<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.55-20141201.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C‑496/15</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62015CC0496</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:640">EU:C:2016:640</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>12</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>12</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P>CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL WATHELET – CAUZA C‑496/15</P><P>ESCHENBRENNER</P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Melchior Wathelet</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20160907">7 septembrie 2016</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: franceza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑496/15</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Alphonse Eschenbrenner</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">împotriva</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Bundesagentur für Arbeit</HT></P><P><HT TYPE="NORMAL">[cerere de decizie preliminară formulată de Landessozialgericht Rheinland‑Pfalz (Tribunalul Superior de Contencios Social din Renania‑Palatinat, Germania)]</HT></P></STI></TITLE><INDEX><KEYWORD>Trimitere preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Libera circulație a lucrătorilor</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 45 TFUE</KEYWORD><KEYWORD>Regulamentul (UE) nr. 492/2011</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 7</KEYWORD><KEYWORD>Principiul nediscriminării</KEYWORD><KEYWORD>Lucrător frontalier care este supus impozitului pe venit în statul membru de reședință</KEYWORD><KEYWORD>Directiva 2008/94/CE</KEYWORD><KEYWORD>Indemnizație plătită de statul membru de încadrare în muncă în caz de insolvență a angajatorului</KEYWORD><KEYWORD>Modalități de calcul</KEYWORD><KEYWORD>Luarea în considerare fictivă a impozitului pe salariu datorat în statul membru de încadrare în muncă</KEYWORD></INDEX><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>I –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Introducere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Prezenta cerere de decizie preliminară, depusă la grefa Curții la <DATE ISO="20150922">22 septembrie 2015</DATE> de către Landessozialgericht Rheinland‑Pfalz (Tribunalul Superior de Contencios Social din Renania‑Palatinat, Germania), privește interpretarea articolului 45 TFUE și a articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20110405">5 aprilie 2011</DATE> privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="141" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2011">JO 2011, L 141, p. 1</REF.DOC.OJ>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Alphonse Eschenbrenner, cetățean francez cu reședința în Franța, și Bundesagentur für Arbeit (Agenția Federală pentru Ocuparea Forței de Muncă, Germania, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>Agenția<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>). Acest litigiu privește luarea în considerare fictivă de către Agenție a impozitului pe salariu din Germania la stabilirea cuantumului indemnizației de insolvență datorată domnului Eschenbrenner ca urmare a insolvenței angajatorului acestuia în Germania.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="2"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>II –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Dreptul internațional</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Articolul 13 din Convenția fiscală semnată la Paris, la <DATE ISO="19590721">21 iulie 1959</DATE>, între Republica Franceză și Republica Federală Germania pentru evitarea dublei impuneri și de stabilire a normelor de asistență administrativă și juridică reciprocă în domeniul impozitelor pe venit și pe capital, precum și în domeniul impozitelor pe cifra de afaceri și pe teren (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>convenția fiscală<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>) prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="013.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Sub rezerva dispozițiilor alineatelor de mai jos, veniturile care provin dintr‑o activitate salariată sunt supuse impozitării numai în statul contractant în care se exercită activitatea personală ce reprezintă sursa acestor venituri. […]</ALINEA></PARAG><P>[…]</P><PARAG IDENTIFIER="013.001"><NO.PARAG>(5)</NO.PARAG><ALINEA><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Prin derogare [de la alineatul (1)], veniturile care provin dintr‑o activitate salariată a persoanelor care lucrează în zona de frontieră a unui stat contractant și care își au locuința permanentă în zona de frontieră a celuilalt stat contractant în care se întorc în mod normal în fiecare zi sunt supuse impozitării numai în acest alt stat;</TXT></NP></ITEM></LIST></P><P>[…]<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/></P></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>Articolul 14 din această convenție fiscală prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="014.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Salariile, retribuțiile și alte remunerații analoge, precum și pensiile pentru limită de vârstă, plătite de unul dintre statele contractante, de un land sau de o persoană juridică de drept public din statul respectiv sau din land persoanelor fizice care au reședința în celălalt stat pentru serviciile prestate în cadrul administrației sau al forțelor armate în prezent sau în trecut sunt impozitate numai în primul stat. […]</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="014.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA><P>Dispozițiile alineatului (1) prima teză se aplică de asemenea:</P><P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Sumelor plătite în cadrul asigurărilor sociale legale;</TXT></NP></ITEM></LIST></P><P>[…]<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/></P></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Dreptul Uniunii</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Regulamentul nr. 492/2011</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Articolul 7 din capitolul I, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>Activitatea salariată, egalitatea de tratament și familiile lucrătorilor<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/>, cuprins în secțiunea 2, intitulată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>Desfășurarea activității salariate și egalitatea de tratament<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/>, din Regulamentul nr. 492/2011 are următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="007.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Lucrătorul resortisant al unui stat membru nu poate fi tratat diferit, pe teritoriul celorlalte state membre, față de lucrătorii naționali, pe criterii de cetățenie, în ceea ce privește condițiile de încadrare în muncă și de muncă și, în special, în ceea ce privește remunerarea, concedierea și, în cazul în care rămâne fără un loc de muncă, reintegrarea profesională și reangajarea.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="007.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Acesta beneficiază de aceleași avantaje sociale și fiscale ca și lucrătorii naționali.</ALINEA><?PAGE NO="3"?