<TI><HT TYPE="UC">Hotărârea Curții</HT> (Camera a opta)<DATE ISO="20130718">18 iulie 2013</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NOTE.ID="E0001">Limba de procedură: daneza.</NOTE></TI>

<TI><HT TYPE="ITALIC">Dreptul Uniunii</HT></TI><TI>Directiva 92/12</TI>3Directiva 92/12 stabilește regimul general al produselor supuse accizelor, în special dispozițiile privind deținerea, circulația și monitorizarea acestora.4Al patrulea-al optulea considerent ale Directivei 92/12 au următorul cuprins:

întrucât, pentru a asigura instituirea și funcționarea pieței interne, aplicarea accizelor ar trebui să fie identică în toate statele membre;

întrucât orice livrare, deținere în vederea livrării sau livrare în beneficiul unui comerciant care desfășoară o activitate economică independentă sau în beneficiul unui organism de drept public, ce are loc în alt stat membru decât cel în care produsul este pus pe piață pentru consum, atrage după sine aplicarea accizelor în acel alt stat membru;

întrucât, în cazul produselor supuse accizelor achiziționate de persoane private pentru uz propriu și transportate de acestea, taxa trebuie aplicată în țara în care au fost achiziționate produsele;

întrucât, pentru a stabili că produsele supuse accizelor nu sunt deținute pentru uz propriu, ci pentru scopuri comerciale, statele membre trebuie să ia în considerare mai multe criterii;

întrucât produsele supuse accizelor achiziționate de persoane care nu sunt antrepozitari autorizați sau comercianți înregistrați ori neînregistrați și expediate sau transportate direct sau indirect de către vânzător sau în numele acestuia trebuie să fie supuse accizelor în statul membru de destinație.

5Articolul 6 alineatul (1) din această directivă prevede principiul potrivit căruia accizele sunt exigibile în momentul punerii în consum sau în momentul înregistrării unor deficite care trebuie supuse accizelor și definește punerea în consum ca fiind orice derogare, chiar și neregulamentară, de la un regim de suspendare.6Articolul 7 din directiva menționată prevede:

(1)În cazul produselor supuse accizelor și puse deja în consum într-un stat membru, deținute în scopuri comerciale într-un alt stat membru, accizele sunt percepute în statul membru în care sunt deținute produsele în cauză.(2)În acest scop, fără a aduce atingere articolului 6, dacă produsele puse deja în consum, conform definiției din articolul 6, într-un stat membru sunt livrate, destinate livrării în alt stat membru sau folosite în alt stat membru în vederea realizării de către un comerciant a unei activități economice independente sau pentru un organism de drept public, accizele devin exigibile în acel alt stat membru.(3)În funcție de toate elementele situației, accizele sunt datorate de către persoana care efectuează livrarea sau deține produsele destinate livrării sau de persoana care primește produsele pentru a le folosi într-un stat membru, altul decât cel în care produsele au fost deja puse în consum, sau de către comerciantul sau organismul de drept public relevant.(4)Produsele menționate la alineatul (1) circulă între teritoriile diverselor state membre împreună cu un document de însoțire care conține datele principale din documentul menționat la articolul 18 alineatul (1). Forma și conținutul acestui document se stabilesc în conformitate cu procedura stabilită la articolul 24 din prezenta directivă.(5)

Persoana, comerciantul sau organismul prevăzut la alineatul (3) trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)înainte de expedierea bunurilor, trebuie să facă o declarație autorităților fiscale din statul membru de destinație și să garanteze plata accizelor;(b)să plătească accizele statului membru de destinație în conformitate cu procedura stabilită de statul membru în cauză;(c)să fie de acord cu orice verificare care permite administrației statului membru de destinație să se convingă că bunurile au fost primite efectiv și că accizele aferente sunt plătite.(6)Accizele plătite în primul stat membru menționat la alineatul (1) se rambursează în conformitate cu articolul 22 alineatul (3).[...]

7În temeiul articolului 8 din Directiva 92/12, pentru produsele achiziționate de persoane particulare pentru uz propriu și transportate de acestea, principiul care reglementează piața internă stabilește că accizele sunt percepute în statul membru în care sunt achiziționate produsele.8Articolul 9 din această directivă prevede:

(1)Fără a aduce atingere articolelor 6, 7 și 8, accizele devin exigibile dacă produsele pentru consum dintr-un stat membru sunt deținute în scopuri comerciale în alt stat membru.În acest caz, accizele sunt datorate în statul membru pe teritoriul căruia se află produsele, de către deținătorul produselor.(2)

Pentru a determina dacă produsele menționate la articolul 8 sunt destinate unor scopuri comerciale, statele membre trebuie să ia în considerare, inter alia, următoarele:

statutul comercial al celui care deține produsele și motivele pentru care le deține;

locul în care se află produsele sau, dacă este cazul, modul de transport folosit;

orice document referitor la produse;

natura produselor;

cantitatea de produse.

În scopul aplicării conținutului celei de-a cincea liniuțe din primul paragraf, statele membre pot stabili niveluri orientative, exclusiv ca element doveditor. Aceste niveluri orientative nu pot fi mai mici decât:

[...]

b)Băuturi alcoolice

băuturi spirtoase 10 litri

[...]

