaţia de a repara prejudiciul cauzat. în speţă, Tribunalul a considerat că pretinsul prejudiciu cauzat recurentei s-a produs din momentul constituirii garanţiilor bancare (şi anume, de la <DATE ISO="19950503">3 mai 1995</DATE> pentru garanţiile constituite de ABZK şi de la <DATE ISO="19950418">18 aprilie 1995</DATE> pentru garanţiile constituite de Nordcement) şi că, din acest moment, recurenta era în măsură să invoce răspunderea extracontractuală a Comunităţii, susţinând existenţa unui prejudiciu viitor, dar cert şi determinabil, din moment ce era previzibil cu o certitudine suficientă. în plus, Tribunalul a observat că prejudiciul pretins a avut un caracter continuu, întrucât comisioanele inerente constituirii garanţiilor citate anterior au fost calculate proporţional cu numărul de zile în care acestea din urmă erau în vigoare. Aşadar, Tribunalul a constatat că prescripţia se aplica, în funcţie de data actului de întrerupere, perioadei anterioare, care depăşea cinci ani la acea dată, fără a afecta drepturile născute în cursul perioadelor ulterioare, şi că această prescripţie nu a fost întreruptă decât prin introducerea acţiunii<NOTE NOTE.ID="E0009" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Ibidem, punctele 59, 60, 63, 68-70 şi 74.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>12.</NO.P><TXT>Cu privire la fond, Tribunalul a apreciat, referindu-se la partea din cererea în despăgubiri care nu era încă prescrisă, că acţiunea nu era întemeiată întrucât două dintre condiţiile de angajare a răspunderii extracontractuale a Comunităţii nu erau îndeplinite.</TXT></NP><NP><NO.P>13.</NO.P><TXT>în primul rând, Tribunalul a exclus faptul că încălcarea dreptului comunitar constatată în hotărârea Ciment în ceea ce priveşte ABZK şi Nordcement a fost suficient de gravă în sensul jurisprudenţei comunitare, în această privinţă, Tribunalul a constatat că, în speţă, puterea de apreciere a Comisiei era în mod cert <QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>redusă<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/>, însă că acea cauză care a făcut obiectul deciziei Ciment şi al hotărârii Ciment era deosebit de complexă şi că, prin urmare, Comisia se confrunta cu situaţii complexe care trebuiau soluţionate, ţinând seama şi de dificultăţile de aplicare a dispoziţiilor din Tratatul CE în materie de înţelegeri, agravate de numărul mare de elemente de fapt ale cauzei<NOTE NOTE.ID="E0010" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Ibidem, punctele 100, 102, 114 şi 115.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>14.</NO.P><TXT>în al doilea rând, Tribunalul a exclus faptul că legătura de cauzalitate dintre comportamentul atribuit pârâtei şi prejudiciul pretins poate fi calificată drept suficient de directă în sensul jurisprudenţei comunitare. Potrivit Tribunalului<NOTE NOTE.ID="E0011" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Ibidem, punctele 123 şi 124.</P></NOTE>, comisioanele de constituire a garanţiei bancare ce au fost plătite de recurentă ar decurge din alegerea făcută în mod liber de aceasta din urmă de a nu executa obligaţia de plată a amenzilor în<?PAGE NO="I-2947"?> termenul stabilit prin decizia Ciment şi de a deroga, prin constituirea unei garanţii bancare, de la regulile din tratat, care, pe de o parte, conferă un caracter executoriu deciziilor Comisiei care conţin obligaţii pecuniare în sarcina altor persoane decât statele<NOTE NOTE.ID="E0012" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Articolul 192 primul paragraf din Tratatul CE (care a devenit articolul 256 primul paragraf CE).</P></NOTE> şi, pe de altă parte, exclud efectul suspensiv al acţiunilor formulate în faţa instanţei comunitare<NOTE NOTE.ID="E0013" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Articolul 185 prima teză din Tratatul CE (care a devenit articolul 242 prima teză CE).</P></NOTE>.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Procedura în faţa Curţii şi concluziile părţilor</P></TI></TITLE><NP><NO.P>15.</NO.P><TXT>Prin cererea depusă la grefa Curţii la <DATE ISO="20050713">13 iulie 2005</DATE>, recurenta a introdus un recurs împotriva hotărârii citate anterior.</TXT></NP><NP><NO.P>16.</NO.P><TXT>Recurenta solicită Curţii:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>anularea hotărârii atacate;</P></ITEM><ITEM><P>obligarea Comisiei la plata sumei de <FT TYPE="DECIMAL">139002,21</FT> EUR, majorată cu dobânzi de întârziere de 5,75 % pe an începând cu <DATE ISO="20000415">15 aprilie 2000</DATE> sau, în subsidiar, trimiterea cauzei în faţa Tribunalului spre rejudecare;</P></ITEM><ITEM><P>obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.</P></ITEM></LIST></P></NP><NP><NO.P>17.</NO.P><TXT>Comisia solicită Curţii:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>respingerea recursului;</P></ITEM><ITEM><P>obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.</P></ITEM></LIST></P></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-2948"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Analiză juridică</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la primul motiv de recurs, referitor la prescrierea parţiala a dreptului la despăgubire</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Argumentele părţilor</P></TI></TITLE><NP><NO.P>18.</NO.P><TXT>Recurenta susţine că Tribunalul a interpretat greşit normele privind prescripţia prevăzute la articolul 46 din Statutul Curţii de Justiţie. Aceasta reaminteşte că, potrivit jurisprudenţei Curţii, termenul de prescripţie a acţiunii în răspundere extracontractuală a Comunităţii nu poate începe să curgă înainte de a fi îndeplinite toate condiţiile care guvernează obligaţia de despăgubire<NOTE NOTE.ID="E0014" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19820127">27 ianuarie 1982</DATE>, Birra Wührer si alţii/Consiliul şi Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="256/80+257/80+265/80+267/80+5/81" YEAR="1982" PAGE.ECR="85">256/80, 257/80, 265/80, 267/80'şi 5/81, Rec, p. 85, punctul 10</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. în opinia recurentei, întrucât anularea deciziei Ciment era, în speţă, o condiţie a existenţei obligaţiei Comisiei de a rambursa comisioanele de constituire a garanţiei bancare, termenul de prescripţie a dreptului la despăgubire nu ar fi început să curgă decât de la pronunţarea hotărârii Ciment. Recurenta subliniază că o acţiune în despăgubiri în urma unei decizii nelegale prin care au fost aplicate amenzi nu poate avea succes decât dacă acţiunea în anulare a unei astfel de decizii a fost admisă în prealabil.</TXT></NP><NP><NO.P>19.</NO.P><TXT>Potrivit recurentei, în respingerea tezei recurentei privind <HT TYPE="ITALIC">dies a quo</HT> a termenului de prescripţie, Tribunalul s-a întemeiat în mod greşit pe autonomia acţiunii în despăgubiri faţă de acţiunea în anulare. în această privinţă, recurenta arată că, în speţă, nu se poate vorbi de autonomie completă între cele două tipuri de acţiuni, dat fiind că producerea prejudiciului era direct legată de introducerea acţiunii în anulare. într-adevăr, constituirea unor garanţii bancare ar fi devenit necesară tocmai pentru a introduce o astfel de acţiune împotriva deciziei Ciment.</TXT></NP><NP><NO.P>20.</NO.P><TXT>în plus, Tribunalul nu ar fi ţinut seama de faptul că, în momentul constituirii garanţiilor bancare, prejudiciul nu se concretizase încă. în acea perioadă, contrar celor reţinute de Tribunal, prejudiciul nu era, de fapt, potrivit recurentei, nici determinat, nici determinabil, dat fiind că întinderea acestuia depindea de durata procedurii în anulare aflate pe rolul instanţei comunitare.</TXT></NP><?PAGE NO="I-2949"?><NP><NO.P>21.</NO.P><TXT>Recurenta susţine de asemenea că Tribunalul a comis o eroare de drept considerând că prejudiciul era continuu. Ar fi vorba, dimpotrivă, de un prejudiciu unic, care rezidă în constituirea, printr-un contract unic, a garanţiei bancare şi în comisioanele facturate în consecinţă de către bănci. Faptul că întinderea acestui prejudiciu depinde de durata procedurii în anulare nu l-ar transforma într-un prejudiciu produs în mod repetat şi gradual. De altfel, Tribunalul s-ar fi contrazis atunci când a considerat, la punctul 63 din hotărârea atacată, că în speţă ar fi fost vorba de un prejudiciu viitor, concluzionând în acelaşi timp, la punctul 69 din aceeaşi hotărâre, în sensul unei produceri graduale a prejudiciului.</TXT></NP><NP><NO.P>22.</NO.P><TXT>în subsidiar, recurenta susţine că Tribunalul nu a recunoscut, cel puţin, că prescrierea dreptului la despăgubirea comisioanelor de constituire a garanţiei bancare a fost întreruptă, chiar înainte de formularea acţiunii în despăgubiri, prin introducerea acţiunii în anulare îndreptate împotriva deciziei Ciment.</TXT></NP><NP><NO.P>23.</NO.P><TXT>Comisia observă că argumentul principal al recurentei consideră în ultimă instanţă că hotărârea Ciment este faptul generator al răspunderii extracontractuale invocate, ceea ce ar fi absurd. în realitate, originea răspunderii ar trebui identificată în decizia Ciment sau în constituirea garanţiilor bancare. în plus, Comisia evidenţiază faptul că, în momentul constituirii garanţiilor bancare, prejudiciul era determinat sau cel puţin determinabil, din moment ce puteau fi calculate valorile comisioanelor pe care recurenta le datora băncilor, pe baza ratelor stabilite în acest sens în contractele de garanţie; prin urmare, Tribunalul nu ar fi comis nicio eroare de drept atunci când a considerat că prejudiciul pretins era suficient de concretizat în acel moment. Argumentul recurentei privind caracterul necontinuu al prejudiciului pretins nu ar face decât să confirme că acest prejudiciu s-a produs în momentul constituirii garanţiilor bancare, şi nu la data pronunţării hotărârii Ciment. în sfârşit, nici argumentul prezentat de reclamantă cu titlu subsidiar nu ar putea fi întemeiat, dat fiind că din modul de redactare a articolului 46 din Statutul Curţii de Justiţie ar rezulta în mod clar că termenul de prescripţie este întrerupt prin introducerea unei acţiuni în despăgubire, însă nu a unei acţiuni în anulare.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Analiză</P></TI></TITLE><NP><NO.P>24.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 46 din Statutul Curţii de Justiţie, <QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>acţiunile formulate împotriva Comunităţilor în materie de răspundere extracontractuală se prescriu după cinci ani de la producerea faptului care a stat la baza lor<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/>.</TXT></NP><?PAGE NO="I-2950"?><NP><NO.P>25.