><ALINEA>[…]<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Directiva 2008/94/CE</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Articolul 1 din Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20081022">22 octombrie 2008</DATE> privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="283" PAGE.FIRST="36" DATE.PUB="2008">JO 2008, L 283, p. 36</REF.DOC.OJ>.</P></NOTE> stipulează următoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="001.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Prezenta directivă se aplică creanțelor salariaților care izvorăsc din contracte de muncă sau raporturi de muncă încheiate cu angajatori care sunt în stare de insolvență în sensul articolului 2 alineatul (1).</ALINEA><ALINEA>[…]<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Articolul 2 alineatul (1) din această directivă definește condițiile în care un angajator este considerat, în sensul prezentei directive, a fi în stare de insolvență. Potrivit alineatului (2) al acestui articol:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului intern cu privire la definirea termenilor <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>lucrător salariat<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="00BB" ID="QE0010"/>, <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>angajator<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="00BB" ID="QE0011"/>, <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>remunerație<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="00BB" ID="QE0012"/>, <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>drept dobândit<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="00BB" ID="QE0013"/>, <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>drept în curs de a fi dobândit<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="00BB" ID="QE0014"/>.</ALINEA><ALINEA>[…]<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Articolul 3 din Directiva 2008/94 stipulează următoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că instituțiile de garantare asigură, sub rezerva articolului 4, plata creanțelor neachitate ale lucrătorilor salariați care rezultă din contracte de muncă sau raporturi de muncă, inclusiv, în cazurile prevăzute de dreptul intern, compensația pentru încetarea raporturilor de muncă.</ALINEA><ALINEA>Creanțele preluate de instituția de garantare sunt drepturile salariale neplătite referitoare la o perioadă care precede și/sau, după cum este cazul, succedă unei date stabilite de statele membre.<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>Articolul 4 din Directiva 2008/94 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="004.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Statele membre au posibilitatea de a limita obligația de plată prevăzută la articolul 3 pentru instituțiile de garantare.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="004.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>În cazul în care statele membre își exercită dreptul prevăzut la alineatul (1), acestea specifică durata perioadei pentru care creanțele neachitate urmează să fie plătite de către instituția de garantare. Aceasta însă nu poate fi mai scurtă decât perioada care acoperă drepturile salariale pentru ultimele trei luni ale raportului de muncă care precedă sau succedă datei menționate la articolul 3 al doilea paragraf.</ALINEA><ALINEA>[…]</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="004.003"><NO.PARAG>(3)</NO.PARAG><ALINEA>Statele membre pot stabili plafoane ale plăților efectuate de instituțiile de garantare. Aceste plafoane nu se pot situa mai jos de un nivel compatibil din punct de vedere social cu obiectivul social al prezentei directive.</ALINEA><ALINEA>[…]<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="4"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>C –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Dreptul german</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>Articolul 3 din Einkommensteuergesetz (Legea privind impozitul pe venit) prevede următoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><GR.SEQ><TITLE><TI><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>Sunt exonerați</P></TI></TITLE><P>[…]</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>[…]</TXT></NP></ITEM></LIST><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>indemnizația de insolvență, […]<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/></TXT></NP></ITEM></LIST></GR.SEQ></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>Sozialgesetzbuch [Codul securității sociale (SGB)] stipulează, la articolul 165 alineatul 1 din cartea III (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>SGB III<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/>), următoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>Lucrătorii au dreptul să primească indemnizație de insolvență dacă au fost încadrați în muncă pe teritoriul național și dacă, în cazul în care survine insolvența angajatorului lor, mai sunt titulari ai unor creanțe salariale aferente ultimelor trei luni ale raportului de muncă. […]<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>Articolul 167 din SGB III, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0020" REF.END="QE0020"/>Cuantum<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/>, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="167.002"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0021" REF.END="QE0021"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Indemnizația de insolvență se plătește până la valoarea salariului net, care este egal cu salariul brut, în limita plafonului de calcul al cotizațiilor prevăzut la articolul 341 alineatul (4) din SGB III minus deducerile legale.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="167.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>În cazul în care lucrătorul</ALINEA></PARAG><P>[…]</P><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>nu este supus pe teritoriul național nici impozitului pe venit, nici impozitului pe indemnizația de insolvență în temeiul dispozițiilor care îi sunt aplicabile, din remunerație se deduce impozitul pe care l‑ar fi datorat pe teritoriul național dacă ar fi fost supus impozitului pe venit.<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/></TXT></NP></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>Articolul 169 prima teză din SGB III, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0022" REF.END="QE0022"/>Subrogare<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/>, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0023" REF.END="QE0023"/>Creanțele salariale care stau la baza dreptului de a primi indemnizație de insolvență sunt transmise prin subrogare la [Agenție] în cazul în care se solicită o indemnizație de insolvență.<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>III –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Litigiul principal și întrebările preliminare</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>Domnul Eschenbrenner, cetățean francez, are reședința în Franța. Acesta lucra din anul 1996 la o întreprindere situată în Germania ca lucrător frontalier în sensul convenției fiscale. În consecință, veniturile sale obținute în Germania erau supuse impozitării în Franța.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20120629">29 iunie 2012</DATE>, a fost inițiată o procedură de insolvență împotriva angajatorului domnului Eschenbrenner.