C-40/0562005C00400004.0001101111616CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL STIX-HACKL — CAUZA C-40/05LYYSKI<TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Christine Stix-Hackl</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20060914">14 septembrie 2006</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Limba originală: germana.</P></NOTE></P></TI><TI><NP><NO.P>I —</NO.P><TXT>Introducere</TXT></NP></TI>1.Prin intermediul celor trei întrebări preliminare pe care Överklagandeämd för högskolan (Suedia) (Comisia de contestaţii din învăţământul superior) le-a adresat prin decizia din 1 februarie 2005, aceasta solicită, în esenţă, să se stabilească dacă este compatibil cu dreptul comunitar, şi mai ales cu articolul 12 CE, faptul de a subordona participarea la un program special de formare a profesorilor (särskild lärarutbildning, denumit în continuare programul SAL), care urmăreşte să acopere pe termen scurt necesarul de profesori calificaţi în Suedia, condiţiei potrivit căreia candidatul trebuie să fie angajat într-o instituţie şcolară suedeză.2.La originea acestei cauze se află o acţiune introdusă de domnul Lyyski împotriva Umeå universitet pentru motivul că aceasta i-a refuzat accesul la anumite cursuri de pregătire, în considerarea faptului că nu era angajat în cadrul unei instituţii şcolare suedeze.<TI><NP><NO.P>II —</NO.P><TXT>Cu privire la reglementarea naţională referitoare la cursurile de pregătire a profesorilor, în general, şi la programul de pregătire SAL, în particular</TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Legea privind învăţământul şcolar</TXT></NP></TI>3.Prevederile referitoare la condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a fi angajat ca profesor într-o instituţie şcolară publică suedeză sunt reglementate prin Legea nr. 1985:1100 privind învăţământul şcolar (Skollag, denumită în continuare legea privind învăţământul şcolar).4.Capitolul 2 articolul 4 primul paragraf punctele 1 şi 2 din legea privind învăţământul şcolar prevede că se califică pentru a fi recrutată pe durată nedeterminată în calitate de profesor în învăţământul şcolar, preşcolar sau în calitate de educator pentru activităţi extraşcolare în centrele de recreere din sistemul şcolar public orice persoană care fie este titulară a unei diplome suedeze ce atestă pregătirea ca profesor sau o pregătire pedagogică în educarea şi supravegherea copiilor şi a tinerilor (sau dacă dispune de o calificare anterioară echivalentă), fie i s-a eliberat un certificat de calificare de către Högskoleverket (Oficiul învăţământului Superior), în temeiul articolelor 4a şi 4b din legea menţionată anterior.5.Aceste din urmă dispoziţii prevăd că se eliberează un atestat de calificare în cazul unei pregătiri echivalente dobândite în străinătate.6.Cu toate acestea, potrivit capitolului 2 articolul 4 al doilea paragraf din legea privind învăţământul şcolar, o persoană care nu dispune de calificările descrise mai sus poate fi de asemenea recrutată pe durată nedeterminată în condiţii specifice dacă numărul de candidaţi calificaţi este insuficient, dacă persoana respectivă are calificări profesionale echivalente în materiile de studiu în cauză şi dacă există suficiente motive care să permită să se presupună că aceasta este capabilă să predea.7.Persoanele care nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi recrutate pe perioadă nedeterminată în temeiul capitolului 2 articolul 4 primul paragraf punctele 1 şi 2 din legea privind învăţământul şcolar pot lucra în învăţământul public în calitate de profesori pe durată determinată. Astfel cum a confirmat guvernul suedez cu ocazia şedinţei, pentru acest tip de angajare pe durată determinată nu este impusă nicio condiţie minimă.<TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Programul SAL</TXT></NP></TI>8.Astfel cum au arătat instanţa de trimitere şi guvernul suedez, în Suedia, în următorii ani, va exista o nevoie din ce în ce mai mare de profesori noi, ca urmare a unei creşteri însemnate a numărului elevilor şi a numeroaselor pensionări ale profesorilor. Suedia are nevoie în special de studenţi care să îndeplinească condiţiile necesare referitoare la studiile superioare şi mai ales în domeniul matematicii, al ştiinţelor naturale şi al tehnicii. Având în vedere că numărul persoanelor licenţiate în aceste materii nu poate creşte suficient de mult în acest timp prin intermediul programelor educative obişnuite, guvernul suedez a adoptat programul special de formare a profesorilor prin intermediul căruia numărul profesorilor calificaţi trebuie să crească pe termen scurt în următorii ani. Parlamentul suedez a pus la dispoziţia acestui program SAL mijloace bugetare speciale. Programul prevede o cooperare consolidată între angajatorii locali şi instituţiile universitare de formare a profesorilor.9.Programul SAL este reglementat prin Regulamentul nr. 2001:740 privind formarea specială a profesorilor (om särskilda lärarutbildningar, denumit în continuare regulamentul SAL). Prin acest regulament, guvernul suedez conferă unui număr de şase universităţi şi centre de învăţământ superior misiunea de a forma pe acei profesori care nu au calificările cerute pentru a fi recrutaţi pe durată nedeterminată de o instituţie şcolară suedeză.10.Pe de o parte, potrivit articolului 6 primul paragraf din regulamentul SÄL, sunt admise la cursurile de formare specială a profesorilor persoanele care nu îndeplinesc condiţiile cerute pentru a fi recrutate pe durată nedeterminată potrivit capitolului 2 articolul 4 primul paragraf punctele 1 şi 2 din legea privind învăţământul şcolar. Candidatul la această formare specială trebuie, pe baza unei pregătiri superioare anterioare sau a experienţei sale profesionale, să îndeplinească condiţiile de susţinere a examenului de admitere în profesiunea de cadru didactic în materiile sau specialităţile vizate de pregătire şi, în plus, să fie angajat în calitate de profesor într-o instituţie şcolară în care îşi va putea desfăşura partea practică a formării.11.Pe de altă parte, potrivit articolului 6 al doilea paragraf din regulamentul SÄL, un candidat care îndeplineşte condiţiile de recrutare pe durată nedeterminată prevăzute de capitolul 2 articolul 4 primul paragraf punctele 1 şi 2 din legea privind învăţământul şcolar poate, de asemenea, să fie admis la un curs de formare specială pentru profesori dacă aceasta îi permite să se califice pentru predarea uneia sau mai multor materii sau specializări suplimentare.12.în plus, potrivit articolului 7 din regulamentul SÄL, fiecare candidat trebuie să fi urmat deja un curs de formare superioară suficientă pentru obţinerea diplomei de profesor în conformitate cu articolul 6 primul paragraf din regulamentul SÄL sau pentru calificarea în vederea predării unei alte materii, în conformitate cu articolul 6 al doilea paragraf din acelaşi regulament. Cunoştinţele echivalente dobândite în Suedia sau în străinătate sunt asimilate cursurilor de formare superioară.13.Potrivit articolului 9 din regulamentul SÄL, instituţiile de învăţământ superior trebuie să organizeze admiterea la cursurile de formare în perioada 1 noiembrie 2001-31 decembrie 2005.14.Potrivit articolului 10 din regulamentul SÄL, durata cursurilor de formare trebuie să reprezinte cel puţin jumătate din durata programului de muncă, iar acestea trebuie să fie încheiate cel mai târziu la 31 decembrie 2006. Durata totală a formării unui student este de maximum trei semestre, iar prin aceste cursuri de formare nu se pot dobândi mai mult de 60 de puncte. Având în vedere că, astfel cum rezultă din explicaţiile date de guvernul suedez cu ocazia şedinţei, diploma de profesor corespunde, în general, unui număr minim de 140 de puncte, numai candidaţii care au deja o pregătire superioară anterioară şi/sau o experienţă profesională echivalentă unui număr de cel puţin 80 de puncte pot participa la programul SÄL.15.Cursurile de pregătire specială a profesorilor sunt concepute în mod individual pentru fiecare candidat, în funcţie de pregătirea sa anterioară, de experienţa sa profesională şi de calificarea pe care intenţionează să o obţină.16.Potrivit informaţiilor furnizate de guvernul suedez, formarea specială a profesorilor constă, în principiu, într-o parte teoretică şi într-o parte practică, aceasta din urmă trebuind să fie distinctă de activitatea de predare pe care profesorul o realizează în şcoala în care este angajat (cu timp parţial), în ansamblul său, formarea specială a profesorilor este organizată în cadrul unei cooperări între şcolile superioare, şcolile locale şi profesor. Localităţile şi/sau angajatorii garantează, pe parcursul perioadei de formare, cel puţin un post cu jumătate de normă într-o şcoală, iar studiul se combină cu activitatea profesională şi/sau cu practica. Raportul existent între partea teoretică şi partea practică a formării speciale a profesorului, pe de o parte, şi conţinutul acestora, pe de altă parte, depind mai ales de fiecare candidat în parte, iar în această privinţă, Comisia a susţinut, fără să fi fost contestat, faptul că este vorba, în esenţă, de un curs de formare la distanţă, care nu necesită decât în mică măsură prezenţa fizică.17.Potrivit informaţiilor furnizate de guvernul suedez, candidatul admis la cursurile de pregătire specială a profesorilor nu beneficiază de niciun drept la acordarea unui post pe perioadă nedeterminată în calitate de profesor, chiar dacă, în general, în practică, acesta este admis în aceeaşi instituţie de învăţământ în care a lucrat deja.<TI><NP><NO.P>III —</NO.P><TXT>Situaţia de fapt, procedura şi întrebările preliminare</TXT></NP></TI>18.În cursul celui de al doilea semestru al anului 2004, domnul Lyyski, resortisant suedez, şi-a depus candidatura la Umeå universitet pentru a frecventa un curs de formare SÄL în valoare de 40-60 de puncte, în specialitatea produse de artizanat din lemn şi metal. în cererea sa, a arătat că, pe durata acestei formări, între 2004 şi 2006, urma să ocupe un post de profesor de grad superior (în regimul comun de şcolarizare obligatorie) într-un liceu de limbă suedeză din Åbo, Finlanda. Prin decizia atacată în cadrul litigiului principal, Umeå universitet a considerat că domnul Lyyski nu a făcut dovada calificărilor cerute în vederea participării la aceste cursuri de formare, atât timp cât nu era angajat într-o instituţie şcolară suedeză. Această decizie a universităţii, adoptată în interpretarea regulamentului SÄL, a avut drept consecinţă refuzul accesului domnului Lyyski la cursurile de pregătire specială a profesorilor.19.Domnul Lyyski a sesizat instanţa de trimitere cu o acţiune îndreptată împotriva deciziei de respingere adoptate de universitate şi a solicitat să se constate că îndeplineşte condiţiile de admitere la aceste cursuri de formare.20.Umeå universitet şi-a justificat decizia în faţa instanţei de trimitere în special prin raportare la obiectivul principal al programului SÄL, astfel cum acesta este prevăzut de articolul 3 al regulamentului SÄL, şi anume acela de a răspunde rapid necesarului de profesori calificaţi din cadrul instituţiilor şcolare suedeze. Potrivit Umeå universitet, numai persoanele angajate într-o instituţie şcolară suedeză, în care acestea ar putea efectua şi partea practică a formării, pot avea acces la un curs de formare SÄL.21.Instanţa de trimitere face referire la articolul 12 CE şi la articolul 149 alineatul (1) CE şi adaugă că formarea în cauză trebuie să fie considerată drept formare profesională în sensul jurisprudenţei pertinente a Curţii în materia liberei circulaţii a persoanelor, în lumina acestei jurisprudenţe, condiţia angajării într-o şcoală suedeză în vederea admiterii la cursurile de formare a profesorilor impusă de Umeå universitet ar putea fi considerată drept o restricţie la libera circulaţie a persoanelor.22.în aceste condiţii, Överklagandenämd a decis să suspende judecata şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:

1)Dreptul comunitar, în special articolul 12 CE, se opune ca, în cadrul examinării calificărilor unui candidat la o formare ca profesor, destinată să satisfacă pe termen scurt cererea de profesori calificaţi în Suedia, să se impună ca persoana interesată să fie angajată de către o instituţie şcolară suedeză? O astfel de cerinţă poate fi considerată drept justificată şi proporţională?2)Pentru a se răspunde la prima întrebare, este relevant faptul că un candidat la formare, angajat de către o instituţie şcolară dintr-un stat membru altul decât Regatul Suediei, este resortisant suedez sau al unui alt stat membru?3)Pentru a se răspunde la prima întrebare, are vreo relevanţă faptul că este vorba mai degrabă de un program de formare a profesorilor a cărui existenţă este limitată în timp decât de un program de formare permanent?

<TI><NP><NO.P>IV —</NO.P><TXT>Răspunsul la întrebările preliminare</TXT></NP></TI>23.Prin intermediul acestor trei întrebări, care trebuie examinate împreună, instanţa de trimitere solicită să se stabilească, în esenţă, dacă un program de formare a profesorilor precum programul SÄL, la care nu pot fi admişi decât profesorii angajaţi într-o instituţie şcolară a statului membru în cauză, este compatibil cu principiul comunitar al nediscriminării stabilit de articolul 12 CE, cu precizarea că în litigiul principal este vorba de un resortisant al chiar acelui stat membru, care este angajat într-o instituţie şcolară dintr-un alt stat membru.24.Guvernul suedez şi cel polonez, precum şi Comisia Comunităţilor Europene au depus observaţii în această cauză şi trebuie observat că aceste guverne au considerat că faptul de a rezerva accesul la programul SÄL numai profesorilor care sunt deja angajaţi într-o instituţie şcolară suedeză este compatibil cu dreptul comunitar, în timp ce Comisia susţine că această condiţie de acces constituie o discriminare contrară articolelor 12 CE şi 39 CE, precum şi articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68

Regulamentul Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii (JO L 257, p. 2, Ediţie specială, 05/vol. 1, p. 11).

.25.în prealabil, trebuie arătat că, deşi instanţa de trimitere a formulat o întrebare preliminară făcând referire la anumite dispoziţii ale dreptului comunitar, aceasta nu împiedică în niciun fel Curtea să dea instanţei de trimitere toate elementele de interpretare a dreptului comunitar care îi pot fi utile în procedura cu care este sesizată, oricare ar fi elementele la care instanţa de trimitere face referire în cuprinsul întrebării sale

A se vedea în special hotărârea din 12 decembrie 1990, SARPP (C-241/89, Rec, p. I-4695, punctul 8), şi hotărârea din 7 septembrie 2004, Trojani (C-456/02, Rec, p. I-7573, punctul 38).

.26.Potrivit articolului 12 CE, în domeniul de aplicare al prezentului tratat şi fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale pe care le prevede, orice discriminare exercitată pe motiv de cetăţenie sau naţionalitate este interzisă. în consecinţă, astfel cum a susţinut pe bună dreptate Comisia, problema conformităţii programului SÄL cu dreptul comunitar trebuie să fie examinată în primul rând în lumina principiului special al nediscriminării în materia liberei circulaţii a lucrătorilor, astfel cum este prevăzut la articolul 39 alineatul (2) CE şi dezvoltat în Regulamentul nr. 1612/68

A se vedea în special hotărârea din 30 mai 1989, Comisia/ Grecia (305/87, Rec, p. 1461, punctele 12 si 13), hotărârea din 23 februarie 1994, Scholz (C-419/92, Rec, p. I-505, punctul 6), hotărârea din 23 martie 2004, Collins (C-138/02, Rec, p. I-2703, punctul 55), hotărârea din 16 decembrie 2004, My (C-293/03, Rec, p. I-12013, punctul 33), şi hotărârea din 15 septembrie 2005, Ioannidis (C-258/04, Rec, p. I-8275, punctul 37).

.27.în consecinţă, într-o primă fază, trebuie examinat dacă accesul la un program de formare a profesorilor, precum programul SÄL din prezenta cauză, se încadrează în domeniul de aplicare ratione personae şi ratione materiae a principiului nediscriminării în materia liberei circulaţii a lucrătorilor prevăzut la articolul 39 alineatul (2) CE şi în Regulamentul nr. 1612/68. Apoi, trebuie, eventual, examinat dacă există o discriminare interzisă.<TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Cu privire la aplicabilitatea principiului nediscriminarii în materia liberei circulaţii a lucratorilor</TXT></NP></TI>28.Trebuie analizat mai întâi dacă, din punctul de vedere al domeniului de aplicare ratione personae, dispoziţiile referitoare la libera circulaţie a lucrătorilor se aplică unui caz precum cel referitor la domnul Lyyski, care, astfel cum rezultă din dosar şi fără a fi contestat de părţi, desfăşoară o activitate salariată într-un alt stat membru, dar solicită să fie admis la un curs de pregătire în statul membru de origine.29.Potrivit unei jurisprudente constante, dispoziţiile Tratatului CE în materie de liberă circulaţie, precum şi măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a acestora nu pot fi aplicate activităţilor care nu prezintă niciun punct de legătură cu niciuna dintre situaţiile reglementate de dreptul comunitar şi în care totalitatea elementelor relevante se limitează la interiorul unui singur stat membru

Hotărârea din 28 ianuarie 1992, Steen (C-332/90, Rec, p. I-341, punctul 9), hotărârea din 16 ianuarie 1997, USSL n° 47 di Biella (C-134/95, Rec, p. I-195, punctul 19), hotărârea din 5 iunie 1997, Uecker şi Jacquet (C-64/96 şi C-65/96, Rec, p. I-3171, punctul 16), si hotărârea din 2 iulie 1998, Kapasakalis şi alţii (C-225/95—C-227/95, Rec, p. I-4239, punctul 22); în acelaşi sens, hotărârea din 20 martie 2001, Fahmi şi Esmoris Cerdeiro-Pinedo Amado (C-33/99, Rec, p. I-2415, punctul 38).

.30.Cu toate acestea, în prezenta cauză nu ne găsim într-o situaţie pur internă. într-adevăr, domnul Lyyski s-a folosit de dreptul său de liberă circulaţie în calitate de lucrător, în măsura în care, ca resortisant suedez, a acceptat un post de profesor într-o instituţie şcolară finlandeză. Astfel cum Curtea a statuat în mod repetat, orice resortisant comunitar, indiferent de locul său de reşedinţă şi de cetăţenia sa, care s-a folosit de dreptul de liberă circulaţie al lucrătorilor şi care a exercitat sau exercită o activitate profesională într-un alt stat membru, se încadrează în domeniul de aplicare al dispoziţiilor referitoare la libera circulaţie a lucrătorilor

A se vedea în special hotărârea Scholz (citată anterior, punctul 9) şi hotărârea din 26 ianuarie 1999, Terhoeve (C-18/95, Rec, p. I-345, punctul 27).

.31.în consecinţă, chiar dacă domnul Lyyski doreşte să se prevaleze în faţa autorităţilor suedeze, în calitate de resortisant suedez, de dispoziţiile referitoare la libera circulaţie a lucrătorilor pentru a avea acces la programul SÄL, acest element nu are nicio influenţă asupra aplicabilităţii acestor dispoziţii. De fapt, pretinsele dezavantaje şi/sau diferenţe de tratament provin tocmai din faptul că acesta a acceptat un post într-o şcoală dintr-un alt stat membru

A se vedea în acest sens în special hotărârea Terhoeve (citată anterior, punctul 26), hotărârea din 11 iulie 2002, D'Hoop (C-224/98, Rec, p. I-6191, punctele 30 şi 31), şi hotărârea din 12 iulie 2005, Schempp (C-403/03, Rec, p. I-6421, punctul 24).

. în această privinţă, o persoană precum domnul Lyyski se regăseşte într-o situaţie comparabilă cu aceea a oricărei alte persoane care poate să beneficieze de drepturile şi libertăţile garantate de tratat.32.Astfel cum Curtea a arătat în acest sens, dreptul de liberă circulaţie nu ar putea produce efecte depline în cazul în care un cetăţean al unui stat membru ar putea fi descurajat să îl exercite ca urmare a obstacolelor create, în ţara sa de origine, printr-o reglementare care sancţionează faptul de a se fi folosit de acest drept, ceea ce se întâmplă în special în domeniul educaţiei

A se vedea în acest sens în special hotărârea d'Hoop (citată anterior, punctele 31 şi 32) şi hotărârea din 31 martie 1993, Kraus (C-19/92, Rec, p. I-1663, punctele 15 şi 16).

.33.În consecinţă, trebuie să se constate că o persoană care se regăseşte în situaţia domnului Lyyski poate, în principiu, să se prevaleze de dispoziţiile referitoare la libera circulaţie a lucrătorilor şi mai ales de principiul nediscriminării.34.Prin urmare, trebuie analizat dacă accesul la programul SAL se încadrează în domeniul de aplicare ratione materiae a principiului nediscriminării prevăzut la articolul 39 alineatul (2) CE şi în Regulamentul nr. 1612/68, fapt contestat la guvernul suedez şi de cel polonez. Mai precis, guvernul polonez a afirmat că programul în cauză reprezintă o simplă formare profesională complementară sau o perfecţionare, iar nu o formare profesională ale cărei condiţii de acces, potrivit jurisprudenţei, sunt supuse dreptului comunitar.35.în această privinţă, trebuie să se ţină seama în primul rând de faptul că, potrivit jurisprudenţei Curţii, orice formă de învăţământ care pregăteşte calificarea unei persoane pentru o profesiune, o meserie sau o activitate specifică sau care conferă acesteia aptitudinea concretă necesară exercitării unei astfel de profesiuni, unei astfel de meserii sau unei astfel de activităţi se încadrează în domeniul învăţământului profesional

A se vedea în special hotărârea din 13 februarie 1985, Gravier (293/83, Rec, p. 593, punctul 25), hotărârea din 2 februarie 1988, Blaizot şi alţii (24/86, Rec, p. 379, punctul 15), precum şi hotărârea din 1 iulie 2004, Comisia/Belgia (C-65/03, Rec, p I-6427, punctul 25).

. Astfel cum Curtea a statuat în mod repetat, trebuie constatat că studiile universitare şi/sau superioare întrunesc, în general, aceste condiţii

A se vedea hotărârea Blaizot şi alţii (citată anterior, punctul 20), hotărârea din 27 septembrie 1988, Comisia/Belgia (42/87, Rec, p. 5445, punctele 7 şi 8), şi hotărârea din 7 iulie 2005, Comisia/Austria (C-147/03, Rec, p. I-5969, punctul 33).

.36.Astfel cum a explicat Comisia, noţiunea de formare profesională este o noţiune largă şi cuprinde studiile universitare nu numai atunci când pregătesc o persoană în vederea calificării pentru o activitate specifică, ci şi în situaţia în care îi conferă o aptitudine particulară, şi anume în cazul în care studentul are nevoie de cunoştinţele dobânpentru exercitarea unei profesiuni, a unei meserii sau a unei activităţi, chiar dacă dobândirea acestor cunoştinţe nu este impusă, pentru această exercitare, prin acte cu putere de lege sau prin acte administrative

Hotărârea Blaizot şi alţii (citată anterior, punctul 19) şi hotărârea din 21 iunie 1988, Brown (197/86, Rec, p. 3205, punctul 10).

.37.Cu toate acestea, Curtea a identificat între aceste forme de pregătire profesională anumite cicluri de studii specifice care, datorită caracteristicilor lor proprii, se adresează unor persoane dornice mai degrabă să îşi amelioreze cunoştinţele generale decât să acceadă la viaţa profesională

A se vedea hotărârile Blaizot şi alţii (citată anterior, punctul 20) şi Brown (citată anterior, punctul 10).

.38.Considerăm că, în lumina acestei jurisprudente, trebuie să se constate că programul SAL îndeplineşte condiţiile unei formări profesionale.39.într-adevăr, astfel cum se prezintă programul SAL în temeiul elementelor dosarului şi a declaraţiilor părţilor, în special ale guvernului suedez

A se vedea mai sus, punctele 8-17.

, nu poate fi vorba în niciun caz de un ciclu de studii care urmăreşte simpla ameliorare a cunoştinţelor generale.40.Dimpotrivă, acesta urmăreşte, pe de o parte, să confere o calificare corespunzătoare profesorilor care anterior nu îndeplineau condiţiile necesare pentru a putea ocupa un post de profesor pe durată nedeterminată în sistemul şcolar public, cu alte cuvinte, să le permită obţinerea diplomei de profesor. Pe de altă parte, programul urmăreşte să permită profesorilor care dispuneau deja de calificările cerute pentru un post pe perioadă nedeterminată să predea materii suplimentare. Prin urmare, programul SAL urmăreşte să confere o calificare şi/sau o aptitudine specifică în vederea exercitării unei profesiuni, a unei meserii sau a unei activităţi determinate.41.Faptul că accesul la programul SAL solicită anumite calificări speciale anterioare (studii superioare universitare şi/sau o experienţă profesională cu o valoare de minimum 80 de puncte ori existenţa unei calificări în vederea ocupării unui post pe durată nedeterminată) şi că, în această măsură, reprezintă o formare profesională continuă nu aduce cu nimic atingere faptului că programul urmăreşte conferirea în acest mod a unor calificări şi/sau aptitudini care sunt necesare pentru obţinerea unui post mai calificat sau diferit ori mai specializat, precum şi că, prin aceasta, programul prezintă caracterul unei formări profesionale.42.Realizarea unei distincţii în cadrul noţiunii de formare profesională între formarea profesională iniţială şi formarea continuă sau permanentă, astfel cum a propus în special guvernul polonez, nu numai că ar fi dificilă, ţinând seama de organizarea concretă a diferitelor cicluri de studii, şi ar conduce la restrângerea în mod arbitrar a acestei noţiuni de drept comunitar

A se vedea hotărârea din 11 iulie 1991, Regatul Unit şi alţii/ Consiliul (C-51/89, C-90/89 şi C-94/89, Rec, p. I-2757, punctul 31).

, dar, mai mult, ar avea ca efect crearea unor inegalităţi în aplicarea tratatului între statele membre, având în vedere faptul că există divergenţe considerabile între acestea în ceea ce priveşte organizarea învăţământului superior în general şi a formării profesionale în special

A se vedea în acest sens hotărârea Blaizot şi alţii (citată anterior, punctul 18).

.43.în consecinţă, considerăm că accesul la un program de formare profesională precum programul SAL, în împrejurări similare celor din litigiul principal, intră în domeniul de aplicare a principiului nediscriminării în materia accesului la formarea profesională, astfel cum este prevăzut la articolul 39 alineatul (2) CE şi în Regulamentul nr. 1612/68.<TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Cu privire la aplicarea principiului nediscriminării în temeiul articolului 12 CE</TXT></NP></TI>44.Chiar şi în cazul în care domnul Lyyski nu ar fi considerat drept lucrător în sensul articolului 39 CE şi/sau al Regulamentului nr. 1612/68 (cu privire la acest aspect, instanţa de trimitere are competenţa de a se pronunţa în funcţie de împrejurările concrete ale speţei)

A se vedea în special hotărârea din 26 februarie 1992, Raulin (C-357/89, Rec, p. I-1027, punctul 13).

, acesta ar putea oricum, astfel cum vom arăta cu titlu subsidiar, în calitatea sa de cetăţean al Uniunii, să se prevaleze, pentru a avea acces la programul SAL, de dispoziţiile articolului 12 CE, care interzic orice discriminare exercitată pe motiv de cetăţenie sau naţionalitate în domeniul de aplicare al tratatului.45.într-adevăr, în vederea stabilirii domeniului de aplicare al tratatului în sensul articolului 12 CE, potrivit unei jurisprudente constante, acest articol trebuie să fie interpretat prin coroborare cu dispoziţiile tratatului referitoare la cetăţenia europeană. într-adevăr, statutul de cetăţean al Uniunii are vocaţia de a fi statutul fundamental al resortisanţilor statelor membre, ceea ce le permite acelora care se regăsesc în aceeaşi situaţie ca, indiferent de cetăţenia sau naţionalitatea lor şi sub rezerva excepţiilor expres prevăzute în această privinţă, să obţină acelaşi tratament juridic în domeniul de aplicare ratione materiae al tratatului

A se vedea în special hotărârea din 20 septembrie 2001, Grzelczyk (C-184/99, Rec, p. I-6193, punctele 30 şi 31), hotărârea din 2 octombrie 2003, Garcia Avello (C-148/02, Rec, p. I-11613, punctele 22 şi 23), hotărârea din 15 martie 2005, Bidar (C-209/03, Rec, p. I-2119, punctul 31), şi hotărârea Schempp (citată anterior, punctul 15).

.46.Potrivit unei jurisprudente constante, domeniul de aplicare al dreptului comunitar cuprinde, printre altele, situaţiile referitoare la exercitarea libertăţilor fundamentale garantate de tratat şi acelea privitoare la exercitarea libertăţii de circulaţie şi de şedere pe teritoriul statelor membre, astfel cum sunt recunoscute la articolul 18 CE

Hotărârile Schempp (citată anterior, punctul 18), Bidar (citată anterior, punctul 33), Grzelczyk (citată anterior, punctul 33), precum şi D'Hoop (citată anterior, punctul 29).

.47.Este cert că, prin exercitarea activităţii de profesor în Finlanda, domnul Lyyski se foloseşte de libertatea de circulaţie şi de şedere pe teritoriul statelor membre.48.Mai mult, astfel cum rezultă din explicaţiile noastre referitoare la aplicarea dispoziţiilor privind libera circulaţie a lucrătorilor, domnul Lyyski poate să se prevaleze în faţa statului său de origine şi de dreptul la egalitate de tratament juridic (în prezenta cauză, în legătură cu accesul la formarea profesională), pentru motivul că, în caz contrar, dreptul de liberă circulaţie prevăzut la articolul 18 CE nu şi-ar putea produce pe deplin efectele, cu atât mai mult în ipoteza în care se presupune că pretinsele dezavantaje sau inegalităţi de tratament sunt legate de exercitarea acestui drept

A se vedea în special hotărârea D'Hoop (citată anterior, punctele 30-32) şi hotărârea din 29 aprilie 2004, Pusa (C-224/02, Rec, p. I-5763, punctele 18 şi 19); a se vedea mai sus, punctele 31 şi 32.

.<TI><NP><NO.P>C —</NO.P><TXT>Cu privire la existenţa unei discriminări interzise</TXT></NP></TI>49.Odată stabilit faptul că, într-o cauză precum cea din acţiunea principală, principiul nediscriminării prevăzut la articolul 39 alineatul (2) CE şi de Regulamentul nr. 1612/68 sau în articolul 12 CE poate fi, în principiu, aplicat, trebuie acum analizat dacă există în mod efectiv o discriminare interzisă.50.în această privinţă, trebuie amintit mai întâi că, potrivit unei jurisprudente constante, principiul egalităţii de tratament interzice nu numai discriminările evidente, bazate pe cetăţenie sau naţionalitate, ci şi orice forme disimulate de discriminare, care, prin aplicarea altor criterii de distincţie, determină, în fapt, acelaşi rezultat

A se vedea în special hotărârea din 12 februarie 1974, Sotgiu (152/73, Rec, p. 153, punctul 11), hotărârea din 27 noiembrie 1997, Meints (C-57/96, Rec, p. I-6689, punctul 44), hotărârea din 26 iunie 2001, Comisia/Italia (C-212/99, Rec, p. I-4923, punctul 24), hotărârea Bidar (citată anterior, punctul 51) şi hotărârea Comisia/Austria (citată anterior, punctul 41).

.51.Pe de altă parte, nu există discriminare interzisă bazată pe cetăţenie sau naţionalitate atunci când condiţia în cauză se întemeiază pe aprecieri obiective, care nu au nicio legătură cu cetăţenia sau naţionalitatea şi respectă principiul proporţionalităţii în raport cu obiectivul legitim urmărit de legislaţia naţională

A se vedea în acest sens în special hotărârea din 15 ianuarie 1998, Schöning-Kougebetopoulou (C-15/96, Rec, p. I-47, punctul 21), şi hotărârea din 7 mai 1998, Clean Car Autoservice (C-350/96, Rec, p. I-2521, punctul 31).

.52.în cauza de faţă, este vorba de condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un candidat la ocuparea unui post într-o instituţie şcolară suedeză pentru a putea fi admis la programul SÄL.53.Pentru a şti dacă aceasta constituie o discriminare bazată pe cetăţenie, trebuie observat mai întâi că, potrivit unei jurisprudente constante, Curtea consideră că există o discriminare ascunsă atunci când există un risc de defavorizare în special a resortisanţilor altor state membre — sau chiar a propriilor resortisanţi care se găsesc într-o situaţie comparabilă cu a acestora ca urmare a folosirii dreptului de liberă circulaţie — pentru motivul că o cerinţă prevăzută de dispoziţiile dreptului intern este susceptibilă de a fi mai uşor îndeplinită de resortisanţii naţionali, mai precis de resortisanţii naţionali care nu s-au folosit de dreptul de liberă circulaţie

A se vedea în special hotărârea Clean Car Autoservice (citată anterior, punctul 29), hotărârea Bidar (citată anterior, punctul 43), hotărârea Ioannidis (citată anterior, punctul 28) şi hotărârea Comisia/Austria (citată anterior, punctul 47).

.54.Asemănător cazului clasic referitor la condiţia reşedinţei, trebuie verificat dacă această cerinţă a angajării într-o instituţie şcolară suedeză poate fi îndeplinită mai uşor de resortisanţii naţionali care nu au uzat de dreptul lor de liberă circulaţie şi care nu au acceptat un post de profesor într-un alt stat membru. Considerăm totuşi că nu trebuie să se ajungă pe această bază, în mod precipitat, la concluzia existenţei unei discriminări indirecte.55.Într-adevăr, există practic întotdeauna un risc ca aceste criterii să fie îndeplinite cu mai mare dificultate de către resortisanţii altui stat membru, în special atunci când o ofertă de formare sau o altă activitate care intră în domeniul de aplicare al tratatului este destinată unui cerc determinat de persoane sau limitată la acesta, potrivit unor criterii care, cel puţin în manieră indirectă, prezintă anumite conexiuni fizice cu un stat membru (referindu-se, spre exemplu, la anumite instituţii existente într-un stat membru).56.Cu toate acestea, principiul comunitar al nediscriminării nu poate avea ca finalitate nivelarea sau punerea în discuţie într-o manieră generală a exigenţelor şi a condiţiilor prevăzute de dispoziţiile naţionale; în schimb, trebuie să se asigure într-o manieră generală că statele membre nu adoptă măsuri care au în realitate ca finalitate tratarea situaţiilor transnaţionale într-o manieră mai puţin favorabilă decât situaţiile pur naţionale

A se vedea, în cadrul liberei circulaţii a mărfurilor, concluziile avocatului general Poiares Maduro din 30 martie 2006 prezentate în cauza Alfa Vita Vassilopoulos şi Carrefour Marinopoulos (C-158/04 şi C-159/04, hotărârea din 14 septembrie 2006, punctul 41).

.57.În consecinţă, în cazuri precum cel din speţă, pentru a aprecia existenţa unei forme ascunse de discriminare, trebuie să se procedeze la o distincţie delicată pentru a analiza dacă este vorba de o reglementare care nu are decât aparenţele neutralităţii în ceea ce priveşte cetăţenia, dar care prezintă în realitate caracteristici protecţioniste în favoarea propriilor resortisanţi

A se vedea în acest sens concluziile avocatului general Capotorti din 27 mai 1981 prezentate în cauza Oebel (hotărârea din 14 iulie 1981, 155/80, Rec, p. 1993, punctul 2).

 sau dacă este vorba de o reglementare în sine neutră, care prevede o distincţie în funcţie de criterii obiective, şi dacă faptul că acele condiţii pe care le prevede pot fi mai uşor îndeplinite de către resortisanţii naţionali este o consecinţă care ţine de natura lucrurilor sau de însăşi măsura în cauză, care procedează la o distincţie legitimă în sine.58.Cu alte cuvinte, trebuie analizat mai precis dacă dezavantajul pretins rezultă efectiv din simplul fapt de a exercita

A se vedea în special formularea utilizată în hotărârea Comisia/Austria (citată anterior, punctul 44) şi în hotărârea Pusa (citată anterior, punctul 20).

 drepturile de liberă circulaţie şi/sau din simplul fapt de a avea o altă cetăţenie sau dacă, dimpotrivă, acest dezavantaj este justificat de considerente obiective şi independente de aceste elemente.59.În aceste condiţii, trebuie să se constate că în speţă, potrivit informaţiilor de care dispune Curtea şi astfel cum acestea au fost rezumate mai sus

A se vedea punctele 8-17.

, guvernul suedez a reacţionat ca urmare a unui risc legat de lipsa de profesori în instituţiile şcolare suedeze prin conceperea unui program de formare a profesorilor prin intermediul programului SÄL, care permite ca profesorii angajaţi în instituţiile şcolare suedeze să dispună de o calificare superioară şi, prin urmare, ca numărul profesorilor calificaţi să crească pe termen scurt.60.Considerăm, mai întâi, că nu trebuie contestată legitimitatea de principiu a acestei decizii, care urmăreşte calificarea sau specializarea unui colaborator al unei anumite instituţii, în speţă profesorii angajaţi în instituţii şcolare suedeze prin intermediul unui program de formare. De asemenea, în principiu, nimic nu se opune ca guvernul suedez să ia decizia de a combate lipsa de profesori calificaţi, într-o primă etapă, prin intermediul unor măsuri interne, adică al unor măsuri care privesc mai întâi numai profesorii care sunt deja angajaţi în instituţiile şcolare suedeze.61.Prin urmare, considerăm că această cerinţă potrivit căreia candidatul la programul SÄL trebuie să fie angajat într-o instituţie şcolară suedeză ţine de însăşi natura acestei măsuri legitime.62.Totuşi, există şi o legătură obiectivă între programul SÄL şi această condiţie, în sensul că acest program de formare are loc în cadrul unei colaborări între anumite universităţi şi şcoli superioare şi instituţiile şcolare suedeze în cauză, în care se desfăşoară partea practică a formării. Prin urmare, aceste instituţii şcolare suedeze au obligaţia de a participa la organizarea acestui program de formare destinat participanţilor individuali şi de a permite punerea acestuia în aplicare, atât în ceea ce priveşte organizarea generală a muncii, cât şi controlul părţii practice.63.Prin urmare, în opinia noastră, condiţia în discuţie privind accesul la programul SÄL se bazează pe raţiuni obiective care decurg din însăşi natura unui astfel de program de formare şi care nu vizează şi nu depind de cetăţenie.64.La aceasta se adaugă faptul că, potrivit unei jurisprudente constante, principiul nediscriminării impune ca situaţiile comparabile să nu fie tratate în mod diferit, iar situaţiile diferite să nu fie tratate în mod similar

A se vedea în special hotărârea din 17 iulie 1997, National Farmers' Union şi alţii (C-354/95, Rec, p. I-4559, punctul 61), şi hotărârea Garcia Avello (citată anterior, punctul 31).

.65.în consecinţă, dreptul la egalitate de tratament juridic, indiferent de cetăţenie sau naţionalitate, presupune ca persoanele în cauză să se găsească în aceeaşi situaţie

A se vedea în special hotărârea Pusa (citată anterior, punctul 18) şi hotărârea Comisia/Austria (citată anterior, punctul 45).

.66.Astfel cum am explicat deja, angajarea într-o instituţie şcolară suedeză este un criteriu inerent unui program de formare precum programul SÄL, o caracteristică rezultând din însăşi natura acestui program, în consecinţă, în ceea ce priveşte accesul la acest program, suntem de părere că situaţia unui profesor care este angajat într-o instituţie şcolară suedeză nu este comparabilă cu situaţia unui profesor care nu îndeplineşte această condiţie. în schimb, cei care se găsesc într-o situaţie comparabilă în ceea ce priveşte accesul la programul SÄL sunt, astfel cum a afirmat guvernul suedez în această privinţă, acei candidaţi la programul SÄL care sunt resortisanţi suedezi sau cetăţeni ai altor state membre şi/sau acei candidaţi care dispun sau nu de experienţă transfrontalieră, cu condiţia de a fi angajaţi ca profesori într-o şcoală suedeză.67.Astfel cum a arătat guvernul suedez, fără a fi fost contestat în această privinţă, nu se face nicio diferenţă, directă sau indirectă, din punctul de vedere al cetăţeniei în ceea ce priveşte accesul la programul SÄL, nici în ceea ce îi priveşte pe profesorii care beneficiază de un astfel de post, nici în ceea ce priveşte angajarea pe durată determinată sau nedeterminată într-o instituţie şcolară suedeză. Prin urmare, un profesor de cetăţenie finlandeză sau, în general, un profesor care a beneficiat de o formare comparabilă în străinătate poate, potrivit capitolului 2 articolul 4 primul paragraf punctele 1 şi 2 din legea privind învăţământul şcolar, să obţină un post de profesor, pe durată determinată sau nedeterminată, într-o instituţie şcolară suedeză. Prin urmare, un astfel de profesor angajat într-o instituţie şcolară suedeză poate fi admis la programul SÄL, în pofida faptului că este resortisant al unui alt stat membru sau a faptului că a dobândit o parte din formarea sa în străinătate.68.Având în vedere considerentele ce precedă, concluzionăm că dreptul comunitar, în special principiul nediscriminării prevăzut la articolul 39 alineatul (2) CE şi în Regulamentul nr. 1612/68, precum şi la articolul 12 CE, nu se opune unui program de formare a profesorilor precum programul SÄL, la care pot fi admişi numai profesorii angajaţi într-o instituţie şcolară a acelui stat membru.<TI><NP><NO.P>V —</NO.P><TXT>Cu privire la cheltuielile de judecată</TXT></NP></TI>69.Cheltuielile efectuate de guvernul suedez, de guvernul polonez şi de Comisie nu pot face obiectul unei rambursări. întrucât, în raport cu părţile din acţiunea principală, procedura are caracterul unui incident apărut la instanţa de trimitere, este de competenţa acesteia să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată.<TI><NP><NO.P>VI —</NO.P><TXT>Concluzie</TXT></NP></TI>70.În consecinţă, propunem Curţii să răspundă la întrebările preliminare după cum urmează:

Principiul nediscriminării, astfel cum este prevăzut la articolul 12 CE şi la articolul 39 alineatul (2) CE, precum şi în Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii, nu se opune ca admiterea la un program special de formare a profesorilor precum programul SÄL (program special de formare a profesorilor), destinat să satisfacă pe termen scurt cererea de profesori calificaţi într-un stat membru, să fie rezervată numai profesorilor care sunt angajaţi într-o instituţie şcolară a acelui stat membru.