</NO.P><TXT>Astfel cum Curtea a avut ocazia să observe, funcţia prescripţiei este de a concilia protecţia drepturilor individuale şi principiul securităţii juridice<NOTE NOTE.ID="E0015" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Ordonanţa din <DATE ISO="20020718">18 iulie 2002</DATE>, Autosalone Ispra dei Fratelli Rossi/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-136/01 P" YEAR="2002" PAGE.ECR="I-6565">C-136/01 P, Rec, p. I-6565, punctul 28</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Potrivit unei jurisprudente constante, termenul de prescripţie a acţiunii în răspundere extracontractuală a Comunităţii nu poate începe să curgă înainte de a fi îndeplinite toate condiţiile care guvernează obligaţia de despăgubire şi în special înainte ca prejudiciul să fie concretizat<NOTE NOTE.ID="E0016" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Birra Wührer şi alţii/Consiliul şi Comisia, citată anterior, punctul 10, şi ordonanţa Autosalone Ispra dei Fratelli Rossi/Comisia, citată anterior, punctul 30.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>26.</NO.P><TXT>Recurenta consideră că în speţă una dintre condiţiile de angajare a răspunderii extracontractuale a Comunităţii constă în anularea deciziei Ciment.</TXT></NP><NP><NO.P>27.</NO.P><TXT>Această teză ni se pare neîntemeiată.</TXT></NP><NP><NO.P>28.</NO.P><TXT>Reamintim că angajarea răspunderii extracontractuale a Comunităţii şi aplicarea dreptului la despăgubirea prejudiciului suferit depind de îndeplinirea unui ansamblu de condiţii referitoare la existenţa unui act ilicit al instituţiilor comunitare, a unui prejudiciu real şi a unei legături de cauzalitate între acestea<NOTE NOTE.ID="E0017" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Birra Wührer şi alţii/Consiliul şi Comisia, citată anterior, punctul 9, şi hotărârea din <DATE ISO="19991014">14 octombrie 1999</DATE>, Atlanta/Comunitatea Europeană (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-104/97 P" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-6983">C-104/97 P, Rec, p. I-6983, punctul 65</REF.DOC.ECR>), precum şi ordonanţa Autosalone Ispra dei Fratelli Rossi/Comisia, citată anterior, punctul 29.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>29.</NO.P><TXT>Or, în primul rând, nu decurge deloc din jurisprudenţa comunitară că ar fi îndeplinită condiţia privind caracterul ilicit al comportamentului instituţiei în cauză numai în momentul în care nelegalitatea a fost constatată pe cale judiciară. Constatarea pe cale judiciară a nelegalităţii este, evident, o condiţie necesară pentru constatarea judiciară a răspunderii extracontractuale a Comunităţii, însă nu condiţionează în niciun caz angajarea acestei răspunderi, şi nici nu reprezintă momentul din care începe să curgă termenul de prescripţie a acţiunii în despăgubire.</TXT></NP><NP><NO.P>30.</NO.P><TXT>în cazul în care s-ar folosi un alt raţionament, s-ar ajunge la situaţia în care s-ar lăsa creditorului însuşi posibilitatea de a decide momentul din care începe să curgă termenul de prescripţie. într-adevăr, acest termen nu ar începe să curgă până când creditorul nu ar introduce o acţiune (în anulare şi/sau în răspundere) <HT TYPE="ITALIC">şi</HT> nu ar obţine constatarea caracterului ilicit al comportamentului instituţiei.</TXT></NP><NP><NO.P>31.</NO.P><TXT>Ni se pare evident că regimul prescripţiei pune în sarcina recurentului obligaţia de a<?PAGE NO="I-2951"?> aprecia el însuşi, cu ajutorul eventual al consilierilor juridici, caracterul ilicit al comportamentului instituţiei. Este ceea ce Tribunalul a considerat în mod corect la punctul 65 din hotărârea atacată, observând că recurenta avea posibilitatea de a invoca o încălcare a dreptului comunitar din momentul adoptării deciziei Ciment. Pe de altă parte, însuşi Tribunalul clarificase anterior, în hotărârea Hartmann/Consiliul şi Comisia<NOTE NOTE.ID="E0018" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19970416">16 aprilie 1997</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-20/94" YEAR="1997" PAGE.ECR="II-595">T-20/94, Rec, p. II-595, punctul 112</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> şi în hotărârea Bühring/Consiliul şi Comisia<NOTE NOTE.ID="E0019" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19980204">4 februarie 1998</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-246/93" YEAR="1998" PAGE.ECR="II-171">T-246/93, Rec, p. II-171, punctul 68</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, aspectul că, pentru a începe să curgă, un termen de prescripţie presupune cunoaşterea de către victimă a faptului care stă la originea prejudiciului, şi nu a nelega-lităţii acestuia.</TXT></NP><NP><NO.P>32.</NO.P><TXT>în al doilea rând, contrar celor susţinute de recurentă, nici anularea în prealabil a deciziei Ciment nu era necesară pentru a se putea considera în speţă că prejudiciul care trebuia reparat era concretizat.</TXT></NP><NP><NO.P>33.</NO.P><TXT>în această privinţă, Tribunalul a observat în hotărârea atacată că, în momentul constituirii garanţiilor bancare, prejudiciul pretins de recurentă era viitor, însă deja cert şi determinabil, din moment ce era previzibil cu o certitudine suficientă. Acesta este motivul pentru care Tribunalul a apreciat că recurenta era în măsură să invoce răspunderea extracontractuală a Comunităţii începând cu acest moment şi că tot din acest moment începuse să curgă, în speţă, termenul de prescripţie<NOTE NOTE.ID="E0020" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea hotărârea atacată, punctele 60-63 şi 68.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>34.</NO.P><TXT>Printr-un astfel de raţionament, Tribunalul pare să considere că termenul de prescripţie a acţiunii în răspundere extracontractuală a Comunităţii începe să curgă în mod necesar din momentul în care exercitarea acestei acţiuni devine posibilă. De altfel, acesta este sensul în care s-a exprimat avocatul general Capotorti<NOTE NOTE.ID="E0021" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Concluzii prezentate la <DATE ISO="19811013">13 octombrie 1981</DATE> în cauza Birra Wührer şi alţii/Consiliul şi Comisia, citată anterior, şi hotărârea din <DATE ISO="19820127">27 ianuarie 1982</DATE>, De Franceschi/Consiliul şi Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="51/81" YEAR="1982">51/81, Rec, punctul 4</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, care a observat în această privinţă că <QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>orice termen de prescripţie a unei acţiuni în justiţie începe să curgă de la data la care acţiunea poate fi exercitată<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/> şi că, <QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>în măsura în care se consideră că acţiunea întemeiată pe articolele 215 şi 178 din Tratatul CEE [care au devenit articolele 288 CE şi 235 CE] se poate introduce chiar şi pentru prejudicii viitoare, momentul de la care se naşte dreptul la acţiune reprezintă data <HT TYPE="ITALIC">a quo</HT> a prescripţiei<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>35.</NO.P><TXT>Totuşi, nu suntem convinşi de această teză, care nu ne pare a fi în concordanţă cu cele ce rezultă din jurisprudenţa Curţii. Asemenea recurentei, ni se pare că această teză confundă în mod greşit chestiunea momentului din care începe să curgă termenul de prescripţie cu aceea a admisibilităţii acţiunii în despăgubire.</TXT></NP><?PAGE NO="I-2952"?><NP><NO.P>36.</NO.P><TXT>Pe de o parte, rezultă din jurisprudenţa Curţii că articolul 288 CE nu interzice sesizarea instanţei comunitare pentru ca aceasta să constate răspunderea Comunităţii pentru prejudicii iminente şi previzibile cu certitudine suficientă, chiar dacă prejudiciul încă nu poate fi cuantificat cu precizie. într-adevăr, în opinia Curţii, se poate dovedi a fi necesar, pentru a preveni prejudicii mai importante, să se sesizeze instanţa din momentul în care cauza prejudiciului este certă<NOTE NOTE.ID="E0022" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19760602">2 iunie 1976</DATE>, Kampffmeyer şi alţii/Comisia şi Consiliul (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="56/74—60/74" YEAR="1976" PAGE.ECR="711">56/74-60/74, Rec, p. 711, punctul 6</REF.DOC.ECR>), şi hotărârea din <DATE ISO="19870114">14 ianuarie 1987</DATE>, Zuckerfabrik Bedburg şi alţii/Consiliul şi Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="281/84" YEAR="1987" PAGE.ECR="49">281/84, Rec, p. 49, punctul 14</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>37.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, rezultă din jurisprudenţa Curţii că termenul de prescripţie a acţiunii în răspundere împotriva Comunităţii nu poate să înceapă să curgă înainte de concretizarea prejudiciului ce se poate despăgubi, şi anume înainte de producerea efectelor prejudiciabile ale actului comunitar nelegal<NOTE NOTE.ID="E0023" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Birra Wührer şi alţii/Consiliul şi Comisia, citată anterior, punctele 10 şi 11, şi hotărârea De Franceschi/Consiliul şi Comisia, citată anterior, punctele 10 şi 11.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>38.</NO.P><TXT>în consecinţă, în opinia noastră, este perfect posibil să se introducă o acţiune în despăgubiri în temeiul articolului 235 CE chiar şi atunci când prejudiciul încă nu s-a concretizat (cu condiţia ca acesta să fie iminent şi previzibil cu o certitudine suficientă), însă, în orice caz, termenul de prescripţie nu va începe să curgă înainte de concretizarea prejudiciului.</TXT></NP><NP><NO.P>39.</NO.P><TXT>în esenţă, jurisprudenţa citată la punctul 36 de mai sus tinde să permită introducerea unei acţiuni în răspundere care, în alte condiţii, ar fi considerată prematură drept instrument de protecţie anticipată, destinat să limiteze întinderea consecinţelor prejudiciabile ale actului ilicit al Comunităţii. Totuşi, posibilitatea acestei protecţii anticipate nu are nicio incidenţă asupra <HT TYPE="ITALIC">dies a quo</HT> a termenului de prescripţie. De altfel, aceasta răspunde şi interesului Comunităţii. într-adevăr, o astfel de posibilitate poate conduce la o limitare a sumei pe care Comunitatea ar trebui să o achite cu titlu de despăgubire în cazul în care ar fi îndeplinite condiţiile de angajare a răspunderii extracontractuale a acesteia.</TXT></NP><NP><NO.P>40.</NO.P><TXT>Astfel, deşi este adevărat că termenul de prescripţie nu poate să înceapă să curgă cât timp acţiunea în despăgubire nu este introdusă, nu este în mod necesar adevărat că acesta începe să curgă din momentul în care o astfel de acţiune devine posibilă.</TXT></NP><NP><NO.P>41.</NO.P><TXT>Or, în speţă, intervalul de timp dintre momentul în care prejudiciul a devenit <HT TYPE="ITALIC">previzibil cu o certitudine suficienta</HT> şi momentul în care acesta <HT TYPE="ITALIC">s-a concretizat</HT> este minim. Primul moment coincide cu constituirea<?PAGE NO="I-2953"?> garanţiilor bancare, astfel cum Tribunalul a observat în mod corect. Al doilea moment, cel din care începe să curgă termenul de prescripţie, este identificat cu ziua următoare, întrucât, astfel cum a constatat Tribunalul<NOTE NOTE.ID="E0024" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea atacată, punctul 61.