<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-324/20</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62020CJ0324</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2021:880">EU:C:2021:880</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>12</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>12</PAGE.TOTAL><AUTHOR>CJ</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Hotărârea din <DATE ISO="20211028">28.10.2021</DATE> – Cauza C‑324/20</HT></P><P><HT TYPE="SC">X‑Beteiligungsgesellschaft (TVA – Plăți succesive)</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curții</HT> (Camera întâi)</P><P><DATE ISO="20211028">28 octombrie 2021</DATE><NOTE NUMBERING="STAR" TYPE="FOOTNOTE" NOTE.ID="E0001"><P>Limba de procedură: germana.</P></NOTE></P></TI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Trimitere preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Directiva 2006/112/CE</KEYWORD><KEYWORD>Taxă pe valoarea adăugată (TVA)</KEYWORD><KEYWORD>Prestare de servicii</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 63</KEYWORD><KEYWORD>Exigibilitatea TVA‑ului</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 64 alineatul (1)</KEYWORD><KEYWORD>Noțiunea de <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0001" ID="QS0001"/>prestație care determină plăți succesive<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="00BB" ID="QE0001"/></KEYWORD><KEYWORD>Prestație cu caracter punctual remunerată printr‑o plată eșalonată</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 90 alineatul (1)</KEYWORD><KEYWORD>Reducerea bazei de impozitare</KEYWORD><KEYWORD>Noțiunea de <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0002" ID="QS0002"/>neplata prețului<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="00BB" ID="QE0002"/></KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><JUDGMENT.INIT><P>În cauza C‑324/20,</P><P>având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală, Germania), prin decizia din <DATE ISO="20200507">7 mai 2020</DATE>, primită de Curte la <DATE ISO="20200722">22 iulie 2020</DATE>, în procedura</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P><HT TYPE="BOLD">Finanzamt B</HT></P></PLAINTIFS><AGAINST>împotriva</AGAINST><DEFENDANTS><P><HT TYPE="BOLD">X‑Beteiligungsgesellschaft mbH,</HT></P></DEFENDANTS></PARTIES><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>CURTEA (Camera întâi),</P><P>compusă din domnul L. Bay Larsen, vicepreședinte, îndeplinind funcția de președinte al Camerei întâi, și domnii J. C. Bonichot (raportor) și M. Safjan, judecător,</P><P>avocat general: domnul M. Szpunar,</P><P>grefier: domnul A. Calot Escobar,</P></PREAMBLE.INIT><GR.VISA><VISA>având în vedere procedura scrisă,</VISA></GR.VISA><GR.CONSID><CONSID><P>luând în considerare observațiile prezentate:</P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>pentru X‑Beteiligungsgesellschaft mbH, de O. Pantle, Rechtsanwalt;</P></ITEM><ITEM><P>pentru guvernul german, de J. Möller și S. Heimerl, în calitate de agenți;</P></ITEM><ITEM><P>pentru Comisia Europeană, de J. Jokubauskaitė și L. Mantl, în calitate de agenți,</P></ITEM></LIST></CONSID></GR.CONSID><GR.VISA><VISA>după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din <DATE ISO="20210701">1 iulie 2021</DATE>,</VISA></GR.VISA><?PAGE NO="2"?><PREAMBLE.FINAL>pronunță prezenta</PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Hotărâre</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1</NO.P><TXT>Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 64 alineatul (1) și a articolului 90 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din <DATE ISO="20061128">28 noiembrie 2006</DATE> privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="347" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2006">JO 2006, L 347, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2</NO.P><TXT>Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Finanzamt B (Administrația fiscală B, Germania), pe de o parte, și X‑Beteiligungsgesellschaft mbH, pe de altă parte, în legătură cu caracterul exigibil al taxei pe valoarea adăugată (TVA) datorate pentru o prestare de servicii care a făcut obiectul unei remunerații în mai multe tranșe.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul Uniunii</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3</NO.P><TXT>Considerentul (24) al Directivei 2006/112 are următorul cuprins:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><CONSID><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0003" ID="QS0003"/>Conceptele de fapt generator și exigibilitate a TVA este necesar să fie armonizate în cazul în care introducerea sistemului comun privind TVA și orice modificare ulterioară a acestuia produc efecte în același timp în toate statele membre.<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/></P></CONSID></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4</NO.P><TXT>Potrivit articolului 14 alineatul (2) din această directivă:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0004" ID="QS0004"/>Pe lângă operațiunea prevăzută la alineatul (1), fiecare dintre următoarele operațiuni este considerată livrare de bunuri:</P><P>[…]</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>predarea efectivă a bunurilor în temeiul unui contract de închiriere a bunurilor pe o anumită perioadă sau de vânzare cu plata în rate a bunurilor, care prevede că, în condiții normale, dreptul de proprietate este dobândit cel mai târziu la plata ultimei rate;</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/></P></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5</NO.P><TXT>Titlul VI din Directiva 2006/112, referitor la faptul generator și la exigibilitatea taxei, cuprinde capitolul 2, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0005" ID="QS0005"/>Livrarea de bunuri și prestarea de servicii<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/>, în care figurează articolele 63-67 din directiva menționată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6</NO.P><TXT>Potrivit articolului 63 din aceeași directivă:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0006" ID="QS0006"/>Faptul generator intervine și TVA devine exigibilă atunci când sunt livrate bunurile sau sunt prestate serviciile.