<!DOCTYPE html PUBLIC "yes" "xhtml1-strict.dtd">
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml">
<!--GENDOC2XHTML # converter_version: 1.2.10-->
  <head>
    <title>2024-02-202402C129202203920-00-TRA-DOC-RO-CONCL-C-0392-22-202305650-07_00</title>
    <meta content="text/html; charset=utf-8" http-equiv="Content-Type"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGeneratedDate"/>
    <meta content="0" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ContentBits"/>
    <meta content="Commission Use" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Name"/>
    <meta content="ro-RO" name="Gendoc_Lang"/>
    <meta content="" name="Gendoc_GenerationDate"/>
    <meta content="" name="IsFlattened"/>
    <meta content="1" name="NumProc"/>
    <meta content="Final" name="Gendoc_EditionType"/>
    <meta content="0001" name="Gendoc_CaseNumberSuite"/>
    <meta content="3/04/2024 09:09:39" name="Gendoc_LastVerificationDate"/>
    <meta content="" name="Gendoc_ProcedureNumber"/>
    <meta content="ro" name="Gendoc_LangCode"/>
    <meta content="CNC" name="TypeDoc"/>
    <meta content="NAS8lTnqDmz5bJQOkVWyZ/KxXG05yWVKCiefq3fttitCe3DnIImYiUbx5UfS1oHzvQVHDRxpHis2ROToyB7xelKXvIvML0eIUPBErdKnoHHctL7F6V/41kTJP9JRyJhWvdv6iPoeeR1kIS2roI5Io8EX42es/2ndQeO2f6DHMDU=" name="GenDocUID"/>
    <meta content="P" name="TypeProc"/>
    <meta content="" name="CreateCustomParts"/>
    <meta content="OK" name="ReadyToPublish"/>
    <meta content="comaneu" name="Gendoc_User"/>
    <meta content="" name="EP_Mode"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGenerated"/>
    <meta content="" name="Gendoc_Vademecum"/>
    <meta content="true" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Enabled"/>
    <meta content="3ddd1e55-a8b5-486b-9e0f-835d4499b177" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ActionId"/>
    <meta content="0392" name="NumeroOrdre"/>
    <meta content="2022" name="Annee"/>
    <meta content="P" name="Gendoc_ProcedureType"/>
    <meta content="" name="EP_Version"/>
    <meta content="RO" name="Langue"/>
    <meta content="comaneu" name="Gendoc_DGTGeneratedUser"/>
    <meta content="b24c8b06-522c-46fe-9080-70926f8dddb1" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SiteId"/>
    <meta content="FAST_document_go_ok" name="Gendoc_LastVerificationStatus"/>
    <meta content="CNC_C" name="Gendoc_GendocTemplateType"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlockFlatP"/>
    <meta content="GenDoc 27/06/2023 11:18:38" name="Created"/>
    <meta content="" name="Canevas3_Vademecum"/>
    <meta content="2023-07-25T10:44:49Z" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SetDate"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlock"/>
    <meta content="" name="Gendoc_CaseYear"/>
    <meta content="false" name="Generation_In_Progress"/>
    <meta content="C" name="Juridiction"/>
    <meta content="ad2325c50d604149b19515032a9f1301" name="DocumentIdentifier"/>
    <meta content="0392" name="Gendoc_CaseNumber"/>
    <meta content="ImportedWithoutSource" name="SdlIdentifier"/>
    <meta content="RP" name="NatureAff"/>
    <meta content="RP" name="Gendoc_CaseNature"/>
    <meta content="0001" name="NumSuite"/>
    <meta content="C" name="Gendoc_Juridiction"/>
    <meta content="Standard" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Method"/>
  </head>
  <body>
    <div style="header">
      <div id="rId25" style="first"/>
      <div id="rId21" style="even">Concluziile domnului Richard de la Tour – Cauza C‑392/22</div>
      <div id="rId22" style="default">Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid (Încredere reciprocă în caz de transfer)</div>
    </div>
    <p class="C36Centre" id="para-1" title="page-1">
      CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
    </p>
    <p class="C36Centre" id="para-2" title="page-1">
      DOMNUL JEAN RICHARD DE LA TOUR
    </p>
    <p class="C36Centre" id="para-3" title="page-1">
      prezentate la 13 iulie 2023 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-1" href="#t-1">1</a>
</span>)
      
    </p>
    <p class="C38Centregrasgrandespacement" id="para-4" title="page-1">
      Cauza C‑392/22
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-5" title="page-1">
      X
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-6" title="page-1">
      împotriva
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-7" title="page-1">
      Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid
    </p>
    <p class="C39Centreespacement" id="para-8" title="page-1">
      [cerere de decizie preliminară formulată de rechtbank Den Haag, zittingsplaats ’s‑Hertogenbosch (Tribunalul de la Haga, sediul din ’s‑Hertogenbosch, Țările de Jos)]
    </p>
    <p class="C71Indicateur" id="para-9" title="page-1">
      „Trimitere preliminară – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Sistemul Dublin – Regulamentul (UE) nr. 604/2013 – Transferul solicitantului de azil către statul membru responsabil de examinarea cererii de protecție internațională – Articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf – Imposibilitatea de a pune în aplicare transferul ca urmare a unor deficiențe sistemice ale procedurii de azil și ale condițiilor de primire a solicitanților – Domeniu de aplicare – Returnări sumare la frontierele externe și măsuri de detenție la punctele de frontieră – Regimul probatoriu aplicabil – Obligația de cooperare între solicitant și autoritatea competentă și conținutul acesteia”
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-10" title="page-1">
      
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">I.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Introducere</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prezenta trimitere preliminară ridică din nou problema domeniului de aplicare al articolului 3 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-2" href="#t-2">2</a>
</span>), în temeiul căruia, atunci când este imposibilă transferarea unui solicitant de protecție internațională către statul membru desemnat inițial drept responsabil de examinarea cererii sale (denumit în continuare „statul membru responsabil”), întrucât există temeiuri substanțiale de a crede că în acel stat membru există deficiențe sistemice ale procedurii de azil, care îl expun pe acesta din urmă unui risc de tratament inuman sau degradant în sensul articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-3" href="#t-3">3</a>
</span>), statul membru care îndeplinește procedura de determinare a statului membru responsabil continuă examinarea criteriilor stabilite în capitolul III pentru a determina dacă alt stat membru poate fi desemnat drept responsabil.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Această trimitere a fost formulată în cadrul unui litigiu între X, resortisant sirian, pe de o parte, și Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid (secretarul de stat pentru justiție și securitate, Țările de Jos) (denumit în continuare „secretarul de stat”), pe de altă parte, în legătură cu decizia acestuia din urmă de a nu examina cererea sa de protecție internațională, statul membru responsabil în acest scop fiind Republica Polonă. X se opune punerii în aplicare a transferului său către acest stat membru pentru motivul că a făcut obiectul unor returnări sumare la frontierele externe ale Poloniei, apoi al unei detenții pretins ilegale la punctul de frontieră al acestui stat membru, în condiții care, în plus, nu răspund nevoilor sale.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">3.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În prezenta cauză, Curtea este chemată să așeze o nouă piatră pe edificiul său. Astfel, după ce a stabilit principiul pe care se întemeiază articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul Dublin III în Hotărârea din 21 decembrie 2011, N. S. și alții (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-4" href="#t-4">4</a>
</span>), ea a precizat, ulterior, domeniul de aplicare al acestuia în Hotărârea din 16 februarie 2017, C. K. și alții (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-5" href="#t-5">5</a>
</span>), și în Hotărârea din 19 martie 2019, Jawo (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-6" href="#t-6">6</a>
</span>). Prezenta cauză se distinge de aceste precedente jurisprudențiale în măsura în care transferul ar deveni imposibil ca urmare a săvârșirii de către statul membru responsabil în mod normal a unor încălcări grave și sistematice ale drepturilor fundamentale ale resortisanților țărilor terțe la frontierele sale.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">4.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În cadrul prezentei analize, vom prezenta mai întâi motivele pentru care considerăm că practicile menționate la punctul 2 din prezentele concluzii nu permit, prin ele însele, să se considere că există un motiv serios și temeinic de a crede că solicitantul de protecție internațională ar fi expus, în cazul transferului către statul membru responsabil în mod normal, unui risc real de a suferi tratamente inumane sau degradante în sensul articolului 4 din cartă pe durata examinării cererii sale de protecție internațională și în urma finalizării acesteia.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">5.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Vom explica în continuare că, în aceste împrejurări, autoritatea competentă este obligată să pună în aplicare decizia de transfer fără să efectueze în prealabil verificări sau să solicite statului membru responsabil în mod normal comunicarea unor informații suplimentare sau furnizarea unor garanții individuale cu privire la condițiile de primire și de preluare a solicitantului.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">6.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În sfârșit, vom preciza, în lumina principiilor pe care Curtea le‑a stabilit deja în jurisprudența sa, regimul probatoriu, precum și modalitățile de cooperare aplicabile în ceea ce privește stabilirea unui risc de tratament inuman sau degradant al solicitantului în contextul articolului 3 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul Dublin III.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">II.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cadrul juridic</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">7.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Considerentele (19), (32) și (39) ale Regulamentului Dublin III enunță:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-20" title="page-4">
      „(19) În vederea garantării protecției efective a drepturilor persoanelor vizate, ar trebui stabilite garanții juridice și dreptul la o cale de atac eficientă în ceea ce privește deciziile legate de transferurile către statul membru responsabil în conformitate în special cu drepturile recunoscute la articolul 47 din [cartă]. Pentru a se asigura respectarea dreptului internațional, dreptul la o cale de atac eficientă împotriva unor astfel de decizii ar trebui să cuprindă atât examinarea aplicării prezentului regulament, cât și a situației de drept și de fapt din statul membru către care solicitantul este transferat.