</P></NOTE>, comisioanele de constituire a garanţiei bancare se acumulau pe o bază zilnică.</TXT></NP><NP><NO.P>42.</NO.P><TXT>în orice caz, este adevărat că recurenta nu susţine că termenul de prescripţie a început să curgă din ziua care a urmat constituirii garanţiilor bancare. în schimb, aceasta afirmă că Tribunalul nu a luat în considerare faptul că prejudiciul s-a concretizat numai în momentul anulării deciziei Ciment. Or, această obiecţie este în mod evident lipsită de temei, întrucât comisioanele de constituire a garanţiei bancare, care constituie prejudiciul pretins, au început să se acumuleze, astfel cum tocmai am arătat, din ziua care a urmat constituirii garanţiilor bancare, aşadar, cu mult înaintea pronunţării hotărârii Ciment.</TXT></NP><NP><NO.P>43.</NO.P><TXT>Desigur, hotărârea respectivă a înlăturat obligaţia recurentei de a plăti amenzile aplicate societăţilor ABZK şi Nordcement prin decizia Ciment şi, aşadar, a făcut să înceteze acumularea comisioanelor de constituire a garanţiei bancare cu care se confrunta recurenta. în acelaşi timp, valoarea definitivă a acestor comisioane şi, prin urmare, a prejudiciului invocat a devenit cuantificabilă.</TXT></NP><NP><NO.P>44.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, nu putem considera că termenul de prescripţie nu a început să curgă înainte de acest moment. Jurisprudenţa privind curgerea termenului de prescripţie impune ca prejudiciul să fie concretizat, dar nu şi epuizat. De altfel, nu rezultă deloc din jurisprudenţa că acţiunea în despăgubire menţionată la articolul 235 CE poate fi introdusă numai cu condiţia ca prejudiciul pretins să fie cuantificabil cu precizie <HT TYPE="ITALIC">în integralitate</HT> la momentul introducerii acţiunii.</TXT></NP><NP><NO.P>45.</NO.P><TXT>Aşadar, în opinia noastră, Tribunalul a considerat în mod greşit în drept că, în speţă, termenul de prescripţie începea să curgă din ziua (corespunzătoare constituirii de garanţii bancare) în care - prejudiciul devenind previzibil cu o certitudine suficientă - putea fi deja introdusă acţiunea în răspundere, iar nu din ziua în care prejudiciul s-a concretizat în mod efectiv. Considerăm totuşi că obiecţia recurentei, pe care o examinăm în prezent, trebuie în orice caz respinsă, chiar pentru alte motive, întrucât, contrar celor pretinse de recurentă, această concretizare nu a avut loc în momentul pronunţării hotărârii Ciment, ci în momentul scadenţei primelor comisioane de constituire a garanţiei bancare, în ziua care a urmat constituirii garanţiilor respective.</TXT></NP><NP><NO.P>46.</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte celelalte obiecţii ale recurentei, referitoare la producerea instantanee - şi nu progresivă - a prejudiciului şi la<?PAGE NO="I-2954"?> întreruperea prescripţiei ca urmare a introducerii acţiunii în anulare împotriva deciziei Ciment, ni se pare evident că acestea nu pot fi admise.</TXT></NP><NP><NO.P>47.</NO.P><TXT>Argumentul privind producerea instantanee a prejudiciului nu îi poate folosi în niciun fel recurentei, din moment ce - chiar dacă ar fi fost întemeiat - prescrierea acţiunii în răspundere extracontractuală ar acoperi totalitatea prejudiciului pretins, şi nu, astfel cum s-a constatat în hotărârea atacată, doar o parte a acestuia.</TXT></NP><NP><NO.P>48.</NO.P><TXT>Argumentul, invocat în subsidiar, referitor la întreruperea prescripţiei contravine modului clar de redactare a articolului 46 din Statutul Curţii de Justiţie, care enumeră limitativ actele de întrerupere a prescripţiei prevăzute de această dispoziţie. în plus, introducerea unei acţiuni în anulare, prin însăşi natura acesteia, nu poate avea ca efect întreruperea prescripţiei acţiunii în despăgubire, întrucât nu exprimă în sine voinţa de a exercita dreptul la despăgubirea prejudiciilor ocazionate de actul împotriva căruia este îndreptată această acţiune.</TXT></NP><NP><NO.P>49.</NO.P><TXT>Prin urmare, în opinia noastră, primul motiv al recursului trebuie respins.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la al doilea motiv de recurs, referitor la condiţia de nelegalitate a comportamentului Comunităţii</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Argumentele părţilor</P></TI></TITLE><NP><NO.P>50.</NO.P><TXT>În principal, recurenta susţine că Tribunalul a comis o eroare de drept considerând că răspunderea extracontractuală a Comunităţii presupune, chiar şi în speţă, existenţa unei încălcări suficient de grave a dreptului comunitar. în opinia recurentei, această condiţie este impusă de jurisprudenţă numai pentru răspunderea extracontractuală a Comunităţii care decurge din acte legislative, iar nu pentru cea care decurge din decizii prin care sunt aplicate amenzi pentru încălcarea dreptului concurenţei, decizii a căror nelegalitate ar fi suficientă pentru a da naştere acelei răspunderi.</TXT></NP><NP><NO.P>51.</NO.P><TXT>În subsidiar, recurenta susţine că, în orice caz, în speţă, Comisia a încălcat legea într-un mod suficient de grav şi că în mod greşit Tribunalul s-a pronunţat în sens contrar.</TXT></NP><NP><NO.P>52.</NO.P><TXT>În această privinţă, recurenta susţine că Tribunalul, în primul rând, nu s-a limitat, în<?PAGE NO="I-2955"?> ceea ce priveşte aprecierea aspectului dacă încălcarea dreptului comunitar de către Comisie era suficient de gravă, să ia act de faptul că decizia Ciment nu permitea instituţiei nicio marjă de apreciere. Prin luarea în considerare, drept criteriu suplimentar de apreciere, a complexităţii faptelor şi a dificultăţilor de aplicare a reglementării comunitare privind înţelegerile, Tribunalul s-ar fi îndepărtat în mod greşit de jurisprudenţa care consideră marja de apreciere de care dispune instituţia respectivă drept criteriul decisiv pentru constatarea existenţei unei încălcări suficient de grave.</TXT></NP><NP><NO.P>53.</NO.P><TXT>în al doilea rând, recurenta consideră că, în orice caz, faptele invocate împotriva societăţilor ABZK şi Nordcement în decizia Ciment şi aprecierea juridică a acestora nu erau atât de complexe încât să justifice o excludere a răspunderii Comunităţii, astfel cum a fost invocată în speţă. într-adevăr, Comisia trebuia pur şi simplu să verifice dacă participarea societăţilor respective la schimbul de informaţii privind piaţa de export efectuat în cadrul European Cement Export Committee (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>ECEC<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/>) putea constitui o încălcare a dreptului comunitar al înţelegerilor. în mod greşit Tribunalul ar fi acordat importanţă, împotriva recurentei, conchizând în sensul caracterului complex al faptelor şi al problemelor juridice care constituiau obiectul deciziei Ciment, unor împrejurări exterioare societăţilor ABZK şi Nordcement, precum şi dificultăţilor inerente deciziei Comisiei de a trata în cadrul unei proceduri unice şi al unei decizii unice faptele şi poziţia întreprinderilor respective şi a întreprinderilor terţe.</TXT></NP><NP><NO.P>54.</NO.P><TXT>în opinia Comisiei, Tribunalul nu a comis o eroare de drept atunci când a exclus faptul că adoptarea deciziei Ciment, în ceea ce priveşte societăţile ABZK şi Nordcement, constituie o încălcare suficient de gravă, şi nici atunci când a apreciat că, tocmai pentru acest motiv, nu exista în speţă o răspundere extracontractuală a Comunităţii.</TXT></NP><NP><NO.P>55.</NO.P><TXT>Aceasta contestă relevanţa distincţiei făcute de recurentă între acte normative şi decizii individuale, care, în temeiul jurisprudenţei celei mai recente, nu poate fi determinantă pentru a identifica limitele puterii de apreciere de care dispune instituţia respectivă. în plus, aceasta apreciază că Tribunalul a ţinut cont în mod corect şi de complexitatea faptelor pe care Comisia trebuia să le evalueze. în sfârşit, argumentul recurentei prin care este negat caracterul complex al acestor fapte ar fi inadmisibil în cadrul unui recurs şi, oricum, neîntemeiat, în măsura în care ar trebui să se ţină cont -astfel cum a făcut Tribunalul - nu numai de situaţia întreprinderilor ABZK şi Nordcement, ci şi de situaţia de ansamblu a sectorului ciment în momentul faptelor, pe care însăşi hotărârea Ciment ar fi calificat-o drept foarte complexă.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-2956"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Analiză</P></TI></TITLE><NP><NO.P>56.</NO.P><TXT>în hotărârea atacată, după ce a reamintit că răspunderea extracontractuală a Comunităţii depinde de îndeplinirea unui ansamblu de condiţii, printre care se numără nelegalitatea comportamentului reproşat instituţiilor<NOTE NOTE.ID="E0025" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea atacată, punctul 86.</P></NOTE>, Tribunalul a subliniat în mod corect că, în ceea ce priveşte această condiţie, jurisprudenţa Curţii impune stabilirea unei încălcări suficient de grave a unei norme de drept care are drept obiect conferirea de drepturi particularilor<NOTE NOTE.ID="E0026" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea atacată, punctul 87. Tribunalul menţionează în această privinţă hotărârea din <DATE ISO="20000704">4 iulie 2000</DATE>, Bergaderm şi Goupil/Comisia, (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-352/98 P" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-5291">C-352/98 P, Rec, p. I-5291, punctele 40 şi 42-44</REF.DOC.ECR>), hotărârea din <DATE ISO="20021210">10 decembrie 2002</DATE>, Comisia/Camar si Tico (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-312/00 P" YEAR="2002" PAGE.ECR="I-11355">C-312/00 P, Rec, p. I-11355, punctele 52-55</REF.DOC.ECR>), şi hotărârea din <DATE ISO="20030710">10 iulie 2003</DATE>, Comisia/Fresh Marine (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-472/00 P" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-7541">C-472/00 P, Rec, p. I-7541, punctele 24-26</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>57.</NO.P><TXT>Contrar celor susţinute de recurentă, care se întemeiază în acest scop pe o jurisprudenţa de o vechime considerabilă<NOTE NOTE.ID="E0027" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19711202">2 decembrie 1971</DATE>, Aktien-Zuckerfabrik Schöeppenstedt/Consiliul (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="5/71" YEAR="1971" PAGE.ECR="975">5/71, Rec, p. 975, punctul 11</REF.DOC.ECR>), care condiţionează răspunderea extracontractuală a Comunităţii pentru prejudiciile produse printr-un act normativ care implică alegeri de politică economică de existenţa unei încălcări grave a unei norme superioare destinate să protejeze particularii.