4.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/65


Avizul Comitetului Regiunilor privind pachetul maritim şi costier

(2009/C 211/10)

COMITETUL REGIUNILOR

—

consideră că politica maritimă europeană trebuie să se înscrie într-o perspectivă globală şi intersectorială, sprijinindu-se pe amenajarea spaţiului maritim, al cărei obiectiv constă în a face faţă intensificării diverselor utilizări ale mării şi în a favoriza reconcilierea acestora într-un spaţiu limitat şi fragil;

—

consideră că o astfel de amenajare a spaţiului maritim presupune un dispozitiv de guvernanţă inovator, conceput în spiritul guvernanţei pe mai multe niveluri şi al respectării subsidiarităţii. Prin urmare, subliniază rolul important pe care trebuie să îl joace autorităţile locale şi regionale în materie de amenajare a spaţiului maritim, dat fiind că acestea reprezintă sursa de finanţare a anumitor politici, dar şi nivelul de guvernare cel mai bine plasat pentru a asigura reconcilierea diferitelor utilizări;

—

salută progresele Comisiei în domeniul amenajării spaţiului maritim şi dorinţa acesteia de a elabora principii comune la nivel european şi consideră că rolul Uniunii Europene ar putea evolua spre aspecte mai normative, în ceea ce priveşte metoda şi principiile, bazându-se în special pe convenţiile regionale existente;

—

susţine voinţa Comisiei de realizare a pieţei interne, pentru ca transportul maritim să devină mai atractiv şi mai competitiv, însă regretă că măsurile concrete propuse se concentrează în special asupra dimensiunii economice. CoR solicită ca aspectele sociale şi cele legate de mediu să fie pe deplin luate în considerare;

—

îşi reiterează solicitarea cu privire la examinarea posibilităţii de revizuire a sistemului financiar al UE, în vederea creării unui sistem simplificat unic pentru toate problemele maritime în cadrul Fondului costier şi insular european, în contextul discuţiilor privind viitorul cadru financiar pentru perioada 2014-2020;

—

consideră că este binevenită clarificarea ajutoarelor financiare acordate autostrăzilor maritime, dar că ar fi utilă adoptarea unei atitudini mai ambiţioase şi lansarea unei analize globale cu privire la natura operaţiilor şi a investiţiilor care pot beneficia de subvenţii europene, în măsura în care instrumentele actuale nu au produs rezultatele aşteptate, în special cu privire la exigenţele de viabilitate pe termen scurt a serviciului.

Raportor

:

dl Michel DELEBARRE (FR-PSE), primarul oraşului Dunkerque

Documente de referinţă

Comunicarea Comisiei din 25.11.2008 intitulată „Foaie de parcurs privind amenajarea spaţiului maritim. Realizarea principiilor comune în UE” COM(2008) 791 final

Comunicarea Comisiei din 21.1.2009 intitulată „Obiective strategice şi recomandări pentru politica UE în domeniul transportului maritim până în 2018” COM(2009) 8 final

Propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind formalităţile de raportare aplicabile navelor la intrarea în sau la ieşirea din porturile statelor membre ale Comunităţii şi de abrogare a Directivei 2002/6/CE din 21.1.2009 COM(2009) 11 final

Comunicarea Comisiei din 21.1.2009 intitulată „Comunicare şi plan de acţiune în vederea instituirii unui spaţiu european de transport maritim fără bariere” COM(2009) 10 final

Comunicarea Comisiei cuprinzând orientările privind ajutoarele de stat care completează finanţarea comunitară pentru lansarea autostrăzilor maritime (2008/C 317/8)

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

1.

recunoaşte progresele importante realizate de Comisie şi salută punerea în aplicare eficientă a planului de acţiune şi a abordării integrate adoptate şi consideră că politica maritimă europeană trebuie să se înscrie într-o perspectivă globală şi intersectorială care să acopere „toate aspectele relaţiei oamenilor cu mările şi oceanele” (1);

2.

reaminteşte că regiunile şi oraşele costiere ale Uniunii Europene găzduiesc aproximativ jumătate din populaţia europeană (2) şi contribuie cu în jur de 40 % la PIB-ul european. Autorităţile locale şi regionale dispun de diverse competenţe în domeniile legate de politica maritimă şi reprezintă nivelul potrivit pentru promovarea unei coordonări a diferitelor politici sectoriale pe teren. Mai mult, autorităţile locale şi regionale costiere au o responsabilitate specială în ceea ce priveşte amenajarea zonelor litorale. Într-adevăr, acestea trebuie să gestioneze tensiunile generate de conflictele legate de utilizarea atât a litoralului, cât şi a mării, şi să aibă ca obiectiv o dezvoltare durabilă şi un nivel de ocupare a forţei de muncă compatibile cu protecţia necesară a mediului marin. Prin urmare, acestea şi-au dezvoltat o expertiză în materie de reflecţie strategică integrată cu privire la acest tip de teritorii, incluzând politici în diverse domenii, cum ar fi transporturile, amenajarea portuară, securitatea, dezvoltarea urbană, amenajarea spaţiului maritim, formarea profesională sau gestionarea integrată a zonelor costiere (GIZC);

3.

afirmă că, pentru o bună punere în aplicare a politicii maritime europene, este necesară o guvernanţă care să asigure participarea mai directă a actorilor locali şi regionali. O adevărată guvernanţă în parteneriat a politicii maritime, care să includă toate nivelurile de decizie, precum şi societatea civilă, va permite detectarea suficient de timpurie a eventualelor conflicte şi găsirea unor soluţii adaptate fiecărei situaţii;

4.

