<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROA.0100034701.case.xml"><NO.CASE>C-265/05</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62005J0265</NO.CELEX><NO.SEQ>0011.0002</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>363</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>384</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>22</PAGE.TOTAL><AUTHOR>CJ</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><LEFT>HOTĂRÂREA DIN <DATE ISO="20070116">16.1.2007</DATE> — CAUZA C-265/05</LEFT><RIGHT>PEREZ NARANJO</RIGHT></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Marea Cameră)</P><P><DATE ISO="20070116">16 ianuarie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: franceza.</P></NOTE></P></TI></TITLE><JUDGMENT.INIT><P>în cauza C-265/05,</P><P>având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Cour de cassation (Franţa), prin decizia din <DATE ISO="20050621">21 iunie 2005</DATE>, primită de Curte la <DATE ISO="20050627">27 iunie 2005</DATE>, în procedura</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P>José Perez Naranjo</P></PLAINTIFS><AGAINST>împotriva</AGAINST><DEFENDANTS><P>Caisse régionale d'assurance maladie (CRAM) Nord-Picardie,</P></DEFENDANTS></PARTIES><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>CURTEA (Marea Cameră),</P><P>compusă din domnul V. Skouris, preşedinte, domnii P. Jann, C. W. A. Timmermans, A. Rosas, R. Schintgen, P. Kūris, E. Juhász (raportor) şi J. Klučka, preşedinţi de cameră, domnii J. N. Cunha Rodrigues, U. Lõhmus, E. Levits, A. Ó Caoimh şi L. Bay Larsen, judecători,</P><?PAGE NO="I-364"?><P>avocat general: domnul L. A. Geelhoed,</P><P>grefier: doamna K. Sztranc-Sławiczek, administrator,</P></PREAMBLE.INIT><GR.VISA><VISA>având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din <DATE ISO="20060620">20 iunie 2006</DATE>,</VISA></GR.VISA><GR.CONSID><CONSID><P>luând în considerare observaţiile prezentate:</P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>pentru José Perez Naranjo, de SCP Thomas-Raquin et Benabent, avocat;</P></ITEM><ITEM><P>pentru Caisse régionale d'assurance maladie (CRAM) Nord-Picardie, de J.-A. Blanc, avocat;</P></ITEM><ITEM><P>pentru guvernul francez, de domnul G. de Bergues şi de doamna O. Christmann, în calitate de agenţi;</P></ITEM><ITEM><P>pentru guvernul spaniol, de domnii I. del Cuvillo Contreras şi A. Sampol Pucurull, în calitate de agenţi;</P></ITEM><ITEM><P>pentru guvernul italian, de domnul I. M. Braguglia, în calitate de agent, asistat de domnul G. Aiello, avvocato dello Stato;</P></ITEM><?PAGE NO="I-365"?><ITEM><P>pentru guvernul finlandez, de doamna T. Pynnä, în calitate de agent;</P></ITEM><ITEM><P>pentru guvernul Regatului Unit, de doamna C White, în calitate de agent, asistată de domnul T. de la Mare, barrister;</P></ITEM><ITEM><P>pentru Comisia Comunităţilor Europene, de domnul D. Martin şi de doamna M.-J. Jonczy, în calitate de agenţi,</P></ITEM></LIST></CONSID></GR.CONSID><GR.VISA><VISA>după ascultarea concluziilor avocatului general în şedinţa din <DATE ISO="20060713">13 iulie 2006</DATE>,</VISA></GR.VISA><PREAMBLE.FINAL><P>pronunţă prezenta</P></PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Hotărâre</P></TI></TITLE><NP><NO.P>1</NO.P><TXT>Cererea având ca obiect pronunţarea unei hotărâri preliminare priveşte interpretarea articolului 4 alineatul (2a), a articolului 10a, a articolului 19 alineatul (1) şi a articolului 95b, precum şi a anexei IIa la Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din <DATE ISO="19710614">14 iunie 1971</DATE> privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii care desfăşoară activităţi independente şi cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii, în versiunea sa modificată şi actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din <DATE ISO="19961202">2 decembrie 1996</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="028" DATE.PUB="1997" PAGE.FIRST="1">JO 1997, L 28, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 05/vol. 4, p. 35, denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>Regulamentul nr. 1408/71<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>).</TXT></NP><?PAGE NO="I-366"?><NP><NO.P>2</NO.P><TXT>Cererea a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Perez Naranjo şi Caisse régionale d'assurance maladie (CRAM) Nord-Picardie, având ca obiect solicitarea acestuia de a obţine plata alocaţiei suplimentare din Fonds national de solidarité (Fondul naţional de solidaritate) (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>alocaţia suplimentară<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/>), acesta din urmă devenind, la <DATE ISO="19940101">1 ianuarie 1994</DATE>, Fonds de solidarité vieillesse (Fondul de solidaritate pentru limită de vârstă, denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>Fondul<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/>).