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>Până în luna martie 2012, salariile și remunerațiile i‑au fost plătite integral domnului Eschenbrenner. Pentru perioada <DATE ISO="20120401">1 aprilie 2012</DATE>-<DATE ISO="20120628">28 iunie 2012</DATE>, administratorul judiciar provizoriu i‑a achitat domnului Eschenbrenner, prin mecanismul de prefinanțare, o remunerație în cuantum de <FT TYPE="DECIMAL">3550,24</FT> euro. Potrivit certificatului privind indemnizația de insolvență, eliberat de administratorul judiciar, domnului Eschenbrenner îi revenea suma totală de <FT TYPE="DECIMAL">5571,88</FT> euro pentru perioada menționată<?PAGE NO="5"?> anterior<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>Suma de <FT TYPE="DECIMAL">1094,57</FT> euro reprezentând contribuții sociale, și anume 379,11 euro pentru luna aprilie, 371,23 euro pentru luna mai și, respectiv, 344,23 euro pentru luna iunie 2012, a fost dedusă din suma indicată. Domnul Eschenbrenner a obținut, în plus, pentru luna aprilie, un avans pentru cheltuieli de 36,90 euro, sumă inclusă deja în cei <FT TYPE="DECIMAL">5571,88</FT> euro.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20120713">13 iulie 2012</DATE>, reclamantul a solicitat plata unei indemnizații de insolvență. Prin decizia din <DATE ISO="20120718">18 iulie 2012</DATE>, i s‑a acordat o indemnizație de insolvență în cuantum total de 356,77 euro. Agenția i‑a calculat acest cuantum reținând din remunerația brută a domnului Eschenbrenner deopotrivă contribuțiile sociale, avansul acordat în aprilie 2012 împreună cu suma acordată de administratorul judiciar provizoriu cu titlu de prefinanțare, precum și o sumă reținută fictiv din impozitul pe salarii, prevăzută de dreptul german.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>În contestația introdusă împotriva deciziei, domnul Eschenbrenner a susținut că reținerea impozitului fictiv pe salarii încalcă dreptul Uniunii, întrucât el nu era supus impozitului în Germania. Prin decizia din <DATE ISO="20120918">18 septembrie 2012</DATE>, pârâtul a respins contestația, întrucât indemnizația a fost calculată în mod corect potrivit dispozițiilor în vigoare în Germania.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20121018">18 octombrie 2012</DATE>, domnul Eschenbrenner a introdus o cale de atac la Sozialgericht (Tribunalul de Contencios Social). Acesta a susținut că modul de calcul al indemnizației de insolvență prevăzut la articolul 167 alineatul (2) punctul 2 din SGB III nu era în conformitate cu articolul 45 TFUE, deoarece îi afecta negativ situația de lucrător frontalier. În opinia domnului Eschenbrenner, lucrătorii germani primesc o indemnizație de insolvență care reprezintă 100 % din venitul lor net anterior, în timp ce el, în calitate de lucrător frontalier supus în mod normal impozitării în Franța, a primit o sumă considerabil mai mică decât venitul său net anterior, întrucât se ia în considerare în mod fictiv impozitul pe salariu aplicabil în Germania, care este în mod semnificativ mai mare decât cel aplicabil în Franța.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>Sozialgericht (Tribunalul de Contencios Social) a respins acțiunea prin hotărârea din <DATE ISO="20131016">16 octombrie 2013</DATE>. La <DATE ISO="20131209">9 decembrie 2013</DATE>, domnul Eschenbrenner a formulat apel împotriva acestei hotărâri la instanța de trimitere.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere consideră că cuantumul indemnizației de insolvență ar trebui, în principiu, să fie egal cu remunerația netă. Or, în aplicarea modului de calcul prevăzut la articolul 167 alineatul (2) punctul 2 din SGB III, această indemnizație, dimpotrivă, nu ar permite compensarea de către lucrătorii frontalieri a remunerației lor nete anterioare. Instanța arată că, în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20040916">16 septembrie 2004</DATE>, <NAME.CASE>Merida</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑400/02</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:537">EU:C:2004:537</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), și, respectiv, în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120628">28 iunie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Erny</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑172/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:399">EU:C:2012:399</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Curtea a considerat că deducerea fictivă cu ocazia calculului impozitului pe venitul datorat în Germania, pe de o parte, din cuantumul aferent unui ajutor de tranziție, plătit foștilor lucrători civili ai forțelor armate aliate în Germania, și, pe de altă parte, din cuantumul aferent majorărilor de salariu plătite lucrătorilor în cadrul unui regim de muncă cu regim parțial constituie o discriminare indirectă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, instanța de trimitere arată că, spre deosebire de situațiile în discuție în ultimele două cauze menționate, articolul 167 alineatul (2) punctul 2 din SGB III nu ar conduce, de fapt, la o dublă impozitare, dat fiind că, în speță, numai impozitul care ar fi datorat în Germania se ia în considerare în mod fictiv la calcularea indemnizației de insolvență.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere are îndoieli cu privire la conformitatea cu dreptul Uniunii a interpretării date de Sozialgericht (Tribunalul de Contencios Social), potrivit căreia beneficiarul indemnizației de insolvență ar avea o datorie față de angajator în ceea ce privește partea din salariul său brut aferentă impozitului. Astfel, chiar dacă lucrătorul frontalier ar mai avea o datorie față de angajator, acesta ar<?PAGE NO="6"?> trebui să depună un efort mai mare și ar fi mai puțin protejat decât un lucrător german, prin neplata din masa credală, aspect deloc improbabil, potrivit instanței de trimitere. Aceasta arată că o astfel de interpretare ar putea fi contrară Directivei 2008/94, care prevede, în principiu, o compensare integrală a creanțelor salariale neplătite.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>În aceste condiții, Landessozialgericht Rheinland Pfalz (Tribunalul Superior de Contencios Social din Renania‑Palatinat) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0024" REF.END="QE0024"/>1)</NO.P><TXT>Este compatibil cu dispozițiile dreptului primar și/sau derivat al Uniunii Europene [în special cu articolul 45 TFUE și cu articolul 7 din Regulamentul nr. 492/2011] faptul că unui lucrător care a lucrat inițial în Germania, care locuiește în alt stat membru, care nu este supus impozitului pe venit pe teritoriul Germaniei și care, potrivit dispozițiilor care îi sunt aplicabile, nu datorează nici impozit pentru indemnizația de insolvență i se deduce în mod fictiv, din salariul de referință pentru calculul indemnizației de insolvență care îi revine în cazul insolvenței angajatorului, impozitul pe salariu pe care l‑ar fi datorat în Germania dacă ar fi fost supus impozitului pe venit, atunci când lucrătorul nu mai poate pretinde de la angajator partea din salariul brut rămasă neplătită?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, este compatibil cu dispozițiile dreptului primar și/sau derivat al Uniunii faptul că lucrătorul care se află în situația de mai sus poate pretinde de la angajatorul său partea din salariul brut rămasă neplătită?