împărtăşeşte opinia Comisiei, exprimată în comunicarea referitoare la orientările privind guvernarea maritimă (3), conform căreia regiunile de coastă nu sunt doar beneficiarii unei abordări integrate a politicii maritime, ele putând suferi de asemenea efectele negative ale absenţei unei astfel de abordări;

5.

consideră că este necesară stabilirea unor legături între obiectivul coeziunii teritoriale şi dezvoltarea politicii maritime integrate, pentru a asigura mai ales o mai bună coerenţă a dezvoltării regionale în zonele de coastă, insulare şi, de asemenea, în hinterland şi în porturile interioare, şi pentru a îmbunătăţi coordonarea viitoarei finanţări a acţiunilor specifice din aceste regiuni;

6.

îşi reiterează, în acest context, solicitarea cu privire la „examinarea posibilităţii de revizuire a sistemului financiar al UE, în vederea creării unui sistem simplificat unic pentru toate sau pentru majoritatea problemelor maritime în cadrul Fondului costier şi insular european”, în contextul discuţiilor privind viitorul cadru financiar pentru perioada 2014-2020 (4);

7.

sprijină pe deplin proiectul iniţiat de Comisie, care urmăreşte crearea unei baze de date referitoare la proiectele din regiunile maritime, cu informaţii asupra beneficiarilor tuturor fondurilor comunitare, şi consideră că aceasta este indispensabilă pentru asigurarea transparenţei în acest domeniu şi pentru promovarea schimburilor de bune practici; îşi exprimă dorinţa de a fi asociat la gestionarea acestei baze de date, care ar trebui să fie operaţională până în 2010;

Amenajarea spaţiului maritim  (5)

8.

salută publicarea foii de parcurs şi susţine propunerile Comisiei privind elaborarea unui număr de 10 principii de amenajare care, în perspectivă, ar putea deveni principii comune aplicabile în toate statele membre;

9.

aprobă eforturile depuse de Comisia Europeană în direcţia unei politici integrate, prin intermediul unei Cărţi albastre care oferă o cale de urmat limpede în ceea ce priveşte gestionarea resurselor marine şi costiere în Europa. Îndeamnă Comisia să meargă şi mai departe în acest sens şi să precizeze modul în care amenajarea spaţiului maritim se articulează cu celelalte acţiuni lansate de Uniunea Europeană, mai ales cu Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică, cu Directiva-cadru privind apa, cu Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin sau cu Recomandarea Consiliului şi Parlamentului privind gestionarea integrată a zonelor costiere (GIZC). Amenajarea spaţului maritim ar trebui să contribuie la sporirea sinergiilor dintre aceste acte legislative, pentru a se evita potenţiale confuzii sau suprapuneri;

10.

consideră că reflecţia strategică şi organizarea guvernanţei trebuie să preceadă amenajarea teritoriului. Într-adevăr, reflecţia strategică reprezintă o etapă esenţială a procesului de amenajare, dat fiind că aceasta favorizează convergenţa obiectivelor şi a mijloacelor şi orientarea amenajării. Această etapă de construcţie colectivă va permite definirea principiilor şi orientărilor şi determinarea priorităţilor care se impun atât în elaborarea planurilor de amenajare, cât şi în concilierea pe care acest proces o implică;

11.

consideră că punerea în aplicare a unui sistem de guvernanţă inovator, conceput în spiritul guvernanţei pe mai multe niveluri şi al respectării subsidiarităţii, este indispensabilă pentru definirea unor linii directoare strategice capabile să orienteze amenajarea teritoriului. Acest sistem va trebui să funcţioneze, în mod obligatoriu, la mai multe niveluri, de la bazinul maritim până la nivelul local. Comitetul semnalează, de asemenea, că, deşi abordarea ecosistemică adoptată de Comisie (6) face obiectul unui consens, aceasta nu corespunde neapărat tuturor activităţilor maritime. De aceea, CoR doreşte ca Comisia să integreze în propunerile sale viitoare nivelul bazinului maritim sau al mării regionale care este suficient de larg pentru a evita acest obstacol;

12.

subliniază că amenajarea spaţiului maritim este destinată să acopere toate activităţile care se desfăşoară în acest spaţiu, depăşind frontierele naţionale pentru a se adapta mai bine realităţilor ecosistemice şi că ea constituie, în acest sens, un instrument esenţial al politicii maritime integrate. Consideră că crearea acestui instrument este indispensabilă pentru a face faţă intensificării utilizării mării şi pentru a favoriza o armonizare a intereselor conflictuale existente într-un spaţiu limitat şi fragil. Comitetul semnalează, cu toate acestea, că transportul maritim trebuie să răspundă provocării pe care o reprezintă concilierea conceptului de spaţiu maritim amenajat cu principiul libertăţii mărilor, aşa cum este definit în convenţiile Organizaţiei Maritime Internaţionale;

13.

recunoaşte faptul că amenajarea spaţiului maritim reprezintă un instrument relevant pentru concilierea exigenţelor fiecărei activităţi şi pentru îmbunătăţirea utilizării mărilor astfel încât să se asigure respectarea durabilă a ecosistemelor. Stabilirea de reguli clare şi cunoscute de toţi va favoriza investiţiile pe termen lung şi, astfel, va contribui la creşterea contribuţiei activităţilor maritime la realizarea obiectivelor de competitivitate şi de promovare a creşterii economice şi a ocupării forţei de muncă, în conformitate cu Strategia de la Lisabona. În acest cadru, doreşte ca Comisia să ia toate măsurile necesare pentru stabilirea unor principii de conciliere care să garanteze transparenţa acestui proces, prin reguli predeterminate stabilite de comun acord cu regiunile maritime şi destul de flexibile pentru a se ţine seama de particularităţile bazinelor maritime;

14.

salută progresele Comisiei în domeniul amenajării spaţiului maritim şi dorinţa acesteia de a elabora principii comune la nivel european. Consideră că Uniunea Europeană are, într-adevăr, un rol de impulsionare şi coordonare în acest domeniu şi că procesul de consultare organizat de Comisie în 2009 va duce la o mai bună înţelegere a obiectivelor şi la propunerea unor orientări care ar putea favoriza adoptarea unei abordări comune. În acest sens, îi recomandă Comisiei să elaboreze o Carte albă ca urmare a acestor consultări;

