Introducere

1.

Cererea de decizie preliminară a fost formulată de Najvyšší správny súd Slovenskej republiky (Curtea Administrativă Supremă a Republicii Slovace) în cadrul unui litigiu între BD, reclamant în litigiul principal, pe de o parte, și Sociálna poisťovňa, ústredie (Casa de Asigurări Sociale, Administrația Centrală, Slovacia) (denumită în continuare „casa de asigurări sociale slovacă”), pe de altă parte, în legătură cu refuzul opus cererii lui BD de a beneficia de o pensie pentru limită de vârstă, pentru activitatea sa de miner în subteran, de la vârsta de 55 de ani.

2.

Prezenta cauză oferă astfel Curții ocazia, pentru prima dată, de a interpreta articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 ( 2 ), care privește cumularea perioadelor pentru stabilirea dreptului la pensie pentru limită de vârstă în cazurile în care legislația unui stat membru, fără a prevedea un sistem special distinct de sistemul general de securitate socială, rezervă totuși aplicarea unor norme specifice pentru anumite activități sau anumite ocupații.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

3.

Articolul 48 TFUE prevede că „Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă, în domeniul securității sociale, măsurile necesare pentru instituirea liberei circulații a lucrătorilor, în special prin instituirea unui sistem care să asigure lucrătorilor migranți salariați sau care desfășoară o activitate independentă și persoanelor aflate în întreținerea acestora:

4.

Potrivit considerentului (1) al Regulamentului nr. 883/2004:

5.

Considerentul (13) al acestui regulament enunță:

6.

Considerentul (45) al regulamentului menționat enunță că obiectivul acțiunii preconizate constă în adoptarea măsurilor de coordonare care să garanteze exercitarea eficientă a dreptului la libera circulație a persoanelor.

7.

Articolul 6 din același regulament, intitulat „Cumularea perioadelor”, are următorul cuprins:

–

dobândirea, menținerea, durata sau recuperarea dreptului la prestații;

8.

Articolul 51 din Regulamentul nr. 883/2004, intitulat „Dispoziții speciale privind cumularea perioadelor”, prevede la alineatul (1):

Dreptul cehoslovac

9.

Articolul 1 din zákon č. 100/1988 Zb. o sociálnom zabezpečení (Legea nr. 100/1988 privind sistemul de securitate socială) din 16 iunie 1988 (denumită în continuare „Legea nr. 100/1988”), intitulat „Principiile de bază”, prevedea, în versiunea aplicabilă între 1 octombrie 1988 și 31 mai 1992:

10.

Articolul 14 din Legea nr. 100/1988 avea următorul cuprins:

11.

Potrivit articolului 21 din legea menționată, intitulat „Condiții de acordare a dreptului la pensie”:

12.

Legea nr. 100/1988 a fost modificată prin zákon č. 235/1992 Zb. o zrušení pracovných kategórií a o niektorých ďalších zmenách v sociálnom zabezpečení (Legea nr. 235/1992 privind desființarea grupelor de muncă și anumite alte modificări în sistemul de securitate socială) din 28 aprilie 1992 (denumită în continuare „Legea nr. 235/1992”), care a intrat în vigoare la 1 iunie 1992.

13.

Articolul 14 alineatul (1) din Legea nr. 100/1988, în redactarea rezultată din Legea nr. 235/1992, prevedea:

14.

În temeiul articolului 15 din această lege:

15.

Potrivit articolului 175 din legea menționată:

Dreptul slovac

16.

Articolul 65 din zákon č. 461/2003 Z. z. o sociálnom poistení (Legea nr. 461/2003 privind asigurările sociale) din 30 octombrie 2003 (denumită în continuare „Legea nr. 461/2003”) are următorul cuprins:

17.

În sfârșit, potrivit articolului 274 din legea menționată:

Litigiul principal, întrebările preliminare și procedura în fața Curții

18.