</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cadrul juridic</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Dreptul comunitar</P></TI></TITLE><NP><NO.P>3</NO.P><TXT>Articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>Prezentul regulament se aplică tuturor legislaţiilor referitoare la următoarele domenii de securitate socială:</P><P>[...]</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT>prestaţii pentru limită de vârstă;</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[...]<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="I-367"?><NP><NO.P>4</NO.P><TXT>Articolul 4 alineatul (2a) din Regulamentul nr. 1408/71 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>Prezentul regulament se aplică şi prestaţiilor speciale necontributive care sunt acordate în baza unei legislaţii sau a unor regimuri diferite de cele prevăzute la alineatul (1) sau care sunt excluse în temeiul alineatului (4), dacă aceste prestaţii sunt destinate:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>fie să acopere, cu titlu suplimentar, complementar sau accesoriu, riscurile care corespund ramurilor de securitate socială prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(h);</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>sau să asigure numai o protecţie specifică a persoanelor cu handicap.<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>5</NO.P><TXT>Articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71, privind renunţarea la clauzele de rezidenţă, prevede în cadrul primului paragraf:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>Dacă prezentul regulament nu prevede altceva, prestaţiile de invaliditate, de limită de vârstă sau de urmaş în numerar, indemnizaţiile pentru accidente de muncă sau boli profesionale şi ajutoarele de deces obţinute în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre nu sunt supuse niciunei reduceri, modificări, suspendări, retrageri sau confiscări pe motiv că beneficiarul are reşedinţa pe teritoriul altui stat membru decât cel în care se află instituţia debitoare.<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="I-368"?><NP><NO.P>6</NO.P><TXT>Articolul 10a alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 10 şi titlului III, persoanele cărora li se aplică prezentul regulament beneficiază de prestaţiile speciale necontributive în numerar prevăzute la articolul 4 alineatul (2a) numai pe teritoriul statului membru în care îşi au domiciliul, în conformitate cu legislaţia statului respectiv, cu condiţia ca aceste prestaţii să fie enumerate în anexa IIa. Aceste prestaţii se acordă de către şi pe cheltuiala instituţiei de la locul de reşedinţă.<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>7</NO.P><TXT>Potrivit articolului 19 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>(1)</NO.P><TXT>Lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfăşoară o activitate independentă care are reşedinţa pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, şi care îndeplineşte condiţiile impuse de legislaţia statului competent pentru a avea dreptul la prestaţii, luând în considerare, dacă este cazul, dispoziţiile articolului 18, beneficiază, în statul de reşedinţă, de:</TXT><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>prestaţii în natură acordate în numele instituţiei competente de instituţia de la locul de reşedinţă, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care aceasta o aplică, ca şi cum ar fi asigurat la aceasta;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>prestaţii în numerar acordate de instituţia competentă în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care aceasta o aplică. [...]<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="I-369"?><NP><NO.P>8</NO.P><TXT>Al treilea şi al patrulea considerent ale Regulamentului (CEE) nr. 1247/92 al Consiliului din <DATE ISO="19920430">30 aprilie 1992</DATE>, care modifică Regulamentul nr. 1408/71 (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="136" DATE.PUB="1992" PAGE.FIRST="1">JO L 136, p. 1</REF.DOC.OJ>) şi care, prin articolul 1, a introdus în Regulamentul nr. 1408/71 articolul 4 alineatul (2a) şi articolul 10a, menţionate mai sus, au următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>întrucât este [...] necesar să se ţină seama de jurisprudenţa Curţii de Justiţie, potrivit căreia anumite prestaţii prevăzute de legislaţiile naţionale pot ţine simultan de securitatea socială şi de asistenţa socială, având în vedere domeniul lor specific de aplicare, obiectivele şi modalităţile lor de aplicare;</P><P>întrucât Curtea de Justiţie a hotărât că, prin unele dintre caracteristicile lor, legislaţiile în temeiul cărora sunt acordate asemenea prestaţii ţin de asistenţa socială, în măsura în care necesitatea constituie un criteriu esenţial de aplicare şi în care condiţiile de acordare fac abstracţie de orice cerinţă referitoare la cumulul unor perioade de încadrare în muncă sau de cotizare, în timp ce, prin alte caracteristici, se apropie de securitatea socială, în măsura în care nu există nicio putere discreţionară în modul în care aceste