<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="ECRT12007ROA.0500137501.case.xml"><NO.CASE>T-271/04</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62004A0271</NO.CELEX><NO.SEQ>0003.0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1382</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>1442</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>61</PAGE.TOTAL><AUTHOR>T</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><LEFT>HOTĂRÂREA DIN <DATE ISO="20070508">8.5.2007</DATE> — CAUZA T-271/04</LEFT><RIGHT>CITYMO / COMISIA</RIGHT></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Tribunalului</HT> (Camera a doua extinsă)</P><P><DATE ISO="20070508">8 mai 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: franceza.</P></NOTE></P></TI></TITLE><JUDGMENT.INIT><P>În cauza T-271/04,</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P><HT TYPE="BOLD">Citymo SA,</HT> cu sediul în Bruxelles (Belgia), reprezentată de P. Van Ommeslaghe, I. Heenen şi P.-M. Louis, avocaţi,</P><PARTY.STATUS>reclamantă,</PARTY.STATUS></PLAINTIFS><AGAINST>împotriva</AGAINST><DEFENDANTS><P><HT TYPE="BOLD">Comisiei Comunităţilor Europene,</HT> reprezentată de domnii L. Parpala şi E. Manhaeve, în calitate de agenţi, asistaţi de D. Philippe şi M. Gouden, avocaţi,</P><PARTY.STATUS>pârâtă,</PARTY.STATUS></DEFENDANTS></PARTIES><P>având ca obiect, în principal, o acţiune în răspundere contractuală prin care se solicită obligarea Comisiei la plata către reclamantă de daune interese ca urmare a rezilierii unui contract de închiriere pe care aceasta pretinde că 1-a încheiat cu Comunitatea Europeană, reprezentată de Comisie, şi, în subsidiar, o acţiune în<?PAGE NO="II-1383"?> răspundere extracontractuală prin care se solicită repararea prejudiciului pe care reclamanta pretinde că 1-a suferit ca urmare a deciziei Comisiei de a pune capăt negocierilor precontractuale derulate în vederea încheierii contractului de închiriere menţionat,</P><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANŢĂ AL COMUNITĂŢILOR EUROPENE (Camera a doua extinsă),</P><P>compus din domnul J. Pirrung, preşedinte, domnii A. W. H. Meij şi N. J. Forwood, doamna I. Pelikánová şi domnul S. Papasawas, judecători,</P><P>grefier: doamna K. Pocheć, administrator,</P></PREAMBLE.INIT><GR.VISA><VISA>având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din <DATE ISO="20060517">17 mai 2006</DATE>,</VISA></GR.VISA><PREAMBLE.FINAL><P>pronunţă prezenta</P></PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Hotărâre</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Situaţia de fapt</P></TI></TITLE><NP><NO.P>1</NO.P><TXT>Reclamanta este o societate comercială pe acţiuni de drept belgian, specializată în tranzacţii imobiliare. Aceasta face parte din grupul Fortis care îşi desfăşoară activitatea în statele Benelux, în domeniul asigurărilor şi în cel al serviciilor financiare.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1384"?><NP><NO.P>2</NO.P><TXT>La sfârşitul anului 2002, reclamanta a renovat un complex imobiliar aflat în proprietatea sa, denumit <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>City Center<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>, situat în Bruxelles şi compus din două clădiri, B 1 şi B 2.</TXT></NP><NP><NO.P>3</NO.P><TXT>La începutul anului 2003, Parlamentul European a început negocierile cu reclamanta în vederea închirierii ansamblului spaţiilor din clădirea B 1 a complexului City Center, compus din <FT TYPE="NUMBER">16954</FT> m<HT TYPE="SUP">2</HT> de spaţii cu destinaţia de birouri, precum şi din 205 locuri de parcare (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>Imobilul<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/>). Cu toate acestea, Parlamentul a renunţat ulterior să închirieze Imobilul, menţionând intenţia Comisiei de a continua în nume propriu negocierile. în cadrul cooperării interinstituţionale dintre cele două instituţii comunitare, s-a convenit că mutarea anumitor servicii ale Comisiei în Imobil ar permite Parlamentului să ocupe spaţiile eliberate de acestea.</TXT></NP><NP><NO.P>4</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20030513">13 mai 2003</DATE>, prin intermediul domnului C. (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>negociatorul<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/>), agent în cadrul Oficiului pentru Infrastructură şi Logistică -Bruxelles (OIB), organism creat prin Decizia 2003/523/CE a Comisiei din <DATE ISO="20021106">6 noiembrie 2002</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="183" DATE.PUB="2003" PAGE.FIRST="35">JO 2003, L 183, p. 35</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 01/vol. 4, p. 197), Comisia a intrat în contact cu reclamanta şi cu Fortis Real Estate, departamentul specializat în operaţiuni imobiliare al societăţii de drept belgian Fortis AG (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>societatea Fortis<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/>), aceasta din urmă fiind o societate-soră a reclamantei din cadrul grupului Fortis, în vederea finalizării negocierilor asupra clauzelor contractului de închiriere a Imobilului (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>contractul de închiriere<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/>).</TXT></NP><NP><NO.P>5</NO.P><TXT>Pe parcursul a trei întâlniri organizate la <DATE ISO="20030516">16 mai</DATE>, <DATE ISO="20030603">3 iunie</DATE> şi, respectiv, <DATE ISO="20030606">6 iunie 2003</DATE>, negociatorul şi societatea Fortis (denumiţi în continuare <QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>părţile la negocieri<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/>) au purtat discuţii cu privire la clauzele contractului de închiriere, precum şi la lucrările ce urmau să fie efectuate pentru amenajarea interioară a Imobilului. Comisia a solicitat ca în contractul de închiriere să se stipuleze că aceste lucrări urmează a fi efectuate în numele şi pe seama reclamantei şi că rambursarea costurilor acestora se va efectua ulterior prin plata unei chirii adiţionale. în plus, Comisia a solicitat ca în contractul de închiriere să se stipuleze că aceste lucrări trebuie finalizate la <DATE ISO="20031031">31 octombrie 2003</DATE>, adică exact înainte de data la care se convine ca acest contract să înceapă să îşi producă efectele, precum şi că, în caz de întârziere, se datorează penalităţi.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1385"?><NP><NO.P>6</NO.P><TXT>Printr-un mesaj electronic transmis la <DATE ISO="20030611">11 iunie 2003</DATE>, societatea Fortis i-a adus la cunoştinţă negociatorului că, înaintea unei confirmări a acordului Comisiei cu privire la clauzele contractului de închiriere, nu pot fi efectuate în mod corespunzător comenzile aferente executării lucrărilor.</TXT></NP><NP><NO.P>7</NO.P><TXT>În anexa unei scrisori din <DATE ISO="20030616">16 iunie 2003</DATE>, societatea Fortis a transmis Comisiei un proiect de contract de închiriere, care fusese anterior comunicat acesteia din urmă pe cale electronică. Articolul 4.4 din acest proiect de contract menţiona că lucrările de amenajare interioară a Imobilului solicitate de Comisie, cu excepţia celor legate de cantină şi de securitate (denumite în continuare <QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>lucrări de amenajare<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/>), ar trebui să fie finalizate la <DATE ISO="20031031">31 octombrie 2003</DATE> şi că, în caz de nerespectare a termenului, este datorată o penalitate de întârziere începând cu <DATE ISO="20031101">1 noiembrie 2003</DATE>, data la care contractul de închiriere începe să îşi producă efectele. Cu toate acestea, în cuprinsul scrisorii adresate de societatea Fortis se preciza că termenul de realizare a lucrărilor de amenajare şi momentul de la care penalităţile de întârziere sunt datorate, ambele prevăzute în proiectul de contract, sunt supuse în special următoarei condiţii: <QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>cel mai târziu la <DATE ISO="20030630">30 iunie 2003</DATE>, ne va parveni o copie a prezentei scrisori semnate de dumneavoastră fără alte formalităţi, prin care se confirmă astfel acordul dumneavoastră asupra clauzelor şi condiţiilor [contractului de] închiriere<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/>. în plus, societatea Fortis preciza următoarele: <QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>La primirea [documentului cerut], vom efectua, astfel cum ne-aţi solicitat, comenzile lucrărilor [de amenajare] fără a aştepta semnarea formală a contractului de închiriere.<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/> în cuprinsul scrisorii se preciza şi că, în cazul în care nu se va primi documentul solicitat în termenul stabilit, <QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>termenul de realizare a lucrărilor şi data la care încep să curgă penalităţile de întârziere vor fi reportate, ţinându-se seama de data de primire [a documentului solicitat] şi de cea a eliberării clădirii, fără modificarea datei la care contractul de închiriere începe să îşi producă efectele<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>8</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20030619">19 iunie 2003</DATE>, în urma clarificării anumitor aspecte între părţile la negocieri, societatea Fortis a transmis o a doua versiune a proiectului de contract de închiriere, care aducea câteva modificări articolului 4.5 faţă de versiunea din <DATE ISO="20030616">16 iunie 2003</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>9</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20030623">23 iunie 2003</DATE>, în urma unei noi serii de discuţii între serviciile tehnice, societatea Fortis a comunicat negociatorului o a treia versiune a proiectului de contract de<?PAGE NO="II-1386"?> închiriere, care aducea modificări articolelor 4.3, 11 şi 12, faţă de versiunile anterioare din <DATE ISO="20030616">16</DATE> şi <DATE ISO="20030619">19 iunie 2003</DATE>, precum şi o anexă recapitulativă a acordului părţilor la negocieri asupra bugetului şi a descrierii lucrărilor de amenajare. Prin mesajul electronic de transmitere, societatea Fortis preciza că acest al treilea proiect de contract anulează şi înlocuieşte proiectele transmise anterior, dar că rămâne pe deplin aplicabil conţinutul scrisorii sale din <DATE ISO="20030616">16 iunie 2003</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>10</NO.P><TXT>Prin nota din <DATE ISO="20030625">25 iunie 2003</DATE>, OIB a solicitat emiterea unui aviz serviciilor şi direcţiilor generale (DG) ale Comisiei care trebuie consultate în cadrul oricărei proceduri imobiliare, şi anume Serviciului Juridic, DG Buget şi DG Personal şi Administraţie (denumite în continuare, împreună, <QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>autorităţile de control<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/>), în legătură cu proiectul de scrisoare de intenţie şi proiectul de contract de închiriere.</TXT></NP><NP><NO.P>11</NO.P><TXT>Prin faxul din <DATE ISO="20030626">26 iunie 2003</DATE>, negociatorul a restituit societăţii Fortis o copie a scrisorii acesteia din <DATE ISO="20030616">16 iunie 2003</DATE>, pe care figura semnătura sa sub următoarea menţiune manuscrisă:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>Clauzele contractului de închiriere sunt acceptabile pentru OIB. Acesta a fost înaintat [a]utorităţilor de control.<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>12</NO.P><TXT>În urma unei întâlniri cu autorităţile de control, prin mesajul electronic transmis la <DATE ISO="20030630">30 iunie 2003</DATE>, negociatorul a sesizat societatea Fortis în legătură cu o problemă referitoare la recuperarea taxei pe valoarea adăugată (TVA) aplicată asupra lucrărilor de amenajare. în plus, acesta preciza că Serviciul Juridic ar dori modificarea articolului 7 din proiectul de contract de închiriere. în final, acesta preciza următoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>Mai sunt şi alte observaţii, dar care nu prezintă o importanţă deosebită. Atenţie, aceasta nu înseamnă că dosarul este deja aprobat.<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="II-1387"?><NP><NO.P>13</NO.P><TXT>Prin mesajul electronic din <DATE ISO="20030701">1 iulie 2003</DATE>, societatea Fortis a răspuns negativ negociatorului cu privire la eventuala recuperare a TVA-ului şi la modificarea articolului 7 din proiectul de contract de închiriere.</TXT></NP><NP><NO.P>14</NO.P><TXT>În aceeaşi zi, Serviciul Juridic a emis un aviz favorabil cu privire la proiectul de contract de închiriere, sub rezerva modificărilor propuse în privinţa proiectului de scrisoare de intenţie, care vizau să accentueze caracterul condiţional al acesteia, precum şi în privinţa contractului de închiriere însuşi, care includeau o schimbare a clauzei de competenţă în favoarea instanţelor din Bruxelles.</TXT></NP><NP><NO.P>15</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20030704">4 iulie 2003</DATE>, reclamanta a efectuat la societăţile B. şi A. primele comenzi necesare executării lucrărilor de amenajare.</TXT></NP><NP><NO.P>16</NO.P><TXT>În aceeaşi zi, DG Buget a emis un aviz favorabil asupra proiectului de locaţiune a Imobilului, sub rezerva de a se lua în considerare observaţiile sale. Acestea din urmă priveau obligaţia de a respecta procedura de angajament bugetar, necesitatea de a accentua caracterul condiţional al scrisorii de intenţie şi câteva propuneri de modificare a contractului de închiriere.</TXT></NP><NP><NO.P>17</NO.P><TXT>În aceeaşi perioadă, Comisia a elaborat un proiect de comunicare către Consiliu şi Parlament, în calitatea lor de autorităţi bugetare, privitoare la o cerere de suplimentare a bugetului. Acest demers a devenit necesar datorită surplusului important de cheltuieli aferente anului 2003, determinat de luarea în locaţiune a Imobilului.</TXT></NP><NP><NO.P>18</NO.P><TXT>De asemenea, la <DATE ISO="20030704">4 iulie 2003</DATE>, domnul F., un agent din cadrul OIB, a confirmat prin fax societăţii Fortis acceptarea sa cu privire la cheltuielile de pază a şantierului Imobilului.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1388"?><NP><NO.P>19</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20030705">5 iulie 2003</DATE>, DG Buget a emis un aviz favorabil cu privire la proiectul de comunicare către Consiliu şi Parlament privitoare la cererea de suplimentare a bugetului.</TXT></NP><NP><NO.P>20</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20030707">7 iulie 2003</DATE>, DG Personal şi Administraţie a emis un aviz favorabil cu privire la proiectul de locaţiune a Imobilului, sub rezerva de a fi examinate şi luate în considerare efectele proiectului asupra bugetelor în curs de execuţie şi asupra celor viitoare şi strategia generală de instalare a serviciilor Comisiei şi sub rezerva de a se răspunde la întrebările formulate, la <DATE ISO="20030625">25 iunie 2003</DATE>, de Comité de sécurité, d'hygiène et d'embellissement des lieux de travail de Bruxelles (Comitetul pentru securitate, igienă şi înfrumuseţare a locurilor de muncă din Bruxelles) (CSHT), cu privire la anumite probleme tehnice şi de securitate legate de Imobil şi de amplasarea sa geografică.</TXT></NP><NP><NO.P>21</NO.P><TXT>Cu ocazia unei convorbiri telefonice din <DATE ISO="20030710">10 iulie 2003</DATE>, negociatorul i-a comunicat reclamantei că aprobarea locaţiunii ca principiu înregistrează o anumită întârziere din cauza descoperirii unor fraude în cadrul Comisiei şi că această aprobare nu va interveni, din câte se pare, mai devreme de jumătatea lunii septembrie 2003.</TXT></NP><NP><NO.P>22</NO.P><TXT>Prin mesajul electronic din <DATE ISO="20030714">14 iulie 2003</DATE>, negociatorul a confirmat societăţii Fortis că aprobarea contractului de închiriere este suspendată şi că este dificil de prevăzut data la care va putea fi luată o decizie în această privinţă. Cu toate acestea, negociatorul a precizat că, în acest stadiu, locaţiunea însăşi ca principiu nu este repusă în discuţie. Negociatorul a încheiat mesajul după cum urmează: <QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="201E"/>Rămâne la aprecierea dumneavoastră să luaţi toate măsurile pe care le consideraţi utile şi necesare pentru a ţine cont de această suspendare.<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="201D"/> în acelaşi timp, OIB a demarat negocieri cu alţi locatori pentru a găsi o altă eventuală soluţie care să permită o mutare în cel mai scurt timp.</TXT></NP><NP><NO.P>23</NO.P><TXT>În aceeaşi zi, societatea Fortis a luat act de suspendarea procedurii de aprobare a contractului de închiriere. Aceasta a comunicat negociatorului că, în urma acestui<?PAGE NO="II-1389"?> fapt, a notificat imediat furnizorii cu privire la suspendarea tuturor comenzilor efectuate pentru realizarea lucrărilor de amenajare şi la încetarea oricărei angajări de cheltuieli aferente executării acestor comenzi. De asemenea, societatea Fortis preciza că realizarea lucrărilor de amenajare şi data de la care se calculează penalităţi de întârziere ar trebui reportate la o dată care urmează a fi stabilită ulterior, ţinându-se cont de data de eliberare a clădirii, de data la care va înceta suspendarea procedurii de semnare formală a contractului de închiriere şi de termenul în care vor fi reluate comenzile, fără a fi modificată data la care contractul de închiriere începe să îşi producă efectele. în sfârşit, societatea Fortis i-a solicitat negociatorului să o informeze în cel mai scurt timp în situaţia în care locaţiunea însăşi ca principiu ar fi repusă în discuţie.</TXT></NP><NP><NO.P>24</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE>, Building Policy Group (BPG, grupul pentru politica imobiliară al OIB) a organizat o întâlnire în cadrul căreia s-a decis, având în vedere întârzierea de două luni în privinţa ocupării Imobilului, să se analizeze în mod serios şi foarte rapid posibilitatea închirierii unei alte clădiri, denumită <QUOT.START ID="QS0015" REF.END="QE0015" CODE="201E"/>M.<QUOT.END ID="QE0015" REF.START="QS0015" CODE="201D"/>, situată în Bruxelles şi, în consecinţă, posibilitatea suspendării comenzilor deja efectuate de propriile servicii ale Comisiei în vederea amenajării interioare a Imobilului.