<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><?PAGE NO="3"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7</NO.P><TXT>Articolul 64 din Directiva 2006/112 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="064.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0007" ID="QS0007"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Atunci când determină decontări sau plăți succesive, livrarea de bunuri, alta decât cea constând în închirierea de bunuri pe o anumită perioadă de timp sau vânzarea de bunuri cu plată în rate, în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) litera (b), și prestarea de servicii sunt considerate efectuate la expirarea perioadelor la care se referă decontările sau plățile respective.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="064.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Statele membre pot prevedea că, în anumite cazuri, livrarea continuă de bunuri sau prestarea continuă de servicii pe o anumită perioadă de timp se consideră efectuată la intervale de cel puțin un an.<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8</NO.P><TXT>Potrivit articolului 66 din această directivă:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0008" ID="QS0008"/>Prin derogare de la articolele 63, 64 și 65, statele membre pot prevedea ca TVA să devină exigibilă, pentru anumite operațiuni sau anumite categorii de persoane impozabile, la una din următoarele date:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>cel târziu la data emiterii facturii;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>cel târziu la data încasării plății;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT>atunci când nu se emite o factură sau când aceasta este emisă târziu, într‑un termen determinat de la data la care intervine faptul generator.<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/></TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9</NO.P><TXT>Figurând în titlul VII din Directiva 2006/112, denumit <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0009" ID="QS0009"/>Baza de impozitare<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/>, articolul 90 din aceasta are următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="090.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0010" ID="QS0010"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>În cazul anulării, al refuzului sau al neplății totale sau parțiale sau în cazul în care prețul este redus după livrare, baza de impozitare se reduce, în consecință, în condițiile stabilite de statele membre.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="090.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>În cazul neplății totale sau parțiale, statele membre pot deroga de la alineatul (1).<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10</NO.P><TXT>Articolul 193 din această directivă prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0011" ID="QS0011"/>TVA se plătește de orice persoană impozabilă ce efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii impozabilă, cu excepția cazului în care se plătește de o altă persoană în conformitate cu articolele 194-199 și articolul 202.<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11</NO.P><TXT>Articolul 226 din directiva menționată prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0012" ID="QS0012"/>Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale prevăzute de prezenta directivă, este necesar să se menționeze doar următoarele detalii în scopuri de TVA pe facturile emise în temeiul articolelor 220 și 221:</P><P>[…]</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>(6)</NO.P><TXT>cantitatea și natura bunurilor livrate sau volumul și natura serviciilor prestate;</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="4"?><ITEM><NP><NO.P>(7)</NO.P><TXT>data la care s‑a efectuat sau încheiat livrarea de bunuri sau prestarea de servicii sau data la care s‑a efectuat plata avansului prevăzut la punctele 4 și 5 din articolul 220, în măsura în care se poate determina respectiva dată, iar aceasta diferă de data emiterii facturii;</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/></P></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul german</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12</NO.P><TXT>Articolul 13 alineatul (1) punctul 1 din Umsatzsteuergesetz (Legea privind impozitul pe cifra de afaceri) din <DATE ISO="20050221">21 februarie 2005</DATE> (BGBl. 2005 I, p. 386), în versiunea aplicabilă în litigiul principal (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0013" ID="QS0013"/>UStG<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/>), prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0014" ID="QS0014"/>Impozitul devine exigibil:</P><PARAG IDENTIFIER="013.001"><NO.PARAG>1.</NO.PARAG><ALINEA><P>pentru livrări și alte prestații:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>la calcularea impozitului în funcție de contraprestațiile financiare convenite (articolul 16 alineatul 1 prima teză), la expirarea perioadei contabile în care au fost executate prestațiile. Acest lucru se aplică și prestațiilor parțiale. Există prestații parțiale atunci când, pentru anumite componente ale unei prestații comerciale divizibile, contraprestația financiară se stabilește în mod separat. În cazul în care contraprestația financiară sau o parte din aceasta este încasată înainte de executarea prestației sau a prestației parțiale, impozitul devine exigibil la expirarea perioadei contabile în care a fost încasată contraprestația sau contraprestația parțială;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>în cazul calculării impozitului în funcție de contraprestațiile financiare încasate (articolul 20), la expirarea perioadei contabile în care au fost încasate aceste contraprestații.</TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA><ALINEA>[…]<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13</NO.P><TXT>Articolul 17 din UStG prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="017.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0015" ID="QS0015"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>În cazul modificării bazei de impozitare pentru o operațiune impozabilă în sensul articolului 1 alineatul 1 punctul 1, profesionistul care a realizat această operațiune trebuie să regularizeze valoarea impozitului datorat. […]</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="017.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA><P>Alineatul 1 se aplică <HT TYPE="ITALIC">mutatis mutandis</HT> și în cazul în care</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>contraprestația financiară convenită pentru o livrare impozabilă, o altă prestație sau pentru o achiziție intracomunitară impozabilă a devenit nerecuperabilă. În cazul în care contraprestația financiară este încasată ulterior, cuantumul impozitului și deducerea în amonte trebuie rectificate din nou.</TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA><ALINEA>[…]<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14</NO.P><TXT>Potrivit articolului 20 prima teză din UStG, un întreprinzător poate fi autorizat să calculeze TVA‑ul nu în funcție de contraprestațiile financiare convenite, ci de contraprestațiile financiare încasate, atunci când, printre altele, cifra sa de afaceri nu a depășit un anumit prag în cursul anului calendaristic precedent.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="5"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Situația de fapt din litigiul principal și întrebările preliminare</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15</NO.P><TXT>În cursul anului 2012, X a furnizat T‑GmbH servicii de intermediere în vederea vânzării unui teren de către această din urmă societate unui terț. Din convenția privind onorariile încheiată la <DATE ISO="20121107">7 noiembrie 2012</DATE> între X și T reiese că la acea dată X își îndeplinise deja obligațiile contractuale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16</NO.P><TXT>În ceea ce privește remunerarea serviciilor în cauză, convenția respectivă stabilea suma de <FT TYPE="NUMBER">1000000</FT> de euro, majorată cu TVA, și preciza că această sumă trebuia plătită în tranșe de <FT TYPE="NUMBER">200000</FT> de euro, majorate cu TVA. Plățile erau exigibile la interval de un an, prima dintre acestea trebuind să fie efectuată la <DATE ISO="20130630">30 iunie 2013</DATE>. La data scadenței fiecărei tranșe, X a emis o factură pentru suma datorată, a procedat la încasarea acesteia și a plătit TVA‑ul corespunzător.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17</NO.P><TXT>În urma unui control fiscal, Administrația fiscală B a constatat, printr‑o decizie din <DATE ISO="20161222">22 decembrie 2016</DATE>, că prestarea de servicii fusese efectuată în cursul anului 2012 și că, prin urmare, X ar fi trebuit să achite TVA‑ul aferent aceluiași an pentru suma totală a onorariilor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18</NO.P><TXT>Întrucât o contestație împotriva acestei decizii a fost respinsă, X a introdus o acțiune la Finanzgericht (Tribunalul Fiscal, Germania), care a admis‑o în cea mai mare parte. Această instanță a constatat efectiv că X furnizase serviciile în discuție în litigiul principal în cursul anului 2012. A considerat însă că, exceptând prima tranșă de onorarii, care fusese încasată în cursul anului 2013, contraprestația financiară convenită trebuia considerată nerecuperabilă, în sensul articolului 17 alineatul 2 punctul 1 și al articolului 17 alineatul 1 prima teză din UStG. Astfel cum reiese din decizia de trimitere, Finanzgericht (Tribunalul Fiscal) s‑a întemeiat pe premisa că aplicarea articolului 90 alineatul (1) din Directiva 2006/112 ar permite reducerea bazei de impozitare pentru a evita ca persoana impozabilă să fie obligată să plătească mai mulți ani TVA‑ul datorat pentru perioada de realizare a prestației, deși nu a primit încă plata integrală a acestei prestații în perioada respectivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19</NO.P><TXT>Administrația fiscală B a formulat recurs împotriva deciziei Finanzgericht (Tribunalul Fiscal) la Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală, Germania).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20</NO.P><TXT>Această din urmă instanță ridică problema dacă articolul 64 alineatul (1) din Directiva 2006/112 se aplică unor prestări de servicii punctuale. Deși această dispoziție exclude din domeniul său de aplicare vânzările de bunuri în rate, ea nu ar prevedea o excludere corespunzătoare pentru prestările de servicii remunerate prin plăți eșalonate. Or, aplicarea literală a dispoziției menționate ar putea introduce o diferențiere nejustificată între livrările de bunuri și prestările de servicii. În plus, aceasta ar putea să limiteze în mod nejustificat norma generală prevăzută la articolul 63 din Directiva 2006/112, potrivit căreia, în principiu, taxa devine exigibilă în momentul prestării unui serviciu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21</NO.P><TXT>Această instanță subliniază, pe de altă parte, că prezenta cauză se distinge de cea aflată la originea Hotărârii din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181129">29 noiembrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>baumgarten sports &amp; more</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑548/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:970">EU:C:2018:970</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), în care erau în discuție prestări de servicii ale unui agent sportiv, și anume plasarea unui jucător într‑un club de fotbal, remunerația acestui agent fiind legată de menținerea jucătorului plasat în cadrul clubului în cauză. În fapt, litigiul principal privește o situație în care plata tranșelor remunerației convenite este supusă pur și simplu unor termene, iar nu unei condiții privind succesul durabil al intermedierii, a cărei realizare ar fi incertă.