<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.55-20141201.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C‑365/16</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62016CJ0365</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:378">EU:C:2017:378</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>8</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>8</PAGE.TOTAL><AUTHOR>CJ</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P>HOTĂRÂREA DIN 17.5.201 7 – C AUZA C 365 /16</P><P>AFEP ȘI ALȚII</P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curții</HT> (Camera întâi)</P><P><DATE ISO="20170517">17 mai 2017</DATE><NOTE NUMBERING="STAR" TYPE="FOOTNOTE" NOTE.ID="E0001"><P>Limba de procedură: franceza.</P></NOTE></P></TI></TITLE><INDEX><KEYWORD>Trimitere preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Regim fiscal comun aplicabil societăților‑mamă și filialelor din state membre diferite</KEYWORD><KEYWORD>Directiva 2011/96/UE</KEYWORD><KEYWORD>Prevenirea dublei impuneri</KEYWORD><KEYWORD>Contribuție suplimentară de 3 % la impozitul pe profit</KEYWORD></INDEX><JUDGMENT.INIT><P>În cauza C‑365/16,</P><P>având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Conseil d’État (Franța), prin decizia din <DATE ISO="20160627">27 iunie 2016</DATE>, primită de Curte la <DATE ISO="20160704">4 iulie 2016</DATE>, în procedura</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P><HT TYPE="BOLD">Association française des entreprises privées (AFEP),</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Axa SA,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Compagnie générale des établissements Michelin SCA,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Danone SA,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">ENGIE SA</HT>, fostă GDF Suez,</P><P><HT TYPE="BOLD">Eutelsat Communications SA,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">LVMH Moët Hennessy‑Louis Vuitton SE,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Orange SA,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Sanofi SA,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Suez Environnement Company SA,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Technip SA,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Total SA,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Vivendi SA,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Eurazeo SA,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Safran SA,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Scor SE,</HT></P><?PAGE NO="2"?><P><HT TYPE="BOLD">Unibail‑Rodamco SE,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Zodiac Aerospace SA</HT></P></PLAINTIFS><AGAINST>împotriva</AGAINST><DEFENDANTS><P><HT TYPE="BOLD">Ministre des Finances et des Comptes publics,</HT></P></DEFENDANTS></PARTIES><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>CURTEA (Camera întâi),</P><P>compusă din doamna R. Silva de Lapuerta, președinte de cameră, și domnii E. Regan, J.‑C. Bonichot, A. Arabadjiev și C. G. Fernlund (raportor), judecători,</P><P>avocat general: domnul E. Tanchev,</P><P>grefier: domnul A. Calot Escobar,</P></PREAMBLE.INIT><GR.VISA><VISA>având în vedere procedura scrisă,</VISA></GR.VISA><GR.CONSID><CONSID><P>luând în considerare observațiile prezentate:</P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>pentru Association française des entreprises privées (AFEP), Axa SA, Compagnie générale des établissements Michelin SCA, Danone SA, ENGIE SA, Eutelsat Communications SA, LVMH Moët Hennessy‑Louis Vuitton SE, Orange SA, Sanofi SA, Suez Environnement Company SA, Technip SA, Total SA, Vivendi SA, Eurazeo SA, Safran SA, Scor SE, Unibail‑Rodamco SE și Zodiac Aerospace SA, de G. Blanluet, de N. de Boynes și de S. Austry, avocats;</P></ITEM><ITEM><P>pentru guvernul francez, de D. Colas și de S. Ghiandoni, în calitate de agenți;</P></ITEM><ITEM><P>pentru guvernul belgian, de C. Pochet și de M. Jacobs, în calitate de agenți;</P></ITEM><ITEM><P>pentru Comisia Europeană, de N. Gossement și de W. Roels, în calitate de agenți,</P></ITEM></LIST></CONSID></GR.CONSID><GR.VISA><VISA>având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,</VISA></GR.VISA><PREAMBLE.FINAL>pronunță prezenta</PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Hotărâre</P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1</NO.P><TXT>Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 4 alineatul (1) litera (a) și a articolului 5 din Directiva 2011/96/UE a Consiliului din <DATE ISO="20111130">30 noiembrie 2011</DATE> privind regimul fiscal comun care se aplică societăților‑mamă și filialelor acestora din diferite state membre (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="345" PAGE.FIRST="8" DATE.PUB="2011">JO 2011, L 345, p. 8</REF.DOC.OJ>), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/86/CE a Consiliului din <DATE ISO="20140708">8 iulie 2014</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="219" PAGE.FIRST="40" DATE.PUB="2014">JO 2014, L 219, p. 