<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-683/19</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62019CC0683</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2021:300">EU:C:2021:300</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>26</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>26</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Concluziile domnului Bobek – Cauza C‑683/19</HT></P><P><HT TYPE="SC">Viesgo Infraestructuras Energéticas</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Domnul Michal Bobek</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20210415">15 aprilie 2021</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: engleza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑683/19</HT></P><P>Viesgo Infraestructuras Energéticas, SA</P><P>împotriva</P><P>Administración General del Estado,</P><P>Iberdrola, SA,</P><P>Naturgy Energy Group, SA, fostă Gas Natural SDG, SA,</P><P>EDP España, SA,</P><P>CIDE, Asociación de Distribuidores de Energía Eléctrica,</P><P>Endesa, SA,</P><P>Agri‑Energía, SA,</P><P>Navarro Generación, SA</P><P><HT TYPE="NORMAL">[cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Supremo (Curtea Supremă, Spania)]</HT></P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Trimitere preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Norme comune pentru piața internă a energiei electrice</KEYWORD><KEYWORD>Directiva 2009/72/CE</KEYWORD><KEYWORD>Impunerea de obligații de serviciu public</KEYWORD><KEYWORD>Finanțare a tarifului social care se aplică anumitor întreprinderi</KEYWORD><KEYWORD>Cerințe de transparență și nediscriminare</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">I.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Introducere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Reclamantele sunt societăți de pe piața spaniolă a energiei electrice. Acestea erau obligate să contribuie la finanțarea unei măsuri sociale destinate consumatorilor vulnerabili în Spania. Legiuitorul spaniol a declarat obligația respectivă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/> în sensul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72/CE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>Directiva Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20090713">13 iulie 2009</DATE> privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="211" PAGE.FIRST="55" DATE.PUB="2009">JO 2009, L 211, p. 55</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>. Una dintre reclamante a contestat compatibilitatea respectivei obligații de finanțare cu dreptul Uniunii printr‑o acțiune formulată la Tribunal Supremo (Curtea Supremă, Spania) (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>Curtea Supremă)<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>Acea instanță a admis acțiunea formulată de reclamante. În opinia Curții Supreme, cerințele privind compatibilitatea prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72 reprezentau un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>acte clair<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/>, ceea ce însemna că nu era necesară formularea unei cereri de decizie preliminară. Cu toate acestea, în urma unei căi de atac pentru protecția drepturilor constituționale, Tribunal Constitucional (Curtea Constituțională, Spania) (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>Curtea Constituțională<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/>) a anulat hotărârea respectivă. Aceasta a considerând că Tribunal Supremo<?PAGE NO="2"?> (Curtea Supremă) a fost în eroare când a reținut existența unui <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>acte clair<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/> și, astfel, a încălcat drepturile constituționale ale Administración General del Estado (Administrația Generală a Statului Spaniol), în măsura în care a declarat că dreptul intern este incompatibil cu dreptul Uniunii, fără a fi formulat în prealabil o cerere de decizie preliminară la Curte.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Ca urmare a acestei hotărâri, Curtea Supremă a adresat Curții prezenta cerere de decizie preliminară, solicitând să se stabilească dacă obligația de finanțare impusă reclamantelor este compatibilă cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">II.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">A.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Dreptul Uniunii</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>Directiva 2009/72 a înlocuit Directiva 2003/54/CE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P>Directiva Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20030626">26 iunie 2003</DATE> privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de abrogare a Directivei 96/92/CE – Declarații privind operațiunile de dezafectare și de gestionare a deșeurilor (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="176" PAGE.FIRST="37" DATE.PUB="2003">JO 2003, L 176, p. 37</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 12/vol. 2, p. 61).</P></NOTE> în vederea elaborării de noi norme comune pentru piața internă a energiei electrice. Considerentul (50) al acesteia are următorul conținut:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>Cerințele de serviciu public, inclusiv cele privind serviciul universal, și standardele comune minime care rezultă din acestea necesită o mai bună consolidare pentru a se asigura faptul că toți consumatorii, în special cei vulnerabili, pot beneficia de pe urma concurenței și a prețurilor echitabile. Obligațiile de serviciu public ar trebui definite la nivel național, ținând seama de circumstanțele naționale; legislația comunitară ar trebui totuși respectată de către statele membre. Cetățenii Uniunii, precum și întreprinderile mici și mijlocii, atunci când statele membre consideră oportun acest lucru, ar trebui să aibă posibilitatea de a beneficia de pe urma obligațiilor specifice serviciului public, în special în ceea ce privește siguranța alimentării, și prețuri rezonabile. […]<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/></P></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Articolul 2 din Directiva 2009/72 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:</P><P>[…]</P><P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>21.</NO.P><TXT><QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>întreprindere integrată vertical<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="00BB" ID="QE0008"/> înseamnă o întreprindere sau un grup de întreprinderi din domeniul energiei electrice în care aceeași persoană sau aceleași persoane este (sunt) îndreptățită (îndreptățite), direct sau indirect, să exercite controlul și o întreprindere sau un grup de întreprinderi care desfășoară cel puțin una din activitățile de transport sau de distribuție și cel puțin una din activitățile de producere sau de furnizare de energie electrică;</TXT></NP></ITEM></LIST></P><P>[…]<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/></P></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Articolul 3 din Directiva 2009/72 se referă la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>obligațiile de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/> și la protecția consumatorului. Alineatele (2) și (6) ale acestui articol prevăd următoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="003.002"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Ținând seama pe deplin de dispozițiile relevante din tratat, în special articolul 86, statele membre pot impune întreprinderilor din sectorul energiei electrice, în interesul economic<?PAGE NO="3"?> general, obligații de serviciu public referitoare la siguranță, inclusiv siguranța alimentării, regularitatea, calitatea și prețul furnizărilor, precum și protecția mediului, inclusiv eficiența energetică, energia din surse regenerabile și protecția climei. Aceste obligații sunt clar definite, transparente, nediscriminatorii și ușor de verificat și garantează întreprinderilor de energie electrică comunitare accesul egal la consumatorii naționali. […]</ALINEA><ALINEA>[…]</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="003.006"><NO.PARAG>(6)</NO.PARAG><ALINEA>Acordarea de compensații financiare, alte forme de compensare sau drepturi exclusive de către un stat membru în vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute la alineatele (2) și (3) se realizează într‑un mod nediscriminatoriu și transparent.<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">B.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Dreptul spaniol</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Sub titlul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>Consumatori vulnerabili<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/>, articolul 45 din Ley 24/2013, de 26 de diciembre, del Sector Eléctrico (Legea 24/2013 din <DATE ISO="20131226">26 decembrie 2013</DATE> privind sectorul energiei electrice, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>Legea 24/2013<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/>) conține următoarele dispoziții relevante:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="045.002"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>2.</NO.PARAG><ALINEA>Tariful social se aplică consumatorilor vulnerabili care întrunesc caracteristicile sociale, de consum și de putere de cumpărare stabilite prin Decretul Regal al Consiliului de Miniștri. […]</ALINEA><ALINEA>[…]</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="045.003"><NO.PARAG>3.</NO.PARAG><ALINEA>Tariful social acoperă diferența dintre cuantumul prețului voluntar stabilit pentru consumatorii mici și valoarea de bază, denumită <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>tariful de ultimă opțiune<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="00BB" ID="QE0014"/>, și se aplică de către furnizorul de referință relevant în facturile consumatorilor care beneficiază de tariful social.</ALINEA><ALINEA>[…]</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="045.004"><NO.PARAG>4.</NO.PARAG><ALINEA>Tariful social trebuie considerat obligație de serviciu public în conformitate cu dispozițiile [D]irectivei [2009/72] și trebuie asumat de societățile‑mamă din grupurile de societăți sau, după caz, de societățile care desfășoară în mod simultan activități de producție, distribuție și comercializare a energiei electrice.</ALINEA><ALINEA>Procentul de repartizare a sumelor care trebuie finanțate se calculează pentru fiecare grup de întreprinderi ca raportul dintre o valoare reprezentată de suma mediilor anuale ale numărului de consumatori conectați la rețelele de distribuție ale întreprinderilor de distribuție și ale numărului de clienți ai întreprinderilor comercializatoare în care grupul deține participații și o altă valoare reprezentată de suma tuturor mediilor anuale de consumatori și de clienți ai tuturor grupurilor de întreprinderi care trebuie avuți în vedere cu ocazia repartizării respective.</ALINEA><ALINEA>Acest procent de repartizare se calculează anual de către Comisión Nacional de los Mercados y la Competencia (Comisia Națională a Piețelor și Concurenței, Spania) conform procedurii și în condițiile stabilite de lege. […]</ALINEA><ALINEA>[…]</ALINEA><ALINEA>În orice caz, contribuțiile datorate de fiecare dintre aceste societăți se vor plăti într‑un cont de depozit deschis special în acest scop de către instituția administrativă competentă cu gestionarea.<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><?PAGE NO="4"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Considerentul V al Real Decreto‑ley 9/2013, de 12 de julio, por el que se adoptan medidas urgentes para garantizar la estabilidad financiera del sistema eléctrico (Decretul‑lege regal 9/2013 din <DATE ISO="20130712">12 iulie 2013</DATE> de adoptare a unor măsuri de urgență pentru garantarea stabilității financiare a sistemului de energie electrică, denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>Decretul‑lege regal 9/2013<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/>) cuprinde următoarele dispoziții relevante:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>Prezentul Decret‑lege regal modifică de asemenea modul în care vor fi suportate costurile tarifului social.</P><P>[…]</P><P>Pe acest temei și în scopul unei reduceri necesare și urgente a cheltuielilor sistemului, este necesar să se modifice regimul repartizării cheltuielilor stabilite prin Ordinul IET/843/2012, care impune printr‑o obligație de serviciu public finanțarea tarifului social asupra societăților‑mamă ale societăților sau grupurilor de societăți care desfășoară activități de producție, distribuție și comercializare de energie electrică și care au natura de grupuri integrate pe verticală.</P><P>Prin impunerea acestei obligații societăților‑mamă, este posibil, chiar și indirect, ca sarcina să fie repartizată între activitățile comerciale principale ale sectorului energiei electrice. Activitățile de transport sunt, prin urmare, exceptate de la această repartizare, excepția fiind justificată de faptul că acesta reprezintă o activitate reglementată care se desfășoară sub regimul monopolului legal și al unui acord de exclusivitate, ținând seama totodată de faptul că, spre deosebire de societățile sau grupurile de societăți menționate mai sus, o întreprindere de transport individuală nu poate recupera de pe piață nicio cheltuială pe care ar trebui să o suporte în această privință, din moment ce aceasta ar zădărnici în cele din urmă obiectivul urmărit prin respectiva modificare.<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/></P></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>Real Decreto 968/2014, de 21 de noviembre, por el que se desarrolla la metodología para la fijación de los porcentajes de reparto de las cantidades a financiar relativas al bono social (Decretul‑lege regal 968/2014 din <DATE ISO="20141121">21 noiembrie 2014</DATE> prin care se elaborează metodologia pentru stabilirea procentelor de repartizare a sumelor care trebuie finanțate, referitoare la tariful social, denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>Decretul‑lege regal 968/2014<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/>), la articolele 2 și 3, stabilește metodologia pentru finanțarea tarifului social prevăzut în articolul 45 alineatul (4) din Legea 24/2013.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">III.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Situația de fapt, procedura națională și întrebările preliminare</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>Real Decreto‑ley 6/2009 (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>Decretul‑lege regal 6/2009<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/>) a instituit un mecanism pentru a oferi anumitor consumatori care prezintă anumite caracteristici sociale, de consum și de putere de cumpărare (denumiți în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>consumatori vulnerabili<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/>), o reducere a prețului energiei electrice din Spania. Astfel, consumatorii eligibili beneficiază automat de o reducere a prețului la energia electrică (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0020" REF.END="QE0020"/>tariful social<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/>), pe care furnizorul de ultimă opțiune<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>În contextul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0021" REF.END="QE0021"/>obligații[lor] de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/> prevăzute de Directiva 2009/72, noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0022" REF.END="QE0022"/>furnizor de ultimă opțiune<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/> se referă la o societate, desemnată de un stat membru, care asigură continuitatea alimentării cu energie electrică a consumatorilor (inclusiv a consumatorilor casnici) la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0023" REF.END="QE0023"/>prețuri rezonabile<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/> (așa‑numitele <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0024" REF.END="QE0024"/>tarife de ultimă opțiune<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/>). A se vedea considerentul (47), articolul 3 alineatul (3) și articolul 37 alineatul (6) din Directiva 2009/72.</P></NOTE> o aplică direct pe factura lor de energie electrică. Acești furnizori facturează, așadar, consumatorilor eligibili un preț care este mai scăzut decât prețul de pe piața energiei electrice<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>Potrivit articolului 6 din Real Decreto 897/2017 (Decretul‑lege regal 897/2017), acest preț reflectă o reducere de 25 % față de prețul de pe piața energiei electrice din Spania pentru <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0025" REF.END="QE0025"/>consumatorii vulnerabili<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/> și o reducere de 40 % față de același preț al pieței pentru consumatorii <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0026" REF.END="QE0026"/>foarte vulnerabili<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="5"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>Inițial, Decretul‑lege regal 6/2009 prevedea finanțarea acestui sistem prin stabilirea obligației de plată a unei taxe pentru toate societățile care dețineau instalații de producere a energiei electrice. La <DATE ISO="20120207">7 februarie 2012</DATE> însă, Curtea Supremă a anulat Decretul‑lege regal 6/2009, pentru motivul că sistemul de finanțare al acestuia era incompatibil cu Directiva 2009/72 (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0027" REF.END="QE0027"/>hotărârea din 2012<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/>)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>STS 1425/2012 din <DATE ISO="20120207">7 februarie 2012</DATE> (ECLI:ES:TS:2012:1425).</P></NOTE>. Plângerea constituțională (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0028" REF.END="QE0028"/>recurso de amparo<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/>) formulată la Curtea Constituțională împotriva acestei hotărâri a fost declarată inadmisibilă de această instanță.