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="6"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22</NO.P><TXT>Împrejurarea că, în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181129">29 noiembrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>baumgarten sports &amp; more</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑548/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:970">EU:C:2018:970</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Curtea s‑a referit la Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150903">3 septembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Asparuhovo Lake Investment Company</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑463/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:542">EU:C:2015:542</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), în care era în discuție un serviciu oferit în mod permanent pe o perioadă lungă, ar confirma interpretarea potrivit căreia nu pot exista <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0016" ID="QS0016"/>deconturi sau plăți succesive<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/>, în sensul articolului 64 alineatul (1) din Directiva 2006/112, decât dacă există un raport între prestațiile în cauză și plățile eșalonate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23</NO.P><TXT>O astfel de abordare ar corespunde articolului 13 alineatul 1 punctul 1 litera a) a doua și a treia teză din UstG, potrivit căruia caracterul separabil al unei prestații din punct de vedere economic este determinant.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24</NO.P><TXT>În ipoteza în care aplicarea articolului 64 alineatul (1) din Directiva 2006/112 ar trebui înlăturată în cauza principală, instanța de trimitere solicită Curții să se pronunțe cu privire la posibilitatea de a aplica articolul 90 alineatul (1) din această directivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25</NO.P><TXT>Instanța menționată amintește că, pentru prestarea de servicii efectuată în cursul anului 2012, X a primit, începând din luna iunie 2013, remunerația sa în mai multe tranșe, majorate de fiecare dată cu TVA. Or, dacă ar trebui să se considere că TVA‑ul pentru o prestație punctuală este exigibil în cursul anului în care aceasta este furnizată, persoana impozabilă care acceptă să fie plătită în mai multe tranșe ar fi constrânsă să prefinanțeze TVA‑ul. Instanța de trimitere exprimă însă îndoieli cu privire la aspectul dacă obligația de a plăti TVA‑ul este conformă cu misiunea persoanelor impozabile care, astfel cum ar decurge din jurisprudența Curții ce rezultă în special din Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19931020">20 octombrie 1993</DATE>, <NAME.CASE>Balocchi</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑10/92</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1993:846">EU:C:1993:846</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), și din Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080221">21 februarie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Netto Supermarkt</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑271/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:105">EU:C:2008:105</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), acționează în calitate de colectoare de taxe în numele statului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26</NO.P><TXT>Instanța de trimitere precizează că o asemenea obligație ar putea fi evitată prin reducerea bazei de impozitare în temeiul articolului 90 alineatul (1) din Directiva 2006/112, iar apoi prin reevaluarea ulterioară a acesteia în momentul plății efective a remunerației.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27</NO.P><TXT>În aceste condiții, Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0017" ID="QS0017"/>1)</NO.P><TXT>În cazul unui serviciu prestat o singură dată și, prin urmare, care nu este legat de o perioadă, acordul privind plata în rate implică existența unor decontări sau plăți succesive în sensul articolului 64 alineatul (1) din Directiva [2006/112]?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Cu titlu subsidiar, în cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: situația în care persoana impozabilă convine, în prestarea serviciilor sale, ca acestea să fie remunerate în cinci rate anuale, iar dreptul național prevede, în cazul plății cu întârziere, o ajustare prin care este anulată reducerea anterioară a bazei de impozitare în conformitate cu articolul 90 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE trebuie să fie considerată o neplată în sensul acestei dispoziții?