Federația Cehoslovacă a fost dizolvată la 31 decembrie 1992, dând naștere la două state distincte. Anterior, în legislația Federației Cehoslovace, diferitele profesii erau clasificate în trei grupe, în funcție de nivelul lor de risc. Munca de miner era încadrată în grupa de muncă I, iar minerii aveau astfel dreptul la pensie pentru limită de vârstă de la vârsta de 55 de ani, cu condiția să fi lucrat timp de 25 de ani, dintre care 15 ani sub pământ, într‑o mină subterană. În anul 1992, Legea nr. 100/1988 a fost modificată prin Legea nr. 235/1992 în temeiul căreia aceste grupe urmau să înceteze să mai existe la 31 decembrie 1992, fiind necesar ca toți salariații să fie clasificați în grupa de muncă III de la acea dată. Aceasta se aplica numai tipurilor de muncă prestată după 31 decembrie 1992, drepturile rezultate din desfășurarea unei activități în grupa de muncă I sau II înainte de această dată fiind menținute până la 31 decembrie 2016.

19.

La 31 decembrie 1992, în Republica Cehă a intrat în vigoare Legea federală privind eliminarea împărțirii pe grupe de muncă. În schimb, pe teritoriul Slovaciei, aplicarea acestei legi a fost amânată în mai multe rânduri, iar împărțirea pe grupe de muncă a fost eliminată abia la 31 decembrie 1999.

20.

Reclamantul din litigiul principal este un resortisant slovac care a lucrat în perioada cuprinsă între 1 iulie 1976 și 31 august 1995 în calitate de miner într‑o mină subterană situată la Karviná, pe teritoriul actualei Republici Cehe. Ulterior, el a ocupat diverse alte locuri de muncă în Republica Cehă, apoi în Slovacia.

21.

În anul 2013, reclamantul din litigiul principal, la acel moment în vârstă de 55 de ani, a solicitat lichidarea pensiei sale pentru limită de vârstă în Slovacia. Casa de asigurări sociale slovacă i‑a respins cererea pentru motivul că nu împlinise vârsta de 62 de ani care să îi permită să beneficieze de aceasta. Persoanei în cauză i s‑a recunoscut în cele din urmă dreptul de a beneficia de o pensie pentru limită de vârstă începând din octombrie 2020, dată la care a împlinit vârsta de 62 de ani și 8 luni, însă autoritățile slovace și‑au menținut poziția potrivit căreia aceasta nu putea pretinde să beneficieze de pensia pentru limită de vârstă la care aveau dreptul în condiții mai favorabile numai persoanele care și‑au desfășurat activitatea ca miner în subteran pentru o perioadă de 15 ani.

22.

Casa de asigurări sociale slovacă a apreciat că, din moment ce reclamantul își desfășurase activitatea de miner în subteran pe teritoriul actualei Republici Cehe, el nu putea pretinde să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 55 de ani decât dacă dovedea că a desfășurat timp de 15 ani o muncă din grupa I în temeiul legislației acestui stat membru. Or, la 31 decembrie 1992, dată la care a intrat în vigoare desființarea grupelor de muncă în Republica Cehă, persoana în cauză lucrase ca miner, potrivit casei de asigurări sociale slovace, numai timp de 14 ani și 63 de zile.

23.

A urmat un litigiu în această privință, în cadrul căruia reclamantul a arătat că, pentru a stabili dacă era îndeplinită condiția activității cu o durată de 15 ani, casa de asigurări sociale slovacă era obligată să ia în considerare, ca perioadă de activitate într‑o activitate din grupa de muncă I, perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1993 și 31 august 1995, în care a continuat să își desfășoare activitatea ca miner în subteran în Republica Cehă, chiar dacă grupele de muncă fuseseră eliminate în acest stat membru la 31 decembrie 1992.

24.

Sesizată cu recurs de reclamant, Najvyšší správny súd Slovenskej republiky (Curtea Administrativă Supremă a Republicii Slovace), care ridică problema interpretării articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 privind cumularea perioadelor pentru calcularea pensiei pentru limită de vârstă atunci când se pune în discuție un regim special sau aplicarea unor norme specifice anumitor activități, a hotărât să suspende judecarea cauzei și să sesizeze Curtea cu următoarele întrebări preliminare:

25.

Guvernele italian și polonez, precum și Comisia Europeană au prezentat Curții observații scrise.

Analiză

26.

Înainte de a analiza aceste întrebări preliminare, considerăm că aplicabilitatea Regulamentului nr. 883/2004 în litigiul principal necesită câteva explicații.

Cu privire la aplicabilitatea Regulamentului nr. 883/2004

27.