<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>IV –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Procedura în fața Curții</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>Guvernul german și Comisia Europeană au depus observații scrise. Acestea au formulat observații orale în ședință, care s‑a desfășurat la <DATE ISO="20160707">7 iulie 2016</DATE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>V –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Analiză</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>Prin intermediul acestor întrebări, care, în opinia noastră, trebuie examinate împreună, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 45 alineatul (2) TFUE și articolul 7 din Regulamentul nr. 492/2011 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale cum ar fi articolul 167 alineatul (2) punctul 2 din SGB III, care, spre deosebire de situația lucrătorilor supuși impozitului pe venit în Germania<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>A se vedea articolul 167 alineatul 1 din SGB III.</P></NOTE>, nu garantează lucrătorilor frontalieri care nici nu sunt supuși impozitului pe venit în Germania, nici nu datorează în Franța un impozit pe indemnizația de insolvență acordarea unei indemnizații de insolvență care să echivaleze cu remunerația lor netă anterioară.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>De asemenea, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă existența sau inexistența posibilității unui lucrător frontalier de a pretinde de la angajatorul său partea din salariul său brut rămasă neplătită are vreo influență asupra soluționării cauzei.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Observații introductive</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>Indemnizația de insolvență acordată de Agenție domnului Eschenbrenner are legătură cu creanțele salariale rezultate dintr‑un raport de muncă pentru perioada cuprinsă între <DATE ISO="20120401">1 aprilie 2012</DATE> și <DATE ISO="20120628">28 iunie 2012</DATE>, și anume trei luni.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="7"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>Din dosarul cauzei aflat la dispoziția Curții reiese că, în conformitate cu articolul 167 alineatul (1) din SGB III, indemnizația de insolvență se plătește până la valoarea remunerației nete a lucrătorului, care este egală cu remunerația brută<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>În limita plafonului de calcul al cotizațiilor prevăzut la articolul 341 alineatul (4) din SGB III. Acest plafon nu pare să fie în discuție în cauza principală.</P></NOTE> diminuată cu cuantumul impozitului pe venit aplicabil în Germania.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>Or, conform articolului 167 alineatul (2) punctul 2 din SGB III<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>Potrivit guvernului german, această dispoziție constituie o excepție de la regula prevăzută la articolul 167 alineatul 1 din SGB III.</P></NOTE>, în cazul unui lucrător frontalier cum este domnul Eschenbrenner, care nu este supus nici impozitului pe venit în Germania, nici impozitului pe indemnizația de insolvență în temeiul dispozițiilor care‑i sunt aplicabile în Franța, această indemnizație este diminuată, în mod fictiv, cu cuantumul impozitului pe venit aplicabil în Germania.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>În consecință, dacă lucrătorii frontalieri în cauză sunt plasați într‑o situație identică cu cea a lucrătorilor supuși impozitului pe venit în Germania în ceea ce privește <HT TYPE="ITALIC">cuantumul</HT> indemnizației de insolvență acordate, aceștia, spre deosebire de lucrătorii supuși impozitării în Germania, nu primesc o indemnizație de insolvență care să echivaleze cu remunerația lor netă anterioară.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>Prin urmare, indemnizația pe care o primesc nu permite compensarea remunerației nete anterioare a unui lucrător frontalier precum domnul Eschenbrenner, întrucât cota‑parte fictivă ce corespunde impozitului pe venit aplicabil în Germania este mai mare decât impozitul pe venit aplicabil anterior în Franța<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>Și anume, anterior insolvenței angajatorului său.</P></NOTE>, potrivit convenției fiscale.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la lipsa dublei impuneri și la competența fiscală a Republicii Federale Germania</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>Din cererea de decizie preliminară rezultă că, pe de o parte, au fost introduse în ordinea juridică germană unele măsuri de prevenire a dublei impuneri asupra indemnizației de insolvență, prin articolul 14 alineatul (2) punctul 1 din convenția fiscală, care stipulează că dreptul de a impozita indemnizația de insolvență a lucrătorilor frontalieri precum domnul Eschenbrenner aparține exclusiv Republicii Federale Germania și că, pe de altă parte, articolul 167 alineatul (2) punctul 2 din SGB III<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>Trebuie precizat că articolul 167 alineatul (2) punctul 2 din SGB III, care prevede în special deducerea impozitelor fictive, nu este prevăzut în Codul fiscal german.</P></NOTE> nu determină, nici în ceea ce îl privește, riscul unei duble impuneri de fapt.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>Având în vedere lipsa dublei impuneri, instanța de trimitere ridică problema dacă reglementarea națională în cauză constituie o măsură discriminatorie împotriva lucrătorilor frontalieri în cauză, incompatibilă cu articolul 45 alineatul (2) TFUE și cu articolul 7 din Regulamentul nr. 492/2011.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="8"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>Astfel, în cauzele în care au fost pronunțate Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20040916">16 septembrie 2004</DATE>, <NAME.CASE>Merida</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑400/02</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:537">EU:C:2004:537</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>În această cauză, Curtea a hotărât, în esență, că principiul nediscriminării se opune unei reglementări naționale prevăzute de un contract colectiv de muncă, conform căreia cuantumul unei prestații sociale precum un ajutor de tranziție la prestațiile pentru șomaj, acordat salariaților în caz de concediere și plătit de statul membru de încadrare în muncă unui lucrător care își are reședința și este supus impozitării într‑un alt stat membru, se calculează astfel încât impozitul pe salariu datorat în statul membru de încadrare în muncă este dedus în mod fictiv la stabilirea bazei de calcul al acestui ajutor, deși, potrivit unei convenții pentru evitarea dublei impuneri, remunerațiile, salariile și sumele analoge plătite lucrătorilor care nu sunt rezidenți ai acestui stat sunt supuse impozitului numai în statul membru de reședință al acestora.