</TXT></NP><NP><NO.P>25</NO.P><TXT>Într-o scrisoare primită la <DATE ISO="20030723">23 iulie 2003</DATE>, negociatorul a comunicat societăţii Fortis refuzul Comisiei de a-şi asuma răspunderea pentru prejudiciul pe care aceasta l-ar putea eventual suporta ca urmare a întârzierii aprobării contractului de închiriere. în această privinţă, negociatorul preciza următoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0016" REF.END="QE0016" CODE="201E"/>Acordul dat de către mine asupra clauzelor contractului de închiriere nu echivala în niciun caz cu aprobarea sa definitivă, ci reprezenta doar o garanţie din partea OIB în sensul că se va asigura că acest dosar va parcurge circuitul decizional al Comisiei, ce cuprinde, după cum ştiţi, mai multe etape în lipsa cărora OIB nu poate semna un contract.<QUOT.END ID="QE0016" REF.START="QS0016" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="II-1390"?><NP><NO.P>26</NO.P><TXT>Prin scrisoarea din <DATE ISO="20030827">27 august 2003</DATE>, societatea Fortis a informat negociatorul că va considera Comisia răspunzătoare pentru prejudiciul pe care eventual l-ar suferi ca urmare a renunţării de către aceasta la încheierea contractului de închiriere. în plus, aceasta a informat negociatorul că unii dintre furnizorii săi angajaseră deja cheltuieli, ca urmare a începerii lucrărilor de amenajare.</TXT></NP><NP><NO.P>27</NO.P><TXT>Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din <DATE ISO="20030909">9 septembrie 2003</DATE>, adresată directorului OIB, domnul V., şi negociatorului, societatea Fortis le-a împărtăşit acestora din urmă informaţiile conform cărora, ulterior datei de <DATE ISO="20030714">14 iulie 2003</DATE>, OIB ar fi demarat negocieri având ca obiect închirierea unei alte clădiri, negocieri care ar fi în curs de finalizare. Cu această ocazie, societatea Fortis preciza că orice renunţare a Comisiei la locaţiunea negociată va fi apreciată drept o denunţare unilaterală a contractului de închiriere care fusese încheiat.</TXT></NP><NP><NO.P>28</NO.P><TXT>Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din <DATE ISO="20030916">16 septembrie 2003</DATE>, directorul OIB a răspuns celor două scrisori anterioare ale societăţii Fortis, susţinând că între părţi nu a fost încheiat niciodată contractul de închiriere, astfel încât raporturile dintre acestea au rămas întotdeauna la stadiul negocierilor. De asemenea, acesta preciza că, în virtutea atribuţiilor sale, OIB se află în contact permanent cu promotorii imobiliari şi că discută cu aceştia în legătură cu mai multe proiecte derulate în paralel. Printre altele, directorul OIB preciza următoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0017" REF.END="QE0017" CODE="201E"/>[V]ă confirm că Proiectul City Center nu mai face parte dintre priorităţile actuale ale Comisiei în vederea instalării propriilor servicii, [dar], în opinia Comisiei, City Center rămâne o opţiune foarte interesantă pe care nu vom ezita să [...] o propunem [altor organizaţii europene existente sau în curs de înfiinţare]. În această privinţă, urmează să vă contactăm cât mai curând.<QUOT.END ID="QE0017" REF.START="QS0017" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="II-1391"?><NP><NO.P>29</NO.P><TXT>Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din <DATE ISO="20030924">24 septembrie 2003</DATE>, societatea Fortis a răspuns directorului OIB, luând act de renunţarea Comisiei la locaţiune şi precizând că, în consecinţă, are intenţia de a sesiza consiliul său.</TXT></NP><NP><NO.P>30</NO.P><TXT>Prin scrisoarea din <DATE ISO="20030926">26 septembrie 2003</DATE>, societatea B. a comunicat societăţii Fortis că intenţionează să emită o factură în contul acesteia din urmă pentru suma de <FT TYPE="NUMBER">297000</FT> de euro, sumă aferentă costului materialelor şi manoperei folosite. Prin scrisoarea din <DATE ISO="20031112">12 noiembrie 2003</DATE>, societatea B. a comunicat societăţii Fortis o evaluare detaliată a cheltuielilor efectuate, în cuantum de <FT TYPE="NUMBER">302870</FT> de euro. Prin scrisoarea din <DATE ISO="20040618">18 iunie 2004</DATE>, confirmată printr-o scrisoare din <DATE ISO="20050114">14 ianuarie 2005</DATE>, societatea B. a reevaluat cheltuielile efectuate la suma de <FT TYPE="NUMBER">16842</FT> de euro, ca urmare a reutilizării unei mari părţi din materiale.</TXT></NP><NP><NO.P>31</NO.P><TXT>Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din <DATE ISO="20031014">14 octombrie 2003</DATE>, adresată directorului OIB, societatea Fortis a solicitat Comisiei să preia obligaţia de despăgubire a societăţii B.</TXT></NP><NP><NO.P>32</NO.P><TXT>Prin scrisoarea din <DATE ISO="20031120">20 noiembrie 2003</DATE>, societatea A. a solicitat la rândul său societăţii Fortis despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a comenzilor anulate, evaluate de către aceasta la suma de <FT TYPE="DECIMAL">24795,77</FT> euro.</TXT></NP><NP><NO.P>33</NO.P><TXT>Prin scrisoarea din <DATE ISO="20031124">24 noiembrie 2003</DATE>, directorul OIB a refuzat să avizeze favorabil cererea societăţii Fortis cu privire la despăgubirea societăţii B., apreciind că nu este angajată răspunderea contractuală a Comisiei. Acesta preciza, în special, că <QUOT.START ID="QS0018" REF.END="QE0018" CODE="201E"/>orice iniţiativă luată de [societatea] Fortis cu privire la prezumata locaţiune a imobilului sau cu privire la eventuala comandă de lucrări, [avea] un caracter exclusiv unilateral şi nu [era] opozabilă faţă de OIB<QUOT.END ID="QE0018" REF.START="QS0018" CODE="201D"/> şi că <QUOT.START ID="QS0019" REF.END="QE0019" CODE="201E"/>efectele prejudiciabile ale unei interpretări eronate a întinderii obligaţiilor asumate de OIB în cadrul negocierilor [erau] exclusiv imputabile [societăţii] Fortis<QUOT.END ID="QE0019" REF.START="QS0019" CODE="201D"/>.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1392"?><NP><NO.P>34</NO.P><TXT>Printr-o scrisoare din <DATE ISO="20031210">10 decembrie 2003</DATE>, societatea Fortis şi-a menţinut poziţia conform căreia Comisia şi-ar fi angajat răspunderea contractuală prin refuzul de a executa contractul de închiriere.</TXT></NP><NP><NO.P>35</NO.P><TXT>La rândul său, printr-o scrisoare din <DATE ISO="20031222">22 decembrie 2003</DATE>, directorul OIB şi-a menţinut, de asemenea, poziţia conform căreia OIB nu şi-a încălcat nicio obligaţie asumată faţă de societatea Fortis.</TXT></NP><NP><NO.P>36</NO.P><TXT>Prin scrisoarea din <DATE ISO="20040218">18 februarie 2004</DATE>, adresată negociatorului, consiliul reclamantei a decis angajarea răspunderii contractuale a Comisiei şi a pus-o în întârziere cu privire la plata către clienta sa a sumei de <FT TYPE="NUMBER">1137039</FT> de euro, cu titlu de reparare a prejudiciului pe care aceasta pretinde că 1-a suferit.</TXT></NP><NP><NO.P>37</NO.P><TXT>Prin scrisoarea din <DATE ISO="20040319">19 martie 2004</DATE>, directorul OIB a refuzat aprobarea cererii de despăgubire formulată de consiliul reclamantei.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Procedura şi concluziile părţilor</P></TI></TITLE><NP><NO.P>38</NO.P><TXT>Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la <DATE ISO="20040705">5 iulie 2004</DATE>, reclamanta a introdus prezenta acţiune.</TXT></NP><NP><NO.P>39</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20050216">16 februarie 2005</DATE>, reclamanta a formulat o cerere de depunere a contractului de închiriere încheiat de curând cu Comunitatea Franceză din Belgia, având ca obiect o<?PAGE NO="II-1393"?> parte a Imobilului, precum şi o notă explicativă cu privire la impactul încheierii acestui contract asupra evaluării prejudiciului său. La <DATE ISO="20050310">10 martie 2005</DATE>, după ascultarea Comisiei, preşedintele Camerei a doua a Tribunalului a încuviinţat cererea reclamantei. Aceasta a depus înscrisurile menţionate în cererea sa în termenul acordat în acest sens.</TXT></NP><NP><NO.P>40</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20060117">17 ianuarie 2006</DATE>, pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a doua) a dispus deschiderea procedurii orale şi, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii, a invitat părţile să răspundă în scris la o serie de întrebări, iar pe reclamantă să depună anumite înscrisuri. Părţile au răspuns invitaţiei în termenele stabilite în acest scop.</TXT></NP><NP><NO.P>41</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20060207">7 februarie 2006</DATE>, după ascultarea părţilor, Tribunalul a trimis cauza Camerei a doua extinse.</TXT></NP><NP><NO.P>42</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20060327">27 martie 2006</DATE>, reclamanta a formulat o nouă cerere de depunere a unui contract de închiriere încheiat cu societatea Fortis, având ca obiect partea încă neînchiriată a Imobilului, precum şi o scurtă notă explicativă cu privire la impactul încheierii acestui din urmă contract asupra evaluării prejudiciului său. Cererea reclamantei a fost încuviinţată, după ascultarea Comisiei, prin Decizia Tribunalului din <DATE ISO="20060404">4 aprilie 2006</DATE>. La <DATE ISO="20060426">26 aprilie 2006</DATE>, reclamanta a depus la grefa Tribunalului înscrisurile menţionate în cererea sa.</TXT></NP><NP><NO.P>43</NO.P><TXT>Pledoariile părţilor şi răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în şedinţa din <DATE ISO="20060517">17 mai 2006</DATE>. în cuprinsul procesului-verbal de şedinţă, Tribunalul a luat act de modificările aduse de reclamantă concluziilor sale de despăgubire, modificări cu privire la care Comisia nu a formulat obiecţii, precum şi de renunţarea reclamantei, datorită indexării chiriilor, la concluziile sale alternative de despăgubire, formulate pentru prima dată la <DATE ISO="20060426">26 aprilie 2006</DATE>.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1394"?><NP><NO.P>44</NO.P><TXT>În principal, reclamanta a solicitat Tribunalului:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>declararea angajării răspunderii contractuale a Comisiei din propria culpă şi obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei finale de <FT TYPE="DECIMAL">8853399,44</FT> euro, echivalent al prejudiciului estimat, la care se adaugă dobânzi calculate la nivelul dobânzii legale aplicabile în Belgia, de la data cererii până la data plăţii efective;</P></ITEM><ITEM><P>dacă este cazul, citarea negociatorului să se prezinte în vederea ascultării sale în legătură cu afirmaţiile pe care le-ar fi făcut cu ocazia întâlnirii din 6 iunie şi a convorbirii telefonice din <DATE ISO="20030710">10 iulie 2003</DATE>.</P></ITEM></LIST></P></NP><NP><NO.P>45</NO.P><TXT>În subsidiar, reclamanta a solicitat Tribunalului:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>declararea angajării răspunderii extracontractuale a Comunităţii, reprezentată de Comisie, şi obligarea Comisiei la plata către reclamantă a sumei de <FT TYPE="DECIMAL">6731448,46</FT> euro, cu titlu de reparare a pagubei suferite, precum şi a daunelor interese moratorii de 6 % aferente acestei sume, calculate începând cu data pronunţării prezentei hotărâri până la data plăţii efective;</P></ITEM><ITEM><P>dacă este cazul, dispunerea luării măsurii de cercetare judecătorească propusă în cererea principală.</P></ITEM></LIST></P></NP><NP><NO.P>46</NO.P><TXT>În orice caz, reclamanta a solicitat Tribunalului obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1395"?><NP><NO.P>47</NO.P><TXT>Comisia a solicitat Tribunalului:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>declararea cererii reclamantei ca inadmisibilă în partea care se întemeiază pe răspunderea contractuală a Comisiei;</P></ITEM><ITEM><P>declararea cererii reclamantei ca nefondată în partea care se întemeiază pe angajarea răspunderii extracontractuale a Comisiei;</P></ITEM><ITEM><P>obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor necesare pentru apărarea sa în cuantum de <FT TYPE="NUMBER">15000</FT> de euro.</P></ITEM></LIST></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la acţiunea principală în răspundere contractuală</P></TI></TITLE><NP><NO.P>48</NO.P><TXT>În cererea introductivă, reclamanta precizează că acţiunea în răspundere introdusă la Tribunal, cu titlu principal, se întemeiază pe clauza compromisorie prevăzută la articolul 17 din contractul de închiriere pe care l-ar fi încheiat cel mai târziu la <DATE ISO="20030626">26 iunie 2003</DATE> cu Comunitatea, reprezentată de Comisie, şi, prin urmare, pe dispoziţiile articolului 225 alineatul (1) CE şi ale articolului 238 CE.</TXT></NP><NP><NO.P>49</NO.P><TXT>Comisia susţine că acţiunea în răspundere contractuală introdusă de reclamantă este inadmisibilă.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1396"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>50</NO.P><TXT>Comisia invocă necompetenţa Tribunalului de judecare a cauzei în temeiul unei clauze compromisorii cuprinse într-un contract care nu ar fi fost valabil încheiat între părţi.</TXT></NP><NP><NO.P>51</NO.P><TXT>Reclamanta susţine că Tribunalul este competent să se pronunţe asupra acţiunii sale în răspundere contractuală în temeiul clauzei compromisorii cuprinse în proiectul de contract pe care aceasta 1-a comunicat Comisiei la <DATE ISO="20030616">16 iunie 2003</DATE>. într-adevăr, acest proiect de contract ar fi corespuns unei oferte de a contracta depuse de către reclamantă, reprezentată de societatea Fortis, care ar fi fost ulterior acceptată, cel mai târziu la <DATE ISO="20030626">26 iunie 2003</DATE>, de către Comunitatea Europeană, reprezentată de Comisie. Acordul Comisiei ar rezulta din menţiunea manuscrisă şi din semnătura aplicate de către negociator pe scrisoarea de înaintare anexată proiectului de contract comunicat Comisiei la <DATE ISO="20030616">16 iunie 2003</DATE>. Prin urmare, reclamanta se prevalează de articolul 17 din proiectul de contract, intitulat <QUOT.START ID="QS0020" REF.END="QE0020" CODE="201E"/>Clauza atributivă de competenţă şi legea aplicabilă<QUOT.END ID="QE0020" REF.START="QS0020" CODE="201D"/>, care prevede în special că, <QUOT.START ID="QS0021" REF.END="QE0021" CODE="201E"/>[î]n caz de litigiu şi în lipsa unui acord amiabil, va fi competentă Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene<QUOT.END ID="QE0021" REF.START="QS0021" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>52</NO.P><TXT>În şedinţă, Comisia a contestat existenţa clauzei compromisorii invocate de către reclamantă, motivând că, între părţile din acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului în temeiul articolului 238 CE, şi anume între reclamantă şi Comunitatea Europeană, reprezentată în acest scop de Comisie, nu a intervenit niciun acord asupra acestei clauze. în cuprinsul observaţiilor sale scrise, Comisia a relevat în special faptul că, în lipsa autorizărilor şi aprobărilor necesare, părţile la negocieri nu erau împuternicite să îşi asume obligaţii contractuale în numele părţilor din prezentul litigiu, astfel încât nu s-a putut încheia valabil niciun contract între acestea din urmă.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="II-1397"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Aprecierea Tribunalului</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>53</NO.P><TXT>În temeiul dispoziţiilor articolului 225 alineatul (1) CE coroborate cu dispoziţiile articolului 238 CE, Tribunalul este competent să se pronunţe în temeiul unei clauze compromisorii cuprinse într-un contract de drept public sau de drept privat încheiat de Comunitate sau în numele acesteia. în jurisprudenţă se precizează că doar părţile la clauza compromisorie pot fi părţi în acţiunea formulată în temeiul articolului 238 CE (a se vedea în acest sens Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19761207">7 decembrie 1976</DATE> Pellegrini/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="23/76" YEAR="1976" PAGE.ECR="1807">23/76, Rec., p. 1807, punctul 31</REF.DOC.ECR>). Prin urmare, în lipsa voinţei exprese a părţilor de a-i conferi competenţa de a se pronunţa asupra unui litigiu legat de un contract, Tribunalul este necompetent să soluţioneze litigiul (a se vedea în acest sens Ordonanţa Tribunalului din <DATE ISO="19971003">3 octombrie 1997</DATE>, Mutual Aid Administration Services/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-186/96" YEAR="1997" PAGE.ECR="II-1633">T-186/96, Rec., p. II-1633, punctul 46</REF.DOC.ECR>); în caz contrar, Tribunalul şi-ar extinde competenţa jurisdicţională şi la alte litigii decât cele în privinţa cărora articolul 240 CE îi conferă limitativ competenţa, această prevedere conferind instanţelor naţionale competenţa de drept comun de judecare a litigiilor în care Comunitatea este parte (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19870521">21 mai 1987</DATE>, Rau şi alţii, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="133/85—136/85" YEAR="1987" PAGE.ECR="2289">133/85-136/85, Rec., p. 2289, punctul 10</REF.DOC.ECR>, şi Ordonanţa Mutual Aid Administration Services/Comisia, citată anterior, punctul 47). în plus, întrucât această competenţă comunitară derogă de la dreptul comun, ea trebuie să fie interpretată restrictiv (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19861218">18 decembrie 1986</DATE>, Comisia/Zoubek, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="426/85" YEAR="1986" PAGE.ECR="4057">426/85, Rec., p. 4057, punctul 11</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>54</NO.P><TXT>Prin urmare, se impune a se examina dacă între reclamantă sau reprezentanţii săi şi Comisie sau reprezentanţii acesteia, acţionând în numele şi pe seama Comunităţii, a fost încheiată în mod valabil clauza compromisorie invocată de către reclamantă.</TXT></NP><NP><NO.P>55</NO.P><TXT>În această privinţă, din jurisprudenţă rezultă că deşi, printr-o clauză compromisorie încheiată în temeiul articolului 238 CE, se poate conveni asupra soluţionării litigiului de către Curte prin aplicarea legii naţionale care guvernează contractul, competenţa sa de judecare a unui litigiu privitor la acest contract se stabileşte prin raportare doar la prevederile articolului 238 CE şi la conţinutul clauzei compromisorii, fără a putea fi invocate prevederile dreptului naţional care s-ar opune atribuirii acestei competenţe (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19920408">8 aprilie 1992</DATE>, Comisia/Feilhauer, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-209/90" YEAR="1992" PAGE.ECR="I-2613">C-209/90, Rec., p. I-2613, punctul 13</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><?PAGE NO="II-1398"?