C-235/0462004J02350016.000254501547425CJHOTĂRÂREA DIN 28.6.2007 — CAUZA C-235/04COMISIA/SPANIA<TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Camera a doua)</P><P><DATE ISO="20070628">28 iunie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: spaniola.</P></NOTE></P></TI>

În cauza C-235/04,

având ca obiect o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor formulată în temeiul articolului 226 CE, introdusă la 4 iunie 2004,

Comisia Comunităţilor Europene, reprezentată de domnii M. van Beek şi G. Valero Jordana, în calitate de agenţi, cu domiciliul ales în Luxemburg,

reclamantă,împotriva

Regatului Spaniei, reprezentat de doamna N. Díaz Abad, în calitate de agent, cu domiciliul ales în Luxemburg,

pârât,

CURTEA (Camera a doua),

compusă din domnul C. W. A. Timmermans, preşedinte de cameră, domnii P. Kūris (raportor), J. Klučka, doamna R. Silva de Lapuerta şi domnul L. Bay Larsen, judecători,

avocat general: doamna J. Kokott,

grefier: doamna M. Ferreira, administrator principal,

având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din 22 iunie 2006,după ascultarea concluziilor avocatului general în şedinţa din 14 septembrie 2006,

pronunţă prezenta

<TI><P>Hotărâre</P></TI>1Prin cererea introductivă, Comisia Comunităţilor Europene solicită Curţii să constate că, prin neclasificarea, ca arii de protecţie specială pentru păsări (denumite în continuare APS); de teritorii suficiente ca număr şi suprafaţă pentru a oferi o protecţie tuturor speciilor de păsări enumerate în anexa I la Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 103, p. 1, Ediţie specială, 15/vol. 1, p. 77), astfel cum a fost modificată în special prin Directiva 97/49/CE a Comisiei din 29 iulie 1997 (JO L 223, p. 9, denumită în continuare Directiva 79/409), precum şi speciilor migratoare care nu sunt cuprinse în anexa menţionată, Regatul Spaniei nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 79/409.<TI><P>Cadrul juridic</P></TI>2Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 79/409 prevede:

Prezenta directivă se referă la conservarea tuturor speciilor de păsări care se găsesc în stare sălbatică pe teritoriul european al statelor membre pentru care se aplică tratatul Directiva reglementează protejarea, gestionarea şi controlul asupra acestor specii şi stabileşte normele pentru exploatarea acestora.

3Articolul 2 din directiva menţionată prevede:

Statele membre iau măsurile necesare pentru a menţine populaţia speciilor menţionate la articolul 1 la un nivel care să îndeplinească condiţiile ecologice, ştiinţifice şi culturale, ţinând seama în acelaşi timp de condiţiile economice şi de recreere sau pentru a adapta populaţia acestor specii la nivelul respectiv.

4Articolul 4 alineatele (1) şi (2) din aceeaşi directivă este formulat după cum urmează:

(1)Speciile menţionate în anexa I constituie obiectul unor măsuri speciale de conservare a habitatelor acestora pentru a li se asigura supravieţuirea şi reproducerea în aria de răspândire.

în acest context, se ţine seama de următoarele specii de păsări:

(a)specii pe cale de dispariţie;(b)specii vulnerabile la anumite schimbări ale habitatului lor;(c)specii considerate rare din cauza efectivului redus al populaţiilor sau a distribuţiei locale limitate;(d)alte specii care necesită o atenţie specială din cauza naturii specifice a habitatului lor.

Tendinţele şi variaţiile efectivului populaţiilor sunt luate în considerare ca bază pentru evaluare.

Statele membre clasifică în special cele mai adecvate teritorii, ca număr şi suprafaţă, ca arii de protecţie specială pentru conservarea acestor specii, ţinând seama de condiţiile de protecţie din zona geografică maritimă şi de uscat în care se aplică prezenta directivă.

(2)Statele membre iau măsuri similare pentru speciile migratoare care apar în mod regulat şi care nu sunt cuprinse în anexa I, având în vedere nevoia acestora de protecţie în zona geografică maritimă şi de uscat în care se aplică prezenta directivă, în ceea ce priveşte zonele de înmulţire, arealul de schimbare a penelor şi zonele de hibernare [ale] acestor specii, precum şi punctele de popas de-a lungul rutelor lor de migrare. în acest scop, statele membre acordă o atenţie specială protecţiei zonelor umede, în special zonelor umede de importanţă internaţională.