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-21" title="page-4">
      […]
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-22" title="page-4">
      (32) În ceea ce privește tratamentul persoanelor care intră sub incidența domeniului de aplicare al prezentului regulament, statele membre sunt legate prin obligațiile care le incumbă în temeiul instrumentelor de drept internațional, inclusiv jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-23" title="page-4">
      […]
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-24" title="page-5">
      (39) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile care sunt recunoscute în special de [cartă]. În special, prezentul regulament urmărește să asigure respectarea deplină a dreptului de azil garantat de articolul 18 din cartă, precum și a drepturilor recunoscute în temeiul articolelor 1, 4, 7, 24 și 47 din cartă. Prezentul regulament ar trebui, prin urmare, aplicat în mod corespunzător.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">8.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 3 din acest regulament, intitulat „Accesul la procedura de examinare a unei cereri de protecție internațională”, prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-26" title="page-5">
      „(1) Statele membre examinează orice cerere de protecție internațională prezentată de un resortisant al unei țări terțe sau de un apatrid pe teritoriul oricăruia dintre ele, inclusiv la frontieră sau în zonele de tranzit. Cererea este examinată de un singur stat membru, și anume acela pe care criteriile stabilite de capitolul III îl desemnează responsabil.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-27" title="page-5">
      (2) Atunci când niciun stat membru responsabil nu poate fi desemnat pe baza criteriilor menționate în prezentul regulament, primul stat membru în care a fost prezentată cererea de protecție internațională este responsabil de examinarea acesteia.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-28" title="page-5">
      Atunci când este imposibilă transferarea solicitantului către statul membru desemnat inițial drept responsabil, pentru că există temeiuri substanțiale de a crede că în acel stat membru există deficiențe sistemice ale procedurii de azil și ale condițiilor de primire a solicitanților care duc la un risc de tratament inuman sau degradant în sensul articolului 4 din [cartă], statul membru care îndeplinește procedura de determinare a statului membru responsabil continuă examinarea criteriilor stabilite la capitolul III, pentru a determina dacă alt stat membru poate fi desemnat drept responsabil.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-29" title="page-5">
      Atunci când transferul nu poate fi efectuat în temeiul prezentului alineat către unul dintre statele membre desemnate pe baza criteriilor stabilite la capitolul III și nici către primul stat membru în care a fost prezentată cererea, statul membru care îndeplinește procedura de determinare a statului membru responsabil devine statul membru responsabil.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-30" title="page-5">
      […]”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">III.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Situația de fapt din litigiul principal și întrebările preliminare</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">9.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Reclamantul, care este un resortisant sirian născut în anul 1992, a depus o cerere de protecție internațională în Polonia la 9 noiembrie 2021. La 21 noiembrie 2021, el s‑a deplasat în Țările de Jos, unde a depus o nouă cerere de protecție internațională la 22 noiembrie 2021. La 20 ianuarie 2022, Regatul Țărilor de Jos a solicitat Republicii Polone să îl reprimească pe reclamant în temeiul articolului 18 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul Dublin III. La 1 februarie 2022, Republica Polonă a acceptat reprimirea acestuia în temeiul articolului 18 alineatul (1) litera (c) din regulamentul menționat. Prin decizia din 20 aprilie 2022, secretarul de stat nu a luat în considerare cererea de protecție internațională depusă de reclamant.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">10.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Acesta din urmă a introdus o acțiune împotriva deciziei menționate la rechtbank Den Haag, zittingsplaats ’s‑Hertogenbosch (Tribunalul de la Haga, sediul din ’s‑Hertogenbosch, Țările de Jos), instanța de trimitere, și a solicitat în același timp măsuri provizorii din partea judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii. La 3 iunie 2022, acesta din urmă a acordat măsurile solicitate și a interzis transferul reclamantului în Polonia atât timp cât nu va fi fost pronunțată o hotărâre cu privire la acțiune.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">11.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Reclamantul susține că autoritățile poloneze au încălcat drepturile sale fundamentale și, prin urmare, se teme că s‑ar putea repeta acest lucru în urma transferului său în Polonia. În această privință, el declară că a fost îndepărtat de pe teritoriul Uniunii în Belarus de către autoritățile poloneze de trei ori după intrarea sa în Polonia, prin intermediul unei proceduri denumite „pushback”. Această procedură ar aduce atingere demnității umane, ceea ce ar constitui, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, un obstacol absolut în calea unui transfer realizat în temeiul Regulamentului Dublin III (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-7" href="#t-7">7</a>
</span>). Reclamantul și‑a susținut afirmațiile făcând trimitere la rapoarte ale unor organizații neguvernamentale (ONG), precum și la jurisprudența Curții, a Curții Europene a Drepturilor Omului și a instanțelor naționale. Reclamantul denunță de asemenea modul în care autoritățile poloneze l‑au tratat la frontieră, unde, printre altele, nu ar fi beneficiat de ajutorul unui interpret pentru a obține explicații sau informații. El ar fi primit totuși un document în limba arabă care explică Regulamentul Dublin III. În urma consilierii unei organizații, acesta ar fi acceptat prelevarea amprentelor sale digitale. Reclamantul se plânge, în plus, de condițiile în care ar fi fost plasat în detenție în urma depunerii cererii sale de protecție internațională, întrucât nu ar fi primit hrană și nu ar fi beneficiat de un control medical. În sfârșit, reclamantul afirmă că puterea judecătorească din Polonia nu este independentă și a solicitat instanței de trimitere să adreseze Curții aceleași întrebări preliminare precum cele care fuseseră adresate în cauza în care s‑a pronunțat Ordonanța președintelui Curții din 20 mai 2022, Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-8" href="#t-8">8</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">12.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Secretarul de stat apreciază, în schimb, că se poate întemeia pe deplin pe principiul încrederii reciproce față de Republica Polonă, astfel încât se poate presupune că reclamantul nu se va afla într‑o situație contrară articolului 4 din cartă după transferul său în acest stat membru. El precizează că practica „pushback” nu este relevantă pentru aprecierea legalității deciziei de transfer, în măsura în care reclamantul nu va fi expus acestei practici după realizarea transferului său. În plus, el subliniază că acesta din urmă nu a demonstrat că situația în care se va afla, după transferul său în Polonia, va atinge pragul deosebit de ridicat de gravitate definit de Curte în Hotărârea Jawo.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">13.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Secretarul de stat arată, în sfârșit, că nu vede niciun motiv pentru a utiliza clauza discreționară pe care i‑o conferă articolul 17 din Regulamentul Dublin III examinând în mod spontan cererea de protecție internațională a reclamantului.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">14.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Instanța de trimitere consideră că este de competența sa să se pronunțe cu privire la măsura în care încălcările drepturilor fundamentale ale resortisanților țărilor terțe care decurg din practicile de „pushback” și din măsurile de detenție ilegală săvârșite de statul membru responsabil în mod normal afectează principiul încrederii reciproce între statele membre.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">15.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste condiții, rechtbank Den Haag, zittingsplaats ’s‑Hertogenbosch (Tribunalul de la Haga, sediul din ’s‑Hertogenbosch) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-39" title="page-7">
      „1) Ținând cont de considerentele (3), (32) și (39) coroborate cu articolele 1, 4, 18, 19 și 47 din [cartă], Regulamentul [Dublin III] trebuie interpretat și aplicat în sensul că principiul încrederii reciproce între state nu este divizibil, astfel încât încălcările grave și sistematice ale dreptului Uniunii comise de posibilul stat membru responsabil, înainte de transfer, cu privire la resortisanți ai țărilor terțe care (încă) nu sunt persoane returnate în temeiul Regulamentului [Dublin III] se opun în mod absolut transferului în acest stat membru?
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-40" title="page-7">
      2) În cazul unui răspuns negativ la [prima] întrebare[…], articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul [Dublin III] coroborat cu articolele 1, 4, 18, 19 și 47 din [cartă] trebuie interpretat în sensul că, dacă posibilul stat membru responsabil încalcă dreptul Uniunii în mod grav și sistematic, statul membru care efectuează transferul nu se poate baza pur și simplu, în cadrul [acestui regulament], pe principiul încrederii legitime între state, ci trebuie să înlăture orice îndoială sau trebuie să demonstreze că, după transfer, solicitantul nu va ajunge într‑o situație care este contrară articolului 4 din [cartă]?