<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="7"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Cu privire la întrebările preliminare</HT></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la admisibilitatea întrebărilor</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28</NO.P><TXT>După cum rezultă din cadrul factual, astfel cum a fost prezentat de instanța de trimitere, litigiul principal privește o prestare de servicii care a fost executată integral la sfârșitul anului 2012 și a cărei contraprestație a fost plătită, conform prevederilor contractuale, în cinci tranșe anuale începând cu anul următor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29</NO.P><TXT>În observațiile prezentate Curții, pârâta din litigiul principal contestă această prezentare a situației de fapt. Ea se întemeiază în acest scop pe un document care menționează constatări efectuate cu titlu provizoriu de o instanță germană în cadrul unui alt litigiu decât cel principal.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30</NO.P><TXT>Cu toate acestea, un asemenea document nu este de natură să repună în discuție descrierea cadrului factual așa cum este cuprinsă în decizia de trimitere.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31</NO.P><TXT>Astfel, este suficient să fie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, numai instanța de trimitere este competentă să constate și să aprecieze situația de fapt cu care este sesizată, precum și să interpreteze și să aplice dreptul național. Curtea trebuie să ia în considerare, în cadrul repartizării competențelor între aceasta din urmă și instanțele naționale, contextul factual și normativ în care se încadrează întrebările preliminare astfel cum este definit în decizia de trimitere (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20210127">27 ianuarie 2021</DATE>, <NAME.CASE>Dexia Nederland</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑229/19 și C‑289/19</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2021:68">EU:C:2021:68</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0044">44</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32</NO.P><TXT>În consecință, întrebările preliminare sunt admisibile.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la prima întrebare</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33</NO.P><TXT>Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere urmărește să afle dacă articolul 64 alineatul (1) din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că o prestare de servicii de natură punctuală care face obiectul unei remunerații prin plăți eșalonate intră în domeniul de aplicare al acestei dispoziții.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34</NO.P><TXT>Trebuie arătat de la bun început că articolul 64 alineatul (1) din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în lumina articolului 63 din această directivă, din moment ce prima dispoziție este legată intrinsec de cea de a doua.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35</NO.P><TXT>Pe de o parte, potrivit acestui articol 63, faptul generator intervine și TVA devine exigibilă atunci când sunt livrate bunurile sau sunt prestate serviciile. Pe de altă parte, potrivit articolului 64 alineatul (1), atunci când determină, printre altele, plăți succesive, se consideră că prestările de servicii sunt efectuate, în sensul articolului 63 menționat, la momentul expirării perioadelor la care se referă aceste plăți.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36</NO.P><TXT>Rezultă din coroborarea acestor două dispoziții că, pentru prestațiile care determină plăți succesive, faptul generator al taxei intervine și taxa devine exigibilă la momentul expirării perioadei la care se referă aceste plăți (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181129">29 noiembrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>baumgarten sports &amp; more</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑548/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:970">EU:C:2018:970</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="8"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37</NO.P><TXT>În ceea ce privește interpretarea termenilor <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0018" ID="QS0018"/>prestații care determină plăți succesive<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/>, aceștia ar putea fi înțeleși fie în sensul că includ prestații cu caracter punctual a căror remunerație convenită este plătită în mai multe tranșe, fie în sensul că nu vizează decât prestațiile a căror natură justifică o plată eșalonată, și anume cele care nu sunt furnizate în mod punctual, ci în mod recurent sau continuu, într‑o anumită perioadă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38</NO.P><TXT>Această din urmă interpretare este confirmată de modul de redactare și de obiectul articolului 64 alineatul (1) din Directiva 2006/112. Astfel, în temeiul acestei dispoziții, momentul nașterii obligației fiscale este stabilit în funcție de expirarea perioadelor la care se referă plățile succesive. Din moment ce aceste plăți constituie în mod necesar contrapartida prestațiilor efectuate, rezultă că dispoziția menționată impune în mod implicit ca acestea să fi fost realizate în perioadele vizate. În aceste condiții, aplicarea articolului 64 alineatul (1) din Directiva 2006/112 nu poate fi condiționată numai de modul eșalonat de plată a prestației.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39</NO.P><TXT>În consecință, aplicarea acestui articol 64 alineatul (1) presupune un raport între natura prestațiilor în cauză și caracterul eșalonat al plăților, astfel încât această dispoziție nu poate privi o prestație cu caracter punctual, nici chiar în ipoteza în care aceasta face obiectul unei remunerații prin intermediul unor plăți eșalonate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40</NO.P><TXT>Această interpretare literală a articolului 64 alineatul (1) din Directiva 2006/112 este confirmată de obiectivul său, precum și de sistemul acestei directive.