L_2010007RO.01000301.xml

ANEXA

„ANEXA II

Specificații comune pentru programul național de control al calității, care urmează să fie implementat de către fiecare stat membru în domeniul securității aviației civile

1. DEFINIȚII

1.1.

În sensul prezentei anexe, se aplică următoarele definiții:

1.	«volumul anual de trafic» înseamnă numărul total de pasageri care sosesc, care pleacă și care se află în tranzit (numărați o singură dată);

2.	«autoritate competentă» înseamnă autoritatea națională desemnată de un stat membru în conformitate cu articolul 9, care este responsabilă de asigurarea coordonării și monitorizării implementării programului său național de securitate în domeniul aviației civile;

3.	«auditor» înseamnă orice persoană care desfășoară activitățile de monitorizare a conformității la nivel național în numele autorității competente;

4.	«certificare» înseamnă o evaluare și o confirmare oficială de către sau în numele autorității competente a faptului că o persoană posedă competențele necesare pentru îndeplinirea funcțiilor de auditor la un nivel acceptabil, astfel cum este definit de autoritatea competentă;

5.	«activități de monitorizare a conformității» înseamnă orice procedură sau proces utilizat pentru evaluarea implementării prezentului regulament și a programului național de securitate aeronautică;

6.	«deficiență» înseamnă lipsa conformității cu o cerință de securitate aeronautică;

7.	«inspecție» înseamnă o examinare a implementării măsurilor și procedurilor de securitate, cu scopul de a stabili dacă acestea se aplică eficient și la standardul specificat și de a identifica posibilele deficiențe;

8.	«interviu» înseamnă o verificare orală efectuată de un auditor pentru a stabili dacă măsurile sau procedurile specifice de securitate sunt implementate;

9.	«observație» înseamnă o verificare vizuală efectuată de un auditor pentru a stabili dacă o măsură sau procedură specifică de securitate este implementată;

10.	«eșantion reprezentativ» înseamnă o selecție efectuată din opțiunile posibile de monitorizare, suficientă ca număr și grad de acoperire pentru a furniza o bază pentru concluziile cu privire la implementarea standardelor;

11.	«audit de securitate» înseamnă o examinare în profunzime a măsurilor și procedurilor de securitate, cu scopul de a stabili dacă acestea sunt implementate complet și în mod continuu;

12.	«test» înseamnă o verificare a măsurilor de securitate aeronautică, în cursul căreia autoritatea competentă simulează intenția de a comite un act de intervenție ilicită, cu scopul de a evalua eficiența implementării măsurilor de securitate existente;

13.	«verificare» înseamnă o acțiune efectuată de un auditor pentru a stabili dacă o măsură specifică de securitate este efectiv aplicată;

14.	«vulnerabilitate» înseamnă orice slăbiciune/deficiență a măsurilor și procedurilor implementate, care ar putea fi exploatată pentru realizarea unui act de intervenție ilicită.

2. PUTERILE AUTORITĂȚII COMPETENTE

2.1.

Statele membre conferă autorității competente puterile necesare pentru monitorizarea și aplicarea tuturor cerințelor din prezentul regulament și din actele de implementare aferente, inclusiv puterea de a impune sancțiuni în conformitate cu articolul 21.

2.2.

Autoritatea competentă efectuează activități de monitorizare a conformității și deține puterile necesare pentru a solicita ca orice deficiență identificată să fie remediată în termenul stabilit.

2.3.

Se stabilește o abordare graduală și proporțională a activităților de remediere a deficiențelor și a măsurilor coercitive legale. Această abordare este formată din cinci etape progresive care trebuie urmate până la remedierea deficienței, inclusiv:

(a)	sfaturi și recomandări;

(b)	avertizare oficială;

(c)	aviz de executare;

(d)	sancțiuni administrative și acțiuni judiciare.

Autoritatea competentă poate să omită una sau mai multe din aceste etape, în special în cazul în care deficiența este gravă sau recurentă.