Amintim că, întrucât Republica Cehă și Republica Slovacă au aderat la Uniune la 1 mai 2004, Regulamentul nr. 1408/71 a intrat în vigoare în privința lor la acea dată ( 3 ). Regulamentul nr. 883/2004, care a abrogat și a înlocuit Regulamentul nr. 1408/71, a intrat în vigoare la 20 mai 2004 în privința acestora și se aplică începând cu 1 mai 2010 ( 4 ).

28.

Cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă introdusă de BD la casa de asigurări sociale slovacă în anul 2013 a fost respinsă, refuzul acestei case făcând obiectul litigiului principal, înainte de a fi acceptată în 2020, la vârsta de 62 de ani ( 5 ). Perioadele de muncă vizate de cererea de decizie preliminară au fost efectuate pe teritoriul actualei Republici Cehe între 1 ianuarie 1993 și 31 august 1995.

29.

În primul rând, considerăm că faptul că perioadele de contribuție sunt anterioare aderării la Uniune a Republicii Cehe și a Republicii Slovace nu se opune aplicării Regulamentului nr. 883/2004 în împrejurările în discuție în litigiul principal.

30.

Astfel, Curtea a statuat deja, în privința Regulamentului nr. 1408/71, că era aplicabil unei situații în care persoanele vizate contribuiseră la sistemul public de securitate socială dintr‑un stat membru pentru o perioadă anterioară aderării acestuia din urmă la Uniune și puteau invoca în mod întemeiat acest regulament de la acea dată a aderării ( 6 ). În măsura în care Regulamentul nr. 883/2004 a înlocuit Regulamentul nr. 1408/71 și nu a determinat modificări substanțiale ale dispozițiilor în cauză, jurisprudența Curții referitoare la Regulamentul nr. 1408/71 își păstrează relevanța pentru interpretarea dispozițiilor în cauză ale Regulamentului nr. 883/2004 ( 7 ). Prin urmare, faptul că perioadele de cotizare sunt anterioare aderării la Uniune a statelor membre respective nu împiedică aplicabilitatea Regulamentului nr. 883/2004 situației în discuție în litigiul principal, în care BD a contribuit la sistemul de pensii al Republicii Cehe pentru o perioadă anterioară aderării sale la Uniune și se poate prevala de regulamentul menționat în fața casei de asigurări sociale slovace de la această dată a aderării.

31.

În al doilea rând, perioadele de cotizare în cauză sunt, desigur, anterioare intrării în vigoare a Regulamentului nr. 883/2004. Cu toate acestea, articolul 87 alineatul (2) din acest regulament prevede, după cum prevedea, mutatis mutandis, Regulamentul nr. 1408/71 ( 8 ), că „[o]rice perioadă de asigurare, precum și, după caz, orice perioadă de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidență realizată în conformitate cu legislația unui stat membru, înainte de data aplicării prezentului regulament în statul membru în cauză, se ia în considerare pentru stabilirea drepturilor dobândite în temeiul prezentului regulament”. În această privință, astfel, deși o nouă legislație în domeniul securității sociale produce în principiu efecte numai pentru viitor, aceasta se poate aplica totuși, în lipsa unei derogări, potrivit unui principiu general recunoscut, și efectelor viitoare ale situațiilor născute sub imperiul legii vechi ( 9 ).

32.

Prin urmare, considerăm că Regulamentul nr. 883/2004 se aplică împrejurărilor în discuție în litigiul principal.

Cu privire la interpretarea articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004

33.

În litigiul principal, este în discuție refuzul casei de asigurări sociale slovace de a lua în considerare perioada de cotizare care corespunde activității desfășurate de BD în Republica Cehă între 1 ianuarie 1993 și 31 august 1995, pentru motivul că această perioadă nu putea fi luată în considerare ca muncă în grupa I în temeiul legii în vigoare în dreptul slovac întrucât ea nu era considerată o activitate din această grupă în temeiul legislației cehe ( 10 ). Astfel, această grupă de muncă I a fost desființată la 31 decembrie 1992 în Republica Cehă. Întrucât activitatea desfășurată în această perioadă nu se încadra în grupa de muncă I în temeiul legislației cehe, casa de asigurări sociale slovacă a considerat că BD efectuase mai puțin de 15 ani la locul de muncă din această grupă și, prin urmare, nu i se putea aplica dispoziția slovacă care îi permitea să se pensioneze la 55 de ani.