<TI><P>Procedura precontencioasă</P></TI>5în urma mai multor plângeri, la 26 ianuarie 2006, Comisia a adresat Regatului Spaniei o scrisoare de punere în întârziere prin care invoca aplicarea incorectă a Directivei 79/409 având în vedere că acesta nu a desemnat APS suficiente ca număr şi suprafaţă.6întrucât răspunsurile autorităţilor spaniole, precum şi informaţiile şi propunerile de desemnare a unor noi APS, transmise între 18 mai 2000 şi 10 ianuarie 2001, nu au fost considerate convingătoare de către Comisie, la 31 ianuarie 2001, aceasta din urmă a emis un aviz motivat prin care invita Regatul Spaniei să ia măsurile necesare pentru a se conforma acestuia într-un termen de două luni de la notificarea avizului menţionat, termen care a fost prelungit până la 3 mai 2001.7Prin scrisorile din 17 aprilie şi din 15 mai 2001, autorităţile spaniole au răspuns la avizul motivat şi au transmis, între 28 mai 2001 şi 25 octombrie 2002, informaţii suplimentare, precum şi informaţii privind desemnări şi extinderi ale APS.8în urma analizei tuturor acestor răspunsuri şi întrucât a considerat că, în speţă, Comunităţile Autonome Andaluzia, Baleare, Canare, Castilia y León, Castilia La Mancha, precum şi Madrid nu îndepliniseră încă toate obligaţiile care rezultă din articolul 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 79/409, iar Comunităţile Autonome Asturii, Catalonia, Extremadura, Galicia, precum şi Valencia desemnaseră APS într-un mod total necorespunzător şi insuficient, Comisia a decis, în cursul lunii ianuarie 2003, să sesizeze Curtea de Justiţie.9între 13 ianuarie 2003 şi 5 aprilie 2004, autorităţile spaniole au continuat să transmită Comisiei propuneri de desemnare de APS, dosare referitoare la redefinirea şi la extinderea reţelei de APS, cuprinzând diverse date actualizate şi completate de documente cartografice, precum şi informaţii cu privire la situaţia speciilor de păsări.10în urma analizei tuturor acestor răspunsuri, considerând că neîndeplinirea obligaţiilor care rezultă din Directiva 79/409 persistă, Comisia a decis să introducă prezenta acţiune la 4 iunie 2004.<TI><P>Cu privire la acţiune</P></TI>11Prin acţiunea sa, Comisia susţine că Regatul Spaniei nu a desemnat APS suficiente ca număr şi suprafaţă, având în vedere obiectivele de protecţie a speciilor de păsări enumerate în anexa I la Directiva 79/409, precum şi a speciilor migratoare care nu sunt cuprinse în anexa menţionată.12întrucât, în cursul procedurii orale, Comisia a renunţat la motivul referitor la Comunitatea Autonomă Extremadura, prezenta acţiune de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor nu se referă decât la Comunităţile Autonome Andaluzia, Baleare, Canare, Castilia La Mancha, Catalonia, Galicia şi Valencia.<TI><P>Cu privire la desemnarea de APS</P></TI><TI><P>Argumentele părţilor</P></TI>13Comisia consideră că Regatul Spaniei nu a clasificat APS suficiente ca număr şi suprafaţă în raport cu ariile importante pentru conservarea păsărilor identificate în inventarul ornitologic care a fost publicat în 1998 (denumit în continuare IBA 98).14Guvernul spaniol se opune recurgerii la IBA 98. Acest inventar nu ar avea aceeaşi valoare ca Inventory of Important Bird Areas in the European Community (Inventar al ariilor importante pentru avifaună în Comunitatea Europeană) publicat în 1989 (denumit în continuare IBA 89), în măsura în care, nefiind nici comandat, nici supervizat de Comisie, exactitatea rezultatelor sale nu ar fi garantată.15într-adevăr, IBA 98 ar fi fost elaborat exclusiv la iniţiativa Sociedad Española de Ornitología (societate spaniolă de ornitologie, denumită în continuare SEO/Birdlife), care ar fi decis să modifice în mod unilateral IBA 89 pentru a creşte numărul şi suprafaţa ariilor care trebuie protejate în Regatul Spaniei. Or, nicio autoritate administrativă publică competentă în domeniul mediului nu ar fi supervizat elaborarea inventarului menţionat pentru a garanta precizia şi exactitatea datelor sale. Creşterea, în inventarul IBA 98 în raport cu IBA 89, ca număr şi mai

ales ca suprafaţă a noilor arii care trebuie protejate ar fi, aşadar, imposibil de justificat sau de verificat