prestaţii, aşa cum sunt ele prevăzute, sunt acordate şi în faptul că le conferă beneficiarilor o poziţie definită din punct de vedere juridic<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/>. [traducere neoficială]</P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>9</NO.P><TXT>Articolul 95b din Regulamentul nr. 1408/71, intitulat <QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>Dispoziţii tranzitorii pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1247/92<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/>, conţine un alineat (9) cu următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>Aplicarea articolului 1 din Regulamentul (CEE) nr. 1247/92 nu poate avea ca efect respingerea unei cereri pentru o prestaţie specială necontributivă acordată ca<?PAGE NO="I-370"?> supliment la o pensie, care a fost introdusă de persoana interesată care îndeplinise condiţiile pentru acordarea acestei prestaţii anterior datei de <DATE ISO="19920601">1 iunie 1992</DATE>, chiar dacă persoana respectivă are reşedinţa pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul membru competent, cu condiţia ca cererea pentru acordarea prestaţiei să fie introdusă în termen de cinci ani cu începere de la <DATE ISO="19920601">1 iunie 1992</DATE>.<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>10</NO.P><TXT>în anexa IIa la Regulamentul nr. 1408/71, sub titlul <QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>Franţa<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/>, figurează următoarea menţiune:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>(a)</NO.P><TXT>alocaţie suplimentară din Fondul national de solidaritate (legea din <DATE ISO="19560630">30 iunie 1956</DATE>).<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Dreptul naţional</P></TI></TITLE><NP><NO.P>11</NO.P><TXT>Articolul L. 815-2 primul paragraf din Codul securităţii sociale (code de la sécurité sociale), în versiunea aplicabilă la data faptelor deduse judecăţii în cauza principală, prevedea că <QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="201E"/>[o] rice persoană cu cetăţenie franceză care are reşedinţa pe teritoriul metropolitan sau într-un departament menţionat în articolul L. 715-1 [...], care a atins vârsta minimă, redusă în caz de incapacitate de muncă, şi este titulara unuia sau a mai multor beneficii pentru limită de vârstă care rezultă din acte cu putere de lege sau norme administrative [...], beneficiază de o alocaţie suplimentară<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="201D"/> în condiţiile indicate de acest cod.</TXT></NP><?PAGE NO="I-371"?><NP><NO.P>12</NO.P><TXT>Articolul R. 815-2 primul paragraf al aceluiaşi cod stabileşte această vârstă minimă la 65 de ani, ca regulă generală, şi la 60 de ani în caz de incapacitate de muncă.</TXT></NP><NP><NO.P>13</NO.P><TXT>Potrivit articolelor L. 815-2-1, L. 815-7 şi L. 815-8 din codul menţionat, alocaţia suplimentară este virată de către Fond organismelor sau serviciilor care au obligaţia de a efectua plata, este acordată la cererea expresă a persoanei interesate şi este datorată numai în măsura în care totalul alocaţiei şi al resurselor personale ale solicitantului nu depăşeşte anumite plafoane stabilite în decret.</TXT></NP><NP><NO.P>14</NO.P><TXT>Din informaţiile suplimentare care au parvenit grefei Curţii la <DATE ISO="20060508">8 mai 2006</DATE>, ca răspuns la solicitarea de lămuriri adresată de Curte instanţei de trimitere în temeiul articolului 104 alineatul (5) din Regulamentul de procedură, rezultă că alocaţia suplimentară aflată în sarcina Fondului creat prin Legea nr. 93-936 din <DATE ISO="19930722">22 iulie 1993</DATE> completează un beneficiu principal până la concurenţa unei prestaţii pentru limită de vârstă garantate şi că beneficiul acestei alocaţii este subordonat controlului stării materiale, în condiţiile expuse în articolele R. 815-21-R. 815-32 din Codul securităţii sociale.</TXT></NP><NP><NO.P>15</NO.P><TXT>în temeiul primului paragraf din articolul L. 135-1 al aceluiaşi cod, Fondul are ca misiune să acopere beneficiile din asigurările pentru limită de vârstă cu caracter necontributiv care se încadrează în domeniul solidarităţii naţionale. Rezultă din articolul L. 135-3 al acestui cod şi din observaţiile scrise ale guvernului francez că, în bugetul Fondului destinat finanţării cheltuielilor pe care acesta le acoperă în temeiul articolului L. 135-1, figurează sau a figurat, între 1994 şi 2003, totalitatea sau o parte din contribuţia socială generală şi din contribuţia socială de solidaritate în sarcina societăţilor comerciale, dar şi, într-o mai mică măsură, din contribuţia socială obligatorie de 2 %, din taxa pe băuturi şi din contribuţia pentru asigurări sociale.</TXT></NP><?PAGE NO="I-372"?