40</REF.DOC.OJ>) (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0001" ID="QS0001"/>Directiva privind societățile‑mamă și filialele acestora<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2</NO.P><TXT>Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Association française des entreprises privées (AFEP) împreună cu 17 societăți (denumite în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0002" ID="QS0002"/>AFEP și alții<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>), pe de o parte, și ministre des Finances et des Comptes publics (ministrul finanțelor și conturilor publice, Franța), pe de altă parte, în legătură cu o acțiune având ca obiect anularea unei doctrine administrative referitoare la contribuția suplimentară la impozitul pe profit care trebuie plătit de o societate‑mamă rezidentă cu ocazia distribuirii profiturilor, inclusiv a celor încasate de la filialele sale nerezidente.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="3"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cadrul juridic</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Dreptul</HT> Uniunii</P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3</NO.P><TXT>Potrivit considerentului (3) al Directivei privind societățile‑mamă și filialele acestora, obiectivul acestei directive este de a scuti de la reținerea la sursă dividendele și alte forme de repartizare a profitului achitate societăților‑mamă de către filiale și de a elimina dubla impozitare a acestor venituri la nivelul societății‑mamă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4</NO.P><TXT>Considerentele (7) și (9) ale acestei directive au următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><CONSID><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0003" ID="QS0003"/>(7)</NO.P><TXT>Dacă o societate‑mamă primește, în calitate de asociat al societății‑filială, profituri distribuite, statul membru al societății‑mamă trebuie fie să nu impoziteze aceste profituri, fie să impoziteze aceste profituri și, în același timp, să autorizeze societatea‑mamă să deducă din valoarea impozitului datorat cota impozitului plătit de filială, aferentă acestor profituri.</TXT></NP></CONSID><P>[…]</P><CONSID><NP><NO.P>(9)</NO.P><TXT>Repartizarea profitului către un sediu permanent al societății‑mamă și încasarea lui de către aceasta ar trebui să determine aplicarea aceluiași tratament cu cel care se aplică între o filială și societatea‑mamă. Ar trebui incluse și cazurile în care societatea‑mamă și filiala se află în același stat membru, iar sediul permanent se află în alt stat membru. Pe de altă parte, situațiile în care sediul permanent și filiala se află în același stat membru pot fi rezolvate de către statul membru în cauză, fără a se aduce atingere aplicării principiilor din tratat, pe baza dispozițiilor de drept intern ale statului membru respectiv.<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/></TXT></NP></CONSID></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5</NO.P><TXT>Articolul 4 alineatele (1) și (3) din directiva menționată prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="004.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0004" ID="QS0004"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA><P>În cazul în care, în temeiul asocierii dintre societatea‑mamă și filială, o societate‑mamă sau sediul său permanent primește profituri repartizate, statul membru în care este situată societatea‑mamă și statul membru în care se află sediul său permanent trebuie, cu excepția cazurilor de lichidare a filialei:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>să nu impoziteze profiturile respective în măsura în care aceste profituri nu sunt deductibile de filială și să impoziteze profiturile respective în măsura în care aceste profituri sunt deductibile de filială sau</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>să impoziteze profiturile respective, autorizând în același timp societatea‑mamă și sediul permanent să deducă din cuantumul impozitului datorat fracțiunea din impozit aferentă acelor profituri și plătită de filială și orice subfiliale, cu condiția ca, la fiecare nivel, societatea comercială și subfiliala să îndeplinească condițiile enunțate în definițiile prevăzute la articolul 2 și să respecte cerințele prevăzute la articolul 3, până la limita cuantumului reprezentând impozitul aferent datorat.</TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></PARAG><P>[…]</P><PARAG IDENTIFIER="004.003"><NO.PARAG>(3)</NO.PARAG><ALINEA>Fiecare stat membru își rezervă dreptul de a dispune ca orice impozite aferente participației și orice pierderi care rezultă din repartizarea profiturilor filialei să nu fie deductibile din profitul impozabil al societății‑mamă.</ALINEA><ALINEA>Dacă, în acest caz, cheltuielile de administrare aferente participației se stabilesc la o valoare forfetară, suma forfetară nu poate depăși 5 % din beneficiile repartizate de filială.