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-41" title="page-7">
      3) Care sunt mijloacele de probă cu care solicitantul își poate susține argumentele potrivit cărora articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul [Dublin III] se opune transferului său și care este standardul de probă care trebuie aplicat în acest sens? Ținând cont de trimiterile la acquis‑ul comunitar din considerentele [acestui regulament], statul membru care efectuează transferul are o obligație de cooperare și/sau o obligație de verificare sau, dacă există încălcări grave și sistematice ale drepturilor fundamentale cu privire la resortisanți ai țărilor terțe, trebuie obținute garanții individuale din partea statului membru responsabil în sensul că, după transfer, drepturile fundamentale ale solicitantului vor fi (într‑adevăr) respectate? Răspunsul la această întrebare este diferit în cazul în care solicitantul se află în dificultate de a prezenta probe, dacă nu își poate susține cu documente declarațiile consecvente și detaliate, deși, ținând cont de natura declarațiilor, nu se poate pretinde acest lucru?
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-42" title="page-8">
      4) Răspunsul la [a treia întrebare] este diferit în cazul în care solicitantul demonstrează că depunerea unei plângeri în fața autorităților și/sau exercitarea căilor de atac în statul membru responsabil nu va fi posibilă și/sau eficientă?”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">16.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Reclamantul, guvernele neerlandez, belgian, ceh, german, italian, maghiar, austriac și polonez, precum și Comisia Europeană au depus observații scrise.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">IV.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Analiză</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">A.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la domeniul de aplicare al articolului 3 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul Dublin III (prima și a doua întrebare)</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">17.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Propunem Curții să examineze împreună prima și a doua întrebare preliminară.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">18.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de o parte, prin intermediul primei întrebări, Curtea este invitată să precizeze dacă articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul Dublin III trebuie interpretat în sensul că se opune punerii în aplicare a unei decizii de transfer al unui solicitant atunci când se stabilește că statul membru responsabil în mod normal a săvârșit în privința acestuia „încălcări grave și sistematice ale dreptului Uniunii” înainte de adoptarea unei astfel de decizii. Deși această întrebare este formulată în termeni deosebit de largi, din cererea de decizie preliminară reiese în mod vădit că instanța de trimitere își concentrează întrebările asupra a două tipuri de practici la care pare să recurgă acest stat membru atunci când resortisanții țărilor terțe încearcă să treacă sau trec frontierele sale externe, și anume practica returnării sumare și măsurile de detenție la punctele de frontieră.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">19.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, arătăm de la bun început că această întrebare nu se înscrie într‑o ipoteză în care solicitantul invocă existența unor împrejurări excepționale care îi sunt proprii, precum o vulnerabilitate specifică, situație pe care Curtea a menționat‑o la punctul 95 din Hotărârea Jawo și pe care a examinat‑o în Hotărârea din 16 februarie 2017, C. K. și alții (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-9" href="#t-9">9</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">20.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită Curții să precizeze, în ipoteza în care aceasta din urmă ar considera că practicile respective nu se opun punerii în aplicare a deciziei de transfer, măsura în care autoritatea competentă este obligată să se asigure că solicitantul nu va fi expus unui risc de tratament inuman sau degradant ca urmare a acestui transfer.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la întinderea și la modalitățile de apreciere referitoare la existența unui risc de tratament inuman sau degradant ca urmare a punerii în aplicare a transferului</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">21.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În temeiul articolului 3 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul Dublin III, un solicitant de protecție internațională nu poate fi transferat către statul membru responsabil în mod normal în cazul în care există temeiuri substanțiale de a crede că va fi expus unui risc de tratament inuman sau degradant, în sensul articolului 4 din cartă, ca urmare a unor deficiențe sistemice ale procedurii de azil și ale condițiilor de primire a solicitanților în acest stat membru. Această dispoziție codifică jurisprudența pe care Curtea a stabilit‑o în Hotărârea N. S. și alții.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">22.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În Hotărârea Jawo, Curtea a extins domeniul de aplicare al controlului pe care trebuie să îl efectueze instanța sesizată cu o acțiune împotriva unei decizii de transfer la motivul că sistemul european comun de azil și principiul încrederii reciproce se întemeiază pe asigurarea faptului că „aplicarea acestui sistem nu atrage, în niciun stadiu și sub nicio formă, un risc serios de încălcări ale articolului 4 din cartă” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-10" href="#t-10">10</a>
</span>), acest articol enunțând o interdicție cu caracter general și absolut a tratamentelor inumane și degradante (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-11" href="#t-11">11</a>
</span>). Prin urmare, acest control trebuie să privească atât riscul de tratament inuman și degradant la care este expus solicitantul la momentul transferului, cât și riscul la care este expus în calitate de solicitant pe durata procedurii de examinare a cererii sale, apoi la încheierea acesteia, fie în calitate de beneficiar al statutului de refugiat sau al statutului conferit de protecția subsidiară (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-12" href="#t-12">12</a>
</span>), fie în calitate de resortisant al unei țări terțe în așteptarea îndepărtării în cazul refuzului acordării protecției internaționale (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-13" href="#t-13">13</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">23.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Curtea stabilește în sarcina autorității competente un control care cuprinde două etape.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">24.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prima etapă constă în evaluarea riscului real de a suferi tratamente inumane sau degradante la care este expus solicitantul, pe baza unor elemente obiective, fiabile, precise și actualizate în mod corespunzător. Aceste elemente trebuie să îi permită să aprecieze funcționarea sistemului de protecție internațională în statul membru responsabil și în special realitatea unor deficiențe fie sistemice sau generalizate, fie afectând anumite grupuri de persoane (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-14" href="#t-14">14</a>
</span>) în ceea ce privește primirea și preluarea solicitanților și, dacă este cazul, caracterul adecvat și suficient al garanțiilor individuale pe care statul membru respectiv le poate oferi. Aceste elemente pot rezulta printre altele din decizii judiciare internaționale, precum hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și din decizii, din rapoarte și din alte documente întocmite de organele Consiliului Europei sau care fac parte din sistemul Organizației Națiunilor Unite ori din rapoartele periodice și concordante ale ONG‑urilor internaționale. Este interesant de observat în această privință că, potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, autoritățile competente „sunt considerate, în principiu, a avea cunoștință de deficiențele generale descrise pe larg în rapoarte fiabile care emană printre altele de la [Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați], de la Consiliul Europei și de la organele Uniunii Europene” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-15" href="#t-15">15</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">25.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește criteriile în raport cu care autoritatea competentă trebuie să efectueze această apreciere, Curtea a statuat că, pentru a intra în domeniul de aplicare al articolului 4 din cartă, deficiențele menționate trebuie să atingă un prag deosebit de ridicat de gravitate, care depinde de ansamblul datelor din cauză (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-16" href="#t-16">16</a>
</span>). Potrivit Curții, acest prag este atins în situații care se caracterizează prin lipsuri materiale extreme ale persoanei interesate, care nu i‑ar permite acesteia din urmă să facă față celor mai elementare nevoi, cum sunt printre altele cele de a se hrăni, de a se spăla și de a‑și asigura o locuință, și care i‑ar aduce atingere sănătății fizice sau mentale sau ar aduce‑o într‑o stare de degradare incompatibilă cu demnitatea umană (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-17" href="#t-17">17</a>
</span>). Pragul menționat nu ar acoperi, așadar, situații caracterizate chiar printr‑o mare precaritate sau o puternică degradare a condițiilor de viață ale persoanei interesate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-18" href="#t-18">18</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">26.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">A doua etapă a acestui control trebuie să permită autorității competente să aprecieze, în mod concret și precis, dacă există motive serioase și întemeiate de a crede că persoana în cauză va fi expusă acestui risc real de a suferi tratamente inumane sau degradante ca urmare a tratamentului la care va fi supusă cu ocazia examinării cererii sale și la încheierea acesteia. Aprecierea menționată necesită o evaluare individuală și prospectivă a riscului la care va fi expusă persoana respectivă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la efectele returnărilor sumare ale resortisanților țărilor terțe și ale măsurilor de detenție a solicitanților la punctele de frontieră asupra punerii în aplicare a articolului 3 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul Dublin III</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">27.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În speță, argumentele reclamantului nu se referă la existența unor împrejurări excepționale care i‑ar fi proprii, ci mai degrabă la existența unor încălcări sau a unor carențe în punerea în aplicare de către statul membru responsabil în mod normal a procedurilor de primire a resortisanților țărilor terțe și a solicitanților de protecție internațională la frontierele sale. Astfel cum arată instanța de trimitere, reclamantul se plânge, pe de o parte, de faptul că a făcut obiectul mai multor returnări sumare la frontiera externă a Poloniei înainte de depunerea cererii sale de protecție internațională și, pe de altă parte, de tratamentul care i‑a fost rezervat la intrarea sa pe teritoriul polonez și la depunerea cererii sale de protecție internațională, el fiind plasat în detenție la punctul de frontieră. Instanța de trimitere subliniază, în această privință, că recurgerea la aceste două practici este atestată de informații obiective, fiabile, precise și actualizate în mod corespunzător.