34.

Potrivit instanței de trimitere, articolul 51 din Regulamentul nr. 883/2004, privind cumularea perioadelor, urmărește în general să garanteze că avantajele pe care legislația unui stat membru le conferă desfășurării unor activități determinate sunt legate de aceste activități chiar dacă persoana în cauză le desfășoară în alt stat membru.

35.

Cu toate acestea, ea apreciază că condițiile de luare în considerare a avantajelor respective nu sunt clare.

36.

Subliniem de la bun început că întrebările adresate nu privesc principiul luării în considerare de către Republica Slovacă a perioadelor de cotizare de către reclamantul din litigiul principal în Republica Cehă, ci aspectul dacă perioadele în litigiu trebuie luate în considerare ca muncă din grupa I pentru calcularea duratei activității de 15 ani ca miner în subteran, impusă de legislația slovacă pentru a beneficia de o pensie pentru limită de vârstă de la vârsta de 55 de ani.

37.

Or, după cum subliniază instanța de trimitere în cererea sa de decizie preliminară, legislația aplicabilă (Legea nr. 100/1988 și Legea nr. 461/2003) nu a creat un regim distinct aplicabil doar minerilor care lucrează în subteran, precum reclamantul. Dimpotrivă, aceste două legi prevăd un sistem de securitate socială unic aplicabil tuturor lucrătorilor salariați și lucrătorilor care desfășoară activități independente. Avantajele legate de activitatea unui miner care lucrează în subteran, precum și de celelalte activități care fac parte din grupa de muncă I în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Legea nr. 100/1988 nu erau astfel conferite decât în cadrul acestui regim unic.

38.

Prin urmare, instanța de trimitere ridică problema aplicabilității cumulării perioadelor, prevăzută la articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004, în lipsa din legislația sa a unui sistem special distinct de sistemul unic de securitate socială.

39.

Astfel, prin intermediul întrebărilor preliminare, care trebuie examinate împreună, aceasta solicită în esență să se stabilească dacă, pentru ca articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 să se aplice unei pensii pentru limită de vârstă cu privire la care se pronunță instituția competentă dintr‑un stat membru, este necesar ca un regim special să fi fost instituit de acest stat membru (caz în care se ridică problema referitoare la ce anume caracterizează un asemenea regim special) sau dacă este suficient, în lipsa unui astfel de regim special, ca legislația să fi stabilit o anumită categorie de persoane care au efectuat perioade de asigurare numai în desfășurarea unei activități specifice (de exemplu minerii care lucrează în subteran) care conduce la o pensie pentru limită de vârstă mai favorabilă.

40.

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții ( 11 ), trebuie să se răspundă la aceste întrebări, luate în considerare împreună, în raport nu numai cu formularea dispoziției în cauză, ci și cu contextul său și cu obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte, geneza acestei dispoziții putând de asemenea să ofere elemente pertinente pentru interpretarea sa.

Interpretarea textuală

41.

Amintim că articolul 51 din Regulamentul nr. 883/2004 prevede dispoziții speciale privind aplicarea principiului cumulării perioadelor în cazul prestațiilor pentru limită de vârstă. Acesta conține norme specifice de cumulare în cazul în care legislația unui stat membru condiționează acordarea anumitor prestații de realizarea „perioadelor de asigurare exclusiv într‑o anumită activitate salariată sau independentă ori într‑o ocupație supusă unui regim special destinat salariaților sau persoanelor care desfășoară activități independente”.

42.

Astfel cum a subliniat instanța de trimitere, există divergențe între diferitele versiuni lingvistice ale articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 care pot conduce la două interpretări distincte sau chiar opuse ale condițiilor de aplicare a acestei dispoziții.

43.

Într‑adevăr, mai multe versiuni lingvistice, printre care cele în limbile engleză ( 12 ), italiană ( 13 ), polonă ( 14 ) și slovacă ( 15 ), utilizează, ca și versiunea în limba franceză, singularul „supusă unui regim special”, ceea ce sugerează că noțiunea de „regim special” se raportează numai la noțiunea de „ocupație”. Astfel, potrivit acestei prime interpretări, dispoziția menționată se aplică nu numai în cazul în care dreptul național aplicabil prevede un regim special, ci și, mai general, atunci când acesta cuprinde norme privind acordarea prestațiilor specifice unei anumite activități salariate sau independente. Potrivit acestei prime interpretări, articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 s‑ar aplica, așadar, chiar și în lipsa unui regim special în statul membru în care este luată decizia de acordare a prestației.