><NP><NO.P>56</NO.P><TXT>Articolul 238 CE nu precizează forma pe care trebuie să o îmbrace clauza compromisorie, însă de la articolul 44 alineatul (5a) din Regulamentul de procedură, care impune ca cererea introdusă în conformitate cu prevederile articolului 225 alineatul (1) CE şi ale articolului 238 CE să fie însoţită de un exemplar al clauzei care atribuie competenţa instanţelor comunitare, rezultă că aceasta trebuie în principiu să fie stipulată în scris. Articolul 44 alineatul (5a) din Regulamentul de procedură urmăreşte totuşi o finalitate de ordin probatoriu, astfel încât condiţia de formă prevăzută trebuie să fie considerată îndeplinită atunci când înscrisurile depuse de către reclamantă permit instanţei comunitare sesizate să ia cunoştinţă în mod util de acordul părţilor la litigiu, acord în sensul de a conferi instanţelor comunitare, şi nu instanţelor naţionale, competenţa de soluţionare a diferendului cu privire la contract (a se vedea în acest sens Hotărârea Pellegrini/Comisia, citată la punctul 53 de mai sus, punctul 10).</TXT></NP><NP><NO.P>57</NO.P><TXT>În speţă, la articolul 17 din proiectul de contract de închiriere se stipulează că, în lipsa unui acord amiabil al părţilor, litigiile care s-ar putea ivi cu privire la contract vor fi de competenţa <QUOT.START ID="QS0022" REF.END="QE0022" CODE="201E"/>Curţii de Justiţie<QUOT.END ID="QE0022" REF.START="QS0022" CODE="201D"/>. Potrivit jurisprudenţei, aceste din urmă noţiuni trebuie interpretate în sensul că se referă la instituţia prevăzută la articolul 238 CE, care cuprinde şi Tribunalul (a se vedea în acest sens Hotărârea Curţii din <DATE ISO="20050317">17 martie 2005</DATE>, Comisia/AMI Semiconductor Belgium şi alţii, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-294/02" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-2175">C-294/02, Rec., p. I-2175, punctele 43-53</REF.DOC.ECR>), acesta din urmă fiind, în cauza de faţă, instanţa competentă potrivit articolului 225 alineatul (1) CE.</TXT></NP><NP><NO.P>58</NO.P><TXT>Cu toate acestea, părţile din prezentul litigiu nu sunt de acord asupra faptului că stipulaţia cuprinsă la articolul 17 din proiectul de contract de închiriere ar echivala cu încheierea clauzei compromisorii invocate.</TXT></NP><NP><NO.P>59</NO.P><TXT>În această privinţă, se impune a se constata că reclamanta nu a contrazis în mod întemeiat afirmaţiile Comisiei, potrivit cărora ordonatorul competent pentru a încheia contractul era, în speţă, directorul OIB, afirmaţii care se coroborează cu prevederile articolului 16 din Decizia 2003/523 şi cu cele ale titlului V al părţii II din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din <DATE ISO="20020625">25 iunie 2002</DATE> privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0023" REF.END="QE0023" CODE="201E"/>Regulamentul financiar<QUOT.END ID="QE0023" REF.START="QS0023" CODE="201D"/>) (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="248" DATE.PUB="2002" PAGE.FIRST="1">JO L 248, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială,<?PAGE NO="II-1399"?> 01/vol. 3, p. 198), la care acest din urmă articol face trimitere. în plus, este necesar să se sublinieze că, fiind întrebată în şedinţă cu privire la acest aspect, reclamanta s-a prevalat doar de faptul că această clauză compromisorie a fost <QUOT.START ID="QS0024" REF.END="QE0024" CODE="201E"/>aparent<QUOT.END ID="QE0024" REF.START="QS0024" CODE="201D"/> încheiată, având întotdeauna impresia că, în privinţa tranzacţiei imobiliare în litigiu, negociatorul are puterea de a-şi asuma obligaţii contractuale în numele Comisiei şi, în final, al Comunităţii. în cuprinsul observaţiilor sale scrise, Comisia a contestat că reclamanta se poate prevala, în speţă, de teoria mandatului aparent, întrucât nu a demonstrat ce anume din atitudinea adoptată de negociator ar fi putut lăsa impresia că era abilitat să îşi asume obligaţii contractuale în numele Comisiei.</TXT></NP><NP><NO.P>60</NO.P><TXT>În ipoteza în care teoria aparenţei ar trebui recunoscută în dreptul comunitar, în special în materie de reprezentare a părţilor la un contract, aplicarea acesteia ar implica în mod necesar ca terţul care invocă aparenţa să dovedească faptul că circumstanţele cauzei îl îndreptăţeau să creadă că aparenţa invocată corespunde cu realitatea. Prin urmare, în speţă, reclamanta care a formulat acţiunea în temeiul unei clauze compromisorii <QUOT.START ID="QS0025" REF.END="QE0025" CODE="201E"/>aparent<QUOT.END ID="QE0025" REF.START="QS0025" CODE="201D"/> încheiate între aceasta şi Comisie trebuie să dovedească cel puţin faptul că, ţinând cont de circumstanţele cauzei, era îndreptăţită să creadă că negociatorul este împuternicit să îşi asume obligaţii contractuale pentru Comisie, acţionând în numele şi pe seama Comunităţii.</TXT></NP><NP><NO.P>61</NO.P><TXT>În speţă, această cerinţă nu este îndeplinită. în fapt, reclamanta nu a dovedit prin niciun mijloc de probă susţinerile sale conform cărora negociatorul s-ar fi recomandat faţă de ea ca fiind ordonatorul competent care are competenţele necesare pentru a-şi asuma obligaţii prin contract în numele Comisiei şi al Comunităţii. Astfel, nu este dovedit faptul că eroarea invocată de către reclamantă asupra limitelor exacte ale competenţelor negociatorului ar fi rezultat din atitudinea acestuia din urmă.</TXT></NP><NP><NO.P>62</NO.P><TXT>De altfel, reclamanta nu a dovedit că situaţia de fapt din cauză ar fi determinat-o, fără să i se poată reproşa propria imprudenţă sau neglijenţă, să se înşele asupra limitelor exacte ale competenţelor negociatorului şi asupra efectelor menţiunii<?PAGE NO="II-1400"?> manuscrise şi ale semnăturii aplicate de către acesta, la <DATE ISO="20030626">26 iunie 2003</DATE>, pe scrisoarea de înaintare a proiectului de contract (a se vedea punctul 11 de mai sus). După cum rezultă din dosar, societatea Fortis, care reprezenta reclamanta cu ocazia negocierilor precontractuale, este un profesionist avizat şi un operator important pe piaţa imobiliară din Bruxelles. Anterior negocierilor care fac obiectul acestei cauze, în perioada 1999-2002, societatea Fortis derulase deja cu serviciile Comisiei mai multe negocieri similare. Din înscrisurile depuse în această privinţă de către Comisie rezultă că, în cadrul unor asemenea tranzacţii, se obişnuieşte negocierea clauzelor contractului ce urmează a fi încheiat şi a oricărei convenţii atributive de competenţă cu privire la acesta înainte de a demara procedura internă de control şi de decizie care conduce la asumarea de obligaţii contractuale de către Comisie. Având în vedere experienţa sa în această privinţă, societatea Fortis cunoştea astfel faptul că acordul asupra clauzelor contractului şi ale convenţiei atributive de competenţă precedă asumarea de obligaţii din punct de vedere juridic de către Comisie, aceasta intervenind doar după parcurgerea etapei de control şi de decizie internă în cadrul instituţiei. în speţă, menţiunea manuscrisă din <DATE ISO="20030626">26 iunie 2003</DATE>, prin care negociatorul preciza, printre altele, că au fost înaintate autorităţilor de control clauzele convenţiei atributive de competenţă, era suficient de clară şi de precisă pentru a permite societăţii Fortis să deducă faptul că etapa de control şi de decizie internă în cadrul Comisiei fusese declanşată şi că, potrivit practicii obişnuite, ordonatorul competent ar urma să îşi asume obligaţiile contractuale doar după finalizarea procedurii menţionate.</TXT></NP><NP><NO.P>63</NO.P><TXT>Această concluzie nu poate fi contrazisă de faptul că, în cadrul negocierilor în cauză, Comisia nu ar fi adus la cunoştinţă în mod expres partenerului său regulile precise ale procedurii sale interne de control şi de decizie sau de faptul că negocierile în cauză ar fi fost derulate cu un nou organism, înfiinţat expres de Comisie pentru a gestiona tranzacţiile imobiliare. în fapt, din momentul în care situaţia aparentă invocată de către reclamantă ar fi derogat de la practica obişnuită în materie (a se vedea punctul 62 de mai sus), cunoscută de către reclamantă, această situaţie ar fi trebuit să îi provoace îndoieli şi să o determine să verifice, în speţă, limitele precise ale competenţelor negociatorului. Prin neefectuarea acestei verificări, date fiind circumstanţele speţei, reclamanta a dat dovadă de neglijenţă, de care nu se poate prevala în mod legitim în cadrul acestei acţiuni.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1401"?><NP><NO.P>64</NO.P><TXT>Faţă de cele expuse mai sus, este neîntemeiată susţinerea reclamantei potrivit căreia aceasta a crezut în mod legitim că mandatul dat pentru a negocia clauzele contractului coincidea cu cel de a-şi asuma obligaţii contractuale în numele Comisiei şi că acordul intervenit, la <DATE ISO="20030626">26 iunie 2003</DATE>, între părţile la negocieri echivala cu o asumare de obligaţii de către Comisie. în consecinţă, în speţă, reclamanta nu se poate prevala în mod întemeiat de afirmaţia conform căreia clauza compromisorie invocată ar fi existat <QUOT.START ID="QS0026" REF.END="QE0026" CODE="201E"/>în mod aparent<QUOT.END ID="QE0026" REF.START="QS0026" CODE="201D"/> în privinţa sa începând cu data de <DATE ISO="20030626">26 iunie 2003</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>65</NO.P><TXT>În consecinţă, fără a mai fi necesară pronunţarea asupra eventualei împuterniciri a societăţii Fortis de a reprezenta reclamanta în vederea stipularli clauzei compromisorii invocate, se impune a se reţine că, întrucât existenţa unei clauze compromisorii legal încheiate între părţile din litigiu nu a fost probată de către reclamantă, iar în această privinţă, prevederile articolului 44 alineatul (5a) din Regulamentul de procedură nu au fost respectate, acţiunea reclamantei este inadmisibilă în partea în care se întemeiază pe prevederile coroborate ale articolului 225 alineatul (1) CE şi ale articolului 238 CE.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la acţiunea subsidiară în răspundere extracontractuală</P></TI></TITLE><NP><NO.P>66</NO.P><TXT>În cererea introductivă, reclamanta a precizat că acţiunea în răspundere este introdusă la Tribunal cu titlu subsidiar în situaţia în care Tribunalul ar aprecia că între părţi nu s-a încheiat contractul de închiriere, în temeiul articolelor 225 CE şi 235 CE, precum şi al articolului 288 al doilea paragraf CE.</TXT></NP><NP><NO.P>67</NO.P><TXT>În consecinţă, se impune pronunţarea asupra acţiunii în răspundere extracontractuală legal introduse de către reclamantă în temeiul articolelor sus-menţionate.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1402"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Cu privire la fond</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>68</NO.P><TXT>Reclamanta invocă nerespectarea de către Comisie a obligaţiei de a acţiona cu bună-credinţă în cadrul negocierilor precontractuale şi faptul că aceasta şi-a exercitat abuziv dreptul său de a nu contracta, prin încetarea negocierilor precontractuale într-un stadiu foarte avansat al acestora. în primul rând, la primirea ofertei emise la <DATE ISO="20030616">16 iunie 2003</DATE>, Comisia nu i-ar fi precizat reclamantei că nu putea să o accepte din cauza exigenţelor impuse de procedura sa internă de luare a deciziilor, ci, dimpotrivă, ar fi contrasemnat oferta cunoscând faptul că, în acest temei, reclamanta ar demara lucrările de amenajare. în continuare, Comisia nu ar fi împiedicat continuarea negocierilor până la <DATE ISO="20030914">14 septembrie 2003</DATE>, deşi a ştiut, de la începutul lunii iulie 2003, că acestea erau sortite eşecului. în sfârşit, Comisia nu ar fi comunicat niciodată adevăratul motiv al încetării negocierilor şi ar fi tratat superficial aceste negocieri, fără a ţine cont de opoziţia exprimată de funcţionari în ce priveşte localizarea Imobilului. Reclamanta contestă că Regulamentul financiar îi conferă Comisiei dreptul absolut de a nu finaliza procedura de încheiere a unui contract, fără a fi obligată la despăgubiri. în această privinţă, reclamanta invocă nelegalitatea prevederilor titlului V al părţii I din Regulamentul financiar, atât pentru că au fost adoptate în baza unui temei juridic inadecvat, cu încălcarea principiului comunitar al atribuirii de competenţe, cât şi întrucât acestea încalcă articolul 288 CE prin exonerarea ilegală a Comisiei de o parte din răspunderea sa. Cu titlu subsidiar, reclamanta susţine că, în speţă, Comisia nu poate invoca în apărare norma prevăzută la articolul 101 primul paragraf din Regulamentul financiar, în măsura în care ea însăşi nu s-a conformat cerinţelor celui de-al doilea paragraf al acestui articol, care prevede obligaţia de a comunica ofertanţilor interesaţi motivele deciziei de a renunţa la contract.</TXT></NP><NP><NO.P>69</NO.P><TXT>În cadrul replicii, reclamanta invocă în plus că, prin retragerea acceptării ofertei, Comisia a încălcat principiile generale de drept comunitar care interzic retragerea unui act administrativ generator de drepturi subiective în favoarea particularilor.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1403"?><NP><NO.P>70</NO.P><TXT>Reclamanta invocă faptul că, prin încetarea negocierilor, după ce, la <DATE ISO="20030626">26 iunie 2003</DATE>, a determinat-o pe reclamantă să spere în mod temeinic că acordul de principiu dat în privinţa clauzelor contractuale va fi urmat de semnarea formală a contractului, Comisia a încălcat de asemenea şi principiul protecţiei încrederii legitime. în primul rând, Comisia ar fi indus-o în eroare cu privire la întinderea obligaţiilor sale, omiţând să o informeze că, date fiind exigenţele legate de procedura sa internă, nu şi-ar putea asuma obligaţii din punct de vedere juridic decât la semnarea formală a contractului de închiriere de către ordonatorul competent şi că orice iniţiativă luată de către reclamantă în acest interval ar fi pe propriul său risc. în continuare, Comisia ar fi determinat-o pe reclamantă să efectueze comenzile necesare efectuării lucrărilor de amenajare. Astfel, Comisia ar fi insistat, în mai multe rânduri, ca aceste lucrări să fie realizate rapid pentru ca instalarea funcţionarilor să aibă loc la <DATE ISO="20031101">1 noiembrie 2003</DATE>, data intrării în vigoare a contractului de închiriere. în plus, negociatorul ar fi contrasemnat, fără a exprima nicio rezervă, scrisoarea din <DATE ISO="20030616">16 iunie 2003</DATE> în care se preciza: <QUOT.START ID="QS0027" REF.END="QE0027" CODE="201E"/>Chiar de la primirea [scrisorii contrasemnate], vom efectua, astfel cum ne-aţi solicitat, comenzile de lucrări, fără a aştepta semnarea formală a contractului de închiriere.<QUOT.END ID="QE0027" REF.START="QS0027" CODE="201D"/> Mai mult, cu ocazia întâlnirii din <DATE ISO="20030606">6 iunie 2003</DATE>, menţionată la punctul 5 de mai sus, negociatorul ar fi comunicat, pe de o parte, societăţii Fortis că, deşi semnarea contractului nu se poate realiza înainte de <DATE ISO="20030615">15 iunie 2003</DATE>, încheierea acestuia este certă şi, pe de altă parte, ar fi sugerat interlocutorilor săi să se bazeze pe cuvântul său pentru a efectua comenzile necesare lucrărilor de amenajare. în temeiul încrederii legitime astfel întreţinute şi necontrazise ulterior, pentru a-şi putea îndeplini, în termenele stabilite, obligaţiile ce îi reveneau potrivit contractului de închiriere, reclamanta ar fi efectuat, începând cu <DATE ISO="20030704">4 iulie 2003</DATE>, comenzile necesare lucrărilor de amenajare. Numai ulterior, în mod implicit începând cu <DATE ISO="20030710">10 iulie 2003</DATE>, apoi în mod explicit la <DATE ISO="20030914">14 septembrie 2003</DATE>, Comisia şi-ar fi exprimat îndoiala cu privire la semnarea formală a contractului.</TXT></NP><NP><NO.P>71</NO.P><TXT>Pentru prejudiciul suferit ca urmare a acestor ilegalităţi, reclamanta solicită, în primul rând, să fie despăgubită pentru pierderea unei şanse de a încheia contractul de închiriere prin plata a 75 % din cuantumul câştigului contractual preconizat, şi anume a sumei de <FT TYPE="DECIMAL">6608821,25</FT> euro.</TXT></NP><NP><NO.P>72</NO.P><TXT>Pe de altă parte, reclamanta solicită rambursarea cheltuielilor angajate inutil în cadrul negocierilor. în primul rând, în ceea ce priveşte cheltuielile în cuantum de <FT TYPE="DECIMAL">41637,77</FT> euro, solicitate de către furnizorii săi, societăţile B. şi A., ca urmare a<?PAGE NO="II-1404"?> comenzilor realizate, acestea ar fi fost efectuate în temeiul încrederii legitime în faptul că semnarea oficială a contractului de închiriere urma să aibă loc. în al doilea rând, în ceea ce priveşte costul prestaţiilor, în cuantum de <FT TYPE="DECIMAL">19298,76</FT> euro fără TVA, efectuate de către societatea comercială pe acţiuni Fortis Real Estate Property Management (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0028" REF.END="QE0028" CODE="201E"/>FREPM<QUOT.END ID="QE0028" REF.START="QS0028" CODE="201D"/>), societate a grupului Fortis care s-ar fi implicat în negocieri în calitate de şef de proiect, şi al prestaţiilor efectuate de către personalul societăţii Fortis, în cuantum de <FT TYPE="DECIMAL">21690,68</FT> euro, aceste cheltuieli ar fi fost angajate doar în beneficiul Comisiei, în temeiul încrederii legitime în faptul că urma să fie încheiat contractul de închiriere.</TXT></NP><NP><NO.P>73</NO.P><TXT>în sfârşit, reclamanta solicită să fie despăgubită pentru pierderea unei şanse de a închiria Imobilul unui terţ, în condiţii echivalente, pe durata negocierilor, şi anume în perioada <DATE ISO="20030513">13 mai</DATE>-<DATE ISO="20030914">14 septembrie 2003</DATE>. în această perioadă, reclamanta ar fi renunţat să deruleze negocieri cu terţi în privinţa Imobilului, acordând astfel exclusivitate Comisiei, decizie justificată de graba manifestată de aceasta pentru încheierea contractului de închiriere. Reclamanta evaluează prejudiciul, <HT TYPE="ITALIC">ex aequo et bono,</HT> la suma de <FT TYPE="NUMBER">40000</FT> de euro.</TXT></NP><NP><NO.P>74</NO.P><TXT>Comisia arată, în primul rând, că, prin încetarea negocierilor derulate cu reclamanta, nu a avut o conduită culpabilă în sensul articolului 288 al doilea paragraf CE.</TXT></NP><NP><NO.P>75</NO.P><TXT>Articolul 101 din Regulamentul financiar i-ar conferi dreptul absolut de a nu încheia contractul de închiriere, fără a putea fi obligată la despăgubiri. Acest drept de a renunţa la achiziţionare, a cărui exercitare nu ar aduce atingere articolului 288 al doilea paragraf CE, ar fi opozabil reclamantei. în speţă, Comisia apreciază că a respectat cerinţele articolului 101 din Regulamentul financiar chiar şi în situaţia în care a omis să comunice reclamantei motivele deciziei sale de a renunţa la achiziţionare, atât timp cât aceasta din urmă nu îi adresase în prealabil o solicitare scrisă în acest sens.