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41</NO.P><TXT>În această privință, trebuie arătat că articolul 64 alineatul (1) din directiva menționată coroborat cu articolul 63 din aceasta urmărește să faciliteze colectarea TVA‑ului și în special stabilirea momentului în care a luat naștere obligația fiscală.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42</NO.P><TXT>Într‑adevăr, pentru a stabili momentul în care intervine faptul generator al taxei și în care taxa devine exigibilă, articolul 63 din Directiva 2006/112 impune stabilirea momentului realizării efective a unei prestații. Așa cum a arătat domnul avocat general la punctul 41 din concluzii, acest articol nu precizează ce fapt trebuie considerat drept momentul efectuării prestației, astfel încât revine autorităților și instanțelor naționale competente sarcina să verifice momentul realizării sale efective.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43</NO.P><TXT>În schimb, potrivit articolului 64 alineatul (1) din Directiva 2006/112, nașterea taxei și exigibilitatea acesteia sunt legate de expirarea perioadelor la care se referă plățile pentru prestațiile efectuate. Această din urmă dispoziție prevede, așadar, o normă juridică ce permite să se determine cu precizie momentul nașterii obligației fiscale cu ajutorul unei ficțiuni legale, ceea ce evită să trebuiască să se efectueze constatările de fapt necesare pentru stabilirea momentului realizării efective a unei prestații.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44</NO.P><TXT>Mai precis, astfel cum Curtea a constatat deja, în cazul în care se aplică articolul 64 alineatul (1) din Directiva 2006/112, este suficient ca perioadele de prestare a serviciilor la care se referă plățile succesive să fie menționate pe facturi pentru ca persoana impozabilă să îndeplinească cerințele care decurg din articolul 226 punctul 7 din această directivă, în temeiul căruia factura conține data la care s‑a efectuat sau s‑a încheiat prestarea de servicii (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160915">15 septembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Barlis 06 – Investimentos Imobiliários e Turísticos</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑516/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:690">EU:C:2016:690</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="9"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45</NO.P><TXT>Totuși, recurgerea la articolul 64 alineatul (1) din directiva menționată, ca normă juridică prin care se urmărește stabilirea momentului în care ia naștere obligația fiscală, nu se impune decât în măsura în care momentele de realizare efectivă a prestațiilor nu sunt univoce și pot determina aprecieri diferite, situație care se regăsește atunci când acestea sunt efectuate, ca urmare a caracterului lor continuu sau recurent, în una sau în mai multe perioade determinate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46</NO.P><TXT>În schimb, astfel cum a arătat în esență domnul avocat general la punctul 44 din concluzii, în cazul în care momentul executării prestației este univoc, în special atunci când prestația are un caracter punctual și există un moment precis care permite să se stabilească faptul că realizarea sa este finalizată, în conformitate cu raportul contractual dintre părțile la operațiunea în cauză, articolul 64 alineatul (1) din Directiva 2006/112 nu se poate aplica fără a încălca termenii clari ai articolului 63 din aceeași directivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47</NO.P><TXT>În plus, în conformitate cu această din urmă dispoziție, interpretată în lumina considerentului (24) al Directivei 2006/112, nașterea obligației de plată a TVA‑ului și exigibilitatea sa nu sunt elemente de care pot dispune în mod liber părțile la un contract. Dimpotrivă, legiuitorul Uniunii a intenționat să realizeze o armonizare maximă a datei la care ia naștere obligația fiscală în toate statele membre pentru a garanta o prelevare uniformă a acestei taxe (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190502">2 mai 2019</DATE>, <NAME.CASE>Budimex</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑224/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:347">EU:C:2019:347</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48</NO.P><TXT>Prin urmare, ar fi contrar articolului 63 din Directiva 2006/112 să se permită unei persoane impozabile care a efectuat o prestație cu caracter punctual, încheind un acord de eșalonare a plăților pentru a remunera această prestație, să opteze pentru aplicarea articolului 64 alineatul (1) din această directivă și să stabilească astfel ea însăși momentul nașterii obligației de plată și al exigibilității TVA‑ului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49</NO.P><TXT>O asemenea interpretare a articolului 64 alineatul (1) din Directiva 2006/112 ar fi totodată dificil de conciliat cu articolul 66 literele (a) și (b) din directiva menționată. Astfel, în temeiul acestor dispoziții, statele membre pot prevedea, prin derogare de la articolele 63-65 din aceeași directivă, ca TVA‑ul să devină exigibil, pentru anumite operațiuni sau anumite categorii de persoane impozabile, cel târziu la emiterea facturii sau la încasarea prețului. Or, articolul 66 literele (a) și (b) din Directiva 2006/112 ar fi golit în mare măsură de conținutul său în cazul în care persoanele impozabile ar putea, în funcție de modalitățile de remunerare prevăzute prin contract, să moduleze ele însele, în locul statelor membre, momentul nașterii și al exigibilității TVA‑ului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50</NO.P><TXT>Pe de altă parte, nu se poate deduce din jurisprudența Curții că articolul 64 alineatul (1) din Directiva 2006/112 se poate aplica chiar și în prezența unor prestații cu caracter punctual. Astfel, cauzele în care Curtea a admis aplicabilitatea acestei dispoziții priveau prestări de servicii furnizate în perioade determinate