<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-604/20</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62020CC0604</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2022:331">EU:C:2022:331</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>22</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>22</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Concluziile avocatului general Richard de la Tour – Cauza C‑604/20</HT></P><P><HT TYPE="SC">ROI Land Investments</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Domnul Jean Richard de la Tour</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20220428">28 aprilie 2022</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: franceza.</P></NOTE></P></TI><STI><P>Cauza C‑604/20</P><P>ROI Land Investments Ltd.</P><P>împotriva</P><P>FD</P><P><HT TYPE="NORMAL">[cerere de decizie preliminară formulată de Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă, Germania)]</HT></P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Trimitere preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Cooperare judiciară în materie civilă</KEYWORD><KEYWORD>Competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor</KEYWORD><KEYWORD>Regulamentul (UE) nr. 1215/2012</KEYWORD><KEYWORD>Articolele 17 și 21</KEYWORD><KEYWORD>Regulamentul (CE) nr. 593/2008</KEYWORD><KEYWORD>Legea aplicabilă</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 6</KEYWORD><KEYWORD>Contract individual de muncă încheiat între un angajator și un salariat</KEYWORD><KEYWORD>Acord de garanție încheiat între salariat și o societate terță care asigură executarea obligațiilor ce revin acestui angajator față de salariatul respectiv</KEYWORD><KEYWORD>Acțiune întemeiată pe acel acord de garanție</KEYWORD><KEYWORD>Acțiune în materia contractelor de muncă</KEYWORD><KEYWORD>Noțiunea de <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>angajator<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="00BB" ID="QE0001"/></KEYWORD><KEYWORD>Noțiunea de <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>activitate profesională<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="00BB" ID="QE0002"/></KEYWORD><KEYWORD>Noțiunea de <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>consumator<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="00BB" ID="QE0003"/></KEYWORD><KEYWORD>Condiții de aplicare a normelor naționale de competență</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">I.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Introducere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Cererea de decizie preliminară formulată de Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă, Germania) privește interpretarea articolului 6 alineatul (1), a articolului 17 alineatul (1), a articolului 21 alineatul (1) litera (b) punctul (i), precum și a articolului 21 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20121212">12 decembrie 2012</DATE> privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="351" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2012">JO 2012, L 351, p. 1</REF.DOC.OJ>.</P></NOTE>, precum și a articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20080617">17 iunie 2008</DATE> privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="177" PAGE.FIRST="6" DATE.PUB="2008">JO 2008, L 177, p. 6</REF.DOC.OJ>. Denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>Regulamentul Roma I<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între FD, care este domiciliat și lucrează în Germania, pe de o parte, și societatea ROI Land Investments Ltd, cu sediul în Canada, pe de altă parte, în legătură cu refuzul acesteia din urmă de a‑i plăti, în temeiul unui acord de garanție încheiat între aceste două părți cu ocazia transferului contractului de muncă al lui FD la o filială, societatea R Swiss AG, creanțele salariale pe care el le deține față de acea societate aflată în faliment.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="2"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Caracterul inedit al acestor împrejurări, în comparație cu cele care au stat la baza jurisprudenței Curții privind competența instanțelor judecătorești în litigiile transfrontaliere în materia contractelor de muncă, a determinat instanța de trimitere să ridice în esență, în raport cu normele de competență care protejează angajații și consumatorii, problema interpretării noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>angajator<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/> în materia contractelor individuale de muncă și a noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>activitate profesională<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/> în materia contractului încheiat de un consumator, una dintre aceste noțiuni putând constitui temeiul competenței unei instanțe germane.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>Prin urmare, în cele ce urmează, vom expune motivele care ne determină să considerăm în esență că:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>o societate care a încheiat cu un angajat, în considerarea unui interes direct în buna executare a contractului de muncă dintre acesta și o altă societate din cadrul aceluiași grup, un acord care face parte integrantă din acest contract, în temeiul căruia garantează printre altele remunerația angajatului respectiv, este de asemenea un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>angajator<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/>, în sensul secțiunii 5 din capitolul II din Regulamentul nr. 1215/2012;</P></ITEM><ITEM><P>normele de competență prevăzute de dreptul național nu sunt aplicabile atunci când sunt îndeplinite condițiile de aplicare a articolului 21 alineatul (2) din acest regulament și</P></ITEM><ITEM><P>în ipoteza în care litigiul nu ar intra în domeniul de aplicare al acestei secțiuni, un angajat, în situația celei a salariatului în speță, nu este un consumator în sensul Regulamentului Roma I și al Regulamentului nr. 1215/2012.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">II.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Regulamentul nr. 1215/2012</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>În cadrul prezentelor concluzii, ne vom referi la considerentele (14), (15) și (18) ale Regulamentului nr. 1215/2012.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Articolul 6 alineatul (1) din acest regulament prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>Dacă pârâtul nu are domiciliul pe teritoriul unui stat membru, competența instanțelor este determinată, în fiecare stat membru, de legislația statului membru în cauză, sub rezerva aplicării articolului 18 alineatul (1), articolului 21 alineatul (2) și articolelor 24 și 25.<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Articolul 17 alineatul (1) din regulamentul menționat, care se află în secțiunea 4 din capitolul II din acesta, referitoare la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>Competența în materia contractelor încheiate de consumatori<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/>, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>În ceea ce privește un contract încheiat de o persoană, consumatorul, într‑un scop care se poate considera că se situează în afara domeniului său profesional, competența se determină în conformitate cu dispozițiile din prezenta secțiune, fără a se aduce atingere articolului 6 […] în cazul în care:</P><P>[…]</P><?PAGE NO="3"?><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT>[…] contractul a fost încheiat cu o persoană care desfășoară activități comerciale sau profesionale în statul membru pe teritoriul căruia este domiciliat consumatorul sau, prin orice mijloace, își direcționează activitățile spre acel stat membru sau spre mai multe state, inclusiv statul membru respectiv, iar contractul intră în sfera de acțiune a acestor activități.<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/></TXT></NP></ITEM></LIST></P></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Articolul 18 din același regulament, care se găsește de asemenea în această secțiune, prevede la alineatul (1):</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>Un consumator poate introduce o acțiune împotriva celeilalte părți la contract fie înaintea instanțelor din statul membru pe teritoriul căruia partea în cauză își are domiciliul, fie, indiferent de domiciliul celeilalte părți, înaintea instanțelor din locul unde consumatorul își are domiciliul.<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>Secțiunea 5 din capitolul II din Regulamentul nr. 1215/2012, privind <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>Competența în materia contractelor individuale de muncă<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/>, cuprinde printre altele articolele 20 și 21. Articolul 20 alineatul (1) prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>În materia contractelor individuale de muncă, competența se determină în conformitate cu dispozițiile din prezenta secțiune, fără a se aduce atingere articolului 6 […]<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>Articolul 21 din acest regulament prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="021.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA><P>Un angajator domiciliat pe teritoriul unui stat membru poate fi acționat în justiție:</P><P>[…]</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>în alt stat membru:</TXT><P><LIST TYPE="roman"><ITEM><NP><NO.P>(i)</NO.P><TXT>înaintea instanțelor de la locul în care sau din care angajatul își desfășoară în mod obișnuit activitatea sau înaintea instanțelor din ultimul loc în care acesta și‑a desfășurat activitatea sau</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST><P>[…]</P></ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="021.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Un angajator care nu are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acționat în justiție înaintea unei instanțe dintr‑un stat membru în conformitate cu alineatul (1) litera (b).<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Regulamentul Roma I</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>În cadrul prezentelor concluzii, ne vom referi la considerentul (7) al Regulamentului Roma I.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="4"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>Regulamentul Roma I conține un articol 6, privind <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>Contractele încheiate cu consumatorii<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/>, care prevede la alineatul (1):</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>Fără a aduce atingere articolelor 5 și 7, contractul încheiat de o persoană fizică într‑un scop care poate fi considerat ca neavând legătură cu activitatea sa profesională (<QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>consumatorul<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="00BB" ID="QE0017"/>) cu o altă persoană, care acționează în exercitarea activității sale profesionale (<QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>profesionistul<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="00BB" ID="QE0018"/>), este reglementat de legea statului în care își are reședința obișnuită consumatorul, cu condiția ca profesionistul:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>să‑și desfășoare activitatea comercială sau profesională în țara în care își are reședința obișnuită consumatorul sau</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>prin orice mijloace, să‑și direcționeze activitățile către țara în cauză sau către mai multe țări, printre care și țara în cauză,</TXT></NP></ITEM></LIST><P>și ca respectivul contract să se înscrie în sfera activităților respective.<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/></P></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">III.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Situația de fapt din litigiul principal și întrebările preliminare</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>ROI Land Investments este o societate imobiliară cu sediul în Canada. FD, cu domiciliul în Germania, a lucrat din luna septembrie 2015 pentru ROI Land Investments, pe baza unui <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>service agreement<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/> (convenție de prestări de servicii), în calitate de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0020" REF.END="QE0020"/>deputy vice president investors relations<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/> (vicepreședinte delegat cu relațiile cu investitorii).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>Ca urmare a unei incertitudini existente cu privire la natura relațiilor lor contractuale, aceste două părți au decis să <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0021" REF.END="QE0021"/>transfere<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/> raportul contractual unei societăți elvețiene noi, care urma să fie înființată pentru distribuția în Europa<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>Potrivit formulării din decizia de trimitere, conform constatărilor Landesarbeitsgericht (Tribunalul Superior pentru Litigii de Muncă, Germania), necontestate de ROI Land Investments, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0022" REF.END="QE0022"/>raportul de serviciu<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/> s‑a <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0023" REF.END="QE0023"/>deplasat<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/> la R Swiss, doar din motive de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0024" REF.END="QE0024"/>optimizare fiscală<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/>, fără ca activitatea lui FD constând în găsirea pe piața europeană, inclusiv în Germania, a unor investitori pentru proiectele sale imobiliare să se fi schimbat.