3. OBIECTIVELE ȘI CONȚINUTUL PROGRAMULUI NAȚIONAL DE CONTROL AL CALITĂȚII

3.1.

Obiectivele planului național de control al calității sunt verificarea implementării corecte și eficiente a măsurilor de securitate aeronautică și determinarea nivelului de conformitate cu dispozițiile prezentului regulament și cu programul național de securitate a aviației civile, prin intermediul activităților de monitorizare a conformității.

3.2.

Programul național de control al calității include următoarele aspecte:

(a)	structura organizațională, responsabilități și resurse;

(b)	fișa postului și calificările necesare pentru auditori;

(c)	activități de monitorizare a conformității, inclusiv scopul auditurilor, inspecțiilor și testelor de securitate și, în cazul unei încălcări reale sau potențiale a securității, investigații, frecvența auditurilor și inspecțiilor de securitate, precum și clasificarea conformității;

(d)	expertize, în cazul în care este necesară reevaluarea cerințelor de securitate;

(e)	activități de remediere a deficiențelor, care să furnizeze detalii privind raportarea deficiențelor, acțiunile subsecvente și remedierea, cu scopul de a asigura conformitatea cu cerințele de securitate aeronautică;

(f)	măsurile coercitive și, dacă este cazul, sancțiuni, în conformitate cu punctele 2.1 și 2.3 din prezenta anexă;

(g)	raportarea activităților de monitorizare efectuate, inclusiv, dacă este cazul, schimbul de informații dintre organismele naționale pe tema nivelurilor de conformitate;

(h)	procesul de monitorizare a aeroportului, măsurile luate de operator și de entitate în materie de control intern al calității;

(i)	un proces de înregistrare și analizare a rezultatelor programului național de control al calității, în vederea identificării tendințelor și direcționării dezvoltării politicii viitoare.

4. MONITORIZAREA CONFORMITĂȚII

4.1.

Toate aeroporturile, operatorii și alte entități cărora le revin responsabilități de securitate aeronautică sunt monitorizate periodic, pentru a se asigura detectarea și corectarea rapide a deficiențelor.

4.2.

Monitorizarea se realizează în conformitate cu programul național de control al calității, luându-se în considerare gradul de risc, tipul și natura operațiunilor, standardul de implementare, rezultatele controlului intern al calității în cazul aeroporturilor, operatorilor și entităților, precum și alți factori și evaluări care afectează frecvența monitorizării.

4.3.

Monitorizarea cuprinde implementarea și eficacitatea măsurilor de control intern al calității luate de aeroporturi, operatori și alte entități.

4.4.

Monitorizarea fiecărui aeroport în parte reprezintă o combinație adecvată de activități de monitorizare a conformității și oferă o privire de ansamblu asupra implementării măsurilor de securitate în domeniu.

4.5.

Managementul, stabilirea priorităților și organizarea programului de control al calității se realizează independent de implementarea operațională a măsurilor luate în cadrul programului național de securitate a aviației civile.

4.6.

Activitățile de monitorizare a conformității includ audituri, inspecții și teste de securitate.

5. METODOLOGIE

5.1.

Metodologia de desfășurare a activităților de monitorizare se conformează unei abordări standardizate, care include stabilirea sarcinilor, planificarea, pregătirea, activitatea la fața locului, clasificarea constatărilor, încheierea raportului și procesul de remediere.

5.2.

Activitățile de monitorizare a conformității se bazează pe culegerea sistematică a informațiilor prin intermediul observațiilor, al interviurilor, al examinării documentelor și al verificărilor.

5.3.

Monitorizarea conformității include atât activități anunțate, cât și activități neanunțate.

6. AUDITURI DE SECURITATE

6.1.

Un audit de securitate vizează:

(a)	toate măsurile de securitate dintr-un aeroport; sau

(b)	toate măsurile de securitate implementate de un aeroport, un terminal al aeroportului, un operator sau o entitate anume; sau

(c)	o anumită parte a programului național de securitate a aviației civile.

6.2.