16în continuare, tot potrivit guvernului spaniol, utilizarea unor informaţii incomplete în IBA 98 nu ar permite delimitarea în mod corect a ariilor de interes pentru conservarea păsărilor. De asemenea, criteriile utilizate pentru delimitarea APS ar fi incorecte, ar avea o valoare ornitologică redusă şi nu ar fi conforme Directivei 79/409.17Guvernul spaniol consideră totodată că recensămintele şi estimările ample ale populaţiilor efectuate pentru toate ariile importante pentru conservarea păsărilor nu ar fi susţinute de nicio referinţă bibliografică, ceea ce ar împiedica orice verificare sau comparaţie a datelor. De altfel, SEO/Birdlife ar fi recunoscut în mod explicit că sursele informaţiilor ornitologice nu ar fi citate pentru fiecare dintre aceste arii.18De asemenea, delimitarea ariilor care trebuie protejate, realizată de SEO/Birdlife, ar prezenta lacune grave, din cauza lipsei de referinţe bibliografice, precum şi a calităţii slabe a informaţiilor utilizate. IBA 98 nu ar avea, aşadar, calitatea minimă impusă unei lucrări ştiinţifice în ceea ce priveşte exactitatea datelor şi precizia criteriilor utilizate.19în final, guvernul spaniol arată că SEO/Birdlife ar fi interzis, cu excepţia unei autorizaţii exprese din partea sa, să pună la dispoziţia comunităţilor autonome, competente din punct de vedere administrativ în domeniul mediului, informaţiile pe care le-a utilizat pentru a identifica şi a delimita ariile importante pentru conservarea păsărilor.20Potrivit Comisiei, IBA 98 se bazează pe cele mai documentate şi pe cele mai precise referinţe disponibile care pot defini teritoriile cele mai adecvate pentru supravieţuirea şi reproducerea speciilor de păsări potrivit articolului 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 79/409. IBA 98 ar fi bazat pe criterii ornitologice echilibrate, precum importanţa populaţiilor, diversitatea păsărilor şi riscurile la care sunt expuse speciile la nivel internaţional, criterii care permit să se identifice locurile cele mai propice pentru a asigura conservarea speciilor menţionate în anexa I la Directiva 79/409, precum şi a speciilor migratoare care nu sunt cuprinse în această anexă.21Comisia precizează că evaluarea reţelei de APS desemnată de Regatul Spaniei s-a efectuat nu numai în temeiul IBA 98, ci şi în funcţie de alte două criterii, care se bazează, pe de o parte, pe o analiză a prezenţei, pe fiecare teritoriu, a speciilor de păsări menţionate în anexa I la Directiva 79/409 şi, pe de altă parte, pe luarea în considerare a zonelor umede.22în final, tot potrivit Comisiei, imposibilitatea de a avea acces la baza de date utilizată de SEO/Birdlife nu invalidează caracterul ştiinţific al studiului şi nu interzice diferitelor autorităţi administrative spaniole să elaboreze sau să comande propriile lor studii pentru a respecta obligaţiile care rezultă din Directiva 79/409.<TI><P>Aprecierea Curţii</P></TI>23Cu titlu introductiv, trebuie amintit că articolul 4 din Directiva 79/409 prevede un regim al cărui obiectiv şi a cărui consolidare vizează în mod specific atât speciile menţionate în anexa I, cât şi speciile migratoare, regim care se justifică prin faptul că priveşte speciile cele mai ameninţate şi, respectiv, speciile care constituie un patrimoniu comun al Comunităţii Europene (hotărârea din 13 iulie 2006, Comisia/Portugalia, C-191/05, Rec, p. I-6853, punctul 9 şi jurisprudenţa citată). De altfel, din al nouălea considerent al acestei directive reiese că, pentru conservarea tuturor speciilor de păsări, sunt esenţiale conservarea, menţinerea şi restaurarea unei diversităţi suficiente şi a unei suprafeţe suficiente pentru habitate. Statele membre au astfel obligaţia de a adopta măsurile necesare pentru conservarea speciilor respective.24în acest scop, actualizarea datelor ştiinţifice este necesară pentru a determina situaţia celor mai ameninţate specii, precum şi a speciilor care constituie un patrimoniu comun al Comunităţii în vederea clasificării ca APS a celor mai adecvate teritorii. Se impune, aşadar, utilizarea celor mai actualizate date ştiinţifice disponibile la expirarea termenului stabilit în avizul motivat.25În această privinţă, trebuie amintit că inventarele naţionale, printre care IBA 98 elaborat de SEO/Birdlife, au revizuit primul studiu paneuropean realizat prin IBA 89, prezentând date ştiinţifice mai precise şi actualizate.26Ţinând cont de caracterul ştiinţific al IBA 89 şi de lipsa oricărui element de probă ştiinţifică prezentat de către un stat membru, care să urmărească în special să demonstreze că obligaţiile care decurg din articolul 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 79/409 pot fi îndeplinite prin clasificarea, ca APS, a altor situri decât cele care rezultă din inventarul menţionat şi care ocupă o suprafaţă totală mai mică decât suprafaţa ariilor din inventar, Curtea a considerat că poate utiliza acest inventar, chiar dacă nu este obligatoriu din punct de vedere juridic, ca element de referinţă care permite să se aprecieze dacă un stat membru a clasificat ca APS teritorii suficiente ca număr şi suprafaţă în sensul dispoziţiilor menţionate anterior din Directiva 79/409 (a se vedea în acest sens hotărârea din 19 mai 1998, Comisia/Ţările de Jos, C-3/96, Rec, p. I-3031, punctele 68-70, şi hotărârea din 20 martie 2003, Comisia/Italia, C-378/01, Rec, p. I-2857, punctul 