</P></NOTE>, condiţia existenţei unei încălcări suficient de grave nu este limitată la cazurile în care comportamentul nelegal imputat instituţiei în cauză constă în adoptarea unui act normativ. Jurisprudenţa Curţii citată de Tribunal, precum şi cea ulterioară<NOTE NOTE.ID="E0028" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20040323">23 martie 2004</DATE>, Mediatore/Lamberts (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-234/02 P" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-2803">C-234/02 P, Rec, p. I-2803, punctul 49</REF.DOC.ECR>), si hotărârea din <DATE ISO="20050712">12 iulie 2005</DATE>, Comisia/CEVA şi Pfizer (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-198/03 P" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-6357">C-198/03 P, Rec, p. I-6357, punctul 63</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> nu limitează deloc în acest sens domeniul de aplicare al acestei condiţii, care are, dimpotrivă, un caracter general<NOTE NOTE.ID="E0029" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>De altfel, recurenta săvârşeşte o eroare atunci când subliniază că toate hotărârile Curţii la care Tribunalul face trimitere în cadrul punctului 87 din hotărârea atacată ar privi o răspundere izvorâtă din acte normative. într-adevăr, hotărârea Comisia/Camar şi Tico, citată anterior, priveşte o răspundere extracontractuală care decurge dintr-o decizie a Comisiei prin care aceasta din urmă respinsese o cerere de măsuri tranzitorii în sensul articolului 30 din Regulamentul (CEE) nr. 404/93 al Consiliului din <DATE ISO="19930213">13 februarie 1993</DATE> privind organizarea comună a pieţei în sectorul bananelor (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="047" DATE.PUB="1993" PAGE.FIRST="1">JO L 47, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 03/vol. 12, p. 110).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>58.</NO.P><TXT>Prin urmare, Tribunalul nu a comis nicio eroare de drept când a considerat că răspunderea extracontractuală a Comunităţii pentru prejudiciile pretins a fi fost suferite de recurentă din cauza adoptării deciziei Ciment presupunea constatarea unei încălcări suficient de grave a unei norme de drept care are drept obiect conferirea unor drepturi particularilor.</TXT></NP><NP><NO.P>59.</NO.P><TXT>Apoi, în ceea ce priveşte aprecierea argumentului prezentat de recurentă în subsidiar, precizăm mai întâi că recurenta aduce în mod greşit critici Tribunalului pentru faptul că acesta nu a ajuns, după ce s-a admis că puterea de apreciere a Comisiei era în speţă <QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>redusă<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/>, la concluzia că, tocmai pentru acest motiv, exista o astfel de încălcare.</TXT></NP><?PAGE NO="I-2957"?><NP><NO.P>60.</NO.P><TXT>Astfel cum arată recurenta, este adevărat că, potrivit jurisprudenţei Curţii, criteriul decisiv pentru a considera că o încălcare a dreptului comunitar este suficient de gravă este acela al nerespectării vădite şi grave, de către instituţia comunitară, a limitelor impuse puterii sale de apreciere şi că marja de apreciere de care dispunea instituţia în cauză reprezintă criteriul decisiv pentru constatarea existenţei unei încălcări de acest fel<NOTE NOTE.ID="E0030" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârile citate anterior Bergaderm şi Goupil/Comisia, punctele 43 şi 46, Comisia/Camar şi Tico, punctele 54 şi 55, Comisia/Fresh Marine, punctele 26 şi 27, şi Comisia/CEVA şi Pfizer, punctele 64 şi 66.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>61.</NO.P><TXT>Totuşi, se poate deduce în egală măsură din această jurisprudenţă că regimul stabilit de Curte în temeiul articolului 288 al doilea paragraf CE ţine cont, printre altele, de complexitatea situaţiilor care trebuie soluţionate, de dificultăţile de aplicare ori de interpretare a textelor şi, în special, de marja de apreciere de care dispune autorul actului contestat<NOTE NOTE.ID="E0031" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârile citate anterior Bergaderm şi Goupil/Comisia, punctul 40, Comisia/Camar şi Tico, punctul 52, Comisia/Fresh Marine, punctul 24, si Comisia/CEVA si Pfizer, punctul 62.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>62.</NO.P><TXT>Aşadar, Tribunalul nu a comis nicio eroare de drept atunci când, în scopul de a aprecia existenţa în speţă a unei încălcări suficient de grave, a luat în considerare, în egală măsură, complexitatea situaţiilor asupra cărora Comisia trebuia să se pronunţe şi dificultatea aplicării dispoziţiilor relevante din Tratatul CE.</TXT></NP><NP><NO.P>63.</NO.P><TXT>Apoi, în ceea ce priveşte obiecţia invocată împotriva aprecierii Tribunalului referitoare la complexitatea atât a situaţiilor asupra cărora Comisia trebuia să se pronunţe, cât şi a calificării juridice a acestora, considerăm că aceasta este admisibilă numai în măsura în care se aduc critici Tribunalului pentru că, în cadrul acestei aprecieri, a acordat importanţă unor fapte exterioare societăţilor ABZK şi Nordcement.</TXT></NP><NP><NO.P>64.</NO.P><TXT>într-adevăr, suntem de părere că nici aprecierea complexităţii faptelor, nici aprecierea complexităţii calificării juridice a acestora nu constituie probleme de drept, însă acestea trebuie analizate după modelul unei aprecieri a faptelor care, după cum ştim, nu este supusă controlului Curţii în stadiul unui recurs îndreptat împotriva unei hotărâri a Tribunalului, cu excepţia cazului în care sunt denaturate elementele de probă prezentate acestuia din urmă<NOTE NOTE.ID="E0032" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Printre multe altele, hotărârea din <DATE ISO="19990211">11 februarie 1999</DATE>, Antillean Rice Mills şi alţii/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-390/95 P" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-769">C-390/95 P, Rec, p. I-769, punctul 29</REF.DOC.ECR>), şi hotărârea din <DATE ISO="20030508">8 mai 2003</DATE>, T. Port/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-122/01 P" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-4261">C-122/01 P, Rec, p. I-4261, punctul 27</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, denaturare care nu este totuşi invocată în speţă.</TXT></NP><NP><NO.P>65.</NO.P><TXT>Dimpotrivă, constituie o problemă de drept care poate fi examinată în acest stadiu faptul dacă, în cadrul aprecierilor respective, efectuate pentru a verifica dacă încălcarea dreptului comunitar în prejudiciul unei întreprinderi este suficient de gravă, se poate<?PAGE NO="I-2958"?> sau nu ţine seama în egală măsură de faptele şi de poziţia altor întreprinderi.</TXT></NP><NP><NO.P>66.</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte acest aspect, observăm cu titlu preliminar că, întrucât speţa se referă la aplicarea articolului 85 alineatul (1) din Tratatul CE în legătură cu presupuse acorduri şi practici concertate, cu alte cuvinte, încălcări care presupun prin definiţie participarea a două sau mai multe întreprinderi, este absolut evident că existenţa unei încălcări a acestei dispoziţii de către o anumită întreprindere nu poate fi verificată de către Comisie dacă se limitează să constate şi să aprecieze fapte care se referă exclusiv la întreprinderea respectivă. Aşadar, contrar celor susţinute de recurentă, Comisia nu ar fi putut adopta o decizie distinctă privind numai ABZK şi/sau Nordcement<NOTE NOTE.ID="E0033" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea recursul, punctul 52, in fine.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>67.</NO.P><TXT>Obiecţia recurentei se concentrează în esenţă pe faptul că Tribunalul s-ar fi prevalat de întinderea hotărârii Ciment pentru a demonstra complexitatea cauzei privind ABZK sau Nordcement, în timp ce, dimpotrivă, această întindere este doar consecinţa alegerii făcute, mai întâi de către Comisie, apoi de către Tribunal, de a trata mai multe <HT TYPE="ITALIC">cauze conexe</HT> în cadrul unei singure decizii<NOTE NOTE.ID="E0034" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Ibidem.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>68.</NO.P><TXT>Totuşi, nu rezultă în niciun caz din hotărârea atacată că Tribunalul a dedus complexitatea faptelor şi a aprecierii juridice a acestora din întinderea hotărârii Ciment.</TXT></NP><NP><NO.P>69.</NO.P><TXT>Desigur, este adevărat că, în această privinţă, în prima parte a raţionamentului său<NOTE NOTE.ID="E0035" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea hotărârea atacată, punctele 103-106.</P></NOTE>, Tribunalul pare să nu evalueze complexitatea faptelor specifice pe care Comisia le impută societăţilor ABZK şi Nordcement, precum şi celorlalte întreprinderi considerate răspunzătoare de cele două încălcări atribuite acestor societăţi, ci complexitatea întregii cauze care a făcut obiectul deciziei Ciment (denumită în continuare cauza <QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>Ciment<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/>).</TXT></NP><NP><NO.P>70.</NO.P><TXT>în această privinţă trebuie reamintit că, prin decizia Ciment, Comisia a constatat existenţa unui număr mare de încălcări ale articolului 85 alineatul (1) din Tratatul CE<NOTE NOTE.ID="E0036" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea decizia Ciment, articolele 1-7.</P></NOTE>. Totuşi, numai două dintre aceste încălcări au fost constatate în privinţa societăţilor ABZK şi Nordcement: cea menţionată la articolul 1 din decizia Ciment, şi anume un <QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="201E"/>acord având drept obiect respectarea pieţelor interne şi reglementarea transferurilor de ciment dintr-o ţară în alta<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="201D"/>, şi cea menţionată la articolul 5 din aceeaşi decizie, şi anume schimbul de informaţii în cadrul ECEC <QUOT.START ID="QS0015" REF.END="QE0015" CODE="201E"/>privind situaţia ofertei şi a cererii în ţările terţe importatoare, privind preţurile care pot<?PAGE NO="I-2959"?> fi practicate la export, privind situaţia importurilor în ţările membre şi privind situaţia cererii şi a ofertei pe pieţele interne, prin care se urmăreşte evitarea incursiunilor concurenţilor pe pieţele interne respective din cadrul Comunităţii<QUOT.END ID="QE0015" REF.START="QS0015" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>71.</NO.P><TXT>întrucât în hotărârea atacată se solicitase Tribunalului să evalueze complexitatea situaţiilor care trebuiau soluţionate, nu pentru a verifica dacă durata procedurii administrative era rezonabilă<NOTE NOTE.ID="E0037" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>La punctele 104 şi 105 din hotărârea atacată, Tribunalul a citat anumite constatări privind complexitatea cauzei care a făcut obiectul deciziei Ciment, care au fost făcute în hotărârea Ciment, în cadrul verificării caracterului rezonabil al duratei procedurii administrative.</P></NOTE>, ci pentru a verifica dacă încălcarea dreptului comunitar de către Comisie în prejudiciul societăţilor ABZK şi Nordcement era suficient de gravă, suntem de părere că Tribunalul nu ar fi trebuit, <HT TYPE="ITALIC">cu excepţia unor precizări suplimentare,</HT> care nu figurează totuşi în hotărârea atacată, să se refere la cauza Ciment în sine, ci numai la încălcările imputate acestor societăţi.</TXT></NP><NP><NO.P>72.