44.

Totuși, alte versiuni lingvistice ale articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004, printre care cele în limbile spaniolă ( 16 ), germană ( 17 ) și greacă ( 18 ), utilizează pluralul „supuse unui regim special”, ceea ce presupune că noțiunea de „regim special” se referă atât la „o anumită activitate salariată sau independentă”, cât și la „o ocupație”. Potrivit acestei a doua interpretări, dispoziția menționată s‑ar aplica, așadar, doar ocupațiilor și activităților pentru care statul membru în care este luată decizia de acordare a prestației a instituit un „regim special”.

45.

La finalul acestei analize textuale, considerăm că ambele interpretări rămân posibile.

46.

Or, astfel cum a subliniat Comisia, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, nu este posibil ca formularea utilizată în una dintre versiunile lingvistice ale unei dispoziții din dreptul Uniunii să fie singurul temei pentru interpretarea acestei dispoziții sau ca acesteia să i se atribuie un caracter prioritar în raport cu celelalte versiuni lingvistice. Astfel, dispozițiile dreptului Uniunii trebuie interpretate și aplicate în mod uniform, în lumina versiunilor existente în toate limbile Uniunii.

47.

În caz de neconcordanță între diferitele versiuni lingvistice ale unui text de drept al Uniunii, dispoziția în cauză trebuie interpretată în funcție de contextul și de finalitatea reglementării din care face parte ( 19 ). Prin urmare, este necesar să se recurgă la analiza sa contextuală și teleologică.

Interpretarea contextuală

48.

Amintim că articolul 48 alineatul (1) litera (a) TFUE impune cumulul tuturor perioadelor luate în considerare de către diferitele legislații interne, în vederea dobândirii și păstrării dreptului la prestații, precum și pentru calcularea acestora. Articolul 6 din Regulamentul nr. 883/2004 pune în aplicare acest principiu în general ( 20 ) și prevede că, cu excepția cazului în care regulamentul prevede altfel, atunci când o legislație internă condiționează dreptul la prestații sau alte avantaje de realizarea prealabilă a perioadelor de afiliere, fie că este vorba despre perioade de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau chiar de rezidență, instituția de securitate socială competentă are obligația de a lua în considerare, dacă este necesar, perioade realizate în alt stat membru în temeiul legislației sale. Acest principiu stabilește astfel o formă de „recunoaștere reciprocă a perioadelor de asigurare” ( 21 ).

49.

În acest context, articolul 51 din Regulamentul nr. 883/2004, care se situează în capitolul referitor la pensiile pentru limită de vârstă și de urmaș, prevede dispoziții speciale privind cumularea perioadelor în materie. Acesta urmărește astfel să coreleze perioadele de afiliere la regimurile generale și speciale, din moment ce, în cariera sa efectuată în diferite state membre, o persoană poate fi supusă unor regimuri de natură diferită ( 22 ).

50.

Aceasta înseamnă că articolul 51 menționat implică în mod necesar un „regim special”, distinct în mod formal de regimul general? Nu suntem convinși de acest lucru.

51.

Astfel, pe de o parte, observăm că actualul articol 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 corespunde fostului articol 45 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1408/71, pe care l‑a modernizat și l‑a simplificat, menținând totodată același obiectiv ( 23 ).

52.

Fostul articol 45 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1408/71 prevedea că, „[d]acă legislația unui stat membru condiționează acordarea anumitor prestații de perioadele de asigurare care au fost realizate într‑o singură profesie care este inclusă într‑un regim special pentru lucrători salariați sau, dacă este cazul, un loc de muncă specific, perioadele realizate în temeiul legislației altor state membre se iau în considerare pentru acordarea acestor prestații numai dacă sunt realizate în cadrul unui regim similar sau, în lipsa acestuia, în aceeași profesie sau, dacă este cazul, în același loc de muncă” ( 24 ).

53.