><NP><NO.P>16</NO.P><TXT>Contribuţia socială generală se aplică veniturilor din activităţi, veniturilor substitutive ale persoanelor fizice şi veniturilor din proprietăţi, veniturilor din investiţii şi din jocurile de noroc. Contribuţia socială de solidaritate în sarcina societăţilor comerciale şi contribuţia socială obligatorie de 2 % sunt calculate având drept bază impozitul pe cifra de afaceri a societăţilor supuse impozitării şi, respectiv, veniturile din proprietăţi sau din investiţii ale persoanelor fizice rezidente în Franţa.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Situaţia de fapt din acţiunea principală şi întrebarea preliminară</P></TI></TITLE><NP><NO.P>17</NO.P><TXT>Domnul Perez Naranjo, reclamantul din acţiunea principală, născut la <DATE ISO="19310927">27 septembrie 1931</DATE>, este resortisant spaniol. El a lucrat în Franţa între 1957 şi 1964 şi s-a întors apoi în Spania. începând cu <DATE ISO="19911101">1 noiembrie 1991</DATE>, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă în cadrul sistemului francez.</TXT></NP><NP><NO.P>18</NO.P><TXT>La <DATE ISO="19970528">28 mai 1997</DATE>, el a solicitat Caisse régionale d'assurance maladie (CRAM) Nord-Picardie plata alocaţiei suplimentare. După respingerea acestei cereri, a introdus o acţiune la tribunal des affaires de sécurité sociale de Lille (Tribunalul pentru Securitate Socială Lille), care a respins acţiunea prin hotărârea din <DATE ISO="20011213">13 decembrie 2001</DATE>.</TXT></NP><?PAGE NO="I-373"?><NP><NO.P>19</NO.P><TXT>Apelul formulat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins de cour d'appel de Douai (Curtea de Apel Douai) prin decizia din <DATE ISO="20030228">28 februarie 2003</DATE>, pentru motivul că alocaţia suplimentară, expres vizată în anexa Ila la Regulamentul nr. 1408/71, reprezintă o categorie deosebită de prestaţii, numite <QUOT.START ID="QS0015" REF.END="QE0015" CODE="201E"/>prestaţii speciale cu caracter necontributiv<QUOT.END ID="QE0015" REF.START="QS0015" CODE="201D"/>, care, intrând sub incidenţa articolului 10a din acelaşi regulament, nu mai sunt exportabile începând cu <DATE ISO="19920601">1 iunie 1992</DATE>, dată la care persoana interesată nu îndeplinea condiţia de vârstă stabilită de legislaţia franceză.</TXT></NP><NP><NO.P>20</NO.P><TXT>Reclamantul din acţiunea principală a formulat recurs în faţa Cour de cassation (Curtea de Casaţie) şi a invocat în susţinerea recursului faptul că alocaţia suplimentară nu constituie nici o prestaţie specială, nici una necontributivă şi că, prin calificarea contrară fondată pe simplul motiv că această alocaţie este expres vizată în anexa IIa la Regulamentul nr. 1408/71, fără a proceda la analiza naturii respectivei alocaţii, cour d'appel de Douai a încălcat articolul 4 alineatul (2a) şi articolul 10a din regulament.</TXT></NP><NP><NO.P>21</NO.P><TXT>în aceste condiţii, Cour de cassation a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarea întrebare preliminară:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0016" REF.END="QE0016" CODE="201E"/>Dreptul comunitar trebuie interpretat în sensul că alocaţia suplimentară în litigiu, înscrisă în anexa IIa la Regulamentul nr. 1408/71, prezintă un caracter special şi un caracter necontributiv care exclud, prin aplicarea articolelor 10a şi 95b din Regulamentul nr. 1408/71, acordarea sa solicitantului nerezident care nu îndeplinea condiţia de vârstă la <DATE ISO="19920601">1 iunie 1992</DATE> sau în sensul că, fiind considerată o prestaţie de securitate socială, această alocaţie trebuie acordată, în aplicarea articolului 19 alineatul (1) din acelaşi regulament, persoanei care îndeplineşte condiţiile de acordare, oricare ar fi statul membru în care are reşedinţa aceasta?<QUOT.END ID="QE0016" REF.START="QS0016" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-374"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la admisibilitate</P></TI></TITLE><NP><NO.P>22</NO.P><TXT>Guvernul finlandez pune sub semnul îndoielii admisibilitatea întrebării adresate, pentru motivul că decizia de trimitere nu prezintă suficient de detaliat cadrul juridic şi că informaţiile furnizate sunt atât de lacunare încât respectivul guvern apreciază că nu este în măsură să prezinte observaţii cu privire la această întrebare.</TXT></NP><NP><NO.P>23</NO.P><TXT>Cu toate acestea, la cererea Curţii, instanţa de trimitere a adus precizări cu privire la cadrul legislativ naţional în plus, statele membre şi instituţiile comunitare au avut posibilitatea să completeze observaţiile lor în cursul şedinţei. în aceste condiţii, Curtea consideră că este suficient de lămurită pentru a putea răspunde în mod util la întrebarea adresată.</TXT></NP><NP><NO.P>24</NO.P><TXT>Rezultă că nu se impune ca întrebarea adresată să fie declarată inadmisibilă.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la întrebarea preliminară</P></TI></TITLE><NP><NO.P>25</NO.P><TXT>Prin intermediul întrebării formulate, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă o prestaţie precum alocaţia suplimentară, menţionată în anexa IIa la Regulamentul nr. 1408/71, sub titlul <QUOT.START ID="QS0017" REF.END="QE0017" CODE="201E"/>Franţa<QUOT.END ID="QE0017" REF.START="QS0017" CODE="201D"/>, reprezintă o prestaţie specială cu caracter necontributiv, în sensul articolului 4 alineatul (2a) din regulament, în versiunea aplicabilă la data faptelor din cauza principală. într-adevăr, dacă alocaţia este calificată astfel, în conformitate cu articolele 10a şi 19b din acelaşi regulament, solicitantul nerezident care nu îndeplinea condiţia de vârstă la <DATE ISO="19920601">1 iunie 1992</DATE> nu<?PAGE NO="I-375"?