</P></NOTE>, și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120628">28 iunie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Erny</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑172/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:399">EU:C:2012:399</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>În cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120628">28 iunie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Erny</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑172/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:399">EU:C:2012:399</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), o majorare plătită de angajator în cadrul unui regim de muncă cu timp parțial în vederea pregătirii pensionării trebuie să fie calculată astfel încât impozitul pe salariu datorat de lucrător în statul membru de angajare este dedus în mod fictiv la stabilirea bazei de calcul al acestei majorări, deși, potrivit unei convenții fiscale pentru evitarea dublei impuneri, salariile, retribuțiile și alte remunerații analoge plătite lucrătorilor frontalieri sunt supuse impozitului numai în statul membru de reședință al acestora. La punctul 45 din această hotărâre, Curtea a decis că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0025" REF.END="QE0025"/>în cazul lucrătorilor frontalieri, aplicarea cu titlu fictiv a cotei germane de impozit pe salariu face ca suma plătită să nu corespundă cu aproximativ 85 % din remunerația netă încasată anterior pentru munca cu normă întreagă, spre deosebire de situația generală a lucrătorilor cu reședința în Germania<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/>.</P></NOTE>, raționamentul Curții s‑a întemeiat, cel puțin în parte, pe faptul că un lucrător frontalier era expus riscului unei duble impuneri.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>Potrivit unei jurisprudențe constante, în absența unor măsuri de unificare sau de armonizare din partea Uniunii, statele membre rămân competente să stabilească, prin convenție sau în mod unilateral, criteriile de repartizare a competenței lor de impozitare, în special în scopul eliminării dublei impuneri. Revine statelor membre sarcina de a lua măsurile necesare pentru a preveni situațiile de dublă impozitare, utilizând în special criteriile de repartizare urmate în practica fiscală internațională<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111208">8 decembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Banco Bilbao Vizcaya Argentaria</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑157/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:813">EU:C:2011:813</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR>, <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR>, <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>În consecință, considerăm că dreptul Republicii Federale Germania de a impozita indemnizația de insolvență a lucrătorilor frontalieri precum domnul Eschenbrenner în conformitate cu convenția fiscală și cu legislația sa internă nu trebuie repus în discuție<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19980512">12 mai 1998</DATE>, <NAME.CASE>Gilly</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑336/96</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1998:221">EU:C:1998:221</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0030">30</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Din această concluzie (și îndeosebi din faptul că în prezenta cauză convenția fiscală este respectată și nu există dublă impunere) nu rezultă însă în mod automat că legislația germană este conformă cu dreptul Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>Ne întrebăm de altfel dacă Republica Federală Germania a exercitat efectiv o competență fiscală cu privire la indemnizația de insolvență acordată domnului Eschenbrenner deoarece articolul 3 punctul 2 litera b) din Einkommensteuergesetz (Legea privind impozitul pe venit) scutește această indemnizație de orice impozit și deducerea impozitului fictiv ar putea tinde în realitate să asigure ca beneficiarul să nu primească o sumă mai mare decât salariul net pe care l‑ar fi primit dacă angajatorul său nu ar fi devenit insolvabil, și aceasta chiar în condițiile în care guvernul german nu l‑a admis în ședință. De altfel, este paradoxal să se deducă dintr‑o indemnizație impozabilă, dar scutită de impozit în Germania, o sumă echivalentă cu impozitul pe salariu în vigoare în Germania (de fapt, doar baremul general fără eventualele deduceri datorate situației personale și familiale a contribuabilului) în condițiile în care, dacă ar exista un salariu, ar fi impozabil în Franța!</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>C –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la principiul nediscriminării consacrat de dispozițiile dreptului Uniunii care fac obiectul primei întrebări preliminare</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>Articolul 45 alineatul (2) TFUE interzice orice discriminare pe motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de muncă. Articolul 7 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 492/2011 nu reprezintă decât expresia principiului nediscriminării consacrat de articolul 45 alineatul (2) TFUE în domeniile specifice condițiilor de încadrare în muncă și de muncă și acordarea de avantaje sociale. În consecință, articolul 7 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 492/2011 trebuie interpretat în același mod ca articolul 45 alineatul (2) TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130620">20 iunie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Giersch și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑20/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:411">EU:C:2013:411</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131205">5 decembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Zentralbetriebsrat der gemeinnützigen Salzburger Landeskliniken</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑514/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:799">EU:C:2013:799</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0023">23</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="9"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>Regula egalității de tratament prevăzută atât la articolul 45 TFUE, cât și la articolul 7 din Regulamentul nr. 492/2011 interzice nu numai discriminările manifeste, întemeiate pe cetățenie, ci și toate formele disimulate de discriminare, care, prin aplicarea altor criterii de distincție, conduc de fapt la același rezultat. Cu excepția cazului în care apare temeinic justificată și proporțională cu scopul urmărit, o dispoziție de drept național, deși se aplică fără deosebire de cetățenie, trebuie considerată ca fiind indirect discriminatorie dacă, prin însăși natura sa, poate să afecteze mai mult lucrătorii migranți decât pe cei naționali și, în consecință, dacă prezintă riscul de a‑i defavoriza în special pe primii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131205">5 decembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Zentralbetriebsrat der gemeinnützigen Salzburger Landeskliniken</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑514/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:799">EU:C:2013:799</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0026">26</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Pentru ca o măsură să poată fi calificată ca indirect discriminatorie, nu este necesar ca aceasta să aibă ca efect să favorizeze toți resortisanții naționali sau să nu defavorizeze decât resortisanții celorlalte state membre, cu excluderea resortisanților naționali<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120628">28 iunie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Erny</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑172/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:399">EU:C:2012:399</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>În plus, principiul nediscriminării impune nu numai ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit, dar și ca situații diferite să nu fie tratate în același mod<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20040916">16 septembrie 