Deducem de aici că, chiar dacă statul membru care acordă prestația nu prevăzuse un regim special ca atare, aceasta nu împiedica eventuala aplicare a articolului 45 alineatul (2) din acest regulament, din moment ce perioadele de asigurare fuseseră realizate într‑un „loc de muncă specific”. De altfel, după cum subliniază guvernul polonez, Decizia nr. 81 a Comisiei administrative, instituită în cadrul Comisiei, pentru securitatea socială a lucrătorilor migranți ( 25 ) din 22 februarie 1973 privind cumularea perioadelor de asigurare realizate într‑un loc de muncă specific, în temeiul articolului 45 alineatul (2) ( 26 ), face referire numai la realizarea perioadelor de asigurare într‑un loc de muncă specific și obligă la cumularea perioadelor de asigurare realizate în diferite state membre într‑un loc de muncă specific din moment ce face obiectul unui „tratament special” și este, în consecință, „definit” de legislație. Rezultă că, din moment ce un loc de muncă specific era reglementat într‑un fel sau altul, acesta era supus cumulării, indiferent dacă intra sub incidența unui regim „special”, a unor norme specifice sau a sistemului general de securitate socială.

54.

Or, este necesar să se considere că legiuitorul Uniunii nu a intenționat să rețină o metodă de cumulare mai restrictivă prin adoptarea articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004. Astfel, din lucrările pregătitoare ale acestui regulament reiese că sistemul de coordonare a rămas același din punctul de vedere al principiilor sale directoare și al elementelor esențiale, printre care cumularea perioadelor ( 27 ).

55.

Prin urmare, un asemenea element ar putea fi considerat ca pledând în favoarea primei interpretări, întrucât nu impune un regim „special” care să fie în mod necesar distinct din punct de vedere formal de regimul general.

56.

Pe de altă parte, este cert că articolul 51 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 883/2004 prevede ipoteza potrivit căreia, luându‑se în considerare perioadele astfel realizate, „persoana în cauză nu îndeplinește condițiile necesare pentru a beneficia de aceste prestații în cadrul unui regim special” ( 28 ). Instanța de trimitere emite ipoteza care ar putea fi dedusă de aici că articolul 51 alineatul (1) din acest regulament în ansamblu s‑ar aplica, așadar, numai în cazul în care statul membru în care este luată decizia de acordare a prestației împarte regimul său de securitate socială în regim „special” și regim „general”.

57.

Subliniem însă că această noțiune de „regim special” nu este definită în cadrul Regulamentului nr. 883/2004. Articolul 1 litera (e) din acest regulament definește expresia „regim special pentru funcționari” ( 29 ) și nu pare, așadar, pertinentă în contextul articolului 51 din regulament. Astfel, după cum subliniază guvernul polonez, însăși definiția unui asemenea regim special este „incertă”.

58.

În plus, după cum a arătat deja Curtea, nici dispozițiile Regulamentului nr. 1408/71, nici cele ale Regulamentului nr. 883/2004 nu organizează un regim comun de securitate socială, ci au ca unic obiect să asigure, nu o armonizare, ci o coordonare între diferitele regimuri naționale care continuă să existe. Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante, statele membre păstrează competența de a‑și organiza sistemele de securitate socială ( 30 ).

59.

Prin urmare, în contextul articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004, nimic nu exclude o interpretare mai largă a noțiunii de „regim special” pentru a lua în considerare realitatea diferitelor sisteme naționale de securitate socială. Acest lucru poate implica astfel includerea în noțiunea menționată nu numai a unui regim de securitate socială distinct în mod formal de regimul general, ci și a unui regim care, în cadrul regimului general, a fost instituit pentru a acoperi „o anumită activitate salariată sau independentă”.

60.

Considerăm că o astfel de interpretare este confirmată de analiza teleologică a dispoziției în discuție.

Interpretarea teleologică

61.

Reiese atât din preambulul Regulamentului nr. 883/2004, cât și din jurisprudența Curții că obiectivul de coordonare a sistemelor de securitate socială existente în statele membre urmărește să garanteze exercitarea efectivă a liberei circulații a persoanelor ( 31 ).

62.