> beneficiază de această prestaţie; în schimb, în cazul în care această prestaţie nu ar fi calificată drept o prestaţie specială cu caracter necontributiv, ea ar trebui să fie acordată persoanelor care îndeplineau condiţia de vârstă la această dată, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din acelaşi regulament, indiferent în care dintre statele membre ar avea reşedinţa persoanele respective.</TXT></NP><NP><NO.P>26</NO.P><TXT>Curtea a examinat deja exportabilitatea alocaţiei suplimentare şi a considerat că impunerea condiţiei reşedinţei pe teritoriul francez pentru plata acestei alocaţii este incompatibilă cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 (a se vedea hotărârea din <DATE ISO="19870224">24 februarie 1987</DATE>, Giletti şi alţii, cauzele conexate <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="379/85—381/85+93/86" YEAR="1987" PAGE.ECR="955">C-379/85-381/85 şi 93/86, Rec, p. 955, punctul 17</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="19900712">12 iulie 1990</DATE>, Comisia/Franţa, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-236/88" YEAR="1990" PAGE.ECR="I-3163">0236/88, Rec, p. I-3163, punctele 14 şi 20</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>27</NO.P><TXT>Cu toate acestea, ca urmare a acestor hotărâri, Regulamentul nr. 1408/71 a fost modificat prin Regulamentul nr. 1247/92, printre altele fiind adăugate articolul 4 alineatul (2a) şi articolul 10a. în virtutea primului paragraf al acestui din urmă articol, beneficiul prestaţiilor speciale cu caracter necontributiv la care se referă articolul 4 alineatul (2a) este rezervat persoanelor care au reşedinţa pe teritoriul statului membru competent să acorde aceste prestaţii.</TXT></NP><NP><NO.P>28</NO.P><TXT>Prin urmare, problema exportabilităţii alocaţiei suplimentare trebuie examinată în lumina articolului 10a.</TXT></NP><?PAGE NO="I-376"?><NP><NO.P>29</NO.P><TXT>Rezultă din jurisprudenţa Curţii că dispoziţiile care derogă de la caracterul exportabil al prestaţiilor de securitate socială cuprinse în articolul 10a din Regulamentul nr. 1408/71 trebuie interpretate în mod restrictiv. Acest articol este aplicabil numai prestaţiilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolul 4 alineatul (2a) din regulament, mai exact prestaţiilor care prezintă atât un caracter special, cât şi unul necontributiv şi care sunt menţionate în anexa IIa la regulament (a se vedea în acest sens hotărârea din <DATE ISO="20040429">29 aprilie 2004</DATE>, Skalka, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-160/02" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-5613">C-160/02, Rec, p. I-5613, punctul 19</REF.DOC.ECR>, precum şi hotărârea din <DATE ISO="20060706">6 iulie 2006</DATE>, Kersbergen-Lap şi Dams-Schipper, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-154/05" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-6249">C-154/05, Rec, p. I-6249, punctul 25</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>30</NO.P><TXT>Aşa cum s-a arătat la punctul 10 din prezenta hotărâre, alocaţia suplimentară este menţionată în anexa IIa la Regulamentul nr. 1408/71.</TXT></NP><NP><NO.P>31</NO.P><TXT>Prin urmare, trebuie analizat dacă această prestaţie prezintă, pe de o parte, un caracter special şi, pe de altă parte, unul necontributiv.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la caracterul special al alocaţiei suplimentare</P></TI></TITLE><NP><NO.P>32</NO.P><TXT>Curtea a apreciat deja că o prestaţie specială în sensul articolului 4 alineatul (2a) din Regulamentul nr. 1408/71 se defineşte prin finalitatea sa. Aceasta trebuie să completeze sau să înlocuiască o prestaţie de securitate socială şi să prezinte caracterul unui ajutor social întemeiat pe motive economice şi sociale şi instituit printr-o prevedere care stabileşte criterii obiective (a se vedea hotărârile citate anterior Skalka, punctul 25, şi Kersbergen-Lap şi Dams-Schipper, punctul 30).</TXT></NP><NP><NO.P>33</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte legătura dintre alocaţia suplimentară şi securitatea socială, este cert că această prestaţie, întrucât este acordată pentru a majora pensiile pentru limită de vârstă care fac parte din domeniul securităţii sociale, prezintă caracteristici<?PAGE NO="I-377"?> apropiate de aceasta. Astfel, alocaţia suplimentară care completează prestaţia pentru limită de vârstă prevăzută de articolul 4 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 1408/71 are acelaşi domeniu de aplicare <HT TYPE="ITALIC">ratione personae</HT> ca şi aceasta din urmă şi impune aceeaşi vârstă minimă pentru dobândirea drepturilor.</TXT></NP><NP><NO.P>34</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte relaţia dintre alocaţia suplimentară şi asistenţa socială, aşa cum a subliniat avocatul general la punctul 36 din concluzii, această alocaţie urmăreşte să garanteze beneficiarului său un minim de mijloace de subzistenţă în cazul în care pensia pentru limită de vârstă este insuficientă. Aceasta se acordă, într-adevăr, persoanelor care au împlinit vârsta de pensionare şi ale căror resurse cumulate sunt inferioare unui minim fixat de legiuitorul naţional. Cuantumul acestei prestaţii, care completează resursele beneficiarului până la un nivel fixat prin lege, variază, în consecinţă, în funcţie de resursele amintite. Starea de nevoie personală, cu alte cuvinte, situaţia financiară individuală a fiecărui beneficiar joacă, aşadar, un rol primordial. Mai mult, din informaţiile furnizate de instanţa de trimitere rezultă că acordarea alocaţiei suplimentare nu este supusă niciunei condiţii referitoare la perioadele de încadrare în muncă sau de cotizare.</TXT></NP><NP><NO.P>35</NO.P><TXT>Rezultă că această alocaţie suplimentară, care are caracteristici asemănătoare atât cu securitatea socială, cât şi cu asistenţa socială, are un caracter mixt şi trebuie considerată ca fiind o prestaţie specială.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la caracterul necontributiv al alocaţiei suplimentare</P></TI></TITLE><NP><NO.P>36</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte caracterul contributiv sau necontributiv al alocaţiei suplimentare, reiese din jurisprudenţă că, în această privinţă, criteriul determinant este cel al modului efectiv de finanţare a prestaţiei respective. Curtea examinează dacă această<?PAGE NO="I-378"?> finanţare este asigurată, direct sau indirect, din cotizaţii sociale sau din resurse publice (a se vedea în acest sens hotărârile citate anterior Skalka, punctul 28, şi Kersbergen-Lap şi Dams-Schipper, punctul 36). Această examinare poate totuşi să impună o analiză a reglementărilor şi a practicilor naţionale atât de detaliată şi de aprofundată încât ar depăşi misiunea Curţii în cadrul procedurii întrebărilor preliminare şi, prin urmare, s-ar dovedi necesară cooperarea ulterioară a instanţei de trimitere pentru a ajunge la un rezultat definitiv.</TXT></NP><NP><NO.P>37</NO.P><TXT>în această privinţă, trebuie în primul rând amintit, aşa cum a susţinut Comisia, că, deşi alocaţia suplimentară este plătită de casele de sănătate, aceste sume sunt apoi rambursate de Fond, astfel încât sarcina acestei prestaţii îi incumbă Fondului.</TXT></NP><NP><NO.P>38</NO.P><TXT>Apoi, trebuie observat că, aşa cum rezultă de la punctul 15 din prezenta hotărâre, resursele Fondului provin în principal din contribuţia socială generală şi din contribuţia socială de solidaritate în sarcina societăţilor comerciale.</TXT></NP><NP><NO.P>39</NO.P><TXT>în sfârşit, în privinţa naturii resurselor Fondului, numai calificarea contribuţiei sociale generale ca impozit este contestată în faţa Curţii de către reclamantul din acţiunea principală şi de către guvernul spaniol. Referindu-se la hotărârea din <DATE ISO="20000215">15 februarie 2000</DATE>, Comisia/Franţa (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-169/98" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-1049">C-169/98, Rec, p. I-1049</REF.DOC.ECR>), reclamantul din acţiunea principală consideră că această contribuţie socială generală constituie o cotizaţie de securitate socială şi, prin urmare, că alocaţia suplimentară prezintă un caracter contributiv.</TXT></NP><NP><NO.P>40</NO.P><TXT>în consecinţă, se impune a stabili dacă o contribuţie precum contribuţia socială generală trebuie considerată o cotizaţie de securitate socială sau o resursă publică neavând caracteristicile unei astfel de cotizaţii.</TXT></NP><?PAGE NO="I-379"?><NP><NO.P>41</NO.P><TXT>Mai întâi, trebuie subliniat că, în cauza în care a fost pronunţată hotărârea Comisia/Franţa, citată anterior, nu s-a pus în discuţie problema specifică a calificării contribuţiei sociale generale în sensul articolului 4 alineatul (2a) din Regulamentul nr. 1408/71, ci numai aceea de a şti în ce stat membru persoana în cauză ar putea fi supusă plăţii acestei contribuţii în sensul articolului 13 din Regulamentul nr. 1408/71.</TXT></NP><NP><NO.P>42</NO.P><TXT>întrebarea referitoare la natura contribuţiei sociale generale se pune în mod concret în ceea ce priveşte contribuţia menţionată, calculată pe veniturile din activităţi şi pe veniturile substitutive, pe care trebuie să o plătească, în Franţa, lucrătorii salariaţi şi lucrătorii independenţi şi care constituie, aşa cum rezultă din dosarul înaintat Curţii, o importantă resursă a Fondului care finanţează alocaţia suplimentară.</TXT></NP><NP><NO.P>43</NO.P><TXT>La o primă analiză, contribuţia socială generală calculată pe veniturile din activităţi şi pe veniturile substitutive prezintă anumite asemănări cu cotizaţiile din sistemul general de securitate socială, mai ales în ceea ce priveşte baza de calcul şi modul de colectare.