</P></NOTE>. În luna noiembrie 2015, părțile au convenit să înceteze cu efect retroactiv convenția de prestări de servicii. Într‑o scrisoare care însoțește acest acord, se arată că FD a semnat acordul cu condiția încheierii unui acord echivalent în legătură cu un contract privind conducerea societății elvețiene care urma să fie înființată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20160115">15 ianuarie 2016</DATE>, acțiunile societății R Swiss, înființată în ziua anterioară, în conformitate cu legislația elvețiană, au fost cedate președintelui ROI Land Investments și viitorului președinte al consiliului de administrație al R Swiss. În luna aprilie 2016, acesta le‑a transferat societății R D Canada Inc., o filială deținută în proporție de 100 % de ROI Land Investments.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20160212">12 februarie 2016</DATE>, FD a încheiat cu R Swiss un contract de muncă scris pentru ocuparea funcției de director prin care se stabilea și cuantumul primei sale de instalare, precum și al remunerației sale. Tot la <DATE ISO="20160212">12 februarie 2016</DATE>, FD și ROI Land Investments au semnat un document<?PAGE NO="5"?> intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0025" REF.END="QE0025"/>patron agreement<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/>, care este, potrivit denumirii reținute de părți, o expresie echivalentă celei de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0026" REF.END="QE0026"/>acord de garanție<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/> (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0027" REF.END="QE0027"/>acordul de garanție<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/>), al cărui conținut este următorul:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><ARTICLE IDENTIFIER="001"><TI.ART><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0028" REF.END="QE0028"/>Articolul 1</TI.ART><ALINEA>Societatea R<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>Potrivit constatărilor instanței de trimitere, este vorba despre ROI Land Investments.</P></NOTE> a înființat o filială, R Swiss AG, pentru activitatea în Europa. Directorul este persoana care conduce activitatea acestei întreprinderi. În acest cadru, R declară următoarele:</ALINEA></ARTICLE><ARTICLE IDENTIFIER="002"><TI.ART>Articolul 2</TI.ART><ALINEA>Societatea R poartă deplina răspundere pentru executarea obligațiilor rezultate din contractele încheiate de R Swiss AG în legătură cu colaborarea dintre R Swiss AG și directorul acesteia.<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/></ALINEA></ARTICLE></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>Acest acord de garanție nu conține o clauză de alegere a instanței sau o clauză de alegere a legii aplicabile. Locul de muncă obișnuit al lui FD pentru R Swiss era în Stuttgart (Germania).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20160711">11 iulie 2016</DATE>, R Swiss l‑a concediat pe FD. Prin hotărârea din <DATE ISO="20161102">2 noiembrie 2016</DATE>, Arbeitsgericht Stuttgart (Tribunalul pentru Litigii de Muncă din Stuttgart, Germania), sesizat de FD, a constatat în mod definitiv nulitatea acestei concedieri. În plus, a obligat R Swiss să‑i plătească lui FD, după cum s‑a convenit în contractul de muncă, suma de <FT TYPE="NUMBER">255000</FT> de dolari americani (USD) (aproximativ <FT TYPE="NUMBER">230000</FT> de euro), cu titlu de primă de angajare, și suma de <FT TYPE="NUMBER">212500</FT> USD (aproximativ <FT TYPE="NUMBER">192000</FT> de euro) cu titlul de remunerație pentru lunile aprilie-august 2016. R Swiss nu i‑a plătit aceste sume lui FD. La începutul lunii martie 2017, a fost inițiată o procedură de faliment în temeiul dreptului elvețian cu privire la R Swiss. În luna mai 2017, această procedură a fost suspendată din lipsă de active<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>Nu s‑a precizat dacă FD îndeplinește condițiile pentru a beneficia de sistemul de garanție instituit în Germania în temeiul Directivei 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20081022">22 octombrie 2008</DATE> privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="283" PAGE.FIRST="36" DATE.PUB="2008">JO 2008, L 283, p. 36</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>În aceste condiții, FD a chemat societatea ROI Land Investments în judecată în temeiul acordului de garanție, pentru plata tuturor creanțelor sale salariale față de R Swiss, la Arbeitsgericht Stuttgart (Tribunalul pentru Litigii de Muncă din Stuttgart) pe care îl apreciază ca fiind competent – cel puțin – în temeiul normelor de competență prevăzute de Regulamentul nr. 1215/2012 în materia contractelor încheiate cu consumatorii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>Hotărârea Arbeitsgericht Stuttgart (Tribunalul pentru Litigii de Muncă din Stuttgart) de declinare a competenței sale internaționale a fost modificată de Landesarbeitsgericht (Tribunalul Superior pentru Litigii de Muncă), care s‑a întemeiat pe calitatea de consumator a lui FD.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>În cadrul recursului formulat de ROI Land Investments la Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă), acesta ridică problema dacă instanțele germane au competență internațională să soluționeze acțiunea introdusă de FD, în conformitate cu Regulamentul nr. 1215/2012, în temeiul normelor speciale de competență în materia fie a contractelor de muncă, fie a contractelor încheiate de consumatori, iar în această din urmă ipoteză, dacă FD trebuie considerat un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0029" REF.END="QE0029"/>consumator<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/> în sensul Regulamentului Roma I, pentru a stabili dacă dreptul material german se aplică acordului de garanție.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="6"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>În această privință, instanța de trimitere subliniază mai întâi că acest acord de garanție, ca promisiune unilaterală, este comparabil, potrivit dreptului german, cu o garanție și că este cert, indiferent de dreptul aplicabil, că răspunderea ROI Land Investments pentru executarea obligațiilor R Swiss nu se limitează la neîndeplinirea obligațiilor de către aceasta din urmă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>În continuare, instanța menționată arată că, prin efectul garanției respective, ROI Land Investments nu se subrogă în poziția juridică a R Swiss în calitate de angajator și că dreptul de a da instrucțiuni lui FD pentru activitatea sa era exercitat de directorul executiv al R Swiss.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>În sfârșit, instanța menționată subliniază particularitatea litigiului, și anume că, în lipsa acordului de garanție, nu ar fi fost încheiat niciun contract de muncă între FD și R Swiss, iar funcțiile exercitate anterior de FD în cadrul ROI Land Investments, societatea‑mamă, nu s‑au modificat după transferul său la filiala acesteia, R Swiss, înființată pentru activitatea sa de distribuție în Europa.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>În plus, aceeași instanță dorește clarificarea relației dintre dispozițiile Regulamentului nr. 1215/2012 și dreptul național având în vedere rezerva formulată la articolul 6 alineatul (1) din acest regulament privind aplicarea articolului 21 alineatul (2) din același regulament.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, în ceea ce privește interpretarea articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012, aplicabil în materia contractelor încheiate de consumatori, Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă) urmărește să afle dacă acordul de garanție poate fi calificat drept contract încheiat de reclamant în scopul activității sale profesionale ca salariat. Mai precis, instanța de trimitere ridică problema dacă noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0030" REF.END="QE0030"/>domeniu profesional<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/> acoperă numai activitățile independente.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>În aceste condiții, Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0031" REF.END="QE0031"/>1)</NO.P><TXT>Articolul 6 alineatul (1) coroborat cu articolul 21 alineatul (1) litera (b) punctul (i) și alineatul (2) din [Regulamentul nr. 1215/2012] trebuie interpretat în sensul că un angajat poate acționa în justiție o persoană juridică care nu este angajatorul său și care nu își are domiciliul în sensul articolului 63 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012 pe teritoriul unui stat membru, dar care este direct responsabil față de angajat, în temeiul unui acord de garanție, pentru drepturi care decurg dintr‑un contract individual de muncă cu un terț, în fața instanței de la locul în care sau din care angajatul își desfășoară în mod obișnuit activitatea sau în fața instanței din ultimul loc în care acesta și‑a desfășurat activitatea în raportul de muncă cu terțul, în cazul în care, în lipsa acordului de garanție, contractul de muncă cu acest terț nu ar fi fost încheiat?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că rezerva privind articolul 21 alineatul (2) din acest regulament exclude aplicarea unei norme de competență prevăzute de dreptul național al statului membru care permite angajatului să acționeze în justiție, pentru drepturi care decurg dintr‑un contract individual de muncă încheiat cu un terț, o persoană juridică direct responsabilă față de el în împrejurările descrise în prima întrebare, în calitate de <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0032" REF.END="QE0032"/>succesor în drepturi<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="00BB" ID="QE0032"/> al angajatorului, în fața instanței de la locul de muncă obișnuit, atunci când nu există o competență precum cea prevăzută la articolul 21 alineatul (2) coroborat cu alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Regulamentul nr. 1215/2012?</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="7"?><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare și al unui răspuns afirmativ la a doua întrebare:</TXT><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că noțiunea de <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0033" REF.END="QE0033"/>domeniu profesional<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="00BB" ID="QE0033"/> include exercitarea unei activități subordonate în cadrul unui raport de muncă?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>În cazul unui răspuns afirmativ, articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că un acord de garanție pe baza căruia o persoană juridică răspunde în mod direct pentru drepturile unui angajat în temeiul unui contract individual de muncă încheiat cu un terț constituie un contract pe care angajatul l‑a încheiat într‑un scop care se situează în domeniul său profesional?</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>4)</NO.P><TXT>În ipoteza în care, ca răspuns la întrebările precedente, instanța de trimitere ar avea competența internațională pentru soluționarea litigiului:</TXT><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Articolul 6 alineatul (1) din [Regulamentul Roma I] trebuie interpretat în sensul că noțiunea de <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0034" REF.END="QE0034"/>activitate profesională<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="00BB" ID="QE0034"/> include exercitarea unei activități subordonate în cadrul unui raport de muncă?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>În cazul unui răspuns afirmativ, articolul 6 alineatul (1) din [Regulamentul Roma I] trebuie interpretat în sensul că un acord de garanție în temeiul căruia o persoană juridică este direct responsabilă față de un angajat pentru drepturile care decurg dintr‑un contract individual de muncă încheiat cu un terț constituie un contract pe care angajat l‑a încheiat într‑un scop care se înscrie în sfera activității sale profesionale?<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/></TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST></P></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>FD, precum și Comisia Europeană au depus observații scrise la Curte.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">IV.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Analiză</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă) a adresat Curții o cerere de decizie preliminară în cadrul unei acțiuni introduse de FD împotriva ROI Land Investments, o societate care nu are sediul pe teritoriul unui stat membru. Competența instanțelor germane nu ar fi reglementată de dreptul național în cazul în care este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012. Având în vedere că FD și‑a întemeiat acțiunea pe un acord care garantează plata creanțelor sale salariale, încheiat în cadrul unui raport de muncă, iar instanța anterior sesizată a apreciat că este competentă, considerând că FD avea calitatea de consumator, îndoielile exprimate de instanța de trimitere se concentrează în mod întemeiat asupra domeniului de aplicare al dispozițiilor articolului 18 alineatul (1) și ale articolului 21 alineatul (2) din acest regulament, la care se referă articolul 6 menționat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>Astfel, în prezenta cauză, această instanță urmărește în principal să afle dacă instanțele germane pot fi competente în temeiul dispozițiilor de protecție din capitolul II secțiunea 5 din Regulamentul nr. 1215/2012, referitoare la contractele individuale de muncă, sau din secțiunea 4 din acest capitol, referitoare la contractele încheiate de consumatori. În ipoteza în care una dintre dispozițiile acestei secțiuni ar fi aplicabilă, instanța menționată se întreabă care este înțelesul noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0035" REF.END="QE0035"/>consumator<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/> în cadrul Regulamentului Roma I pentru a stabili dacă dreptul material german este aplicabil acordului de garanție.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="8"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>Aceste întrebări, care se referă la două regulamente, unul privind competența jurisdicțională, iar celălalt privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale, justifică expunerea mai multor reguli generale, unele dintre ele amintite în jurisprudența Curții.