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">28.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Nu considerăm că aceste argumente, chiar dacă ar fi atestate de asemenea informații, sunt suficiente pentru a înlătura punerea în aplicare a principiului încrederii reciproce și, astfel, pentru a împiedica punerea în aplicare a deciziei de transfer adoptate în temeiul articolului 29 din Regulamentul Dublin III.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">29.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, argumentele menționate, în măsura în care privesc practici referitoare la condițiile de trecere a frontierelor externe ale unui stat membru și de depunere a cererilor de protecție internațională la aceste frontiere, nu permit să se dovedească condițiile previzibile de preluare a solicitantului în cazul transferului în statul membru respectiv.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">30.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește practica returnărilor sumare ale resortisanților țărilor terțe de la frontiera unui stat membru, o asemenea practică constituie, în mod evident, o atingere gravă adusă drepturilor fundamentale ale acestora din urmă. Indiferent de statutul juridic al persoanei interesate, principiul nereturnării, care este înscris la articolul 78 alineatul (1) TFUE, precum și la articolele 18 și 19 din cartă, este o componentă esențială a interzicerii torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Acest principiu interzice îndepărtarea, expulzarea sau extrădarea nu numai către o țară în care o persoană ar putea fi expusă unui risc de persecuție sau de vătămare gravă (returnare directă), ci și către o țară în care ar fi expusă unui risc grav de îndepărtare ulterioară în țara respectivă (returnare indirectă).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">31.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Curtea Europeană a Drepturilor Omului examinează legalitatea acestei practici, care este desemnată și prin expresia „expulzare sumară” sau chiar „retrimitere forțată”, în contextul articolului 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-19" href="#t-19">19</a>
</span>) sau al articolului 4 din Protocolul la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care recunoaște anumite drepturi și libertăți, altele decât cele înscrise în convenție și în primul protocol adițional la convenție (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-20" href="#t-20">20</a>
</span>), astfel cum a fost amendat prin Protocolul nr. 11, intitulat „Interzicerea expulzării colective de străini” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-21" href="#t-21">21</a>
</span>). Aceasta o asociază expulzării, care desemnează orice îndepărtare forțată a unui resortisant al unei țări terțe dintr‑un stat, indiferent de legalitatea șederii persoanei respective, de timpul petrecut pe acest teritoriu, de locul în care a fost reținută, de calitatea sa de migrant sau de solicitant de azil ori de comportamentul său la trecerea frontierei (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-22" href="#t-22">22</a>
</span>). Resortisantul țării terțe se vede lipsit, de facto, de posibilitatea de acces pe teritoriul statului. Or, acest acces este o condiție prealabilă indispensabilă pentru punerea în aplicare a unei proceduri de identificare și de evaluare a nevoilor speciale ale persoanelor cele mai vulnerabile. Prin urmare, anumiți resortisanți ai unor țări terțe se pot afla în imposibilitatea de a depune o cerere de protecție internațională.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">32.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În acest context, considerăm că practica returnărilor sumare de la frontiera unui stat membru afectează buna funcționare a sistemului european comun de azil în dimensiunea sa externă, în măsura în care nu garantează accesul la protecție internațională.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">33.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, faptul că statul membru responsabil în mod normal întâmpină dificultăți majore în cadrul gestionării integrate a frontierelor sale și al aplicării Regulamentului (CE) nr. 562/2006 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-23" href="#t-23">23</a>
</span>), care îl determină să adopte practici la frontieră susceptibile să încalce drepturile fundamentale ale persoanelor în cauză, nu poate constitui în sine un motiv serios și temeinic de a crede că solicitantul de protecție internațională ar fi expus, în cazul transferului către acest stat membru, unui risc real de a suferi tratamente inumane sau degradante în sensul articolului 4 din cartă pe durata examinării cererii sale de protecție internațională și la încheierea acesteia (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-24" href="#t-24">24</a>
</span>). Astfel cum subliniază secretarul de stat în fața instanței de trimitere, practica returnărilor sumare nu este relevantă în vederea aprecierii legalității deciziei de transfer, în măsura în care reclamantul nu va fi expus acestei practici după realizarea transferului său.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">34.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Natura și gravitatea riscului de tratament inuman sau degradant la care este expus solicitantul ca urmare a transferului său către statul membru responsabil în mod normal trebuie apreciate în raport cu date precise referitoare la deficiențele sau la carențele pe care acest stat membru le cunoaște în situații comparabile din punct de vedere obiectiv cu cele în care ajunge să se afle solicitantul respectiv în urma punerii în aplicare a acestui transfer în calitatea sa de solicitant pe durata procedurii de examinare a cererii sale, apoi fie în calitatea sa de beneficiar al statutului de refugiat sau al statutului conferit de protecția subsidiară la încheierea acestei proceduri, fie în calitatea sa de resortisant al unei țări terțe în curs de îndepărtare în cazul respingerii cererii sale (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-25" href="#t-25">25</a>
</span>). Indicațiile referitoare la practicile la care recurge statul membru responsabil în mod normal cu ocazia trecerii frontierelor sale externe sau cu ocazia depunerii la frontierele sale a cererilor de protecție internațională nu permit să se prezume tratamentul care va fi acordat persoanei interesate în continuarea procedurii de examinare a cererii sale și la încheierea acesteia. Deși indicațiile respective ar dovedi existența unor încălcări grave ale drepturilor fundamentale ale resortisanților țărilor terțe, acestea nu ar trebui considerate date relevante în vederea aprecierii riscului de tratament inuman sau degradant pe care trebuie să o efectueze autoritatea competentă în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul Dublin III, în caz contrar existând riscul de a paraliza funcționarea acestui regulament.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">35.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Această concluzie se impune de asemenea în ceea ce privește carențele cu care s‑ar confrunta statul membru responsabil în mod normal în ceea ce privește tratamentul resortisanților țărilor terțe la trecerea frontierelor și la primirea solicitanților de protecție internațională plasați în detenție la punctele de frontieră. Aceste carențe privesc situații care nu sunt comparabile cu cea în care a ajuns să se afle solicitantul care face obiectul unei decizii de transfer, atât ca urmare a statutului de resortisant al unei țări terțe, cât și a corpusului juridic aplicabil. În lipsa unor date care să ateste existența unor deficiențe sistemice sau generalizate sau care afectează un anumit grup de persoane în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei 2013/33 și în special în ceea ce privește accesul la condițiile materiale de primire, aceste considerații nu sunt suficiente nici pentru a constitui un motiv serios și temeinic de a crede că persoana în cauză ar fi expusă, în cazul transferului către acest stat membru, unui risc real de a suferi tratamente inumane sau degradante pe durata examinării cererii sale de protecție internațională sau la încheierea acesteia, aflându‑se printre altele într‑o situație de lipsuri materiale extreme (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-26" href="#t-26">26</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">36.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În concluzie, în lipsa unor elemente obiective, fiabile, precise și actualizate în mod corespunzător de natură să demonstreze existența, în statul membru responsabil în mod normal, a unor deficiențe sistemice sau generalizate care afectează sistemul de protecție internațională sau a unor deficiențe care afectează preluarea și tratamentul unui grup identificabil în mod obiectiv de persoane căruia i‑ar aparține solicitantul, nu există un motiv valabil pentru ca autoritatea competentă să prezume că tratamentul care îi va fi acordat acestuia din urmă, pe durata procedurii de examinare a cererii sale și la încheierea acesteia, îl va expune unui risc de tratament inuman sau degradant. Dimpotrivă, această autoritate este obligată să își întemeieze aprecierea pe faptul că drepturile fundamentale, inclusiv cele care își au temeiul în Convenția privind statutul refugiaților (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-27" href="#t-27">27</a>
</span>), astfel cum a fost completată prin Protocolul privind statutul refugiaților (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-28" href="#t-28">28</a>
</span>), precum și în CEDO (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-29" href="#t-29">29</a>
</span>), vor fi respectate, în conformitate cu principiul încrederii reciproce.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">37.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste împrejurări, autoritatea competentă nu poate fi, așadar, autorizată să impună statului membru responsabil în mod normal să furnizeze informații suplimentare sau garanții individuale cu privire la condițiile de primire și de viață ale solicitantului pe durata examinării cererii sale și la încheierea acesteia, fără a încălca principiul încrederii reciproce pe care trebuie să și‑o acorde statele membre și pe care se întemeiază sistemul european comun de azil. În plus, astfel de demersuri, în măsura în care ar necesita un timp suplimentar, nu ar permite să se garanteze determinarea rapidă a statului membru responsabil și prelucrarea rapidă a cererilor, care sunt totuși obiective pe care legiuitorul Uniunii urmărește să le atingă în cadrul Regulamentului Dublin III (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-30" href="#t-30">30</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">38.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere aceste elemente, apreciem că articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul Dublin III, în lumina articolului 4 din cartă, trebuie interpretat în sensul că nu se opune punerii în aplicare a unei decizii de transfer al unui solicitant de protecție internațională care a făcut obiectul unor returnări sumare la frontiera externă a statului membru care, în conformitate cu acest regulament, este responsabil în mod normal de examinarea cererii sale, precum și al unei măsuri de detenție pretins ilegale la punctul de frontieră al statului membru respectiv, în măsura în care autoritatea competentă nu dispune de elemente de natură să demonstreze că există motive serioase și întemeiate de a crede că acesta din urmă ar fi expus unui risc real de a suferi tratamente inumane sau degradante pe durata examinării cererii sale și la încheierea acesteia ca urmare a transferului său către statul membru menționat.