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>Pentru a ține seama de hotărârea din 2012 a Curții Supreme și pentru a înlocui Decretul‑lege regal 6/2009, legiuitorul spaniol a adoptat Decretul‑lege regal 9/2013. Această lege prevede, printre altele, că Curtea Supremă nu a precizat o metodă anume pentru alocarea cheltuielilor aferente tarifului social, lăsând la latitudinea Administrației Generale a Statului Spaniol alegerea sistemului pe care îl va considera cel mai potrivit. Obligația de a suporta cheltuielile rezultate ca urmare a tarifului social ar trebui, prin urmare, să revină <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0029" REF.END="QE0029"/>societăților‑mamă din grupurile de societăți sau, după caz, societăților care desfășoară în mod simultan activități de producție, de distribuție și de comercializare a energiei electrice<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20131226">26 decembrie 2013</DATE>, a fost adoptată Legea 24/2013. Articolul 45 alineatul 3 din această lege prevede că tariful social acoperă diferența dintre prețul facturat consumatorilor vulnerabili eligibili și prețul de bază pentru energia electrică de pe piața spaniolă a energiei electrice. Articolul 45 alineatul 4 din lege califică apoi tariful social drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0030" REF.END="QE0030"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/>. El prevede, de asemenea, că finanțarea acestuia revine <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0031" REF.END="QE0031"/>societăților‑mamă din grupurile de societăți sau, după caz, societăților care desfășoară în mod simultan activități de producție, de distribuție și de comercializare a energiei electrice<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/> (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0032" REF.END="QE0032"/>contribuția obligatorie<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20141121">21 noiembrie 2014</DATE>, a fost adoptat Decretul‑lege regal 968/2014 în vederea punerii în aplicare a Legii 24/2013. Acesta prevede metodologia pentru stabilirea procentajelor în scopul repartizării sumelor necesare pentru finanțarea sistemului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>Orden IET/350/2014, de 7 de marzo, por la que se fijan los porcentajes de reparto de las cantidades a financiar relativas al bono social correspondientes a 2014 (Ordinul IET/350/2014 din <DATE ISO="20140307">7 martie 2014</DATE> prin care se stabilesc procentele de repartizare a sumelor care trebuie plătite pentru finanțarea tarifului social, aferente anului 2014, denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0033" REF.END="QE0033"/>Ordinul IET/350/2014<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/>) identifică entitățile obligate la plata contribuției obligatorii și stabilește procentajul repartizării sumelor pentru finanțarea întregului sistem în anul 2014<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>Ordine similare există și pentru anii următori, de exemplu Ordinul IET/2182/2015 (pentru anul 2015) și Ordinul IET/1451/2016 (pentru anul 2016).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>Potrivit Ordinului IET/350/2014, patru societăți ar trebui să contribuie în proporție de 96,64131 % la acoperirea cheltuielilor pentru tariful social: Endesa, SA (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0034" REF.END="QE0034"/>Endesa<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/>) (41,612696 %), Iberdrola, SA (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0035" REF.END="QE0035"/>Iberdrola<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/>) (38,474516 %), Gas Natural SDG, SA (14,185142 %) și E.ON España, SLU [devenită ulterior Viesgo Infraestructuras Energéticas, SL (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0036" REF.END="QE0036"/>Viesgo<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/>) (2,368956 %)]. În schimb, potrivit acestui ordin, pentru alte 23 de societăți au fost stabilite procente semnificativ mai reduse, toate acestea situându‑se sub 1 %. Aceste sume sunt calculate anual de Comisia Națională a Piețelor și Concurenței și trebuie plătite într‑un cont de depozit destinat special acestui scop. Comisia Națională a Piețelor și Concurenței este de asemenea responsabilă pentru stabilirea plăților către întreprinderile relevante cărora le remite o sumă corespunzătoare tarifului social acordat de furnizorul de ultimă opțiune relevant consumatorilor vulnerabili.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="6"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20141218">18 decembrie 2014</DATE>, E.ON España, SLU (devenită ulterior Viesgo) a formulat o acțiune în contencios administrativ în fața instanței de trimitere împotriva Decretului‑lege regal 968/2014. Aceasta a susținut că regimul de finanțare a tarifului social prevăzut la articolul 45 alineatul (4) din Legea 24/2013, astfel cum a fost pus în aplicare prin articolele 2 și 3 din Decretul‑lege regal 968/2014, este incompatibil cu Directiva 2009/72.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>Prin hotărârea din <DATE ISO="20161024">24 octombrie 2016</DATE>, Curtea Supremă a admis acțiunea și a anulat articolele 2 și 3 din Decretul‑lege regal 968/2014 pentru motivul că erau incompatibile cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72. Instanța arată că și‑a întemeiat soluția pe Hotărârile Curții în cauzele Federutility și alții<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100420">20 aprilie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Federutility și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑265/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:205">EU:C:2010:205</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> și ANODE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160907">7 septembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>ANODE</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑121/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:637">EU:C:2016:637</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>Administrația Generală a Statului Spaniol a formulat o cale de atac pentru protecția drepturilor constituționale (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0037" REF.END="QE0037"/>recurso de amparo<QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="201D" ID="QE0037"/>) la Curtea Constituțională. Prin hotărârea din <DATE ISO="20190326">26 martie 2019</DATE>, Curtea Constituțională a admis plângerea formulată de Administrația Generală a Statului Spaniol, statuând că Curtea Supremă a încălcat dreptul la un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0038" REF.END="QE0038"/>proces cu toate garanțiile<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="201D" ID="QE0038"/>, în sensul articolului 24 alineatul 2 din Constituția Spaniei, în condițiile în care a decis că dreptul intern este incompatibil cu dreptul Uniunii, fără a solicita anterior Curții pronunțarea unei decizii preliminare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>Potrivit deciziei de trimitere, Curtea Constituțională a considerat în special că jurisprudența pe care s‑a întemeiat instanța de trimitere pentru a constata incompatibilitatea cu Directiva 2009/72 nu constituia un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0039" REF.END="QE0039"/>acte clair<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="201D" ID="QE0039"/> în raport cu litigiul dedus judecății sale. Prin urmare, Curtea Supremă nu era scutită de obligația de a formula o cerere de decizie preliminară, astfel încât hotărârea atacată trebuie anulată și trebuie să se revină la situația existentă înainte de pronunțarea hotărârii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>În acest context de fapt și de drept, Curtea Supremă a hotărât să suspende judecata și să adreseze Curții de Justiție următoarele întrebări preliminare:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0040" REF.END="QE0040"/>1)</NO.P><TXT>În conformitate cu jurisprudența stabilită de Curte – printre altele, prin Hotărârea din <DATE ISO="20100420">20 aprilie 2010</DATE> (C‑265/08, Federutility) și prin Hotărârea din <DATE ISO="20160907">7 septembrie 2016</DATE> (C‑121/15, ANODE) –, este compatibilă cu cerințele prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72[…] o reglementare națională – precum cea de la articolul 45 alineatul 4 din Legea 24/2013, care a fost pusă în aplicare ulterior prin articolele 2 și 3 din Decretul‑lege regal 968/2014 – care impune obligația de finanțare a tarifului social anumitor agenți din cadrul sistemului de energie electrică – societățile‑mamă din grup sau, după caz, întreprinderile care desfășoară în mod simultan activități de producție, de distribuție și de comercializare a energiei electrice –, deși unii dintre agenții cărora le revine obligația respectivă au o cotă de piață foarte redusă în cadrul sectorului, fiind scutite în schimb de această sarcină financiară alte entități sau grupuri de întreprinderi care pot fi mai în măsură să își asume costul respectiv, datorită fie cifrei lor de afaceri, fie importanței lor relative în cadrul unuia dintre sectoarele de activitate, fie faptului că desfășoară în mod simultan și integrat două dintre activitățile respective?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>O reglementare națională din care rezultă că obligația de finanțare a tarifului social nu se stabilește cu titlu de excepție sau pe o perioadă limitată, ci pe durată nedeterminată și fără vreo rambursare sau vreo măsură compensatorie este sau nu compatibilă cu cerința proporționalității prevăzută la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72[…]?<QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="201D" ID="QE0040"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></NP.ECR><?PAGE NO="7"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>Agri‑Energía și alții (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0041" REF.END="QE0041"/>Agri‑Energía<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="201D" ID="QE0041"/>), EDP España, Endesa, Iberdrola, Naturgy Energy Group (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0042" REF.END="QE0042"/>Naturgy<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="201D" ID="QE0042"/>), Viesgo, guvernul spaniol și Comisia Europeană au depus observații scrise. Acești participanți au răspuns de asemenea la întrebările scrise adresate de Curte.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">IV.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Apreciere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>Prezentele concluzii au următoarea structură. Vom începe cu chestiunile privind admisibilitatea invocate de părți (A). Apoi, vom începe analiza pe fond, examinând ce anume se înțelege prin <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0043" REF.END="QE0043"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="201D" ID="QE0043"/> (B.1). În continuare, vom analiza dacă această <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0044" REF.END="QE0044"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/> intră în domeniul de aplicare al articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72 și dacă poate fi considerată compatibilă cu condițiile prevăzute de această dispoziție (B.2). La final, ne vom apleca asupra celei de a doua întrebări formulate de instanța de trimitere, referitoare la proporționalitatea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0045" REF.END="QE0045"/>obligației de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0045" CODE="201D" ID="QE0045"/> și la obligația eventuală de a oferi o compensație celui căruia îi incumbă obligația de serviciu public (B.3).</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">A.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cu privire la admisibilitate</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>Viesgo, Iberdrola și Endesa au invocat două argumente referitoare la admisibilitate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>În primul rând, acestea au arătat că instanța de trimitere, în calitate de autoritate judiciară de cel mai înalt grad care are competența de a decide dacă era necesară formularea unei cereri de decizie preliminară pentru a se statua cu privire la compatibilitatea Decretului‑lege regal 968/2014 cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72, a considerat că doctrina <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0046" REF.END="QE0046"/>acte clair<QUOT.END REF.START="QS0046" CODE="201D" ID="QE0046"/> o exonerează de obligația de a adresa o cerere preliminară. Întrucât această instanță este singura care trebuie să garanteze efectivitatea dreptului Uniunii, Curtea Constituțională nu are competența de a se substitui instanței de trimitere în scopul de a aprecia existența unui <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0047" REF.END="QE0047"/>acte clair<QUOT.END REF.START="QS0047" CODE="201D" ID="QE0047"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>În al doilea rând, jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia orice instanță din Spania este obligată să formuleze o cerere de decizie preliminară ori de câte ori legislația internă este considerată incompatibilă cu dreptul Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>EDP España arată că această practică se reflectă, printre altele, în hotărârea 46/2019 din <DATE ISO="20190408">8 aprilie 2019</DATE> (ECLI:ES:TC:2019:46) hotărârea 54/2019 din <DATE ISO="20190506">6 mai 2019</DATE> (ECLI:ES:TC:2019:54), hotărârea 58/2019 din <DATE ISO="20190506">6 mai 2019</DATE> (ECLI:ES:TC:2019:58), hotărârea 59/2019 din <DATE ISO="20190506">6 mai 2019</DATE> (ECLI:ES:TC:2019:59), hotărârea 67/2019 din <DATE ISO="20190520">20 mai 2019</DATE> (ECLI:ES:TC:2019:67), hotărârea 71/2019 din <DATE ISO="20190520">20 mai 2019</DATE> (ECLI:ES:TC:2019:71) și hotărârea 81/2019 din <DATE ISO="20190617">17 iunie 2019</DATE> (ECLI:ES:TC:2019:81).</P></NOTE>, privează instanțele de ultim grad de puterea de a aprecia dacă este necesară o cerere de decizie preliminară. Instanța de trimitere și părțile arată că jurisprudența depinde de rezultat, în sensul că nu există nicio obligație similară în cazul în care instanța națională constată că o reglementare națională este compatibilă cu dreptul Uniunii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>Prin urmare, având în vedere că motivele în temeiul cărora s‑a formulat în speță o cerere de decizie preliminară din procedura și jurisprudența naționale care aduc atingere supremației și eficacității dreptului Uniunii, Curtea ar trebui să decidă că nu este competentă să se pronunțe asupra întrebărilor adresate. În subsidiar, cererea ar trebui respinsă ca inadmisibilă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>În opinia noastră, prezenta cauză nici nu este inadmisibilă, nici nu se situează în afara sferei de competență a Curții.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="8"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>În primul rând, întrebările referitoare la interpretarea dreptului Uniunii adresate de o instanță națională beneficiază, în general, de o prezumție de pertinență<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181210">10 decembrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Wightman și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑621/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:999">EU:C:2018:999</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Instanța națională este singura responsabilă pentru definirea cadrului normativ și factual în care solicită îndrumări din partea Curții<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191212">12 decembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Slovenské elektrárne</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑376/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:1068">EU:C:2019:1068</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Pentru circumstanțele destul de limitate în care Curtea poate refuza să se pronunțe asupra unei întrebări preliminare, a se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20200326">26 martie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Miasto Łowicz și Prokurator Generalny</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑558/18 și C‑563/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:234">EU:C:2020:234</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0044">44</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Același lucru este valabil chiar și în cazurile în care posibilitatea instanței naționale de formula o cerere preliminară este limitată de o manieră sau alta de legislația internă. Chiar și în asemenea situații, este prerogativa instanței de a formula întrebările care vor fi adresate, de a stabili cadrul dreptului național și al procedurii și de a defini efectiv limitele cauzei cu care este sesizată Curtea. De asemenea, instanța de trimitere își asumă răspunderea pentru hotărârea judecătorească pe care o va pronunța. În consecință, în cazurile în care întrebările adresate privesc interpretarea dreptului Uniunii, Curtea este, în principiu, obligată să se pronunțe<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20200716">16 Iulie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Facebook Ireland și Schrems</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑311/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:559">EU:C:2020:559</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0073">73</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>În al doilea rând, în speță, obiectul întrebărilor are în mod clar legătură cu un litigiu aflat pe rolul instanței de trimitere. Potrivit explicațiilor instanței, decizia preliminară este necesară pentru soluționarea litigiului. Aceasta subliniază că există diferențe de opinie între ea și o instanță de grad superior cu referire la existența unui <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0048" REF.END="QE0048"/>acte clair<QUOT.END REF.START="QS0048" CODE="201D" ID="QE0048"/> în privința cerinței nediscriminării prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72. Spre deosebire, de exemplu, de litigiile cu un caracter artificial, răspunsul la întrebările adresate Curții este într‑adevăr <HT TYPE="ITALIC">necesar</HT> pentru soluționarea cauzei de către instanța de trimitere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19800311">11 martie 1980</DATE>, <NAME.CASE>Foglia</NAME.CASE> (<NO.CASE>104/79</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1980:73">EU:C:1980:73</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0011">11</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19811216">16 decembrie 1981</DATE>, <NAME.CASE>Foglia</NAME.CASE> (<NO.CASE>244/80</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1981:302">EU:C:1981:302</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0017">17</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0018">18</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20200326">26 martie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Miasto Łowicz și Prokurator Generalny</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑558/18 și C‑563/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:234">EU:C:2020:234</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0053">53</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>În al treilea rând, chiar dacă jurisprudența pe care se întemeiază instanța de trimitere ar constitui un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0049" REF.END="QE0049"/>acte clair<QUOT.END REF.START="QS0049" CODE="201D" ID="QE0049"/> [chestiune care este departe de a fi evidentă, câtă vreme între instanța de trimitere și Curtea Constituțională există diferențe de opinie în ceea ce privește aplicabilitatea acestei jurisprudențe], nu este mai puțin adevărat că o constatare ipotetică a caracterului de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0050" REF.END="QE0050"/>acte clair<QUOT.END REF.START="QS0050" CODE="201D" ID="QE0050"/> în scopul exonerării de la obligația de a formula o cerere preliminară, în sensul jurisprudenței CILFIT<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19821006">6 octombrie 1982</DATE>, <NAME.CASE>CILFIT și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>283/81</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1982:335">EU:C:1982:335</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0016">16</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0020">20</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, nu aduce atingere admisibilității întrebării/întrebărilor adresate. Desigur, stabilirea caracterului de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0051" REF.END="QE0051"/>act clair<QUOT.END REF.START="QS0051" CODE="201D" ID="QE0051"/> are drept rezultat faptul că cererea preliminară nu este <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0052" REF.END="QE0052"/>necesară<QUOT.END REF.START="QS0052" CODE="201D" ID="QE0052"/> în sensul articolului 267 TFUE. Or, chiar și o astfel de cauză rămâne vădit admisibilă dacă este adresată Curții. Cel mult, Curtea se poate pronunța într‑o asemenea cauză prin ordonanță motivată, în conformitate cu prevederile articolului 99 din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>Rezumând, prezenta cauză este admisibilă. Mai mult, obiectul cauzei este în mod evident de competența Curții, potrivit articolului 267 TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>Acestea fiind precizate, admitem totuși că, dacă obligația de a sesiza Curtea, care își are originea și este definită în mod autonom de dreptul Uniunii, ar fi <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0053" REF.END="QE0053"/>adaptată<QUOT.END REF.START="QS0053" CODE="201D" ID="QE0053"/> sau mai degrabă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0054" REF.END="QE0054"/>trunchiată<QUOT.END REF.START="QS0054" CODE="201D" ID="QE0054"/> asimetric în maniera sugerată de instanța de trimitere și detaliată de părți, acest lucru ar putea reprezenta o problemă din punctul de vedere al dreptului Uniunii, însă nu în mod necesar o problemă legată de admisibilitate. Întrucât instanța de trimitere nu a formulat însă nicio întrebare referitoare la această chestiune, vom încheia doar cu aspectele generale care urmează.