Metodologia de efectuare a unui audit de securitate trebuie să ia în considerare următoarele elemente:

(a)	anunțarea auditului de securitate și comunicarea unui chestionar prealabil, dacă este cazul;

(b)	etapa pregătitoare, inclusiv analizarea chestionarului prealabil completat și a altor documente pertinente;

(c)	ședința inițială cu reprezentanții aeroportului/operatorului/entității, înainte de începerea activității de monitorizare la fața locului;

(d)	activitatea la fața locului;

(e)	ședința de închidere și raportare;

(f)	în cazul în care sunt identificate deficiențe, procesul de remediere și monitorizarea aferentă a respectivului proces.

6.3.

Pentru a confirma implementarea măsurilor de securitate, desfășurarea unui audit de securitate trebuie să se bazeze pe o culegere sistematică a informațiilor prin intermediul cel puțin al uneia din tehnicile de mai jos:

(a)	examinarea documentelor;

(b)	observații;

(c)	interviuri;

(d)	verificări.

6.4.

Aeroporturile cu un volum de trafic anual mai mare de 10 milioane de pasageri sunt supuse unui audit de securitate care să vizeze toate standardele de securitate aeronautică, cel puțin o dată la patru ani. Examinarea include un eșantion reprezentativ de informații.

7. INSPECȚII

7.1.

Inspecția acoperă cel puțin un set de măsuri de securitate legate în mod direct, menționate în anexa I la prezentul regulament și în actele de implementare aferente, monitorizate ca o activitate unică sau într-un termen rezonabil, care nu trebuie să depășească trei luni. Examinarea include un eșantion reprezentativ de informații.

7.2.

Un set de măsuri legate în mod direct reprezintă un set de două sau mai multe cerințe menționate în anexa I la prezentul regulament și în actele de implementare aferente, care au un impact reciproc atât de puternic încât realizarea obiectivului nu poate fi evaluată corespunzător decât dacă măsurile sunt analizate în ansamblu. Aceste seturi cuprind elementele din apendicele I la prezenta anexă.

7.3.

Inspecțiile sunt inopinate. Dacă autoritatea competentă este de părere că acest lucru nu este practic, inspecțiile pot fi anunțate. Metodologia de desfășurare a unei inspecții trebuie să ia în considerare următoarele elemente:

(a)	etapa pregătitoare;

(b)	activitatea la fața locului;

(c)	o informare, în funcție de frecvența și rezultatele activității de monitorizare;

(d)	raportare/înregistrare;

(e)	procesul de remediere și monitorizarea acestuia.

7.4.

Pentru a confirma că măsurile de securitate sunt eficiente, desfășurarea inspecției trebuie să se bazeze pe o colectare sistematică a informațiilor prin intermediul cel puțin al uneia dintre tehnicile de mai jos:

(a)	examinarea documentelor;

(b)	observații;

(c)	interviuri;

(d)	verificări.

7.5.

În cazul aeroporturilor cu un volum de trafic mai mare de 2 milioane de pasageri, frecvența minimă de inspectare a tuturor seturilor de măsuri de securitate direct legate, menționate în capitolele 1-6 din anexa I la prezentul regulament, este de cel puțin una la douăsprezece luni, cu excepția cazului în care aeroportul a făcut obiectul unui audit în perioada respectivă. Frecvența de inspectare a tuturor măsurilor de securitate menționate în capitolele 7-12 din anexa I se determină de către autoritatea competentă, pe baza unei evaluări a riscului.

7.6.

În cazul în care un stat membru nu are niciun aeroport al cărui volum anual de trafic să depășească 2 milioane de pasageri, cerințele de la punctul 7.5 se aplică aeroportului de pe teritoriul său care are cel mai mare volum de trafic anual.

8. TESTE

8.1.

Se vor efectua teste pentru a evalua eficiența implementării cel puțin a uneia dintre măsurile de securitate de mai jos:

(a)	controlul accesului în zonele de securitate cu acces restricționat;

(b)	protecția aeronavelor;

(c)	controlul de securitate al pasagerilor și al bagajelor de mână;

(d)	controlul de securitate al personalului și al articolelor transportate;

(e)	protecția bagajelor de cală;

(f)	controlul de securitate al mărfurilor și al poștei;

(g)	protecția mărfurilor și a poștei.