18).27Trebuie să se constate că IBA 98 stabileşte un inventar actualizat al ariilor importante pentru conservarea păsărilor în Spania, inventar care, în lipsa unor probe ştiinţifice contrare, constituie un element de referinţă ce permite să se aprecieze dacă acest stat membru a clasificat ca APS teritorii suficiente ca număr şi suprafaţă pentru a oferi o protecţie tuturor speciilor de păsări enumerate în anexa I la Directiva 79/409, precum şi speciilor migratoare care nu sunt cuprinse în această anexă.28În această privinţă, trebuie să se arate că IBA 98 a fost utilizat de Comunităţile Autonome Castilia La Mancha, Catalonia, Galicia şi Valencia pentru a delimita APS şi că, în ceea ce priveşte Comunităţile Autonome Aragon, Cantabria, Extremadura, Madrid, Murcia, Ţara Bascilor şi Oraşul Autonom Ceuta, Comisia a acceptat informaţii ştiinţifice actualizate care i-au fost prezentate în locul şi în schimbul celor referitoare la ariile importante pentru avifauna inventariate în IBA 98.29În continuare, trebuie examinate argumentele guvernului spaniol în ceea ce priveşte criteriile CI şi C.6 utilizate în acest inventar.30În înţelesul IBA 98, criteriul CI desemnează o arie care adăposteşte în mod regulat un număr semnificativ de păsări dintr-o specie ameninţată la nivel mondial sau dintr-o specie a cărei conservare prezintă un interes la nivel mondial. Criteriul C.6 desemnează o arie care constituie una dintre cele mai importante cinci zone din fiecare regiune europeană pentru o specie sau pentru o subspecie menţionată în anexa I la Directiva 79/409.31În ceea ce priveşte criteriul CI, guvernul spaniol consideră că pragul de identificare a APS nu poate fi mai mic de 1 % din populaţia naţională de reproducere dintr-o specie care figurează în anexa menţionată.32Acest argument ignoră definiţia acestui criteriu şi, în concluzie, nu poate fi admis. într-adevăr, întrucât criteriul CI se referă la specii ameninţate la nivel global, este suficient ca situi în cauză să adăpostească un număr semnificativ de exemplare dintr-o astfel de specie. Criteriul CI nu prevede un prag de 1 % şi acesta din urmă nu se impune în temeiul Directivei 79/409.33În ceea ce priveşte criteriul C.6, guvernul spaniol susţine că regiunile biogeografice definite prin Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (JO L 206, p. 7, Ediţie specială, 15/vol. 2, p. 109) ar trebui considerate ca fiind echivalente ariilor definite pentru aplicarea Directivei 79/409. Utilizarea unei metodologii diferite pentru delimitarea habitatelor şi a ariilor importante pentru conservarea păsărilor ar crea inegalităţi considerabile şi nejustificabile având în vedere existenţa unor numeroase diviziuni administrativ-teritoriale diferite în cadrul statelor membre.34Or, după cum a arătat avocatul general la punctul 90 din concluzii, Regatul Spaniei nu a întreprins efortul de a efectua împărţirea teritoriului spaniol pe o bază ornitologică care ar permite identificarea APS, ci s-a limitat la a invoca existenţa regiunilor biogeografice, care nu constituie o bază comparabilă pentru comunităţile autonome în vederea realizării unei reţele care să acopere Comunitatea în mod mai mult sau mai puţin uniform, uniformitate care se impune pentru a obţine o valoare de referinţă comparabilă în toate statele membre în vederea aplicării criteriului C.6.35Luând în considerare cele ce precedă, trebuie să se constate că, în lipsa prezentării unor studii ştiinţifice de natură să contrazică rezultatele cuprinse în IBA 98, acest inventar constituie referinţa cea mai actualizată şi cea mai precisă pentru identificarea celor mai adecvate situri ca număr şi suprafaţă pentru conservarea păsărilor.36Această concluzie nu poate fi repusă în discuţie de argumentul întemeiat pe imposibilitatea de a consulta baza de date creată de SEO/Birdlife.37În această privinţă, trebuie să se arate că, după cum a confirmat guvernul spaniol, un astfel de acces nu i-a fost refuzat acestuia din urmă, ci a fost supus interdicţiei de a pune la dispoziţia comunităţilor autonome aceste informaţii.38Mai mult, este cert că, în 1991, Comisia a încheiat un contract cu SEO/Birdlife pentru a efectua un studiu ştiinţific precis care să permită elaborarea cartografiei ariilor importante pentru conservarea păsărilor, fiecare sit trebuind să fie descris din punctul de vedere al valorii sale ornitologice prin utilizarea celor mai complete informaţii disponibile.39La aceasta se adaugă faptul că IBA 98 a fost elaborat cu participarea mai multor organizaţii neguvernamentale, a unor grupuri locale ale SEO/Birdlife, a trei parcuri naţionale, a şase universităţi, a departamentelor de mediu din 12 comunităţi autonome, a Direcţiei generale de protecţie a naturii din cadrul Ministerului Mediului şi a organismului autonom Parques Nacionales din cadrul aceluiaşi minister, ceea ce constituie la fel de multe indicii care permit să se justifice, în lipsa unor probe ştiinţifice contrare, caracterul de referinţă al IBA 98.40În aceste condiţii, trebuie respinse argumentele guvernului spaniol întemeiate, pe de o parte, pe lipsa unui control al elaborării IBA 98 din partea unei autorităţi administrative publice competente şi, pe de altă parte, pe imposibilitatea de a avea acces la baza de date utilizată de SEO/Birdlife.