pe baza unor raporturi contractuale care stabileau obligații cu caracter continuu, indiferent dacă este vorba despre închirierea unui vehicul (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120216">16 februarie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Eon Aset Menidjmunt</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑118/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:97">EU:C:2012:97</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), despre furnizarea de consultanță de natură juridică, comercială și financiară (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150903">3 septembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Asparuhovo Lake Investment Company</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑463/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:542">EU:C:2015:542</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160915">15 septembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Barlis 06 – Investimentos Imobiliários e Turísticos</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑516/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:690">EU:C:2016:690</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>) sau chiar despre plasarea și menținerea unui jucător într‑un club de fotbal (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181129">29 noiembrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>baumgarten sports &amp; more</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑548/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:970">EU:C:2018:970</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51</NO.P><TXT>Nici împrejurarea că persoanele impozabile ar putea fi puse în situația să prefinanțeze TVA‑ul pe care trebuie să îl plătească statului atunci când furnizează prestații cu caracter punctual a căror remunerație este eșalonată nu poate infirma concluziile care figurează la punctele 39 și 48 din prezenta hotărâre.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52</NO.P><TXT>Desigur, potrivit unei jurisprudențe constante, în conformitate cu principiul neutralității TVA‑ului, întreprinzătorul, în calitatea sa de colector de taxe în contul statului, trebuie să fie degrevat în întregime de sarcina taxei datorate sau achitate în cadrul activităților sale economice, ele însele supuse la plata TVA‑ului [Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20201015">15 octombrie 2020</DATE>, <NAME.CASE>E. (TVA – Reducere a bazei de impozitare)</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑335/19</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:829">EU:C:2020:829</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată].</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53</NO.P><TXT>Totuși, așa cum a arătat domnul avocat general la punctul 62 din concluzii, rolul persoanelor impozabile nu se limitează la cel de colectare a TVA‑ului. În conformitate cu articolul 193 din Directiva 2006/112, acestora li se adresează, în principiu, obligația de plată a taxei atunci când efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii impozabilă, fără ca această obligație să fie condiționată de perceperea prealabilă a contraprestației sau, cel puțin, a cuantumului taxei achitate în aval.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54</NO.P><TXT>Astfel, în temeiul articolului 63 din Directiva 2006/112, TVA‑ul devine exigibil atunci când sunt livrate bunurile sau sunt prestate serviciile, și anume odată cu realizarea operațiunii în cauză, indiferent de problema dacă a fost sau nu a fost achitată contraprestația. Prin urmare, TVA‑ul este datorat autorității fiscale de către furnizorul unui bun sau prestatorul unui serviciu chiar dacă nu a primit încă din partea clientului său plata corespunzătoare operațiunii realizate (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110728">28 iulie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Ungaria</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑274/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:530">EU:C:2011:530</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0046">46</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55</NO.P><TXT>Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare preliminară că articolul 64 alineatul (1) din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că o prestare de servicii de natură punctuală care face obiectul unei remunerații prin plăți eșalonate nu intră în domeniul de aplicare al acestei dispoziții.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la a doua întrebare</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56</NO.P><TXT>Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere urmărește să afle dacă articolul 90 alineatul (1) din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că, în prezența unui acord de eșalonare a plăților, neplata unei tranșe din remunerație înainte de exigibilitatea acesteia trebuie calificată drept neplată a prețului, în sensul acestei dispoziții, și poate, ca urmare a acestui fapt, să determine o reducere a bazei de impozitare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57</NO.P><TXT>Trebuie amintit că articolul 90 alineatul (1) din Directiva 2006/112 prevede reducerea bazei de impozitare în cazul anulării, al refuzului, al neplății totale sau parțiale sau în cazul în care prețul este redus după livrare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58</NO.P><TXT>După cum reiese din jurisprudența Curții, în situațiile pe care le vizează, această dispoziție obligă statele membre să reducă baza de impozitare și, prin urmare, cuantumul TVA‑ului datorat de persoana impozabilă de fiecare dată când, ulterior încheierii unei operațiuni, o parte sau totalitatea contraprestației nu a fost colectată de persoana impozabilă. Dispoziția menționată reprezintă expresia unui principiu fundamental al Directivei 2006/112, potrivit căruia baza de impozitare se constituie din contraprestația primită efectiv, și al cărui corolar constă în faptul că<?PAGE NO="11"?