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1405"?><NP><NO.P>76</NO.P><TXT>Comisia se opune admiterii excepţiei de nelegalitate invocate de către reclamantă. Regulile aplicabile atribuirii de contracte de achiziţii publice comunitare şi obligaţiile juridice prevăzute de Regulamentul financiar în sarcina autorităţilor Uniunii Europene ar fi fost în mod legal adoptate în temeiul articolelor 274 CE şi 279 CE, astfel încât nu se impune neaplicarea acestora în speţă.</TXT></NP><NP><NO.P>77</NO.P><TXT>Comisia arată că, având în vedere că nu a făcut decât să îşi exercite propriile drepturi, cu respectarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice comunitare, renunţând la contractul de închiriere din cauza unor motive foarte concrete legate de problemele tehnice ridicate de Imobil şi de localizarea sa geografică, şi că la <DATE ISO="20030626">26 iunie 2003</DATE> a înştiinţat-o pe reclamantă în legătură cu începutul procesului de consultare şi de decizie şi că i-a comunicat acesteia, fără întârziere, suspendarea acestei proceduri, şi apoi renunţarea la încheierea contractului de închiriere, nu i se poate imputa nicio nerespectare gravă şi manifestă a limitelor pe care le avea, în speţă, puterea sa de apreciere. De asemenea, nu i se poate reproşa faptul că nu a informat-o expres pe reclamantă că aprobarea definitivă a contractului ar fi supusă unui proces de consultare şi de decizie, în condiţiile în care normele corespunzătoare ar fi obligatorii pentru toţi justiţiabilii, publicate în Jurnalul Oficial şi, în consecinţă, cunoscute de către toţi şi, în special, de către reclamantă care, de altfel, ar fi luat cunoştinţă despre aceste norme cu ocazia negocierilor anterioare. în aceste condiţii, nu se poate aprecia că, în cadrul negocierilor precontractuale în litigiu, Comisia ar fi avut o conduită contrară bunei-credinţe.</TXT></NP><NP><NO.P>78</NO.P><TXT>De asemenea, Comisia apreciază că nu i se poate imputa faptul că şi-a retras consimţământul la încheierea contractului de închiriere, atât timp cât acest consimţământ nu a fost dat niciodată, contrar celor susţinute de reclamantă.</TXT></NP><NP><NO.P>79</NO.P><TXT>Comisia mai susţine că, date fiind circumstanţele speţei, nu a încălcat principiul protecţiei încrederii legitime. în fapt, Comisia nu ar fi încurajat niciodată reclamanta să efectueze cheltuieli în vederea realizării lucrărilor de amenajare şi nici nu a urmărit ca aceasta să dobândească încrederea legitimă în faptul că urma să fie<?PAGE NO="II-1406"?> încheiat contractul de închiriere. Comisia nu ar fi dat îndeosebi nicio asigurare precisă cu privire la finalizarea procesului de consultare şi de decizie. în schimb, în cuprinsul menţiunii manuscrise din <DATE ISO="20030626">26 iunie 2003</DATE> şi al mesajului electronic din <DATE ISO="20030630">30 iunie 2003</DATE>, negociatorul şi-ar fi exprimat rezerve cu privire la încheierea contractului. în plus, pe durata negocierilor, acesta ar fi indicat reclamantei că, ţinând cont de obligaţia de a respecta procesul de consultare şi de decizie, nu se poate da curs solicitării acesteia de a se obţine aprobarea contractului într-un anumit termen.</TXT></NP><NP><NO.P>80</NO.P><TXT>În al doilea rând, Comisia contestă faptul că reclamanta ar fi făcut proba care îi incumbă cu privire la existenţa unei legături directe de cauzalitate între conduita ilegală şi prejudiciul invocat. în privinţa pierderii unei şanse de a contracta, prejudiciul cauzat de neocuparea unui imobil, suferit după mai mulţi ani de la încetarea negocierilor precontractuale, nu poate fi considerat drept urmarea firească a acestei încetări. în privinţa cheltuielilor efectuate de către furnizori, reclamanta ar fi cea care, prin conduita sa, ar fi cauzat în mod direct acest prejudiciu, întrucât a luat decizia de a lansa comenzile într-un moment în care ar fi fost conştientă că nu este încă aprobat contractul, şi aceasta în ciuda rezervelor exprimate de negociator. în sfârşit, în privinţa cheltuielilor efectuate de FREPM şi de personalul societăţii Fortis, reclamanta nu ar fi dovedit în ce ar fi constat prestaţiile invocate, efectuate pe durata negocierii contractului de închiriere.</TXT></NP><NP><NO.P>81</NO.P><TXT>În al treilea rând, Comisia contestă faptul că reclamanta ar fi făcut proba care îi incumbă cu privire la existenţa unui prejudiciu real şi cert.</TXT></NP><NP><NO.P>82</NO.P><TXT>În dreptul comunitar, pierderea profitului preconizat din executarea unui contract nu ar putea face obiectul unei despăgubiri în lipsa unui contract. în plus, despăgubirea pierderii unei şanse ar fi contestabilă în speţă, întrucât reclamanta nu ar fi pierdut niciodată posibilitatea de a închiria Imobilul unui terţ. în orice caz, reclamanta nu ar fi dovedit întinderea prejudiciului invocat.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1407"?><NP><NO.P>83</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte cheltuielile solicitate de către furnizori, reclamanta nu ar fi dovedit că prejudiciul invocat este real, şi anume că materialele au fost plătite şi că a înregistrat doar pierderi în urma comandării acestora.</TXT></NP><NP><NO.P>84</NO.P><TXT>Cheltuielile suportate de FREPM sau de către societatea Fortis cu ocazia negocierilor nu ar constitui un prejudiciu reparabil, dat fiind dreptul Comisiei de a renunţa, fără a putea fi obligată la despăgubiri, la atribuirea unor contracte de achiziţii publice. în plus, reclamanta nu ar fi administrat probe suficiente pentru a demonstra că a suferit un prejudiciu real şi direct şi nici nu a dovedit pertinenţa elementelor utilizate pentru evaluarea prejudiciului invocat.</TXT></NP><NP><NO.P>85</NO.P><TXT>În sfârşit, reclamanta nu ar putea solicita nicio sumă de bani cu titlu de pretinsă pierdere a unei şanse de a închiria Imobilul unui terţ pe durata negocierilor, întrucât pierderea unui profit rezultat dintr-un contract neîncheiat nu poate face obiectul unei despăgubiri. în orice caz, reclamanta nu ar fi dovedit că ar fi avut o şansă reală de a închiria Imobilul unui terţ pe durata negocierilor.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Aprecierea Tribunalului</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>86</NO.P><TXT>Rezultă dintr-o jurisprudenţă constantă că angajarea răspunderii extracontractuale a Comunităţii în sensul articolului 288 al doilea paragraf CE este supusă întrunirii mai multor condiţii, şi anume ilegalitatea conduitei imputate instituţiilor, existenţa unui prejudiciu real şi existenţa unei legături de cauzalitate între conduita respectivă şi prejudiciul invocat (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19820929">29 septembrie 1982</DATE>, Oleifici Mediterranei/CEE, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="26/81" YEAR="1982" PAGE.ECR="3057">26/81, Rec., p. 3057, punctul 16</REF.DOC.ECR>, Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19960711">11 iulie 1996</DATE>, International Procurement Services/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-175/94" YEAR="1996" PAGE.ECR="II-729">T-175/94, Rec., p. II-729, punctul 44</REF.DOC.ECR>, Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19961016">16 octombrie 1996</DATE>, Efisol/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-336/94" YEAR="1996" PAGE.ECR="II-1343">T-336/94, Rec., p. II-1343, punctul 30</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19970711">11 iulie 1997</DATE>, Oleifici Italiani/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-267/94" YEAR="1997" PAGE.ECR="II-1239">T-267/94, Rec., p. II-1239, punctul 20</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><?PAGE NO="II-1408"?><NP><NO.P>87</NO.P><TXT>În cazul în care una dintre aceste condiţii nu este îndeplinită, acţiunea în despăgubire trebuie să fie respinsă în tot, fără a fi necesară examinarea celorlalte condiţii de angajare a răspunderii menţionate (Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="20020220">20 februarie 2002</DATE>, Förde-Reederei/Consiliul şi Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-170/00" YEAR="2002" PAGE.ECR="II-515">T-170/00, Rec., p. II-515, punctul 37</REF.DOC.ECR>), Tribunalul nefiind obligat să examineze condiţiile răspunderii Comunităţii într-o anumită ordine (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19990909">9 septembrie 1999</DATE>, Lucaccioni/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-257/98 P" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-5251">C-257/98 P, Rec., p. I-5251, punctul 13</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Cu privire la conduita ilegală invocată</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><P>Observaţii introductive</P></TI></TITLE><NP><NO.P>88</NO.P><TXT>Cu titlu preliminar, este necesar să fie determinat contextul în care s-au derulat negocierile precontractuale în cauză.</TXT></NP><NP><NO.P>89</NO.P><TXT>În temeiul articolului 104 din Regulamentul financiar şi al articolului 116 alineatul (7) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din <DATE ISO="20021223">23 decembrie 2002</DATE> de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului financiar (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0029" REF.END="QE0029" CODE="201E"/>Norme de aplicare<QUOT.END ID="QE0029" REF.START="QS0029" CODE="201D"/>) (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="357" DATE.PUB="2002" PAGE.FIRST="1">JO L 357, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 01/vol. 4, p. 3), instituţiile comunitare şi departamentele acestora sunt considerate autorităţi contractante în cazul contractelor atribuite în cont propriu.</TXT></NP><NP><NO.P>90</NO.P><TXT>Articolul 88 alineatul (1) din Regulamentul financiar defineşte contractele de achiziţii publice ca fiind contracte cu titlu oneros şi încheiate în scris de o autoritate contractantă pentru a obţine, în schimbul unui preţ plătit integral sau parţial din buget, furnizarea de bunuri mobile sau imobile, executarea de lucrări sau prestarea de servicii. Potrivit aceluiaşi articol, aceste contracte cuprind, printre altele, contractele pentru achiziţionarea sau închirierea unor imobile.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1409"?><NP><NO.P>91</NO.P><TXT>În speţă, nu se contestă faptul că între Comunitatea Europeană şi reclamantă, societate imobiliară de drept belgian, trebuia încheiat un contract de închiriere şi că acesta avea ca obiect o clădire existentă, şi anume clădirea B 1 din City Center, clădire ce urma a fi închiriată în contul Comisiei, care intenţiona să instaleze acolo unele dintre serviciile sale.</TXT></NP><NP><NO.P>92</NO.P><TXT>Din cele de mai sus rezultă că, în speţă, Comisia a acţionat ca o <QUOT.START ID="QS0030" REF.END="QE0030" CODE="201E"/>autoritate contractantă<QUOT.END ID="QE0030" REF.START="QS0030" CODE="201D"/> în sensul articolului 104 din Regulamentul financiar şi al articolului 116 alineatul (7) din Normele de aplicare şi că, astfel, contractul de închiriere trebuie calificat <QUOT.START ID="QS0031" REF.END="QE0031" CODE="201E"/>contract de achiziţii publice<QUOT.END ID="QE0031" REF.START="QS0031" CODE="201D"/> în sensul articolului 88 alineatul (1) din Regulamentul financiar sau, mai precis, <QUOT.START ID="QS0032" REF.END="QE0032" CODE="201E"/>contract imobiliar<QUOT.END ID="QE0032" REF.START="QS0032" CODE="201D"/> în sensul articolului 116 alineatul (1) din Normele de aplicare.</TXT></NP><NP><NO.P>93</NO.P><TXT>Fără a fi necesară, în acest stadiu, pronunţarea asupra naturii sau a legalităţii titlului V al părţii I din Regulamentul financiar şi a Normelor de aplicare (a se vedea punctele 114-117 şi, respectiv, 118-125 de mai jos), se impune a se constata că aceste prevederi guvernau contractul de închiriere, acestea reglementând procedurile de atribuire a contractelor de achiziţii încheiate în cont propriu de către o instituţie comunitară, inclusiv contractele de achiziţii publice imobiliare (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="20050706">6 iulie 2005</DATE>, TQ3 Travel Solutions Belgium/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-148/04" YEAR="2005" PAGE.ECR="II-2627">T-148/04, Rec., p. II-2627, punctul 1</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>94</NO.P><TXT>Articolul 126 alineatul (1) din Normele de aplicare prevede că, atunci când adjudecă contracte imobiliare, autorităţile contractante pot utiliza o procedură negociată, indiferent de limită, fără publicarea prealabilă a unei notificări de contractare, după prospectarea pieţei locale. în cadrul unei astfel de proceduri, autoritatea contractantă poate alege liber întreprinderea sau întreprinderile cu care doreşte să demareze negocieri.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1410"?><NP><NO.P>95</NO.P><TXT>Din actele dosarului rezultă că, în speţă, pentru a acoperi propriile nevoi de instalare a unei părţi a personalului, Comisia a ales să utilizeze procedura negociată, fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare şi după prospectarea pieţei locale.</TXT></NP><NP><NO.P>96</NO.P><TXT>În acest context specific al procedurii de atribuire a contractului trebuie analizate motivele de nelegalitate invocate de către reclamantă.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><P>Cu privire la retragerea unei acceptări date în mod valabil, la necomunicarea motivelor încetării negocierilor şi la angajarea superficială în cadrul negocierilor precontractuale</P></TI></TITLE><NP><NO.P>97</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte motivul potrivit căruia Comisia nu a respectat interdicţia de a retrage o acceptare dată în mod valabil, trebuie constatat, de la bun început, că acest motiv a fost invocat pentru prima dată în cadrul replicii. Or, conform articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, pe parcursul procesului, invocarea de motive noi este interzisă, cu excepţia cazului în care acestea se bazează pe elemente de fapt şi de drept care au apărut în cursul procedurii.</TXT></NP><NP><NO.P>98</NO.P><TXT>În speţă, motivul în cauză putea fi invocat chiar în cuprinsul cererii introductive, depusă la <DATE ISO="20040705">5 iulie 2004</DATE>. într-adevăr, din actele dosarului rezultă că, la <DATE ISO="20030924">24 septembrie 2003</DATE>, printr-o scrisoare adresată Comisiei, reclamanta a luat act că directorul OIB o informase oficial că <QUOT.START ID="QS0033" REF.END="QE0033" CODE="201E"/>Proiectul City Center nu mai f[ăcea] parte din priorităţile [...] Comisiei în vederea instalării propriilor servicii<QUOT.END ID="QE0033" REF.START="QS0033" CODE="201D"/>. în consecinţă, reclamanta a luat cunoştinţă chiar la această dată de nelegalitatea pe care o invocă, şi anume nerespectarea interdicţiei de retragere a unei acceptări care ar fi fost dată în mod valabil.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1411"?><NP><NO.P>99</NO.P><TXT>Prin urmare, se impune ca prezentul motiv, invocat tardiv de către reclamantă în cursul prezentei proceduri, să fie respins ca inadmisibil</TXT></NP><NP><NO.P>100</NO.P><TXT>În privinţa motivului conform căruia Comisia ar fi încălcat principiul bunei-credinţe şi ar fi abuzat de dreptul său de a nu contracta prin necomunicarea către reclamantă a motivelor reale ale deciziei sale de a renunţa la contractul pentru care fuseseră demarate negocieri precontractuale şi, în consecinţă, de a înceta negocierile menţionate, trebuie subliniat că acest motiv poate fi asimilat, în esenţă, prin raportare la situaţia de fapt în cauză, unui motiv legat de lipsa de motivare a unei decizii de a renunţa la atribuirea contractului. într-adevăr, în temeiul prevederilor articolului 101 al doilea paragraf din Regulamentul financiar şi, mai general, în temeiul obligaţiei generale de motivare care rezultă de la articolul 253 CE, Comisia avea obligaţia de a comunica reclamantei, în acelaşi timp cu decizia de a renunţa la atribuirea contractului pentru care aceasta a ofertat, şi motivele acestei decizii.</TXT></NP><NP><NO.P>101</NO.P><TXT>Cu toate acestea, trebuie constatat că reclamanta nu a invocat niciun prejudiciu (a se vedea punctul 157 care urmează) care ar putea rezulta, printr-o legătură de la cauză la efect, din necomunicarea de către Comisie a motivelor deciziei sale de a renunţa la contract şi, prin urmare, de a înceta negocierile precontractuale. în consecinţă, în speţă nu sunt întrunite cerinţele legate de existenţa unui prejudiciu şi a unei legături de cauzalitate între acest prejudiciu şi conduita ilegală a instituţiei comunitare, cerinţe ce sunt necesare pentru angajarea răspunderii extracontractuale a Comunităţii (a se vedea punctele 86 şi 87 de mai sus). Prin urmare, răspunderea extracontractuală a Comunităţii nu poate fi angajată în baza acestei pretinse ilegalităţi.</TXT></NP><NP><NO.P>102</NO.P><TXT>În consecinţă, se impune a se respinge motivul legat de necomunicarea motivelor de încetare a negocierilor precontractuale, întrucât nu este aplicabil în speţă.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1412"?><NP><NO.P>103</NO.P><TXT>De asemenea, nu poate fi primit motivul conform căruia Comisia ar fi încălcat principiul bunei-credinţe şi ar fi abuzat de dreptul său de a nu contracta, angajân-du-se în mod superficial în negocieri precontractuale pe care, ulterior, a fost nevoită să le întrerupă. Acest motiv se întemeiază pe ipoteza că încetarea negocierilor precontractuale ar fi fost cauzată doar de opoziţia funcţionarilor cu privire la localizarea Imobilului, care ar fi fost cunoscută de Comisie în momentul începerii negocierilor. Or, realitatea acestei susţineri nu este probată. în schimb, din duplică şi din actele dosarului rezultă că încetarea negocierilor precontractuale este cauzată de o serie de probleme tehnice, legate în special de amplasarea geografică a Imobilului, ce au fost semnalate de către anumite autorităţi de control (a se vedea punctul 20 de mai sus), atunci când acestea au fost sesizate în cadrul procedurii interne de control şi de decizie.</TXT></NP><NP><NO.P>104</NO.P><TXT>În consecinţă, chestiunea de a şti dacă, în speţă, Comisia a adoptat o conduită ilegală trebuie analizată prin raportare la celelalte motive invocate de către reclamantă.