<TI><P>Cu privire la lipsa clasificării şi la clasificarea parţiala sau inadecvată a unor teritorii ca APS</P></TI><TI><P>Argumentele părţilor</P></TI>41Potrivit Comisiei, IBA 98 identifică 391 de arii importante pentru conservarea păsărilor în Spania, care ocupă o suprafaţă de 15862567 ha, ceea ce reprezintă aproximativ 31,5 % din suprafaţa ţării. Or, analiza a 427 APS desemnate de Regatul Spaniei, corespunzând unei suprafeţe totale de aproximativ 7977789 ha, mai precis 15,8 % din teritoriul naţional, ar duce la concluzia că 148 de arii importante pentru conservarea păsărilor ar fi clasificate ca APS pentru mai mult de 75 % din suprafaţa lor (2730612 ha dintr-un total de 2967119 ha), 194 de arii importante pentru conservarea păsărilor ar fi clasificate ca APS pentru mai puţin de 75 % din suprafaţa lor (4388748 ha dintr-un total de 10739054 ha) şi 99 de arii importante pentru conservarea păsărilor nu ar fi fost desemnate ca APS (2684713 ha). Prin urmare, reţeaua de APS ar fi insuficientă.42Guvernul spaniol arată că suprafaţa reţelei de APS în Spania reprezintă o proporţie a teritoriului naţional de două ori şi jumătate mai mare decât media comunitară (15,51 % faţă de 6,89 %) şi de până la zece ori mai mare decât proporţia teritoriului anumitor state membre vecine. De altfel, guvernul menţionat subliniază că, pentru perioada cuprinsă între luna aprilie 2000 şi luna mai 2004, reţeaua spaniolă ar fi trecut de la 179 la 416 APS, ceea ce înseamnă 237 de arii noi care ar reprezenta o creştere de 132,4 % şi 35 % din numărul de APS noi declarate de statele membre, în ansamblul lor. în ceea ce priveşte creşterea suprafeţei teritoriilor clasificate ca APS, proporţia noilor APS spaniole declarate ar reprezenta 43 % din totalul suprafeţei declarate în întreaga Comunitate. Contribuţia spaniolă în sine ar reprezenta 35 % din suprafaţa terestră totală a APS ale Comunităţii, în timp ce teritoriul Regatului Spaniei nu ar reprezenta decât 16 % din cel al Comunităţii. Aceste date ar arăta că Regatul Spaniei a depus un efort mai mare, pe de o parte, faţă de cel al mediei comunitare şi, pe de altă parte, faţă de efortul individual al fiecărui stat membru pentru a se conforma obligaţiilor care rezultă din Directiva 79/409.43În ceea ce priveşte teritoriile clasificate în mod parţial sau în mod inadecvat ca APS, Comisia consideră că, în raport cu IBA 98, gradul actual de acoperire, de către APS spaniole, a ariilor importante pentru conservarea păsărilor este foarte redus, ceea ce ar reprezenta un pericol suplimentar pentru supravieţuirea speciilor pe care le adăpostesc, întrucât măsurile necesare pentru protecţia habitatelor acestora nu ar fi fost adoptate.<TI><P>Aprecierea Curţii</P></TI>44Prin acţiunea sa în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, Comisia urmăreşte să se constate că, în Comunităţile Autonome Andaluzia, Baleare, Canare, Castilia La Mancha, Catalonia, Galicia şi Valencia, nu au fost clasificate, ca APS, teritorii suficiente ca suprafaţă şi număr pentru a oferi o protecţie tuturor speciilor de păsări enumerate în anexa I la Directiva 79/409, precum şi speciilor migratoare care nu sunt cuprinse în această anexă.45În prealabil, trebuie să se sublinieze că un stat membru nu se poate prevala de situaţia altor state membre pentru a se exonera de obligaţia sa de desemnare a APS. într-adevăr, numai criteriile ornitologice, astfel cum sunt prevăzute la articolul 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 79/409, permit delimitarea celor mai adecvate situri în vederea desemnării acestora ca APS.46În continuare, trebuie să se arate că, pe de o parte, Comisia susţine că toate aceste comunităţi autonome au delimitat APS pentru teritorii insuficiente ca suprafaţă în raport cu cele reţinute în IBA 98, în timp ce, pe de altă parte, Comisia acceptă argumentele ştiinţifice actualizate care au demonstrat că limitele actuale ale APS desemnate în Comunităţile Autonome Castilia La Mancha, Catalonia, Galicia şi Valencia permit să se asigure respectarea Directivei 79/409.47O astfel de contradicţie în expunerea motivului invocat de Comisie în susţinerea acţiunii sale în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor nu corespunde cerinţelor articolului 21 din Statutul Curţii de Justiţie şi ale articolului 38 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură.48Într-adevăr, Curtea a apreciat că îi revine Comisiei obligaţia să indice, în concluziile cererii depuse în temeiul articolului 226 CE, obiecţiile precise cu privire la care se solicită Curţii să se pronunţe. Aceste concluzii trebuie să fie formulate într-un mod neechivoc, astfel încât Curtea să nu se pronunţe ultra petita sau să nu omită să se pronunţe asupra unei obiecţii (a se vedea hotărârea din 15 iunie 2006, Comisia/Franţa, C-255/04, Rec, p. I-5251, punctul 24 şi jurisprudenţa citată).49Rezultă că este inadmisibilă obiecţia întemeiată pe o desemnare, ca APS, a unor teritorii insuficiente ca suprafaţă de arii importante pentru conservarea păsărilor de Comunităţile Autonome Castilia La Mancha, Catalonia, Galicia şi Valencia.50în concluzie, motivul respectiv trebuie analizat succesiv numai pentru Comunităţile Autonome Andaluzia, Baleare şi Canare.51În primul rând, în ceea ce priveşte Comunitatea Autonomă Andaluzia, guvernul spaniol a notificat, după expirarea termenului stabilit în avizul