</NO.P><TXT>Observăm cu toate acestea, pe de o parte, că Tribunalul, referindu-se la cauza Ciment în sine, a scos în evidenţă în esenţă faptul că aceasta implica un număr foarte important de întreprinderi şi în special cvasitotalitatea industriei europene a cimentului<NOTE NOTE.ID="E0038" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea hotărârea atacată, punctele 103, 105 si mai ales 114.</P></NOTE>. Or, din simpla lectură a dispozitivului deciziei Ciment reiese că fiecare dintre celelalte întreprinderi care au fost considerate răspunzătoare de încălcarea articolului 85 alineatul (1) CE ar fi participat, împreună cu ABZK şi cu Nordcement, la încălcarea constatată la articolul 1 din aceeaşi decizie. Rezultă de aici că numărul de întreprinderi implicate în această pretinsă încălcare coincide perfect cu acela al întreprinderilor implicate în cauza Ciment şi că dificultăţile inerente numărului foarte important de întreprinderi implicate, la care s-a referit Tribunalul, existau aşadar şi pentru cel puţin una dintre cele două încălcări imputate societăţilor citate anterior.</TXT></NP><NP><NO.P>73.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, în continuarea raţionamentului său, Tribunalul a observat că acea complexitate a situaţiilor care trebuiau soluţionate decurgea în special:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>din faptul că întreprinderile vizate de ancheta Comisiei erau membre ale Cembureau (Asociaţia europeană a cimentului) fie direct, <HT TYPE="ITALIC">fie şi numai indirect</HT> (cu alte cuvinte, reprezentate de asociaţiile lor respective) şi că acest din urmă caz acoperea tocmai situaţia societăţilor ABZK şi Nordcement<NOTE NOTE.ID="E0039" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea hotărârea atacată, punctul 107.</P></NOTE>;</P></ITEM><?PAGE NO="I-2960"?><ITEM><P>din faptul că, în ceea ce priveşte partea din decizia Ciment care se referă în mod specific la aceste două societăţi, Comisia s-a confruntat cu un ansamblu de documente probatorii a căror interpretare nu era evidentă<NOTE NOTE.ID="E0040" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Ibidem, punctul 108.</P></NOTE> şi a trebuit să analizeze un număr important de documente<NOTE NOTE.ID="E0041" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Ibidem, punctul 114.</P></NOTE>;</P></ITEM><ITEM><P>în special din faptul că, deşi a anulat decizia Ciment în ceea ce priveşte societăţile respective, Tribunalul a constatat că totuşi Comisia dispunea de un anumit număr de indicii care puteau acredita teza acesteia, pe care Tribunalul a considerat-o ulterior ca insuficient întemeiată în drept, potrivit căreia cooperarea în cadrul ECEC avea drept scop şi drept efect consolidarea regulii privind respectarea pieţelor interne<NOTE NOTE.ID="E0042" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Ibidem, punctul 113.</P></NOTE>.</P></ITEM></LIST></P></NP><NP><NO.P>74.</NO.P><TXT>Recurenta nu menţionează şi nici nu contestă în vreun fel aceste din urmă constatări ale Tribunalului, care, după cum reiese în mod clar din punctul 114 din hotărârea atacată, au fost, împreună cu numărul mare de întreprinderi implicate, cele pe care Tribunalul s-a întemeiat în definitiv pentru a conchide că situaţiile pe care Comisia trebuia să le soluţioneze erau complexe.</TXT></NP><NP><NO.P>75.</NO.P><TXT>în aceste condiţii, chiar dacă s-ar presupune că Tribunalul a comis o eroare atunci când, în prima parte a raţionamentului privitor la complexitatea situaţiilor care trebuiau soluţionate, s-a referit la cauza Ciment în ansamblul acesteia, în loc să se refere mai degrabă la încălcările specifice imputate societăţilor ABZK şi Nordcement, în opinia noastră, o astfel de eroare nu a avut vreo incidenţă asupra concluziilor Tribunalului menţionate la punctul precedent.</TXT></NP><NP><NO.P>76.</NO.P><TXT>Apoi, în ceea ce priveşte dificultăţile de aplicare a dispoziţiilor legale relevante, niciun element din hotărârea atacată nu permite să se afirme că Tribunalul nu le-a evaluat în raport cu încălcările imputate în mod specific societăţilor ABZK şi Nordcement. Dimpotrivă, reiese în mod expres din punctul 115 al hotărârii atacate că dificultăţile de aplicare a dispoziţiilor din Tratatul CE în materie de înţelegeri, inerente acestor dispoziţii, <QUOT.START ID="QS0016" REF.END="QE0016" CODE="201E"/>erau cu atât mai importante cu cât elementele de fapt ale cauzei respective, <HT TYPE="ITALIC">inclusiv pentru partea din decizie referitoare la [societăţile ABZK şi Nordcement],</HT> erau numeroase<QUOT.END ID="QE0016" REF.START="QS0016" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0043" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Sublinierea cu caractere italice ne aparţine.</P></NOTE>.</TXT></NP><?PAGE NO="I-2961"?><NP><NO.P>77.</NO.P><TXT>Aşadar, nici obiecţia analizată în prezent nu ni se pare că trebuie admisă.</TXT></NP><NP><NO.P>78.</NO.P><TXT>Observăm, în sfârşit, amintind legalitatea unei luări în considerare globale a marjei de apreciere de care dispunea Comisia în privinţa complexităţii faptelor şi a dificultăţii de aplicare a textelor, că recursul nu conţine nicio obiecţie specifică referitoare la examinarea acestor elemente de către Tribunal, care 1-a condus pe acesta din urmă la concluzia că încălcarea dreptului comunitar de către Comisie nu era suficient de gravă. Prin urmare, nu se solicită Curţii să se pronunţe în această privinţă.</TXT></NP><NP><NO.P>79.</NO.P><TXT>în lumina considerentelor de mai sus, considerăm că trebuie respins şi al doilea motiv al recursului.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la al treilea motiv al recursului, referitor la existenţa unei legături de cauzalitate între comportamentul ilicit şi prejudiciul pretins</P></TI></TITLE><NP><NO.P>80.</NO.P><TXT>în cazul în care Curtea ar respinge, astfel cum sugerăm, al doilea motiv al recursului, nu ar fi necesar ca aceasta să analizeze şi al treilea motiv, referitor la existenţa unei legături de cauzalitate între comportamentul ilicit şi prejudiciul pretins.</TXT></NP><NP><NO.P>81.</NO.P><TXT>într-adevăr, potrivit unei jurisprudente constante, având în vedere caracterul cumulativ al condiţiilor care trebuie îndeplinite pentru angajarea răspunderii extracontractuale a Comunităţii, şi anume nelegalitatea comportamentului imputat instituţiei comunitare, realitatea prejudiciului şi existenţa unei legături de cauzalitate între comportamentul instituţiei şi prejudiciul invocat, lipsa uneia dintre aceste condiţii este suficientă pentru a respinge o acţiune în despăgubiri<NOTE NOTE.ID="E0044" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea, printre multe altele, hotărârea din <DATE ISO="19870115">15 ianuarie 1987</DATE>, GAEC de la Segaude/Consiliul şi Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="253/84" YEAR="1987" PAGE.ECR="123">253/84, Rec, p. 123, punctele 9 şi 21</REF.DOC.ECR>), hotărârea din <DATE ISO="19990909">9 septembrie 1999</DATE>, Lucaccioni/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-257/98 P" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-5251">C-257/98 P, Rec, p. I-5251, punctul 14</REF.DOC.ECR>), şi hotărârea Atlanta/Comunitatea Europeană, citată anterior, punctul 65.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>82.</NO.P><TXT>întrucât recurenta nu a demonstrat existenţa unei erori de drept de natură să invalideze constatarea efectuată de Tribunal cu privire la lipsa, în speţă, a unei încălcări suficient de grave a dreptului comunitar şi că acea constatare, singură, justifică respingerea cererii de despăgubire introduse de recurentă, analizarea celui de al treilea motiv se<?PAGE NO="I-2962"?> dovedeşte a fi inutilă, din moment ce, <HT TYPE="ITALIC">în circumstanţele indicate mai sus,</HT> eventuala temeinicie a acestuia nu ar permite vicierea dispozitivului hotărârii atacate<NOTE NOTE.ID="E0045" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Cu alte cuvinte, al treilea motiv de recurs este îndreptat împotriva unui element suplimentar al motivării hotărârii Tribunalului şi trebuie aşadar respins, ca lipsit de relevanţă în măsura în care dispozitivul hotărârii se întemeiază pe un alt element al motivării care rezistă criticilor prezentate de recurentă.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>83.</NO.P><TXT>De aceea, ne propunem să analizăm în prezent şi al treilea motiv numai în eventualitatea în care Curtea ar admite al doilea motiv sau ar decide să analizeze al treilea motiv înaintea celui de al doilea.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Argumentele părţilor</P></TI></TITLE><NP><NO.P>84.</NO.P><TXT>Recurenta consideră că, în speţă, Tribunalul a aplicat greşit jurisprudenţa Curţii potrivit căreia Comunitatea poate răspunde numai pentru prejudiciul care decurge într-un mod suficient de direct din comportamentul nelegal al instituţiei respective<NOTE NOTE.ID="E0046" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19791004">4 octombrie 1979</DATE>, Dumortier şi alţii/Consiliul (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="64/76+113/76+167/78+239/78+27/79+28/79+45/79" YEAR="1979" PAGE.ECR="3091">64/76 şi 113/76, 167/78 şi 239/78, 27/79, 28/79 şi 45/79, Rec, p. 3091, punctul 21</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>85.</NO.P><TXT>în primul rând, recurenta susţine că prejudiciul pretins decurge într-un mod suficient de direct din decizia Ciment, din moment ce, în cazul în care Comisia nu ar fi adoptat în privinţa acesteia decizia respectivă, nu ar fi fost necesar ca recurenta să introducă o acţiune în anulare şi să constituie garanţiile bancare.</TXT></NP><NP><NO.P>86.</NO.P><TXT>în al doilea rând, aceasta susţine că decizia de a constitui garanţiile respective în loc de a plăti imediat amenda aplicată nu este de natură să întrerupă legătura de cauzalitate, în măsura în care dispozitivul deciziei Ciment şi lipsa unui efect suspensiv al acţiunii în anulare obligau întreprinderile sancţionate să îndeplinească cerinţa Comisiei de garantare a plăţii amenzii. Sub acest aspect, nu ar fi permis un tratament diferit, în ceea ce priveşte consecinţele lor juridice, al celor două forme de garanţie care puteau fi oferite Comisiei, şi anume constituirea unor garanţii bancare sau plata imediată a amenzii.</TXT></NP><NP><NO.P>87.</NO.P><TXT>în al treilea rând, recurenta subliniază că acea constituire de garanţii bancare era conformă <QUOT.START ID="QS0017" REF.END="QE0017" CODE="201E"/>obligaţiei de reducere a prejudiciului<QUOT.END ID="QE0017" REF.START="QS0017" CODE="201D"/> care îi revenea în calitate de victimă a actului nelegal şi a avut drept efect să atenueze prejudiciul pe care Comisia ar fi trebuit altfel să i-l despăgubească. într-adevăr, aceasta arată că în cazul în care ar fi<?PAGE NO="I-2963"?