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><P>Cu privire la comunicarea tardivă a deciziei de încetare a negocierilor precontractuale, necomunicarea regulilor interne de luare a deciziilor şi asigurările date cu privire la încheierea contractului de închiriere şi/sau cu privire la suportarea cheltuielilor legate de investiţiile aferente acestuia</P></TI></TITLE><NP><NO.P>105</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte cerinţa unui conduite ilegale, jurisprudenţa impune dovada unei încălcări suficient de grave a unei norme de drept având ca obiect conferirea unor drepturi particularilor (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="20000704">4 iulie 2000</DATE>, Bergaderm şi Goupil/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-352/98 P" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-5291">C-352/98 P, Rec., p. I-5291, punctul 42</REF.DOC.ECR>). Criteriul decisiv în funcţie de care se apreciază o încălcare a dreptului comunitar ca fiind suficient de gravă este nerespectarea manifestă şi gravă, de către instituţia comunitară în cauză, a limitelor care se impun puterii sale de apreciere. Atunci când această instituţie nu dispune decât de o marjă de apreciere destul de redusă, chiar inexistentă, simpla încălcare a<?PAGE NO="II-1413"?> dreptului comunitar poate fi suficientă pentru a proba existenţa unei încălcări suficient de grave (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="20021210">10 decembrie 2002</DATE>, Comisia/Camar şi Tico, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-312/00 P" YEAR="2002" PAGE.ECR="I-11355">C-312/00 P, Rec., p. I-11355, punctul 54</REF.DOC.ECR>, Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="20010712">12 iulie 2001</DATE>, Comafrica şi Dole Fresh Fruit Europe/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-198/95+T-171/96+T-230/97+T-174/98+T-225/99" YEAR="2001" PAGE.ECR="II-1975">T-198/95, T-171/96, T-230/97, T-174/98 şi T-225/99, Rec., p. II-1975, punctul 134</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>106</NO.P><TXT>Având în vedere criteriile ce rezultă din jurisprudenţă, este necesar, în primul rând, să se analizeze dacă încălcările invocate de către reclamantă privesc norme de drept ce conferă drepturi particularilor. în această privinţă, trebuie subliniat că, în cadrul argumentaţiei reclamantei, invocarea unui abuz de drept care ar rezulta din circumstanţele care au determinat renunţarea la încheierea contractului şi încetarea negocierilor precontractuale nu prezintă nicio valoare autonomă prin raportare la motivul legat de încălcarea principiului bunei-credinţe. în consecinţă, invocarea unui abuz de drept coincide, în speţă, cu acest din urmă motiv.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="7"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Cu privire la natura normelor a căror încălcare este invocată</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>107</NO.P><TXT>În cauzele în care s-a pronunţat Hotărârea din <DATE ISO="19600715">15 iulie 1960</DATE>, Von Lachmüller şi alţii/Comisia CEE (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="43/59+45/59+48/59" YEAR="1960" PAGE.ECR="933">43/59, 45/59'şi 48/59, Rec, p. 933, p. 956</REF.DOC.ECR>), şi Hotărârea din <DATE ISO="19601216">16 decembrie 1960</DATE>, Fiddelaar/Comisia CEE (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="44/59" YEAR="1960" PAGE.ECR="1077">44/59, Rec., p. 1077, p. 1099</REF.DOC.ECR>), Curtea a apreciat că acţiunea autorităţii publice comunitare, atât în domeniul administrativ, cât şi în domeniul contractual, trebuie să respecte întotdeauna principiul bunei-credinţe. în plus, din jurisprudenţă comunitară rezultă o regulă potrivit căreia justiţiabilii nu se pot prevala în mod abuziv de normele comunitare (a se vedea în acest sens Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19741203">3 decembrie 1974</DATE>, Van Binsbergen, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="33/74" YEAR="1974" PAGE.ECR="1299">33/74, Rec., p. 1299, punctul 13</REF.DOC.ECR>, Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19850110">10 ianuarie 1985</DATE>, Leclerc şi alţii, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="229/83" YEAR="1985" PAGE.ECR="1">229/83, Rec., p. 1, punctul 27</REF.DOC.ECR>, Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19880621">21 iunie 1988</DATE>, Lair, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="39/86" YEAR="1988" PAGE.ECR="3161">39/86, Rec., p. 3161, punctul 43</REF.DOC.ECR>, Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19930303">3 martie 1993</DATE>, General Milk Products, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-8/92" YEAR="1993" PAGE.ECR="I-779">C-8/92, Rec., p. I-779, punctul 21</REF.DOC.ECR>, Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19941005">5 octombrie 1994</DATE>, TV10, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-23/93" YEAR="1994" PAGE.ECR="I-4795">C-23/93, Rec., p. I-4795, punctul 21</REF.DOC.ECR>, Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19980512">12 mai 1998</DATE>, Kefalas şi alţii, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-367/96" YEAR="1998" PAGE.ECR="I-2843">C-367/96, Rec., p. I-2843, punctul 20</REF.DOC.ECR>, Hotărârea Curţii din <DATE ISO="20000323">23 martie 2000</DATE>, Diamantis, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-373/97" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-1705">C-373/97, Rec., p. I-1705, punctul 33</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea Curţii din <DATE ISO="20060221">21 februarie<?PAGE NO="II-1414"?> 2006</DATE>, Halifax şi alţii, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-255/02" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-1609">0255/02, Rec., p. I-1609, punctul 69</REF.DOC.ECR>). Cu ocazia negocierilor în vederea încheierii unui contract între autoritatea publică comunitară şi un ofertant în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziţii publice, aceste norme juridice conferă drepturi ofertantului în cauză prin impunerea anumitor limite acţiunii autorităţii contractante comunitare care decide să renunţe la achiziţionare şi să nu contracteze.</TXT></NP><NP><NO.P>108</NO.P><TXT>De altfel, din jurisprudenţă rezultă că principiul protecţiei sau respectării încrederii legitime este un principiu general de drept comunitar care conferă drepturi particularilor (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19920519">19 mai 1992</DATE>, Mulder şi alţii/Consiliul şi Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-104/89+C-37/90" YEAR="1992" PAGE.ECR="I-3061">C-104/89 şi C-37/90, Rec., p. I-3061, punctul 15</REF.DOC.ECR>, Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="20011206">6 decembrie 2001</DATE>, Emesa Sugar/Consiliul, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-43/98" YEAR="2001" PAGE.ECR="II-3519">T-43/98, Rec., p. II-3519, punctele 64 şi 87</REF.DOC.ECR>). Cu ocazia unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziţii publice, acest principiu conferă drepturi oricărui ofertant aflat într-o situaţie din care reiese că administraţia comunitară, furnizându-i asigurări precise, 1-a determinat să nutrească speranţe întemeiate (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19981217">17 decembrie 1998</DATE>, Embassy Limousines &amp; Services/Parlamentul, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-203/96" YEAR="1998" PAGE.ECR="II-4239">T-203/96, Rec., p. II-4239, punctul 74</REF.DOC.ECR> şi următoarele).</TXT></NP><NP><NO.P>109</NO.P><TXT>Faţă de cele expuse mai sus, se impune a se constata că reclamanta invocă în speţă încălcarea de norme care conferă drepturi particularilor.</TXT></NP><NP><NO.P>110</NO.P><TXT>în al doilea rând, criteriile care decurg din jurisprudenţă implică precizarea marjei de manevră de care dispunea în speţă Comisia, în special în temeiul articolului 101 primul paragraf din Regulamentul financiar, pentru a renunţa la încheierea contractului şi pentru a înceta, prin urmare, negocierile declanşate.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="II-1415"?><GR.SEQ LEVEL="7"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Cu privire la sfera de aplicare, natura, legalitatea şi opozabilitatea articolului 101 primul paragraf din Regulamentul financiar</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>111</NO.P><TXT>În special de la articolul 101 primul paragraf din Regulamentul financiar rezultă că, în cadrul unei proceduri negociate, fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, după prospectarea pieţei locale, precum cea care a fost legal aplicată în speţă, autoritatea contractantă dispune de o foarte mare putere de apreciere în privinţa renunţării la încheierea contractului şi, prin urmare, în privinţa încetării negocierilor precontractuale aflate în curs de derulare (a se vedea, de asemenea, în acest sens şi prin analogie Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19990916">16 septembrie 1999</DATE>, Fracasso şi Leitschutz, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-27/98" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-5697">C-27/98, Rec., p. I-5697, punctele 23-25</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea Embassy Limousines &amp; Services/Parlamentul, punctul 108 de mai sus, punctul 54).</TXT></NP><NP><NO.P>112</NO.P><TXT>Rezultă că, pentru a fi îndeplinită condiţia legată de existenţa unei conduite ilegale, reclamanta trebuie să dovedească nu numai încălcarea de către Comisie a uneia dintre normele de drept pe care le invocă, prin raportare la circumstanţele în care s-a luat decizia de a renunţa la încheierea contractului şi de a înceta, în consecinţă, negocierile precontractuale, ci şi faptul că această încălcare constituie o nerespectare manifestă şi gravă a limitelor care se impun acestei instituţii în exercitarea puterii sale de apreciere.</TXT></NP><NP><NO.P>113</NO.P><TXT>Această concluzie nu este contrazisă de argumentele sau excepţiile invocate în speţă de către reclamantă.</TXT></NP><NP><NO.P>114</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte argumentele reclamantei, potrivit cărora, spre deosebire de alte prevederi ale titlului V al părţii I din Regulamentul financiar, articolul 101 primul paragraf din regulamentul menţionat nu se aplică încheierii contractului de închiriere întrucât prevede doar măsuri de organizare internă a instituţiilor comunitare care, prin chiar natura lor, nu pot crea efecte juridice faţă de terţi, este suficient să se constate că, dimpotrivă, acest articol cuprinde norme cu caracter<?PAGE NO="II-1416"?> de regulament care, în temeiul articolului 249 CE, sunt de aplicabilitate generală, obligatorii şi direct aplicabile în toate elementele lor situaţiei obiective pe care o guvernează.</TXT></NP><NP><NO.P>115</NO.P><TXT>Într-adevăr, din dispoziţiile finale ale Regulamentului financiar rezultă că, precum toate prevederile acestuia, articolul 101 primul paragraf este obligatoriu în toate elementele sale şi direct aplicabil în orice stat membru. Prevederile acestuia au fost publicate în Jurnalul Oficial cu titlu de acte a căror publicare reprezintă o condiţie a aplicabilităţii lor.</TXT></NP><NP><NO.P>116</NO.P><TXT>În plus, din considerentul 24 al Regulamentului financiar rezultă că articolul 101 primul paragraf reglementează contractele de achiziţii publice adjudecate de instituţiile comunitare în cont propriu. Deci, prin chiar obiectul său, acest articol are vocaţia de a produce efecte juridice faţă de toţi terţii ofertanţi din cadrul acestor proceduri de achiziţii. în plus, trebuie subliniat că articolul 101 primul paragraf defineşte precis drepturile autorităţii contractante în raporturile sale cu ofertanţii pentru un contract de achiziţii publice. Or, aşa cum arată în mod întemeiat Comisia, aceste prevederi ar fi lipsite de conţinut şi de sferă de aplicare dacă ar avea natura unei simple norme de funcţionare internă a instituţiilor. Din chiar cuprinsul articolului 101 primul paragraf rezultă că acesta are vocaţia de a produce efecte faţă de terţii care depun oferte în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziţii publice de către o instituţie comunitară în cont propriu şi că are, în această măsură, o aplicabilitate generală.</TXT></NP><NP><NO.P>117</NO.P><TXT>În speţă, având în vedere că negocierile precontractuale au fost declanşate ulterior datei de publicare şi de intrare în vigoare a Regulamentului financiar, prevederile articolului 101 primul paragraf erau opozabile reclamantei şi aplicabile procedurii de atribuire a contractului în discuţie în prezenta cauză. într-adevăr, Regulamentul financiar a fost publicat în Jurnalul Oficial la <DATE ISO="20020916">16 septembrie 2002</DATE> şi s-a aplicat începând cu <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>, în conformitate cu prevederile articolului 187 din regulament, în timp ce negocierile precontractuale dintre Comisie şi reclamantă au fost declanşate abia în luna mai 2003.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1417"?><NP><NO.P>118</NO.P><TXT>Pe de altă parte, trebuie înlăturate excepţiile de nelegalitate invocate de către reclamantă în susţinerea inaplicabilităţii, în speţă, a articolului 101 primul paragraf din Regulamentul financiar, precum şi a celorlalte prevederi ale titlului V al părţii I din acelaşi regulament</TXT></NP><NP><NO.P>119</NO.P><TXT>Trebuie reamintit că, în cadrul sistemului de competenţe ale Comunităţii, alegerea temeiului juridic al unui act trebuie să se bazeze pe elemente obiective care pot fi supuse controlului jurisdicţional şi că printre aceste elemente figurează, în special, scopul şi conţinutul actului (a se vedea Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19961112">12 noiembrie 1996</DATE>, Regatul Unit/Consiliul, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-84/94" YEAR="1996" PAGE.ECR="I-5755">C-84/94, Rec., p. I-5755, punctul 25</REF.DOC.ECR> şi jurisprudenţa citată).</TXT></NP><NP><NO.P>120</NO.P><TXT>Articolul 279 CE abilitează <QUOT.START ID="QS0034" REF.END="QE0034" CODE="201E"/>Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi obţinerea avizului Curţii de Conturi [să adopte] regulamentele financiare care precizează în special procedura care trebuie adoptată pentru stabilirea şi execuţia bugetului şi pentru predarea şi verificarea conturilor<QUOT.END ID="QE0034" REF.START="QS0034" CODE="201D"/>. Acest articol conferă Consiliului o competenţă generală de stabilire a normelor care guvernează ansamblul domeniului bugetar reglementat de Tratatul CE, care include nu numai procedurile privitoare la stabilirea şi execuţia bugetului, precum şi la predarea şi verificarea conturilor, ci şi orice alt aspect strâns legat de acestea, astfel cum rezultă din folosirea expresiei <QUOT.START ID="QS0035" REF.END="QE0035" CODE="201E"/>în special<QUOT.END ID="QE0035" REF.START="QS0035" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>121</NO.P><TXT>După cum rezultă de la articolul 88 alineatul (1) din Regulamentul financiar, contractele de achiziţii publice reglementate prin Regulamentul financiar sunt contracte finanţate, în tot sau în parte, din bugetul comunitar. în cadrul unui contract de achiziţii publice comunitare, încheierea contractului dă naştere unei obligaţii (angajament juridic) în virtutea căreia rezultă o cheltuială care este pusă în sarcina bugetului (angajament bugetar). în virtutea principiului unităţii şi exactităţii bugetare, cheltuiala aferentă angajamentului juridic trebuie să fie înscrisă în buget. În această modalitate, atribuirea de contracte de achiziţii publice efectuată de<?PAGE NO="II-1418"?> instituţiile comunitare în cont propriu şi încheierea contractelor aferente sunt strâns legate de execuţia cheltuielilor bugetare.</TXT></NP><NP><NO.P>122</NO.P><TXT>Chiar dacă, de regulă, se consideră că reglementarea contractelor de achiziţii publice nu aparţine dreptului bugetar, acesta din urmă fiind interpretat în sens mai restrâns, trebuie arătat că, în dreptul comunitar, respectarea principiilor care decurg din ansamblul prevederilor financiare din Tratatul CE şi, în special, a principiului transparenţei şi al bunei gestionări financiare impune ca atribuirea de contracte de achiziţii publice de către instituţiile comunitare în cont propriu, care pot fi legate de execuţia bugetului, să fie supusă unor norme transparente şi care garantează respectarea procedurilor de protecţie a fondurilor comunitare. în plus, şi chiar dacă, în majoritatea cazurilor, dreptul financiar sau bugetar nu este de natură a crea drepturi şi obligaţii pentru persoanele care nu sunt incluse în sfera publică, nimic nu se opune ca astfel de norme să poată produce efecte juridice proprii faţă de terţii care acceptă să depună oferte în cadrul unui contract de achiziţii publice comunitare finanţate, în tot sau în parte, din bugetul comunitar.</TXT></NP><NP><NO.P>123</NO.P><TXT>De la articolul 89 din Regulamentul financiar rezultă cu claritate că obiectul şi scopul prevederilor titlului V al părţii I din acelaşi regulament, astfel cum au fost completate prin prevederile corespunzătoare din Normele de aplicare, sunt ca toate contractele de achiziţii publice finanţate integral sau parţial din buget să respecte principiile transparenţei, proporţionalităţii, tratamentului egal şi nediscriminării şi ca toate contractele de achiziţii publice să se scoată la licitaţie în cea mai mare măsură posibilă, cu excepţia cazului în care se recurge la procedura negociată. Aceste prevederi urmăresc, astfel, să supună contractele de achiziţii publice încheiate în nume propriu de instituţiile comunitare unor norme transparente şi care garantează respectarea procedurilor de protecţie a fondurilor comunitare.</TXT></NP><NP><NO.P>124</NO.P><TXT>Din cele de mai sus rezultă că articolul 279 CE a constituit un temei juridic adecvat pentru adoptarea prevederilor titlului V al părţii I din Regulamentul financiar. în plus, trebuie constatat că, prin adoptarea regulilor citate mai sus, Consiliul a acţionat în baza şi în limita competenţelor care i-au fost conferite prin articolul 279 CE.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1419"?