<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><?PAGE NO="4"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6</NO.P><TXT>Articolul 5 din Directiva privind societățile‑mamă și filialele acestora prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0005" ID="QS0005"/>Profiturile distribuite societății‑mamă de către filială sunt scutite de reținerea la sursă a impozitelor.<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul francez</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7</NO.P><TXT>Reiese din dosarul înaintat Curții că, în ceea ce privește tratamentul fiscal al profiturilor care intră în domeniul de aplicare al Directivei privind societățile‑mamă și filialele acestora, Republica Franceză a optat pentru un sistem de scutire a acestora, sub rezerva impozitării unei cote‑părți din cheltuieli, stabilită în mod forfetar la 5 %, reprezentând cheltuielile suportate de societatea‑mamă, prin raportare la participarea sa în filiala care a distribuit aceste profituri. Astfel, profiturile respective sunt impozitate, în consecință, în proporție de 95 %.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8</NO.P><TXT>Articolul 235 ter ZCA din code général des impôts (Codul general al impozitelor) (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0006" ID="QS0006"/>CGI<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/>) prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0007" ID="QS0007"/>I.</NO.P><TXT>Societățile sau organismele franceze sau străine supuse impozitului pe profit în Franța, cu excluderea organismelor de plasament colectiv menționate la alineatul II al articolului L. 214-1 din code monétaire et financier (Codul monetar și financiar), precum și a celor care se încadrează în definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii prevăzută în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din <DATE ISO="20140617">17 iunie 2014</DATE> de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat, sunt supuse unei contribuții suplimentare la acest impozit pentru sumele pe care le distribuie în sensul articolelor 109-117 din prezentul cod.</TXT><P>Contribuția este egală cu 3 % din sumele distribuite […]</P><P>[…]<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/></P></NP></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Litigiul principal și întrebările preliminare</P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9</NO.P><TXT>AFEP și alții au formulat la Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța) o acțiune având ca obiect anularea doctrinei administrative, în special a paragrafului 70 din instrucțiunea BOI‑IS‑AUT‑<DATE ISO="20160330">30</DATE>-<DATE ISO="20160302">20160302</DATE> (<HT TYPE="ITALIC">Bulletin officiel des finances publiques‑impôts</HT>, <DATE ISO="20160302">2 martie 2016</DATE>), referitoare la contribuția suplimentară la impozitul pe profit pentru sumele distribuite (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0008" ID="QS0008"/>contribuția suplimentară<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/>) prevăzută la articolul 235 ter ZCA din CGI.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10</NO.P><TXT>În susținerea acestei acțiuni, AFEP și alții au formulat o întrebare prioritară privind constituționalitatea în temeiul articolului 61-1 din Constituție. Acestea pretind de asemenea că contribuția suplimentară este contrară, cu titlu principal, articolului 4 alineatul (1) din Directiva privind societățile‑mamă și filialele acestora și, cu titlu subsidiar, articolului 5 din directiva menționată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11</NO.P><TXT>Ministre des Finances et des Comptes publics susține că motivele invocate de AFEP și alții nu sunt fondate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12</NO.P><TXT>Instanța de trimitere consideră că interpretarea dispozițiilor de drept al Uniunii în discuție determină decizia sa referitoare la trimiterea întrebării prioritare privind constituționalitatea la Conseil constitutionnel (Consiliul Constituțional, Franța). Pe de o parte, aceasta precizează că sunt supuse unei contribuții suplimentare la impozitul pe profit societățile sau organismele care au încasat venituri din participații de la filialele lor atunci când acestea efectuează redistribuirea acestor venituri. În plus, modalitățile de recuperare și de revendicare aplicabile acestei contribuții suplimentare și cele prevăzute pentru impozitul pe profit sunt identice.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="5"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13</NO.P><TXT>În schimb, faptul generator al contribuției suplimentare menționate ar fi diferit de cel al impozitului pe profit, întrucât contribuția se aplică nu în momentul perceperii dividendelor, ci în momentul redistribuirii lor de către societatea care le‑a primit.