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="9"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>În primul rând, faptul că o instanță națională de grad superior sau o curte constituțională înțelege să sancționeze încălcarea obligației de a adresa o cerere preliminară prevăzută la articolul 267 al treilea paragraf TFUE nu este, cu siguranță, o practică interzisă de dreptul Uniunii. Astfel, mai multe sisteme naționale, în special cele care prevăd un control individual al constituționalității hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele naționale în ultimă instanță<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>Pentru exemple cu privire la alte sisteme decât cel spaniol, a se vedea de exemplu deciziile Curților Constituționale din Germania, Bundesverfassungsgericht, decizia din <DATE ISO="20180509">9 mai 2018</DATE>‐<DATE ISO="20180502">2</DATE> BvR 37/18, Republica Cehă, Ústavní soud, <DATE ISO="20090108">8 ianuarie 2009</DATE>, n<HT TYPE="SUP">o</HT> II. ÚS 1009/08, în Croația, Ustavni sud Republike Hrvatske, decizia n<HT TYPE="SUP">o</HT> U‑III‑2521/2015 din <DATE ISO="20161213">13 decembrie 2016</DATE>, Slovacia, Ústavný súd, hotărârea din <DATE ISO="20120418">18 aprilie 2012</DATE>, n<HT TYPE="SUP">o</HT> II. ÚS 140/2010, și Slovenia, Ustavno sodišče, decizia n<HT TYPE="SUP">o</HT> Up-1056/11 din <DATE ISO="20131121">21 noiembrie 2013</DATE>, ECLI:SI:USRS:2013:Up.1056.11.</P></NOTE>, controlează într‑adevăr îndeplinirea obligației instanțelor de ultim grad de a formula cereri preliminare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>Pentru o perspectivă comparativă, a se vedea Solar, N., <HT TYPE="ITALIC">Vorlagepflichtverletzung mitgliedstaatlicher Gerichte und ihre Sanierung</HT>, Neuer Wissenschaftlicher Verlag, Viena, 2004. Mai recent de exemplu, a se vedea rapoartele individuale pe țară în Coutron, L. (dir.), <HT TYPE="ITALIC">L’obligation de renvoi préjudiciel à la Cour de justice: une obligation sanctionnée</HT>?, Bruylant, Bruxelles, 2014, sau contribuțiile individuale în ediția specială din 2015, <HT TYPE="ITALIC">German Law Journal</HT> vol. 16/6, în special Lacchi, C., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0055" REF.END="QE0055"/>Review by Constitutional Courts of the Obligation of National Courts of Last Instance to Refer a Preliminary Question to the Court of Justice of the EU<QUOT.END REF.START="QS0055" CODE="201D" ID="QE0055"/>, p. 1663.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>În al doilea rând, o asemenea intervenție din partea unei instanțe superioare sau constituționale poate avea în mod firesc și inevitabil efectul de a anula sau a limita posibilitatea instanțelor a căror hotărâri sunt supuse examinării. Un asemenea efect este însă inerent în orice formă de control al deciziilor specifice. Este adevărat că instanța a precizat că orice practică de natură constituțională, legislativă, administrativă sau judiciară, inclusiv cele referitoare la căile de atac formulate împotriva ordonanțelor de respingere a necesității unei trimiteri preliminare, nu poate priva instanța de posibilitatea de a solicita pronunțarea unei decizii preliminare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20081216">16 decembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Cartesio</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑210/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:723">EU:C:2008:723</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0094">94</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0095">95</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160405">5 aprilie 2016</DATE>, <NAME.CASE>PFE</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑689/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:199">EU:C:2016:199</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181204">4 decembrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>The Minister for Justice and Equality și [The] Commissioner of the Garda Síochána</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑378/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:979">EU:C:2018:979</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR>, <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0049">49</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Curtea a statuat chiar că o instanță de grad inferior are dreptul să înlăture aprecierile unei instanțe superioare în situația în care consideră că aceste aprecieri sunt incompatibile cu dreptul Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>A se vedea printre altele Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20101005">5 octombrie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Elchinov</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑173/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:581">EU:C:2010:581</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130115">15 ianuarie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Križan și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑416/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:8">EU:C:2013:8</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0068">68</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, rațiunea care stă la baza acestei jurisprudențe este de a evita ca instanțele de grad superior să împiedice instanțele inferioare din propriul sistem jurisdicțional să aibă acces la Curte prin intermediul procedurii preliminare, ceea ce ar constitui o încălcare a articolului 267 (al doilea paragraf) TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>Începând deja cu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19740116">16 ianuarie 1974</DATE>, <NAME.CASE>Rheinmühlen‑Düsseldorf</NAME.CASE> (<NO.CASE>166/73</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1974:3">EU:C:1974:3</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În opinia noastră, prin această linie jurisprudențială, nu s‑a intenționat să se acorde instanțelor naționale un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0056" REF.END="QE0056"/>permis de nerespectare<QUOT.END REF.START="QS0056" CODE="201D" ID="QE0056"/> generală și fățișă, care duce cu gândul la o replică dintr‑un film cu James Bond de slabă calitate, iar nu la un sistem judiciar organizat în mod rațional. Dimpotrivă, această jurisprudență instituie un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0057" REF.END="QE0057"/>permis de dezacord<QUOT.END REF.START="QS0057" CODE="201D" ID="QE0057"/> (limitat și discret) sau chiar un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0058" REF.END="QE0058"/>permis de distanțare<QUOT.END REF.START="QS0058" CODE="201D" ID="QE0058"/> în anumite cazuri specifice în care hotărârea este argumentată și motivată în mod corespunzător. Regula de aur este, așadar, <HT TYPE="ITALIC">luarea de poziție motivată</HT> cu privire la hotărârea pretins incompatibilă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>A se vedea în detaliu Concluziile noastre prezentate în cauzele conexate <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑357/19 și C‑547/19</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2021:170">EU:C:2021:170</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0235">235</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0243">243</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>În al treilea rând, orice punere în aplicare la nivel național a obligației de a adresa o trimitere preliminară trebuie însă să respecte natura și domeniul de aplicare ale articolului 267 TFUE însuși, <HT TYPE="ITALIC">astfel cum sunt definite de jurisprudența</HT> Curții<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>A se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20161221">21 decembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Gutiérrez Naranjo și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑154/15, C‑307/15 și C‑308/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:980">EU:C:2016:980</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0065">65</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Desigur, dreptul național poate să evidențieze procedural în termeni specifici ceea ce dreptul Uniunii prevede în mod general. <HT TYPE="SUP">Cu toate acestea, concluzia este<?PAGE NO="10"?> că</HT>, <HT TYPE="SUP">în cazu</HT>l <HT TYPE="SUP">în care un stat membru decide să stabilească criterii de punere în aplicare</HT> pentru a asigura aplicarea corectă a obligației de a sesiza Curtea cu titlu preliminar, acesta nu poate <HT TYPE="ITALIC">să modifice</HT> (<HT TYPE="SUP">unilateral</HT>) <HT TYPE="ITALIC">conținutul <HT TYPE="SUP">obligației</HT></HT> <HT TYPE="SUP">prevăzute la articolul</HT> 267 TFUE însuși, pentru că, în caz contrar, ar fi compromise cerințele de uniformitate și securitate juridică, inerente ele însele dispoziției respective<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19871022">22 octombrie 1987</DATE>, <NAME.CASE>Foto‑Frost</NAME.CASE> (<NO.CASE>314/85</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1987:452">EU:C:1987:452</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0015">15</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>În al patrulea rând, indiferent de rezervele față de fiabilitatea criteriilor desprinse din Hotărârea CILFIT, în special cele referitoare la existența unei îndoieli rezonabile privind interpretarea corectă a dreptului Uniunii în cauza dedusă judecății instanței naționale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>În sens critic, a se vedea de exemplu Concluziile avocatului general Jacobs prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Wiener SI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑338/95</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1997:352">EU:C:1997:352</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Concluziile avocatului general Ruiz‑Jarabo Colomer prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Gaston Schul Douane‑expediteur</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑461/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:415">EU:C:2005:415</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>) sau Concluziile avocatului general Wahl prezentate în cauzele conexate <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>X și van Dijk</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑72/14 și C‑197/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:319">EU:C:2015:319</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, este cât se poate de clar că aceste criterii vizează <HT TYPE="ITALIC">orice chestiune de interpretare a dreptului Uniunii</HT>. Așadar, aceste criterii sunt <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0059" REF.END="QE0059"/>dependente de întrebare<QUOT.END REF.START="QS0059" CODE="201D" ID="QE0059"/> sau <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0060" REF.END="QE0060"/>dependente de obiect<QUOT.END REF.START="QS0060" CODE="201D" ID="QE0060"/>, dar complet <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0061" REF.END="QE0061"/>indiferente de rezultat<QUOT.END REF.START="QS0061" CODE="201D" ID="QE0061"/>. Într‑adevăr, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0062" REF.END="QE0062"/>acte clair<QUOT.END REF.START="QS0062" CODE="201D" ID="QE0062"/> nu devine mai clar după cum rezultatul său este o declarație de incompatibilitate sau de compatibilitate din partea instanței naționale. Rezultatul aprecierii este complet lipsit de relevanță pentru existența sau inexistența unui <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0063" REF.END="QE0063"/>acte clair<QUOT.END REF.START="QS0063" CODE="201D" ID="QE0063"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>Mai mult, structura judiciară a Uniunii abilitează în mod clar și consecvent instanțele naționale să decidă singure dacă dreptul național este (in)compatibil cu dreptul Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100119">19 ianuarie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Kücükdeveci</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑555/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:21">EU:C:2010:21</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0053">53</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0055">55</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20101005">5 octombrie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Elchinov</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑173/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:581">EU:C:2010:581</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20200903">3 septembrie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Vikingo Fővállalkozó</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑610/19</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:673">EU:C:2020:673</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0075">75</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Aceasta e o latură a mandatului conferit de dreptul Uniunii <HT TYPE="ITALIC">tuturor</HT> instanțelor din statele membre. În cazul în care aceste instanțe consideră că nu este necesar sprijinul Curții într‑o anumită chestiune de drept al Uniunii în sensul articolului 267 al doilea paragraf TFUE sau dacă apreciază că nu au obligația de a sesiza Curtea în temeiul articolului 267 al treilea paragraf TFUE, <HT TYPE="ITALIC">nu este necesar</HT> să adreseze acesteia o cerere de decizie preliminară. A susține contrariul ar însemna nu doar să se contrazică conținutul autonom al conținutului obligației de a formula trimiteri preliminare potrivit dreptului Uniunii, ci și un obstacol în calea îndeplinirii mandatului independent al instanțelor naționale de a pune în aplicare și în executare dreptul Uniunii la nivel național<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19780309">9 martie 1978</DATE>, <NAME.CASE>Simmenthal</NAME.CASE> (<NO.CASE>106/77</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1978:49">EU:C:1978:49</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea mai recent, de exemplu, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181204">4 Decembrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>The Minister for Justice and Equality și [The] Commissioner of the Garda Síochána</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑378/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:979">EU:C:2018:979</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>În al cincilea și ultimul rând, dacă instanța națională de grad superior sau Curtea Constituțională sesizată cu o cale de atac extraordinară începe să examineze aspectul dacă respectiva instanță de ultim grad a aplicat în mod corect excepția <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0064" REF.END="QE0064"/>acte clair<QUOT.END REF.START="QS0064" CODE="201D" ID="QE0064"/> rezultată din jurisprudența CILFIT, este foarte probabil ca acea instanță de control judiciar să interpreteze ea însăși dreptul Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>S‑a putea sugera cu siguranță că o curte constituțională națională are ca unic obiect de lucru dreptul constituțional național. În acest cadru, ea interpretează numai dispozițiile constituționale naționale, iar nu și <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0065" REF.END="QE0065"/>simplul<QUOT.END REF.START="QS0065" CODE="201D" ID="QE0065"/> drept național și nici, <HT TYPE="ITALIC">a fortiori</HT>, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0066" REF.END="QE0066"/>simplul<QUOT.END REF.START="QS0066" CODE="201D" ID="QE0066"/> drept al Uniunii, ambele tipuri de drept putând fi asimilate faptelor. Oricât confort teoretic ar putea oferi o asemenea idee, practica jurisprudențială demonstrează adesea cât de discutabilă este această ficțiune. În plus, în contextul special al examinării aspectului dacă într‑o anumită cauză judecată în ultimă instanță a fost sau nu vorba despre un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0067" REF.END="QE0067"/>acte clair<QUOT.END REF.START="QS0067" CODE="201D" ID="QE0067"/>, nu se poate decât admira abilitatea de a controla fondul fără măcar a‑l examina sau interpreta. E ca și cum visul lui Schrödinger ar deveni în sfârșit realitate: să poți să spui clar dacă pisica (CILFIT) este moartă sau trăiește fără măcar să trebuiască să deschizi cutia (dreptul Uniunii).</P></NOTE>. Or, în acel moment, instanța de control judiciar devine <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0068" REF.END="QE0068"/>instanță<QUOT.END REF.START="QS0068" CODE="201D" ID="QE0068"/> în sensul articolului 267 TFUE. Cu toate acestea, întrucât instanța de control judiciar respectivă va<?PAGE NO="11"?> fi, prin definiție, o instanță în sensul articolului 267 al treilea paragraf TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>A se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19971104">4 noiembrie 1997</DATE>, <NAME.CASE>Parfums Christian Dior</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑337/95</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1997:517">EU:C:1997:517</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0026">26</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20020604">4 iunie 2002</DATE>, <NAME.CASE>Lyckeskog</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑99/00</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2002:329">EU:C:2002:329</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0014">14</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0015">15</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20050915">15 septembrie 2005</DATE>, <NAME.CASE>Intermodal Transports</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑495/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:552">EU:C:2005:552</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0030">30</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, va dobândi toate obligațiile și responsabilitățile care decurg din această poziție, inclusiv, eventual, obligația de a adresa o cerere de decizie preliminară.