2004</DATE>, <NAME.CASE>Merida</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑400/02</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:537">EU:C:2004:537</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>Trebuie menționat că instanța de trimitere nu ia poziție clară cu privire la aspectul dacă indemnizația de insolvență constituie o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0026" REF.END="QE0026"/>remunerare<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/> în sensul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 492/2001 sau un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0027" REF.END="QE0027"/>avantaj social<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/> în sensul articolului 7 alineatul (2) din același regulament<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>La punctul 29 din Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090716">16 iulie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Visciano</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑69/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:468">EU:C:2009:468</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Curtea a decis că este de competența dreptului național să definească natura juridică a creanțelor precum cele în discuție în cauza principală.</P></NOTE>. Totuși, dat fiind că, potrivit acestei instanțe și în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) punctul 1 din convenția fiscală, indemnizația de insolvență este impozabilă în statul care o acordă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>Și anume, în speță, în Germania.</P></NOTE>, se poate deduce, în opinia noastră, că, pentru instanța respectivă, această indemnizație se plătește <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0028" REF.END="QE0028"/>pentru asigurările sociale legale<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/> și constituie un avantaj social. De asemenea, subliniem că guvernul german susține în observațiile sale faptul că indemnizația de insolvență constituie un avantaj social plătit pentru promovarea încadrării în muncă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>În orice caz, după cum arată Comisia în observațiile sale scrise, este irelevant dacă indemnizația de insolvență intră sub incidența alineatului (1) sau a alineatului (2) al articolului 7 din Regulamentul nr. 492/2011 dat fiind că aceste două dispoziții pun în aplicare principiul egalității de tratament consacrat la articolul 45 alineatul (2) TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>În plus față de articolul 45 TFUE și de articolul 7 din Regulamentul nr. 492/2011, considerăm că este oportun să se includă în raționament Directiva 2008/94, chiar dacă nu este citată în întrebările preliminare.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>D –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Directiva 2008/94</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>Dat fiind că Directiva 2008/94 instituie, la articolul 3, o obligație de plată a drepturilor salariale neplătite datorate lucrătorilor salariați<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110210">10 februarie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Andersson</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑30/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:66">EU:C:2011:66</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, problema discriminării ridicată de instanța de trimitere în privința indemnizației de insolvență acordate domnului Eschenbrenner trebuie apreciată în lumina finalității sociale a directivei menționate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>În această privință, Curtea a subliniat că plățile creanțelor salariale au, prin însăși natura lor, o foarte mare importanță pentru cei în cauză<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090716">16 iulie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Visciano</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑69/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:468">EU:C:2009:468</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0044">44</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>În plus, în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111117">17 noiembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>van Ardennen</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑435/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:751">EU:C:2011:751</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Curtea a decis că obiectivul Directivei 80/987/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19801020">20 octombrie 1980</DATE> privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="283" PAGE.FIRST="23" DATE.PUB="1980">JO 1980, L 283, p. 23</REF.DOC.OJ>, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20020923">23 septembrie 2002</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="270" PAGE.FIRST="10" DATE.PUB="2002">JO 2002, L 270, p. 10</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 149).</P></NOTE>, ale cărei dispoziții corespund în esență cu dispozițiile Directivei 2008/94<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>Astfel, la punctul 20 din Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110210">10 februarie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Andersson</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑30/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:66">EU:C:2011:66</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Curtea a decis că Directiva 2008/94 a procedat la codificarea Directivei 80/987 și cuprinde, în esență, aceleași dispoziții precum aceasta din urmă.</P></NOTE>, consta în asigurarea pentru toți lucrătorii salariați a <HT TYPE="ITALIC">unei protecții minime</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>Considerentul (3) al Directivei 2008/94 prevede că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0029" REF.END="QE0029"/>sunt necesare [d]ispoziții pentru protejarea lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului și pentru a le asigura un grad minim de protecție, în special pentru a le garanta plata creanțelor neachitate, ținând seama de necesitatea unei dezvoltări economice și sociale echilibrate în cadrul Comunității. În acest scop, statele membre ar trebui să instituie un organism care să garanteze lucrătorilor salariați plata creanțelor lor salariale neachitate<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/>.</P></NOTE> la nivelul Uniunii Europene în caz de insolvență a angajatorului prin plata creanțelor neachitate izvorâte din contracte de muncă sau din raporturi de muncă și care privesc salarizarea aferentă unei perioade determinate. Acesta este scopul în care articolul 3 din Directiva 2008/94 impune statelor membre să adopte măsurile necesare în vederea asigurării de către instituțiile de garantare, în conformitate cu articolul 4 din directiva menționată, a plății respectivelor creanțe neachitate ale lucrătorilor salariați.