><NP><NO.P>125</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte argumentaţia reclamantei, potrivit căreia articolul 101 primul paragraf din Regulamentul financiar încalcă articolul 288 CE prin faptul că exonerează în mod ilegal Comisia de o parte din răspunderea sa, este suficient să se constate că dreptul de a renunţa la un contract de achiziţii publice şi de a nu încheia contractul aferent se exercită fără a aduce atingere aplicării articolului 288 al doilea paragraf CE. Rezultă că, deşi Comisia dispune de o putere de apreciere foarte extinsă în ceea ce priveşte încetarea negocierilor, ea poate totuşi angaja răspunderea extracontractuală a Comunităţii atunci când, din chiar împrejurările în care s-a produs încetarea acestor negocieri, rezultă că, în acest mod, a avut o conduită ilegală în sensul articolului 288 al doilea paragraf CE.</TXT></NP><NP><NO.P>126</NO.P><TXT>În sfârşit, cu privire la argumentaţia reclamantei, potrivit căreia Comisia nu poate să invoce în apărare norma cuprinsă la articolul 101 primul paragraf din Regulamentul financiar atât timp cât Comisia însăşi nu a respectat cerinţele celui de-al doilea paragraf din acelaşi articol, constând în obligaţia de a comunica motivele de renunţare la contract ofertanţilor interesaţi, trebuie constatat că această din urmă prevedere impune, într-adevăr, ca decizia de a renunţa la contract să fie motivată şi adusă la cunoştinţa candidaţilor sau a ofertanţilor. încălcarea obligaţiei de motivare astfel enunţate este de natură să afecteze validitatea deciziei de a renunţa la achiziţionare şi de a nu încheia contractul. în schimb, această încălcare nu este de natură a exclude, în acest stadiu, aplicarea unor prevederi care, datorită caracterului lor de regulament, au vocaţia de a se aplica, în speţă, la încheierea contractului de închiriere.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="7"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Cu privire la încălcarea principiului bunei-credinţe şi a interdicţiei abuzului de drept</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>127</NO.P><TXT>Este necesar să se analizeze, în primul rând, faţă de criteriile enunţate mai sus (punctul 112 de mai sus), motivul invocat de reclamantă, potrivit căruia, prin derularea, timp de mai mult de două luni, a unor negocieri despre care cunoştea că sunt sortite eşecului, Comisia ar fi depăşit limitele impuse, în speţă, dreptului său de a nu contracta de principiul bunei-credinţe şi de interdicţia abuzului de drept.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1420"?><NP><NO.P>128</NO.P><TXT>Mai întâi, trebuie reamintit că reclamanta a fost informată de către Comisie cu privire la decizia sa de a renunţa la contract şi, prin urmare, a încetat negocierile precontractuale la data de <DATE ISO="20030924">24 septembrie 2003</DATE> (a se vedea punctul 98 de mai sus).</TXT></NP><NP><NO.P>129</NO.P><TXT>Această constatare nu este contrazisă de susţinerile Comisiei potrivit cărora informaţia în litigiu ar fi fost comunicată reclamantei cu ocazia unei întâlniri organizate la începutul lunii iulie. Dincolo de lipsa lor de precizie, aceste afirmaţii nu sunt susţinute prin niciun mijloc de probă şi sunt contrazise de schimbul de scrisori ce a avut loc între OIB şi societatea Fortis în cursul lunii iulie 2003. Chiar dacă acestea menţionează o întârziere sau o suspendare a aprobării contractului, nu fac totuşi nicio referire la o renunţare la principiul însuşi al contractării. Dimpotrivă, din aceste scrisori rezultă că, la <DATE ISO="20030714">14 iulie 2003</DATE>, negociatorul a precizat partenerului său de negocieri faptul că principiul încheierii contractului de închiriere nu era, până în acel moment, repus în discuţie. în plus, în cuprinsul unei scrisori nedatate, primite la <DATE ISO="20030723">23 iulie 2003</DATE> de către societatea Fortis, negociatorul o informa încă asupra faptului că o va ţine la curent cu evoluţia dosarului.</TXT></NP><NP><NO.P>130</NO.P><TXT>În continuare, trebuie stabilită data la care Comisia a decis să renunţe la contract. Reclamanta susţine că această decizie a fost luată în iulie 2003, dar nu a putut proba această afirmaţie. Cu toate acestea, din propriile observaţii scrise ale Comisiei rezultă că, <QUOT.START ID="QS0036" REF.END="QE0036" CODE="201E"/>la începutul lunii iulie 2003<QUOT.END ID="QE0036" REF.START="QS0036" CODE="201D"/> şi <QUOT.START ID="QS0037" REF.END="QE0037" CODE="201E"/>[d]in cauza tuturor dificultăţilor survenite în cursul procedurii, [aceasta] a[r fi] decis, în final, să renunţe la închirierea [Imobilului]<QUOT.END ID="QE0037" REF.START="QS0037" CODE="201D"/>. Din aceleaşi observaţii scrise rezultă că, în cursul lunii iulie <QUOT.START ID="QS0038" REF.END="QE0038" CODE="201E"/>OIB [a] încerca[t] să găsească o altă eventuală soluţie [în alternativă cu cea a închirierii Imobilului] care trebuia să permită mutarea în cel mai scurt timp şi [că], în acest context, au fost demarate negocieri cu alţi eventuali locatori<QUOT.END ID="QE0038" REF.START="QS0038" CODE="201D"/>. Din înscrisurile depuse de Comisie pe parcursul procesului, rezultă în plus că, în cursul întâlnirii din <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE>, citată la punctul 24 de mai sus, BPG a decis, având în vedere întârzierea de două luni în privinţa ocupării Imobilului, să analizeze în mod serios şi foarte rapid posibilitatea închirierii clădirii M. şi să suspende, în consecinţă, comenzile efectuate în vederea amenajării interioare a Imobilului. De altfel, în răspunsurile la întrebările adresate de Tribunal, Comisia a confirmat că, după analiza<?PAGE NO="II-1421"?> efectuată de BPG, <QUOT.START ID="QS0039" REF.END="QE0039" CODE="201E"/>OIB a declanşat, în final, procedura de consultare şi de decizie pentru clădirea M.<QUOT.END ID="QE0039" REF.START="QS0039" CODE="201D"/>. în consecinţă, trebuie constatat că, la <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE>, Comisia a luat decizia de a renunţa la contractul pe care îl negocia cu reclamanta şi de a declanşa o nouă procedură negociată pentru o altă clădire.</TXT></NP><NP><NO.P>131</NO.P><TXT>Având în vedere intervalul mai mare de două luni dintre luarea deciziei şi comunicarea acesteia reclamantei, se reţine că reclamanta a fost informată cu întârziere de către Comisie în privinţa deciziei acesteia din urmă de a renunţa la contract în consecinţă, Comisia a continuat astfel negocieri precontractuale despre care cunoştea că sunt sortite eşecului, privând reclamanta de posibilitatea de a căuta un alt potenţial locatar pentru Imobil încă din <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE>. în cadrul unui contract imobiliar negociat doar cu reclamanta şi având ca obiect un bun indisponibilizat în vederea negocierilor precontractuale, o astfel de conduită a Comisiei încalcă principiul bunei-credinţe şi denotă exercitarea abuzivă de către aceasta a dreptului său de a nu contracta.</TXT></NP><NP><NO.P>132</NO.P><TXT>Având în vedere normele de drept a căror încălcare a fost constatată, această încălcare constituie în speţă o nerespectare manifestă şi gravă a limitelor care se impun puterii de apreciere de care dispunea Comisia în exercitarea dreptului său de a renunţa la contractul negociat cu reclamanta şi, prin urmare, de a înceta negocierile derulate cu aceasta.</TXT></NP><NP><NO.P>133</NO.P><TXT>În al doilea rând, trebuie analizat motivul potrivit căruia Comisia ar fi depăşit limitele pe care principiul bunei-credinţe şi interdicţia abuzului de drept le impun, în speţă, exercitării prerogativei de a nu contracta, prin faptul că, la primirea proiectului de contract din <DATE ISO="20030616">16 iunie 2003</DATE>, aceasta nu a precizat că nu îl poate accepta din cauza exigenţelor legate de procedura sa internă de aprobare, ci, dimpotrivă, a contrasemnat scrisoarea de înaintare, cunoscând că, în acest mod, reclamanta urma să efectueze comenzile aferente lucrărilor de amenajare. Prin acest motiv, reclamanta îi impută Comisiei, în esenţă, încetarea negocierilor precontractuale, după ce aceasta a indus-o în eroare, prin omiterea unor informaţii asupra întinderii<?PAGE NO="II-1422"?> obligaţiilor pe care şi le-ar fi asumat în realitate, cauzându-i astfel reclamantei un prejudiciu. Această argumentaţie implică să se stabilească, în speţă, dacă principiul bunei-credinţe impunea Comisiei o îndatorire specială de a-şi informa partenerul cu privire la obligaţiile pe care şi le-a asumat efectiv în cadrul negocierilor precontractuale.</TXT></NP><NP><NO.P>134</NO.P><TXT>Cu titlu introductiv, trebuie subliniat că, în temeiul principiului bunei-credinţe şi al interdicţiei abuzului de drept, Comisia nu ar putea să fie ţinută de o obligaţie specifică de informare a reclamantei decât dacă informaţia respectivă ar fi indisponibilă sau, cel puţin, foarte dificil de obţinut pentru aceasta din urmă.</TXT></NP><NP><NO.P>135</NO.P><TXT>În conformitate cu articolul 101 primul paragraf din Regulamentul financiar, Comisia putea renunţa la atribuirea şi la încheierea contractului de închiriere până la data semnării acestuia din urmă. în consecinţă, Comisia nu putea să îşi asume obligaţii din punct de vedere juridic în temeiul acestui contract înainte de data menţionată. în plus, astfel cum s-a precizat deja la punctul 117 de mai sus, prevederile acestui articol erau aplicabile şi opozabile reclamantei. Prin urmare, trebuie apreciat că reclamanta cunoştea sau trebuia să cunoască, chiar în lipsa unor informaţii specifice furnizate de către Comisie, că aceasta din urmă putea renunţa la achiziţionare, fără a putea fi obligată la despăgubiri, până la data semnării contractului, astfel încât angajamentul juridic nu putea să ia naştere formal decât de la data semnării contractului de către Comisie. Or, nu este contestat între părţi faptul că, în speţă, semnarea formală a contractului nu a avut loc niciodată.</TXT></NP><NP><NO.P>136</NO.P><TXT>Trebuie astfel reţinut că nu este întemeiată susţinerea reclamantei potrivit căreia, în speţă, principiul bunei-credinţe sau interdicţia abuzului de drept au fost încălcate prin simplul fapt al necomunicării de către Comisie a unor informaţii cu privire la obligaţiile pe care aceasta şi le-a asumat efectiv în cadrul negocierilor precontractuale.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1423"?><NP><NO.P>137</NO.P><TXT>Având în vedere consideraţiile de mai sus, se reţine că, informând cu întârziere reclamanta în legătură cu decizia sa de a înceta negocierile precontractuale, Comisia a încălcat principiul bunei-credinţe într-un mod suficient de grav şi a abuzat de dreptul său de a nu contracta.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="7"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Cu privire la încălcarea principiului de protecţie a încrederii legitime</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>138</NO.P><TXT>Potrivit jurisprudenţei, dreptul de a invoca protecţia încrederii legitime aparţine oricărei persoane private aflate într-o situaţie din care reiese că administraţia comunitară, prin furnizarea unor asigurări precise, a determinat-o să nutrească speranţe întemeiate. Constituie astfel de asigurări, indiferent de forma în care sunt comunicate, informaţii precise, necondiţionate şi corespunzătoare, emise de surse autorizate şi de încredere. în schimb, nu se poate invoca încălcarea acestui principiu în cazul în care administraţia nu a furnizat asigurări precise (a se vedea Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="20030319">19 martie 2003</DATE>, Innova Privat-Akademie/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-273/01" YEAR="2003" PAGE.ECR="II-1093">T-273/01, Rec., p. II-1093, punctul 26</REF.DOC.ECR> şi jurisprudenţa citată). în plus, din jurisprudenţă rezultă că asigurările, chiar şi probate, care nu ţin seama de prevederile aplicabile, nu ar putea da naştere unei încrederi legitime din partea persoanei interesate (a se vedea, în contenciosul funcţiei publice, Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19860206">6 februarie 1986</DATE>, Vlachou/Curtea de Conturi, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="162/84" YEAR="1986" PAGE.ECR="481">162/84, Rec., p. 481, punctul 6</REF.DOC.ECR>, Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19900327">27 martie 1990</DATE>, Chomel/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-123/89" YEAR="1990" PAGE.ECR="II-131">T-123/89, Rec., p. II-131, punctul 30</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19910507">7 mai 1991</DATE>, Jongen/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-18/90" YEAR="1991" PAGE.ECR="II-187">T-18/90, Rec., p. II-187, punctul 34</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>139</NO.P><TXT>De asemenea, din jurisprudenţă rezultă că operatorii economici trebuie, în principiu, să suporte riscurile economice inerente activităţii lor, ţinând cont de circumstanţele fiecărui caz în parte. în cadrul unei proceduri de atribuire, aceste riscuri economice includ, în special, costurile legate de depunerea unei oferte. Cheltuielile astfel angajate rămân, în consecinţă, în sarcina întreprinderii care s-a decis să participe la procedură, având în vedere că posibilitatea de a candida în cadrul unei proceduri de achiziţii nu garantează atribuirea acesteia (Hotărârea Embassy Limousines &amp; Services/Parlamentul, punctul 108 de mai sus, punctul 75). Cu toate acestea,<?PAGE NO="II-1424"?> răspunderea extracontractuală a Comunităţii poate fi angajată în cazul în care, anterior atribuirii contractului respectiv câştigătorului, un ofertant este încurajat de către instituţia contractantă să efectueze anticipat investiţii ireversibile şi, prin urmare, să depăşească riscurile inerente activităţilor urmărite, constând în depunerea unei oferte (Hotărârea Embassy Limousines &amp; Services/Parlamentul, punctul 108 de mai sus, punctul 76).</TXT></NP><NP><NO.P>140</NO.P><TXT>În speţă, reclamanta se prevalează, în primul rând, de neinformarea sa de către Comisie asupra dreptului acesteia din urmă de a renunţa la contract până la semnarea acestuia, şi aceasta fără a putea fi obligată la despăgubiri.</TXT></NP><NP><NO.P>141</NO.P><TXT>Cu toate acestea, astfel cum s-a subliniat la punctele 117 şi 135 de mai sus, reclamanta trebuia să cunoască, chiar în lipsa unor informaţii specifice, dreptul Comisiei de a renunţa la achiziţionare până la semnarea contractului, fără a putea fi obligată la despăgubiri, şi faptul că, în consecinţă, angajamentul juridic nu putea să ia naştere decât la semnarea contractului de către Comisie. De aceea, reclamanta nu se poate prevala de asigurări precise de natură a o determina să nutrească o speranţă întemeiată în legătură cu încheierea contractului de închiriere, care ar fi rezultat din simpla tăcere păstrată de către Comisie cu privire la reglementarea aplicabilă la încheierea contractului menţionat.</TXT></NP><NP><NO.P>142</NO.P><TXT>În al doilea rând, reclamanta se prevalează de faptul că, în cadrul întâlnirii din <DATE ISO="20030606">6 iunie 2003</DATE>, amintită la punctul 5 de mai sus, negociatorul ar fi încurajat-o să înceapă imediat lucrările. în această privinţă, este suficient să se constate că, fie şi în ipoteza în care negociatorul ar fi făcut afirmaţiile care îi sunt imputate, acestea nu au fost de natură să determine dobândirea încrederii legitime de care se prevalează reclamanta, într-adevăr, din mesajul electronic din <DATE ISO="20030611">11 iunie 2003</DATE>, menţionat la punctul 6 de mai sus, rezultă că, ulterior întâlnirii în cauză, societatea Fortis a informat încă o dată negociatorul că nu putea, în mod rezonabil, efectua comenzile de executare a lucrărilor înainte de confirmarea acordului Comisiei asupra clauzelor contractului de închiriere. în plus, în cuprinsul observaţiilor sale scrise, reclamanta însăşi menţionează că, prin impunerea anumitor condiţii în scrisoarea sa din <DATE ISO="20030616">16 iunie 2003</DATE>,<?PAGE NO="II-1425"?> citată la punctul 7 de mai sus, intenţiona să obţină dovada acordului intervenit între părţile la negocieri, neputând să se mulţumească doar cu afirmaţiile făcute de negociator cu ocazia întâlnirii din <DATE ISO="20030606">6 iunie 2003</DATE>. în consecinţă, ţinând seama de propriile declaraţii, reclamanta nu ar putea pretinde că afirmaţiile negociatorului ar fi fost de natură să o determine să nutrească speranţe întemeiate pe faptul că urma să fie încheiat contractul şi că ar fi încurajat-o să efectueze comenzile necesare realizării lucrărilor de amenajare.</TXT></NP><NP><NO.P>143</NO.P><TXT>În al treilea rând, reclamanta afirmă că, în mai multe rânduri, Comisia ar fi insistat ca lucrările să fie comandate în cel mai scurt timp, în aşa fel încât funcţionarii să se poată instala la data intrării în vigoare a contractului de închiriere.</TXT></NP><NP><NO.P>144</NO.P><TXT>Din dosar şi, în special, din acordul de cooperare interinstituţională încheiat cu Parlamentul, rezultă că respectarea datei de <DATE ISO="20031101">1 noiembrie 2003</DATE>, ca dată de preluare a imobilului, reprezenta o condiţie esenţială a angajamentului Comisiei. Rezultă astfel că atribuirea contractului în favoarea reclamantei şi încheierea contractului de închiriere cu aceasta depindeau, în principiu, de capacitatea acesteia din urmă de a finaliza lucrările de amenajare cel mai târziu la <DATE ISO="20031031">31 octombrie 2003</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>145</NO.P><TXT>Din dosar şi din propriile afirmaţii ale Comisiei reiese de asemenea că, până la mijlocul lunii iulie 2003, Comisia a negociat doar cu reclamanta pentru a acoperi nevoia de instalare a unei părţi din propriul personal. Rezultă că, până în acel moment, Comisia şi, mai precis, OIB s-au comportat şi au acţionat ca şi cum contractul urma să fie atribuit reclamantei şi executat de către aceasta. în plus, din înscrisurile depuse de către Comisie pe parcursul procedurii rezultă că, până la <DATE ISO="20030707">7 iulie 2003</DATE>, dată la care a fost emis avizul DG Personal şi Administraţie, OIB nu avea motive să considere că atribuirea contractului către reclamantă şi încheierea contractului de închiriere riscau să fie compromise de problemele tehnice legate, în special, de amplasarea geografică a Imobilului, probleme ce au fost invocate ulterior de către Comisie drept cauză a încetării negocierilor precontractuale.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1426"?