8.2.

Se va elabora un protocol de testare care include metodologia, luându-se în considerare cerințele legale, de siguranță și operaționale. Metodologia abordează următoarele elemente:

(a)	etapa pregătitoare;

(b)	activitatea la fața locului;

(c)	o informare, în funcție de frecvența și rezultatele activității de monitorizare;

(d)	raportare/înregistrare;

(e)	procesul de remediere și monitorizarea acestuia.

9. EXPERTIZE

9.1.

Se vor efectua expertize ori de câte ori autoritatea competentă depistează necesitatea reevaluării operațiunilor în vederea identificării și abordării vulnerabilităților. Dacă se identifică o vulnerabilitate, autoritatea competentă solicită implementarea măsurilor de protecție proporționale cu riscul.

10. RAPORTARE

10.1.

Activitățile de monitorizare a conformității se raportează sau se înregistrează într-un format standardizat care să permită o analiză permanentă a tendințelor.

10.2.

Se includ următoarele elemente:

(a)	tipul de activitate;

(b)	aeroportul, operatorul sau entitatea monitorizată;

(c)	data și ora activității;

(d)	numele auditorilor care desfășoară activitatea;

(e)	domeniul de desfășurare a activității;

(f)	constatările și dispozițiile corespondente din programul național de securitate a aviației civile;

(g)	clasificarea conformității;

(h)	recomandări pentru acțiunile de remediere, dacă este cazul;

(i)	termenul de remediere, dacă este cazul.

10.3.

Dacă se identifică deficiențe, autoritatea competentă comunică aeroportului, operatorilor sau entităților monitorizate constatările relevante.

11. CLASIFICAREA COMUNĂ A CONFORMITĂȚII

11.1.

Activitățile de monitorizare a conformității evaluează implementarea programului național de securitate aeronautică, pe baza sistemului armonizat de clasificare a conformității prezentat în apendicele II.

12. REMEDIEREA DEFICIENȚELOR

12.1.

Remedierea deficiențelor identificate se realizează prompt. Dacă remedierea nu poate avea loc cu promptitudine, se aplică măsuri compensatorii.

12.2.

Autoritatea competentă solicită aeroporturilor, operatorilor sau entităților supuse activității de monitorizare a conformității să transmită spre aprobare un plan de acțiune care să abordeze deficiențele semnalate în rapoarte, precum și un calendar de realizare a acțiunilor de remediere și să confirme când se încheie procesul de remediere.

13. ACTIVITĂȚI SUBSECVENTE LEGATE DE VERIFICAREA REMEDIERII

13.1.

În urma confirmării de către aeroport, operator sau entitatea supusă monitorizării a faptului că acțiunile necesare de remediere au fost întreprinse, autoritatea competentă verifică implementarea acțiunilor de remediere.

13.2.

Activitățile subsecvente utilizează cea mai relevantă metodă de monitorizare.

14. DISPONIBILITATEA AUDITORILOR

14.1.

Fiecare stat membru se asigură că un număr suficient de auditori este disponibil pentru autoritatea competentă, fie direct, fie sub supravegherea acesteia, pentru efectuarea tuturor activităților de monitorizare a conformității.

15. CRITERII DE CALIFICARE PENTRU AUDITORI

15.1.

Fiecare stat membru se asigură că auditorii care îndeplinesc funcții în numele autorității competente:

(a)	nu au nicio obligație contractuală sau pecuniară față de aeroportul, operatorul sau entitatea care urmează a fi monitorizată; și

(b)	au competențele necesare, inclusiv cunoștințele teoretice și experiența practică necesare în domeniul relevant.

Auditorii sunt supuși certificării sau aprobării echivalente de către autoritatea competentă.

15.2.