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>Articolul 4 din Directiva 2008/94 conferă statelor membre posibilitatea de a limita obligația de plată prin fixarea unei perioade de referință sau a unei perioade de garanție și/sau prin stabilirea unor plafoane pentru plăți<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131128">28 noiembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Gomes Viana Novo și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑309/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:774">EU:C:2013:774</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>În consecință, statele membre au posibilitatea, în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2008/94, de a limita obligația de plată la o anumită perioadă, fixată după modalitățile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din directiva menționată<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19980714">14 iulie 1998</DATE>, <NAME.CASE>Regeling</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑125/97</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1998:358">EU:C:1998:358</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0020">20</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În această privință, din dosarul aflat la dispoziția Curții reiese că indemnizația de insolvență privește ultimele trei luni din contractul de muncă în conformitate cu articolul 165 alineatul (1) din SGB III.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>În plus, articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Directiva 2008/94 prevede posibilitatea statelor membre de a stabili un plafon pentru garantarea plății creanțelor neachitate ale lucrătorilor salariați pentru a se evita plata unor sume care să depășească finalitatea socială a acestei directive. Totuși, Curtea a decis că, dacă statele membre ar avea dreptul de a fixa un plafon pentru garantarea creanțelor neachitate, <HT TYPE="ITALIC">ar trebui să asigure, în limita acestui plafon, plata tuturor creanțelor neachitate în cauză</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20040304">4 martie 2004</DATE>, <NAME.CASE>Barsotti și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑19/01, C‑50/01 și C‑84/01</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:119">EU:C:2004:119</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). În consecință, articolul 4 din Directiva 2008/94 trebuie interpretat în sens restrâns și conform cu finalitatea socială a directivei, de a asigura o <HT TYPE="ITALIC">protecție minimă a tuturor lucrătorilor</HT>. A se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19980714">14 iulie 1998</DATE>, <NAME.CASE>Regeling</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑125/97</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1998:358">EU:C:1998:358</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0020">20</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>Or, deși este adevărat că articolul 3 din Directiva 2008/94 prevede că instituțiile de garantare asigură plata creanțelor neachitate ale lucrătorilor salariați, susținem observațiile guvernului german conform cărora <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0030" REF.END="QE0030"/>[a]ceastă directivă nu prevede însă nicio dispoziție în legătură cu aspectul dacă este vorba de valori brute sau de valori nete sau în legătură cu modul în care, dacă este cazul, trebuie efectuat tratamentul fiscal al indemnizației de insolvență<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/>. Astfel, Directiva 2008/94 nu reglementează tratamentul fiscal al creanțelor în cauză. În absența unei armonizări în aplicarea dreptului Uniunii, statele membre au, așadar, dreptul de a impozita sau de a nu impozita indemnizația ce corespunde creanțelor neachitate ale lucrătorilor salariați.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>În ceea ce privește lucrătorii cu reședința în Germania, indemnizația de insolvență se plătește până la valoarea remunerației nete. În consecință, pentru aceștia, indemnizația de insolvență este, în principiu, echivalentă cu salariul net primit anterior în calitate de lucrători activi. Prin urmare, pentru perioada în discuție, situația salariului net al acestor lucrători este reconstituită retroactiv, întrucât aceștia primesc salariul lor net anterior.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="11"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>În schimb, în ceea ce privește lucrătorii frontalieri care se află în situația domnului Eschenbrenner, deducerea, în mod fictiv, a impozitului pe salariu al angajaților în Germania la stabilirea indemnizației de insolvență, conform articolului 167 alineatul (2) punctul 2 din SGB III, nu permite atingerea aceluiași rezultat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>A se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20040916">16 septembrie 2004</DATE>, <NAME.CASE>Merida</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑400/02</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:537">EU:C:2004:537</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>Astfel, luarea în considerare în mod fictiv a impozitului pe salariu al angajaților în Germania are o incidență defavorabilă asupra situației lucrătorilor frontalieri precum domnul Eschenbrenner și îi dezavantajează în comparație cu lucrătorii care au reședința în Germania. Spre deosebire de aceștia din urmă, situația salariului net al lucrătorilor frontalieri pentru perioada în discuție nu se reconstituie și nu se restabilește retroactiv<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>Comisia consideră că este abuziv să se aplice deduceri care nu ar fi existat dacă angajatorul nu ar fi devenit insolvabil.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>Prin urmare, reiese că reglementarea națională în cauză îi tratează pe lucrătorii frontalieri în același mod ca pe lucrătorii cu reședința în Germania în condițiile în care aceștia se află în situații care nu sunt comparabile<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>Guvernul german consideră, dimpotrivă, că lucrătorii frontalieri și lucrătorii cu reședința în Germania se află într‑o situație comparabilă.</P></NOTE>. Astfel, înainte ca angajatorul său să devină insolvabil, domnul Eschenbrenner era supus impozitării în Franța și primea un venit net mai mare decât cel al unui angajat aflat într‑o situație identică cu a sa, dar care are reședința în Germania.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>Guvernul german apreciază că articolul 167 alineatul (2) punctul 2 din SGB III nu are ca efect principal dezavantajarea lucrătorilor migranți și a lucrătorilor frontalieri. Potrivit acestui guvern, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, în special de ratele de impozitare individuale ale lucrătorilor în diferitele state membre ale Uniunii, o astfel de dispoziție ar putea avea, de la caz la caz, efecte favorabile sau defavorabile asupra situației lucrătorului frontalier în funcție de împrejurarea că impozitul cel mai mare este cel din Germania sau cel din celălalt stat membru.