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14</NO.P><TXT>Instanța de trimitere arată de asemenea că baza de impozitare pentru aceeași contribuție suplimentară, care ia în considerare în special profiturile distribuite care provin din profituri repartizate în rezervă, este diferită de cea pentru impozitul pe profit. În aceste condiții, problema dacă contribuția suplimentară constituie o impozitare a profiturilor care contravine articolului 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva privind societățile‑mamă și filialele acestora prezintă, potrivit acestei instanțe, o dificultate serioasă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15</NO.P><TXT>Pe de altă parte, instanța menționată arată că, ținând seama de împrejurarea că faptul generator al acestei contribuții suplimentare este plata dividendelor, că baza sa de impozitare este constituită de valoarea dividendelor plătite, că persoana impozabilă este societatea care distribuie dividendele și că nu este prevăzut un credit fiscal în beneficiul acționarului, contribuția suplimentară menționată nu pare să prezinte, în lumina criteriilor stabilite de Curte în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080626">26 iunie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Burda</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑284/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:365">EU:C:2008:365</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), caracteristicile unei rețineri la sursă. Cu toate acestea, în lumina Hotărârii din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20011004">4 octombrie 2001</DATE>, <NAME.CASE>Athinaïki Zythopoiia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑294/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2001:505">EU:C:2001:505</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), instanța de trimitere ridică problema dacă, în ipoteza în care contribuția suplimentară nu ar constitui o impozitare interzisă de articolul 4 alineatul (1) litera (a) din această directivă, aceasta nu ar putea fi considerată drept o <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0009" ID="QS0009"/>reținere la sursă<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/>, ale cărei profituri distribuite trebuie scutite în temeiul articolului 5 din directiva menționată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16</NO.P><TXT>În aceste condiții, Conseil d’État (Consiliul de Stat) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0010" ID="QS0010"/>1)</NO.P><TXT>Articolul 4 din Directiva privind societățile‑mamă și filialele acestora și în special alineatul (1) litera (a) se opun unui impozit precum cel prevăzut la articolul 235 ter ZCA din Codul fiscal general, care este perceput cu ocazia distribuirii profitului de către o societate supusă impozitului pe profit în Franța și a cărui bază de impozitare este reprezentată de veniturile distribuite?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, un impozit precum cel prevăzut la articolul 235ter ZCA din Codul fiscal general trebuie să fie considerat o <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0011" ID="QS0011"/>reținere la sursă<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="00BB" ID="QE0011"/>, de la care sunt scutite profiturile distribuite de o filială în temeiul articolului 5 din directivă?<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la cererea de deschidere a procedurii orale</P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17</NO.P><TXT>Prin scrisoarea din <DATE ISO="20170331">31 martie 2017</DATE>, guvernul francez a solicitat deschiderea procedurii orale pentru motivul întemeiat în esență pe inexistența unei dezbateri privind aplicarea în litigiul principal a soluțiilor propuse de avocatul general Kokott în Concluziile sale prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>X</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑68/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:886">EU:C:2016:886</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18</NO.P><TXT>În această privință, articolul 83 din Regulamentul de procedură al Curții prevede că Curtea poate oricând să dispună, după ascultarea avocatului general, deschiderea sau redeschiderea fazei orale a procedurii, în special atunci când consideră că nu este suficient de lămurită sau atunci când o parte a invocat, după închiderea acestei faze, un fapt nou de natură să aibă o influență decisivă asupra deciziei Curții sau atunci când cauza trebuie soluționată pe baza unui argument care nu a fost pus în discuția părților.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19</NO.P><TXT>În speță, Curtea consideră, după ascultarea avocatului general, că dispune de toate elementele necesare pentru a se pronunța în prezenta cauză. Prin urmare, nu este necesar să se dispună redeschiderea fazei orale a procedurii.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="6"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la întrebările preliminare</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la prima întrebare</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20</NO.P><TXT>Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva privind societățile‑mamă și filialele acestora trebuie interpretat în sensul că această dispoziție se opune unei măsuri fiscale prevăzute de statul membru în care este situată o societate‑mamă precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede perceperea unui impozit cu ocazia distribuirii de dividende de către societatea‑mamă și a cărui bază de impozitare este constituită din cuantumurile dividendelor distribuite, inclusiv cele care provin de la filialele nerezidente ale acestei societăți.