> administrația fiscală nu poate percepe cu titlu de TVA un cuantum mai mare decât cel pe care l‑a perceput persoana impozabilă însăși (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171012">12 octombrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Lombard Ingatlan Lízing</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑404/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:759">EU:C:2017:759</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0026">26</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59</NO.P><TXT>În ceea ce privește neplata parțială sau totală a contraprestației, aceasta nu poate, spre deosebire de rezoluțiunea sau de anularea contractului, să repună părțile în situația care le era proprie anterior încheierii contractului. Dacă neplata intervine fără să fi avut loc rezoluțiunea ori anularea contractului, cumpărătorul bunului sau beneficiarul prestației rămâne obligat la plata prețului convenit, iar vânzătorul bunului sau prestatorul dispune în continuare, în principiu, de creanța sa, de care se poate prevala în justiție. Nu se poate exclude însă ca o astfel de creanță să devină de fapt definitiv nerecuperabilă, neplata fiind caracterizată de incertitudinea inerentă naturii sale nedefinitive (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171012">12 octombrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Lombard Ingatlan Lízing</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑404/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:759">EU:C:2017:759</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0030">30</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60</NO.P><TXT>Astfel, neplata contraprestației, în sensul articolului 90 alineatul (1) din Directiva 2006/112, vizează numai situațiile în care beneficiarul unei livrări de bunuri sau al unei prestări de servicii nu se achită ori nu se achită decât în parte de o creanță pe care o datorează totuși în temeiul acestui contract încheiat cu furnizorul sau cu prestatorul (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150702">2 iulie 2015</DATE>, <NAME.CASE>NLB Leasing</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑209/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:440">EU:C:2015:440</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61</NO.P><TXT>În lumina acestei jurisprudențe, trebuie să se constate că plata remunerației datorate pentru o prestare de servicii în tranșe, în conformitate cu contractul stabilit de părți, nu se încadrează în ipoteza neplății contraprestației, prevăzută la articolul 90 alineatul (1) din Directiva 2006/112.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62</NO.P><TXT>Astfel, pe de o parte, această modalitate de plată nu modifică cuantumul remunerației pe care persoana impozabilă se prezumă că o obține sau pe care poate, de fapt, să o recupereze. În aceste condiții, baza de impozitare rămâne neschimbată, iar administrația fiscală nu încasează, cu titlu de TVA, un cuantum superior celui corespunzător remunerației persoanei impozabile. Pe de altă parte, din moment ce, înainte de data scadenței unei tranșe de onorarii, aceasta nu este exigibilă, o asemenea situație nu poate fi asimilată unei situații în care beneficiarul prestației nu își achită decât parțial creanța pe care o datorează.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63</NO.P><TXT>Pe de altă parte, după cum reiese deja din considerațiile de la punctele 51-54 din prezenta hotărâre, în vederea interpretării articolului 90 alineatul (1) din Directiva 2006/112, împrejurarea că, în anumite ipoteze, o persoană impozabilă poate fi obligată să prefinanțeze TVA‑ul pe care trebuie să îl plătească administrației fiscale este lipsită de relevanță.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64</NO.P><TXT>Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 90 alineatul (1) din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că, în prezența unui acord de eșalonare a plății, neplata unei tranșe din remunerație înainte de exigibilitatea acesteia nu poate fi calificată drept neplată a prețului, în sensul acestei dispoziții, și nu poate, ca urmare a acestui fapt, să determine o reducere a bazei de impozitare.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Cu privire la cheltuielile de judecată</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65</NO.P><TXT>Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="12"?><JURISDICTION><INTRO>Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:</INTRO><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">1)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Articolul 64 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din <DATE ISO="20061128">28 noiembrie 2006</DATE> privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că o prestare de servicii de natură punctuală care face obiectul unei remunerații prin plăți eșalonate nu intră în domeniul de aplicare al acestei dispoziții.</HT></TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">2)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Articolul 90 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE trebuie interpretat în sensul că, în prezența unui acord de eșalonare a plăților, neplata unei tranșe din remunerație înainte de exigibilitatea acesteia nu poate fi calificată drept neplată a prețului, în sensul acestei dispoziții, și nu poate, ca urmare a acestui fapt, să determine o reducere a bazei de impozitare.</HT></TXT></NP></ITEM></LIST></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><SIGNATORY><P>Semnături</P></SIGNATORY></SIGNATURE.CASE></JUDGMENT>