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">B.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cu privire la fond</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Ce anume înseamnă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0069" REF.END="QE0069"/>obligația de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0069" CODE="201D" ID="QE0069"/> în discuție?</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>Din explicațiile din dosarul aflat la dispoziția Curții înțelegem sistemul instituit de legiuitorul spaniol după cum urmează. Furnizorii de ultimă opțiune aplică în mod direct o reducere pe factura de energie electrică a anumitor consumatori vulnerabili. Acesta este <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0070" REF.END="QE0070"/>tariful social<QUOT.END REF.START="QS0070" CODE="201D" ID="QE0070"/>. Costurile acestui sistem sunt atunci în sarcina mai multor societăți de pe piața energiei electrice din Spania (inclusiv a societăților‑mamă ale furnizorilor de ultimă opțiune). Aceasta este <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0071" REF.END="QE0071"/>contribuția obligatorie<QUOT.END REF.START="QS0071" CODE="201D" ID="QE0071"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>Deși, în aparență, exista un dezacord în observațiile inițiale, în răspunsul dat la o întrebare scrisă adresată de Curte, toate părțile precizează că nu există decât o singură <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0072" REF.END="QE0072"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0072" CODE="201D" ID="QE0072"/>. Această obligație, prevăzută la articolul 45 alineatul (4) din Legea 24/2013, are două elemente constitutive: (i) tariful social, <HT TYPE="ITALIC">și</HT> (ii) contribuția obligatorie. Cu alte cuvinte, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0073" REF.END="QE0073"/>obligația de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0073" CODE="201D" ID="QE0073"/> în discuție este o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0074" REF.END="QE0074"/>legătură<QUOT.END REF.START="QS0074" CODE="201D" ID="QE0074"/> alcătuită din două elemente.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>Această <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0075" REF.END="QE0075"/>asamblare<QUOT.END REF.START="QS0075" CODE="201D" ID="QE0075"/> poate fi privită în două moduri. Fie se acceptă denumirea dată de legiuitor ca atare (chiar dacă acest lucru sugerează mai multe <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0076" REF.END="QE0076"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0076" CODE="201D" ID="QE0076"/> în una singură), fie se împarte <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0077" REF.END="QE0077"/>asamblarea<QUOT.END REF.START="QS0077" CODE="201D" ID="QE0077"/> desemnată în părțile sale constitutive și se procedează la examinarea compatibilității fiecăreia dintre ele. Indiferent de metoda aleasă, trebuie să existe un anumit control pentru ca <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0078" REF.END="QE0078"/>obligația de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0078" CODE="201D" ID="QE0078"/> desemnată să nu fie alcătuită din mai multe măsuri independente care privesc numai tangențial aceeași chestiune.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>Scopul acestui demers este nu numai de a controla marja discreționară a statelor membre. Într‑adevăr, nu este necesar să se precizeze că există anumite limite la ceea ce un stat membru poate să desemneze ca intrând în sfera noțiunii autonome de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0079" REF.END="QE0079"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0079" CODE="201D" ID="QE0079"/>, după cum este prevăzută de dreptul Uniunii. În plus, există și o rațiune de ordin cât se poate de practic: astfel cum se va demonstra în continuarea prezentelor concluzii, operațiunea de apreciere a compatibilității unei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0080" REF.END="QE0080"/>asamblări<QUOT.END REF.START="QS0080" CODE="201D" ID="QE0080"/> de elemente multiple și diverse într‑o singură <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0081" REF.END="QE0081"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0081" CODE="201D" ID="QE0081"/> cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72 devine, într‑o anumită măsură, dificilă din punct de vedere logic. Care parte din <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0082" REF.END="QE0082"/>ansamblul constitutiv<QUOT.END REF.START="QS0082" CODE="201D" ID="QE0082"/> ar trebui apreciată din perspectiva criteriului proporționalității? Care parte ar trebui să facă obiectul unei examinări periodice din partea autorităților naționale? Pentru care parte este datorată compensația, presupunând că este datorată?</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>Faptul că este dificil să se răspundă la aceste întrebări poate explica de asemenea de ce <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0083" REF.END="QE0083"/>obligațiile de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0083" CODE="201D" ID="QE0083"/> au apărut până acum o singură dată în jurisprudența Curții. În cauza Оvergas Mrezhi și Balgarska gazova asotsiatsia, Curtea s‑a confruntat cu anumite obligații de înmagazinare a gazelor naturale în interesul garantării siguranței alimentării și a regularității furnizării de gaze naturale în Bulgaria, costul acestora fiind repercutat asupra consumatorilor prin stabilirea prețului pentru gazele naturale în conformitate cu metodologia aprobată de<?PAGE NO="12"?> guvern<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20200430">30 aprilie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Оvergas Mrezhi și Balgarska gazova asotsiatsia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑5/19</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:343">EU:C:2020:343</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0055">55</REF.NP.ECR>, <REF.NP.ECR REF="NP0056">56</REF.NP.ECR>, <REF.NP.ECR REF="NP0069">69</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0088">88</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În schimb, jurisprudența <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0084" REF.END="QE0084"/>tradițională<QUOT.END REF.START="QS0084" CODE="201D" ID="QE0084"/> a Curții, referitoare la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0085" REF.END="QE0085"/>obligația de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0085" CODE="201D" ID="QE0085"/> <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0086" REF.END="QE0086"/>simplă<QUOT.END REF.START="QS0086" CODE="201D" ID="QE0086"/>, mult mai des întâlnită, includea servicii specifice de transport public local din provincia Napoli<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140403">3 Aprilie 2014</DATE>, <NAME.CASE><HT TYPE="ITALIC">CTP</HT></NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑516/12–C‑518/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:220">EU:C:2014:220</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0012">12</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se compara însă cu Concluziile avocatului general Cruz Villalón prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>CTP</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑516/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:63">EU:C:2014:63</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>; anumite servicii de transport maritim între insulele Malta și Gozo<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20101028">28 octombrie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Malta</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑508/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:643">EU:C:2010:643</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0006">6</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, unele servicii de transport de pasageri efectuate cu autocarul, cu vehicule electrice și cu ascensoare mecanice în orașul Lisabona<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090507">7 mai 2009</DATE>, <NAME.CASE>Antrop și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑504/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:290">EU:C:2009:290</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0009">9</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, precum și servicii de dispecerizare a energiei electrice în Italia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111221">21 decembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>ENEL</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑242/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:861">EU:C:2011:861</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0051">51</REF.NP.ECR>, <REF.NP.ECR REF="NP0052">52</REF.NP.ECR>, <REF.NP.ECR REF="NP0055">55</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0081">81</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>În prezenta cauză, Curtea pare să se confrunte cu o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0087" REF.END="QE0087"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0087" CODE="201D" ID="QE0087"/> alcătuită din două elemente care, din punct de vedere funcțional, este posibil să se refere la aceeași chestiune, dar ale căror <HT TYPE="ITALIC">scopuri și mijloace</HT> sunt complet diferite.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>Pe de o parte, există <HT TYPE="ITALIC">tariful social</HT>, al cărui obiectiv este de a sprijini financiar anumiți consumatori vulnerabili din Spania la plata facturii de energie electrică. Mijlocul prin care se realizează acest ajutor este reducerea de fie 25 %, fie 40 % aplicată la prețul de piață al energiei electrice. O analiză a proporționalității acestui element ar putea releva în ce măsură categoria consumatorilor vulnerabili este suficient reprezentată și/sau în ce măsură reducerea prevăzută este suficientă pentru atingerea obiectivului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, există <HT TYPE="ITALIC">contribuția obligatorie</HT>, al cărei scop este finanțarea sistemului tarifului social. Acest lucru se realizează prin intermediul unei obligații de finanțare impuse anumitor societăți integrate pe verticală care își desfășoară activitatea pe piața energiei electrice din Spania. În acest caz, o analiză a proporționalității ar putea consta în a evalua măsura în care sunt reprezentate grupurile de societăți supuse acestei obligații de finanțare și/sau sumele care trebuie furnizate de fiecare societate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>Or, este foarte clar că tariful social și contribuția obligatorie vizează actori diferiți, interese diferite și obligații diferite. Aceste două elemente sunt interconectate funcțional, deoarece sunt elemente ale unui sistem mai amplu. Cu toate acestea, nu se poate considera în mod spontan că ele constituie o măsură unică, în special într‑un context de discriminare și de proporționalitate (sau de lipsă a discriminării și a proporționalității).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>Cunoscând pe deplin dreptul național și istoricul faptelor din prezenta cauză, instanța de trimitere pare să fie de acord cu opinia comună a părților, potrivit căreia modul de redactare a articolului 45 alineatul (4) din Legea 24/2013 demonstrează că <HT TYPE="ITALIC">ansamblul regimului</HT> a fost desemnat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0088" REF.END="QE0088"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0088" CODE="201D" ID="QE0088"/> și că <HT TYPE="ITALIC">atât</HT> tariful social, <HT TYPE="ITALIC">cât și</HT> contribuția obligatorie sunt elemente constitutive ale acestuia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>A se vedea totuși modul de redactare a considerentului (5) al Decretului‑lege regal 9/2013 care pare să desemneze elementul financiar al tarifului social (probabil, contribuția obligatorie) ca <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0089" REF.END="QE0089"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0089" CODE="201D" ID="QE0089"/>.</P></NOTE>. În același timp însă, instanța adresează întrebările <HT TYPE="ITALIC">numai</HT> în raport cu compatibilitatea <HT TYPE="ITALIC">contribuției obligatorii</HT> cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72. Cu alte cuvinte, în pofida existenței aparente a unei singure <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0090" REF.END="QE0090"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0090" CODE="201D" ID="QE0090"/> (alcătuită din două elemente), instanța de trimitere pare să accepte faptul că contribuția obligatorie se detașează, într‑o anumită măsură, de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0091" REF.END="QE0091"/>obligația de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0091" CODE="201D" ID="QE0091"/> ca ansamblu.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="13"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>În sinteză, nu este clar ce anume se solicită Curții. Cu toate acestea, în cadrul analizei care urmează, ne vom întoarce la punctul de plecare definit de instanța de trimitere și vom trata <HT TYPE="ITALIC">contribuția obligatorie</HT> ca element <HT TYPE="ITALIC">de sine stătător</HT> al (sau separat de) <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0092" REF.END="QE0092"/>ansamblul<QUOT.END REF.START="QS0092" CODE="201D" ID="QE0092"/> global de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0093" REF.END="QE0093"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0093" CODE="201D" ID="QE0093"/>. Acestea fiind precizate – astfel cum vom explica pe parcursul prezentelor concluzii – această abordare va genera inevitabil probleme suplimentare pe măsură ce vom parcurge diferitele elemente a ceea ce articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72 impune unei <HT TYPE="ITALIC">veritabile</HT> <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0094" REF.END="QE0094"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0094" CODE="201D" ID="QE0094"/>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la prima întrebare</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă <HT TYPE="ITALIC">contribuția obligatorie</HT>, astfel cum este prevăzută de Legea 24/2013 și pusă în aplicare prin Decretul‑lege regal 968/2014, este compatibilă cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>Având în vedere că dispoziția se referă la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0095" REF.END="QE0095"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0095" CODE="201D" ID="QE0095"/>, vom analiza mai întâi aspectul dacă contribuția obligatorie îndeplinește criteriile de la acest articol (a). Numai dacă se va dovedi că răspunsul este afirmativ, ne vom ocupa de compatibilitatea respectivei măsuri cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72 (b).</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">a)</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Intră contribuția obligatorie în sfera de aplicare a articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72?</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>Guvernul spaniol arată că, în lumina Hotărârii Curții în cauza Engie Cartagena<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191219">19 decembrie 2019</DATE> (<NO.CASE>C‑523/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:1129">EU:C:2019:1129</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, se ridică problema dacă contribuția obligatorie poate fi considerată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0096" REF.END="QE0096"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0096" CODE="201D" ID="QE0096"/> în sensul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72/CE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>Cu excepția guvernului spaniol, toate părțile interesate consideră că Hotărârea Engie Cartagena<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibid.</HT></P></NOTE> nu afectează natura contribuției obligatorii ca <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0097" REF.END="QE0097"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0097" CODE="201D" ID="QE0097"/>. În esență, aceste părți arată că, spre deosebire de măsura în discuție în Engie Cartagena, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0098" REF.END="QE0098"/>obligația de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0098" CODE="201D" ID="QE0098"/> impusă în prezenta cauză nu este o măsură generală, ci, dimpotrivă, o măsură <HT TYPE="ITALIC">desemnată specific</HT> în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72. Mai mult, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0099" REF.END="QE0099"/>obligația de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0099" CODE="201D" ID="QE0099"/> de a aplica tariful social direct în factura de energie electrică a consumatorilor eligibili este legată intrinsec de contribuția obligatorie, cele două fiind <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0100" REF.END="QE0100"/>fațete inseparabile ale aceleiași măsuri<QUOT.END REF.START="QS0100" CODE="201D" ID="QE0100"/>, de vreme ce prima este finanțată prin intermediul celei de a doua.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>Ținând seama de cât de multă importanță se acordă Hotărârii Engie Cartagena<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0037"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibid.</HT></P></NOTE>, vom rezuma particularitățile acelei cauze (i). După aceea, vom reflecta asupra considerațiilor desprinse din acea cauză și a posibilului lor impact asupra prezentei cauze, gândindu‑ne în special dacă contribuția obligatorie poate fi calificată drept obligație parafiscală (ii), înainte de a conchide că, chiar dacă ar fi considerată o taxă, nu înseamnă că se situează complet în afara sferei de aplicare a Directivei 2009/72, în special a articolului 3 alineatul (1) din aceasta (iii).</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="14"?><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">i)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC"><HT TYPE="NORMAL">Hotărârea Engie Cartagena</HT> și natura <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0101" REF.END="QE0101"/>obligațiilor de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0101" CODE="201D" ID="QE0101"/></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>Engie Cartagena era o societate de pe piața energiei electrice din Spania. Aceasta a introdus o acțiune în anularea unui ordin prin care era obligată să plătească cu titlu de finanțare anumite sume de bani determinate potrivit Real Decreto‑ley 14/2010 de 23 de diciembre, por el que se establecen medidas urgentes para la corrección del déficit tarifario del sector eléctrico (Decretul‑lege regal 14/2010 din <DATE ISO="20141223">23 decembrie 2014</DATE> de stabilire a unor măsuri urgente pentru corectarea deficitului tarifar în sectorul energiei electrice) (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0102" REF.END="QE0102"/>Decretul‑lege regal 14/2010<QUOT.END REF.START="QS0102" CODE="201D" ID="QE0102"/>). Engie Cartagena era una dintre cele 11 întreprinderi obligate la plată în scopul reducerii deficitului tarifar din sectorul energiei electrice din Spania, rezultat ca urmare a inițierii unui plan de acțiune național pentru eficiență energetică<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0038"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibid</HT>., punctul 22.