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>În primul rând, în măsura în care Regulamentul nr. 1215/2012 a abrogat și a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 44/2001<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>Regulamentul Consiliului din <DATE ISO="20001222">22 decembrie 2000</DATE> privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="012" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2001">JO 2001, L 12, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74).</P></NOTE>, interpretarea dată de Curte în privința dispozițiilor acestui din urmă regulament este valabilă și pentru Regulamentul nr. 1215/2012, atunci când dispozițiile celor două instrumente de drept al Uniunii Europene pot fi calificate ca fiind echivalente<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20161116">16 noiembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Schmidt</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑417/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:881">EU:C:2016:881</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0026">26</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată) și, în materia contractelor încheiate de un consumator, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191003">3 octombrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Petruchová</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑208/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:825">EU:C:2019:825</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Acest principiu este amintit în considerentul (34) al Regulamentului nr. 1215/2012 pentru regulamentele care înlocuiesc Convenția de la Bruxelles din <DATE ISO="19680927">27 septembrie 1968</DATE> privind competența judiciară și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="299" PAGE.FIRST="32" DATE.PUB="1972">JO 1972, L 299, p. 32</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 19/vol. 10, p. 3), astfel cum a fost modificată prin Convenția din <DATE ISO="19781009">9 octombrie 1978</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="304" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="1978">JO 1978, L 304, p. 1</REF.DOC.OJ>), prin Convenția din <DATE ISO="19821025">25 octombrie 1982</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="388" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="1982">JO 1982, L 388, p. 1</REF.DOC.OJ>) și prin Convenția din <DATE ISO="19890526">26 mai 1989</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="285" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="1989">JO 1989, L 285, p. 1</REF.DOC.OJ>), denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0036" REF.END="QE0036"/>Convenția de la Bruxelles din 1968<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>Același lucru este valabil în ceea ce privește normele de competență în materia contractului de muncă care, deși nu provin din dispozițiile Convenției de la Bruxelles din 1968 în versiunea sa inițială<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>A se vedea, pentru o analiză detaliată a istoricului jurisprudențial și legislativ al acestor dispoziții, Gaudemet‑Tallon, H., și Ancel, M.-É., <HT TYPE="ITALIC">Compétence et exécution des jugements en Europe – Règlements 44/2001 et 1215/2012, Conventions de Bruxelles (1968) et de Lugano (1998 et 2007)</HT>, ediția a VI‑a, L.G.D.J., Paris, 2018, p. 457 și urm., precum și Grušić, U., <HT TYPE="ITALIC">The European Private International Law of Employment</HT>, Cambridge University Press, Cambridge, 2015, p. 58-62.</P></NOTE>, au fost introduse în anul 1989, preluate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>A se vedea concordanța dintre articolul 5 alineatul (1) din Convenția de la Bruxelles din 1968, articolul 19 din Regulamentul nr. 44/2001 și articolul 21 din Regulamentul nr. 1215/2012. Un tablou panoramic al acestor dispoziții este disponibil la următoarea adresă de internet: http://www.lynxlex.com/sites/default/files/files/Tableau%20panoramique%20de%20Bruxelles%20 %C3 %A0 %20Lugano.pdf</P></NOTE> ulterior și completate pentru a constitui o secțiune specială a regulamentelor care înlocuiesc Convenția de la Bruxelles din 1968. Cu toate acestea, Regulamentul nr. 1215/2012 este cel care a introdus internaționalizarea normelor de competență atât pentru contractele încheiate cu consumatorii, cât și pentru contractele de muncă. Prin urmare, prezenta cerere de decizie preliminară se înscrie în acest cadru care a extins aplicarea normelor de competență prevăzute la articolul 18 alineatul (1) și la articolul 21 alineatul (1) litera (b) din acest regulament la pârâții domiciliați într‑un stat terț<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>Astfel, în temeiul dispozițiilor articolului 21 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat, un angajat poate acționa în justiție angajatorul său într‑un stat membru înaintea instanțelor de la locul în care își desfășoară în mod obișnuit activitatea sau, în anumite condiții, de la locul unde este întreprinderea care l‑a angajat pe acesta.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>În plus, dispozițiile Convenției privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, semnată la Lugano la <DATE ISO="20071030">30 octombrie 2007</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>Această convenție a fost aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2009/430/CE a Consiliului din <DATE ISO="20081127">27 noiembrie 2008</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="147" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2009">JO 2009, L 147, p. 1</REF.DOC.OJ>), cunoscută sub denumirea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0037" REF.END="QE0037"/>Convenția de la Lugano II<QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="201D" ID="QE0037"/>.</P></NOTE>, care sunt în esență identice cu cele ale Regulamentului nr. 1215/2012, ale Regulamentului nr. 44/2001, precum și ale Convenției de la Bruxelles din 1968 sunt interpretate în concordanță cu dispozițiile acestora din urmă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20210930">30 septembrie 2021</DATE>, <NAME.CASE>Commerzbank</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑296/20</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2021:784">EU:C:2021:784</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>În sfârșit, astfel cum se precizează în considerentul (7) al Regulamentului Roma I, domeniul de aplicare material și dispozițiile acestuia ar trebui să fie concordante cu Regulamentul nr. 44/2001 și, în măsura în care acesta din urmă a fost abrogat și a fost înlocuit de Regulamentul nr. 1215/2012, obiectivul de concordanță menționat este valabil și în privința acestuia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170914">14 septembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Nogueira și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑168/16 și C‑169/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:688">EU:C:2017:688</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0055">55</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190508">8 mai 2019</DATE>, <NAME.CASE>Kerr</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑25/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:376">EU:C:2019:376</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="9"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>În al doilea rând, determinarea semnificației și a înțelesului termenilor pentru care dreptul Uniunii nu oferă nicio definiție trebuie realizată conform sensului obișnuit al acestora în limbajul curent, ținând seama în același timp de contextul în care sunt utilizați și de obiectivele urmărite de reglementarea din care fac parte<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20210422">22 aprilie 2021</DATE>, <NAME.CASE>Austrian Airlines</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑826/19</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2021:318">EU:C:2021:318</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În caz de neconcordanță între diferitele versiuni lingvistice ale unui text de drept al Uniunii, dispoziția în cauză trebuie să fie interpretată în raport cu economia generală și cu finalitatea reglementării din care face parte<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>A se vedea în special Hotărârea din <DATE ISO="20201210">10 decembrie 2020</DATE>, Personal Exchange International (C‑774/19, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0038" REF.END="QE0038"/>Hotărârea <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Personal Exchange International<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="201D" ID="QE0038"/></NAME.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:1015">EU:C:2020:1015</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>În al treilea rând, normele de competență aplicabile în speță, cele enunțate în prezent în capitolul II secțiunile 4 și 5 din Regulamentul nr. 1215/2012, constituie derogări de la norma generală de competență a instanțelor din statul membru pe teritoriul căruia este domiciliat pârâtul, prevăzută la articolul 4 alineatul (1) din regulamentul menționat. În consecință, acestea sunt de strictă interpretare care nu poate merge dincolo de ipotezele prevăzute în mod expres de regulamentul menționat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>A se vedea în special, în ceea ce privește contractele încheiate cu consumatorii, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19930119">19 ianuarie 1993</DATE>, <NAME.CASE>Shearson Lehman Hutton</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑89/91</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1993:15">EU:C:1993:15</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0016">16</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), precum și Hotărârea Personal Exchange International (punctul 24). În ceea ce privește contractele de muncă, a se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080522">22 mai 2008</DATE>, <NAME.CASE>Glaxosmithkline și Laboratoires Glaxosmithkline</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑462/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:299">EU:C:2008:299</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>, sub rezerva caracterului imperativ al mai multor obiective stabilite de legiuitor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>A se vedea cu titlu ilustrativ Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160121">21 ianuarie 2016</DATE>, <NAME.CASE>SOVAG</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑521/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:41">EU:C:2016:41</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>După aceste precizări, trecem la o examinare detaliată a condițiilor de aplicare a articolului 17 alineatul (1) și a articolului 21 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Regulamentul nr. 1215/2012, în ordinea întrebărilor adresate de instanța de trimitere, în lumina împrejurărilor specifice ale cauzei principale.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la competența în materia contractelor individuale de muncă</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>Prin intermediul primei întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 21 alineatul (1) litera (b) punctul (i) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că un angajat poate acționa în justiție înaintea instanței de la ultimul loc în care și‑a desfășurat în mod obișnuit activitatea o persoană care nu are domiciliul pe teritoriul unui stat membru, cu care nu a încheiat un contract de muncă, dar care este, în temeiul unui acord de garanție de care depindea încheierea contractului respectiv, direct responsabilă pentru executarea obligațiilor angajatorului față de acest angajat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>Articolul 21 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1215/2012 este dispoziția la care face trimitere articolul 21 alineatul (2) din acest regulament, care este aplicabil, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul menționat, dacă angajatorul nu are domiciliul pe teritoriul unui stat membru. Prin urmare, este vorba despre o dispoziție specială din capitolul II secțiunea 5 din același regulament, care stabilește normele de competență ale instanțelor sesizate cu litigii <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0039" REF.END="QE0039"/>în materia contractelor individuale de muncă<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="201D" ID="QE0039"/>, atunci când <HT TYPE="ITALIC">angajatorul</HT> este acționat în justiție de angajat.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>Noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0040" REF.END="QE0040"/>angajator<QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="201D" ID="QE0040"/> în sensul Regulamentului nr. 1215/2012 nu a fost încă definită de Curte<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>A se vedea de asemenea, pentru o analiză recentă a diferitelor criterii întemeiate pe jurisprudența Curții în materia securității sociale, a raporturilor de muncă și a dreptului internațional privat, Concluziile avocatului general Pikamäe prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>AFMB și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑610/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:1010">EU:C:2019:1010</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0055">55</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În jurisprudența sa au fost stabilite numai caracteristicile raportului angajatului cu angajatorul.