motivat, desemnarea a 39 APS noi şi extinderea altor arii, ceea ce reprezintă o mărire a suprafeţei protejate cu 560000 ha. în plus, acesta a indicat că este în curs o procedură de declarare de noi APS, a căror valoare principală constă în protecţia păsărilor de stepă.52Potrivit unei jurisprudenţe constante, în cadrul unei acţiuni întemeiate pe articolul 226 CE, existenţa unei neîndepliniri a obligaţiilor se apreciază în funcţie de situaţia statului membru la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat, iar modificările intervenite ulterior nu pot fi luate în considerare de către Curte (a se vedea în special hotărârea din 14 septembrie 2004, Comisia/Spania, C-168/03, Rec, p. I-8227, punctul 24). Prin urmare, acţiunea Comisiei trebuie admisă în ceea ce priveşte Comunitatea Autonomă Andaluzia.53în continuare, în ceea ce priveşte Comunitatea Autonomă Baleare, dacă este cert că 40 APS, cu o suprafaţă totală de 121015 ha şi care acoperă în întregime sau parţial 20 de arii importante pentru conservarea păsărilor şi aproape 54 % din suprafaţa totală a reţelei de arii care trebuie protejate, fuseseră desemnate înainte de expirarea termenului stabilit în avizul motivat, nu este mai puţin adevărat că ariile respective nu acopereau ariile de habitat pentru gaia roşie (Milvus milvus), specie menţionată în anexa I la Directiva 79/409, care a făcut obiectul unei protecţii ulterior expirării termenului menţionat. Prin urmare, acţiunea Comisiei trebuie admisă în ceea ce priveşte Comunitatea Autonomă Baleare.54în final, în ceea ce priveşte Comunitatea Autonomă Canare, IBA 98 identifică 65 de situri care acoperă o suprafaţă de 133443 ha ca arii importante pentru conservarea păsărilor. înainte de expirarea termenului stabilit în avizul motivat, 28 APS, a căror suprafaţă totală este de 211598 ha, acopereau parţial 41 de arii importante pentru conservarea păsărilor şi aproximativ 59,5 % din suprafaţa reţelei de arii care trebuie protejate. Comisia consideră că gradul de acoperire este în continuare insuficient, în special pentru dropia gulerată (Chlamydotis undulata), hoitarul alb (Neophron percnopterus), mărăcinar (Saxícola dacotiae), cursor (Cursorius cursor), precum şi pentru alte specii, cum ar fi petrelul lui Bulwer (Bulweria bulwerii).55Deşi guvernul spaniol invocă dificultăţi interne în a proceda la desemnarea anumitor APS, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii, un stat membru nu poate invoca dispoziţii, practici sau situaţii din ordinea sa juridică internă pentru a justifica nerespectarea obligaţiilor şi a termenelor impuse de o directivă (a se vedea în special hotărârea din 7 decembrie 2000, Comisia/Franţa, C-374/98, Rec, p. I-10799, punctul 13).56Cu toate acestea, guvernul spaniol recunoaşte că anumite APS trebuie extinse. Prin urmare, acţiunea Comisiei trebuie admisă în ceea ce priveşte Comunitatea Autonomă Canare.57În aceste condiţii, trebuie să se constate că se impune admiterea obiecţiei întemeiate pe o desemnare ca APS a unor teritorii insuficiente ca suprafaţă de arii importante pentru conservarea păsărilor de către Comunităţile Autonome Andaluzia, Baleare şi Canare.58În final, Comisia impută Regatului Spaniei faptul că a desemnat ca APS un număr insuficient de arii importante pentru conservarea păsărilor pentru Comunităţile Autonome Andaluzia, Baleare, Canare, Castilia La Mancha, Catalonia, Galicia şi Valencia.59În ceea ce priveşte Comunităţile Autonome Andaluzia şi Galicia, autorităţile comunităţilor respective, după expirarea termenului stabilit în avizul motivat, au desemnat noi APS şi au extins o parte din cele existente. Cu toate acestea, reiese din jurisprudenţa citată la punctul 52 din prezenta hotărâre că existenţa unei neîndepliniri a obligaţiilor se apreciază în funcţie de situaţia statului membru la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat şi că modificările intervenite ulterior nu pot fi luate în considerare de către Curte. Prin urmare, acţiunea Comisiei referitoare la acest aspect trebuie admisă.60În ceea ce priveşte Comunitatea Autonomă Baleare, deşi este adevărat că, după expirarea termenului stabilit în avizul motivat, autorităţile acestei comunităţi au declarat noi APS special pentru a proteja gaia roşie şi că au fost propuse noi APS pentru Mallorca şi Menorca pentru a proteja ariile de creştere ale acestei specii, trebuie totuşi constatată neîndeplinirea obligaţiilor cu privire la acest aspect, având în vedere că aceasta trebuie apreciată numai în funcţie de situaţia statului membru la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat.61De altfel, în ceea ce priveşte Comunitatea Autonomă Canare, 23 de arii importante pentru conservarea păsărilor nu erau deloc acoperite de o APS la expirarea termenului stabilit în avizul motivat. Guvernul spaniol, recunoscând că se impune a proceda la desemnarea unor noi APS, a prezentat în susţinerea memoriului său în apărare un studiu detaliat referitor la ariile importante pentru conservarea păsărilor încă neacoperite. După cum a constatat avocatul general la punctul 106 din concluzii, întrucât Comisia nu a contestat acest studiu, conţinutul acestuia trebuie considerat ca admis şi constituie, pentru clasificările inexistente, un mijloc de probă mai actual şi mai precis decât IBA 98.62Această obiecţie subzistă numai pentru acele