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">39.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În lipsa unor astfel de elemente, autoritatea competentă este obligată să pună în aplicare decizia de transfer, în conformitate cu articolul 29 din regulamentul menționat, fără să efectueze în prealabil verificări sau să solicite statului membru responsabil în mod normal comunicarea unor informații suplimentare sau furnizarea unor garanții individuale cu privire la tratamentul care va fi acordat persoanei în cauză pe durata procedurii de examinare a cererii sale de protecție internațională și la încheierea acesteia.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">B.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la regimul probatoriu și la obligația de cooperare aplicabile în cadrul articolului 3 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul Dublin III (a treia și a patra întrebare)</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">40.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Propunem Curții să examineze împreună a treia și a patra întrebare preliminară.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">41.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită, pe de o parte, Curții să precizeze regimul probatoriu aplicabil în cadrul punerii în aplicare a articolului 3 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul Dublin III. Aceasta ridică în special problema mijloacelor de probă, precum și a nivelului probatoriu necesar pentru stabilirea unui risc de tratament inuman sau degradant, în sensul articolului 4 din cartă, care rezultă dintr‑un transfer către statul membru responsabil în mod normal.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">42.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, instanța de trimitere solicită Curții să se pronunțe cu privire la existența unei obligații de cooperare ce revine autorității competente în scopul stabilirii unui astfel de risc și, dacă este cazul, cu privire la conținutul acesteia. În acest context, ea invită Curtea să precizeze măsura în care autoritatea competentă are obligația de a efectua verificări cu privire la existența unui risc de tratament inuman sau degradant în statul membru responsabil în mod normal sau de a solicita garanții individuale în cazul unor încălcări grave și structurale ale drepturilor fundamentale de către acesta din urmă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">43.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin intermediul celei de a patra întrebări, instanța de trimitere ridică problema influenței lipsei unei protecții juridice efective în statul membru responsabil în mod normal asupra regimului probatoriu sau asupra modalităților de cooperare stabilite în cadrul punerii în aplicare a articolului 3 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul Dublin III.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la regimul probatoriu aplicabil în cadrul articolului 3 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul Dublin III</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">44.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Legiuitorul Uniunii nu reglementează regimul probatoriu aplicabil în cadrul punerii în aplicare a articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul Dublin III. Considerăm totuși că economia acestui regulament, precum și normele pe care Curtea le‑a stabilit în jurisprudența sa permit deducerea principiilor pe care trebuie să se întemeieze acest regim.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">45.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În primul rând, aprecierea care trebuie efectuată în temeiul articolului 3 alineatul (2) al doilea paragraf din regulamentul menționat impune ca solicitantul să aibă posibilitatea de a prezenta toate elementele aflate în posesia sa și care contribuie la stabilirea existenței unui risc de tratament inuman sau degradant în cazul transferului către statul membru responsabil în mod normal.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">46.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Solicitantul trebuie să dispună de această posibilitate în etapa interviului personal și, dacă este cazul, în cea a căii de atac introduse împotriva deciziei de transfer.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">47.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Interviul individual se numără printre principiile generale și garanțiile prevăzute în capitolul II din Regulamentul Dublin III. Articolul 5 alineatul (1) din acest regulament impune autorității competente să efectueze un interviu individual cu solicitantul pentru a facilita procesul de determinare a statului membru responsabil și pentru a se asigura că solicitantul înțelege în mod corespunzător informațiile care îi sunt oferite în conformitate cu articolul 4 din regulamentul menționat. Acest interviu trebuie să constituie în primul rând ocazia pentru solicitant de a formula declarații verificabile și/sau de a furniza toate probele și dovezile circumstanțiale menționate la articolul 21 alineatul (3) și la articolul 22 alineatul (3) din același regulament, care permit să se prezume responsabilitatea unui stat membru și pe baza cărora este introdusă cererea de preluare (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-31" href="#t-31">31</a>
</span>). Aceste probe și dovezi circumstanțiale privesc aplicarea criteriilor de determinare a statului membru responsabil enumerate în capitolul III din Regulamentul Dublin III, ceea ce nu include „criteriul de excludere” enunțat la articolul 3 alineatul (2) din regulamentul menționat (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-32" href="#t-32">32</a>
</span>). Nimic nu se opune însă, în opinia noastră, ca acest interviu individual să constituie de asemenea ocazia pentru solicitant de a‑și prezenta temerile și de a comunica, dacă este cazul, elementele de natură să demonstreze existența unui risc de tratament inuman sau degradant în ipoteza în care ar fi avut în vedere transferul său eventual către un alt stat membru. Astfel, textul articolului 5 alineatul (1) primul paragraf din regulamentul menționat este suficient de larg pentru a permite această interpretare, care, în plus, contribuie la realizarea obiectivului urmărit de legiuitorul Uniunii atunci când impune efectuarea unui interviu individual, și anume consolidarea drepturilor solicitanților și asocierea cât mai mare a acestora la procesul de determinare a statului membru responsabil (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-33" href="#t-33">33</a>
</span>). În sfârșit, considerăm că această interpretare este susținută de principiile stabilite de Curte în Hotărârea din 19 martie 2019, Ibrahim și alții (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-34" href="#t-34">34</a>
</span>), și în Hotărârea din 16 iulie 2020, Addis (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-35" href="#t-35">35</a>
</span>), referitoare la aprecierea riscului serios de a suferi un tratament inuman și degradant la care ar fi expus solicitantul în cazul retrimiterii în statul membru în care beneficiază deja de protecție internațională. Facem trimitere, în această privință, la punctele 55-57 din prezentele concluzii.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">48.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">După adoptarea unei decizii de transfer, solicitantul poate evoca motivele pentru care un astfel de transfer riscă să îl expună unui tratament inuman sau degradant în cadrul căii de atac pe care o poate introduce împotriva acestei decizii în temeiul articolului 27 alineatul (1) din Regulamentul Dublin III. Prezenta cauză este un exemplu în acest sens.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">49.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește, în al doilea rând, probele pe care acesta din urmă trebuie să le comunice, Comisia a arătat în observațiile sale că, având în vedere Hotărârea Jawo, „solicitantul trebuie să furnizeze elemente obiective, fiabile, precise și actualizate în mod corespunzător care indică existența unor deficiențe fie sistemice sau generalizate, fie afectând anumite grupuri de persoane și care ating un prag deosebit de ridicat de gravitate”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">50.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Nu suntem de acord cu această analiză.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">51.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de o parte, considerăm că această interpretare conduce la suportarea de către solicitant a unei sarcini a probei excesive, având în vedere dificultățile cu care se poate confrunta în stabilirea probelor și în special resursele de care dispune.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">52.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Suntem de acord că revine, în principiu, solicitantului sarcina de a prezenta elemente de natură să demonstreze că există motive serioase să se creadă că, în cazul în care decizia de transfer ar fi pusă în aplicare, acesta ar fi expus unui risc real de a suferi tratamente inumane sau degradante. Totuși, considerăm necesară prudența în ceea ce privește cerințele referitoare la natura și la nivelul probelor impuse, întrucât acestea depind de împrejurările fiecărei spețe. Astfel, împărtășim observația guvernului polonez potrivit căreia absența oricărui document care să confirme declarația solicitantului nu poate dovedi prin ea însăși lipsa forței sale probante. Astfel, anumiți solicitanți sunt în măsură să își prezinte în mod concret temerile prin furnizarea unor informații relevante, chiar a unor probe scrise, privind condițiile preluării lor, întrucât au locuit în această calitate pe teritoriul statului membru responsabil în mod normal înainte de a‑l părăsi. În schimb, alții se află în incapacitatea de a prezenta probe în susținerea declarațiilor lor și, dacă dispun de ele, de a le comunica pe cele mai relevante. În această privință, guvernul neerlandez subliniază, în observațiile sale, că solicitantul poate comunica informațiile disponibile cu privire la statul membru în cauză, precum rapoartele întocmite de Asylum Information Database (AIDA) sau acordurile de cooperare încheiate între acest stat membru și Agenția Uniunii Europene pentru Azil (AUEA) sau chiar rapoartele organizațiilor pentru apărarea drepturilor omului. Deși, în etapa căii de atac împotriva unei decizii de transfer, anumiți solicitanți pot utiliza efectiv mijloacele pe care le oferă asistența lor juridică și lingvistică, nu suntem convinși că, în majoritatea cazurilor, aceștia au în mod necesar cunoștință de sursele de informații utile referitoare la respectarea, într‑un stat membru, a drepturilor fundamentale ale solicitanților și, dacă este cazul, de mijloacele de a avea acces la acestea.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">53.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste împrejurări, deși solicitantului i se poate cere să demonstreze corespunzător realitatea proprie situației sale personale, prin natura și prin conținutul declarațiilor sale și, dacă este cazul, prin probele scrise sau prin dovezile circumstanțiale pe care le‑ar deține, nu se poate aștepta de la acesta, în schimb, să comunice date obiective, fiabile, precise și actualizate în mod corespunzător care să permită să se demonstreze existența unor deficiențe în statul membru responsabil în mod normal, precum și gradul de gravitate a riscului la care este expus. Astfel de demersuri țin, în opinia noastră, de responsabilitatea autorității competente, care este singura în măsură să efectueze aprecierea juridică pe care o impune punerea în aplicare a articolului 3 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul Dublin III.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">54.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, nu vedem niciun motiv care să justifice suportarea de către solicitant a unei sarcini a probei mai împovărătoare decât cea care îi revine atunci când trebuie să demonstreze că este expus unui risc de tratamente contrare articolului 4 din cartă, în cazul retrimiterii în statul membru în care beneficiază deja de protecție internațională.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">55.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Amintim că, în Hotărârea din 19 martie 2019, Ibrahim și alții (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-36" href="#t-36">36</a>