Auditorii trebuie să aibă următoarele competențe:

(a)

înțelegerea măsurilor de securitate aplicabile, în vigoare, și modul în care acestea sunt aplicate la operațiunile supuse examinării, inclusiv:

—	înțelegerea principiilor de securitate;

—	înțelegerea sarcinilor de supervizare;

—	înțelegerea factorilor care afectează performanța umană;

(b)	cunoștințe practice în materie de tehnici și tehnologii de securitate;

(c)	cunoștințe privind principiile, procedurile și tehnicile de monitorizare a conformității;

(d)	cunoștințe practice privind operațiunile care fac obiectul examinării;

(e)	înțelegerea rolului și competențelor auditorului.

15.3.

Auditorii participă la activități de formare periodică cu o frecvență suficientă pentru a asigura menținerea competențelor existente și însușirea de competențe noi care să țină cont de evoluțiile din domeniul securității.

16. PUTERILE AUDITORILOR

16.1.

Auditorilor care efectuează activități de monitorizare trebuie să li se confere suficientă autoritate pentru a obține informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor.

16.2.

Auditorii trebuie să aibă asupra lor o dovadă a identității, care să autorizeze activitățile de monitorizare a conformității în numele autorității competente și care să permită accesul în toate zonele necesare pentru desfășurarea acestora.

16.3.

Auditorii sunt abilitați să:

(a)	obțină acces imediat în toate zonele relevante, inclusiv în aeronave și clădiri, în scopul monitorizării; și

(b)	solicite implementarea corectă sau repetarea măsurilor de securitate.

16.4.

Ca urmare a competențelor conferite auditorilor, autoritatea competentă acționează în conformitate cu punctul 2.3 în următoarele cazuri:

(a)	obstrucționarea sau împiedicarea intenționată a activității unui auditor;

(b)	incapacitatea ori refuzul de a furniza informațiile solicitate de un auditor;

(c)	furnizarea de informații false ori înșelătoare unui auditor, cu intenția de a-l induce în eroare; și

(d)	uzurparea calității de auditor cu intenția de a induce în eroare.

17. CELE MAI BUNE PRACTICI

17.1.

Statele membre informează Comisia privind cele mai bune practici referitoare la programele de control al calității, la metodologiile specifice auditului și la auditori. Comisia transmite aceste informații statelor membre.

18. RAPORTAREA CĂTRE COMISIE

18.1.

Statele membre transmit Comisiei, anual, un raport cu privire la măsurile luate pentru a-și îndeplini obligațiile care le revin în temeiul prezentului regulament, precum și la situația din domeniul securității aeronautice pe aerodromurile situate pe teritoriul lor. Perioada de referință pentru acest raport este 1 ianuarie-31 decembrie. Raportul se transmite în termen de maximum trei luni de la încheierea perioadei de referință.

18.2.

Conținutul raportului trebuie să fie conform apendicelui III și să utilizeze un model pus la dispoziție de Comisie.

18.3.

Comisia transmite statelor membre principalele concluzii pe marginea acestor rapoarte.

„Apendicele I

Elemente care urmează a fi incluse în setul de măsuri de securitate legate în mod direct

Seturile de măsuri de securitate legate în mod direct, conform punctului 7.1 din anexa II, trebuie să includă următoarele elemente din anexa I la prezentul regulament și dispozițiile corespondente din actele de implementare:

Pentru punctul 1 – Securitate aeroportuară:

(i)	punctul 1.1; sau

(ii)	punctul 1.2 (cu excepția dispozițiilor referitoare la legitimații și permisele pentru vehicule); sau

(iii)

punctul 1.2 (dispozițiile referitoare la legitimații); sau

(iv)	punctul 1.2 (dispozițiile referitoare la permisele pentru vehicule); sau

(v)	punctul 1.3 și elementele relevante de la punctul 12; sau

(vi)	punctul 1.4; sau

(vii)

punctul 1.5.

Pentru punctul 2 – Zonele demarcate din aeroporturi:

întreg punctul.

Pentru punctul 3 – Securitatea aeronavelor:

(i)	punctul 3.1; sau

(ii)	punctul 3.2.