</TXT></NP><NP><NO.P>44</NO.P><TXT>în plus, la punctul 35 din hotărârea Comisia/Franţa, citată anterior, Curtea a considerat că această contribuţie, contrar contribuţiilor obligatorii destinate să finanţeze cheltuielile generale ale autorităţilor publice, este afectată în mod specific şi direct finanţării securităţii sociale în Franţa.</TXT></NP><NP><NO.P>45</NO.P><TXT>Pentru a stabili dacă alocaţia suplimentară în cauză are un caracter contributiv sau necontributiv, nu este suficient ca respectiva contribuţie socială generală să fie destinată finanţării securităţii sociale pentru a demonstra că alocaţia suplimentară, ca atare, constituie o prestaţie cu caracter contributiv.</TXT></NP><?PAGE NO="I-380"?><NP><NO.P>46</NO.P><TXT>în această privinţă, trebuie examinată existenţa unei legături identificabile între alocaţia suplimentară, pe de o parte, şi contribuţia socială generală pe veniturile din activităţi şi pe veniturile substitutive, pe de altă parte.</TXT></NP><NP><NO.P>47</NO.P><TXT>Astfel cum rezultă din datele puse la dispoziţia Curţii, relaţia dintre alocaţia suplimentară şi contribuţia socială generală pe veniturile din activităţi şi pe veniturile substitutive nu pare să îndeplinească această condiţie.</TXT></NP><NP><NO.P>48</NO.P><TXT>în primul rând, rezultă că Fondul, care pune la dispoziţie resursele necesare pentru alocaţia suplimentară, are ca misiune, potrivit legislaţiei naţionale relevante, să acopere beneficiile pentru limită de vârstă cu caracter necontributiv care intră în sfera solidarităţii naţionale şi în rândul cărora alocaţia suplimentară în cauză reprezintă numai o parte limitată.</TXT></NP><NP><NO.P>49</NO.P><TXT>în al doilea rând, deşi este adevărat că această contribuţie socială generală pe veniturile din activităţi şi pe veniturile substitutive constituie o parte substanţială din veniturile Fondului, nu este mai puţin adevărat că aceste venituri provin şi din alte contribuţii şi cotizaţii, a căror calificare ca impozite cu caracter fiscal nu este contestată în faţa Curţii.</TXT></NP><?PAGE NO="I-381"?><NP><NO.P>50</NO.P><TXT>în al treilea rând, contribuţia socială generală din veniturile din activităţi şi din veniturile substitutive serveşte nu numai la finanţarea Fondului, ci şi a altor sisteme sociale.</TXT></NP><NP><NO.P>51</NO.P><TXT>în al patrulea rând, condiţiile de acordare şi modalităţile de calcul ale alocaţiei suplimentare nu sunt fixate în funcţie de vreo contribuţie din partea beneficiarilor.</TXT></NP><NP><NO.P>52</NO.P><TXT>Având în vedere toate aceste considerente, reiese că, şi în ipoteza în care s-ar considera că partea din contribuţia socială generală calculată pe veniturile din activităţi şi pe veniturile substitutive trebuie să fie considerată o cotizaţie, mai degrabă decât o finanţare provenită din resurse publice, legătura dintre respectiva contribuţie şi alocaţia suplimentară nu pare să poată fi identificată cu suficientă certitudine pentru ca această alocaţie să fie considerată o prestaţie cu caracter contributiv.</TXT></NP><NP><NO.P>53</NO.P><TXT>Instanţa de trimitere are sarcina să verifice exactitatea elementelor enunţate la punctele 48-52 din prezenta hotărâre, pentru a putea stabili în mod definitiv dacă prestaţia în cauză are un caracter contributiv sau necontributiv.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-382"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la posibila aplicare a masurilor tranzitorii</P></TI></TITLE><NP><NO.P>54</NO.P><TXT>Potrivit regulii generale, prestaţiile din sfera securităţii sociale, în sensul Regulamentului nr. 1408/71, sunt exportabile, adică dreptul la aceste prestaţii nu poate fi limitat la persoanele care au reşedinţa în statul membru competent. Cu toate acestea, aşa cum s-a arătat la punctul 27 din prezenta hotărâre, articolul 10a din regulament prevede o excepţie în ceea ce priveşte prestaţiile speciale în numerar cu caracter necontributiv la care se referă articolul 4 alineatul (2a) din acelaşi regulament, rezervând beneficiul respectivelor prestaţii persoanelor care au reşedinţa pe teritoriul acestui stat, în măsura în care aceste prestaţii sunt menţionate în anexa IIa la regulament.</TXT></NP><NP><NO.P>55</NO.P><TXT>Cu toate acestea, legiuitorul comunitar, atunci când, prin Regulamentul nr. 1247/92, a introdus articolul 10a în Regulamentul nr. 1408/71, a prevăzut măsuri tranzitorii în articolul 2 al primului regulament amintit. Alineatul (2) al acestui articol, a cărui formulare a fost reluată, în esenţă, în articolul 95b alineatul (9) din Regulamentul nr. 1408/71, prin Regulamentul (CE) nr. 3095/95 al Consiliului din <DATE ISO="19951222">22 decembrie 1995</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="335" DATE.PUB="1995" PAGE.FIRST="1">JO L 335, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 05/vol. 3, p. 142), priveşte situaţia unei persoane care, având reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru decât cel competent, nu a introdus o cerere de prestaţie specială, deşi îndeplinea condiţiile pentru acordarea acestei prestaţii anterior datei de <DATE ISO="19920601">1 iunie 1992</DATE>, data intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1247/92, şi prevede că această persoană are la dispoziţie un termen de cinci ani de la această dată pentru a introduce cererea referitoare la prestaţia specială în discuţie.