APS care ar fi trebuit să fie desemnate înainte de expirarea termenului stabilit în avizul motivat.63În ceea ce priveşte Comunitatea Autonomă Valencia, chiar dacă, înainte de expirarea termenului stabilit prin avizul motivat, au fost clasificate noi APS, rămân totuşi în continuare arii neclasificate care, după cum au recunoscut autorităţile spaniole, fac obiectul unui proces de extindere a reţelei actuale de APS.64În aceste condiţii, se impune să se constate că trebuie admisă obiecţia întemeiată pe o desemnare insuficientă ca APS de arii importante pentru conservarea păsărilor de către Comunităţile Autonome Andaluzia, Baleare, Canare, Galicia şi Valencia.65În ceea ce priveşte Comunitatea Autonomă Castilia La Mancha, Comisia consideră că 10 arii importante pentru conservarea păsărilor nu au fost clasificate ca APS. Guvernul spaniol a recunoscut necesitatea de a clasifica ca APS situi nr. 183 (Hoces del Río Mundo y del Río Segura). în ceea ce priveşte situi nr. 189 (Parameras de Embid-Molina), guvernul spaniol admite necesitatea unei clasificări parţiale a acestui sit, recunoscând prezenţa unei colonii de pescăruşi ai lui Dupont (Chersophilus duponti) evaluată la 1250 de exemplare pe o suprafaţă de 1800 ha.66Cu toate acestea, guvernul spaniol contestă necesitatea clasificării siturilor nr. 70 (El Escorial — San Martín de Valdeiglesias), 72 (Carrizales y Sotos de Aranjuez), 157 (Hoces del Turia y Los Serranos), 210 (Sierras de Cazorla y Segura) şi 305 (Bajo Tietar y Rampa de la Vera), întrucât acestea ar fi comune cu alte comunităţi autonome, iar suprafaţa acestora, aferentă teritoriului comunităţii autonome în cauză, ar fi foarte redusă.67Acest argument trebuie să fie respins. într-adevăr, în virtutea importanţei şi a coerenţei unui sit considerat ca fiind cel mai adecvat pentru conservarea anumitor specii, precum acvila iberică (Aquila adalberti), ameninţată la nivel mondial, barza neagră (Ciconia nigra), acvila porumbacă (Hieraaetus fasciatus), acvila de munte (Aquila chrysaetos), vulturul pleşuv sur (Gyps fulvus), hoitarul alb şi şoimul călător (Falco peregrinus), împrejurarea că acesta acoperă mai multe regiuni nu poate constitui un motiv pentru ca statele membre să se sustragă obligaţiilor care le revin în temeiul articolului 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 79/409.68Guvernul spaniol contestă totodată şi clasificarea ca APS a sitului nr. 185 (San Clemente-Villarrobledo), în cadrul căruia populaţiile de vinderel mic (Falco naumanni), spurcaci (Tetrax tetrax) şi găinuşă cu suliţă (Pterocles alchata), semnalate în IBA 98, nu ar avea decât un interes redus şi nu ar reprezenta decât 6 %, 4 %, respectiv 4 % din populaţia lor în toată Comunitatea Autonomă Castilia La Mancha. În plus, acest sit nu ar prezenta niciun interes pentru avifauna, întrucât ar include centre urbane, zone industriale, întinderi de monoculturi viticole sau chiar mari întinderi de terenuri irigabile cultivate în mod intensiv.69Şi un astfel de argument trebuie să fie respins. într-adevăr, acest sit adăposteşte populaţii semnificative de specii ameninţate la nivel mondial şi european şi constituie una dintre principalele arii de hrană pentru speciile menţionate.70În ceea ce priveşte situi nr. 78 (Puebla de Beleña), autorităţile spaniole contestă necesitatea clasificării sale, datorită caracterului sezonier al acestor lagune şi prezenţei foarte neregulate a cocorilor mari (Grus grus), fără a prezenta date ştiinţifice de natură să contrazică rezultatele cuprinse în IBA 98. în concluzie, se impune admiterea acţiunii cu privire la acest aspect.71De asemenea, trebuie respinse argumentele guvernului spaniol, potrivit cărora populaţia anumitor specii nu ar fi semnificativă şi nu ar necesita o protecţie prin desemnarea unor noi APS în situi nr. 199 (Torrijos). într-adevăr, trebuie să se sublinieze că, pe de o parte, populaţia de 150-200 de dropii (Otis tarda) reprezintă un procent mult mai important decât pragul existent la nivel mondial, care este de 50 de exemplare. Pe de altă parte, trebuie să se constate prezenţa spurcaciului, cu 1200 de exemplare, pentru o valoare prag de 200 de exemplare. Toate aceste elemente impun, aşadar, necesitatea de a proceda la noi desemnări de APS pentru a respecta exigenţele de protecţie a acestor specii.72Potrivit Comisiei, alte specii, precum vinderelul mic, ar fi în continuare insuficient protejate şi aceasta subliniază că, de la expirarea termenului stabilit în avizul motivat, Comunitatea Autonomă Castilia La Mancha nu a desemnat nicio APS nouă. Guvernul spaniol emite obiecţii, arătând că, întrucât această specie este localizată în interiorul zonelor urbane, acestea din urmă nu ar putea fi clasificate ca APS.73Un astfel de argument trebuie respins. într-adevăr, pentru a respecta exigenţele de protecţie a speciilor, se impune o desemnare ca APS atunci când o arie constituie o arie de creştere specifică, cum este cazul pentru vinderelul mic. La aceasta se mai adaugă faptul că, după cum a arătat avocatul general la punctul 118 din concluzii, în cazul în care măsurile de amenajare urbană ar trebui să prevaleze asupra interesului protecţiei acestei specii, acestea ar trebui puse în aplicare în cadrul articolului 6 alineatul (4) din Directiva 92/43, şi anume în lipsa unor soluţii alternative şi prin adoptarea unor măsuri compensatorii. Or, nu acesta este cazul în speţă.74Prin urmare, în ceea ce priveşte desemnarea insuficientă ca APS de arii importante pentru conservarea păsărilor de către Comunitatea Autonomă Castilia La Mancha, acţiunea Comisiei trebuie admisă.75În ceea ce priveşte Comunitatea Autonomă Catalonia, Comisia consideră că nu au fost desemnate ca APS 10 arii importante pentru conservarea păsărilor. De asemenea, dintre 62 de specii de reproducere menţionate în anexa I la Directiva 79/409, sfrânciocul cu frunte neagră (Lantus minor), cocoşul de munte (Tetrao urogallus), cormoranul moţat (Phalacrocorax aristotelis), spurcaciul, ciocârlia de Bărăgan (Melanocorypha calandra), pescăruşul lui Dupont, dumbrăveanca (Coradas garrulus), ciocârlia de stol (Calandrella brachy dactylo) şi ciovica roşcată (Glareola pratíncola) ar fi insuficient protejate.76Cu toate acestea, după cum a arătat avocatul general la punctul 121 din concluzii, IBA 98 nu menţionează nici sfrânciocul cu frunte neagră, nici cocoşul de munte, nici pescăruşul lui Dupont, şi nici ciovica roşcată. Nu se poate, aşadar, reproşa Regatului Spaniei că nu a desemnat APS ca urmare a prezenţei acestor patru specii.77Argumentul guvernului spaniol, potrivit căruia acţiunea ar fi inadmisibilă ca urmare a lipsei de precizie cu privire la speciile, dintre cele 62 menţionate în anexa I la Directiva 79/409, pentru care ar fi trebuit să fie desemnate noi APS, trebuie respins, într-adevăr, după cum reiese din cele de mai sus, Comisia a precizat speciile care sunt insuficient protejate şi pentru care trebuie desemnate APS suplimentare.78În final, guvernul spaniol susţine că cea mai mare parte a habitatelor care nu sunt încă clasificate ca APS sunt protejate în temeiul Directivei 92/43 în cadrul reţelei Natura 2000.79Un astfel de argument trebuie respins. într-adevăr, trebuie amintit că deja Curtea a admis că regimurile juridice ale Directivelor 79/409 şi 92/43 sunt distincte (a se vedea în acest sens hotărârea din 7 decembrie 2000, Comisia/Franţa, citată anterior, punctele 50-57). Rezultă că un stat membru nu se poate sustrage obligaţiilor care îi revin în temeiul articolului 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 79/409 prevalându-se de alte măsuri decât cele prevăzute de această directivă.80Prin urmare, trebuie admisă acţiunea Comisiei în ceea ce priveşte desemnarea insuficientă ca APS de arii importante pentru conservarea păsărilor de către Comunitatea Autonomă Catalonia.81În ceea ce priveşte zonele umede, reiese din articolul 4 alineatul (2) din Directiva 79/409 că statele membre acordă o atenţie specială protecţiei zonelor umede, în special a celor de importanţă internaţională.82Potrivit Comisiei, zonele umede de importanţă internaţională, identificate ca arii importante pentru conservarea păsărilor, Albufera de Adra şi Embalses de Cordobilla y Malpasillo în Andaluzia, precum şi Complejo húmedo de Corrubedo în Galicia, nu fuseseră desemnate ca APS la expirarea termenului stabilit în avizul motivat.83În această privinţă, rezultă din procedura derulată că este cert faptul că, în Andaluzia şi în Galicia, clasificarea ca APS a unor zone umede de importanţă internaţională s-a făcut după expirarea termenului stabilit în avizul motivat Prin urmare, acţiunea Comisiei cu privire la acest aspect trebuie admisă.84În consecinţă, Regatul Spaniei nu a clasificat ca APS toate siturile care, prin aplicarea criteriilor ornitologice, apar ca cele mai adecvate pentru conservarea speciilor în cauză.85Având în vedere toate cele de mai sus, trebuie să se constate că, prin neclasificarea, ca APS, de teritorii suficiente ca suprafaţă în Comunităţile Autonome Andaluzia, Baleare, Canare şi de teritorii suficiente ca număr în Comunităţile Autonome Andaluzia, Baleare, Canare, Castilia La Mancha, Catalonia, Galicia şi Valencia, pentru a oferi o protecţie tuturor speciilor de păsări enumerate în anexa I la Directiva 79/409, precum şi speciilor migratoare care nu sunt cuprinse în această anexă, Regatul Spaniei nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 79/409.<TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI>86În temeiul articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenţii este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. întrucât Comisia a solicitat obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată, iar Regatul Spaniei a căzut în pretenţii cu privire la partea esenţială a motivelor sale, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară şi hotărăşte:

1)Prin neclasificarea, ca arii de protecţie specială pentru păsări, de teritorii suficiente ca suprafaţă în Comunităţile Autonome Andaluzia, Baleare, Canare şi de teritorii suficiente ca număr în Comunităţile Autonome Andaluzia, Baleare, Canare, Castilia La Mancha, Catalonia, Galicia şi Valencia, pentru a oferi o protecţie tuturor speciilor de păsări enumerate în anexa I la Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice, astfel cum a fost modificată în special prin Directiva 97/49/CE a Comisiei din 29 iulie 1997, precum şi speciilor migratoare care nu sunt cuprinse în această anexă, Regatul Spaniei nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 79/409, astfel cum a fost modificată.2)Respinge acţiunea în rest.3)Obligă Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Semnături