> trebuit să împrumute de la bănci fondurile necesare la plata amenzii, dobânzile pasive pe care ar fi trebuit să le plătească şi pe care Comisia ar fi trebuit să le ramburseze cu titlu de despăgubire ar fi fost superioare - chiar şi după deducerea dobânzilor active pe care valoarea amenzii le-ar fi generat pentru Comisie - comisioanelor datorate pentru garanţiile bancare. Aşadar, Tribunalul ar fi considerat în mod greşit că prejudiciul pretins nu putea fi despăgubit, întrucât Comisia ar fi fost altfel penalizată prin obligaţia de a restitui sumele pe care nu le-a avut niciodată în posesie. Recurenta subliniază că finalitatea obligaţiei de despăgubire prevăzute la articolul 288 al doilea paragraf CE este tocmai aceea de a face astfel încât instituţiile să răspundă pentru prejudiciile pe care le cauzează terţilor prin adoptarea unor decizii nelegale.</TXT></NP><NP><NO.P>88.</NO.P><TXT>Comisia arată, dimpotrivă, că nu există o legătură directă de cauzalitate între comportamentul său şi producerea prejudiciului pretins, care ar depinde numai de libera alegere a recurentei de a constitui garanţii bancare în loc de a plăti, provizoriu, amenda, în plus, în opinia acesteia, comisioanele de constituire a garanţiei bancare ar fi existat şi în ipoteza în care Tribunalul nu ar fi admis acţiunea introdusă de recurentă împotriva deciziei Ciment.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Analiză</P></TI></TITLE><NP><NO.P>89.</NO.P><TXT>în opinia instanţelor comunitare, în materia răspunderii extracontractuale menţionate la articolul 288 al doilea paragraf CE, Comunitatea putea răspunde numai pentru prejudiciul care decurge într-un mod suficient de direct din comportamentul nelegal al instituţiei în cauză<NOTE NOTE.ID="E0047" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Dumortier şi alţii/Consiliul, citată anterior, punctul 21, hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19960711">11 iulie 1996</DATE>, International Procurement Services/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-175/94" YEAR="1996" PAGE.ECR="II-729">T-175/94, Rec, p. II-729, punctul 55</REF.DOC.ECR>), hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19970625">25 iunie 1997</DATE>, Perillo/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-7/96" YEAR="1997" PAGE.ECR="II-1061">T-7/96, Rec, p. II-1061, punctul 41</REF.DOC.ECR>), şi hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19981029">29 octombrie 1998</DATE>, TEAM/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-13/96" YEAR="1998" PAGE.ECR="II-4073">T-13/96, Rec, p. II-4073, punctul 68</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> sau, în alţi termeni, acea răspundere presupune existenţa unei legături de cauzalitate directe<NOTE NOTE.ID="E0048" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19920130">30 ianuarie 1992</DATE>, Finsider şi alţii/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-363/88+C-364/88" YEAR="1992" PAGE.ECR="I-359">C-363/88 şi C-364/88, Rec, p. I-359, punctele 28 şi 50</REF.DOC.ECR>) (dar privind răspunderea extracontractuală a CECO), hotărârea Bergaderm şi Goupil/Comisia, citată anterior, punctele 41 şi 42, şi ordonanţa din <DATE ISO="20050412">12 aprilie 2005</DATE>, DLD Trading Company Import-Export/Consiliul (C-80/04 P, nepublicată în Recueil, punctul 45), precum şi hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19950918">18 septembrie 1995</DATE>, Blackspur şi alţii/Consiliul şi Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-168/94" YEAR="1995" PAGE.ECR="II-2627">T-168/94, Rec, p. II-2627, punctul 40</REF.DOC.ECR>), şi'hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="20060913">13 septembrie 2006</DATE>, CAS Succhi di Frutta/Comisia, (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-226/01" YEAR="2006" PAGE.ECR="II-2763">T-226/01, Rec, p. I-2763, punctul 37</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> (sau imediate<NOTE NOTE.ID="E0049" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Finsider şi alţii/Comisia, citată anterior, punctul 25.</P></NOTE>) între comportamentul nelegal şi prejudiciu<NOTE NOTE.ID="E0050" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Existenţa unei legături directe de cauzalitate este de altfel impusă de jurisprudenţa comunitară şi în scopul afirmării răspunderii extracontractuale a statului membru pentru prejudiciile produse printr-o încălcare a dreptului comunitar care i-ar fi imputabilă. A se vedea hotărârile din <DATE ISO="19960305">5 martie 1996</DATE>, Brasserie du pêcheur şi Factortame, (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-46/93+C-48/93" YEAR="1996" PAGE.ECR="I-1029">C-46/93 şi C-48/93, Rec, p. I-1029, punctele 51 şi 65</REF.DOC.ECR>), hotărârea din <DATE ISO="19960523">23 mai 1996</DATE>, Hedley Lomas (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-5/94" YEAR="1996" PAGE.ECR="I-2553">C-5/94, Rec., p. I-2553, punctele 25 şi 32</REF.DOC.ECR>), şi hotărârea din <DATE ISO="19990615">15 iunie 1999</DATE>, Rechberger şi alţii (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-140/97" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-3499">C-140/97, Rec, p. I-3499, punctul 72</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>90.</NO.P><TXT>Recurenta nu prezintă nicio critică împotriva acestei jurisprudenţe, care serveşte<?PAGE NO="I-2964"?> drept referinţă pentru hotărârea atacată şi la care însăşi recurenta face trimitere în mod expres. în schimb, aceasta aduce critici Tribunalului pentru faptul de a fi aplicat greşit această jurisprudenţă în speţă.</TXT></NP><NP><NO.P>91.</NO.P><TXT>Totuşi, dacă privim cu atenţie, în măsura în care în primul aspect al acestui motiv (a se vedea punctul 85 de mai sus) recurenta consideră că faptul că legătura de cauzalitate impusă există în speţă rezultă din însuşi faptul că, în cazul în care Comisia nu ar fi adoptat decizia Ciment în privinţa societăţilor ABZK şi Nordcement, aceste societăţi nu ar fi fost obligate să constituie garanţii bancare, ni se pare că recurenta invocă în realitate o accepţiune a legăturii de cauzalitate diferită de aceea care se poate deduce din jurisprudenţă comunitară. Un astfel de argument - admisibil, întrucât ridică o problemă de drept - pare într-adevăr să exprime o concepţie potrivit căreia, pentru ca această legătură să existe, este <HT TYPE="ITALIC">suficient</HT> ca acel comportament nelegal să constituie o condiţie necesară <HT TYPE="ITALIC">(condicio sine qua non)</HT> a producerii prejudiciului, în sensul că acesta nu s-ar fi produs în lipsa comportamentului respectiv.</TXT></NP><NP><NO.P>92.</NO.P><TXT>Or, este cât se poate de evident că o accepţiune atât de largă a legăturii de cauzalitate - care are un anumit ecou în dreptul răspunderii extracontractuale dintr-un număr limitat de state membre -nu este admisă de jurisprudenţă comunitară referitoare la articolul 288 al doilea paragraf CE. într-adevăr, această jurisprudenţă, astfel cum am observat la punctul 89 de mai sus, limitează răspunderea Comunităţii la prejudiciile care decurg în mod direct, şi chiar <HT TYPE="ITALIC">suficient</HT> de direct, din comportamentul nelegal al instituţiei respective, ceea ce exclude, în special, ca răspunderea respectivă să acopere prejudiciile care ar fi numai o consecinţă îndepărtată a acestui comportament<NOTE NOTE.ID="E0051" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea hotărârea Dumortier şi alţii/Consiliul, citată anterior, punctul 21.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>93.</NO.P><TXT>Prin urmare, primul aspect al acestui motiv trebuie, în opinia noastră, respins.</TXT></NP><NP><NO.P>94.</NO.P><TXT>în cadrul aceluiaşi motiv, recurenta prezintă totuşi şi alte argumente (a se vedea punctele 86 şi 87 de mai sus), care nu presupun în mod necesar o accepţiune a legăturii de cauzalitate întemeiată numai pe ideea acelei <HT TYPE="ITALIC">condicio sine qua non</HT> şi care nu par în mod logic incompatibile cu o accepţiune mai restrictivă a legăturii de cauzalitate. Argumentele respective urmăresc să demonstreze că decizia recurentei de a constitui garanţiile bancare nu a întrerupt legătura (directă) de cauzalitate dintre decizia<?PAGE NO="I-2965"?> Ciment şi prejudiciile conexe constituirii garanţiilor respective.</TXT></NP><NP><NO.P>95.</NO.P><TXT>Reamintim că Tribunalul a exclus în speţă existenţa unei astfel de legături în special pentru motivul că soluţia de a constitui o garanţie bancară în loc de a plăti imediat amenda era lăsată <QUOT.START ID="QS0018" REF.END="QE0018" CODE="201E"/>la libera apreciere a întreprinderilor<QUOT.END ID="QE0018" REF.START="QS0018" CODE="201D"/> şi <QUOT.START ID="QS0019" REF.END="QE0019" CODE="201E"/>nu prezent [a] aşadar un caracter obligatoriu decurgând din decizia Ciment<QUOT.END ID="QE0019" REF.START="QS0019" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0052" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea atacată, punctele 123 şi 124.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>96.</NO.P><TXT>Acest considerent pare să exprime o concepţie potrivit căreia, în ipoteza în care un fapt propriu al persoanei care invocă prejudiciul, produs ulterior comportamentului nelegal al instituţiei, constituie o cauză concomitentă a prejudiciului pretins, un astfel de fapt întrerupe legătura de cauzalitate dintre comportamentul respectiv şi prejudiciu dacă acesta nu este consecinţa <HT TYPE="ITALIC">necesara</HT> a comportamentului instituţiei, ci rezultatul unei alegeri făcute în mod liber, în sensul lipsei de obligaţie, de către acela care a suferit prejudiciul. O astfel de alegere s-ar interpune între comportamentul instituţiei şi prejudiciu, astfel încât prejudiciul ar fi numai o consecinţă indirectă sau îndepărtată a respectivului comportament.</TXT></NP><NP><NO.P>97.</NO.P><TXT>Or, în al doilea şi în al treilea aspect al motivului analizat în prezent, recurenta susţine mai întâi că, în speţă, decizia de a constitui garanţiile bancare nu era în niciun fel liberă, astfel cum a presupus Tribunalul, ci corespundea unei obligaţii. în această privinţă, în opinia recurentei, constituirea de garanţii bancare corespundea, pe de o parte, obligaţiei de a respecta cerinţa Comisiei de a asigura plata amenzii şi, pe de altă parte, unei pretinse <QUOT.START ID="QS0020" REF.END="QE0020" CODE="201E"/>obligaţii de reducere a prejudiciului<QUOT.END ID="QE0020" REF.START="QS0020" CODE="201D"/> suferit de victima actului nelegal.</TXT></NP><NP><NO.P>98.</NO.P><TXT>în această privinţă, trebuie verificat mai întâi dacă aceste argumente pot fi examinate în recurs sau dacă, dimpotrivă, sunt inadmisibile întrucât urmăresc să repună în discuţie constatarea sau aprecierea faptelor din hotărârea atacată.</TXT></NP><NP><NO.P>99.</NO.P><TXT>Observăm că, tocmai prin aceste argumente, recurenta nu pare să dispute temeinicia interpretării făcute de Tribunal - care ne pare foarte restrictivă - potrivit căreia un prejudiciu decurge într-un mod suficient de direct din comportamentul instituţiei numai atunci când prejudiciul este consecinţa necesară a respectivului comportament. Recurenta, care nu mai propune o accepţiune diferită a legăturii de cauzalitate, pare doar să critice Tribunalul pentru faptul de a fi calificat drept liberă şi fără caracter obligatoriu decizia de a constitui garanţii<?PAGE NO="I-2966"?