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>Rezultă că noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0041" REF.END="QE0041"/>contract individual de muncă<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="201D" ID="QE0041"/>, prevăzută la articolul 20 din Regulamentul nr. 1215/2012, trebuie să primească o interpretare autonomă pentru a garanta aplicarea uniformă a normelor de competență stabilite de acest regulament în toate statele membre<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20210225">25 februarie 2021</DATE>, <NAME.CASE>Markt24</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑804/19</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2021:134">EU:C:2021:134</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>Curtea reține că noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0042" REF.END="QE0042"/>contract individual de muncă<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="201D" ID="QE0042"/> presupune o relație de subordonare a angajatului față de angajator<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>În lipsa unei legături de subordonare, relațiile dintre părți pot fi calificate drept contract de prestări servicii care intră sub incidența articolului 7 alineatul (1) litera (b) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1215/2012. A se vedea în acest sens Hotărârea din <DATE ISO="20150910">10 septembrie 2015</DATE>, Holterman Ferho Exploitatie și alții (C‑47/14, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0043" REF.END="QE0043"/>Hotărârea <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Holterman Ferho Exploitatie și alții<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="201D" ID="QE0043"/></NAME.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:574">EU:C:2015:574</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0051">51</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0058">58</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Cu toate acestea, dispoziția menționată se aplică numai unui pârât cu domiciliul pe teritoriul unui stat membru.</P></NOTE>, întrucât caracteristica esențială a raportului de muncă o constituie împrejurarea că o persoană este obligată să îndeplinească, într‑o anumită perioadă de timp, în favoarea unei alte persoane și sub îndrumarea acesteia, prestații în contrapartida cărora primește o remunerație<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190411">11 aprilie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Bosworth și Hurley</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑603/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:310">EU:C:2019:310</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20210225">25 februarie 2021</DATE>, <NAME.CASE>Markt24</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑804/19</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2021:134">EU:C:2021:134</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>În ceea ce privește existența unei asemenea relații de subordonare, Curtea a precizat că aceasta trebuie apreciată în fiecare caz specific în funcție de toate elementele și de toate circumstanțele ce caracterizează raporturile dintre părți pentru a stabili dacă, dincolo de legăturile formale și contractuale, situația reală ar justifica calificarea drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0044" REF.END="QE0044"/>angajator<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/> a părții chemate în judecată de angajat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190411">11 aprilie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Bosworth și Hurley</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑603/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:310">EU:C:2019:310</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0026">26</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată). A se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea din <DATE ISO="20111215">15 decembrie 2011</DATE>, Voogsgeerd (C‑384/10, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0045" REF.END="QE0045"/>Hotărârea <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Voogsgeerd<QUOT.END REF.START="QS0045" CODE="201D" ID="QE0045"/></NAME.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:842">EU:C:2011:842</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0062">62</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>Aceste cerințe servesc, așadar, în general la delimitarea activității independente și a calității de angajat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>A se vedea Hotărârea Holterman Ferho Exploitatie și alții (punctul 41). A se vedea în plus, pentru o analiză a noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0046" REF.END="QE0046"/>lucrător<QUOT.END REF.START="QS0046" CODE="201D" ID="QE0046"/> în sensul articolului 45 TFUE, Concluziile avocatei generale Trstenjak prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Voogsgeerd</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑384/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:564">EU:C:2011:564</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0088">88</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>) și Hotărârea Holterman Ferho Exploitatie și alții (punctul 41).</P></NOTE>. Ele nu au fost reținute pentru a stabili limitele noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0047" REF.END="QE0047"/>angajator<QUOT.END REF.START="QS0047" CODE="201D" ID="QE0047"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>A se vedea, cu titlu comparativ, Hotărârea Voogsgeerd (punctul 65), în care, pentru Convenția de la Roma privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la <DATE ISO="19800619">19 iunie 1980</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="266" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="1980">JO 1980, L 266, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, <REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="347" PAGE.FIRST="3" DATE.PUB="2007">JO 2007, L 347, p. 3</REF.DOC.OJ>), Curtea a apreciat că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0048" REF.END="QE0048"/>sediul unei alte întreprinderi decât cea care figurează din punct de vedere formal ca angajator și cu care aceasta se află în legătură poate fi calificat drept <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0049" REF.END="QE0049"/>sediu<QUOT.END REF.START="QS0049" CODE="00BB" ID="QE0049"/> dacă elemente obiective permit stabilirea existenței unei situații reale diferite de cea care rezultă din clauzele contractului și aceasta chiar dacă dreptul de a da instrucțiuni și dispoziții nu a fost transferat din punct de vedere formal acestei alte întreprinderi<QUOT.END REF.START="QS0048" CODE="201D" ID="QE0048"/>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>Curtea a statuat de asemenea că contractele de muncă prezintă anumite particularități în măsura în care creează o legătură durabilă care plasează angajatul în cadrul unei anumite organizări a afacerilor întreprinderii sau ale angajatorului și în măsura în care acestea sunt legate de locul exercitării activităților, care determină aplicarea dispozițiilor de drept imperativ și a convențiilor colective<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>A se vedea Hotărârea Holterman Ferho Exploitatie și alții (punctul 39 și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="11"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>În cauza principală, este cert, potrivit instanței de trimitere, că FD și ROI Land Investments nu erau legate în mod formal printr‑un contract individual de muncă la momentul introducerii acțiunii în justiție și nu exista nicio relație de subordonare între ele, considerând chiar că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0050" REF.END="QE0050"/>eventuala posibilitate ca ROI Land Investments să exercite o influență asupra conducerii societății R Swiss nu [ar schimba] cu nimic această situație<QUOT.END REF.START="QS0050" CODE="201D" ID="QE0050"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, nu este exclus, pe baza explicațiilor instanței respective referitoare la situația reală a lui FD în raport cu ROI Land Investments, ca această societate‑mamă să poată fi considerată angajator în sensul articolului 21 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>Astfel, împrejurările speciale ale cauzei principale demonstrează din nou particularitatea noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0051" REF.END="QE0051"/>angajator<QUOT.END REF.START="QS0051" CODE="201D" ID="QE0051"/> în cadrul unui grup de societăți<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>A se vedea, în ceea ce privește căutarea unei legături durabile care plasa salariatul în cadrul unei anumite organizări a afacerilor acestei întreprinderi, Hotărârea Holterman Ferho Exploitatie și alții (punctul 45). A se vedea de asemenea, cu titlu ilustrativ, Concluziile avocatului general Saugmandsgaard Øe prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Bosworth și Hurley</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑603/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:65">EU:C:2019:65</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0104">104</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0105">105</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> și a riscului de a considera, în lumina criteriilor obișnuite, că trebuie stabilită în orice împrejurare o legătură unică între un angajat și un angajator, acesta din urmă fiind persoana în numele căreia angajatul respectiv își îndeplinește misiunile, cea care exercită dreptul de a da instrucțiuni și dispoziții și cea care plătește acelui lucrător o remunerație sau orice altă contraprestație.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>În opinia mea, trebuie să se țină seama de combinația de relații contractuale sau de o repartizare a elementelor esențiale ale contractului de muncă care poate exista în cadrul unui grup de societăți și de aranjamentele pe care o asemenea organizare le poate favoriza<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>A se vedea în această privință Concluziile avocatului general Jacobs prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Pugliese</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑437/00</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2002:511">EU:C:2002:511</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Concluziile avocatului general Saugmandsgaard Øe prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Bosworth și Hurley</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑603/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:65">EU:C:2019:65</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0109">109</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>În speță, acțiunea introdusă de FD împotriva ROI Land Investments se întemeiază pe angajamentul acestei societăți de a executa obligațiile angajatorului său, R Swiss, în lipsa căruia FD nu ar fi încheiat cu acesta din urmă în aceeași zi un nou contract<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>A se vedea punctele 16 și 24, precum și nota de subsol 4 din prezentele concluzii.</P></NOTE>. Acest angajament a fost asumat fără să existe condiția privind neîndeplinirea de către angajatorul respectiv a obligațiilor sale. În plus, în cadrul acestui raport de muncă, FD era obligat să efectueze în mod concret aceeași muncă pe care o efectuase anterior pentru ROI Land Investments. Legătura economică dintre angajatorul contractual și acest terț a fost, de asemenea, evidențiată de instanța de trimitere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>A se vedea punctele 14 și 15 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>În opinia noastră, rezultă că drepturile de care se prevalează FD pentru a chema în judecată ROI Land Investments decurg din contractul individual de muncă încheiat între FD și R Swiss. Din moment ce angajamentul concomitent și fără condiții al ROI Land Investments privește un element esențial al raportului de muncă, și anume remunerația lui FD, acesta <HT TYPE="ITALIC">face parte integrantă din contractul individual de muncă</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>În acest sens, este asigurată concordanța cu Regulamentul Roma I al cărui articol 8 desemnează legea aplicabilă contractului de muncă. A se vedea prin analogie, în ceea ce privește condițiile de aplicare a criteriilor definite de legiuitor, Hotărârea Voogsgeerd (punctele 44-51).</P></NOTE>. Prin aceasta, ROI Land Investments nu este un simplu garant, ci, prin coroborarea articolelor 20 și 21 din Regulamentul nr. 1215/2012, poate fi calificat drept angajator.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="12"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>Rămâne însă de examinat ce ar permite, în cauza principală, să se constate existența celeilalte caracteristici esențiale a unui raport de muncă, și anume obligația angajatului de a efectua prestații pentru angajator în schimbul cărora primește o remunerație<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>A se vedea punctul 43 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>Întemeindu‑ne pe această strictă reciprocitate a obligațiilor care decurg din raportul de muncă, ar putea fi suficient să se considere că, prin acordul de garanție în discuție care face parte integrantă din contractul de muncă, terțul în cauză este plasat în situația unui angajator de fapt. Cu alte cuvinte, garantând în acest fel remunerația angajatului, terțul respectiv acționează ca persoana în numele căreia se efectuează prestația.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>Totuși, având în vedere întinderea sa, această soluție bazată exclusiv pe legătura formală dintre angajamentele părților în cadrul raportului de muncă nu ne pare pe deplin satisfăcătoare. În opinia noastră, trebuie să se țină seama și de contextul în care au fost asumate aceste angajamente.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>În consecință, propunem Curții să arate că acordul de garanție încheiat cu terțul la contractul de muncă, în cadrul unei interdependențe economice între acesta și angajator<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>A se vedea punctele 50 și 52 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, reflectă interesul terțului în cauză în executarea contractului respectiv. Un asemenea criteriu a fost deja reținut de Curte în Hotărârea din <DATE ISO="20030410">10 aprilie 2003</DATE>, Pugliese<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>C‑437/00, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0052" REF.END="QE0052"/>Hotărârea <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Pugliese<QUOT.END REF.START="QS0052" CODE="201D" ID="QE0052"/></NAME.