</span>), care a fost pronunțată în aceeași zi cu Hotărârea Jawo, Curtea a statuat că articolul 33 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2013/32/UE (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-37" href="#t-37">37</a>
</span>) nu se opune ca un stat membru să exercite posibilitatea oferită de această dispoziție de a respinge o cerere de protecție internațională ca inadmisibilă pentru motivul că un alt stat membru a acordat deja solicitantului o astfel de protecție, atunci când condițiile de viață previzibile pe care le‑ar avea solicitantul respectiv în calitate de beneficiar al protecției menționate în acest alt stat membru nu l‑ar expune unui risc serios de a suferi un tratament inuman sau degradant în sensul articolului 4 din cartă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-38" href="#t-38">38</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">56.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În acest context, Curtea a stabilit principii identice cu cele pe care le‑a enunțat în Hotărârea Jawo, aplicând‑o pe aceasta din urmă prin analogie. Astfel, ea a considerat că, atunci când autoritățile unui stat membru dispun de elemente prezentate de solicitant pentru a dovedi existența unui asemenea risc în statul membru care a acordat deja protecția internațională, aceste autorități sunt obligate să aprecieze, pe baza unor elemente obiective, fiabile, precise și actualizate în mod corespunzător și în raport cu standardul de protecție a drepturilor fundamentale garantate de dreptul Uniunii, realitatea unor deficiențe fie sistemice sau generalizate, fie afectând anumite grupuri de persoane (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-39" href="#t-39">39</a>
</span>). În ceea ce privește pragul de gravitate, acesta este, în mod logic, identic cu cel definit în Hotărârea Jawo și presupune ca persoana în cauză să fie expusă riscului de a se afla într‑o situație de lipsuri materiale extreme (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-40" href="#t-40">40</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">57.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În Hotărârea din 16 iulie 2020, Addis (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-41" href="#t-41">41</a>
</span>), Curtea a concluzionat că aprecierea unui risc de tratamente contrare articolului 4 din cartă trebuie să fie efectuată după ce i s‑a oferit solicitantului posibilitatea să prezinte toate elementele, în special pe cele de ordin personal, susceptibile să confirme existența acestui risc (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-42" href="#t-42">42</a>
</span>). Curtea a statuat, astfel, că interviul personal trebuie să permită autorității decizionale nu numai să evalueze situația specifică a solicitantului, precum și gradul de vulnerabilitate a acestuia, ci și să se asigure că solicitantul a fost invitat să furnizeze „toate elementele susceptibile să demonstreze că o retrimitere în statul membru care i‑a acordat o protecție internațională l‑ar expune riscului unor tratamente contrare [articolului 4 din cartă]” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-43" href="#t-43">43</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">58.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Trebuie să se constate că Curtea, asemenea legiuitorului Uniunii, nu a impus aici nicio cerință în ceea ce privește natura și forța elementelor de probă pe care solicitantul este obligat să le furnizeze în susținerea afirmațiilor sale. Prin urmare, nu există niciun motiv, în opinia noastră, să se îndepărteze de aceste principii în cadrul punerii în aplicare a articolului 3 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul Dublin III, întrucât nu este necesar să se distingă situația solicitantului care este expus unui risc de tratament inuman sau degradant după cum este retrimis în statul membru în care beneficiază deja de protecție internațională sau în statul membru responsabil.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">59.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Concluzionăm că revine solicitantului sarcina de a formula declarațiile verificabile și, dacă este cazul, de a prezenta toate elementele pe care le deține și care sunt de natură să demonstreze că există motive serioase să se creadă că ar fi expus unui risc real de a suferi tratamente inumane sau degradante ca urmare a transferului său către statul membru responsabil în mod normal.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la existența și, dacă este cazul, la conținutul obligației de cooperare care revine autorității competente în cadrul punerii în aplicare a articolului 3 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul Dublin III</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">60.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Într‑o a doua etapă a celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită Curții să precizeze măsura în care autoritatea competentă este obligată să coopereze cu solicitantul în scopul stabilirii unui risc de tratament inuman sau degradant în cazul transferului către statul membru responsabil în mod normal. O astfel de obligație, în măsura în care ar impune acestei autorități să examineze și să evalueze în mod aprofundat existența unui risc real de a suferi tratamente inumane și degradante, ar permite compensarea dificultăților la care este expus solicitantul în ceea ce privește dovada existenței unui asemenea risc, acesta din urmă nebeneficiind, în plus, de aceleași garanții procedurale precum cele prevăzute de Directivele 2011/95 și 2013/32.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">61.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Regulamentul Dublin III nu stabilește nicio obligație de cooperare între solicitant și autoritatea competentă în cadrul punerii în aplicare a articolului 3 alineatul (2) al doilea paragraf din acest regulament.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">62.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de o parte, Regulamentul Dublin III se întemeiază, înainte de toate, pe principiile încrederii reciproce și cooperării administrative între statele membre. În cazul în care solicitantul este audiat de autoritatea competentă în timpul unui interviu personal, procedura de determinare a statului membru responsabil se bazează în special, în conformitate cu capitolul VII din acest regulament, pe schimbul de informații, pe schimbul de date, precum și pe acordurile administrative dintre autoritățile competente ale statelor membre. Regulamentul nr. 1560/2003 are astfel ca obiect, în conformitate cu considerentul (1) al acestuia, să definească în mod clar modalitățile pentru aplicarea eficientă a Regulamentului Dublin III „astfel încât să faciliteze cooperarea dintre autoritățile statelor membre competente cu punerea în aplicare a regulamentului menționat în ceea ce privește transmiterea și prelucrarea cererilor în scopul preluării sau reprimirii, a cererilor de informații și de executare a transferurilor”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">63.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul Dublin III a codificat principiile stabilite de Curte în Hotărârea N. S. și alții, fără ca legiuitorul Uniunii să includă dispoziții speciale în ceea ce privește existența unei eventuale obligații de cooperare între solicitant și autoritatea competentă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">64.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere tăcerea acestui text, guvernul polonez sugerează, în observațiile sale, să se aplice prin analogie dispozițiile prevăzute la articolul 4 din Directiva 2011/95, instanța de trimitere considerând, în această privință, că obligația de cooperare care ar fi instituită în acest caz în vederea stabilirii unui risc de tratament inuman sau degradant în cazul transferului către statul membru responsabil în mod normal ar fi, prin natura și prin conținutul său, comparabilă cu cea care este stabilită în cadrul Directivei 2011/95.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">65.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">O aplicare prin analogie necesită dacă nu o identitate, cel puțin o asemănare între situația care face obiectul unui vid juridic și cea reglementată de legiuitorul Uniunii. Or, deși Regulamentul Dublin III se distinge prin obiectul și prin finalitatea sa de Directivele 2011/95 și 2013/32 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-44" href="#t-44">44</a>
</span>), situația prevăzută la articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf din acest regulament, referitoare la stabilirea unui risc de tratament inuman sau degradant în cazul transferului solicitantului către statul membru responsabil în mod normal, și cea prevăzută la articolul 4 din Directiva 2011/95, referitoare la stabilirea unui risc real de a suferi vătămări grave în cazul returnării solicitantului în țara sa de origine, se aseamănă prin rațiunea de a fi a fiecăreia dintre aceste dispoziții. Desigur, aprecierea riscului efectuată în cadrul procedurii de determinare a statului membru responsabil are un domeniu de aplicare mai limitat. Ea urmărește însă aceeași finalitate precum cea din cadrul examinării unei cereri de protecție internațională, și anume garantarea respectării drepturilor fundamentale ale solicitantului, și implică aceiași actori.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">66.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Nu considerăm totuși că este necesar să se efectueze o aplicare prin analogie. Astfel, în Hotărârea N. S. și alții, în Hotărârea din 16 februarie 2017, C. K. și alții (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-45" href="#t-45">45</a>
</span>), și în Hotărârea Jawo, Curtea a stabilit în mod implicit o obligație de cooperare între solicitant și autoritatea competentă în cadrul punerii în aplicare a articolului 3 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul Dublin III, ale cărei modalități se aseamănă cu cele prevăzute la articolul 4 din Directiva 2011/95.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">67.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ambele cazuri, declarațiile formulate de solicitant în cursul interviului individual și, dacă este cazul, probele scrise sau dovezile circumstanțiale pe care acesta le comunică nu constituie decât punctul de plecare al procesului de evaluare a faptelor și a circumstanțelor efectuat de autoritățile competente (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-46" href="#t-46">46</a>