Pentru punctul 4 – Pasagerii și bagajele de mână:

(i)	punctul 4.1 și elementele relevante de la punctul 12; sau

(ii)	punctul 4.2; sau

(iii)

punctul 4.3.

Pentru punctul 5 – Bagajele de cală:

(i)	punctul 5.1 și elementele relevante de la punctul 12; sau

(ii)	punctul 5.2; sau

(iii)

punctul 5.3.

Pentru punctul 6 – Mărfurile și poșta:

(i)	toate dispozițiile referitoare la controlul de securitate și la măsurile de securitate aplicate de un agent abilitat, cu excepția cazurilor de la punctele (ii)–(v) de mai jos; sau

(ii)	toate dispozițiile referitoare la măsurile de securitate aplicate de expeditorii cunoscuți; sau

(iii)

toate dispozițiile referitoare la expeditorii cu cont; sau

(iv)	toate dispozițiile referitoare la transportul de mărfuri și poștă; sau

(v)	toate dispozițiile referitoare la protecția mărfurilor și poștei la aeroporturi.

Pentru punctul 7 – Poșta transportatorului aerian și materialele transportatorului aerian:

întregul punct.

Pentru punctul 8 – Provizii de bord:

întregul punct.

Pentru punctul 9 – Provizii de aerodrom:

întregul punct.

Pentru punctul 10 – Măsurile de securitate în zbor:

întregul punct.

Pentru punctul 11 – Recrutarea și instruirea personalului:

(i)	toate dispozițiile referitoare la recrutarea personalului de către un aeroport, un transportator aerian sau o entitate; sau

(ii)	toate dispozițiile referitoare la instruirea personalului de către un aeroport, un transportator aerian sau o entitate.

„Apendicele II

Sistemul de clasificare armonizată a conformității

Următoarea clasificare a conformității este aplicabilă pentru a evalua implementarea programului național de securitate aeronautică.

Audit de securitate

Inspecție

Test

Conform în totalitate

Conform, dar sunt necesare îmbunătățiri

Neconform

Neconform/cu deficiențe grave

Neaplicabil

Neconfirmat

„Apendicele III

CONȚINUTUL RAPORTULUI CĂTRE COMISIE

1. Structura organizațională, responsabilități și resurse

(a)

Structura organizației de control de calitate, responsabilitățile și resursele acesteia, inclusiv modificări viitoare planificate [a se vedea punctul 3.2 litera (a)].

(b)

Număr de auditori – actual și planificat (a se vedea punctul 14).

(c)

Activitățile de formare urmate de auditori (a se vedea punctul 15.2).

2. Activități de monitorizare operațională

Toate activitățile de monitorizare efectuate, specificându-se:

(a)	tipul (audit de securitate, inspecție inițială, inspecție subsecventă, test, altele);

(b)	aeroporturile, operatorii sau entitățile monitorizate;

(c)	domeniul de aplicare;

(d)	frecvența; și

(e)	numărul total de zile-om efectuate în teren.

3. Activități de remediere a deficiențelor

(a)

Stadiul de implementare a activităților de remediere a deficiențelor:

(b)

Principalele activități întreprinse sau planificate (precum posturile noi create, echipamentele achiziționate, lucrările de construcție) și progresele realizate în vederea remedierii.

(c)

Măsuri coercitive utilizate [a se vedea punctul 3.2 litera (f)].

4. Date și tendințe generale

(a)

Traficul național anual de pasageri și mărfuri, precum și numărul de mișcări de aeronave.

(b)

Lista aeroporturilor pe categorii.

(c)

Numărul de transportatori aerieni care operează din teritoriu pe categorii (naționali, UE, țări terțe).

(d)

Numărul de agenți abilitați.

(e)

Numărul de companii de catering.

(f)

Numărul de companii de curățenie.

(g)

Numărul aproximativ al altor entități cu responsabilități în domeniul securității aeronautice (expeditori cunoscuți, companii de handling la sol).

5. Situația securității aeronautice la aeroporturi

Contextul general al situației securității aeronautice în statul membru.

”