Astfel, deși legislația fiecărui stat membru este cea care trebuie să stabilească, printre altele, condițiile care dau dreptul la prestații, statele membre trebuie să respecte însă dreptul Uniunii și în special dispozițiile Tratatului FUE referitoare la libertatea, recunoscută oricărui cetățean al Uniunii, de circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre ( 32 ). În această privință, Tratatul FUE nu garantează unui lucrător faptul că extinderea activităților sale în mai mult de un stat membru sau transferul acestora într‑un alt stat membru sunt neutre în ceea ce privește securitatea socială. Cu toate acestea, aplicarea unei legislații mai puțin favorabile este conformă cu principiul liberei circulații a persoanelor dacă nu dezavantajează lucrătorul vizat în raport cu cei care își exercită toate activitățile în statul membru în care se aplică legislația menționată sau în raport cu cei cărora această legislație li se aplica deja ( 33 ).

63.

Printre măsurile de coordonare care urmăresc să garanteze exercitarea efectivă a dreptului la libera circulație a persoanelor, principiul cumulării perioadelor urmărește să evite ca un lucrător care face uz de dreptul său la libera circulație să facă, fără o justificare obiectivă, obiectul unui tratament mai puțin favorabil decât lucrătorul a cărui carieră s‑a desfășurat în întregime într‑un singur stat membru ( 34 ).

64.

Articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 are astfel ca obiect să garanteze că persoanele care au desfășurat o activitate care le conferă dreptul de a beneficia de avantaje specifice în materie de pensie pentru limită de vârstă (de exemplu pensionarea mai timpurie ca urmare a unei meserii grele sau cu risc) nu pierd beneficiul pentru acestea pentru simplul motiv că și‑au exercitat libertatea de circulație.

65.

Or, considerăm că interpretarea articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 potrivit căreia această dispoziție s‑ar aplica doar ocupațiilor și activităților pentru care există un „regim special” în mod necesar distinct de regimul general în statul membru în care este luată decizia de acordare a prestației ( 35 ) este contrară acestui obiectiv de liberă circulație a lucrătorilor.

66.

În fapt, o asemenea interpretare este susceptibilă să împiedice aplicarea articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 pentru simplul motiv, de exemplu, că statul membru care acordă prestațiile în cauză ar fi ales să instituie numai un regim general, în cadrul căruia ar distinge categorii specifice de activități. În acest caz, un lucrător salariat sau independent care desfășoară o anumită activitate prevăzută în cadrul regimului general și căreia i s‑ar atribui anumite avantaje ar putea alege să nu desfășoare sau cel puțin să ezite să desfășoare această activitate specifică într‑un alt stat membru în cazul în care aceasta ar conduce la dezavantajarea sa în raport cu lucrătorii care desfășoară aceeași activitate specifică în totalitate în statul membru în cauză.

67.

Astfel, în cadrul litigiului principal, dacă s‑ar impune existența în Slovacia a unui regim special, distinct de regimul general, pentru ca articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 să se aplice și să permită, pentru calcularea duratei activității sale, luarea în considerare a perioadelor de cotizare între anii 1993 și 1995 pe teritoriul actualei Republici Cehe, simpla existență a grupei de muncă I nu ar fi suficientă pentru a‑i permite reclamantului din litigiul principal să se pensioneze la 55 de ani, în condițiile în care această pensionare ar fi fost posibilă dacă acesta și‑ar fi exercitat întreaga carieră în Slovacia.

68.

Or, considerăm că o asemenea abordare este contrară obiectivului liberei circulații a lucrătorilor.

69.

În consecință, apreciem că faptul că statul membru care acordă prestația în cauză a instituit un regim special de securitate socială, distinct din punct de vedere formal de regimul general, sau a adoptat mai degrabă norme speciale aplicabile unei anumite activități în cadrul regimului său general ar trebui, în opinia noastră, să fie irelevant în ceea ce privește cumularea perioadelor. Este vorba, într‑adevăr, despre o alegere de organizare și de finanțare a regimurilor de securitate socială care poate varia în mod considerabil de la un stat membru la altul și care nu ar trebui să aibă consecințe în ceea ce privește libera circulație a lucrătorilor.

70.

Desigur, nu se poate considera că orice normă specială constituie în sine un „regim special” în sensul articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 și revine instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă ansamblul normelor aplicabile în speță minerilor care lucrează în subteran este de natură să constituie un astfel de „regim echivalent unui regim special”.

71.

În această privință, ținând seama de obiectivul liberei circulații a lucrătorilor, considerăm că trebuie avute în vedere mai degrabă elemente de natură substanțială, decât formală sau organică.

72.