> bancare adoptată de întreprinderea obligată la plata amenzii.</TXT></NP><NP><NO.P>100.</NO.P><TXT>Trebuie să considerăm că această calificare este rezultatul unei <HT TYPE="ITALIC">aprecieri a faptelor</HT> efectuate de Tribunal, sustrasă ca atare controlului Curţii, sau că aceasta reprezintă mai degrabă o <HT TYPE="ITALIC">calificare juridică a faptelor,</HT> care poate fi contestată în faţa Curţii?</TXT></NP><NP><NO.P>101.</NO.P><TXT>Tindem să considerăm că, deşi este destinată, în definitiv, să verifice existenţa concretă a legăturii de cauzalitate, întrebarea adresată de recurentă contribuie la calificarea juridică a faptelor, ceea ce implică admisibilitatea argumentelor recurentei citate anterior. Ni se pare totuşi că, în ceea ce priveşte fondul, aceste argumente nu pot fi admise.</TXT></NP><NP><NO.P>102.</NO.P><TXT>Într-adevăr, pe de o parte, constituirea unei garanţii bancare nu poate fi considerată, în opinia noastră, ca făcând obiectul unei obligaţii alternative care este în sarcina întreprinderii sancţionate. Astfel cum Tribunalul a arătat în mod corect, întreprinderea obligată la plata unei amenzi printr-o decizie a Comisiei este obligată din punct de vedere juridic să plătească amenda în termenul acordat prin acea decizie, cu excepţia cazului în care efectele acesteia din urmă sunt suspendate de Tribunal. în schimb, constituirea unei garanţii bancare reprezintă numai o posibilitate oferită de Comisie întreprinderii sancţionate de a suspenda temporar - şi anume, pe durata procedurii de control jurisdictional al deciziei de aplicare a amenzii - executarea acestei obligaţii.</TXT></NP><NP><NO.P>103.</NO.P><TXT>Prin urmare, plata amenzii şi constituirea unei garanţii bancare nu pot, în scopurile care ne interesează, să fie plasate pe acelaşi plan în contextul, care trebuie precizat, al unei abordări interpretative precum cea pe care am descris-o la punctul 96 de mai sus, pe care argumentele recurentei ce sunt examinate în prezent nu o pun în discuţie şi a cărei temeinicie nu este aşadar necesar să fie apreciată în cadrul prezentei proceduri.</TXT></NP><NP><NO.P>104.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, deşi este adevărat că, potrivit unui principiu general, comun sistemelor juridice ale statelor membre, pentru a nu suporta ea însăşi acel prejudiciu, persoana lezată trebuie să dovedească o diligentă rezonabilă în limitarea întinderii prejudiciului<NOTE NOTE.ID="E0053" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19920519">19 mai 1992</DATE>, Mulder şi alţii/Consiliul şi Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-104/89+C-37/90" YEAR="1992" PAGE.ECR="I-3061">C-104/89 şi C-37/90, Rec, p. I-3061, punctul 33</REF.DOC.ECR>), hotărârile Brasserie du pêcheur şi Factortame, citate anterior (punctul 85), şi hotărârea din <DATE ISO="20000316">16 martie 2000</DATE>, Parlamentul European/Bieber (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-284/98 P" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-1527">C-284/98 P, Rec, p. I-1527, punctul 57</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, este, în opinia noastră, excesiv să se considere că o întreprindere obligată în mod nelegal la plata unei amenzi ar avea obligaţia de a constitui o garanţie bancară în măsura în care s-ar dovedi, în prealabil, că este de<?PAGE NO="I-2967"?> natură să genereze comisioane inferioare prejudiciului care ar putea fi, eventual, despăgubit de Comisie.</TXT></NP><NP><NO.P>105.</NO.P><TXT>Sugerăm aşadar Curţii să respingă argumentele prezentate de recurentă prin care se încearcă să se demonstreze că, în mod contrar opiniei exprimate de Tribunal în hotărârea atacată, decizia de a constitui garanţiile bancare în speţă corespundea unei obligaţii şi, <HT TYPE="ITALIC">pentru acest motiv,</HT> nu putea întrerupe legătura de cauzalitate dintre decizia Ciment şi prejudiciul pretins.</TXT></NP><NP><NO.P>106.</NO.P><TXT>Al treilea aspect al acestui motiv (a se vedea punctul 87 de mai sus) cuprinde totuşi o obiecţie suplimentară, care nu este întemeiată pe o pretinsă <QUOT.START ID="QS0021" REF.END="QE0021" CODE="201E"/>obligaţie de a reduce prejudiciul<QUOT.END ID="QE0021" REF.START="QS0021" CODE="201D"/> aflată în sarcina victimei actului nelegal, ci pe o atenuare a consecinţelor prejudiciabile ale deciziei Ciment prin constituirea unor garanţii bancare<NOTE NOTE.ID="E0054" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea recursul, punctul 63, infine.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>107.</NO.P><TXT>Trebuie observat că această obiecţie urmăreşte să respingă argumentaţia prin care Tribunalul, în partea din hotărârea atacată referitoare la existenţa legăturii de cauzalitate, a exclus ca recurenta să se poată prevala în mod util de principiul îmbogăţirii fără justă cauză pentru a obţine rambursarea comisioanelor de constituire a garanţiilor bancare. Această argumentaţie este prezentată la punctul 130 din hotărârea atacată în termenii următori:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0022" REF.END="QE0022" CODE="201E"/>[...] trebuie constatat că [...] neasumarea, de către Comisie, a plăţii comisioanelor aferente constituirii unei garanţii bancare nu conduce la o îmbogăţire fără justă cauză a Comunităţii, întrucât comisioanele de constituire a garanţiei bancare respective nu au fost plătite Comunităţii, ci unui terţ. Respectarea principiului general de interzicere a îmbogăţirii fără justă cauză nu justifică aşadar în niciun caz o astfel de restituire. Dimpotrivă, în cazul în care Comisia ar fi trebuit să îşi asume plata comisioanelor aferente constituirii unei garanţii bancare, acest fapt ar permite repunerea întreprinderii respective în situaţia în care se afla înainte de adoptarea deciziei în litigiu, însă Comisia ar fi penalizată, întrucât ar trebui să restituie acelei întreprinderi sume pe care nu le-a avut în posesie<QUOT.END ID="QE0022" REF.START="QS0022" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0055" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>La punctul 20 din cererea depusă în faţa Tribunalului, recurenta s-a referit în mod expres la principiul interzicerii îmbogăţirii fără justă cauză şi la aplicarea acestuia de către Tribunal pentru a afirma obligaţia Comisiei de a plăti dobânzile de întârziere privind amenda aplicată în mod nelegal si încasată, în hotărârea din <DATE ISO="20011010">10 octombrie 2001</DATE>, Corus UK/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-171/99" YEAR="2001" PAGE.ECR="II-2967">T-171/99, Rec, p. II-2967</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</P></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="I-2968"?><NP><NO.P>108.</NO.P><TXT>Trebuie subliniat că interzicerea îmbogăţirii fără justă cauză, care constituie un principiu general al dreptului comunitar şi care se aplică în egală măsură Comunităţii<NOTE NOTE.ID="E0056" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19900710">10 iulie 1990</DATE>, Grecia/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-259/87" YEAR="1990" PAGE.ECR="I-2845">C-259/87, Rec, p. I-2845</REF.DOC.ECR>, publicare sumară, punctul 26). A se vedea şi hotărârea Tribunalului Corus UK/Comisia, citată anterior, punctul 55, şi hotărârea din <DATE ISO="20041123">23 noiembrie 2004</DATE>, Cantina sociale di Dolianova si alţii/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-166/98" YEAR="2004" PAGE.ECR="II-3991">T-166/98, Rec, p. II-3991, punctul 160</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, nu îşi găseşte aplicarea în prezenta cauză în calitate de temei autonom al cererii recurentei prin care aceasta din urmă solicită obligarea Comisiei la rambursarea comisioanelor de constituire a garanţiei bancare. După cum s-a observat în hotărârea atacată şi după cum reiese clar şi din recurs, această cerere este o cerere de reparare a unui prejudiciu întemeiată pe răspunderea extra-contractuală a Comunităţii menţionată la articolul 288 al doilea paragraf CE. în schimb, principiul general al interzicerii îmbogăţirii fără justă cauză trebuie luat în considerare, în speţă, ca parametru pentru interpretarea condiţiei privind existenţa unei legături de cauzalitate relevante pentru stabilirea unei astfel de răspunderi. într-adevăr, astfel cum am arătat mai sus, în cadrul examinării condiţiei respective, Tribunalul a prezentat considerentele raportate la punctul precedent, pe care recurenta le contestă în faţa Curţii în cadrul celui de al treilea motiv de recurs, care se referă de asemenea la existenţa acestei condiţii.</TXT></NP><NP><NO.P>109.</NO.P><TXT>în esenţă, obiecţia recurentei pe care o examinăm în prezent, ce se focalizează asupra analizei prin care Tribunalul a exclus ca recurenta să se poată prevala în mod util de principiul general al interzicerii îmbogăţirii fără justă cauză, trebuie, în opinia noastră, să fie înţeleasă în sensul că urmăreşte să obţină recunoaşterea faptului că decizia de constituire a garanţiilor bancare, <HT TYPE="ITALIC">în măsura în care a redus întinderea prejudiciului</HT> care a rezultat din actul ilicit al Comisiei, nu poate - fără a încălca principiul general menţionat anterior - să fie considerată de natură să întrerupă legătura directă de cauzalitate dintre nelegalitate şi prejudiciu, independent de caracterul liber sau obligatoriu al acesteia.</TXT></NP><NP><NO.P>110.</NO.P><TXT>Această obiecţie, ce ridică de asemenea o problemă de drept şi este aşadar admisibilă în cadrul recursului, ne pare demnă de a fi luată în considerare în mod serios.</TXT></NP><NP><NO.P>111.</NO.P><TXT>Recurenta afirmă în special că societăţile ABZK şi Nordcement, prin constituirea de garanţii bancare în locul plăţii amenzii, au putut evita contractarea unui împrumut bancar pentru a obţine fondurile necesare acestei plăţi. în cazul în care, dimpotrivă, acestea ar fi contractat un împrumut, Comisia ar fi trebuit să ramburseze recurentei, cu titlu de despăgubire în temeiul articolului 288 al doilea paragraf CE, dobânzile pasive generate de acest împrumut, cu deducerea în prealabil a dobânzilor active pe care instituţia le-ar fi putut obţine din sumele primite cu titlu de plată a amenzii. în opinia recurentei, această diferenţă ar fi fost oricum superioară comisioanelor de constituire a garanţiilor bancare acumulate efectiv.</TXT></NP><?PAGE NO="I-2969"?><NP><NO.P>112.</NO.P><TXT>Considerăm, precum recurenta, că Tribunalul a exclus în mod greşit orice îmbogăţire fără justă cauză a Comunităţii pentru motivul că acele comisioane au fost plătite unor terţi (băncilor), iar nu Comunităţii, şi a subliniat că rambursarea comisioanelor respective de către Comisie ar penaliza-o pe nedrept pe aceasta din urmă, întrucât ar trebui să restituie sume de care nu a beneficiat.</TXT></NP><NP><NO.P>113.