><NP><NO.P>146</NO.P><TXT>În plus, rezultă din dosar că, înainte de a lua cunoştinţă de existenţa unor negocieri paralele derulate de Comisie cu alţi operatori imobiliari de pe piaţa din Bruxelles, reclamanta nu avea niciun motiv să creadă că încheierea contractului de închiriere risca să fie compromisă de alte probleme decât realizarea lucrărilor în termen. într-adevăr, reclamanta a putut lua cunoştinţă de problemele care ar fi determinat decizia Comisiei de a renunţa la achiziţionare şi la încheierea contractului de închiriere doar în cadrul prezentei proceduri şi, prin urmare, ulterior datei invocate ca fiind cea a dobândirii încrederii legitime, şi anume <DATE ISO="20030626">26 iunie 2003</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>147</NO.P><TXT>În lumina acestor constatări, se impune a se analiza pertinenţa elementelor invocate de reclamantă în sprijinul susţinerilor sale, potrivit cărora Comisia ar fi încurajat-o să realizeze lucrările de amenajare fără a aştepta semnarea formală a contractului de închiriere.</TXT></NP><NP><NO.P>148</NO.P><TXT>Reclamanta invocă faptul că negociatorul a contrasemnat, fără a exprima nicio rezervă, scrisoarea din <DATE ISO="20030616">16 iunie 2003</DATE>, care preciza că, încă de la primirea scrisorii contrasemnate, reclamanta urma să efectueze, astfel cum i s-a solicitat, comenzile pentru lucrările de amenajare, fără a aştepta semnarea formală a contractului de închiriere (a se vedea punctul 7 de mai sus). Comisia contestă susţinerile reclamantei şi arată că aceasta din urmă a luat iniţiativa de a începe lucrările de amenajare fără a aştepta încheierea contractului şi că a acceptat astfel să îşi asume riscul de a nu îi fi rambursate cheltuielile legate de aceste lucrări de amenajare în conformitate cu clauzele contractuale.</TXT></NP><NP><NO.P>149</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte lipsa de reacţie a OIB cu privire la menţiunea care figurează în scrisoarea din <DATE ISO="20030616">16 iunie 2003</DATE>, din care rezultă că reclamantei i s-a solicitat de către Comisie să demareze lucrările de amenajare fără a aştepta semnarea formală a contractului de închiriere, trebuie constatat că negociatorul, nu numai că nu a contestat această menţiune, ci a şi procedat în aşa fel încât să fie respectate condiţiile pe care reclamanta le-a formulat pentru a fi în măsură să respecte termenele riguroase la expirarea cărora se calculau penalităţi de întârziere şi să efectueze comenzile de lucrări de amenajare fără a aştepta semnarea formală a contractului de<?PAGE NO="II-1427"?> închiriere. Aceste împrejurări, în ansamblul lor, infirmă teza Comisiei conform căreia, fără o solicitare în acest sens, reclamanta ar fi luat iniţiativa de a lansa comenzile fără a aştepta semnarea contractului. într-adevăr, aceste împrejurări demonstrează existenţa unei încurajări din partea OIB ca reclamanta să efectueze comenzile necesare realizării lucrărilor de amenajare chiar fără a aştepta semnarea formală a contractului de închiriere care stipula că aceste lucrări ar fi suportate de Comisie prin plata unei chirii adiţionale.</TXT></NP><NP><NO.P>150</NO.P><TXT>Astfel cum a subliniat în mod întemeiat reclamanta, încurajarea de a demara lucrările de amenajare este confirmată de acceptarea, la <DATE ISO="20030704">4 iulie 2003</DATE> (a se vedea punctul 18 de mai sus), de către un alt agent al OIB, a unei oferte a societăţii Fortis cu privire la tariful orar al cheltuielilor de pază a şantierului Imobilului, urmând ca sumele corespunzând acestor cheltuieli să fie cuprinse în bugetul lucrărilor de amenajare la rubrica <QUOT.START ID="QS0040" REF.END="QE0040" CODE="201E"/>Organizarea şantierului<QUOT.END ID="QE0040" REF.START="QS0040" CODE="201D"/>. Acest acord expres atestă că agenţii OIB au procedat în aşa fel încât să fie îndeplinite toate condiţiile pentru ca reclamanta să poată realiza lucrările de amenajare fără a aştepta semnarea formală a contractului.</TXT></NP><NP><NO.P>151</NO.P><TXT>Încurajarea astfel făcută, la <DATE ISO="20030626">26 iunie 2003</DATE>, de către OIB şi, în final, de către Comisie, la o executare anticipată a lucrărilor de amenajare, era de natură să dea naştere, la acea dată, unei încrederi legitime reclamantei în faptul că investiţiile realizate chiar înainte de semnarea formală a contractului de închiriere urmau să îi fie rambursate de către Comisie.</TXT></NP><NP><NO.P>152</NO.P><TXT>Aceste constatări nu ar putea fi contrazise, contrar celor susţinute de Comisie, de menţiunea manuscrisă efectuată de domnul S. pe scrisoarea din <DATE ISO="20030616">16 iunie 2003</DATE>, astfel cum a fost contrasemnată, la <DATE ISO="20030626">26 iunie 2003</DATE>, de către negociator, şi prin care se adresa întrebarea dacă pot fi realizate comenzile. într-adevăr, date fiind ambiguitatea şi caracterul lapidar al menţiunii în cauză, interpretarea Comisiei, în sensul că această menţiune ar sugera îndoiala reclamantei cu privire la posibilitatea de a efectua comenzile, fără riscuri din punct de vedere juridic, în temeiul acordului intervenit la<?PAGE NO="II-1428"?> <DATE ISO="20030626">26 iunie 2003</DATE>, este prea speculativă şi incertă pentru a putea fi primită. Astfel cum reclamanta a arătat în mod întemeiat, o astfel de menţiune poate fi interpretată şi ca o simplă solicitare ca, din acel moment, să fie efectuate comenzile.</TXT></NP><NP><NO.P>153</NO.P><TXT>Având în vedere circumstanţele speţei, trebuie reţinut că reclamanta a fost încurajată de Comisie, în calitate de autoritate contractantă, să efectueze anticipat investiţii ireversibile şi, prin urmare, să depăşească riscurile inerente activităţilor urmărite, constând în depunerea unei oferte în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziţii publice. în plus, se impune a se aprecia că reclamanta a acţionat în mod rezonabil şi realist, acceptând să efectueze anticipat investiţiile necesare pentru a fi în măsură să execute contractul de închiriere conform cerinţelor Comisiei. într-adevăr, aceasta primise anterior asigurări precise din partea Comisiei, în sensul că echivalentul lucrărilor de amenajare pe care urma să le efectueze fără o bază contractuală urma să îi fie rambursat de Comisie.</TXT></NP><NP><NO.P>154</NO.P><TXT>Această concluzie nu este contrazisă de faptul că, în conformitate cu prevederile articolului 100 şi ale articolului 101 primul paragraf din Regulamentul financiar, până la data semnării contractului, Comisia putea să renunţe la achiziţionare şi, prin urmare, la încheierea contractului fără a putea fi obligată la despăgubiri. într-adevăr, existenţa unei asemenea posibilităţi nu exclude ca, prin conduita sa, Comisia să fi putut da impresia partenerului său că urmează să nu folosească această posibilitate într-o situaţie determinată (a se vedea în acest sens şi prin analogie Hotărârea Embassy Limousines &amp; Services/Parlamentul, punctul 108 de mai sus, punctele 54 şi 86).</TXT></NP><NP><NO.P>155</NO.P><TXT>Prin urmare, trebuie constatat că, prin încetarea negocierilor precontractuale, după ce a încurajat reclamanta să efectueze lucrări de amenajare pentru a fi în măsură să închirieze Imobilul începând cu <DATE ISO="20031101">1 noiembrie 2003</DATE>, Comisia a încălcat, într-un mod suficient de grav, principiul protecţiei încrederii legitime.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1429"?><NP><NO.P>156</NO.P><TXT>Având în vedere consideraţiile expuse mai sus, cu privire la cerinţa unei conduite ilegale, se impune a se constata că, prin încetarea negocierilor precontractuale, Comisia a adoptat o conduită ilegală susceptibilă să angajeze răspunderea extracontractuală a Comunităţii, în sensul că a continuat derularea unor negocieri precontractuale despre care ştia că sunt sortite eşecului şi a încetat negocierile precontractuale după ce a încurajat reclamanta să realizeze lucrări de amenajare necesare punerii la dispoziţie a Imobilului spre închiriere începând cu <DATE ISO="20031101">1 noiembrie 2003</DATE>. Restul argumentaţiei reclamantei se impune a fi respins ca neîntemeiat.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>Cu privire la prejudiciul invocat şi legătura de cauzalitate între conduita ilegală şi acest prejudiciu</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>157</NO.P><TXT>Reclamanta solicită despăgubiri pentru pierderea şansei de a încheia contractul, pentru cheltuielile efectuate cu ocazia negocierilor precontractuale şi pentru pierderea şansei de a închiria Imobilul unui terţ pe durata acestor negocieri.</TXT></NP><NP><NO.P>158</NO.P><TXT>În această privinţă, trebuie reamintit că legătura de cauzalitate impusă de articolul 288 al doilea paragraf CE implică existenţa unei legături directe de la cauză la efect între conduita ilegală a Comunităţii şi prejudiciul invocat, şi anume ca prejudiciul să decurgă direct din conduita menţionată (Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="20031217">17 decembrie 2003</DATE>, DLD Trading/Consiliul, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-146/01" YEAR="2003" PAGE.ECR="II-6005">T-146/01, Rec., p. II-6005, punctul 72</REF.DOC.ECR>; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19791004">4 octombrie 1979</DATE>, Dumortier frères şi alţii/Consiliul, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="64/76+113/76+167/78+239/78+27/79+28/79+45/79" YEAR="1979" PAGE.ECR="3091">64/76 şi 113/76,167/78 şi 239/78, 27/79, 28/79 şi 45/79, Rec, p. 3091, punctul 21</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19960305">5 martie 1996</DATE>, Brasserie du pêcheur şi Factortame, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-46/93+C-48/93" YEAR="1996" PAGE.ECR="I-1029">Ć-46/93 şi C-48/93, Rec., p. I-1029, punctul 51</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea Tribunalului, International Procurement Services/Comisia, punctul 86 de mai sus, punctul 55).</TXT></NP><NP><NO.P>159</NO.P><TXT>În plus, trebuie subliniat că, potrivit unei jurisprudenţe constante, partea care invocă răspunderea Comunităţii este cea căreia îi revine în primul rând sarcina de a proba<?PAGE NO="II-1430"?> în mod concludent existenţa şi întinderea prejudiciului invocat şi de a dovedi legătura de cauzalitate dintre acest prejudiciu şi conduita ilegală a instituţiilor comunitare (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19980507">7 mai 1998</DATE>, Somaco/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-401/96 P" YEAR="1998" PAGE.ECR="I-2587">C-401/96 P, Rec., p. I-2587, punctul 71</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19950918">18 septembrie 1995</DATE>, Blackspur şi alţii/Consiliul şi Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-168/94" YEAR="1995" PAGE.ECR="II-2627">T-168/94, Rec., p. II-2627, punctul 40</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>160</NO.P><TXT>în lumina acestor consideraţii, se impune a se analiza cererile de despăgubire formulate de către reclamantă.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><P>Cu privire la cererea de despăgubire a pierderii şansei de a contracta</P></TI></TITLE><NP><NO.P>161</NO.P><TXT>În speţă, încetarea unilaterală a tratativelor legate de încheierea contractului ţine de prerogativa autorităţii contractante de a nu încheia proiectul de contract de închiriere, întemeiată pe prevederile articolului 101 primul paragraf din Regulamentul financiar. în consecinţă, reclamanta nu a dobândit niciodată un drept de încheiere a acestui contract. De altfel, în lipsa unui acord ferm şi definitiv între părţi, reclamanta nu a putut dobândi niciun drept în temeiul contractului şi, prin urmare, niciun drept de a obţine beneficiul contractual preconizat.</TXT></NP><NP><NO.P>162</NO.P><TXT>Rezultă că, în speţă, conduita ilegală a Comisiei, dedusă doar din împrejurările legate de exercitarea de către aceasta a dreptului său de a renunţa la contract şi de a înceta unilateral tratativele precontractuale, nu poate fi considerată drept cauza prejudiciului constând în pierderea unei şanse de a contracta şi de a obţine beneficiile la care îi permitea să spere încheierea contractului. în consecinţă, prejudiciul suferit de către reclamantă ca urmare a acestei conduite ilegale nu ar putea include beneficiile pe care aceasta spera să le obţină din închirierea Imobilului<?PAGE NO="II-1431"?> şi nici măcar pierderea unei şanse de a obţine aceste beneficii (a se vedea în acest sens Hotărârea Embassy Limousines &amp; Services/Parlamentul, punctul 108 de mai sus, punctul 96).</TXT></NP><NP><NO.P>163</NO.P><TXT>Această soluţie nu este contrazisă de elementele de probă depuse, în speţă, de către reclamantă. Pe de o parte, înscrisurile depuse de către reclamantă în susţinerea cererii sale privesc doar dreptul belgian şi pe cel francez şi nu dovedesc că acestea ar consacra aplicarea principiului dreptului la despăgubire pentru beneficiile nerealizate ca urmare a neîncheierii contractului. Aceste înscrisuri atestă, în schimb, că marea parte a doctrinei se opune unei astfel de concluzii care, de altfel, nu este consacrată prin jurisprudenţă. Pe de altă parte, faptul că despăgubirea solicitată în speţă de către reclamantă nu corespunde decât unei fracţiuni din beneficiul nerealizat nu este de natură a contrazice concluzia menţionată mai sus, întrucât ar determina, în orice caz, producerea, chiar şi în parte, a efectelor unui contract care nu a fost încheiat niciodată şi pentru a cărui încheiere reclamanta nu a dobândit niciodată vreun drept.</TXT></NP><NP><NO.P>164</NO.P><TXT>Având în vedere cele expuse mai sus şi fără să mai fie necesară pronunţarea asupra celorlalte argumente invocate de către Comisie, se impune respingerea cererii de despăgubire a pierderii şansei de a obţine atribuirea contractului şi de a realiza profitul preconizat din executarea acestuia.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><P>Cu privire la cererea de despăgubire a taxelor şi a cheltuielilor efectuate</P></TI></TITLE><NP><NO.P>165</NO.P><TXT>De la articolul 101 primul paragraf din Regulamentul financiar rezultă că, în principiu, taxele şi cheltuielile suportate fără rezultat de către un ofertant cu ocazia participării sale la o procedură de atribuire a unui contract de achiziţii publice nu pot constitui un prejudiciu reparabil prin acordarea de daune interese (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19981029">29 octombrie 1998</DATE>, TEAM/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-13/96" YEAR="1998" PAGE.ECR="II-4073">T-13/96, Rec., p. II-4073, punctul 71</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea Tribunalului Embassy Limousines<?PAGE NO="II-1432"?> &amp; Services/Parlamentul, punctul 108 de mai sus, punctul 97). Cu toate acestea, prevederea menţionată nu poate fi aplicată, fără a risca să aducă atingere principiilor securităţii juridice şi de protecţie a încrederii legitime, în cazurile în care conduita contrară dreptului comunitar, adoptată în cadrul procedurii de atribuire a unui contract, a afectat şansele unui ofertant de atribuire a unui contract (a se vedea, prin analogie, Hotărârea TEAM/Comisia, citată anterior, punctul 72) sau 1-a determinat în mod direct pe acesta din urmă să suporte cheltuieli ori taxe nejustificate.</TXT></NP><NP><NO.P>166</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte cheltuielile de personal ale societăţii Fortis, suportate în cadrul negocierilor precontractuale, trebuie subliniat că reclamanta nu a furnizat niciun element de probă din care să rezulte că acestea sunt cauzate în mod direct de o conduită ilegală a Comisiei. Astfel, reclamanta nu a dovedit şi nici nu a invocat că aceste cheltuieli ar fi fost suportate în perioada în care Comisia nu a împiedicat prelungirea negocierilor precontractuale despre care ştia că sunt sortite eşecului. De altfel, în lipsa unor elemente de probă furnizate în acest sens de către reclamantă, nu se poate aprecia că societatea Fortis a efectuat cheltuielile de personal în mod nejustificat, în sensul că aceste cheltuieli ar fi depăşit riscurile inerente depunerii unei oferte în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract.</TXT></NP><NP><NO.P>167</NO.P><TXT>În orice caz, trebuie observat că, în cuprinsul cererii sale introductive, reclamanta a făcut doar o estimare a valorii prejudiciului care ar fi corespuns cheltuielilor de personal ale societăţii Fortis, efectuate în cadrul negocierilor precontractuale, fără a administra nicio probă în susţinerea acestei estimări. în cadrul replicii, reclamanta a învederat, fără a prezenta elemente concrete şi detaliate în acest sens, că această estimare a fost realizată prin raportare la timpul afectat negocierilor precontractuale de către domnii S. şi D., doi membri ai personalului societăţii Fortis, şi anume 150 de ore şi, respectiv, 100 de ore, precum şi prin raportare la estimarea tarifului orar al acestora, şi anume 62 şi, respectiv, 124 de euro. Or, o astfel de estimare, a cărei pertinenţă şi credibilitate nu se pot stabili în lipsa unor elemente suficient de concrete şi de detaliate prezentate de reclamantă, nu este suficientă pentru stabilirea<?PAGE NO="II-1433"?> existenţei şi întinderii prejudiciului aferent cheltuielilor de personal ale societăţii Fortis pentru care se solicită despăgubiri.</TXT></NP><NP><NO.P>168</NO.P><TXT>Având în vedere cele de mai sus, se impune respingerea ca nefondată a cererii reclamantei de despăgubire pentru cheltuielile de personal ale societăţii Fortis.</TXT></NP><NP><NO.P>169</NO.P><TXT>Cu privire la cheltuielile pretinse de către furnizori, societăţile B. şi A., trebuie subliniat că reclamanta se prevalează doar de faptul că, în speţă, comenzile aferente au fost efectuate în temeiul încrederii legitime avute în faptul că încheierea contractului de închiriere va avea loc, încredere legitimă care a fost contrazisă în momentul în care Comisia a încetat ulterior negocierile precontractuale. în schimb, nu se contestă că nu există o legătură de cauzalitate între acest prejudiciu şi încălcarea principiului bunei-credinţe şi abuzul de drept care au fost constatate (a se vedea punctul 137 de mai sus). Astfel cum s-a subliniat deja la punctul 153 de mai sus, reclamanta susţine în mod întemeiat că, la <DATE ISO="20030704">4 iulie 2003</DATE>, a lansat comenzile referitoare la lucrările de amenajare în temeiul încrederii legitime în faptul că echivalentul acestor lucrări va fi rambursat de către Comisie. Contrar celor susţinute de Comisie, există, aşadar, o legătură directă de cauzalitate între prejudiciul a cărui reparare o solicită reclamanta, care rezultă din comenzile astfel efectuate, şi fapta ilegală, constând în încălcarea de către Comisie a principiului de protecţie a încrederii legitime. Existenţa acestei legături de cauzalitate justifică astfel despăgubirea cheltuielilor în cauză.