</P></NOTE>. Același decret‑lege clasifica acea finanțare drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0103" REF.END="QE0103"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0103" CODE="201D" ID="QE0103"/>. Ca atare, întrebarea adresată Curții se referea, printre altele, la aspectul dacă finanțarea menționată constituie o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0104" REF.END="QE0104"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0104" CODE="201D" ID="QE0104"/> în sensul articolului 3 alineatul (2) din Directivele 2003/54 și 2009/72<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0039"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibid</HT>., punctele 28 și 29.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>Răspunsul Curții a fost negativ. În primul rând, aceasta a reținut că noțiunea menționată necesită o interpretare autonomă a dreptului Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0040"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibid</HT>., punctele 33 și 34.</P></NOTE>. Apoi, Curtea a examinat condițiile de la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72, și anume existența unei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0105" REF.END="QE0105"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0105" CODE="201D" ID="QE0105"/> și compatibilitatea acesteia cu articolul 106 TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0041"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100420">20 Aprilie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Federutility și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑265/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:205">EU:C:2010:205</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0026">26</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Curtea a explicat că, din moment ce primul autorizează o derogare de la normele de concurență, noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0106" REF.END="QE0106"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0106" CODE="201D" ID="QE0106"/> trebuie înțeleasă ca o intervenție în funcționarea pieței, în scopul atingerii unui obiectiv de interes economic general. Aceasta ar obliga întreprinderile din sectorul energiei electrice să acționeze pe piață într‑un anumit mod pe baza unor criterii impuse de autoritățile publice<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0042"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191219">19 decembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Engie Cartagena</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑523/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:1129">EU:C:2019:1129</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea punctele 45 și 48 din aceeași hotărâre.</P></NOTE>. O asemenea interpretare a noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0107" REF.END="QE0107"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0107" CODE="201D" ID="QE0107"/> este confirmată de definițiile acestei noțiuni care figurează în alte acte de drept al Uniunii, în special cele care intră în domeniile de competență prevăzute la articolul 4 TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0043"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibid</HT>., punctul 43.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>Curtea a concluzionat că <HT TYPE="ITALIC">libertatea</HT> acestor întreprinderi de a <HT TYPE="ITALIC">acționa</HT> pe piața respectivă <HT TYPE="ITALIC">este astfel limitată</HT>, în sensul că, având în vedere numai propriul interes comercial, aceste întreprinderi nu ar fi furnizat anumite bunuri sau servicii sau nu le‑ar fi furnizat în aceeași măsură sau în aceleași condiții<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0044"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibid</HT>., punctul 45.</P></NOTE>. Or, sumele pe care trebuiau să le plătească întreprinderile vizate nu le impuneau nicio cerință care să le restrângă libertatea de a acționa pe piața energiei electrice. Acestea trebuiau doar să contribuie la fondurile pentru reducerea deficitului tarifar. În consecință, o asemenea contribuție nu poate intra în sfera noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0108" REF.END="QE0108"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0108" CODE="201D" ID="QE0108"/>, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0045"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibid</HT>., punctul 51.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>Prin urmare, Hotărârea pronunțată în cauza Engie Cartagena a demonstrat și a afirmat spiritul noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0109" REF.END="QE0109"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0109" CODE="201D" ID="QE0109"/>, astfel cum se reflecta, printre altele, în enumerarea de la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72. Exemplele din enumerarea respectivă corespund anumitor măsuri publice care aduc atingere liberei funcționări a pieței, impunând unor<?PAGE NO="15"?> întreprinderi anume de pe piața respectivă să furnizeze bunuri și servicii sau să se abțină să acționeze într‑o anumită manieră care se îndepărtează de la comportamentul comercial <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0110" REF.END="QE0110"/>normal<QUOT.END REF.START="QS0110" CODE="201D" ID="QE0110"/> pe o piața altfel concurențială<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0046"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibid</HT>., punctele 40-45.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, numitorul comun al enumerării respective este clar: exemplele date se referă la diferite tipuri de performanțe care deviază, într‑o manieră sau alta, în interesul general, de la comportamentul economic normal. Tipurile de măsuri urmărite nu privesc cu precădere măsuri de politică monetară, în cazul cărora Trezoreria de Stat ar cere pur și simplu bani pentru bugetul public. Prin urmare, finanțarea sau alte obligații de plată s‑ar situa în afara domeniului de aplicare al respectivei măsuri<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0047"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibid</HT>., punctul 54.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">ii)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Obligație de serviciu public sau obligație parafiscală?</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62.</NO.P><TXT>În contextul Hotărârii pronunțate în cauza Engie Cartagena, guvernul spaniol este îndreptățit să exprime îndoieli cu privire la natura contribuției obligatorii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63.</NO.P><TXT>După cum au explicat instanța de trimitere și părțile, contribuția obligatorie apare sub forma unei obligații financiare impuse de articolul 45 alineatul (4) din Legea 24/2013 și puse în aplicare prin articolele 2 și 3 din Decretul‑lege regal 968/2014. Legiuitorul spaniol urmărește astfel să acopere cheltuielile generate de tariful social, fără ca acestea să fie o sarcină pentru consumatori sau pentru sistemul electroenergetic în ansamblu. Obligația financiară este personalizată printr‑un ordin anual care prevede societățile vizate și procentajul din venitul total pe care îl datorează. Plata acestor sume nu depinde de executarea unei obligații. Întreprinderile nu trebuie să furnizeze anumite bunuri sau servicii pe care nu le‑ar fi furnizat ori nu le‑ar fi furnizat în aceeași măsură sau în aceleași condiții dacă ar fi luat în considerare numai propriul interes comercial. Într‑adevăr, din perspectiva evaluării <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0111" REF.END="QE0111"/>libertății de a acționa pe piața energiei electrice<QUOT.END REF.START="QS0111" CODE="201D" ID="QE0111"/>, activitățile întreprinderilor în cauză nu sunt deloc afectate. Operațiunile economice sunt afectate la fel de mult ca în cazul plății oricăror alte impozite sau obligații fiscale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64.</NO.P><TXT>Pe baza acestei informații, este posibil să se susțină că contribuția obligatorie nu este decât un mijloc de finanțare (și nu constituie prin ea însăși) o intervenție publică în funcționarea pieței spaniole a energiei electrice pentru îndeplinirea unei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0112" REF.END="QE0112"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0112" CODE="201D" ID="QE0112"/> în sensul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72. Ca atare, aceasta poate fi diferențiată de obligația în discuție în cauza Оvergas Mrezhi și Balgarska gazova asotsiatsia – singurul alt <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0113" REF.END="QE0113"/>ansamblu<QUOT.END REF.START="QS0113" CODE="201D" ID="QE0113"/> de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0114" REF.END="QE0114"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0114" CODE="201D" ID="QE0114"/> care se întâlnește în jurisprudența Curții –, ținând seama de faptul că, în respectiva cauză, guvernul bulgar pare să fi limitat libertatea operatorilor de pe piața bulgară a gazelor naturale prin stabilirea prețului la gaze pe care aceștia puteau să îl perceapă de la consumatori<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0048"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20200430">30 aprilie 2020</DATE> (<NO.CASE>C‑5/19</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:343">EU:C:2020:343</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0055">55</REF.NP.ECR>, <REF.NP.ECR REF="NP0056">56</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0088">88</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65.</NO.P><TXT>Mergând pe linia abordării Curții în cauza Engie Cartagena și sub rezerva verificării, se poate susține astfel că contribuția obligatorie impusă de legiuitorul spaniol prin articolul 45 alineatul (4) din Legea 24/2013 și pusă în aplicare prin intermediul articolelor 2 și 3 din Decretul‑lege regal 968/2014 nu ar îndeplini condițiile unei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0115" REF.END="QE0115"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0115" CODE="201D" ID="QE0115"/> în sensul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66.</NO.P><TXT>Dacă însă așa stau lucrurile, care este natura exactă a contribuției obligatorii?</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="16"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67.</NO.P><TXT>Părțile au prezentat Curții contribuția obligatorie ca pe obligația financiară impusă de stat unui anumit număr de societăți de a plăti o anumită sumă de bani destinată finanțării unui serviciu determinat impus de stat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68.</NO.P><TXT>În opinia noastră, la fel ca citatul shakespearian <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0116" REF.END="QE0116"/>un trandafir, oricum i‑ai spune, îți dă același scump parfum<QUOT.END REF.START="QS0116" CODE="201D" ID="QE0116"/>, această descriere este similară unei taxe parafiscale. În prezenta cauză, această calificare dobândește o și mai mare importanță, deoarece Directiva 2009/72 nu constituie o măsură de drept al Uniunii care are ca scop apropierea dispozițiilor fiscale ale statelor membre. De fapt, baza juridică potrivit căreia a fost adoptată directiva menționată, articolul 95 alineatul (1) CE (devenit articolul 114 TFUE), prevede în mod expres, la al doilea alineat, că nu se aplică dispozițiilor fiscale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0049"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191107">7 noiembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>UNESA și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑80/18-C‑83/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:934">EU:C:2019:934</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0056">56</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191107">7 noiembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>UNESA și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑105/18-C‑113/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:935">EU:C:2019:935</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0053">53</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191219">19 decembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Engie Cartagena</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑523/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:1129">EU:C:2019:1129</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69.</NO.P><TXT>În răspunsul dat ca urmare a unei întrebări scrise adresate părților, EDP España, Iberdrola și Comisia arată că natura contribuției obligatorii nu este aceea a unei taxe. Acestea precizează că fondurile colectate prin respectiva măsură devin venituri la bugetul statului spaniol. Din această perspectivă, contribuția obligatorie este o măsură de regularizare, iar nu o taxă, intrând astfel în domeniul de aplicare al Directivei 2009/72.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70.</NO.P><TXT>Aceste explicații nu sunt convingătoare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71.</NO.P><TXT>Din punctul de vedere al dreptului Uniunii, stabilirea naturii unei taxe este o apreciere autonomă realizată de Curte în funcție de caracteristicile obiective ale impozitării, independent de calificarea care îi este dată în dreptul național<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0050"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170118">18 ianuarie 2017</DATE>, <NAME.CASE>IRCCS - Fondazione Santa Lucia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑189/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:17">EU:C:2017:17</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72.</NO.P><TXT>Într‑adevăr, în mod similar cu ceea ce pare a fi situația în Hotărârea Engie Cartagena, informațiile cuprinse în cererea de decizie preliminară nu permit Curții să determine (cu certitudine) dacă contribuției obligatorii i se poate da aceeași calificare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0051"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191219">19 decembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Engie Cartagena</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑523/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:1129">EU:C:2019:1129</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Cu toate acestea, din informațiile limitate care figurează în dosarul aflat la dispoziția Curții, se pare că contribuția obligatorie corespunde caracteristicilor principale ale unei taxe.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73.</NO.P><TXT>În primul rând, din ordonanța de trimitere reiese că metodologia pentru repartizarea cheltuielilor generate de tariful social este prevăzută de dreptul spaniol, în special de Decretul‑lege regal 9/2013. În ordonanța de trimitere se arată de asemenea că repartizarea cheltuielilor între întreprinderile vizate s‑a realizat prin ordine ministeriale succesive (Ordinul nr. IET/350 din <DATE ISO="20140307">7 martie 2014</DATE> și Ordinul nr. IET/1451 din <DATE ISO="20160908">8 septembrie 2016</DATE>), emise în temeiul Decretului‑lege 9/2013 și al Decretului‑lege 968/2014 menționate mai sus.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74.</NO.P><TXT>În al doilea rând, rezultă că întreprinderile identificate în conformitate cu aceste decrete sunt caracterizate ca fiind (un grup de) plătitori ai contribuției obligatorii. Rezultă de asemenea că plata sumei nu poate fi transferată unei alte persoane<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0052"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160114">14 ianuarie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Belgia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑163/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:4">EU:C:2016:4</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0044">44</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În plus, s‑ar părea că această sumă este obligatorie în temeiul legii, având în vedere că Comisia Națională a Piețelor și Concurenței este<?PAGE NO="17"?> însărcinată cu primirea plăților aferente contribuțiilor. Acest lucru implică de asemenea, în opinia noastră, că societățile respective ar fi urmărite de această autoritate sau de alte organisme ale statelor membre pentru neplata contribuțiilor datorate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0053"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170118">18 ianuarie 2017</DATE>, <NAME.CASE>IRCCS – Fondazione Santa Lucia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑189/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:17">EU:C:2017:17</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75.</NO.P><TXT>În al treilea rând, din ordonanța de trimitere rezultă cu claritate că contribuția obligatorie este destinată finanțării cheltuielilor generate de tariful social<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0054"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibid</HT>., punctul 34.</P></NOTE>. Prin urmare, contribuția obligatorie este prin structura sa o măsură introdusă în interes general, în conformitate cu criteriile de determinare stabilite de Legea 24/2013, astfel cum a fost pusă în aplicare prin Decretul‑lege regal 9/2013. Prin această contribuție se urmărește strângerea fondurilor destinate remedierii <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0117" REF.END="QE0117"/>deficitului tarifar<QUOT.END REF.START="QS0117" CODE="201D" ID="QE0117"/> rezultat din decizia politică de a oferi prețuri mai mici la energia electrică pentru consumatorii vulnerabili din Spania. Contrar argumentelor invocate de Agri‑Energía, EDP España, Viesgo și Comisie în răspunsul lor la întrebarea scrisă adresată de Curte, faptul că această contribuție nu va fi înscrisă în bugetul național general, ci afectată unui alt scop precis nu are nicio înrâurire asupra acestei evaluări<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0055"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibid</HT>., punctul 35 și jurisprudența citată.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">iii)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Premisa articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2009/72: o piață concurențială care nu discriminează întreprinderile</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76.</NO.P><TXT>În cazul în care instanța de trimitere ar confirma cele de mai sus, înseamnă că contribuția obligatorie nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 2009/72, astfel cum susține guvernul spaniol<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0056"><P>A se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191219">19 decembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Engie Cartagena</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑523/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:1129">EU:C:2019:1129</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>?</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77.</NO.P><TXT>Considerăm că nu aceasta este situația.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78.</NO.P><TXT>Motivul pentru care o măsură prezintă o natură fiscală și ezitarea aferentă de a interveni în impozitarea internă a statelor membre nu exclud controlul efectelor contrare dreptului Uniunii ale acestor măsuri. Acest lucru este cu atât mai adevărat – astfel cum arată Agri‑Energía, EDP España, Endesa, Iberdrola, Naturgy și Viesgo – atunci când metoda de finanțare a unei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0118" REF.END="QE0118"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0118" CODE="201D" ID="QE0118"/> poate avea impact asupra funcționării pieței interne a energiei electrice<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0057"><P>În legătură cu obiectivul urmărit de Directiva 2009/72 în ceea ce privește piața internă a energiei electrice, a se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191219">19 decembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Engie Cartagena</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑523/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:1129">EU:C:2019:1129</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0047">47</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79.</NO.P><TXT>În prezenta cauză, legiuitorul spaniol intervine pe piața energiei electrice din Spania prin repercutarea costurilor pentru tariful social numai asupra câtorva întreprinderi de pe această piață. Un asemenea regim nu este interzis în sine<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0058"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191219">19 decembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Engie Cartagena</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑523/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:1129">EU:C:2019:1129</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0055">55</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, în special ținând seama de faptul că Directiva 2009/72, în versiunea în vigoare, nu urmărește armonizarea completă a pieței energiei electrice din Uniunea Europeană.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0080"><NO.P>80.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, în pofida lipsei unei armonizări complete, astfel cum arată în esență EDP España, Endesa, Iberdrola și Naturgy în răspunsul acordat la întrebarea scrisă adresată de Curte, aceasta nu exonerează contribuția obligatorie de respectarea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0119" REF.END="QE0119"/>normelor comune<QUOT.END REF.START="QS0119" CODE="201D" ID="QE0119"/> ale Directivei 2009/72 și în special a articolului 3 alineatul (1) din aceasta. Această dispoziție obligă statele membre să asigure, pe baza organizării lor instituționale și cu respectarea principiului<?PAGE NO="18"?> subsidiarității, că întreprinderile din domeniul energiei electrice funcționează în conformitate în vederea realizării unei piețe a energiei electrice concurențiale și că nu va exista nicio formă de discriminare între întreprinderi<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0059"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191212">12 Decembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Slovenské elektrárne</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑376/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:1068">EU:C:2019:1068</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0081"><NO.P>81.</NO.P><TXT>Pentru motivele prezentate mai sus, întemeindu‑ne în special pe îndrumările Curții din Hotărârea Engie Cartagena, este în continuare îndoielnic dacă contribuția obligatorie îndeplinește condițiile pentru o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0120" REF.END="QE0120"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0120" CODE="201D" ID="QE0120"/> în sensul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72. De fapt, considerăm că există indicii în sensul că contribuția obligatorie ar putea fi o taxă parafiscală în sensul dreptului Uniunii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0082"><NO.P>82.</NO.P><TXT>Dacă instanța națională ar ajunge însă la această concluzie, aceasta nu înseamnă că o asemenea taxă ar ieși complet din domeniul de aplicare al Directivei 2009/72, astfel cum a sugerat în esență guvernul spaniol. Analiza nu ar face decât să se transfere de la articolul 3 alineatul (2) la articolul 3 alineatul (1) din directivă. În plus, dacă criteriile specifice pentru examinarea guvernată de fiecare dintre aceste dispoziții sunt diferite, <HT TYPE="ITALIC">premisa ambelor dispoziții este aceeași</HT>, fiind legată de articolul 3 alineatul (1) din directivă: în general, este interzis statelor membre să denatureze concurența pe piața energiei electrice. Dacă ar fi necesare interferențe, acestea ar trebui să se situeze la un nivel minim (și, prin urmare, proporționale) și adoptate în mod nediscriminatoriu, menținându‑se în cea mai mare măsură posibilă egalitatea în drepturi și obligații a tuturor întreprinderilor de pe piață.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0083"><NO.P>83.</NO.P><TXT>În concluzie, intenția noastră nu este de a sugera că <HT TYPE="ITALIC">tariful social</HT>, privit în mod izolat, nu poate îndeplini condițiile de la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72 sau că acesta constituie o taxă. Această chestiune nu a fost supusă atenției Curții și nici nu pare să fie contestată de părți. Ceea ce dorim să subliniem este că simplul fapt că destinația finală a veniturilor obținute dintr‑o contribuție financiară (obligatorie) poate contribui la executarea unei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0121" REF.END="QE0121"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0121" CODE="201D" ID="QE0121"/> <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0122" REF.END="QE0122"/>reale<QUOT.END REF.START="QS0122" CODE="201D" ID="QE0122"/> nu este suficient pentru a face ca această contribuție însăși să fie relevantă pentru atingerea acestui obiectiv [și, așadar, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72]<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0060"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191219">19 decembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Engie Cartagena</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑523/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:1129">EU:C:2019:1129</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0052">52</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0053">53</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0084"><NO.P>84.</NO.P><TXT>Ipoteza contrară ar denatura complet noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0123" REF.END="QE0123"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0123" CODE="201D" ID="QE0123"/>, presupunând că simpla <HT TYPE="ITALIC">alocare</HT> a fondurilor obținute din orice contribuție financiară ar putea să îi determine natura și tratamentul din perspectiva dreptului Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0061"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191219">19 decembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Engie Cartagena</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑523/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:1129">EU:C:2019:1129</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0054">54</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Acest lucru ar permite, la rândul său, ca <HT TYPE="ITALIC">finanțarea</HT> unei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0124" REF.END="QE0124"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0124" CODE="201D" ID="QE0124"/> să devină o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0125" REF.END="QE0125"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0125" CODE="201D" ID="QE0125"/> <HT TYPE="ITALIC">sui generis</HT>, iar nu un simplu mecanism pentru colectarea fondurilor necesare pentru plata compensațiilor către furnizorii <HT TYPE="ITALIC">efectivi</HT> ai <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0126" REF.END="QE0126"/>obligației de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0126" CODE="201D" ID="QE0126"/> aferente activității lor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0062"><P>A se vedea Concluziile avocatului general Hogan prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Engie Cartagena</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑523/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:769">EU:C:2019:769</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0054">54</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Sublinierea noastră.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">b)</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Compatibilitatea cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0085"><NO.P>85.</NO.P><TXT>În cazul în care se va considera că contribuția obligatorie intră în sfera de aplicare a articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72, este necesară examinarea compatibilității acestei contribuții.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="19"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0086"><NO.P>86.</NO.P><TXT>Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72 impune ca măsurile adoptate cu titlu de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0127" REF.END="QE0127"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0127" CODE="201D" ID="QE0127"/> să fie <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0128" REF.END="QE0128"/>clar definite, transparente, nediscriminatorii și ușor de verificat și [să] garante[ze] întreprinderilor de energie electrică [din Uniune] accesul egal la consumatorii naționali<QUOT.END REF.START="QS0128" CODE="201D" ID="QE0128"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0063"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191219">19 decembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Engie Cartagena</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑523/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:1129">EU:C:2019:1129</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0048">48</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0087"><NO.P>87.</NO.P><TXT>De la bun început, trebuie să facem trimitere încă o dată la aspectele subliniate la punctele 42-50 din prezentele concluzii. Examinarea noastră preliminară va avea la bază prezumția că contribuția obligatorie este susceptibilă să facă parte dintr‑o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0129" REF.END="QE0129"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0129" CODE="201D" ID="QE0129"/> mai largă, dar poate fi disociată de orice examinare în lumina condițiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72, în pofida faptului că această directivă pare a fi redactată în scopul de a aprecia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0130" REF.END="QE0130"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0130" CODE="201D" ID="QE0130"/> <HT TYPE="ITALIC">individuale</HT>, iar nu ansambluri sau părți disociate de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0131" REF.END="QE0131"/>obligațiile de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0131" CODE="201D" ID="QE0131"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0088"><NO.P>88.</NO.P><TXT>După ce am clarificat această prezumție, subliniem că toate părțile, cu excepția guvernului spaniol, susțin că contribuția obligatorie, în forma sa actuală, este discriminatorie. Aceste părți fac trimitere la textul articolului 45 alineatul (4) din Legea 24/2013, care prevede că finanțarea tarifului social este asumată de societățile integrate pe verticală care desfășoară în mod simultan activități de producție, de distribuție și de comercializare a energiei electrice (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0132" REF.END="QE0132"/>caracteristici constitutive<QUOT.END REF.START="QS0132" CODE="201D" ID="QE0132"/>). Chiar dacă nu identifică nominal nicio societate, această dispoziție stabilește caracteristici clare și ușor de identificat ale anumitor entități de pe piața energiei electrice din Spania. Totodată, prevederea exceptează de la contribuția obligatorie societățile integrate pe verticală care îndeplinesc două sau mai puține dintre caracteristicile constitutive din sectorul energiei electrice din Spania. În practică, articolul 45 alineatul (4) din Legea 24/2013 repercutează astfel sarcina de finanțare a tarifului social aproape exclusiv asupra a patru grupuri de întreprinderi de pe piața energiei electrice din Spania. Acest tratament face ca tariful să fie discriminatoriu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0089"><NO.P>89.</NO.P><TXT>La rândul său, guvernul spaniol subliniază faptul că măsura nu este discriminatorie și că, în orice caz, este justificată obiectiv. Considerentele Decretului‑lege regal 9/2013 precizează că aceste societăți care întrunesc caracteristicile constitutive se află în <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0133" REF.END="QE0133"/>poziția unică<QUOT.END REF.START="QS0133" CODE="201D" ID="QE0133"/> de a acoperi mai bine costurile tarifului social, având în vedere că pot să facă față sarcinii în cadrul activităților lor comerciale principale de pe piața energiei electrice.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0090"><NO.P>90.</NO.P><TXT>Trebuie amintit că obiectivul condiției privind nediscriminarea, astfel cum este prevăzută la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72, este că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0134" REF.END="QE0134"/>obligația de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0134" CODE="201D" ID="QE0134"/> în discuție reunește toate întreprinderile din același sector pentru a nu afecta negativ concurența din sectorul respectiv<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0064"><P>A se vedea în acest sens Concluziile avocatului general Mengozzi în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>ANODE</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑121/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:248">EU:C:2016:248</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0082">82</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Obligațiile care decurg din articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72 trebuie, așadar, să se aplice tuturor întreprinderilor în general, iar nu doar anumitor întreprinderi în special<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0065"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20200430">30 aprilie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Оvergas Mrezhi și Balgarska gazova asotsiatsia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑5/19</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:343">EU:C:2020:343</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0080">80</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Deși articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72 nu conține dispoziții privind posibilitatea de a oferi o justificare obiectivă pentru tratamentul discriminatoriu, cerința care decurge din acesta este expresia specifică a principiului general al egalității<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0066"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160929">29 septembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Essent Belgium</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑492/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:732">EU:C:2016:732</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0079">79</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0081">81</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Prin urmare, din punct de vedere practic, este puțin relevant dacă aceleași tipuri de considerații sunt avute în vedere la examinarea caracterului comparabil sau la examinarea ulterioară a justificărilor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0067"><P>Cu privire la tranzitivitatea unor asemene argumente, a se vedea Concluziile prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Hornbach‑Baumarkt</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑382/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:974">EU:C:2017:974</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.<?PAGE NO="20"?> Important este ca asemenea justificări obiective să aibă legătură cu obiectivul de interes economic general urmărit de legislația în discuție<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0068"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160907">7 septembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>ANODE</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑121/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:637">EU:C:2016:637</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0055">55</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>, să fie adecvate pentru realizarea acelui obiectiv și proporționale cu acesta<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0069"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160929">29 Septembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Essent Belgium</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑492/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:732">EU:C:2016:732</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0081">81</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0091"><NO.P>91.</NO.P><TXT>În lumina acestor condiții, considerăm că contribuția obligatorie poate genera următoarele probleme.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0092"><NO.P>92.</NO.P><TXT>În primul rând, se pare că contribuția obligatorie, având în vedere modul în care este impusă, este susceptibilă să obstrucționeze concurența pe piața spaniolă a energiei electrice prin crearea unei inegalități între întreprinderile din acel sector<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0070"><P>În acest sens, <HT TYPE="ITALIC">ibid</HT>., punctul 97.</P></NOTE>. Inegalitatea menționată rezultă din repercutarea contribuției obligatorii numai asupra societăților care prezintă caracteristicile constitutive și din exonerarea concomitentă de la această obligație a altor societăți de pe aceeași piață, și anume a societăților integrate pe verticală care prezintă două sau mai puține dintre caracteristicile constitutive (așadar, a celor aflate în concurență directă)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0071"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160907">7 septembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>ANODE</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑121/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:637">EU:C:2016:637</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0071">71</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0093"><NO.P>93.