</span>). Asemenea dispozițiilor articolului 4 alineatele (3) și (5) din Directiva 2011/95 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-47" href="#t-47">47</a>
</span>), Curtea impune ca autoritatea competentă să aprecieze riscul real de a suferi tratamente inumane sau degradante la care este expus solicitantul nu numai în raport cu date obiective, fiabile, precise și actualizate în mod corespunzător referitoare la sistemul de protecție internațională în statul membru responsabil în mod normal, ci și cu situația specifică a solicitantului, autoritatea menționată fiind obligată, în acest caz, să efectueze o evaluare individuală (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-48" href="#t-48">48</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">68.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Admitem că domeniul de aplicare al acestei cooperări între solicitant și autoritatea competentă în cadrul punerii în aplicare a articolului 3 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul Dublin III se distinge de cooperarea stabilită în cadrul articolului 4 din Directiva 2011/95 într‑o situație, și anume aceea în care aprecierea menționată indică existența unor motive serioase și întemeiate de a crede că solicitantul va fi expus unui risc de tratament inuman sau degradant ca urmare a transferului său către statul membru responsabil. Astfel, în acest caz, principiile încrederii reciproce și cooperării administrative pe care se întemeiază Regulamentul Dublin III impun, în opinia noastră, ca autoritatea competentă să solicite, de la caz la caz, statului membru responsabil în mod normal să comunice informații suplimentare sau să furnizeze garanții individuale și adecvate cu privire la condițiile de primire sau de preluare a solicitantului, pentru a pune în aplicare decizia de transfer cu respectarea articolului 4 din cartă. În ipoteza în care aceste garanții s‑ar dovedi insuficiente, articolul menționat implică, astfel, obligația de a nu pune în aplicare decizia respectivă, articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul Dublin III impunând autorității competente să continue examinarea criteriilor stabilite în capitolul III din acest regulament pentru a determina dacă alt stat membru poate fi desemnat drept responsabil (al doilea paragraf) sau să examineze ea însăși cererea de protecție internațională (al treilea paragraf).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">3.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la consecințele unei eventuale ineficacități sau insuficiențe a căilor de atac în statul membru responsabil asupra sistemului probatoriu sau asupra modalităților de cooperare stabilite în cadrul punerii în aplicare a articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul Dublin III</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">69.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin intermediul celei de a patra întrebări, instanța de trimitere ridică, în cele din urmă, problema măsurii în care ineficacitatea sau insuficiența căilor de atac care conduc la lipsa unei protecții juridice efective în statul membru responsabil afectează regimul probatoriu sau modalitățile de cooperare aplicabile în cadrul punerii în aplicare a articolului 3 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul Dublin III.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">70.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Asemenea guvernului neerlandez, considerăm că eventuala existență a unor deficiențe în statul membru responsabil în mod normal nu are efecte, ca atare, asupra acestui regim probatoriu sau asupra acestor modalități de cooperare între solicitant și autoritatea competentă. Privit izolat, acest element nu constituie o încălcare a articolului 4 din cartă. Coroborat cu existența unor deficiențe ale sistemului de protecție internațională, acesta determină, în schimb, un efect în ceea ce privește domeniul de aplicare al aprecierii riscului pe care trebuie să o efectueze autoritatea competentă și, dacă este cazul, în ceea ce privește informațiile suplimentare sau garanțiile individuale pe care aceasta le poate solicita.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">71.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere toate aceste considerații, apreciem că revine autorității competente sarcina de a evalua, în cooperare cu solicitantul, dacă există motive serioase și temeinice de a crede că acesta din urmă va fi expus unui risc real de a suferi tratamente inumane sau degradante ca urmare a transferului său către statul membru responsabil în mod normal. În timp ce solicitantul este obligat să formuleze declarații verificabile și, dacă este cazul, să prezinte toate elementele pe care le deține de natură să demonstreze existența unui astfel de risc, autoritatea competentă este obligată, la rândul său, să aprecieze aceste elemente și să efectueze evaluarea riscului nu numai în lumina unor date obiective, fiabile, precise și actualizate în mod corespunzător referitoare la funcționarea sistemului de protecție internațională în statul membru respectiv, ci și a situației specifice a solicitantului, solicitând, dacă este cazul, statului membru menționat garanții individuale și adecvate cu privire la condițiile de primire sau de preluare a acestuia.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">V.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Concluzie</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">72.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de rechtbank Den Haag, zittingsplaats ’s‑Hertogenbosch (Tribunalul de la Haga, sediul din ’s‑Hertogenbosch, Țările de Jos) după cum urmează:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-109" title="page-24">
      Articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într‑unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid, citit în lumina articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-110" title="page-24">
      trebuie interpretat în sensul că
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">–</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">nu se opune punerii în aplicare a unei decizii de transfer al unui solicitant de protecție internațională care susține că a făcut obiectul unor returnări sumare la frontiera externă a statului membru care, în conformitate cu acest regulament, este responsabil în mod normal de examinarea cererii sale, precum și al unei măsuri de detenție pretins ilegale la punctul de frontieră al statului membru respectiv, cu condiția ca autoritatea competentă să nu dispună de elemente de natură să demonstreze că există motive serioase și întemeiate de a crede că acesta din urmă ar fi expus unui risc real de a suferi tratamente inumane sau degradante pe durata examinării cererii sale și la încheierea acesteia ca urmare a transferului său către statul membru menționat. În lipsa unor astfel de elemente, autoritatea competentă este obligată să pună în aplicare decizia de transfer, în conformitate cu articolul 29 din regulamentul menționat, fără să efectueze în prealabil verificări sau să solicite statului membru responsabil în mod normal de examinarea cererii de protecție internațională comunicarea unor informații suplimentare sau furnizarea unor garanții individuale cu privire la tratamentul care va fi acordat persoanei în cauză pe durata procedurii de examinare a cererii sale de protecție internațională și la încheierea acesteia;</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">–</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">revine autorității competente sarcina de a evalua, în cooperare cu solicitantul de protecție internațională, dacă există motive serioase și temeinice de a crede că acesta din urmă va fi expus unui risc real de a suferi tratamente inumane sau degradante ca urmare a transferului său către statul membru responsabil în mod normal de examinarea cererii de protecție internațională. În timp ce solicitantul este obligat să formuleze declarații verificabile și, dacă este cazul, să prezinte toate elementele pe care le deține de natură să demonstreze existența unui astfel de risc, autoritatea competentă este obligată, la rândul său, să aprecieze aceste elemente și să efectueze evaluarea riscului nu numai în lumina unor date obiective, fiabile, precise și actualizate în mod corespunzător referitoare la funcționarea sistemului de protecție internațională în statul membru respectiv, ci și a situației specifice a solicitantului, solicitând, dacă este cazul, statului membru menționat garanții individuale și adecvate cu privire la condițiile de primire sau de preluare a acestuia.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <div/>
  <hr class="note"/>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-1" href="#c-1">1</a>
</span>) Limba originală: franceza.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-2" href="#c-2">2</a>
</span>) Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într‑unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO 2013, L 180, p. 31) (denumit în continuare „Regulamentul Dublin III”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-3" href="#c-3">3</a>
</span>) Denumită în continuare „carta”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-4" href="#c-4">4</a>
</span>) C‑411/10 și C‑493/10, denumită în continuare „Hotărârea N. S. și alții”, EU:C:2011:865.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-5" href="#c-5">5</a>
</span>) C‑578/16 PPU, EU:C:2017:127.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-6" href="#c-6">6</a>
</span>) C‑163/17, denumită în continuare „Hotărârea Jawo”, EU:C:2019:218.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-7" href="#c-7">7</a>
</span>) X citează Hotărârea Curții EDO din 21 ianuarie 2011, M.S.S. împotriva Belgiei și a Greciei (CE:ECHR:2011:0121JUD003069609).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-8" href="#c-8">8</a>
</span>) C‑208/22, nepublicată, EU:C:2022:441.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-9" href="#c-9">9</a>
</span>) C‑578/16 PPU, EU:C:2017:127.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-10" href="#c-10">10</a>
</span>) Hotărârea Jawo (punctul 89).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-11" href="#c-11">11</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Jawo (punctul 87).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-12" href="#c-12">12</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Jawo (punctul 89, în care Curtea a arătat de asemenea că, „[î]n această privință, ar fi contradictoriu ca existența unui astfel de risc în stadiul procedurii de azil să împiedice un transfer, în condițiile în care această procedură s‑a finalizat prin recunoașterea unei protecții internaționale”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-13" href="#c-13">13</a>
</span>) Hotărârea N. S. și alții este o ilustrare în acest sens, întrucât, în cauza în care s‑a pronunțat acea hotărâre, exista o deficiență sistemică în statul membru în care trebuia să se efectueze detenția în cazul îndepărtării solicitantului, deficiență care fusese constatată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în urma unor acțiuni individuale cu care fusese sesizată.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-14" href="#c-14">14</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Jawo (punctul 90 și jurisprudența citată), precum și Hotărârea N. S. și alții (punctul 91).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-15" href="#c-15">15</a>