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21</NO.P><TXT>Reiese din considerentul (3) al Directivei privind societățile‑mamă și filialele acestora că directiva respectivă urmărește obiectivul de a elimina dubla impozitare la nivelul societății‑mamă a profiturilor distribuite acesteia din urmă de o filială.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22</NO.P><TXT>În această privință, articolul 4 alineatul (1) din Directiva privind societățile‑mamă și filialele acestora permite statelor membre să aleagă între două sisteme, și anume sistemul de scutire și cel de impozitare. Astfel, în conformitate cu considerentele (7) și (9) ale directivei respective, această dispoziție prevede că, în cazul în care, în temeiul asocierii dintre societatea‑mamă și filială, o societate‑mamă sau sediul său permanent primește profituri repartizate, statul membru în care este situată societatea‑mamă și statul membru în care se află sediul său permanent trebuie, cu excepția cazurilor de lichidare a filialei, să nu impoziteze profiturile respective în măsura în care aceste profituri nu sunt deductibile de filială și să impoziteze profiturile respective în măsura în care aceste profituri sunt deductibile de filială sau să impoziteze profiturile respective, autorizând în același timp societatea‑mamă și sediul permanent să deducă din cuantumul impozitului datorat fracțiunea din impozit aferentă acelor profituri și plătită de filială și orice subfiliale (Hotărârea pronunțată astăzi, X, C‑68/15, punctul 71 și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23</NO.P><TXT>Cu toate acestea, alineatul (3) al articolului 4 menționat prevede că statele membre își rezervă dreptul de a dispune ca orice impozite aferente participației și orice pierderi care rezultă din repartizarea profiturilor filialei să nu fie deductibile din profitul impozabil al societății‑mamă. Din această dispoziție rezultă de asemenea că dacă, în acest caz, cheltuielile de administrare aferente participației se stabilesc la o valoare forfetară, o astfel de sumă nu poate depăși 5 % din beneficiile repartizate de filială.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24</NO.P><TXT>Astfel, articolul 4 din această directivă urmărește să evite ca profiturile distribuite unei societăți‑mamă rezidente de către o filială nerezidentă să fie impozitate, într‑o primă etapă, în sarcina filialei în statul său de reședință și, într‑o a doua etapă, în sarcina societății‑mamă în statul de reședință al acesteia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25</NO.P><TXT>În speță, pe de o parte, este necesar să se precizeze că, astfel cum s‑a menționat la punctul 7 din prezenta hotărâre, Republica Franceză a optat pentru scutirea profiturilor provenite de la o filială nerezidentă a unei societăți‑mamă rezidente în proporție de 95 %.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26</NO.P><TXT>Pe de altă parte, trebuie arătat că, în măsura în care baza de impozitare a contribuției suplimentare la impozitul pe profit este constituită din dividendele distribuite de o societate‑mamă, această bază de impozitare poate să cuprindă și profiturile provenite de la filialele acestei societăți‑mamă care au reședința în alte state membre, ceea ce are drept consecință supunerea acestor profituri unui impozit care depășește plafonul de 5 % prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Directiva privind societățile‑mamă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27</NO.P><TXT>Se ridică astfel problema dacă o asemenea dublă impozitare a profiturilor menționate este contrară Directivei privind societățile‑mamă și filialele acestora.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="7"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28</NO.P><TXT>Potrivit guvernelor francez și belgian, profiturile redistribuite de o societate‑mamă acționarilor săi nu intră în domeniul de aplicare al articolului 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva privind societățile‑mamă și filialele acestora, întrucât dispoziția respectivă este aplicabilă numai în cazul în care o societate‑mamă primește profituri distribuite de filiala sa.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29</NO.P><TXT>O asemenea interpretare nu poate fi reținută.