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>Trebuie subliniat că consecințele defavorabile, și chiar cele favorabile, pe care le‑ar putea determina unele discrepanțe între baremele fiscale ale statelor membre, a căror fixare, în absența unei reglementări a Uniunii în acest domeniu, este de competența statelor membre, nu ar putea constitui, ca atare, o discriminare interzisă de dreptul Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>A se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19980512">12 mai 1998</DATE>, <NAME.CASE>Gilly</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑336/96</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1998:221">EU:C:1998:221</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0047">47</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>Totuși, în cazul în care indemnizația de insolvență acordată de un stat membru unui lucrător rezident corespunde remunerației sale nete primite anterior pentru o activitate salariată și urmărește, în consecință, restabilirea statu‑quoului înainte ca angajatorul să fi devenit insolvabil, ceea ce corespunde de altfel și obiectivului Directivei 2008/94, acest stat membru trebuie să asigure același tratament lucrătorilor frontalieri<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>Arătăm în această privință că, având în vedere că indemnizația de insolvență acordată de Republica Federală Germania unui lucrător urmărește restabilirea salariului său net înainte ca angajatorul să fi devenit insolvabil, statul membru respectiv are dreptul, la momentul fixării acestuia, să deducă din salariul brut al lucrătorului frontalier cuantumul impozitelor plătite anterior de acesta. În consecință, considerăm că Republica Federală Germania ar avea dreptul să deducă din salariul brut al domnului Eschenbrenner cuantumul impozitelor pe care acesta le‑ar fi plătit în Franța pentru același salariu înainte de declararea insolvenței angajatorului său.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="12"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>În consecință, în cazul lucrătorilor frontalieri, aplicarea fictivă a impozitului pe salariu în Germania nu permite ca valoarea indemnizației de insolvență să corespundă remunerației sale nete anterioare, spre deosebire de cazul lucrătorilor cu reședința în Germania<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>A se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120628">28 iunie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Erny</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑172/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:399">EU:C:2012:399</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0045">45</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, și constituie o discriminare contrară articolului 45 TFUE și articolului 7 din Regulamentul nr. 492/2011<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>Trebuie menționat că instanța de trimitere nu a făcut aluzie la nicio justificare a acestei discriminări. Or, guvernul german consideră că o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0031" REF.END="QE0031"/>obligație, chiar indirectă, de a aplica dispozițiile fiscale ale altor state membre ar putea genera decizii de respingere, precum și o creștere, în mod disproporționat, a cheltuielilor administrative<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/>. Considerăm că este necesar să se respingă aceste obiecții. Astfel, la punctul 30 din Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20040916">16 septembrie 2004</DATE>, <NAME.CASE>Merida</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑400/02</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:537">EU:C:2004:537</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Curtea a decis că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0032" REF.END="QE0032"/>astfel de motivări nu ar putea justifica, în orice caz, nerespectarea de către Republica Federală Germania a obligațiilor ce decurg din [T]ratatul [FUE]<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/>. A se vedea de asemenea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120628">28 iunie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Erny</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑172/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:399">EU:C:2012:399</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0048">48</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și, prin analogie, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140619">19 iunie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Specht și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑501/12-C‑506/12, C‑540/12 și C‑541/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2005">EU:C:2014:2005</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0077">77</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P>Acest lucru este valabil cu atât mai mult în cazul în care obiectivul legislației germane care nu impozitează indemnizația de insolvență este să asigure că această indemnizație nu depășește suma primită de beneficiar cu titlu de salariu. A se vedea nota de subsol 14 din prezentele concluzii. Aceasta confirmă că Republica Federală Germania ar putea deduce în mod fictiv impozitul pe care cel în cauză ar fi trebuit să îl plătească în Franța. A se vedea nota de subsol 33 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>De asemenea, considerăm că reglementarea națională în cauză încalcă articolul 3 din Directiva 2008/94, deoarece aceasta nu asigură, în limita plafonului fixat în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Directiva menționată, plata tuturor creanțelor neachitate în cauză. Astfel, dacă dreptul Republicii Federale Germania de a impozita indemnizațiile plătite în temeiul acestor creanțe nu poate fi pus în discuție, exercitarea acestui drept prin deducerea, în mod fictiv, a impozitului în Germania, în speță mai mare decât impozitul din Franța aplicabil anterior, aduce atingere articolului 3 din Directiva 2008/94 și regimului de protecție minimă prevăzut de directiva menționată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>În plus, dat fiind că, în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2008/94, plata creanțelor neachitate trebuie asigurată de <HT TYPE="ITALIC">instituțiile de garantare</HT>, Agenția trebuie să asigure atât lucrătorilor rezidenți, cât și lucrătorilor transfrontalieri plata remunerației lor nete. În consecință, faptul că beneficiarul indemnizației de insolvență mai are eventual<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0037"><P>Observăm că, din cererea de decizie preliminară rezultă opiniile diferite ale camerelor din cadrul Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă) cu privire la problema dacă un lucrător frontalier mai are într‑adevăr o datorie în această privință față de angajatorul său.</P></NOTE> o datorie față de angajatorul său, în ceea ce privește partea din salariul său brut supus impozitării, nu este, în opinia noastră, pertinent și nici nu influențează soluționarea cauzei.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>VI –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>În lumina considerațiilor anterioare, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Landessozialgericht Rheinland‑Pfalz (Tribunalul Superior de Contencios Social din Renania‑Palatinat) după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0033" REF.END="QE0033"/>Articolul 45 TFUE, articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20110405">5 aprilie 2011</DATE> privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii și articolul 3 din Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20081022">22 octombrie 2008</DATE> privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului se opun unei reglementări naționale care, spre deosebire de situația în care se află lucrătorii supuși impozitului pe venit în statul membru în cauză, nu garantează lucrătorilor frontalieri care nici nu sunt supuși impozitului pe venit în acest din urmă stat membru, nici nu datorează impozitul pe indemnizația de insolvență în temeiul dispozițiilor care le sunt aplicabile într‑un alt stat membru, o indemnizație de insolvență care să echivaleze cu remunerația lor netă anterioară.<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/></P></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>