</span>) Hotărârea Curții EDO din 21 noiembrie 2019, Ilias și Ahmed împotriva Ungariei (CE:ECHR:2019:1121JUD004728715, § 141).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-16" href="#c-16">16</a>
</span>) În Hotărârea Jawo (punctul 91), Curtea a făcut referire la Hotărârea Curții EDO din 21 ianuarie 2011, M.S.S. împotriva Belgiei și a Greciei (CE:ECHR:2011:0121JUD003069609, § 254).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-17" href="#c-17">17</a>
</span>) În Hotărârea Jawo (punctul 92), Curtea a făcut referire la Hotărârea Curții EDO din 21 ianuarie 2011, M.S.S. împotriva Belgiei și a Greciei (CE:ECHR:2011:0121JUD003069609, § 252-263).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-18" href="#c-18">18</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Jawo (punctul 93).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-19" href="#c-19">19</a>
</span>) Semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, denumită în continuare „CEDO”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-20" href="#c-20">20</a>
</span>) Semnat la Strasbourg la 16 septembrie 1963.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-21" href="#c-21">21</a>
</span>) Potrivit Înaltului Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, această noțiune se referă la „diverse măsuri luate de state, uneori cu participarea unor țări terțe sau a unor actori nestatali, care fac ca migranții, inclusiv solicitanții de azil, să fie obligați sumar să se întoarcă, fără ca nevoile lor individuale în materie de protecție a drepturilor omului să fie evaluate, în țara sau teritoriul ori în zonele maritime, fie că este vorba despre apele teritoriale sau despre apele internaționale, din care sau prin care au încercat să traverseze o frontieră internațională ori au trecut‑o efectiv” (a se vedea Raportorul special privind drepturile omului pentru migranți, Raport privind modalitățile de răspuns la consecințele asupra drepturilor omului ale măsurilor de retrimitere a migranților pe pământ și pe mare, 12 mai 2021, punctul 34).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-22" href="#c-22">22</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Curții EDO din 13 februarie 2020, N.D. și N.T. împotriva Spaniei (CE:ECHR:2020:0213JUD000867515, § 185). Curtea Europeană a Drepturilor Omului era chemată să se pronunțe cu privire la problema aplicabilității articolului 4 din Protocolul citat la punctul 31 din prezentele concluzii, referitor la „[i]nterzicerea expulzării colective de străini”, la retrimiterea imediată și forțată a resortisanților țărilor terțe de la o frontieră terestră în urma unei tentative, efectuată de un număr important de migranți, de a trece această frontieră în mod ilegal și în masă. Curtea menționată a arătat în această hotărâre că specificitatea contextului migrației și dificultățile considerabile pe care statele le întâmpină în prezent pentru a face față unui flux tot mai mare de migranți și de solicitanți de azil nu poate conduce la consacrarea unui spațiu de non‑drept în cadrul căruia indivizii nu ar intra sub incidența niciunui regim juridic susceptibil să le acorde beneficiul drepturilor și garanțiilor prevăzute de CEDO, pe care statele s‑au angajat să îl recunoască persoanelor aflate sub jurisdicția lor (§ 106 și 110, precum și jurisprudența citată în hotărârea menționată). A se vedea de asemenea aplicarea acestei jurisprudențe în Hotărârea Curții EDO din 8 iulie 2021, Shahzad împotriva Ungariei (CE:ECHR:2021:0708JUD001262517).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-23" href="#c-23">23</a>
</span>) Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen) (JO 2006, L 105, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 8, p. 5).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-24" href="#c-24">24</a>
</span>) Astfel cum arată guvernul ceh în observațiile sale, dificultățile pe care un stat membru le‑ar putea întâmpina în ceea ce privește înregistrarea în timp util a cererilor de protecție internațională la punctele sale de trecere a frontierei nu înseamnă că acest stat membru nu este în măsură să preia solicitantul în vederea examinării cererii sale dacă nimic nu indică faptul că tratează, în această privință, solicitanții de protecție internațională cu încălcarea drepturilor lor fundamentale.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-25" href="#c-25">25</a>
</span>) Pe durata examinării cererii sale de protecție internațională și în calitatea sa de solicitant, acesta beneficiază de drepturile și garanțiile pe care i le conferă Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (JO 2013, L 180, p. 96). La încheierea examinării cererii sale, beneficiarul de protecție internațională beneficiază de drepturile aferente statutului său de refugiat sau de beneficiar de protecție subsidiară, prevăzute în cadrul Directivei 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO 2011, L 337, p. 9). În ceea ce privește resortisantul țării terțe a cărui cerere de protecție internațională a fost respinsă, acesta nu poate fi îndepărtat decât în condițiile prevăzute de Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO 2008, L 348, p. 98).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-26" href="#c-26">26</a>
</span>) Măsurile care trebuie adoptate de statele membre asigură solicitanților un nivel de trai adecvat, care garantează subzistența acestora și le protejează sănătatea fizică și mentală. A se vedea articolul 17 alineatele (1) și (2) din Directiva 2013/33, precum și Hotărârea din 12 noiembrie 2019, Haqbin (C‑233/18, EU:C:2019:956, punctele 33 și 46).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-27" href="#c-27">27</a>
</span>) Semnată la Geneva la 28 iulie 1951 [Recueil des traités des Nations unies, vol. 189, p. 150, nr. 2545 (1954)] și intrată în vigoare la 22 aprilie 1954.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-28" href="#c-28">28</a>
</span>) Încheiat la New York la 31 ianuarie 1967 și intrat în vigoare la 4 octombrie 1967.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-29" href="#c-29">29</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 23 ianuarie 2019, M.A. și alții (C‑661/17, EU:C:2019:53, punctul 83 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-30" href="#c-30">30</a>
</span>) Considerentele (4) și (5) ale Regulamentului Dublin III, precum și Hotărârea Jawo (punctul 82).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-31" href="#c-31">31</a>
</span>) Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 al Comisiei din 2 septembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într‑unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe (JO 2003, L 222, p. 3, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 140), care a fost reformat prin Regulamentul Dublin III, enumeră astfel, în anexa II, elementele de probă formale relevante, precum și elementele circumstanțiale (sau dovezile circumstanțiale) care trebuie utilizate pentru determinarea statului responsabil, printre care se numără în special permisele de ședere eliberate membrului familiei solicitantului, documente care dovedesc legătura de rudenie sau chiar bilete de călătorie care permit în mod formal să se stabilească intrarea pe la o frontieră externă ori extrase din registrele centrelor de detenție etc.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-32" href="#c-32">32</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea N. S. și alții (punctul 85).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-33" href="#c-33">33</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 7 iunie 2016, Ghezelbash (C‑63/15, EU:C:2016:409, punctele 47-51), și Hotărârea din 26 iulie 2017, Mengesteab (C‑670/16, EU:C:2017:587, punctul 58).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-34" href="#c-34">34</a>
</span>) C‑297/17, C‑318/17, C‑319/17 și C‑438/17, EU:C:2019:219.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-35" href="#c-35">35</a>
</span>) C‑517/17, EU:C:2020:579.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-36" href="#c-36">36</a>
</span>) C‑297/17, C‑318/17, C‑319/17 și C‑438/17, EU:C:2019:219.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-37" href="#c-37">37</a>
</span>) Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO 2013, L 180, p. 60). În temeiul articolului 33 alineatul (2) litera (a) din această directivă, statele membre pot considera o cerere de protecție internațională ca inadmisibilă în cazul în care un alt stat membru a acordat protecție internațională.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-38" href="#c-38">38</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 19 martie 2019, Ibrahim și alții (C‑297/17, C‑318/17, C‑319/17 și C‑438/17, EU:C:2019:219, punctul 101).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-39" href="#c-39">39</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 19 martie 2019, Ibrahim și alții (C‑297/17, C‑318/17, C‑319/17 și C‑438/17, EU:C:2019:219, punctul 88).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-40" href="#c-40">40</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 19 martie 2019, Ibrahim și alții (C‑297/17, C‑318/17, C‑319/17 și C‑438/17, EU:C:2019:219, punctul 90).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-41" href="#c-41">41</a>
</span>) C‑517/17, EU:C:2020:579.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-42" href="#c-42">42</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 16 iulie 2020, Addis (C‑517/17, EU:C:2020:579, punctul 53).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-43" href="#c-43">43</a>
</span>) Hotărârea din 16 iulie 2020, Addis (C‑517/17, EU:C:2020:579, punctul 54).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-44" href="#c-44">44</a>
</span>) Aceste directive enunță normele de fond și de formă aplicabile pentru acordarea protecției internaționale, în timp ce regulamentul menționat stabilește o metodă și criterii de determinare a statului membru responsabil.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-45" href="#c-45">45</a>
</span>) C‑578/16 PPU, EU:C:2017:127.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-46" href="#c-46">46</a>
</span>) A se vedea, în cadrul Directivei 2011/95, Hotărârea din 19 noiembrie 2020, Bundesamt für Migration und Flüchtlinge (Serviciu militar și azil) (C‑238/19, EU:C:2020:945, punctul 52).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-47" href="#c-47">47</a>
</span>) Potrivit articolului 4 alineatul (3) din Directiva 2011/95, autoritatea competentă trebuie să efectueze o evaluare individuală a cererii, luând în considerare printre altele toate faptele pertinente privind țara de origine în momentul luării unei decizii privind cererea, informațiile și documentele relevante prezentate de solicitant, inclusiv informațiile care permit să se stabilească dacă solicitantul a făcut sau ar putea face obiectul unei persecuții sau al unor vătămări grave, statutul individual și situația personală a solicitantului sau faptul că a fost deja persecutat sau a suferit deja vătămări grave. În conformitate cu articolul 4 alineatul (5) din Directiva 2011/95, atunci când anumite aspecte din declarațiile solicitantului nu sunt susținute de dovezi documentare sau de altă natură, aceste aspecte nu necesită o confirmare în cazul în care, printre altele, declarațiile respective sunt considerate coerente și plauzibile și nu sunt contrazise de informații generale și specifice cunoscute, relevante pentru cererea sa, iar credibilitatea sa generală a putut fi stabilită.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-48" href="#c-48">48</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Jawo (punctele 94-97).</p>
</body>
</html>