Astfel, expresia „regim special” ar trebui înțeleasă, în opinia noastră, în sensul că vizează, pe lângă regimurile speciale definite ca atare în sistemul național, ansamblurile coerente de norme specifice instituite, inclusiv în cadrul unui regim general, aplicabile unei anumite activități, salariată sau independentă. În special, această expresie ar putea viza un set de norme privind, de exemplu, condițiile de acces la prestații, normele de calculare a cuantumului acestora (legate, de exemplu, de perioada de cotizare sau de vârsta de pensionare) și lichidarea pensiei pentru limită de vârstă, care ar fi specifice anumitor activități sau profesii ca urmare a caracteristicilor lor specifice (legate, de exemplu, de dificultatea muncii sau de riscurile legate de o activitate). Aceste norme ar viza astfel un grup specific de lucrători salariați sau care desfășoară activități independente ori de profesii care ar fi supus, după cum sugerează instanța de trimitere, unui „regim relativ închis de derogări speciale”. În schimb, contrar celor susținute de Comisie, apreciem că faptul că normele menționate sunt puse în aplicare de o entitate distinctă din punct de vedere formal de cea însărcinată cu regimul general sau faptul că prevăd o finanțare distinctă de regimul general, chiar dacă pot constitui criterii pertinente pentru a constata existența unui regim „special”, nu pot fi totuși determinante.

73.

Adăugăm că o asemenea abordare ar permite să se ia în considerare, în contextul articolului 51 din Regulamentul nr. 883/2004, realitatea diferitelor adaptări ale sistemelor de securitate socială prezente în diferitele state membre în raport cu libera circulație a lucrătorilor.

74.

În sfârșit, arătăm că Comisia susține că perioadele de cotizare ale reclamantului din litigiul principal în calitate de miner care lucrează în subteran în Republica Cehă între 31 decembrie 1992 și 31 august 1995 ar trebui luate în considerare în temeiul dispozițiilor generale ale articolului 5 litera (b) din Regulamentul nr. 883/2004, potrivit căruia, în cazul în care, în temeiul legislației statului membru competent, anumite fapte sau evenimente produc efecte juridice, statul membru respectiv ia în considerare faptele sau evenimentele similare desfășurate în oricare alt stat membru ca și cum ar fi avut loc pe teritoriul său ( 36 ). Avem însă îndoieli serioase în această privință. Astfel, articolul 5 litera (b) din regulamentul menționat reglementează consecințele care trebuie deduse din fapte sau evenimente punctuale, precum un accident, o boală, un handicap, o naștere sau o căsătorie, care se produc într‑un alt stat membru și care ar putea avea incidență asupra beneficiului prestațiilor de securitate socială. În plus, din considerentul (10) al Regulamentului nr. 883/2004 reiese că principiul asimilării anumitor fapte sau evenimente nu ar trebui să interfereze cu principiul cumulării perioadelor de asigurare. În consecință, apreciem că luarea în considerare a perioadelor realizate în temeiul legislației unui alt stat membru nu constituie „un fapt sau un eveniment” în sensul articolului 5 litera (b) din regulamentul menționat. Prin urmare, considerăm că această dispoziție nu este aplicabilă situației în discuție în litigiul principal și nu permite să se răspundă la întrebările adresate de instanța de trimitere ( 37 ).

75.

În consecință, considerăm că articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 trebuie interpretat în sensul că o pensie pentru limită de vârstă, cu privire la care se pronunță instituția competentă a unui stat membru, intră în domeniul de aplicare al acestei dispoziții atât atunci când, în temeiul legislației statului membru respectiv, a fost instituit un regim special aplicabil lucrătorilor salariați sau care desfășoară activități independente, cât și atunci când legislația acelui stat membru, fără să fi stabilit în mod formal un astfel de „regim special”, a prevăzut că o anumită categorie de persoane care au realizat perioade de asigurare în desfășurarea unei anumite activități (de exemplu minerii care lucrează în subteran) poate obține, pe baza acestor perioade, o pensie pentru limită de vârstă în condiții mai favorabile decât alte persoane care au desfășurat activități diferite în calitate de lucrători salariați sau care desfășoară activități independente.

Concluzie

76.

Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Najvyšší správny súd Slovenskej republiky (Curtea Administrativă Supremă a Republicii Slovace) după cum urmează: