C-56/0662006J00560001.000248751488612CJHOTĂRÂREA DIN 14.6.2007 — CAUZA C-56/06EURO TEX<TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Camera întâi)</P><P><DATE ISO="20070614">14 iunie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: germana.</P></NOTE></P></TI>

În cauza C-56/06,

având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Finanzgericht Düsseldorf (Germania), prin decizia din 31 ianuarie 2006, primită de Curte la 2 februarie 2006, în procedura

Euro Tex Textilverwertung GmbH

împotriva

Hauptzollamt Duisburg,

CURTEA (Camera întâi),

compusă din domnul P. Jann, preşedinte de cameră, domnii R. Schintgen, A. Tizzano (raportor), A. Borg Barthet şi E. Levits, judecători,

avocat general: doamna E. Sharpston,

grefier: domnul R. Grass,

având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observaţiile prezentate:

pentru Euro Tex Textilverwertung GmbH, de A. Gläser, Rechtsanwalt;

pentru Comisia Comunităţilor Europene, de doamna J. Hottiaux şi de domnul B. Schima, în calitate de agenţi,

după ascultarea concluziilor avocatului general în şedinţa din 25 ianuarie 2007,

pronunţă prezenta

<TI><P>Hotărâre</P></TI>1Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare priveşte interpretarea Acordului european instituind o asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Polonă, pe de altă parte, aprobat prin Decizia 93/743/Euratom, CECO, CE a Consiliului şi a Comisiei din 13 decembrie 1993 (JO L 348, p. 1, denumit în continuare acordul de asociere) şi, mai exact, a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Protocolul nr. 4 la acest acord, astfel cum a fost modificat prin Decizia nr. 1/97 a Consiliului de asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Polonă, pe de altă parte, din 30 iunie 1997 (JO L 221, p. 1, denumit în continuare Protocolul nr. 4).2Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între societatea Euro Tex Textilverwertung GmbH (denumită în continuare Euro Tex), pe de o parte, şi Hauptzollamt Duisburg (biroul vamal Duisburg, denumit în continuare Hauptzollamt), pe de altă parte, având ca obiect exactitatea probelor de origine furnizate în vederea exportării de produse textile uzate către Polonia.<TI><P>Normele comunitare</P></TI>3Protocolul nr. 4 defineşte noţiunea produse originare şi conţine prevederi în materie de cooperare administrativă.4Articolul 2 alineatul (1) din Protocolul nr. 4 prevede:

În scopul aplicării acestui acord, sunt considerate produse originare din Comunitate:

(a)produsele obţinute în întregime în Comunitate, în sensul articolului 5 din prezentul protocol;(b)produsele obţinute în Comunitate care încorporează materii ce nu au fost obţinute în întregime acolo, cu condiţia ca astfel de materii să fi suferit prelucrări sau transformări suficiente în Comunitate, în sensul articolului 6 din prezentul protocol;

[...] [traducere neoficială]

5Articolul 6 din acest protocol prevede:

(1)Pentru aplicarea prevederilor articolului 2, produsele care nu sunt obţinute în întregime sunt considerate ca fiind suficient prelucrate sau transformate atunci când sunt îndeplinite condiţiile stipulate în lista-anexă nr. II.

[...]

(3)Alineatele (1) şi (2) se aplică sub rezerva prevederilor articolului 7 [traducere neoficială]

6În fine, în conformitate cu articolul 7 din Protocolul nr. 4:

(1)Sub rezerva prevederilor alineatului (2), următoarele operaţiuni sunt considerate prelucrări sau transformări insuficiente pentru a conferi statutul de produse originare, indiferent dacă cerinţele stipulate la articolul 6 sunt îndeplinite:

[...]

(b)operaţiuni simple de desprăfuire, cernere, triere, clasificare, asortare (inclusiv alcătuirea seturilor de mărfuri), spălare, vopsire, tranşare;

[...]. [traducere neoficială]

7Se cuvine a fi semnalat că articolul 7 din Protocolul nr. 4 a fost modificat, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2001, prin Decizia nr. 4/2000 a Consiliului de asociere UE-Republica Polonă din 29 decembrie 2000 privind modificarea Protocolului nr. 4 la Acordul european încheiat cu Polonia referitor la definirea noţiunii de produse originare şi la metodele de cooperare administrativă (JO 2001, L 19, p. 29, denumit în continuare Protocolul nr. 4 modificat).8Articolul 7 alineatul (1) litera (j) din Protocolul nr. 4 modificat, care înlocuieşte parţial articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Protocolul nr. 4, nu mai face referire la operaţiunile simple, ci vizează, în schimb, numai cernerea, sortarea, trierea, clasificarea, ordonarea în funcţie de clase, asortarea (inclusiv alcătuirea seturilor de mărfuri).<TI><P>Acţiunea principală şi întrebarea preliminară</P></TI>9Din decizia de trimitere reiese că, la data faptelor care fac obiectul litigiului, Euro Tex gera o întreprindere certificată, cu activitate de colectare, de transport şi de tratare a articolelor de îmbrăcăminte şi a altor produse textile.10Articolele depozitate de către public în colectoarele stradale erau ulterior supuse unor operaţiuni de triere şi de asortare care se derulau în mai multe faze. Acelea dintre ele considerate ca putând fi încă purtate erau selectate în câteva etape, în funcţie de o serie de criterii. Angajaţii Euro Tex însărcinaţi cu efectuarea acestor operaţiuni de triere şi de asortare aveau în principal misiunea de a selecţiona cu prioritate articolele deosebit de la modă în funcţie de cerinţele clientelei.11În cursul anilor 1998-1999, Euro Tex a livrat unor comercianţi cu amănuntul din Polonia produse textile care fuseseră triate şi asortate. Pentru a dovedi că acestea aveau statut de produs originar în sensul regimului vamal preferenţial instituit prin acordul de asociere, Euro Tex a aplicat asupra facturilor comerciale declaraţii de origine a mărfurilor livrate sau a prezentat certificate de circulaţie a mărfurilor EUR.1.12Ca urmare a unui control în incintele Euro Tex, efectuat la cererea administraţiei poloneze, Hauptzollamt a constatat, prin decizia din 19 iulie 2001, că această societate sus-menţionată nu putea să dovedească originea produselor. Autorităţile germane au retras, în plus, certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR.1 şi au declarat că vor informa autorităţile poloneze asupra rezultatelor controlului la faţa locului.13Această decizie a făcut obiectul unei reclamaţii din partea Euro Tex, înaintată către Hauptzollamt, aceasta din urmă respingând-o însă ca nefondată prin decizia din 30 iunie 2002. Prin decizia amintită, Hauptzollamt a indicat în special că nu erau îndeplinite condiţiile stipulate în Protocolul nr. 4 pentru a putea considera articolele textile uzate, destinate a fi încă purtate, ca fiind în întregime obţinute în Comunitate. În decizie se precizează, în plus, că operaţiunile de triere şi de asortare efectuate în speţă nu constituiau decât un tratament minim, fără incidenţă asupra originii produselor.14Ca urmare, Euro Tex a sesizat Finanzgericht Düsseldorf cu o acţiune în constatarea ilegalităţii avizului adresat de către Hauptzollamt autorităţilor vamale poloneze, prin care acestea au fost informate asupra inexactităţii declaraţiilor şi a certificatelor de origine în cauză.15Confruntată cu problema interpretării articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Protocolul nr. 4, Finanzgericht Düsseldorf a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarea întrebare preliminară:

Operaţiunile de asortare descrise mai amănunţit în decizie le depăşesc pe cele care fac obiectul noţiunii de operaţiune simplă de asortare în înţelesul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Protocolul nr. 4?

16Întrebările cu care se confruntă Finanzgericht Düsseldorf se ivesc în special din diferenţele existente între mai multe versiuni lingvistice ale Protocolului nr. 4. într-adevăr, potrivit instanţei de trimitere, anumite versiuni lingvistice ale acestui Protocol sugerează existenţa unei distincţii între operaţiuni de asortare simple şi operaţiuni de asortare complexe, în timp ce alte versiuni par a indica faptul că toate operaţiunile avute în vedere la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din protocolul amintit sunt, prin definiţie, simple.17Astfel, spre exemplu, în timp ce versiunea germană a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Protocolul nr. 4 face referire la einfaches Entstauben, Sieben, Aussondern, Einordnen, Sortieren (einschließlich des Zusammenstellens von Sortimenten) şi versiunea franceză la opérations simples de dépoussiérage, de criblage, de triage, de classement, d'assortiment (y compris la composition de jeux de marchandises), versiunea engleză a acestei dispoziţii prevede simple operations consisting of removal of dust, sifting or screening, sorting, classifying, matching (including the making-up of sets of articles).<TI><P>Cu privire la întrebarea preliminară</P></TI>18Prin intermediul întrebării formulate, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă se cuvine a realiza, în lumina prevederilor Protocolului nr. 4, o distincţie între operaţiunile simple şi cele complexe de asortare. Primele ar urma să fie, în aplicarea prevederilor articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Protocolul nr. 4, prelucrări sau transformări insuficiente pentru a conferi unui articol caracter de produs originar, în timp ce acelea din urmă ar putea constitui prelucrări sau transformări suficiente pentru a atribui această calitate în temeiul prevederilor articolului 6 din protocolul menţionat în ipoteza în care o asemenea diferenţiere poate fi efectuată, Finanzgericht Düsseldorf doreşte să afle dacă operaţiuni de asortare precum cele efectuate de către Euro Tex fac obiectul celei de a doua categorii, şi anume aceea a operaţiunilor mai complexe.<TI><P>Observaţiile prezentate în faţa Curţii</P></TI>19Euro Tex susţine că operaţiunile de asortare efectuate în cadrul procesului de reciclare a produselor textile uzate au o natură în întregime distinctă de înţelesul ce se cuvine a fi acordat operaţiunilor simple de asortare în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Protocolul nr. 4. într-adevăr, această prevedere nu vizează decât operaţiuni foarte simple, care nu necesită nicio pregătire specifică şi care nu au ca rezultat o veritabilă valorificare a produselor. în schimb, asortarea produselor textile uzate realizează o valorificare importantă a acestor articole. Aceasta se efectuează, în fapt, prin intermediul unei întregi serii de operaţiuni de diferenţiere pentru realizarea cărora este necesar ca angajaţii întreprinderilor de reciclare să posede, de altfel, competenţe specifice (cum ar fi în special aptitudinea de a recunoaşte calităţile ţesăturii, tendinţele modei). în plus, angajaţii urmează un curs de formare specifică în cadrul întreprinderii.20Prin urmare, întrucât operaţiunile de asortare vizate în acţiunea principală sunt apte să confere mărfurilor respective statutul de produs originar, Euro Tex propune să se răspundă în mod afirmativ întrebării adresate de către Finanzgericht Düsseldorf.21Dimpotrivă, Comisia Comunităţilor Europene susţine că nu poate fi făcută nicio diferenţă între operaţiuni simple şi operaţiuni mai complexe în temeiul Protocolului nr. 4. Aceasta reiese mai cu seamă din evaluarea comparativă a diferitelor versiuni lingvistice ale articolului 7 alineatul (1) litera (b) din protocolul amintit şi mai cu seamă din versiunile engleză şi olandeză.22O astfel de interpretare a prevederii în cauză ar fi deopotrivă în concordanţă cu normele cuprinse în anexa D.1 la Convenţia internaţională pentru simplificarea şi armonizarea regimurilor vamale (denumită în continuare Convenţia de la Kyoto), mai multe anexe la aceasta fiind acceptate în numele Comunităţii prin Decizia 77/415/CEE a Consiliului din 3 iunie 1977 (JO L 166, p. 1).<TI><P>Răspunsul Curţii</P></TI>23Întrebarea adresată de către instanţa de trimitere priveşte calificarea operaţiunilor aflate în discuţie în acţiunea principală ca operaţiuni simple sau complexe. Cu privire la acest aspect, în sprijinul interpretării articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Protocolul nr. 4, părţile din acţiunea principală au făcut, în esenţă, referire la divergenţele care există între diferitele versiuni lingvistice ale acestei prevederi.24Or, se cuvine să se constate că este adevărat că anumite versiuni lingvistice ale prevederii amintite ar putea fi interpretate deopotrivă în sensul indicat de reclamanta din acţiunea principală şi în cel sugerat de către Comisie. Este mai ales cazul versiunilor germană (einfaches), franceză (Ies operations simples de), spaniolă (las operaciones simples de), italiană (le semplici operazioni di) şi portugheză (simples operações de).25Cu toate acestea, din alte versiuni lingvistice reiese că operaţiunile vizate de această prevedere sunt prin definiţie simple. Astfel se întâmplă în cazul indicaţiei care se poate deduce din expresiile: simple operations consisting of ce figurează în versiunea engleză, enkle foranstaltninger som, în versiunea daneză, eenvoudige verrichtingen zoals, în versiunea olandeză şi enkel behandling bestående i, în versiunea suedeză.26În consecinţă, astfel cum a susţinut Comisia, interpretarea constând în considerarea ca simple a tuturor operaţiunilor menţionate la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Protocolul nr. 4 nu contrazice niciuna dintre versiunile lingvistice ale acestui protocol, în timp ce interpretarea propusă de către Euro Tex - constând în necesitatea de a se distinge între operaţiuni simple şi operaţiuni complexe de asortare - nu ar fi conformă versiunilor lingvistice menţionate la punctul precedent.27În orice caz, se cuvine a se aminti că, în temeiul unei jurisprudente constante, diferitele versiuni lingvistice ale unui text comunitar trebuie să fie interpretate în mod uniform şi, ca urmare, în caz de divergenţe între aceste versiuni, dispoziţia în cauză trebuie să fie interpretată în raport cu economia generală şi cu finalitatea reglementării din care face parte (a se vedea hotărârea din 17 decembrie 1998, Codan, C-236/97, Rec, p. I -8679, punctul 28, hotărârea din 13 aprilie 2000, W. N., C-420/98, Rec, p. I-2847, punctul 21, şi hotărârea din 16 martie 2006, Comisia/Spania, C-332/04, nepublicată încă în Recueil, punctul 52).28Or, în temeiul celui de al patrulea şi al celui de al şaselea considerent ale Deciziei nr. 1/97, protocolul urmăreşte facilitarea comerţului şi simplificarea procedurilor administrative, precum şi facilitarea eforturilor destinatarilor şi ale lucrătorilor vamali. Astfel cum a susţinut Comisia, s-ar aduce un prejudiciu obiectivelor de simplificare şi de asigurare a securităţii juridice dacă s-ar solicita autorităţilor naţionale să distingă operaţiunile simple de operaţiunile complexe de asortare, de desprăfuire, de cernere, printre altele, fără ca protocolul să indice vreun criteriu sau vreun parametru pe baza căruia să fie efectuată o astfel de distincţie.29În plus, trebuie să se arate că modificarea adusă articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Protocolul nr. 4 prin Decizia nr. 4/2000 pare să vină în sprijinul acestei interpretări a prevederii amintite, referirea la operaţiunile simple fiind eliminată din textul acestei dispoziţii.30Prin urmare, nu poate fi dedusă o distincţie între operaţiunile simple şi cele complexe de asortare nici din cuprinsul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Protocolul nr. 4, nici din obiectivele urmărite prin acest protocol31Se cuvine, în fine, să se adauge că, la rândul său, textul Convenţiei de la Kyoto, amintită în observaţiile depuse de părţi, nu confirmă distincţia respectivă.32Într-adevăr, într-un caz precum cel din cauza principală, norma 3 din anexa D.1 la Convenţia de la Kyoto impune dependenţa originii mărfurilor de locul unde acestea au suferit ultima transformare sau prelucrare substanţială. Norma 6 din această anexă, la rândul său, stipulează că nu trebuie considerate transformări sau prelucrări substanţiale operaţiunile care nu contribuie deloc sau care contribuie numai în mică măsură la a conferi mărfurilor caracteristicile sau proprietăţile lor esenţiale. Cu privire la acest aspect, norma 6 citează, printre altele, manevrările obişnuite care vizează îmbunătăţirea aspectului sau a calităţii comerciale a produselor sau pregătirea pentru transport, cum ar fi împărţirea sau regruparea coletelor, asortarea şi clasificarea mărfurilor, schimbarea ambalajului şi amestecul mărfurilor de origini diferite, cu condiţia ca, prin aceasta, caracteristicile produsului rezultat să nu fie în mod esenţial diferite de caracteristicile mărfurilor care au fost amestecate. Prin urmare, nu este menţionată nicio distincţie între operaţiuni simple şi operaţiuni complexe.33Trebuie, aşadar, să se răspundă la întrebarea adresată de Finanzgericht Düsseldorf că, întrucât articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Protocolul nr. 4 nu admite efectuarea unei distincţii între operaţiunile simple şi cele mai complexe de asortare, operaţiunile de asortare de tipul celor descrise în cadrul deciziei de trimitere sunt cuprinse în noţiunea de operaţiune simplă de asortare în sensul respectivei prevederi.<TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI>34Întrucât, în privinţa părţilor din acţiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanţa de trimitere, este de competenţa acesteia să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaţii Curţii, altele decât cele ale părţilor menţionate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:

Întrucât articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Protocolul nr. 4 la Acordul european instituind o asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Polonă, pe de altă parte, astfel cum a fost modificat prin Decizia nr. 1/97 a Consiliului de asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Polonă, pe de altă parte, din 30 iunie 1997, nu admite efectuarea unei distincţii între operaţiunile simple şi cele mai complexe de asortare, operaţiunile de asortare de tipul celor descrise în cadrul deciziei de trimitere sunt cuprinse în noţiunea de operaţiune simplă de asortare în sensul respectivei prevederi.

Semnături