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:219">EU:C:2003:219</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>Ca și în speță, în cauza în care s‑a pronunțat acea hotărâre, raportul de muncă a evoluat în cadrul unui grup de societăți și au coexistat angajamente. Litigiul avea ca obiect plata către salariat a cheltuielilor de călătorie și de cazare la care se angajase după semnarea contractului de muncă un prim angajator<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>A se vedea Hotărârea Pugliese (punctele 6 și 10).</P></NOTE> sub îndrumarea căruia acest salariat nu mai lucra<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P>Salariatul încheiase în mod succesiv două contracte de muncă cu doi angajatori. Primul angajator era pe deplin informat cu privire la încheierea celui de al doilea contract și consimțise la suspendarea primului contract (punctul 13 din această hotărâre), ca urmare a transferului acestui salariat pe un post într‑o altă societate în care acest angajator deținea o participație de ordinul a 21 % (punctul 5 din hotărârea menționată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>În Hotărârea Pugliese, Curtea a apreciat că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0053" REF.END="QE0053"/>litigiul privește un contract individual de muncă<QUOT.END REF.START="QS0053" CODE="201D" ID="QE0053"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0037"><P>Hotărârea Pugliese (punctul 15). În Concluziile prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Pugliese</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑437/00</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2002:511">EU:C:2002:511</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), la punctul 44, avocatul general Jacobs examinase următoarea întrebare: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0054" REF.END="QE0054"/>[L]itigiul s‑a referit la <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0055" REF.END="QE0055"/>o materie privind un contract individual de muncă<QUOT.END REF.START="QS0055" CODE="00BB" ID="QE0055"/>?<QUOT.END REF.START="QS0054" CODE="201D" ID="QE0054"/>. La punctul 45 și următoarele, acesta a apreciat că legătura existentă între lucrător și pârât nu trebuia să se distingă de un contract de muncă, în sensul articolului 5 alineatul (1) din [Convenția de la Bruxelles din 1968], în pofida suspendării obligației de muncă a acestuia din urmă și a faptului că litigiul avea ca obiect executarea unui acord diferit de contractul de muncă inițial. Acesta a considerat printre altele că aranjamentele în discuție constituiau <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0056" REF.END="QE0056"/>un ansamblu care avea și nu și‑a pierdut niciodată natura unui contract de muncă<QUOT.END REF.START="QS0056" CODE="201D" ID="QE0056"/>, arătând că efectele acestui contract care au fost menținute, precum plata contribuțiilor de asigurări și recunoașterea vechimii, constituie obligații caracteristice ale angajatorului față de angajatul său.</P></NOTE>. Aceasta a statuat, după ce a precizat că trebuia să se stabilească în ce măsură exista o legătură între cele două contracte de muncă în discuție<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0038"><P>A se vedea Hotărârea Pugliese (punctul 21).</P></NOTE>, că salariatul care este legat de doi angajatori diferiți poate acționa în justiție primul angajator înaintea instanței de la locul unde își desfășoară activitatea pentru cel de al doilea angajator atunci când primul angajator însuși are, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0057" REF.END="QE0057"/><HT TYPE="ITALIC">în momentul încheierii celui de al doilea contract</HT>, <HT TYPE="ITALIC">un interes în executarea prestației pe care salariatul o va furniza celui de al doilea angajator</HT> într‑un loc stabilit de acesta din urmă<QUOT.END REF.START="QS0057" CODE="201D" ID="QE0057"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0039"><P>Punctul 23 din această hotărâre. Sublinierea noastră.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="13"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>Curtea a stabilit criteriul respectiv pentru a răspunde obiectivului de protecție adecvată a lucrătorului, care a ghidat alegerea privind o legătură strânsă între contestație și instanța chemată să o soluționeze<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0040"><P>A se vedea Hotărârea Pugliese (punctele 17 și 18). A se vedea în același sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180621">21 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Petronas Lubricants Italy</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑1/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:478">EU:C:2018:478</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0023">23</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată).</P></NOTE>. În plus, Curtea a decis că un asemenea criteriu este satisfăcător în raport cu cerințele securității juridice, previzibilității și bunei administrări a justiției<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0041"><P>A se vedea Hotărârea Pugliese (punctul 16).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>Considerăm că acest criteriu al interesului în executarea prestației pe care salariatul o va furniza manifestat de partea care s‑a angajat față de acesta poate fi aplicat în sens larg<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0042"><P>A se vedea în același sens Concluziile avocatului general Saugmandsgaard Øe prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Bosworth și Hurley</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑603/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:65">EU:C:2019:65</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0109">109</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, fără a se limita la cazurile în care au fost încheiate mai multe <HT TYPE="ITALIC">contracte de muncă</HT>. Apreciem că aplicarea sa poate fi extinsă la cazul în care, precum în speță, acordul de garanție face parte integrantă din contractul de muncă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0043"><P>A se vedea punctul 52 din prezentele concluzii.</P></NOTE>. O asemenea interpretare pare să respecte principiile care fuseseră enunțate în Hotărârea Pugliese și care au fost reafirmate în Regulamentul nr. 1215/2012<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0044"><P>A se vedea considerentele (15), (16), (18) și (21) ale acestui regulament. A se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181004">4 octombrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Feniks</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑337/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:805">EU:C:2018:805</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, ținând seama de faptul că fiecare întreprindere din cadrul unui grup are un anumit interes general și indirect în buna executare a prestațiilor oricărui salariat al aceluiași grup, propunem să se stabilească o limită la acest criteriu al <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0058" REF.END="QE0058"/>interesului în executarea prestației pe care salariatul o va furniza<QUOT.END REF.START="QS0058" CODE="201D" ID="QE0058"/> care să servească la definirea noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0059" REF.END="QE0059"/>angajator<QUOT.END REF.START="QS0059" CODE="201D" ID="QE0059"/>. În opinia noastră, acest interes al terței persoane ar trebui să fie <HT TYPE="ITALIC">direct</HT>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62.</NO.P><TXT>În speță, observăm că ROI Land Investments avea, potrivit termenilor deciziei de trimitere, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0060" REF.END="QE0060"/>un interes direct în executarea obligațiilor reclamantului față de societatea R Swiss<QUOT.END REF.START="QS0060" CODE="201D" ID="QE0060"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63.</NO.P><TXT>Astfel, la fel ca în Hotărârea Pugliese, Curtea ar putea defini anumite criterii generale de apreciere a acestui interes.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64.</NO.P><TXT>În decizia menționată, Curtea a precizat că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0061" REF.END="QE0061"/>existența interesului [în executarea prestației pe care angajatul o va furniza] nu trebuie verificată în sens strict, potrivit unor criterii formale și exclusive, ci trebuie apreciată în mod global, luând în considerare toate împrejurările speței<QUOT.END REF.START="QS0061" CODE="201D" ID="QE0061"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0045"><P>Hotărârea Pugliese (punctul 24).</P></NOTE>. Curtea a enumerat în mod neexhaustiv diferite elemente de apreciere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0046"><P>Hotărârea Pugliese (punctul 24).</P></NOTE> care ne par a putea fi transpuse în ceea ce privește interesul unui terț în relația cu angajatorul contractual. Principalele elemente sunt următoarele:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>faptul că există o legătură organică sau economică între cele două societăți contractante și angajat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0047"><P>A se vedea în speță punctele 14 și 15 din prezentele concluzii.</P></NOTE>;</P></ITEM><ITEM><P>faptul că încheierea unui nou contract de muncă a fost avută în vedere în momentul anulării sau al încetării contractului încheiat anterior cu terțul<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0048"><P>A se vedea în speță punctul 14 din aceste concluzii.</P></NOTE>;</P></ITEM><ITEM><P>faptul că un contract anterior a fost anulat în vederea încheierii noului contract<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0049"><P>A se vedea în acest sens punctul 14 din prezentele concluzii.</P></NOTE>;</P></ITEM><?PAGE NO="14"?><ITEM><P>faptul că există un acord între angajatorul contractual și terț care asigură un cadru pentru coexistența contractelor încheiate cu angajatul;</P></ITEM><ITEM><P>faptul că terțul păstrează în mod indirect un drept de a da instrucțiuni și dispoziții asupra angajatului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0050"><P>Ceea ce, potrivit constatărilor instanței de trimitere, ar lipsi în speță. A se vedea punctul 47 din prezentele concluzii coroborat cu punctul 49 din acestea.</P></NOTE>;</P></ITEM><ITEM><P>faptul că terțul poate decide cu privire la durata activității salariatului la angajatorul contractual.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65.</NO.P><TXT>Alte elemente, care ne‑au fost inspirate de constatările instanței de trimitere, ne par de asemenea pertinente:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>faptul că terțul este responsabil din punct de vedere contractual pentru executarea obligațiilor angajatorului contractual, în special la cererea angajatului, fără nicio limitare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0051"><P>A se vedea în speță punctele 16 și 24 din prezentele concluzii.</P></NOTE>;</P></ITEM><ITEM><P>faptul că natura sarcinilor angajatului, pe care acesta le‑a îndeplinit în timpul unui contract anterior sub îndrumarea terțului, rămâne neschimbată după încheierea noului contract<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0052"><P>A se vedea în speță punctul 24 din aceste concluzii.</P></NOTE>;</P></ITEM><ITEM><P>faptul că angajatul respectiv, în pofida anulării contractului anterior, rămâne obligat să își desfășoare activitatea pentru terțul respectiv<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0053"><P>A se vedea considerațiile amintite la nota de subsol 4 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66.</NO.P><TXT>În ceea ce privește toate aceste criterii, adăugăm că, în opinia noastră, nu există niciun motiv pentru a le limita la persoanele juridice. Persoanele fizice pot fi, și ele, angajatori contractuali sau angajatori interesați în cadrul unui grup sau al unei rețele de întreprinderi individuale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67.</NO.P><TXT>În consecință, este de competența instanței de trimitere să aprecieze, având în vedere aceste criterii sau altele mai pertinente, dacă împrejurările cauzei principale permit să se constate existența <HT TYPE="ITALIC">unui interes direct al terțului în buna executare a prestației</HT> angajatului în cadrul unui contract de muncă încheiat cu o altă persoană din același grup din care se va putea deduce că acest terț poate fi calificat drept angajator în sensul articolului 21 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68.</NO.P><TXT>Prin urmare, propunem Curții să răspundă la prima întrebare preliminară a instanței de trimitere că poate fi considerată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0062" REF.END="QE0062"/>angajator<QUOT.END REF.START="QS0062" CODE="201D" ID="QE0062"/>, în sensul articolului 21 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1215/2012, o persoană fizică sau juridică, cu sau fără domiciliu pe teritoriul unui stat membru, cu care angajatul nu a încheiat un contract de muncă, ci un acord care face parte integrantă din acest contract, în temeiul căruia persoana respectivă răspunde pentru executarea obligațiilor angajatorului față de angajatul în cauză, dacă aceasta are un interes direct în buna executare a contractului menționat.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="15"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la exclusivitatea anumitor norme de competență în cazul în care pârâtul nu are domiciliul într‑un stat membru</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69.</NO.P><TXT>Prin intermediul celei de a doua întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită, în ipoteza în care Curtea ar considera că litigiul nu intră în domeniul de aplicare al capitolului II secțiunea 5 din Regulamentul nr. 1215/2012, să se stabilească dacă articolul 6 alineatul (1) din acest regulament trebuie interpretat în sensul că rezerva referitoare la articolul 21 alineatul (2) din regulamentul menționat exclude aplicarea normelor de competență prevăzute de dreptul național.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70.</NO.P><TXT>Observăm, în această privință, că instanța respectivă nu și‑a exprimat aceeași preocupare în legătură cu aplicarea normelor de competență prevăzute în capitolul II secțiunea 4 din același regulament, care fac obiectul celei de a treia și al celei de a patra întrebări preliminare, deși problematica este identică.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71.</NO.P><TXT>În cazul în care Curtea va răspunde negativ la prima întrebare preliminară, pentru motivul că un terț față de contractul de muncă, precum în cauza principală, nu poate fi considerat un angajator, litigiul nu va intra, așadar, în domeniul de aplicare al capitolului II secțiunea 5 din Regulamentul nr. 1215/2012. În consecință, ar trebui aplicate normele naționale de competență pentru motivele prezentate în continuare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72.</NO.P><TXT>În primul rând, aceste norme de competență sunt, în principiu, aplicabile în privința pârâților care nu au domiciliul într‑un stat membru, în conformitate cu textul articolului 6 alineatul (1) din acest regulament, interpretat în lumina considerentului (14).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73.</NO.P><TXT>În al doilea rând, ar fi de neconceput ca normele de competență ale Uniunii să aibă un efect de blocare asupra dispozițiilor naționale în afara domeniului lor de aplicare. În plus, orice altă analiză ar avea ca efect inaplicabilitatea normelor naționale de competență în toate cazurile.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74.</NO.P><TXT>Prin urmare, s‑ar putea răspunde la a doua întrebare a instanței de trimitere că, în ipoteza în care articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1215/2012 nu est aplicabil, articolul 6 alineatul (1) din regulamentul menționat trebuie interpretat în sensul că normele de competență prevăzute de dreptul național sunt aplicabile.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, propunem Curții să își îndrepte atenția asupra interpretării <HT TYPE="ITALIC">a contrario</HT> care s‑ar putea întemeia pe un asemenea răspuns formulat în termeni generali. Această vigilență ne pare justificată de referirea pe care instanța de trimitere o face la comentarii din doctrina germană din care rezultă o serie de interogații cu privire la legătura dintre dispozițiile articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012 și cele din secțiunile consacrate litigiilor în materia contractelor încheiate cu consumatorii și de muncă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0054"><P>A se vedea în același sens Gaudemet‑Tallon, H., și Ancel, M.-É., <HT TYPE="ITALIC">Compétence et exécution des jugements en Europe – Règlements 44/2001 et 1215/2012, Conventions de Bruxelles (1968) et de Lugano (1998 et 2007)</HT> (ediția a VI‑a), L.G.D.J., Paris, 2018, p. 464, precum și nota de subsol 167.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76.</NO.P><TXT>Astfel, articolul 6 alineatul (1) din acest regulament prevede că, atunci când pârâtul nu are domiciliul pe teritoriul unui stat membru, legea națională determină competența instanței sesizate <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0063" REF.END="QE0063"/>sub rezerva<QUOT.END REF.START="QS0063" CODE="201D" ID="QE0063"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0055"><P>Este vorba despre același termen precum cel utilizat la articolul 4 din Regulamentul nr. 1215/2012.</P></NOTE> articolului 18 alineatul (1) și a articolului 21 alineatul (2) din regulamentul menționat. Or, aceste articole figurează în fiecare dintre secțiunile în cauză, conform articolului 17<?PAGE NO="16"?> alineatul (1) și, respectiv, articolului 20 alineatul (1) din același regulament, potrivit cărora <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0064" REF.END="QE0064"/>competența se determină în conformitate cu dispozițiile din prezenta secțiune, <HT TYPE="ITALIC">fără a se aduce atingere</HT> articolului 6 […]<QUOT.END REF.START="QS0064" CODE="201D" ID="QE0064"/> din Regulamentul nr. 1215/2012<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0056"><P>Sublinierea noastră. A se vedea de asemenea aceeași diferență de formulare în versiunile în limbile germană, engleză și polonă.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77.</NO.P><TXT>În Convenția de la Bruxelles din 1968, la fel ca în Regulamentul nr. 44/2001, erau utilizați aceiași termeni: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0065" REF.END="QE0065"/>sub rezerva<QUOT.END REF.START="QS0065" CODE="201D" ID="QE0065"/> la articolul 4 pentru aceste două instrumente și <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0066" REF.END="QE0066"/>fără a aduce atingere<QUOT.END REF.START="QS0066" CODE="201D" ID="QE0066"/> la articolul 13 din convenția menționată și, respectiv, la articolele 15 și 18 din acest regulament. Normele de competență <HT TYPE="ITALIC">exclusive</HT>, apoi, în regulamentul menționat, cele referitoare la prorogarea de competență trebuiau să conducă la înlăturarea aplicării legii naționale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0057"><P>Cu toate acestea, observăm că, în Regulamentul nr. 44/2001, la fel ca în Regulamentul nr. 1215/2012, aceiași termeni figurează în articolele menționate în versiunea lor în limbile spaniolă (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0067" REF.END="QE0067"/>sin perjuicio<QUOT.END REF.START="QS0067" CODE="201D" ID="QE0067"/>), daneză (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0068" REF.END="QE0068"/>jf. dog<QUOT.END REF.START="QS0068" CODE="201D" ID="QE0068"/>), italiană (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0069" REF.END="QE0069"/>salva/fatto salvo<QUOT.END REF.START="QS0069" CODE="201D" ID="QE0069"/>), neerlandeză (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0070" REF.END="QE0070"/>onverminderd<QUOT.END REF.START="QS0070" CODE="201D" ID="QE0070"/>), portugheză (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0071" REF.END="QE0071"/>sem prejuízo<QUOT.END REF.START="QS0071" CODE="201D" ID="QE0071"/>) și suedeză (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0072" REF.END="QE0072"/>om inte annat<QUOT.END REF.START="QS0072" CODE="201D" ID="QE0072"/>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78.</NO.P><TXT>Se ridică, așadar, problema dacă, în Regulamentul nr. 1215/2012, adăugarea unor norme de competență <HT TYPE="ITALIC">care protejează o parte defavorizată</HT> trebuie să aibă același conținut. Sunt posibile mai multe abordări.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79.</NO.P><TXT>Din modul de redactare a articolului 5 din acest regulament, potrivit căruia pârâții domiciliați în statele membre <HT TYPE="ITALIC">pot fi acționați în justiție</HT> în fața instanțelor unui alt stat membru <HT TYPE="ITALIC">numai în temeiul</HT> normelor enunțate în secțiunile 2-7 din capitolul II din regulamentul menționat, care este diferit de cel al articolului 6 alineatul (1) din același regulament, aplicabil în privința pârâților domiciliați în țări terțe, s‑ar putea deduce că normele naționale de competență se pot aplica în continuare <HT TYPE="ITALIC">pe lângă</HT> cele prevăzute de Regulamentul nr. 1215/2012<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0058"><P>A se vedea în acest sens Garcimartín Álferez, F. J., și Sánchez Fernández, S., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0073" REF.END="QE0073"/>El nuevo Reglamento Bruselas I: qué ha cambiado en el ámbito de la competencia judicial<QUOT.END REF.START="QS0073" CODE="201D" ID="QE0073"/>, în <HT TYPE="ITALIC">Revista española de derecho europeo</HT>, Marcial Pons Ediciones Jurídicas y Sociales, Madrid, nr. 48, 2013, p. 3-6, precum și Pohl, M., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0074" REF.END="QE0074"/>Die Neufassung der EuGVVO – im Spannungsfeld zwischen Vertrauen und Kontrolle<QUOT.END REF.START="QS0074" CODE="201D" ID="QE0074"/>, în <HT TYPE="ITALIC">Praxis des Internationalen Privat- und Verfahrensrechts</HT> (IPRax), Verlag Ernst und Werner Gieseking GmbH, Köln, vol. 2, 2013, p. 109-111.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0080"><NO.P>80.</NO.P><TXT>De asemenea, s‑ar putea găsi o justificare în faptul că articolul 21 alineatul (2) din acest regulament prevede că angajatorul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0075" REF.END="QE0075"/><HT TYPE="ITALIC">poate</HT> fi acționat în justiție înaintea unei instanțe dintr‑un stat membru în conformitate cu alineatul (1) litera (b)<QUOT.END REF.START="QS0075" CODE="201D" ID="QE0075"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0059"><P>Sublinierea noastră.</P></NOTE>. Angajatul ar avea astfel posibilitatea de a alege între competența întemeiată pe regulamentul menționat și cea rezultată din dreptul național<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0060"><P>A se vedea Nord, N., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0076" REF.END="QE0076"/>Refonte du règlement <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0077" REF.END="QE0077"/>Bruxelles I<QUOT.END REF.START="QS0077" CODE="00BB" ID="QE0077"/> et protection du travailleur<QUOT.END REF.START="QS0076" CODE="201D" ID="QE0076"/>, în <HT TYPE="ITALIC">La Semaine Juridique Social</HT>, LexisNexis, Paris, nr. 52, 2014, p. 3, punctul 19.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0081"><NO.P>81.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, s‑ar putea susține de asemenea, în lumina celei de a doua teze a considerentului (14) al Regulamentului nr. 1215/2012, care se referă la normele de competență care trebuie privilegiate din perspectiva obiectivelor urmărite de acest regulament<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0061"><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0078" REF.END="QE0078"/>[…] pentru a asigura protecția consumatorilor și a angajaților, pentru a proteja competența instanțelor statelor membre în situații în care dețin competență judiciară exclusivă și pentru a respecta autonomia părților, anumite norme de competență judiciară din prezentul regulament ar trebui să se aplice indiferent de domiciliul pârâtului.<QUOT.END REF.START="QS0078" CODE="201D" ID="QE0078"/></P></QUOT.S></NOTE>, că normele prevăzute în capitolul II secțiunile 4 și 5 din regulamentul menționat exclud, fără distincție, aplicarea unor legi naționale, chiar dacă acestea ar putea fi mai favorabile reclamantului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0062"><P>A se vedea în această privință Nord, N., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0079" REF.END="QE0079"/>Refonte du règlement <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0080" REF.END="QE0080"/>Bruxelles I<QUOT.END REF.START="QS0080" CODE="00BB" ID="QE0080"/> et protection du travailleur<QUOT.END REF.START="QS0079" CODE="201D" ID="QE0079"/>, în <HT TYPE="ITALIC">La Semaine Juridique Social</HT>, LexisNexis, Paris, nr. 52, 2014, p. 3 și 4, punctul 20. În ceea ce privește normele în materia contractelor de muncă, a se vedea Cuniberti, G., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0081" REF.END="QE0081"/>La réforme du Règlement Bruxelles I<QUOT.END REF.START="QS0081" CODE="201D" ID="QE0081"/>, în <HT TYPE="ITALIC">Droit et procédures – EJT</HT>, Dalloz, Paris, nr. 2, 2013, punctul 37.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="17"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0082"><NO.P>82.</NO.P><TXT>Înclinăm să fim de acord cu această analiză, care se bazează pe coerența Regulamentului nr. 1215/2012, pe concordanța acestuia cu dispozițiile anterioare și pe finalitățile acestora, permițând astfel înlăturarea îndoielilor care decurg din diferențele dintre versiunile lingvistice.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0083"><NO.P>83.</NO.P><TXT>Amintim, în primul rând, că, la articolul 6 din Regulamentul nr. 1215/2012, în temeiul dispozițiilor generale referitoare la cazul în care pârâtul nu are domiciliul într‑un stat membru, excluderea dreptului național, prevăzută anterior pentru normele exclusive de competență<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0063"><P>A se vedea în acest sens Raportul domnului P. Jenard privind Convenția din <DATE ISO="19680927">27 septembrie 1968</DATE> privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="059" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="1979">JO 1979, C 59, p. 1</REF.DOC.OJ>), în special p. 21.</P></NOTE>, a fost extinsă în mod specific în favoarea consumatorilor și a angajaților, menținându‑se totodată principiul aplicării normelor naționale de competență<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0064"><P>A se vedea, în ceea ce privește istoricul acestei dispoziții, în special Gaudemet‑Tallon, H., și Ancel, M.-E., <HT TYPE="ITALIC">Compétence et exécution des jugements en Europe – Règlements 44/2001 et 1215/2012, Conventions de Bruxelles (1968) et de Lugano (1998 et 2007)</HT>, ediția a VI‑a, L.G.D.J., Paris, 2018, p. 137.</P></NOTE>. Prin urmare, este vorba, în opinia noastră, despre excepții de la acest principiu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0084"><NO.P>84.</NO.P><TXT>În al doilea rând, subliniem că, în secțiunile Regulamentului nr. 1215/2012 care privesc consumatorii și angajații, calificați drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0082" REF.END="QE0082"/>partea defavorizată<QUOT.END REF.START="QS0082" CODE="201D" ID="QE0082"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0065"><P>Considerentul (18) al acestui regulament.</P></NOTE>, rezerva<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0066"><P>Acest termen se întemeiază pe Raportul domnului P. Jenard, <HT TYPE="ITALIC">op. cit</HT>., p. 33.</P></NOTE> aplicării anumitor dispoziții generale a fost menținută, inclusiv a articolului 6 din acest regulament. Din combinația acestor texte deducem că articolul 6 din regulamentul menționat privește cazul general al oricărui pârât domiciliat într‑un stat terț, iar trimiterea din această dispoziție la articolul 21 alineatul (2) din același regulament stabilește normele aplicabile în cazul particular al angajatorului acționat în justiție de angajat. Astfel, legiuitorul a ales ca normele naționale să se aplice atunci când pârâtul este un angajat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0085"><NO.P>85.</NO.P><TXT>În consecință, nu se poate deroga de la principiul reținut de Curte potrivit căruia, atunci când sunt aplicabile normele de competență prevăzute în capitolul II secțiunea 5 din Regulamentul nr. 1215/2012, ele trebuie să prevaleze în raport cu normele naționale de competență, chiar dacă acestea ar fi mai favorabile pentru angajat, ca urmare a caracterului lor nu numai special, ci și exhaustiv<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0067"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080522">22 mai 2008</DATE>, <NAME.CASE>Glaxosmithkline et Laboratoires Glaxosmithkline</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑462/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:299">EU:C:2008:299</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0018">18</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20210225">25 februarie 2021</DATE>, <NAME.CASE>Markt24</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑804/19</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2021:134">EU:C:2021:134</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR>, <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0086"><NO.P>86.</NO.P><TXT>În aceste condiții, considerăm că obiectivul reglementărilor aplicabile în materia cooperării civile de a unifica normele care reglementează conflictul de competență, precum și cerința referitoare la previzibilitatea normelor de competență și la limitarea instanțelor competente în condiții care să protejeze părțile defavorizate în cauză sunt îndeplinite, din moment ce, prin ipoteză, aceste norme de competență le sunt aplicabile<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0068"><P>A se vedea în același sens Nord, N., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0083" REF.END="QE0083"/>Refonte du règlement <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0084" REF.END="QE0084"/>Bruxelles I<QUOT.END REF.START="QS0084" CODE="00BB" ID="QE0084"/> et protection du travailleur<QUOT.END REF.START="QS0083" CODE="201D" ID="QE0083"/>, în <HT TYPE="ITALIC">La Semaine Juridique Social</HT>, LexisNexis, Paris, nr. 52, 2014, p. 3 și 4, punctul 20, precum și Cuniberti, G., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0085" REF.END="QE0085"/>La réforme du Règlement Bruxelles I<QUOT.END REF.START="QS0085" CODE="201D" ID="QE0085"/>, în <HT TYPE="ITALIC">Droit et procédures – EJT</HT>, Dalloz, Paris, nr. 2, 2013, punctul 37. A se vedea de asemenea Temming, F., și Glatz, P., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0086" REF.END="QE0086"/>Vorlagen an den EuGH, Arbeitsrecht, Haftung aus Arbeitsvertrag/Rechtsnachfolger<QUOT.END REF.START="QS0086" CODE="201D" ID="QE0086"/>, în <HT TYPE="ITALIC">Zeitschrift für europäisches Sozial- und Arbeitsrecht</HT> (ZESAR), Erich Schmidt Verlag, Berlin, nr. 5/6, 2021, p. 230, în special p. 232.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0087"><NO.P>87.</NO.P><TXT>Pentru toate aceste considerații, propunem Curții să răspundă la a doua întrebare preliminară că articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că aplicarea normelor de competență prevăzute de dreptul național este exclusă atunci când sunt îndeplinite condițiile de aplicare a articolului 21 alineatul (2) din acest regulament.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="18"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">C.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la competența în materia contractelor încheiate de consumatori</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0088"><NO.P>88.</NO.P><TXT>Prin intermediul celei de a treia și al celei de a patra întrebări preliminare, instanța de trimitere ridică problema posibilității angajatului care se află într‑o situație precum cea din speță de a beneficia de dispozițiile privind protecția consumatorilor pentru a‑și justifica propria competență.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0089"><NO.P>89.</NO.P><TXT>A treia întrebare se referă la dispozițiile articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012. A patra întrebare preliminară se referă la dispozițiile articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul Roma I. Ele au ca obiect comun contractele încheiate de o persoană fizică <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0087" REF.END="QE0087"/>într‑un scop care poate fi considerat ca neavând legătură cu activitatea sa profesională<QUOT.END REF.START="QS0087" CODE="201D" ID="QE0087"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0090"><NO.P>90.</NO.P><TXT>Potrivit instanței de trimitere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0069"><P>A se vedea punctul 26 și nota de subsol 74 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, trebuie să se stabilească dacă o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0088" REF.END="QE0088"/>activitate profesională<QUOT.END REF.START="QS0088" CODE="201D" ID="QE0088"/>, în sensul acestor dispoziții, acoperă nu numai activitățile independente, ci și o activitate salariată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0091"><NO.P>91.</NO.P><TXT>Întrucât domeniul de aplicare material și dispozițiile Regulamentului Roma I trebuie să fie în concordanță în special în raport cu regulamentele privind competența judiciară<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0070"><P>A se vedea punctul 35 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, vom examina împreună a treia și a patra întrebare preliminară, luate în considerare în prima parte și apoi în a doua parte. În ceea ce privește Regulamentul nr. 1215/2012, instanța de trimitere a adresat a treia întrebare preliminară sub rezerva unui răspuns negativ la prima întrebare preliminară. Întrucât propunem Curții să răspundă afirmativ la aceasta, se prezintă în subsidiar următoarea analiză.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0089" REF.END="QE0089"/>activitate profesională<QUOT.END REF.START="QS0089" CODE="201D" ID="QE0089"/> în sensul Regulamentului nr. 1215/2012 și al Regulamentului Roma I</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0092"><NO.P>92.</NO.P><TXT>Prin intermediul primei părți a celei de a treia și a celei de a patra întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită în esență Curții să stabilească dacă articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012 și articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul Roma I trebuie interpretate în sensul că noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0090" REF.END="QE0090"/>activitate profesională<QUOT.END REF.START="QS0090" CODE="201D" ID="QE0090"/> include exercitarea unei activități subordonate în cadrul unui raport de muncă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0093"><NO.P>93.</NO.P><TXT>Amintim că este vorba despre una dintre condițiile de aplicare a normelor de competență pentru protecția consumatorilor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0071"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20200326">26 martie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Primera Air Scandinavia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑215/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:235">EU:C:2020:235</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0056">56</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), precum și Hotărârea Personal Exchange International (punctul 27).</P></NOTE>. Interpretarea noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0091" REF.END="QE0091"/>activitate profesională<QUOT.END REF.START="QS0091" CODE="201D" ID="QE0091"/> se dovedește delicată ca urmare a faptului că diferitele versiuni lingvistice ale articolului 17 din Regulamentul nr. 1215/2012<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0072"><P>Articolul 15 din Regulamentul anterior nr. 44/2001 era redactat în termeni identici. A se vedea în această privință, în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Personal Exchange International, îndoielile exprimate de instanța de trimitere pe baza versiunii în limba slovenă (punctul 21 din această hotărâre).</P></NOTE> nu sunt concordante nici în cadrul acestui regulament, nici cu cele ale articolului 6 din Regulamentul Roma I.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0094"><NO.P>94.</NO.P><TXT>Astfel, în versiunea în limba franceză și în alte versiuni lingvistice, consumatorul este definit la articolul 17 alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 1215/2012 ca o persoană care a încheiat un contract <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0092" REF.END="QE0092"/>într‑un scop care se poate considera că se situează în afara <HT TYPE="ITALIC">domeniului său profesional</HT><QUOT.END REF.START="QS0092" CODE="201D" ID="QE0092"/>, în timp ce, la același alineat litera (c), cealaltă parte contractantă este cea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0093" REF.END="QE0093"/>care desfășoară <HT TYPE="ITALIC">activități comerciale sau profesionale</HT><QUOT.END REF.START="QS0093" CODE="201D" ID="QE0093"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0073"><P>Sublinierea noastră. Aceeași dihotomie există și în versiunile în limbile spaniolă și italiană.</P></NOTE>. În schimb, în versiunea în limba<?PAGE NO="19"?> germană<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0074"><P>Expresia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0094" REF.END="QE0094"/>berufliche oder gewerbliche Tätigkeit<QUOT.END REF.START="QS0094" CODE="201D" ID="QE0094"/> figurează în aceste două alineate. Potrivit precizărilor instanței de trimitere, dificultatea de interpretare a acestei expresii rezultă din adăugarea termenului <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0095" REF.END="QE0095"/>gewerblich<QUOT.END REF.START="QS0095" CODE="201D" ID="QE0095"/> la termenul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0096" REF.END="QE0096"/>beruflich<QUOT.END REF.START="QS0096" CODE="201D" ID="QE0096"/>, care are un sens foarte larg. S‑ar putea deduce de aici că sunt vizate doar activitățile independente sau liberale.</P></NOTE> și în alte versiuni lingvistice<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0075"><P>A se vedea de exemplu, în versiunea în limba polonă (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0097" REF.END="QE0097"/>zawodową lub gospodarczą<QUOT.END REF.START="QS0097" CODE="201D" ID="QE0097"/>) sau în limba portugheză (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0098" REF.END="QE0098"/>atividade comercial ou profissional<QUOT.END REF.START="QS0098" CODE="201D" ID="QE0098"/>). În versiunea în limba daneză, este utilizat un singur termen (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0099" REF.END="QE0099"/>erhvervsmæssige virksomhed<QUOT.END REF.START="QS0099" CODE="201D" ID="QE0099"/>), dar și de două ori în mod uniform.</P></NOTE> au fost utilizați aceiași termeni pentru activitățile consumatorului și ale cocontractantului său. În alte versiuni lingvistice există expresii diferite, fără termeni comuni pentru a defini consumatorul și activitatea pârâtului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0076"><P>A se vedea de exemplu, în limba engleză (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0100" REF.END="QE0100"/>trade or profession<QUOT.END REF.START="QS0100" CODE="201D" ID="QE0100"/>/<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0101" REF.END="QE0101"/>commercial or professional activities<QUOT.END REF.START="QS0101" CODE="201D" ID="QE0101"/>), în limba neerlandeză (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0102" REF.END="QE0102"/>bedrijfs of beroepsmatig<QUOT.END REF.START="QS0102" CODE="201D" ID="QE0102"/>/<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0103" REF.END="QE0103"/>commerciële of beroepsactiviteiten<QUOT.END REF.START="QS0103" CODE="201D" ID="QE0103"/>) sau în limba suedeză (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0104" REF.END="QE0104"/>affärsverksamhet eller yrkesverksamhet<QUOT.END REF.START="QS0104" CODE="201D" ID="QE0104"/>/<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0105" REF.END="QE0105"/>kommersiell verksamhet eller yrkesverksamhet<QUOT.END REF.START="QS0105" CODE="201D" ID="QE0105"/>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0095"><NO.P>95.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, termenii utilizați la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul Roma I pentru a defini consumatorul și profesionistul nu corespund întotdeauna cu cei utilizați la articolul 17 din Regulamentul nr. 1215/2012. Astfel, de exemplu, în versiunea în limba franceză, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0106" REF.END="QE0106"/>professionnel<QUOT.END REF.START="QS0106" CODE="201D" ID="QE0106"/> este definit prin referire la o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0107" REF.END="QE0107"/>activité professionnelle<QUOT.END REF.START="QS0107" CODE="201D" ID="QE0107"/>, iar nu la o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0108" REF.END="QE0108"/>activité commerciale et professionnelle<QUOT.END REF.START="QS0108" CODE="201D" ID="QE0108"/>, ca la articolul 17 alineatul (1) litera (c) din regulamentul menționat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0096"><NO.P>96.</NO.P><TXT>În aceste condiții, considerăm că interpretarea dispozițiilor în discuție trebuie să se întemeieze pe definirea noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0109" REF.END="QE0109"/>consumator<QUOT.END REF.START="QS0109" CODE="201D" ID="QE0109"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0077"><P>În versiunile lingvistice pe care le‑am examinat, observăm că termenul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0110" REF.END="QE0110"/>consumator<QUOT.END REF.START="QS0110" CODE="201D" ID="QE0110"/> desemnează o persoană care nu face decât să utilizeze un bun sau un serviciu. Astfel, consumatorul se află într‑o situație opusă celei a unui lucrător care produce bunuri sau oferă servicii în numele angajatorului său. A se vedea în acest sens Hotărârea Personal Exchange International (punctul 38).