</TXT></NP><NP><NO.P>56</NO.P><TXT>Rezultă că, în virtutea acestei dispoziţii tranzitorii, condiţia reşedinţei trebuie înlăturată dacă persoana care îndeplinea anterior datei de <DATE ISO="19920601">1 iunie 1992</DATE> condiţiile pentru acordarea unei prestaţii precum alocaţia suplimentară a introdus cererea în termenul menţionat.</TXT></NP><?PAGE NO="I-383"?><NP><NO.P>57</NO.P><TXT>Potrivit deciziei de trimitere, reclamantul din acţiunea principală nu îndeplinea condiţiile legale pentru acordarea alocaţiei suplimentare la <DATE ISO="19920601">1 iunie 1992</DATE>, deşi beneficiază de pensia franceză pentru limită de vârstă de la <DATE ISO="19911101">1 noiembrie 1991</DATE>. într-adevăr, aşa cum rezultă de la punctul 12 al prezentei hotărâri, această prestaţie poate fi acordată numai beneficiarilor unei pensii pentru limită de vârstă care au împlinit vârsta de 65 de ani sau de 60 de ani în caz de incapacitate de muncă.</TXT></NP><NP><NO.P>58</NO.P><TXT>Comisia indică ipoteza că domnul Perez Naranjo ar fi putut beneficia de dispoziţiile tranzitorii în cauză dacă ar fi putut fi demonstrată incapacitatea sa de muncă anterior datei de <DATE ISO="19920601">1 iunie 1992</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>59</NO.P><TXT>Or, este cert faptul că, pe de o parte, născut în <DATE ISO="19310927">27 septembrie 1931</DATE>, reclamantul din cererea principală nu putea avea vârsta de 65 de ani la <DATE ISO="19920601">1 iunie 1992</DATE> şi că, pe de altă parte, el primea o pensie pentru limită de vârstă din sistemul francez în regim obişnuit, şi nu pentru incapacitatea de muncă.</TXT></NP><NP><NO.P>60</NO.P><TXT>Deoarece instanţa de trimitere nu a adresat Curţii întrebări în această privinţă, nu este necesar să se analizeze ipoteza propusă de Comisie.</TXT></NP><NP><NO.P>61</NO.P><TXT>Având în vedere considerentele ce precedă, trebuie răspuns întrebării adresate în sensul că o prestaţie precum alocaţia suplimentară, menţionată, sub titlul <QUOT.START ID="QS0018" REF.END="QE0018" CODE="201E"/>Franţa<QUOT.END ID="QE0018" REF.START="QS0018" CODE="201D"/>, în anexa IIa la Regulamentul nr. 1408/71, constituie o prestaţie specială. Examinarea modului de finanţare a acestei alocaţii suplimentare pe baza elementelor din dosarul înaintat Curţii demonstrează absenţa unei legături care să poată fi identificată în mod satisfăcător între contribuţia socială generală şi prestaţia în cauză, ceea ce conduce la concluzia că alocaţia suplimentară are un caracter necontributiv. Cu toate acestea, revine instanţei de trimitere atribuţia de a verifica exactitatea elementelor enunţate la punctele 48-52 din prezenta hotărâre, pentru a stabili în mod definitiv caracterul contributiv sau necontributiv al acestei prestaţii.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="I-384"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI></TITLE><NP><NO.P>62</NO.P><TXT>întrucât, în privinţa părţilor din acţiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanţa de trimitere, este de competenţa acesteia să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaţii Curţii, altele decât cele ale părţilor menţionate, nu pot face obiectul unei rambursări.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><JURISDICTION><INTRO><P>Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:</P></INTRO><P>O prestaţie precum alocaţia suplimentară, menţionată, sub titlul <QUOT.START ID="QS0019" REF.END="QE0019" CODE="201E"/>Franţa<QUOT.END ID="QE0019" REF.START="QS0019" CODE="201D"/>, în anexa IIa la Regulamentul (CEE) nr, 1408/71 al Consiliului din <DATE ISO="19710614">14 iunie 1971</DATE> privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii care desfăşoară activităţi independente şi cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii, în versiunea sa modificată şi actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din <DATE ISO="19961202">2 decembrie 1996</DATE>, constituie o prestaţie specială. Examinarea modului de finanţare a acestei alocaţii suplimentare pe baza elementelor din dosarul înaintat Curţii demonstrează absenţa unei legături care să poată fi identificată în mod satisfăcător între contribuţia socială generală şi prestaţia în cauză, ceea ce conduce la concluzia că alocaţia suplimentară are un caracter necontributiv. Cu toate acestea, revine instanţei de trimitere atribuţia de a verifica exactitatea elementelor enunţate la punctele 48-52 din prezenta hotărâre, pentru a stabili în mod definitiv caracterul contributiv sau necontributiv al acestei prestaţii.</P></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><P>Semnături</P></SIGNATURE.CASE></JUDGMENT>