15.

consideră că rolul Uniunii Europene ar putea evolua spre aspecte normative, în ceea ce priveşte metoda şi principiile, astfel încât să se asigure o reală coordonare a amenajării spaţiului maritim în cadrul statelor interesate, precum şi între acestea. În acest sens, CoR face referire la iniţiativele întreprinse deja la anumite niveluri regionale, în special în Marea Mediterană, în cadrul Convenţiei de la Barcelona privind protecţia mediului marin, şi, mai ales, al celui de-al 7-lea protocol prin care statele membre interesate au hotărât să realizeze în comun o gestionare integrată a zonelor costiere (GIZC) ale Mării Mediterane, creându-şi pentru aceasta instrumente obligatorii. Dincolo de promovarea unei abordări comune a amenajării spaţiului maritim, Uniunea Europeană ar putea contribui la înscrierea convenţiilor regionale existente pentru fiecare bazin maritim în perspectiva unei dezvoltări maritime durabile şi integrate, în cadrul fiecărei regiuni maritime relevante;

16.

încurajează pe deplin Comisia să sprijine realizarea de proiecte-pilot în fiecare bazin maritim, pentru a verifica valabilitatea principiilor propuse, ţinând seama de diversitatea mărilor regionale. Reaminteşte că regiunile ultraperiferice care reunesc o mare parte a spaţiului maritim european trebuie să fie pe deplin integrate în acest proces;

17.

subliniază rolul important pe care trebuie să îl joace autorităţile locale şi regionale în materie de amenajare a spaţiului maritim, dat fiind că acestea reprezintă sursa de finanţare a anumitor politici, dar şi nivelul de guvernare cel mai bine plasat pentru a asigura reconcilierea diferitelor utilizări. Parteneriatele marine şi de coastă şi reţelele maritime existente pot juca un rol esenţial în ceea ce priveşte facilitarea dezvoltării şi punerii în aplicare a amenajării spaţiului maritim în statele membre. Cu toate că, cel mai adesea, gospodărirea apelor teritoriale şi gestionarea ZEE (7) ţine de competenţa statelor membre, autorităţile locale şi regionale intervin, de asemenea, în acest domeniu, în temeiul competenţelor şi al responsabilităţilor lor în ceea ce priveşte gospodărirea apelor, şi, uneori, în calitate de autorităţi portuare sau de autorităţi de gestionare a zonelor protejate. În general, acestea sunt responsabile pentru garantarea unei dezvoltări echilibrate şi solidare a spaţiului maritim;

18.

subliniază, de asemenea, necesitatea unei amenajări coordonate şi coerente a spaţiului terestru şi maritim, astfel încât interfaţa dintre pământ şi mare să fie gestionată corect, în special în zona costieră. În acest sens, reaminteşte lucrările realizate în cadrul gestionării integrate a zonelor costiere (GIZC);

19.

reaminteşte că regiunile şi oraşele europene cooperează deja la nivel transfrontalier şi transnaţional, în special în cadrul programelor Interreg, care le permit să realizeze proiecte comune legate de gestionarea spaţiului maritim. Consideră, de asemenea, că grupările europene de cooperare teritorială (GECT) ar putea să ofere posibilităţi interesante de cooperare regională;

20.

salută crearea, de către Comisie, a unei reţele europene de observare şi date marine, care ar trebui să prezinte, la sfârşitul anului 2009, un Atlas european al mărilor şi speră că acest viitor atlas va putea fi conectat cu noul instrument Google Ocean, prezentat în februarie 2009;

21.

regretă atenţia insuficientă acordată de Comisie chestiunii subsidiarităţii. În stadiul actual, propunerea Comisiei se bazează pe o serie de temeiuri juridice (printre care se numără cele privitoare la politica transporturilor şi la dezvoltarea durabilă). Cu toate acestea, politicile de amenajare a teritoriului au fost considerate până în prezent, în temeiul Tratatului de la Nisa, ca fiind de competenţa exclusivă a statelor membre. Or, în cazul intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi în conformitate cu noul obiectiv de coeziune teritorială, se pune, de exemplu, problema dacă articolul 352 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (corespunzător articolului 308 TCE din Tratatul de la Nisa) ar putea servi drept temei juridic pentru viitoare acţiuni normative în materie de amenajare a spaţiului maritim;

Transportul maritim

22.

consideră că transportul maritim reprezintă, pe de o parte, un element esenţial al economiei europene, constituind o sursă de venituri şi de locuri de muncă, o sursă de cunoştinţe specializate, atât la nivel uman, cât şi la nivel tehnologic, şi un factor de performanţe ecologice şi de competitivitate, însă necesită, pe de altă parte, măsuri speciale de precauţie în materie de siguranţă maritimă. Importanţa acestuia pentru o economie durabilă trebuie consolidată continuu prin reducerea dificultăţilor pe care le întâmpină în raport cu alte moduri de transport şi prin introducerea de cerinţe privind protecţia mediului. Într-adevăr, cu toate că transportul maritim este deosebit de expus vicisitudinilor economiei financiare, el rămâne vectorul principal al economiei reale. Prin urmare, de îndată ce aceasta se va redresa, porturile europene vor trebui să fie capabile să răspundă necesităţilor industriei maritime în ceea ce priveşte echipamentele şi serviciile. În ultimii zece ani, adaptarea instalaţiilor portuare europene nu s-a realizat în acelaşi ritm ca în majoritatea porturilor mondiale, în special în cele asiatice. Prin urmare, Europa trebuie, în mod obligatoriu, să îşi actualizeze structurile şi din perspectiva unei dezvoltări durabile, pentru a putea răspunde provocărilor viitoare ale comerţului mondial;

23.

susţine voinţa de realizare a pieţei interne, pentru ca transportul maritim să devină mai atractiv şi mai competitiv. Regretă, însă, că măsurile concrete se concentrează în special asupra acestui punct şi doreşte, în consecinţă, ca aspectele sociale şi cele legate de mediu să fie pe deplin luate în considerare;

24.

subliniază că politica în domeniul transportului maritim trebuie concepută ca o componentă a întregului lanţ logistic din care face parte. Aceasta presupune ca zonele portuare să fie considerate un element indispensabil în coordonarea dintre diferitele moduri de transport al mărfurilor dintr-un punct în altul al spaţiului european sau la nivel internaţional. Prin urmare, porturile nu trebuie privite ca un simplu punct de plecare sau ca o destinaţie finală, ci ca un factor determinant al unei logici de transport de la un punct la altul;

25.

insistă asupra necesităţii ca porturile să fie transformate în adevărate poluri de referinţă în gestionarea virtuală a lanţului de transport, capabile să anticipeze gestionarea fluxurilor de mărfuri. Aceasta presupune ca sistemele de informare care permit optimizarea serviciilor de transport şi de logistică prin urmărirea în timp real a mărfurilor să nu fie întrerupte în timpul tranzitului portuar. În acest sens, trebuie dezvoltată sau creată – acolo unde nu există încă – interoperabilitatea sistemelor de exploatare a zonelor portuare între ele şi cu platformele interioare;

26.

salută dorinţa Comisiei de a armoniza numărul de sarcini administrative şi vamale care se aplică transportului maritim cu cele care se aplică celorlalte moduri de transport. Spre exemplu, ar fi o iluzie să considerăm posibil transferul transportului de mărfuri de la modul rutier la cel maritim conform conceptului autostrăzilor maritime, atâta timp cât formalităţile privind îmbarcarea sau debarcarea camioanelor grele la bordul navelor rămân extrem de greoaie pentru potenţialii utilizatori. De aceea, reglementările trebuie reduse într-o măsură corespunzătoare, ţinând seama de specificul transportului maritim (caracterul deschis al mărilor şi, în consecinţă, incertitudinea cu privire la graniţe în porturi, riscurile deosebite de periclitare a mediului maritim în urma accidentelor etc.);

Strategia maritimă 2018  (8)

27.

salută propunerile formulate de Comisie în ceea ce priveşte principalele chestiuni abordate în text, şi anume:

—

sprijinirea unui comerţ maritim internaţional în condiţii echitabile, cu respectarea regulilor universale;

—

valorizarea profesiunilor din sectorul maritim (formare, calificare, profesionalizare etc.) şi respectarea prevederilor adoptate de OIM cu privire la tratamentul echitabil al navigatorilor, condiţiile de trai şi remunerarea acestora;

—

realizarea de progrese înspre un transport maritim fără deşeuri şi emisii şi aplicarea pe deplin a principiului dezvoltării durabile;

—

garantarea, pe termen lung, a securităţii şi a siguranţei transportului maritim prin respectarea regulilor existente şi prin dezvoltarea unor acţiuni de prevenire;

28.

cu toate acestea, pune sub semnul întrebării capacitatea Uniunii Europene de a pune în practică aceste propuneri, având în vedere amploarea domeniului pe care ele le acoperă. În acest sens, recomandă Comisiei să clasifice problemele în funcţie de importanţa lor şi să fixeze priorităţi pentru acţiunile care trebuie întreprinse, prin elaborarea, împreună cu statele membre şi cu toate părţile interesate, a unei foi de parcurs amănunţite, în cel mai scurt timp şi, în orice caz, înainte de sfârşitul anului 2009;

29.

regretă faptul că propunerile concrete nu privesc decât liberalizarea schimburilor comerciale în scopul competitivităţii şi al productivităţii. Constată că protecţia mediului sau garantarea unor standarde sociale mai bune pentru navigatori se limitează la enunţarea unor principii generale, fără să se prevadă un calendar şi nişte acţiuni concrete;

30.

subliniază că transportul maritim constituie un mod de transport durabil, care aduce o contribuţie decisivă la combaterea schimbărilor climatice şi a poluării atmosferice şi, în general, la ecologizarea transportului. Consideră că dezvoltarea unui sistem de transporturi mai ecologic reprezintă o prioritate politică. CoR consideră că transferul modal către transportul maritim permite să se răspundă în acelaşi timp cererii tot mai mari în materie de transporturi (pasageri şi mărfuri) şi exigenţelor legate de combaterea schimbărilor climatice. CoR regretă, mai ales, faptul că transportul maritim internaţional este exclus în continuare din mecanismele Protocolului de la Kyoto şi din calendarul privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Prin urmare, Comitetul încurajează OMI să propună în cel mai scurt timp posibil, în perspectiva conferinţei ONU privind clima, care va avea loc în decembrie 2009, la Copenhaga, o reglementare obligatorie privind emisiile de gaze cu efect de seră, care să se aplice tuturor navelor, indiferent de pavilionul sub care navighează, în vederea adoptării acesteia în 2011. Comisia Europeană trebuie să acţioneze în sensul promovării unor certificate de mediu unice şi transparente pentru nave şi porturi, cum ar fi indicele maritim de mediu (Environmental Ship Index, ESI) elaborat în cadrul iniţiativei porturilor mondiale vizând clima (World Ports Climate Initiative). Cu toate acestea, pentru a evita, în măsura posibilului, ca sectorul european al transportului maritim să se confrunte cu dezavantaje concurenţiale, Uniunea Europeană ar trebui să se asigure, cu prioritate, că reglementările obligatorii sunt adoptate la nivel internaţional. În afară de aceasta, trebuie verificat care ar fi efectele introducerii unor taxe portuare diferenţiate în funcţie de cât de poluante sunt navele;

31.

subliniază că obiectivul ecologizării transportului maritim trebuie să conducă nu numai la măsuri destinate să reducă amprenta ecologică a navelor, ci şi la evaluarea şi micşorarea impactului echipamentelor portuare şi logistice asupra mediului. Din acest punct de vedere, semnalează că accelerarea procedurilor pentru dezvoltarea portuară este esenţială pentru a asigura competitivitatea porturilor europene, însă că aceasta nu trebuie să se realizeze în detrimentul calităţii evaluărilor de mediu, ci trebuie să se acorde întreaga atenţie stabilirii unei reglementări precise şi care să nu se preteze la interpretări diferite, de natură să dea naştere la denaturări ale concurenţei. O bună integrare urbană a activităţilor maritime, portuare şi logistice trebuie considerată un obiectiv în sine al politicii maritime europene;

32.

consideră că transportul maritim trebuie să reprezinte un sector exemplar în ceea ce priveşte ecologizarea transportului şi, în acest context, invită Uniunea Europeană să sprijine ferm cercetarea şi inovarea, în scopul îmbunătăţirii performanţelor de mediu ale navelor şi ale porturilor; astfel, ar trebui abordată, de exemplu, tema evitării poluării apelor de către nave;

33.

subliniază că punerea în aplicare a recomandărilor formulate necesită mobilizarea unor resurse considerabile şi invită Comisia să evalueze costul iniţiativelor propuse, să specifice finanţările posibile şi să recomande o repartizare între diferitele părţi interesate. Consideră că transportul maritim, ca mod mai durabil din punct de vedere ecologic decât transportul rutier, ar trebui să se bucure de mai mult sprijinit prin intermediul finanţărilor comunitare şi invită Uniunea Europeană să ia toate iniţiativele indispensabile pentru asigurarea resurselor financiare comunitare necesare;

34.

solicită ca următoarea revizuire a reţelei transeuropene de transport să permită creşterea nivelului de prioritate acordat investiţiilor portuare şi de racordare a porturilor la hinterlanduri în cadrul bugetului european: fonduri structurale, linia RTE-T şi Marco Polo. Negocierile dintre statele membre şi Comisie au dus la un dezechilibru în detrimentul elementului maritim şi portuar. Harta portuară europeană trebuie să fie, pe viitor, mai echilibrată între diversele categorii de porturi (recunoaşterea interesului porturilor mici şi medii pentru îmbunătăţirea accesibilităţii) şi între regiuni (centru/periferie), iar totalitatea instrumentelor financiare comunitare trebuie să contribuie la acest echilibru;

35.

consideră că obiectivul menţinerii unor reguli de concurenţă echitabilă între diversele moduri de transport implică internalizarea costurilor externe (în special a celor legate de mediu) şi că, în absenţa acestei internalizări, regulile de piaţă nu sunt suficiente pentru a reglementa fluxurile de trafic maritim;

36.

reaminteşte, de asemenea, obiectivul de a acorda un sprijin diferenţiat zonelor insulare ale teritoriului comunitar, a căror competitivitate şi a căror participare la schimburile internaţionale şi intraeuropene depind într-o mare măsură de acest mod de transport. Îşi reiterează dorinţa ca „regiunile insulare ale Uniunii să fie efectiv conectate la sistemul de «autostrăzi maritime», în vederea îmbunătăţirii accesului acestora la piaţa unică” (9);

37.

sprijină propunerea vizând crearea unui grup de lucru (Task Force) pentru a identifica modalităţile de realizare a unui echilibru corect între condiţiile de muncă ale navigatorilor şi competitivitatea flotei europene. Propune extinderea mandatului acestuia la definirea unei „norme sociale” minime, care să permită transformarea factorului uman într-un factor deplin de dezvoltare, întrucât consideră că formarea, profesionalismul şi condiţiile de trai şi de muncă ale echipajelor navelor reprezintă factorul-cheie al succesului măsurilor vizând garantarea competitivităţii serviciilor maritime, a securităţii şi a siguranţei maritime, precum şi a protecţiei mediului. Ca atare, invită Uniunea Europeană să pună la punct un mecanism specific de îndrumare şi control al oficiilor de plasare a forţei de muncă (numite şi manning agencies), în conformitate cu prevederile convenţiilor OIM, similar celui înfiinţat pentru centrele de formare constituite în baza Convenţiei STCW (Standard of Training Certification and Watch-Keeping for Seafarers – Convenţia internaţională privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart);

38.

împărtăşeşte punctul de vedere al Comisiei, care subliniază caracterul esenţial al aspectelor de formare pentru toate sectoarele maritime, şi aprobă propunerile formulate în acest sens. Apreciază mai ales propunerea de punere la punct a unui sistem de tipul „ERASMUS” în sectorul maritim şi invită Comisia să definească această propunere în mod mai amănunţit, astfel încât să clarifice condiţiile şi domeniul său de aplicare, şi în special modul în care acest sistem s-ar putea extinde la tinerii care urmează o formare profesională în sectorul maritim, în loc să fie limitat doar la formarea ofiţerilor;

39.

consideră că propunerile privind resursele umane, competenţele şi cunoştinţele maritime specializate trebuie să privească întregul sector maritim, inclusiv elementele sale terestre, adică locurile de muncă portuare sau legate de activităţile logistice şi care preced sau urmează expedierii mărfurilor. Prin urmare, se dovedeşte necesară definirea, la nivel european, a unui cadru general care să stabilească un ghid de bune practici care vor trebui respectate, stabilindu-se însă şi un anumit număr de limite şi eliminându-se astfel, spre exemplu, principiul auto-asistenţei pentru operaţiunile de transbordare. Un astfel de cadru nu se poate concepe decât dacă se poate aplica, în mod flexibil, la nivelul fiecărei zone portuare. Dubla respingere a directivei privind liberalizarea serviciilor portuare reaminteşte faptul că orice iniţiativă reglementară rigidă este sortită eşecului;

40.

solicită Comisiei să precizeze mijloacele de evitare a denaturării concurenţei între porturi în ceea ce priveşte asumarea costurilor măsurilor de siguranţă;

41.

solicită Comisiei să precizeze mijloacele de evitare a denaturării concurenţei între porturi în ceea ce priveşte respectarea obligaţiilor introduse de directivele europene, în special în materie de siguranţă;

42.

îşi exprimă acordul în ceea ce priveşte propunerile în materie de securitate maritimă şi subliniază progresele importante realizate în armonizarea acestor chestiuni. Subliniază că adoptarea recentă, de către Parlamentul European, a celui de-al treilea pachet maritim (Erika III) demonstrează capacitatea de a armoniza regulile privind transportul maritim. Comitetul îşi exprimă îngrijorarea cu privire la noile riscuri din sectorul transportului maritim, mai ales cele legate de accidentele în care sunt implicate navele-container sau navele-cisternă pentru transportul produselor chimice, mai ales în condiţiile sporirii capacităţii navelor actuale, şi invită Comisia să precizeze măsurile deja adoptate sau preconizate pentru a face faţă acestor probleme;

43.

consideră că strâmtorile prin care tranzitează cea mai mare parte a traficului mondial trebuie să facă obiectul unei abordări specifice, care să vizeze o mai bună coordonare a gestionării acestor spaţii caracterizate prin riscuri importante, la care autorităţile locale trebuie să facă faţă în mod direct. Consecinţele unui accident maritim într-o strâmtoare mare, cum ar fi cea din Pas-de-Calais, ar fi considerabile, atât la nivel economic, cât şi la nivel ecologic, nu numai pentru regiunile maritime respective, ci pentru întreaga Europă;

44.

subliniază faptul că practicile naţionale în materie de control vamal şi veterinar pot antrena denaturări ale concurenţei şi, prin urmare, îşi exprimă dorinţa ca Comisia să realizeze controale mai stricte în ceea ce priveşte transpunerea directivelor, pentru a garanta o interpretare fidelă a acestora;

45.

insistă asupra importanţei dimensiunii externe a politicii maritime, în special în sectorul transporturilor. Consideră că armonizarea regulilor de funcţionare sub diferitele pavilioane europene ar permite consolidarea poziţiei Uniunii Europene în cadrul Organizaţiei Maritime Internaţionale şi realizarea unui pas înainte către armonizarea la nivel mondial a regulilor care privesc transportul maritim. În acest sens, doreşte ca UE să-şi facă mai bine auzită vocea în forurile internaţionale (OMI, OMC şi OIM), astfel încât transportul maritim european să poată evolua într-un mediu competitiv mai transparent şi mai loial. Încurajează Comisia în eforturile sale de a coordona poziţiile statelor membre în cadrul OMI şi pledează în favoarea recunoaşterii statutului de observator al Uniunii Europene în cadrul acestei organizaţii;

46.

pune sub semnul întrebării calendarul ales pentru această Strategie maritimă, şi anume perioada 2009-2018, şi pledează în favoarea unei alinieri (ulterioare) la calendarul noii Strategii de la Lisabona post-2010;

Spaţiul maritim fără bariere

47.

este de acord cu obiectivul de a elimina sau de a simplifica, parţial sau în totalitate, procedurile administrative care împiedică dezvoltarea transportului maritim pe distanţe scurte în interiorul Uniunii Europene, garantând un nivel ridicat de securitate şi de protecţie a mediului;

48.

salută dorinţa Comisiei de a crea un spaţiu de transport maritim fără bariere, care să permită realizarea pieţei interne în domeniul transportului maritim, însă regretă că aceasta nu face referire la un spaţiu maritim comun, care să meargă mai departe de eliminarea barierelor administrative şi fiscale pentru navele care navighează între porturile europene;

49.

îşi exprimă dorinţa ca aspectele sociale să fie pe deplin luate în considerare şi ca Uniunea Europeană să acţioneze astfel încât regulile internaţionale privind dreptul muncii şi protecţia mediului să fie mai bine respectate, pentru a se menţine condiţii loiale de concurenţă la nivel mondial; ca atare, consideră că măsurile propuse de Comisie nu constituie decât o primă etapă în realizarea unui veritabil spaţiu maritim comun; în acest sens, salută soluţiile progresiste menţionate în Comunicarea Comisiei din 21 ianuarie 2009 şi invită Comisia să indice cât mai rapid următoarele faze de realizare a unui spaţiu maritim comun;

50.

salută orientările propuse cât priveşte simplificarea, armonizarea, punctul de informare unic şi transmiterea electronică a datelor. Consideră că navele înscrise sub pavilionul unui stat membru şi care navighează între două porturi ale Uniunii Europene nu ar trebui să fie supuse unor obligaţii în materie de documentaţie mai constrângătoare decât celelalte moduri de transport, în măsura în care aceasta nu contravine vreunui aspect specific de securitate a transportului maritim;

51.

subliniază efortul de simplificare deja realizat în ceea ce priveşte formalităţile de raportare şi informatizarea. Salută dorinţa de a continua simplificarea şi armonizarea, la nivelul statelor membre, a procedurilor administrative, în special vamale, veterinare sau fitosanitare;

52.

regretă formularea neinspirată a Comisiei, conform căreia „serviciile de pilotaj pot fi o sursă serioasă de probleme”; reaminteşte importanţa serviciilor de pilotaj pentru securitatea maritimă în porturi şi la intrarea în porturi; ca atare, invită Uniunea şi statele membre să fixeze cu cea mai mare rigurozitate procedura de acordare a permisului de navigare fără pilotaj;

53.

invită Comisia să ia toate măsurile necesare pentru a evita denaturările care rezultă în urma divergenţelor de interpretare în aplicarea procedurilor deja armonizate;

54.

salută obiectivul reprezentat de punctul de informare unic, însă subliniază faptul că acest obiectiv implică investiţii substanţiale pentru a echipa toţi actorii din cadrul acestei reţele. Consideră că reţeaua europeană SafeSeaNet constituie o prioritate pentru raţionalizarea şi accelerarea schimbului de documente între actorii din domeniul transportului maritim. Consideră că este indispensabil să se contribuie la dotarea cu echipamentul necesar a comunităţilor portuare, pentru a garanta eficienţa sistemelor de schimburi de documente şi succesul acestei reţele europene. Atrage totodată atenţia Comisiei asupra consecinţelor unora din măsurile propuse pentru porturile mici şi mijlocii şi solicită întreprinderea acţiunilor necesare, astfel încât aceste măsuri să nu ducă la o denaturare a concurenţei, cu prejudicierea echilibrului reţelei portuare europene;

Ajutoarele de stat care completează finanţarea comunitară pentru lansarea autostrăzilor maritime  (10)

55.

salută iniţiativa Comisiei de clarificare a mecanismului diferitelor sisteme de ajutoare de stat care completează finanţarea comunitară pentru lansarea autostrăzilor mării, subliniază caracterul indispensabil şi determinant al finanţării publice la dezvoltarea transportului maritim pe distanţe scurte şi reaminteşte că obiectivele de decongestionare a reţelei rutiere şi de reducere a impactului transportului de mărfuri asupra mediului justifică pe deplin susţinerea proiectelor de autostrăzi maritime de către autorităţile publice. În acest sens, posibilitatea reală de a mobiliza ajutoare de stat la nivel naţional, regional sau local trebuie salutată, însă nu trebuie considerată un răspuns satisfăcător la insuficienţa fondurilor europene alocate autostrăzilor maritime;

56.

regretă că criteriile stabilite de Comisie pentru examinarea proiectelor răspund, în principal, unor exigenţe de viabilitate pe termen scurt a serviciului, în timp ce acest obiectiv este extrem de greu de realizat într-un termen scurt, având în vedere, pe de o parte, investiţiile iniţiale semnificative necesare şi, pe de altă parte, incertitudinea în ceea ce priveşte volumul de încărcare a navelor, după cum demonstrează experimentul realizat între porturile Toulon şi Civitavecchia (Roma) între 2005 şi 2008;

57.

semnalează lipsa unei analize globale privind natura operaţiilor şi a investiţiilor care pot beneficia de subvenţii europene, în măsura în care instrumentele create în ultimii ani nu au produs rezultatele aşteptate. Dincolo de caracterul lor complex, anumite aspecte ale mecanismelor de finanţare propuse par neadaptate sau foarte puţin utile în raport cu necesităţile generate de lansarea unui serviciu de autostrăzi maritime;

58.

recomandă ca navele construite sau achiziţionate de un operator maritim şi alocate unei autostrăzi maritime să poată fi, prin derogare, asimilate infrastructurilor, în pofida caracterului lor mobil. Astfel, aceste nave vor putea fi subvenţionate, aşa cum este cazul anumitor investiţii rutiere şi feroviare. Cu toate acestea, în conformitate cu jurisprudenţa CJCE, şi în special cu hotărârile Ferring (cauza C-53/00) şi Altmark (cauza C-280/00), sprijinul financiar pentru exploatarea acestor nave nu ar trebui să depăşească compensaţia financiară pentru obligaţiile de serviciu public. Obiectivele în materie de mediu legate de conceptul de autostradă maritimă sunt de aşa natură încât trebuie să se ia în considerare adoptarea de dispoziţii excepţionale. Efectele aşteptate ale transferului modal de la transportul terestru spre cel maritim nu vor fi vizibile decât dacă acest transfer devine efectiv. Din această perspectivă, ideea unui transfer de finanţare în anticiparea transferului modal nu pare nepotrivită;

59.

îşi exprimă dorinţa ca operatorii privaţi (armatori, întreprinderi de logistică, transportatori), care joacă un rol determinant în procesul de punere în aplicare a conceptului de autostrăzi maritime, să fie pe deplin implicaţi şi să îşi exprime punctul de vedere în cadrul unei analize aprofundate a motivelor care îi împiedică să decidă lansarea unui serviciu de autostrăzi maritime;

60.

recomandă, în acest sens, ca birourile de promovare a transportului maritim pe distanţă scurtă („short sea”) înfiinţate de statele membre (centre naţionale de competenţă) să fie mai bine recunoscute şi ca responsabilităţile acestora să fie consolidate. Acest lucru implică sporirea resurselor umane şi financiare puse la dispoziţia lor, spre exemplu în cadrul unor contracte de parteneriat cu autorităţile regionale din zonele maritime şi cu actorii privaţi ai lanţului de transport: armatori, întreprinderi de logistică, expeditori, etc.;

61.

consideră că regimul ajutoarelor de stat care completează finanţarea comunitară pentru lansarea autostrăzilor maritime ar fi putut fi integrat, pentru facilitarea înţelegerii documentului, în textul privind orientările comunitare în ceea ce priveşte ajutoarele de stat în domeniul transportului maritim;

62.

invită, în general, Comisia să studieze posibilitatea unei adaptări generale a regulilor de intervenţie în ceea ce priveşte ajutoarele de stat şi finanţările comunitare pentru dezvoltarea autostrăzilor maritime;

63.

consideră, la fel ca şi Comisia, că „stabilirea în avans a unei anumite valori a finanţării publice pe care se poate conta este esenţială pentru posibilii ofertanţi”. În acest sens, semnalează că clauzele de rambursare pot, de asemenea, constitui o frână pentru actorii economici, care se confruntă cu riscul de a trebui să restituie ajutoarele financiare în cazul în care proiectele nu şi-au realizat obiectivele; susţine ideea ca ajutoarele de stat acordate autostrăzilor maritime să fie condiţionate de realizarea unor obiective precise, însă recomandă Comisiei să studieze posibilitatea de a prevedea, la punerea în practică a proiectelor de autostrăzi maritime, obiective eşalonate care să condiţioneze menţinerea finanţării publice;

64.

invită Comisia să difuzeze această informaţie în mod foarte amplu şi să nu se limiteze la publicaţiile oficiale, pentru a sensibiliza operatorii cu privire la relevanţa politicii sale şi, cu această ocazie, să facă public faptul că este hotărâtă să se confrunte cu provocarea majoră pe care o reprezintă transferul modal de la transportul rutier către cel maritim, prin intermediul unor măsuri adaptate, în deplină conformitate cu obiectivele fixate în materie de dezvoltare durabilă şi veghind în acelaşi timp să nu genereze denaturări flagrante ale concurenţei;

Formalităţile de raportare aplicabile navelor la intrarea în sau la ieşirea din porturile statelor membre

65.

recunoaşte că simplificarea procedurilor administrative prin generalizarea transmiterii electronice a informaţiilor şi raţionalizarea formalităţilor de raportare contribuie la sporirea atractivităţii transportului maritim;

66.

subliniază faptul că aceste măsuri au, de asemenea, un efect benefic asupra securităţii mediului şi asupra securităţii maritime, dat fiind că ele vor permite eliberarea echipajelor de sarcinile administrative, acestea putându-se, prin urmare, concentra asupra securităţii. Mai mult, transmiterea electronică a datelor le va permite autorităţilor să dispună, în timp real, de informaţiile necesare pentru a lua măsurile adecvate în caz de accident;

67.

salută alegerea unui proces de armonizare evolutiv, ce asigură legătura şi coerenţa cu calendarul Organizaţiei Maritime Internaţionale, care rămâne nivelul relevant, proces ilustrat în special prin propunerea unui formular european provizoriu destinat să armonizeze solicitările de informaţii în materie de siguranţă, în aşteptarea unui formular armonizat la nivel internaţional. În acest sens, Comitetul Regiunilor susţine solicitarea adresată delegaţiilor statelor membre ale Uniunii Europene cu ocazia sesiunilor Comitetului FAL de „a depune eforturi astfel încât formularele Convenţiei FAL să fie armonizate cu formularele impuse de legislaţia comunitară existentă”;

68.

susţine obiectivul de generalizare a sistemului electronic de schimb de informaţii până la 15 februarie 2013, însă subliniază faptul că vor trebui realizate investiţii importante pentru a asigura echiparea întregului lanţ al transportului maritim. Costurile de dezvoltare a sistemelor de transmitere a informaţiilor sunt importante pentru porturile mici. Prin urmare, solicită Comisiei să precizeze ce ajutoare financiare se pot acorda în acest context;

69.

consideră, la fel ca şi Comisia, că simplificarea şi armonizarea formalităţilor şi a documentelor administrative joacă un rol important în promovarea transportului maritim pe distanţe scurte. În acest sens, salută exceptarea de la formularele FAL a navelor care navighează între porturi ale Uniunii Europene. În măsura posibilului, codul ISPS ar trebui adaptat la activităţile operatorilor de transport maritim pe distanţe scurte;

70.

regretă faptul că nu se ţine seama de chestiunea combaterii imigraţiei clandestine, care încetineşte în mod substanţial procedurile de exploatare şi implică costuri importante în anumite zone;

71.

solicită, de asemenea, adoptarea în integralitate, de către toate statele membre, a convenţiilor internaţionale privind căutarea şi salvarea pe mare (SAR) şi privind siguranţa vieţii pe mare (SOLAS). Aceste convenţii definesc, la nivelul întregii comunităţi internaţionale, reguli comune în privinţa obligaţiei de a acorda ajutor sau asistenţă de urgenţă naufragiaţilor şi navigatorilor aflaţi în pericol de naufragiu sau abandonaţi în apele teritoriale europene. Cu toate acestea, consideră că adoptarea acestor reguli trebuie să fie însoţită de instituirea, la nivelul Uniunii Europene, a unor mecanisme de solidaritate, dat fiind că gestionarea migraţiei maritime ilegale nu poate fi lăsată exclusiv în sarcina statelor membre ale Uniunii Europene care au o coastă maritimă sensibilă în ceea ce priveşte fluxurile migratorii. Subliniază, în acelaşi timp, că eforturile vizând îmbunătăţirea operaţiunilor de căutare şi salvare a migranţilor şi refugiaţilor aflaţi în pericol pe mare nu reprezintă decât un aspect al răspunsului la problema mai amplă pe care o constituie migraţia maritimă ilegală.

Bruxelles, 17 iunie 2009

Preşedintele

Comitetului Regiunilor

Luc VAN DEN BRANDE


(1)  Cf. Avizului CdR 22/2008 „O politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană”, punctul 1.

(2)  Populaţie care locuieşte în zone situate la mai puţin de 50 de kilometri de mare sau de ocean.

(3)  Orientări pentru o abordare integrată în domeniul politicii maritime. Realizarea celor mai bune practici de guvernare maritimă integrată şi de consultare a părţilor interesate. COM(2008)395 final.

(4)  Cf. Avizului CdR 22/2008, punctul 14.

(5)  Cf. COM(2008) 791 final.

(6)  În special în Directiva-cadru privind o strategie pentru mediul marin.

(7)  Zone economice exclusive.

(8)  Cf. COM(2009) 8 final.

(9)  Cf. Avizului CdR 119/2006 „Examinarea intermediară a Cărţii albe privind transporturile”, punctul 4.4.

(10)  Cf. Comunicării 2008/C 317/8.