</TXT></NP><NP><NO.P>170</NO.P><TXT>Cu toate acestea, reclamanta nu a administrat probe suficiente pentru a dovedi existenţa şi întinderea prejudiciului efectiv suferit de către aceasta în urma faptei ilegale mai sus menţionate. Pe de o parte, în sprijinul cererii sale, reclamanta a depus doar situaţii ale cheltuielilor întocmite de furnizori şi adresate societăţii Fortis, care nu sunt de natură să probeze existenţa unui prejudiciu efectiv suferit de către reclamantă. Pe de altă parte, reclamanta a recunoscut că, până în prezent, nu a achitat furnizorilor săi nicio sumă aferentă acestor situaţii de cheltuieli şi că nu va proceda în acest sens până la pronunţarea asupra prezentei acţiuni. într-adevăr,<?PAGE NO="II-1434"?> reclamanta arată că, în temeiul acordurilor pe care le-ar fi încheiat cu furnizorii în cauză, plata ar fi fost suspendată până în momentul în care aceasta ar fi, eventual, despăgubită de către Comisie. Cu toate acestea, reclamanta nu a administrat niciun element de probă în susţinerea afirmaţiilor sale şi nu se poate exclude, astfel cum susţine Comisia, ca neplata acestor cheltuieli să se datoreze unei alte cauze, cum ar fi o remitere de datorie sau reutilizarea materialelor.</TXT></NP><NP><NO.P>171</NO.P><TXT>În consecinţă, se impune a se constata că nu este fondată cererea reclamantei de despăgubire a cheltuielilor solicitate de către furnizori, estimate, în final, la suma de <FT TYPE="DECIMAL">41637,77</FT> euro.</TXT></NP><NP><NO.P>172</NO.P><TXT>În sfârşit, cu privire la cererea de despăgubire aferentă cheltuielilor de intervenţie a FREPM, trebuie subliniat că, potrivit reclamantei, aceste cheltuieli ar fi fost efectuate de către aceasta exclusiv în beneficiul Comisiei, având în vedere asigurarea dată de către negociator în sensul că urmează a fi încheiat contractul. Prin urmare, şi în acest caz prejudiciul ar fi o consecinţă directă a încălcării de către Comisie a principiului protecţiei încrederii legitime. De asemenea, trebuie analizat dacă prejudiciul nu este 0 consecinţă directă a încălcării principiului bunei-credinţe şi a abuzului de drept, amintite la punctul 137 de mai sus.</TXT></NP><NP><NO.P>173</NO.P><TXT>Or, astfel cum rezultă din dosar, această cerere de despăgubire nu este legată de cheltuielile efectuate de FREPM, ci de două note de plată a onorariilor de arhitecţi, adresate direct reclamantei. Prima notă de plată de onorarii nr. 37-2003, din data de <DATE ISO="20030901">1 septembrie 2003</DATE>, este emisă de societatea G. Această notă se referă la dosarul <QUOT.START ID="QS0041" REF.END="QE0041" CODE="201E"/>Lucrări locatar City Center — Botannique 1<QUOT.END ID="QE0041" REF.START="QS0041" CODE="201D"/> şi este emisă pentru prestaţii efectuate în cursul lunilor mai şi iunie 2003. A doua notă nr. 242-2003, de asemenea din data de <DATE ISO="20030901">1 septembrie 2003</DATE>, este emisă de societatea P. şi se referă la proiectul <QUOT.START ID="QS0042" REF.END="QE0042" CODE="201E"/>Amenajări birouri Comisie<QUOT.END ID="QE0042" REF.START="QS0042" CODE="201D"/>, având ca obiect prestaţiile efectuate în cursul lunilor aprilie, mai, iunie, iulie şi august 2003. în consecinţă, aceste două facturi corespund unor prestaţii care au debutat şi, prin urmare, au fost comandate la o dată anterioară celei la care s-a dobândit încrederea legitimă a reclamantei în faptul că investiţiile<?PAGE NO="II-1435"?> realizate ar fi pe răspunderea Comisiei, şi anume anterior datei de <DATE ISO="20030626">26 iunie 2003</DATE>. În plus, aceste cheltuieli au fost angajate anterior deciziei Comisiei de a renunţa la contract</TXT></NP><NP><NO.P>174</NO.P><TXT>Având în vedere cele de mai sus, se impune a se constata că reclamanta nu a suferit un prejudiciu din faptul că, fără a fi încurajată de Comisie, a efectuat cheltuieli care nu depăşesc riscurile economice inerente activităţii care constă în depunerea unei oferte pentru atribuirea unui contract de achiziţii publice. în fapt, onorariile arhitecţilor cuprinse în notele citate anterior reprezintă taxe şi cheltuieli suportate de reclamantă cu ocazia participării sale la o procedură de atribuire a unui contract de achiziţii publice, care sunt în sarcina sa şi nu ar putea reprezenta un prejudiciu susceptibil să fie reparat de către Comunitate prin acordarea de daune interese. în plus, trebuie constatat că, într-o asemenea situaţie, reclamanta nu a probat existenţa unei legături de cauzalitate între conduita ilegală a Comisiei şi angajarea de cheltuieli suportate în pierdere.</TXT></NP><NP><NO.P>175</NO.P><TXT>În consecinţă, se impune respingerea ca nefondată a cererii de despăgubire a taxelor şi a cheltuielilor suportate de reclamantă în cadrul negocierilor precontractuale.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><P>Cu privire la cererea de despăgubire a pierderii şansei de a închiria unui terţ</P></TI></TITLE><NP><NO.P>176</NO.P><TXT>Cu titlu introductiv, trebuie reamintit că, potrivit jurisprudenţei, pierderea unei şanse poate constitui un prejudiciu reparabil (a se vedea Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19941027">27 octombrie 1994</DATE>, C/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="CST" NO.CASE="T-47/93" YEAR="1994" PAGE.ECR="II-743" PAGE.SUM="I-A-233">T-47/93, RecFP, p. I-A-233 şi II-743, punctul 54</REF.DOC.ECR> şi jurisprudenţa citată).</TXT></NP><?PAGE NO="II-1436"?><NP><NO.P>177</NO.P><TXT>Cu privire la argumentul reclamantei conform căruia, pe parcursul negocierilor precontractuale desfăşurate din 13 mai până la <DATE ISO="20030914">14 septembrie 2003</DATE>, a pierdut şansa de a putea închiria Imobilul unui terţ în condiţii echivalente celor negociate cu Comisia, trebuie constatat că, dacă se presupune că Imobilul ar fi rămas pe piaţa imobiliară pentru birouri din Bruxelles pe parcursul perioadei în litigiu, reclamanta ar fi avut o şansă reală de a-1 putea închiria unui terţ. Această şansă a reclamantei de a închiria Imobilul unui terţ decurge din faptul că, astfel cum a recunoscut Comisia, piaţa imobiliară pentru birouri din Bruxelles este o piaţă caracterizată printr-o evoluţie şi extindere continue, în special pentru a răspunde unei cereri crescânde din partea instituţiilor europene.</TXT></NP><NP><NO.P>178</NO.P><TXT>Cu toate acestea, în speţă, reclamanta a precizat, în cuprinsul observaţiilor sale scrise, că a <QUOT.START ID="QS0043" REF.END="QE0043" CODE="201E"/>renunţat la şansa [reală de a închiria Imobilul unui terţ] în cursul întregii perioade în care [...] a derulat negocieri exclusiv cu Comisia<QUOT.END ID="QE0043" REF.START="QS0043" CODE="201D"/>, de unde rezultă că, încă de la începutul negocierilor precontractuale, reclamanta însăşi a luat decizia de a retrage Imobilul de pe piaţa imobiliară pentru birouri din Bruxelles. în această privinţă, reclamanta nu poate invoca în mod întemeiat faptul că decizia sa a fost determinată de graba şi asigurările primite din partea Comisiei, în sensul că între părţi urma să se semneze contractul.</TXT></NP><NP><NO.P>179</NO.P><TXT>În consecinţă, pierderea şansei de a închiria Imobilul pe durata negocierilor precontractuale, care rezultă din exclusivitatea asupra Imobilului pe care reclamanta a consimţit să o acorde Comisiei şi din indisponibilizarea în consecinţă a acestuia din urmă, este cauzată de propria decizie a reclamantei care a acceptat, astfel, să îşi asume riscul de a pierde posibilitatea de a închiria Imobilul unui alt locatar.</TXT></NP><NP><NO.P>180</NO.P><TXT>Cu toate acestea, prin faptul că nu a înştiinţat imediat reclamanta în legătură cu decizia sa din <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE> de a renunţa la atribuirea contractului şi, prin urmare, de<?PAGE NO="II-1437"?> a închiria Imobilul, Comisia a privat reclamanta de posibilitatea de a repune Imobilul pe piaţa locativă două luni mai devreme decât a făcut-o. Rezultă că reclamanta a fost privată în mod efectiv de către Comisie de o şansă de a putea închiria Imobilul unui terţ pe o perioadă care poate fi evaluată în mod rezonabil la două luni.</TXT></NP><NP><NO.P>181</NO.P><TXT>Pentru a evalua cuantumul prejudiciului efectiv suferit de reclamantă, trebuie să se ţină cont de dificultăţile inerente ale pieţei locative din acea perioadă. în măsura în care aceste dificultăţi au fost recunoscute şi luate în considerare de către reclamantă, alocarea unei sume de <FT TYPE="NUMBER">10000</FT> de euro pentru fiecare lună în cauză, care corespunde chiar evaluării făcute de reclamantă, este considerată drept o despăgubire adecvată a prejudiciului efectiv suferit de către aceasta. în consecinţă, se impune ca prejudiciul reparabil cu titlu de pierdere a şansei de a închiria Imobilul unui terţ, între jumătatea lunii iulie şi jumătatea lunii septembrie 2003, să fie stabilit la suma de <FT TYPE="NUMBER">20000</FT> de euro.</TXT></NP><NP><NO.P>182</NO.P><TXT>Având în vedere consideraţiile expuse mai sus, se impune a se stabili prejudiciul pe care Comunitatea trebuie să îl despăgubească, în speţă, la suma de <FT TYPE="NUMBER">20000</FT> de euro.</TXT></NP><NP><NO.P>183</NO.P><TXT>Reclamanta solicită ca, la suma alocată cu titlu de reparare a prejudiciului său, să fie percepute dobânzi de 6 %, începând cu data pronunţării hotărârii până la data plăţii efective.</TXT></NP><NP><NO.P>184</NO.P><TXT>La cuantumul despăgubirii datorate trebuie calculate daune interese moratorii, al căror cuantum nu poate fi superior celui solicitat în cuprinsul acţiunii (Hotărârea Mulder şi alţii/Consiliul şi Comisia, punctul 108 de mai sus, punctul 35).</TXT></NP><?PAGE NO="II-1438"?><NP><NO.P>185</NO.P><TXT>Prin urmare, rezultă că în speţă se impune ca, la cuantumul despăgubirilor citate mai sus să fie calculate daune interese moratorii începând cu data pronunţării prezentei hotărâri până la data plăţii efective, la nivelul dobânzii fixate de Banca Centrală Europeană pentru principalele operaţiuni de refinanţare, majorat cu 2 puncte, cu condiţia de a nu depăşi un nivel de 6 %, în conformitate cu solicitarea reclamantei.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Cu privire la cererea de luare a unei masuri de cercetare judecătorească</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>186</NO.P><TXT>Reclamanta a solicitat citarea negociatorului pentru a se prezenta în faţa instanţei în vederea ascultării sale în legătură cu afirmaţiile făcute cu ocazia întâlnirii din 6 iunie şi a convorbirii telefonice din <DATE ISO="20030710">10 iulie 2003</DATE>. Pârâta nu şi-a exprimat poziţia cu privire la această cerere de adoptare a unei măsuri de cercetare judecătorească.</TXT></NP><NP><NO.P>187</NO.P><TXT>Potrivit unei jurisprudenţe constante, în vederea soluţionării litigiului, este de competenţa Tribunalului să aprecieze utilitatea unor măsuri de cercetare judecătorească, în sensul articolelor 65 şi următoarele din Regulamentul de procedură (Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19990928">28 septembrie 1999</DATE>, Hautem/BEI, <REF.DOC.ECR EDITION="CST" NO.CASE="T-140/97" YEAR="1999" PAGE.ECR="II-897" PAGE.SUM="I-A-171">T-140/97, RecFP, p. I-A-171 şi II-897, punctul 92</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="20000222">22 februarie 2000</DATE>, ACAV şi alţii/Consiliul, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-138/98" YEAR="2000" PAGE.ECR="II-341">T-138/98, Rec., p. II-341, punctul 72</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>188</NO.P><TXT>În speţă, Tribunalul apreciază că măsura de cercetare judecătorească solicitată de către reclamantă nu este necesară pentru soluţionarea prezentului litigiu. în consecinţă, cererea acesteia se respinge.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="II-1439"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI></TITLE><NP><NO.P>189</NO.P><TXT>În temeiul articolului 87 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură, pentru motive excepţionale sau în cazul în care părţile cad în pretenţii cu privire la unul sau mai multe capete de cerere, Tribunalul poate să repartizeze cheltuielile de judecată sau poate decide ca fiecare parte să suporte propriile cheltuieli.</TXT></NP><NP><NO.P>190</NO.P><TXT>În speţă, reclamanta a căzut în pretenţii în parte, având în vedere că acţiunea principală a fost respinsă ca inadmisibilă, iar o parte a cererilor de despăgubire au fost respinse ca nefondate în cadrul acţiunii formulate în subsidiar. Ţinând cont de aceste circumstanţe, se impune ca, în speţă, fiecare parte să suporte propriile cheltuieli de judecată.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><JURISDICTION><INTRO><P>Pentru aceste motive,</P><P>TRIBUNALUL (Camera a doua extinsă)</P><P>declară şi hotărăşte:</P></INTRO><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1)</NO.P><TXT>Obligă Comisia Comunităţilor Europene la plata către reclamantă a sumei de <FT TYPE="NUMBER">20000</FT> de euro, la care se calculează daune interese moratorii începând cu data pronunţării prezentei hotărâri până la plata efectivă, la nivelul<?PAGE NO="II-1440"?> dobânzii anuale fixate de Banca Centrală Europeană pentru principalele operaţiuni de refinanţare, majorat cu 2 puncte, cu condiţia de a nu depăşi un nivel de 6 %.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Respinge acţiunea cu privire la restul motivelor.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.</TXT></NP></ITEM></LIST></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><P>Pirrung</P><P>Meij</P><P>Forwood</P><P>Pelikánová</P><P>Papasavvas</P><P>Pronunţată astfel în şedinţă publică la Luxemburg, la <DATE ISO="20070508">8 mai 2007</DATE>.</P><SIGNATORY><P>Grefier</P><P>E. Coulon</P></SIGNATORY><SIGNATORY><P>Preşedinte</P><P>J. Pirrung</P></SIGNATORY></SIGNATURE.CASE><?PAGE NO="II-1441"?><TOC><TITLE><TI><P>Cuprins</P></TI></TITLE><TOC.BLK><TOC.ITEM><ITEM.CONT>Situaţia de fapt</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1383</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><ITEM.CONT>Procedura şi concluziile părţilor</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1392</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la acţiunea principală în răspundere contractuală</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1395</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>A —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Argumentele părţilor</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1396</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>B —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Aprecierea Tribunalului</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1397</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la acţiunea subsidiară în răspundere extracontractuală</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1401</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>A —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la fond</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1402</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>1.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Argumentele părţilor</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1402</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>2.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Aprecierea Tribunalului</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1407</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>a)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la conduita ilegală invocată</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1408</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><ITEM.CONT>Observaţii introductive</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1408</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la retragerea unei acceptări date în mod valabil, la necomunicarea motivelor încetării negocierilor şi la angajarea superficială în cadrul negocierilor precontractuale</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1410</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la comunicarea tardivă a deciziei de încetare a negocierilor precontractuale, necomunicarea regulilor interne de luare a deciziilor şi asigurările date cu privire la încheierea contractului de închiriere şi/sau cu privire la suportarea cheltuielilor legate de investiţiile aferente acestuia</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1412</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>—</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la natura normelor a căror încălcare este invocată</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1413</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>—</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la sfera de aplicare, natura, legalitatea şi opozabilitatea articolului 101 primul paragraf din Regulamentul financiar</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1415</ITEM.REF></TOC.ITEM><?PAGE NO="II-1442"?><TOC.ITEM><NO.ITEM>—</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la încălcarea principiului bunei-credinţe şi a interdicţiei abuzului de drept</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1419</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>—</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la încălcarea principiului de protecţie a încrederii legitime</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1423</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>b)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la prejudiciul invocat şi legătura de cauzalitate între conduita ilegală şi acest prejudiciu</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1429</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la cererea de despăgubire a pierderii şansei de a contracta</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1430</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la cererea de despăgubire a taxelor şi a cheltuielilor efectuate</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1431</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la cererea de despăgubire a pierderii şansei de a închiria unui terţ</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1435</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC.BLK></TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>B —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la cererea de luare a unei măsuri de cercetare judecătorească</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1438</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la cheltuielile de judecată</ITEM.CONT><ITEM.REF>II-1439</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC></JUDGMENT>