</NO.P><TXT>În al doilea rând, obiectivul pe care se bazează (și care are ca efect) acea inegalitate de tratament pare a fi nesatisfăcător. Într‑adevăr, chiar dacă obiectivul <HT TYPE="ITALIC">contribuției obligatorii</HT> (spre deosebire de tariful social) ar fi acela de a oferi tarife subvenționate la energia electrică categoriilor de consumatori vulnerabile – ceea ce nu s‑a pretins a fi cazul în speță –, diferența de tratament ar rămâne în continuare nejustificată. Astfel cum arată toate părțile, cu excepția guvernului spaniol, nu există niciun raport între <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0135" REF.END="QE0135"/>caracteristicile constitutive<QUOT.END REF.START="QS0135" CODE="201D" ID="QE0135"/> ale contribuției obligatorii și obiectivul de a oferi tariful social categoriilor de consumatori vulnerabili care prezintă anumite caracteristici sociale, de consum și de putere de cumpărare. Este adevărat că acest obiectiv nu este afectat deloc de tipul sau de numărul de întreprinderi care acoperă cheltuielile generate de acest sistem. În realitate, grupurile de consumatori vulnerabili rămân eligibile pentru acel sistem <HT TYPE="ITALIC">indiferent de</HT> cine contribuie la acoperirea cheltuielilor generate de sistemul respectiv.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0094"><NO.P>94.</NO.P><TXT>În al treilea rând, chiar dacă am prezuma că obiectivul contribuției obligatorii nu ar fi de a oferi prețuri subvenționate la energia electrică, ci ar fi aliniat întrucâtva unei viziuni politice redistributive, în care societăților <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0136" REF.END="QE0136"/>mai bogate<QUOT.END REF.START="QS0136" CODE="201D" ID="QE0136"/> li se pretinde, aparent, să contribuie mai mult decât societăților <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0137" REF.END="QE0137"/>mai sărace<QUOT.END REF.START="QS0137" CODE="201D" ID="QE0137"/>, ne‑am întreba totuși dacă acest obiectiv este într‑adevăr atins. Aceasta ar fi situația în special atunci când caracteristicile constitutive și explicația lor ar conduce la o diferență de tratament întemeiată pe capacitatea financiară <HT TYPE="ITALIC">potențială</HT> a acestora. Astfel, instanța de trimitere arată că unele dintre întreprinderile obligate să suporte contribuția obligatorie au o cotă de piață foarte redusă în cadrul sectorului în ansamblu, în timp ce există alte întreprinderi mult mai în măsură să suporte cheltuielile tarifului social (fie pentru că dețin o cotă mai mare pe piața energiei electrice, fie pentru că au o cifră de afaceri mai mare, fie pentru că desfășoară una sau două dintre activitățile pe baza cărora se stabilesc entitățile contributoare). Se pare că această detașare de realitatea economică a pieței a fost de asemenea înțeleasă de Administrația Generală a Statului Spaniol care, după cum arată instanța de trimitere în cursul procedurii principale, a admis că sinergia și economiile de scară pot exista și pentru societățile care nu îndeplinesc caracteristicile constitutive.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="21"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0095"><NO.P>95.</NO.P><TXT>Pe scurt, există o problemă clară de discriminare între întreprinderile pentru care se pare că nu există nicio justificare rezonabilă. Numai unui număr mic de societăți de pe piață li se cere să plătească factura finală pe baza unor criterii fără legătură directă cu interesul economic general, astfel cum a fost definit. În acest mod, societățile respective nu doar că plătesc pentru politica socială a unui stat membru, ci își și sponsorizează indirect concurenții de pe aceeași piață.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0096"><NO.P>96.</NO.P><TXT>Se pare că instanța de trimitere a luat în considerare toate aceste chestiuni, ceea ce s‑a concretizat într‑o declarație privind incompatibilitatea normelor naționale cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72. După cum s‑a arătat anterior în această secțiune, calificarea exactă a contribuției ar putea face într‑adevăr obiectul unei discuții, în special în cazul în care – astfel cum a procedat instanța de trimitere în cadrul întrebărilor – această contribuție ar fi în mod efectiv separată de tariful social. Cu toate acestea, lăsând la o parte conflictul de ordin taxonomic, este de asemenea clar că logica și substanța articolului 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 2009/72 sunt în esență similare. Prin urmare, din punct de vedere pragmatic, este probabil ca examinarea unei măsuri naționale să aibă același rezultat în lumina ambelor dispoziții, motivele expuse de instanța de trimitere făcând‑o să devină incompatibilă în cazul în care ar fi abordată doar din perspectiva unuia dintre cele două alineate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0097"><NO.P>97.</NO.P><TXT>Prin urmare, considerăm că este oportun să lăsăm problema calificării contribuției obligatorii pe seama instanței de trimitere, care cunoaște pe deplin dreptul național și fapte pe care s‑ar putea să nu le cunoaștem. În ceea ce privește problema specifică ridicată de instanță, care are într‑adevăr legătură cu <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0138" REF.END="QE0138"/>obligația de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0138" CODE="201D" ID="QE0138"/> în sensul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72, propunem Curții să răspundă la prima întrebare după cum urmează:</TXT><P>Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72 trebuie interpretat în sensul că se opune unei legi naționale care impune, fără o justificare obiectivă care să rezulte în mod clar din natura interesului economic general urmărit, o contribuție financiară obligatorie exclusiv întreprinderilor de energie electrică ce desfășoară activitățile de producție, distribuție și vânzare, în scopul finanțării unui sistem care aplică tarife sociale la prețul energiei electrice direct pe factura de energie electrică a consumatorilor eligibili.</P></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la a doua întrebare</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0098"><NO.P>98.</NO.P><TXT>Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă contribuția obligatorie este compatibilă cu cerința de proporționalitate, astfel cum este prevăzută la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72, în sensul că nu este limitată în timp și nu acordă nicio compensație întreprinderilor contribuitoare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0099"><NO.P>99.</NO.P><TXT>În lumina răspunsului propus la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la această întrebare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0100"><NO.P>100.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, în măsura în care fondul acestei întrebări poate fi însă util instanței de trimitere, în continuare, vom analiza, la modul general, dacă articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72 permite <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0139" REF.END="QE0139"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0139" CODE="201D" ID="QE0139"/> a căror structură nu include un termen și nici acordarea unei compensații. Această examinare trebuie realizată bineînțeles sub rezerva celor expuse la punctele 42-50 și 87 din prezentele concluzii. În conformitate cu această rezervă, propunem ca a doua întrebare adresată Curții să fie examinată pornind de la analiza proporționalității măsurii (a) și continuând apoi cu necesitatea de a acorda o compensație furnizorilor de ultimă opțiune care execută o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0140" REF.END="QE0140"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0140" CODE="201D" ID="QE0140"/> (b).</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="22"?><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">a)</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Respectarea principiului proporționalității</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0101"><NO.P>101.</NO.P><TXT>Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72 nu menționează în mod direct în cuprinsul textului său cerința proporționalității inerentă oricăror <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0141" REF.END="QE0141"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0141" CODE="201D" ID="QE0141"/> impuse în temeiul acestei dispoziții.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0102"><NO.P>102.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, articolul menționat prevede că se va ține <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0142" REF.END="QE0142"/>seama pe deplin<QUOT.END REF.START="QS0142" CODE="201D" ID="QE0142"/> în special de articolul 86 CE (devenit articolul 106 TFUE)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0072"><P>A se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20200430">30 aprilie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Оvergas Mrezhi și Balgarska gazova asotsiatsia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑5/19</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:343">EU:C:2020:343</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0057">57</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Pe lângă articolul 14 TFUE, Protocolul (nr. 26) privind serviciile de interes general și articolul 36 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0143" REF.END="QE0143"/>carta<QUOT.END REF.START="QS0143" CODE="201D" ID="QE0143"/>), această dispoziție privește compatibilitatea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0144" REF.END="QE0144"/>serviciilor de interes economic general<QUOT.END REF.START="QS0144" CODE="201D" ID="QE0144"/> cu tratatul<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0073"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibid</HT>., punctul 58 și jurisprudența citată.</P></NOTE>. Cu alte cuvinte, articolul 106 alineatul (2) TFUE vizează concilierea interesului statelor membre de a utiliza anumite întreprinderi drept instrument de politică economică sau socială cu interesul Uniunii Europene de respectare a normelor de concurență și de menținere a unității pieței interne<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0074"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibid</HT>., punctul 60 și jurisprudența citată.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0103"><NO.P>103.</NO.P><TXT>Orice atingeri aduse normelor de concurență și unității pieței interne ca urmare a acestei trimiteri încrucișate la dispozițiile articolului 106 TFUE sunt permise <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0145" REF.END="QE0145"/>numai în măsura necesară realizării obiectivului de interes economic general pe care acestea îl urmăresc și, în consecință, pentru o perioadă în mod necesar limitată<QUOT.END REF.START="QS0145" CODE="201D" ID="QE0145"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0075"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160907">7 septembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>ANODE</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑121/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:637">EU:C:2016:637</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0053">53</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0104"><NO.P>104.</NO.P><TXT>Prin urmare, orice atingere adusă condițiilor de concurență pe piața energiei electrice dintr‑un stat membru și, astfel, unității pieței interne a energiei electrice, chiar dacă rezultă ca urmare a unei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0146" REF.END="QE0146"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0146" CODE="201D" ID="QE0146"/> în sensul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72, trebuie să respecte principiul proporționalității<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0076"><P>A se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160907">7 septembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>ANODE</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑121/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:637">EU:C:2016:637</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0105"><NO.P>105.</NO.P><TXT>Principiul proporționalității a fost interpretat în contexte similare, în legătură cu alte directive de stabilire a unor norme comune pentru piața internă, în sensul că impune un raport clar între (i) realizarea obiectivului urmărit de statul membru respectiv, (ii) elementul temporal, și (iii) domeniul de aplicare personal al măsurii respective<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0077"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190411">11 aprilie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Repsol Butano și DISA Gas</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑473/17 și C‑546/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:308">EU:C:2019:308</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0055">55</REF.NP.ECR>, <REF.NP.ECR REF="NP0056">56</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0062">62</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0106"><NO.P>106.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere face referire la cea de a doua dintre aceste condiții și solicită să se stabilească dacă invocarea în mod valabil a unei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0147" REF.END="QE0147"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0147" CODE="201D" ID="QE0147"/> în sensul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72 nu ar trebui limitată în timp.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0107"><NO.P>107.</NO.P><TXT>Trebuie amintit că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0148" REF.END="QE0148"/>obligația de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0148" CODE="201D" ID="QE0148"/>, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72, corespunde măsurilor de intervenție publică în funcționarea pieței energiei electrice<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0078"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191219">19 decembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Engie Cartagena</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑523/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:1129">EU:C:2019:1129</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0045">45</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Această intervenție restrânge libertatea anumitor întreprinderi de a acționa pe piața energiei electrice<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0079"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibid</HT>., punctul 51.</P></NOTE>. La rândul său, o asemenea restrângere a libertății are un impact asupra obiectivului general al Directivei 2009/72, acela de a asigura realizarea unei piețe interne a<?PAGE NO="23"?> energiei electrice în totalitate și efectiv deschise și concurențiale, în care toți consumatorii pot să își aleagă liber furnizorii și în care toți furnizorii pot livra în mod liber produsele clienților lor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0080"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibid</HT>., punctul 47 și jurisprudența citată.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0108"><NO.P>108.</NO.P><TXT>La acest moment intervine raportul cu articolul 106 TFUE. Astfel cum a fost interpretată în Hotărârea Federutility, această dispoziție impune ca intervenția în angrenajul ofertei și cererii <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0149" REF.END="QE0149"/>să fie limitată în ceea ce privește durata la ceea ce este strict necesar pentru a atinge obiectivul pe care aceasta îl urmărește, printre altele, pentru a nu determina persistența unei măsuri care, prin însăși natura sa, constituie un obstacol în calea realizării unei piețe interne<QUOT.END REF.START="QS0149" CODE="201D" ID="QE0149"/> a energiei electrice<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0081"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100420">20 aprilie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Federutility și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑265/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:205">EU:C:2010:205</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În demersul de verificare a compatibilității cu articolul 106 TFUE, instanța națională ar trebui astfel să examineze dacă și în ce măsură legea internă relevantă prevede o obligație a guvernului <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0150" REF.END="QE0150"/>de reexaminare periodică, la intervale apropiate, a necesității și a modalităților de intervenție [a guvernului] în funcție de evoluția sectorului [energiei electrice]<QUOT.END REF.START="QS0150" CODE="201D" ID="QE0150"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0082"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100420">20 aprilie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Federutility și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑265/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:205">EU:C:2010:205</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190411">11 Aprilie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Repsol Butano și DISA Gas</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑473/17 și C‑546/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:308">EU:C:2019:308</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0056">56</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0109"><NO.P>109.</NO.P><TXT>Desigur, revine instanței de trimitere sarcina de a pune în aplicare aceste principii. Cu toate acestea, pornind de la premisa că analiza se va concentra exclusiv asupra contribuției obligatorii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0083"><P>Lăsând la o parte complet examinarea periodică și proporționalitatea tarifului social, care ar necesita o nouă examinare cu totul diferită și care implică alți actori și alte considerații.</P></NOTE>, având în vedere ceea ce a fost învederat Curții cu privire la această chestiune, se pare că reexaminarea periodică a domeniului de aplicare <HT TYPE="ITALIC">ratione personae</HT> (și anume, a plătitorilor) al compensației obligatorii nu este impusă de Legea 24/2013 sau de Decretul‑lege regal 968/2014. În schimb, părțile arată că singurul element al acestui sistem care pare să facă obiectul unei examinări periodice îl constituie procentele de repartizare a sumelor care trebuie finanțate prin intermediul contribuției obligatorii, care sunt ajustate anual.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0110"><NO.P>110.</NO.P><TXT>Dacă aceste observații se dovedesc a fi adevărate, cerința proporționalității la care am făcut referire anterior nu ar fi respectată, în cazul în care contribuția obligatorie prevăzută de Legea 24/2013 și pusă în aplicare prin Decretul‑lege regal 968/2014 ar fi permanentă și nu ar fi supusă niciunui mecanism de revizuire. În cele din urmă, principiul proporționalității impune reflectarea evoluției cheltuielilor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0084"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190411">11 aprilie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Repsol Butano și DISA Gas</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑473/17 și C‑546/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:308">EU:C:2019:308</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0059">59</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Sub rezerva confirmării din partea instanței de trimitere, se pare că această cerință nu este îndeplinită în speță.