</NO.P><TXT>Cu un astfel de raţionament, Tribunalul a pierdut din vedere faptul că poate exista <QUOT.START ID="QS0023" REF.END="QE0023" CODE="201E"/>îmbogăţire<QUOT.END ID="QE0023" REF.START="QS0023" CODE="201D"/> nu numai atunci când persoana respectivă beneficiază de o majorare a veniturilor, ci şi atunci când aceasta beneficiază de o diminuare a sumelor pe care le datorează (a datoriilor). Tribunalul s-a focalizat în mod greşit asupra faptului că nicio plată nu fusese primită de Comisie, în timp ce acesta ar fi trebuit, în opinia noastră, să acorde importanţă datoriei (prejudiciul care trebuie despăgubit) care ar fi rezultat pentru Comunitate în cazul în care amenda aplicată nelegal ar fi fost plătită.</TXT></NP><NP><NO.P>114.</NO.P><TXT>În opinia noastră, din momentul în care s-ar demonstra, pe de o parte, că situaţia pieţelor financiare şi cea a întreprinderilor sancţionate era de natură să permită, prin constituirea unor garanţii bancare, prevenirea unui prejudiciu (neacoperit de simpla plată a dobânzilor de întârziere pentru valoarea amenzii la care Comisia ar fi fost obligată<NOTE NOTE.ID="E0057" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Această plată, împreună cu restituirea capitalului corespunzător amenzii care a fost plătită fără a fi necesar, este impusă Comisiei, în temeiul articolului 233 CE, în executarea unei hotărâri de anulare sau de reducere a unei amenzi aplicate pentru încălcarea regulilor din tratat în materie de concurenţă. A se vedea în acest sens hotărârea din <DATE ISO="20040708">8 iulie 2004</DATE>, Corus UK/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-48/00" YEAR="2004" PAGE.ECR="II-2325">T-48/00, Rec, p. II-2325, punctul 223</REF.DOC.ECR>), şi ordonanţa din <DATE ISO="20050504">4 mai 2005</DATE>, Holcim (France)/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-86/03" YEAR="2005" PAGE.ECR="II-1539">T-86/03, Rec, p. II-1539, punctul 30</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>) superior valorii comisioanelor de constituire a garanţiilor bancare care au fost plătite şi că, pe de altă parte, Comunitatea ar fi trebuit să răspundă de acest prejudiciu în temeiul răspunderii sale pentru un act nelegal, astfel cum este prevăzut la articolul 288 al doilea paragraf CE, recurenta ar avea dreptul, în temeiul acestei dispoziţii, la rambursarea acestor comisioane de către Comunitate.</TXT></NP><NP><NO.P>115.</NO.P><TXT>Dacă, într-adevăr, un comportament neglijent al victimei actului nelegal care a contribuit la producerea prejudiciului suferit de aceasta poate, în anumite condiţii, să întrerupă legătura de cauzalitate dintre actul nelegal şi prejudiciu, trebuie să se considere că situaţia este diferită în cazul în care comportamentul aceleiaşi persoane, care, dimpotrivă, răspunde unor criterii de diligentă şi care, prin modificarea lanţului de cauzalitate creat de actul nelegal, a avut drept efect producerea unui prejudiciu diferit<?PAGE NO="I-2970"?> şi mai mic decât prejudiciul care trebuie despăgubit ce ar fi rezultat din actul ilicit<NOTE NOTE.ID="E0058" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Ni se pare semnificativ în această privinţă să semnalăm că, în două dintre cele mai cunoscute tentative actuale de codificare, de către specialişti în materie, a principiilor dreptului comunitar al răspunderii civile (tentative realizate plecând de la examinarea comparativă a sistemelor naţionale şi care urmăresc să stimuleze reflecţia şi să pregătească terenul pentru o viitoare eventuală armonizare sau unificare a acelor sisteme) - aceea a European Group on Tort Law (Grupul european privind răspunderea civilă, denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0024" REF.END="QE0024" CODE="201E"/>EGTL<QUOT.END ID="QE0024" REF.START="QS0024" CODE="201D"/>) din Viena (a se vedea http://www.egtl.org) şi aceea a Study Group on a European Civil Code (Grupul de studiu pentru elaborarea unui cod civil european, denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0025" REF.END="QE0025" CODE="201E"/>SGECC<QUOT.END ID="QE0025" REF.START="QS0025" CODE="201D"/>) din Osnabrück (a se vedea http://www.sgeec.net) - figurează un articol potrivit căruia pot fi despăgubite cheltuielile efectuate în mod rezonabil pentru a preveni un prejudiciu iminent sau pentru a limita gravitatea acestuia din urmă. A se vedea articolul 2:104 din <QUOT.START ID="QS0026" REF.END="QE0026" CODE="201E"/>Principiile dreptului european al răspunderii civile<QUOT.END ID="QE0026" REF.START="QS0026" CODE="201D"/>, elaborate de EGTL (versiunea din mai 2005), şi articolul 6:302 din <QUOT.START ID="QS0027" REF.END="QE0027" CODE="201E"/>Principiile dreptului european al răspunderii civile<QUOT.END ID="QE0027" REF.START="QS0027" CODE="201D"/>, elaborate de SGECC (versiunea din noiembrie 2006).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>116.</NO.P><TXT>Formulând problema în alţi termeni, se poate spune cå, în cazul unui comportament diligent al victimei actului nelegal, care a evitat prejudiciul sau a limitat întinderea acestuia, analiza răspunderii (izvorâte dintr-un act nelegal) Comunităţii pentru cheltuielile sau alte pierderi suferite de victimă prin adoptarea acestui comportament se face prin verificarea existenţei unei legături directe de cauzalitate între actul nelegal şi prejudiciul care trebuie despăgubit şi care a fost evitat, iar nu între actul nelegal şi cheltuielile sau pierderile respective.</TXT></NP><NP><NO.P>117.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, considerăm că este oportun să adăugăm că un drept la rambursarea cheltuielilor sau a pierderilor suferite de victima unui act nelegal în cadrul unei tentative diligente de evitare a prejudiciului ar trebui să îi fie recunoscut - cel puţin în limitele valorii prejudiciului care trebuie despăgubit şi care a fost evitat - chiar şi în cazul în care acestea ar fi egale sau superioare acelei valori.</TXT></NP><NP><NO.P>118.</NO.P><TXT>Critica formulată de recurentă împotriva argumentării Tribunalului amintită la punctul 107 de mai sus ne pare aşadar întemeiată.</TXT></NP><NP><NO.P>119.</NO.P><TXT>în cazul în care Curtea ar trebui, contrar celor sugerate de noi, să admită cel de al doilea motiv de recurs, ar trebui, în opinia noastră, să admită şi cel de al treilea motiv, în limitele pe care tocmai le-am prezentat.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la fondul acţiunii în despăgubire</P></TI></TITLE><NP><NO.P>120.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 61 din Statutul Curţii de Justiţie, <QUOT.START ID="QS0028" REF.END="QE0028" CODE="201E"/>[î]n cazul în care recursul<?PAGE NO="I-2971"?> este întemeiat, Curtea anulează hotărârea Tribunalului. Aceasta poate fie să pronunţe hotărârea definitivă privind litigiul, în cazul în care acesta se află în stare de a fi judecat, fie să înapoieze Tribunalului cauza, în vederea pronunţării<QUOT.END ID="QE0028" REF.START="QS0028" CODE="201D"/> [traducere neoficială].</TXT></NP><NP><NO.P>121.</NO.P><TXT>Având în vedere concluzia la care am ajuns în cadrul analizei celui de al doilea motiv de recurs, care ar fi suficientă pentru a întemeia respingerea cererilor recurentei, ne limităm, în ceea ce priveşte eventuala aplicare de către Curte a dispoziţiei citate anterior în ipoteza în care ar admite al doilea şi al treilea motiv de recurs, la o singură şi simplă remarcă.</TXT></NP><NP><NO.P>122.</NO.P><TXT>Deşi a solicitat Curţii să se pronunţe definitiv asupra fondului, în sensul obligării Comisiei la rambursarea comisioanelor de constituire a garanţiilor bancare, majorate cu dobânzi de întârziere, recurenta a omis, atât în cadrul procedurii aflate pe rolul Tribunalului, cât şi în cadrul celei aflate pe rolul Curţii, să furnizeze vreo dovadă a faptului că plata amenzii, în locul constituirii unor garanţii bancare, ar fi produs un prejudiciu care trebuia despăgubit şi care nu ar fi fost acoperit prin plata, de către Comisie, a unor dobânzi de întârziere aplicate la valoarea amenzii. în special, aceasta nu a prezentat informaţii detaliate şi dovezi atât privind necesitatea societăţilor ABZK şi Nordcement de a contracta împrumuturi pentru a plăti amenda aplicată, cât şi cu privire la rata dobânzilor pasive care ar fi fost practicate la aceste împrumuturi.</TXT></NP><NP><NO.P>123.</NO.P><TXT>Remarca aceasta, care nu ni se pare că autorizează o modificare a motivelor hotărârii atacate astfel încât să evite anularea acesteia în temeiul celui de al treilea motiv de recurs<NOTE NOTE.ID="E0059" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Într-adevăr, reamintim că, potrivit jurisprudenţei comunitare, erorile de drept comise de Tribunal nu sunt de natură să invalideze hotărârea atacată dacă dispozitivul acesteia din urmă pare a fi întemeiat pe alte motive de drept (a se vedea în acest sens hotărârea din <DATE ISO="19980402">2 aprilie 1998</DATE>, Comisia/Sytraval şi Brink's France, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-367/95 P" YEAR="1998" PAGE.ECR="I-1719">C-367/95 P, Rec, p. I-1719, punctul 47</REF.DOC.ECR>, hotărârea Comisia/Camar şi Tico, citată anterior, punctul 57, şi hotărârea din <DATE ISO="20030930">30 septembrie 2003</DATE>, Biret International/Consiliul, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-93/02 P" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-10497">C-93/02 P, Rec, p. I-10497, punctul 60</REF.DOC.ECR>). Remarca pe care am făcut-o în cadrul concluziilor este valabilă totuşi pe planul constatării faptelor şi al aprecierii probelor referitoare la aceste fapte, şi nu pe planul calificării juridice a faptelor, astfel cum au fost constatate de Tribunal.</P></NOTE>, justifică, în opinia noastră, faptul că, în cazul în care nu procedează la acea anulare, Curtea se pronunţă definitiv asupra acestui litigiu prin respingerea acţiunii în despăgubire formulată de reclamantă.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI></TITLE><NP><NO.P>124.</NO.P><TXT>în temeiul articolului 122 primul paragraf din Regulamentul de procedură, în cazul în care recursul este respins, Curtea se pronunţă asupra cheltuielilor de judecată. Potrivit articolului 69 alineatul (2) din regulamentul respectiv, partea care cade în pretenţii este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP><?PAGE NO="I-2972"?><NP><NO.P>125.</NO.P><TXT>întrucât sugerăm Curţii să respingă recursul, iar Comisia a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, considerăm că recurenta trebuie obligată la plata acestora.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Concluzie</P></TI></TITLE><NP><NO.P>126.</NO.P><TXT>în lumina considerentelor de mai sus, propunem Curţii să se pronunţe după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0029" REF.END="QE0029" CODE="201E"/>Respinge recursul.</P><P>Obligă Holcim (Deutschland) AG la plata cheltuielilor de judecată.<QUOT.END ID="QE0029" REF.START="QS0029" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>