<TI>Regulamentul nr. 3649/92</TI>9Articolele 1 și 4 din Regulamentul nr. 3649/92, care stabilesc condițiile documentului de însoțire simplificat, au următorul cuprins:

Articolul 1

În cazul în care produsele supuse accizelor și eliberate deja pentru consum într-un stat membru sunt destinate a fi folosite în alt stat membru, în sensul articolului 7 din Directiva 92/12/CEE, persoana responsabilă cu circulația intracomunitară trebuie să întocmească un document de însoțire simplificat. În timpul circulației respectivelor produse dintr-un stat membru în alt stat membru, documentul trebuie să însoțească lotul și trebuie să fie pus la dispoziția autorităților competente ale statelor membre în scopul controlului.

[...]

Articolul 4

Documentul de însoțire simplificat se întocmește în trei exemplare.

Exemplarul 1 rămâne la furnizor pentru controlul fiscal.

Exemplarul 2 trebuie să însoțească bunurile în timpul circulației și rămâne la destinatar.

Exemplarul 3 trebuie să însoțească bunurile și se înapoiază furnizorului cu o chitanță de primire care indică, de asemenea, tratamentul fiscal ulterior al bunurilor în statul membru de destinație, în cazul în care furnizorul solicită acest lucru în special, în scopul rambursării. Acest exemplar se atașează oricărei eventuale cereri de rambursare prevăzute la articolul 22 alineatul (3) din Directiva 92/12/CEE.

<TI>Directiva 2008/118</TI>10Articolele 32-34 din Directiva 2008/118, care înlocuiesc articolele 7-9 din Directiva 92/12, prevăd:

Articolul 32(1)Accizele pentru produsele accizabile achiziționate de o persoană privată pentru uz propriu și transportate personal de aceasta dintr-un stat membru în altul sunt exigibile numai în statul membru în care se achiziționează produsele accizabile.(2)

Pentru a stabili dacă produsele accizabile menționate la alineatul (1) sunt destinate uzului propriu al unei persoane private, statele membre iau în considerare cel puțin următoarele elemente:

a)statutul comercial al celui care deține produsele accizabile și motivele pentru care le deține;b)locul în care se află produsele accizabile sau, dacă este cazul, modul de transport folosit;c)orice document referitor la produsele accizabile;d)natura produselor accizabile;e)cantitatea de produse accizabile.(3)

În scopul aplicării alineatului (2) litera (e), statele membre pot stabili niveluri orientative, exclusiv ca element doveditor. Aceste niveluri orientative nu pot fi mai mici decât:

[...]

b)pentru băuturi alcoolice:

băuturi spirtoase: 10 litri,

[...]

Articolul 33(1)

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 36 alineatul (1), în cazul în care produsele accizabile care au fost deja eliberate pentru consum într-un stat membru sunt deținute în scopuri comerciale în alt stat membru pentru a fi livrate sau utilizate pe teritoriul acestuia, produsele în cauză sunt supuse accizelor, iar accizele devin exigibile în acest alt stat membru.

În sensul prezentului articol, deținere în scopuri comerciale înseamnă deținerea de produse accizabile de către o altă persoană decât o persoană privată sau de către o persoană privată în alte scopuri decât pentru uz propriu și transportarea de către aceasta, în conformitate cu articolul 32.

(2)Condițiile de exigibilitate și nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile în acest alt stat membru.(3)Persoana plătitoare de accize devenite exigibile este, în cazurile menționate la alineatul (1), persoana care efectuează livrarea sau deține produsele destinate livrării sau căreia îi sunt livrate produsele în cel de al doilea stat membru.(4)Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 38, în cazul în care produsele accizabile care au fost deja eliberate pentru consum într-un stat membru se deplasează în cadrul Comunității, în scopuri comerciale, produsele în cauză nu sunt considerate ca fiind deținute în aceste scopuri până în momentul în care ajung în statul membru de destinație, cu condiția ca deplasarea să se realizeze pe baza formalităților prevăzute la articolul 34.(5)Produsele accizabile deținute la bordul unei nave sau al unei aeronave care efectuează traversări sau zboruri între două state membre, dar care nu sunt disponibile pentru vânzare în momentul în care nava sau aeronava se află pe teritoriul unuia dintre statele membre, nu sunt considerate ca fiind deținute în statul membru respectiv în scopuri comerciale.(6)Accizele sunt restituite sau remise, la cerere, în statul membru în care a avut loc eliberarea pentru consum în cazul în care autoritățile competente din celălalt stat membru constată că accizele au devenit exigibile și au fost percepute în statul membru în cauză.

Articolul 34(1)

În situațiile menționate la articolul 33 alineatul (1), produsele accizabile circulă între teritoriile diverselor state membre împreună cu un document de însoțire care conține datele principale din documentul menționat la articolul 21 alineatul (1).

În conformitate cu procedura menționată la articolul 43 alineatul (2), Comisia adoptă măsuri care stabilesc structura și conținutul documentului de însoțire.

(2)

Persoanele vizate la articolul 33 alineatul (3) se conformează următoarelor cerințe:

(a)înainte de expedierea bunurilor, trebuie să facă o declarație autorităților fiscale din statul membru de destinație și să garanteze plata accizelor;(b)să plătească accizele statului membru de destinație în conformitate cu procedura stabilită de statul membru în cauză;(c)acceptă orice control care permite autorităților competente din statul membru de destinație să se asigure că produsele accizabile au fost efectiv primite și că accizele exigibile pentru acestea au fost plătite.

Statul membru de destinație poate, în situații și condiții pe care le stabilește, să simplifice sau să acorde o derogare de la cerințele menționate la litera (a). În acest caz, statul în cauză informează Comisia, care la rândul ei informează celelalte state membre.