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0111"><NO.P>111.</NO.P><TXT>Este necesar să subliniem că aceste principii nu trebuie înțelese în sensul că repun în discuție capacitatea statelor membre de a defini ceea ce este <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0151" REF.END="QE0151"/>demn<QUOT.END REF.START="QS0151" CODE="201D" ID="QE0151"/> de a fi numit <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0152" REF.END="QE0152"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0152" CODE="201D" ID="QE0152"/>. În privința sectorului energiei electrice, în considerentele (47) și (50) ale Directivei 2009/72 se recunoaște în mod expres autonomia statelor membre de a defini și a desemna <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0153" REF.END="QE0153"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0153" CODE="201D" ID="QE0153"/> la nivel național, ținând seama de circumstanțele naționale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0085"><P>În acord cu Protocolul (nr. 26) privind serviciile de interes general anexat la Tratatul CE. A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160907">7 septembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>ANODE</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑121/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:637">EU:C:2016:637</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Prin urmare, atunci când acționează în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72 în vederea stabilirii întinderii și a organizării unor astfel de servicii, statele membre se bucură de o marjă de apreciere rezonabilă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0086"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191219">19 decembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Engie Cartagena</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑523/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:1129">EU:C:2019:1129</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea în acest sens și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100420">20 aprilie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Federutility și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑265/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:205">EU:C:2010:205</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111221">21 decembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>ENEL</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑242/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:861">EU:C:2011:861</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="24"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0112"><NO.P>112.</NO.P><TXT>Dreptul Uniunii impune anumite condiții numai la nivelul punerii în aplicare a acestuia. Ele se referă, în primul rând, la chestiunea dacă desemnarea de către statele membre se circumscrie într‑adevăr noțiunii autonome de drept al Uniunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0154" REF.END="QE0154"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0154" CODE="201D" ID="QE0154"/>, prevăzută la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0087"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191219">19 decembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Engie Cartagena</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑523/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:1129">EU:C:2019:1129</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. În cazurile în care răspunsul este afirmativ, trebuie să se aplice condițiile de la articolul 3 alineatul (2) din directivă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0088"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibid</HT>., punctul 48.</P></NOTE>. Necesitatea de a examina obligația în lumina condițiilor prevăzute în dispoziția menționată survine numai atunci când pretinsa <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0155" REF.END="QE0155"/>compensație pentru serviciul public<QUOT.END REF.START="QS0155" CODE="201D" ID="QE0155"/> îndeplinește cerințele prevăzute pentru o veritabilă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0156" REF.END="QE0156"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0156" CODE="201D" ID="QE0156"/> în sensul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">b)</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Compensarea și <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0157" REF.END="QE0157"/>obligațiile de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0157" CODE="201D" ID="QE0157"/></HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0113"><NO.P>113.</NO.P><TXT>Astfel cum s‑a demonstrat în secțiunea precedentă a prezentelor concluzii, nu este întotdeauna ușor să se aprecieze dacă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0158" REF.END="QE0158"/>obligația de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0158" CODE="201D" ID="QE0158"/> este proporțională în cazul în care este abordată ca ansamblu. Cu toate acestea, în cazul în care contribuția obligatorie ar trebui privită ca o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0159" REF.END="QE0159"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0159" CODE="201D" ID="QE0159"/> de sine stătătoare (sau ca element disociat de o mai amplă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0160" REF.END="QE0160"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0160" CODE="201D" ID="QE0160"/>), care ar trebui astfel analizată în mod separat și ca atare, această discuție se va transforma din <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0161" REF.END="QE0161"/>dificilă<QUOT.END REF.START="QS0161" CODE="201D" ID="QE0161"/> în <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0162" REF.END="QE0162"/>bizară<QUOT.END REF.START="QS0162" CODE="201D" ID="QE0162"/> în contextul existenței eventuale a obligației de compensare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0114"><NO.P>114.</NO.P><TXT>Aceasta pentru că, în situația respectivă, s‑ar ridica problema dacă reclamantele pot să pretindă o compensație pentru plata contribuției obligatorii. Cu alte cuvinte, Directiva 2009/72 obligă statele membre <HT TYPE="ITALIC">să plătească bani pentru plata de bani</HT>? În opinia noastră, este vorba despre încă un argument în sprijinul dificultății de a aborda contribuția obligatorie ca atare drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0163" REF.END="QE0163"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0163" CODE="201D" ID="QE0163"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0089"><P>A se vedea mai sus punctele 44, 48 și 49 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0115"><NO.P>115.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, în orice caz, dacă cea de a doua întrebare adresată de instanța de trimitere privind cazurile în care survine o veritabilă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0164" REF.END="QE0164"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0164" CODE="201D" ID="QE0164"/>, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72, ar fi examinată <HT TYPE="ITALIC">in abstracto</HT>, prevede această dispoziție o structură compensatorie?</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0116"><NO.P>116.</NO.P><TXT>Guvernul spaniol și Comisia arată că nu există nicio obligație automată de a plăti o compensație în cazurile în care există o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0165" REF.END="QE0165"/>obligație de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0165" CODE="201D" ID="QE0165"/> în sensul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0117"><NO.P>117.</NO.P><TXT>În mod general și abstract, suntem într‑adevăr de acord cu această opinie: este evident că nicio astfel de obligație nu rezultă din articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72. Aceasta nu derivă nici din articolul 106 TFUE, la care face referire această dispoziție, nici din alte instrumente din dreptul Uniunii referitoare la serviciile de interes economic general<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0090"><P>Cum ar fi Cartea verde privind serviciile de interes economic general [COM(2003)270 final], Comunicarea Comisiei din <DATE ISO="20120111">11 ianuarie 2012</DATE> privind aplicarea normelor Uniunii Europene în materie de ajutor de stat în cazul compensației acordate pentru prestarea unor servicii de interes economic general (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="008" PAGE.FIRST="4" DATE.PUB="2012">JO 2012, C 8, p. 4</REF.DOC.OJ>), Comunicarea Comisiei privind cadrul Uniunii Europene pentru ajutoarele de stat sub forma compensațiilor pentru obligația de serviciu public (2011) (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="008" PAGE.FIRST="15" DATE.PUB="2012">JO 2012, C 8, p. 15</REF.DOC.OJ>) sau Decizia Comisiei din <DATE ISO="20111220">20 decembrie 2011</DATE> privind aplicarea articolului 106 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de stat sub formă de compensații pentru obligația de serviciu public acordate anumitor întreprinderi cărora le‑a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="007" PAGE.FIRST="3" DATE.PUB="2012">JO 2012, L 7, p. 3</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>.<?PAGE NO="25"?> Într‑adevăr, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, statele membre dispun de o putere de apreciere largă în ceea ce privește acordarea unei compensații<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0091"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080212">12 februarie 2008</DATE>, <NAME.CASE>BUPA și alții/Comisa</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑289/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2008:29">EU:T:2008:29</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0214">214</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121107">7 noiembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>CBI/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑137/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2012:584">EU:T:2012:584</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0191">191</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140716">16 iulie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Germania/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑295/12</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2014:675">EU:T:2014:675</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0087">87</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140716">16 iulie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Zweckverband Tierkörperbeseitigung/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑309/12</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2014:676">EU:T:2014:676</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0148">148</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, fiind ținute însă de principiile consacrate în Hotărârea Altmark<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0092"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20030724">24 iulie 2003</DATE>, <NAME.CASE>Altmark Trans și Regierungspräsidium Magdeburg</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑280/00</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:415">EU:C:2003:415</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0095">95</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0118"><NO.P>118.</NO.P><TXT>Deși toate celelalte părți și‑au exprimat dezacordul, cu excepția guvernului spaniol și a Comisiei, aceeași concluzie ar trebui extinsă asupra articolului 3 alineatul (6) din Directiva 2009/72. Această dispoziție privește situația în care au fost acordate compensații și condiționează acordarea unor asemenea compensații de respectarea cerinței nediscriminării.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0119"><NO.P>119.</NO.P><TXT>Într‑adevăr, orice interpretare rezonabilă a articolului 3 alineatul (6) din Directiva 2009/72 conduce la concluzia că această dispoziție nu conține în sine nicio obligație – pentru sectorul specific al energiei electrice – de a acorda o compensație pentru îndeplinirea unei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0166" REF.END="QE0166"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0166" CODE="201D" ID="QE0166"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0093"><P>A se vedea și articolul 9 alineatul (3) din Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20190605">5 iunie 2019</DATE> privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de modificare a Directivei 2012/27/UE (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="158" PAGE.FIRST="125" DATE.PUB="2019">JO 2019, L 158, p. 125</REF.DOC.OJ>), care are aproximativ același mod de redactare.</P></NOTE>. O asemenea obligație nu poate fi dedusă nici din obiectivul general urmărit de Directiva 2009/72. Aceasta ne conduce la concluzia că o măsură care nu prevede nicio compensație pentru îndeplinirea unei (veritabile) <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0167" REF.END="QE0167"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0167" CODE="201D" ID="QE0167"/> nu este în sine incompatibilă cu articolul 3 alineatul (6) din Directiva 2009/72.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0120"><NO.P>120.</NO.P><TXT>Dimpotrivă, în conformitate cu principiile care rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) și ale articolului 3 alineatul (6) din Directiva 2009/72, toate întreprinderile de pe piața energiei electrice trebuie să beneficieze de același tratament atât în privința cheltuielilor generate de realizarea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0168" REF.END="QE0168"/>obligației de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0168" CODE="201D" ID="QE0168"/> respective, cât și a oricărei compensații care ar fi acordată de un stat membru. În acest mod, nu se produce nicio denaturare a pieței respective, iar obiectivul Directivei 2009/72 este menținut.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0121"><NO.P>121.</NO.P><TXT>Facem aceste observații cu două rezerve.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0122"><NO.P>122.</NO.P><TXT>În primul rând, reiterând explicațiile de la punctele 117-119 din prezentele concluzii, directiva poate permite limitarea într‑o anumită măsură a libertății de a opera pe piața internă a energiei electrice în interesul general al realizării unei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0169" REF.END="QE0169"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0169" CODE="201D" ID="QE0169"/>. Această limitare este însă permisă numai în raport cu <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0170" REF.END="QE0170"/>obligațiile de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0170" CODE="201D" ID="QE0170"/> <HT TYPE="ITALIC">veritabile</HT>, iar nu și în raport cu <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0171" REF.END="QE0171"/>ansambluri<QUOT.END REF.START="QS0171" CODE="201D" ID="QE0171"/> de măsuri înrudite de departe, care includ (ceea ce pare a fi) o taxă parafiscală. În caz contrar, astfel cum am arătat la punctele 113 și 114 din prezentele concluzii, întreaga analiză a proporționalității ar deveni circulară: o măsură proporțională impune într‑adevăr o compensație pecuniară pentru banii luați?</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0123"><NO.P>123.</NO.P><TXT>În al doilea rând, cheltuielile pentru îndeplinirea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0172" REF.END="QE0172"/>obligației de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0172" CODE="201D" ID="QE0172"/> trebuie să fie rezonabile. Desigur, statele membre nu pot obliga o întreprindere de pe o anumită piață să renunțe <HT TYPE="ITALIC">de facto</HT> la proprietatea sa sub pretextul punerii în aplicare a unei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0173" REF.END="QE0173"/>obligații de serviciu public<QUOT.END REF.START="QS0173" CODE="201D" ID="QE0173"/> pentru motive care țin de cadrul legal specific al articolului 106 TFUE și al Directivei 2009/72, care impune <HT TYPE="ITALIC">per se</HT> o compensație pentru îndeplinirea unei astfel de obligații<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0094"><P>A se vedea articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1191/69 al Consiliului din <DATE ISO="19690626">26 iunie 1969</DATE> privind acțiunea statelor membre în ceea ce privește obligațiile inerente noțiunii de serviciu public în domeniul transportului feroviar, rutier și pe căi navigabile interioare (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="010" PAGE.FIRST="5" DATE.PUB="1969">JO 1969, L 10, p. 5</REF.DOC.OJ>), care prevedea un astfel de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0174" REF.END="QE0174"/>drept<QUOT.END REF.START="QS0174" CODE="201D" ID="QE0174"/> la compensație. A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140403">3 aprilie 2014</DATE>, <NAME.CASE>CTP</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑516/12-C‑518/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:220">EU:C:2014:220</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="26"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0124"><NO.P>124.</NO.P><TXT>Cu alte cuvinte, chiar dacă toate întreprinderile de pe piață ar fi tratate în mod egal și supuse acelorași sarcini, este posibil ca sarcina respectivă să fie pur și simplu excesiv de oneroasă. Este posibil ca numai în cazuri excepționale, în care nu ar mai exista un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0175" REF.END="QE0175"/>echilibru echitabil<QUOT.END REF.START="QS0175" CODE="201D" ID="QE0175"/> între interesul general și interesul particular, să apară o atingere a esenței dreptului de proprietate, cu încălcarea articolului 17 din cartă și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0095"><P>A se vedea Curtea EDO, Hotărârea din <DATE ISO="19940922">22 septembrie 1994</DATE>, Hentrich împotriva Franței (ECLI:CE:ECHR:1994:0922JUD001361688, § 49 și jurisprudența citată), și Curtea EDO, Hotărârea din <DATE ISO="20060619">19 iunie 2006</DATE>, Hutten‑Czapska împotriva Poloniei (ECLI:CE:ECHR:2006:0619JUD003501497, § 167 și jurisprudența citată). A se vedea de exemplu și Curtea EDO, Hotărârea din <DATE ISO="20021105">5 noiembrie 2002</DATE>, Pincová și Pinc împotriva Republicii Cehe (ECLI:CE:ECHR:2002:1105JUD003654897, § 53).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">V.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0125"><NO.P>125.</NO.P><TXT>Propunem Curții să răspundă la prima întrebare adresată de Tribunal Supremo (Curtea Supremă, Spania) după cum urmează:</TXT><P>Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20090713">13 iulie 2009</DATE> privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE trebuie interpretat în sensul că se opune unei legi naționale care impune, fără o justificare obiectivă care să rezulte în mod clar din natura interesului economic general urmărit, o contribuție financiară obligatorie exclusiv întreprinderilor de energie electrică ce desfășoară activitățile de producție, distribuție și vânzare, în scopul finanțării unui sistem care aplică tarife sociale la prețul energiei electrice direct pe factura de energie electrică a consumatorilor eligibili.</P></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>