</P></NOTE>. Curtea a amintit recent, în ceea ce privește Regulamentul nr. 1215/2012, că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0111" REF.END="QE0111"/>numai contractele încheiate <HT TYPE="ITALIC">în afara și independent de orice activitate sau finalitate de natură profesională</HT>, <HT TYPE="ITALIC">în scopul exclusiv de satisfacere a propriilor necesități de consum privat ale unui individ</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0078"><P>Sublinierea noastră.</P></NOTE>, fac parte din regimul particular prevăzut de regulamentul menționat în materie de protecție a consumatorului ca parte considerată defavorizată<QUOT.END REF.START="QS0111" CODE="201D" ID="QE0111"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0079"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191003">3 octombrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Petruchová</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑208/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:825">EU:C:2019:825</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată). A se vedea de asemenea, pentru un rezumat în parte în termeni generali a acelorași criterii, în ceea ce privește articolele 15-17 din Regulamentul nr. 44/2001, Hotărârea Personal Exchange International (punctele 29-31 și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0097"><NO.P>97.</NO.P><TXT>Astfel, Curtea nu a făcut în mod clar o distincție după cum activitatea profesională este independentă sau nu în jurisprudența sa constantă, bazată pe istoricul evoluției dispozițiilor privind protecția consumatorilor cuprinse inițial în Convenția de la Bruxelles din 1968<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0080"><P>A se vedea Raportul domnului P. Schlosser privind Convenția referitoare la aderarea Regatului Danemarcei, Irlandei și Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la Convenția privind competența judiciară și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, precum și la Protocolul privind interpretarea sa de către Curtea de Justiție (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="059" PAGE.FIRST="71" DATE.PUB="1979">JO 1979, C 59, p. 71</REF.DOC.OJ>) (în special p. 118, punctul 153), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130314">14 martie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Česká spořitelna</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑419/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:165">EU:C:2013:165</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0098"><NO.P>98.</NO.P><TXT>FD susține că instanța germană ar fi competentă pentru motivul că acordul de garanție, pe care se întemeiază acțiunea sa, a fost încheiat într‑un scop care poate fi considerat în afara activității sale profesionale. Acesta arată că, pentru a considera că activitățile salariate sunt incluse în noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0112" REF.END="QE0112"/>consumator<QUOT.END REF.START="QS0112" CODE="201D" ID="QE0112"/>, salariații își folosesc remunerația pentru <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0113" REF.END="QE0113"/>a‑și acoperi propriile nevoi<QUOT.END REF.START="QS0113" CODE="201D" ID="QE0113"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0099"><NO.P>99.</NO.P><TXT>Or, urmând o asemenea logică, ar fi necesar să includem și ceilalți profesioniști independenți, cum ar fi meșteșugarii, industriașii, agricultorii sau comercianții independenți, care beneficiază de veniturile lor în viața de zi cu zi în aceeași măsură ca și angajații de salariile lor. În plus, dacă consumatorul utilizează sau chiar consumă bunuri sau servicii și își folosește salariul în acest scop, el nu poate fi considerat un obiect de consum, în sensul capitolului II secțiunea 4 din Regulamentul nr. 1215/2012.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="20"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0100"><NO.P>100.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, s‑ar putea reține un argument sistematic. Astfel, legiuitorul Uniunii a prevăzut instanțe diferite pentru consumatori și pentru angajați. O interpretare extensivă a domeniului de aplicare al normelor de competență în favoarea consumatorilor într‑o asemenea situație<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0081"><P>A se vedea, cu titlu comparativ, Hotărârea Personal Exchange International, referitoare la un contract de jocuri de pocher încheiat online de o persoană care obține în mod regulat câștiguri importante.</P></NOTE> ar conduce la eludarea deciziei legiuitorului de a defini norme specifice privind angajații care nu le permit să sesizeze instanța de la domiciliul lor, cum procedează consumatorii, pentru a favoriza proximitatea instanței sesizate față de locul lor de muncă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0101"><NO.P>101.</NO.P><TXT>Adăugăm, în ultimul rând, asemenea Comisiei, că o astfel de interpretare nu poate fi justificată prin faptul că nu există o dispoziție aplicabilă unei situații care nu a fost avută în vedere în Regulamentul nr. 1215/2012<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0082"><P>În această privință, instanța de trimitere a subliniat că, în stadiul dreptului pozitiv, obiectivul de protecție a părții defavorizate, enunțat în considerentele (14) și (18) ale Regulamentului nr. 1215/2012, nu ar fi îndeplinit în cazul în care ar trebui să se admită că unui salariat din cadrul unui grup de societăți i se opune raportul său de muncă pentru a‑l exclude de la beneficiul normelor de competență aplicabile consumatorilor sau, invers, lipsa unui astfel de raport de muncă pentru a justifica inaplicabilitatea normelor prevăzute de asemenea de acest regulament în interesul lucrătorilor.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0102"><NO.P>102.</NO.P><TXT>În consecință, propunem Curții să răspundă la prima parte a celei de a treia și a celei de a patra întrebări preliminare adresate de instanța de trimitere că noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0114" REF.END="QE0114"/>activitate profesională<QUOT.END REF.START="QS0114" CODE="201D" ID="QE0114"/>, în sensul articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012 și al articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul Roma I, include exercitarea unei activități subordonate în cadrul unui raport de muncă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la calificarea unui acord care garantează angajatului executarea obligațiilor angajatorului</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0103"><NO.P>103.</NO.P><TXT>Prin intermediul celei de a doua părți a celei de a treia și a celei de a patra întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită în esență Curții să stabilească dacă articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012 și articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul Roma I trebuie interpretate în sensul că intră în domeniul de aplicare al noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0115" REF.END="QE0115"/>activitate profesională<QUOT.END REF.START="QS0115" CODE="201D" ID="QE0115"/> un acord de garanție în temeiul căruia un terț este direct răspunzător față de un angajat pentru executarea obligațiilor care decurg dintr‑un contract individual de muncă încheiat cu angajatorul său.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0104"><NO.P>104.</NO.P><TXT>Această problemă se pune numai în ipoteza în care noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0116" REF.END="QE0116"/>activitate profesională<QUOT.END REF.START="QS0116" CODE="201D" ID="QE0116"/> nu o acoperă pe cea a unui salariat, ceea ce ar putea justifica faptul că instanța de trimitere are competență internațională.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0105"><NO.P>105.</NO.P><TXT>Înlăturând anterior o asemenea soluție, propunem, așadar, Curții, cu titlu subsidiar, să răspundă instanței de trimitere că un angajament, deși unilateral<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0083"><P>A se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090514">14 mai 2009</DATE>, <NAME.CASE>Ilsinger</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑180/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:303">EU:C:2009:303</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0051">51</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, încheiat cu un angajat, care urmărește să asigure respectarea obligațiilor angajatorului său, iar nu satisfacerea unor nevoi private, este legat direct de contractul de muncă. În consecință, acesta nu a fost încheiat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0117" REF.END="QE0117"/>în afara și independent de orice activitate sau finalitate de natură profesională<QUOT.END REF.START="QS0117" CODE="201D" ID="QE0117"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0084"><P>A se vedea punctul 96 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="21"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0106"><NO.P>106.</NO.P><TXT>În speță, întrucât împrejurările în care a fost încheiat acordul de garanție și conținutul acestuia trebuie să conducă la concluzia că acesta face parte integrantă din contractul de muncă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0085"><P>A se vedea punctul 52 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, ar trebui să se deducă de aici că acesta depinde de activitatea profesională a lui FD. În această privință, decizia Curții privind excluderea contractelor de muncă din domeniul de aplicare al Directivei 93/13/CEE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0086"><P>Directiva Consiliului din <DATE ISO="19930405">5 aprilie 1993</DATE> privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="095" PAGE.FIRST="29" DATE.PUB="1993">JO 1993, L 95, p. 29</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).</P></NOTE> ar putea fi transpusă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0087"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190321">21 martie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Pouvin și Dijoux</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑590/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:232">EU:C:2019:232</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0107"><NO.P>107.</NO.P><TXT>În consecință, propunem Curții, cu titlu subsidiar, să răspundă la a doua parte a celei de a treia și a celei de a patra întrebări preliminare adresate de instanța de trimitere că un acord de garanție care face parte integrantă dintr‑un contract de muncă, în temeiul căruia o persoană răspunde pentru executarea obligațiilor angajatorului față de angajat, intră sub incidența noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0118" REF.END="QE0118"/>activitate profesională<QUOT.END REF.START="QS0118" CODE="201D" ID="QE0118"/>, în sensul articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012 și al articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul Roma I.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">V.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0108"><NO.P>108.</NO.P><TXT>Având în vedere toate considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă, Germania) după cum urmează:</TXT><P>Cu titlu principal:</P><P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1)</NO.P><TXT>Articolul 21 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20121212">12 decembrie 2012</DATE> privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că o persoană fizică sau juridică, cu sau fără domiciliu pe teritoriul unui stat membru, cu care angajatul nu a încheiat contractul său de muncă, ci un acord care face parte integrantă din acest contract, în temeiul căruia persoana respectivă răspunde pentru executarea obligațiilor angajatorului față de acest angajat, poate fi considerată un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0119" REF.END="QE0119"/>angajator<QUOT.END REF.START="QS0119" CODE="201D" ID="QE0119"/>, în cazul în care are un interes direct în buna executare a contractului respectiv. Existența unui asemenea interes direct trebuie apreciată de instanța de trimitere în mod global, luând în considerare toate împrejurările speței.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că aplicarea normelor de competență prevăzute de dreptul național este exclusă atunci când sunt îndeplinite condițiile de aplicare a articolului 21 alineatul (2) din acest regulament.</TXT><P>Cu titlu subsidiar, în ipoteza în care Curtea ar considera că litigiul nu intră în domeniul de aplicare al articolului 21 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1215/2012:</P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>Articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012 și articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20080617">17 iunie 2008</DATE> privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) trebuie interpretate în sensul că noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0120" REF.END="QE0120"/>activitate profesională<QUOT.END REF.START="QS0120" CODE="201D" ID="QE0120"/> include exercitarea unei activități subordonate în cadrul unui raport de muncă.</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="22"?><ITEM><NP><NO.P>4)</NO.P><TXT>Articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012 și articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 593/2008 trebuie interpretate în sensul că un acord de garanție, care face parte integrantă dintr‑un contract de muncă în temeiul căruia o persoană răspunde față de angajat pentru executarea obligațiilor angajatorului, intră sub incidența noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0121" REF.END="QE0121"/>activitate profesională<QUOT.END REF.START="QS0121" CODE="201D" ID="QE0121"/>.</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>