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30</NO.P><TXT>Astfel cum reiese din Hotărârea pronunțată astăzi, X (C‑68/15, punctul 78), trebuie să se constate că această interpretare nu rezultă nici din modul de redactare a dispoziției respective, nici din contextul sau din scopul acesteia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31</NO.P><TXT>Curtea a precizat, la punctele 79 și 80 din această Hotărâre X, pe de o parte, că, întrucât prevede că statul membru al societății‑mamă și statul membru al sediului permanent <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0012" ID="QS0012"/>nu impozitează profiturile respective<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/>, dispoziția menționată interzice statelor membre să impoziteze societatea‑mamă sau sediul permanent al acesteia pentru profiturile distribuite societății‑mamă de către filială, fără a distinge dacă impozitarea societății‑mamă are ca fapt generator încasarea acestor profituri sau redistribuirea lor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32</NO.P><TXT>Pe de altă parte, întrucât Directiva privind societățile‑mamă și filialele acestora urmărește, în conformitate cu considerentul (3) al acesteia, obiectivul de a elimina dubla impozitare a profiturilor distribuite de o filială societății‑mamă la nivelul societății‑mamă, o impozitare a acestor profituri de către statul membru al societății‑mamă în sarcina societății respective cu ocazia redistribuirii profiturilor menționate, care ar avea ca efect supunerea acestora unei impozitări care depășește plafonul de 5 % prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din această directivă, ar determina o dublă impozitare la nivelul societății respective, contrară directivei menționate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33</NO.P><TXT>Pe de altă parte, trebuie arătat, în acest context, că nu prezintă importanță dacă măsura fiscală națională este sau nu este calificată drept impozit pe profit. În această privință, este suficient să se constate că aplicarea articolului 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva privind societățile‑mamă și filialele acestora nu este condiționată de un anumit impozit. Astfel, dispoziția amintită prevede că statul‑membru în care este situată societatea‑mamă nu impozitează profiturile distribuite de filiala nerezidentă a acesteia. Dispoziția menționată urmărește astfel să evite adoptarea de către statele membre a unor măsuri fiscale care să conducă la o dublă impozitare a unor asemenea profituri în sarcina societăților‑mamă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34</NO.P><TXT>Această constatare nu este pusă în discuție de punctul 105 din Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20061212">12 decembrie 2006</DATE>, <NAME.CASE>Test Claimants in the FII Group Litigation</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑446/04</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:774">EU:C:2006:774</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), având în vedere că, la punctul respectiv, Curtea s‑a exprimat numai cu privire la conformitatea cu Directiva privind societățile‑mamă și filialele acestora a unor modalități de calcul al cuantumului plății anticipate a impozitului pe profit, atunci când o societate‑mamă rezidentă redistribuie dividendele primite de la o filială nerezidentă, iar nu cu privire la conformitatea acestei directive cu prelevarea, într‑un astfel de caz, a acestui impozit.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35</NO.P><TXT>Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva privind societățile‑mamă și filialele acestora trebuie interpretat în sensul că se opune unei măsuri fiscale prevăzute de statul membru în care este situată o societate‑mamă precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede perceperea unui impozit cu ocazia distribuirii de dividende de către societatea‑mamă și a cărui bază de impozitare este constituită din cuantumurile dividendelor distribuite, inclusiv cele provenite de la filialele nerezidente ale acestei societăți.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la a doua întrebare</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36</NO.P><TXT>Având în vedere răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="8"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37</NO.P><TXT>Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><JURISDICTION><INTRO>Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:</INTRO><P><HT TYPE="BOLD">Articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/96/UE a Consiliului din <DATE ISO="20111130">30 noiembrie 2011</DATE> privind regimul fiscal comun care se aplică societăților‑mamă și filialelor acestora din diferite state membre, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/86/CE a Consiliului din <DATE ISO="20140708">8 iulie 2014</DATE>, trebuie interpretat în sensul că această dispoziție se opune unei măsuri fiscale prevăzute de statul membru în care este situată o societate‑mamă precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede perceperea unui impozit cu ocazia distribuirii de dividende de către societatea‑mamă și a cărui bază de impozitare este constituită din cuantumurile dividendelor distribuite, inclusiv cele provenite de la filialele nerezidente ale acestei societăți.</HT></P></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><SIGNATORY><P>Semnături</P></SIGNATORY></SIGNATURE.CASE></JUDGMENT>