<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.55-20141201.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C‑625/15 P</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62015CC0625</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:23">EU:C:2017:23</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>17</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>17</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P>CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL CAMPOS SÁNCHEZ‑BORDONA – CAUZA C‑625/15 P</P><P>SCHNIGA/OCVV</P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Manuel Campos Sánchez‑Bordona</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20170118">18 ianuarie 2017</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: spaniola.</P></NOTE></P></TI><STI><P>Cauza C‑625/15 P</P><P>Schniga GmbH</P><P>împotriva</P><P><HT TYPE="BOLD">Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP)</HT></P></STI></TITLE><INDEX><KEYWORD>Recurs</KEYWORD><KEYWORD>Protecție comunitară a soiurilor de plante</KEYWORD><KEYWORD>Soiul de măr <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0001" ID="QS0001"/>Gala Schnitzer<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="00BB" ID="QE0001"/></KEYWORD><KEYWORD>Opoziție</KEYWORD><KEYWORD>Respingerea cererii de protecție comunitară de către camera de recurs</KEYWORD><KEYWORD>Anulare de către Tribunal</KEYWORD><KEYWORD>Nouă decizie a camerei de recurs prin care respinge cererea de protecție comunitară</KEYWORD></INDEX><CONTENTS.CONCLUSION><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Au trecut mai mult de șaptesprezece ani de când Konsortium Südtiroler Baumschuler, predecesoarea Schniga GmbH (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0002" ID="QS0002"/>Schniga<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>) a depus la Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) o cerere de protecție comunitară pentru un soi de plante<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>Obținerea unui soi de plante nou poate conduce, în anumite circumstanțe și dacă sunt întrunite anumite condiții, la acordarea unui titlu de proprietate intelectuală și, prin urmare, la un monopol de exploatare a semințelor plantei, fructului sau florii respective.</P></NOTE>. Aceasta viza un soi de măr denumit <HT TYPE="ITALIC">Gala Schnitzer</HT> și nu s‑a putut stabili încă, în mod definitiv, dacă oficiul menționat trebuie să o admită sau să o respingă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20070226">26 februarie 2007</DATE>, comitetul competent al OCSP a acordat protecția solicitată soiului de măr <HT TYPE="ITALIC">Gala Schnitzer</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P>Deciziile EU 18759, OBJ 06‑021 și OBJ 06‑022 din <DATE ISO="20070226">26 februarie 2007</DATE>.</P></NOTE>, apreciind că acesta se distingea suficient de soiul <HT TYPE="ITALIC">Baigent</HT>, a cărui existență a fost invocată de titularul său (Brookfield) pentru a se opune noii înregistrări. Cu toate acestea, acordul din <DATE ISO="20070226">26 februarie 2007</DATE> a fost anulat la <DATE ISO="20071121">21 noiembrie 2007</DATE> de camera de recurs a OCSP, ca urmare a anumitor nereguli privind procedura.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20071121">21 noiembrie 2007</DATE>, decizia camerei de recurs a fost atacată la Tribunal, care a anulat‑o prin Hotărârea din <DATE ISO="20100913">13 septembrie 2010</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20101213">13 decembrie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Schniga/OCSP – Elaris și Brookfield New Zealand (Gala Schnitzer</NAME.CASE>) (<NO.CASE>T‑135/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2010:397">EU:T:2010:397</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>Odată ce Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="20100913">13 septembrie 2010</DATE> a devenit definitivă (ca urmare a respingerii de Curte a recursului formulat împotriva acesteia)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>Hotărârea Curții din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121219">19 decembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Brookfield New Zealand și Elaris/OCSP și Schniga</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑534/10 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:813">EU:C:2012:813</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, camera de recurs a OCSP a trebuit să reia analiza contestației formulate împotriva acordului comitetului din <DATE ISO="20070226">26 februarie 2007</DATE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Prin Deciziile din <DATE ISO="20130920">20 septembrie 2013</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>Deciziile din <DATE ISO="20130920">20 septembrie 2013</DATE>, cauzele A 003/2007 și A 004/2007.</P></NOTE>, Camera de recurs a OCSP a anulat din nou acordul din <DATE ISO="20070226">26 februarie 2007</DATE>, tot pentru motive legate în special de procedura urmată.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="2"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Schniga a atacat cele două decizii ale camerei de recurs la Tribunal, care, cu această ocazie, le‑a confirmat prin Hotărârea din <DATE ISO="20150910">10 septembrie 2015</DATE>, Schniga/OCSP – Brookfield New Zealand și Elaris (Gala Schnitzer)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>Cauzele <REF.DOC.ECR><NO.CASE>T‑91/14 și T‑92/14</NO.CASE>, nepublicate, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2015:624">EU:T:2015:624</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE> (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0003" ID="QS0003"/>hotărârea atacată<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/>), care face obiectul recursului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Prin urmare, Curtea este sesizată pentru a doua oară cu un litigiu privind același soi de plante, care vizează, dincolo de aspectele de fond (și anume diferențele dintre cele două tipuri de măr), pe cele de procedură. Examinarea tehnică a materialului genetic, de care depinde în mare măsură constatarea caracterului distinctiv al soiului de plante, este esențială pentru acordarea sau refuzarea protecției comunitare de către OCSP. Prin urmare, reglementarea modalității de efectuare a examinării respective are relevanță juridică.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Schniga dorește să obțină titlul de protecție a dreptului asupra soiului de măr <HT TYPE="ITALIC">Gala Schnitzer</HT>, pe care îl consideră nou, stabil și distinctiv, având în vedere caracterul inovator determinant al lățimii striațiilor. Cu toate acestea, în hotărârea în litigiu, Tribunalul a confirmat deciziile camerei de recurs și a respins cererea de protecție, ca urmare, pe scurt: a) a nerespectării <HT TYPE="ITALIC">ratione temporis</HT> a unor principii directoare privind examinarea tehnică și b) a presupusei depășiri de către președintele OCSP a competențelor sale.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>I –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul normativ</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Dreptul Uniunii</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Regulamentul (CE) nr. 2100/94<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>Regulamentul Consiliului din <DATE ISO="19940727">27 iulie 1994</DATE> de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="227" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="1994">JO 1994, L 227, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 03/vol. 15, p. 197), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2506/95 al Consiliului din <DATE ISO="19951025">25 octombrie 1995</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="258" PAGE.FIRST="3" DATE.PUB="1995">JO 1995, L 258, p. 3</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 03/vol. 18, p. 27) (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0004" ID="QS0004"/>Regulamentul nr. 2100/94<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/>).</P></NOTE></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>În temeiul articolului 6, protecția comunitară a soiurilor de plante este acordată soiurilor care sunt distincte, omogene, stabile și noi. Primele trei criterii sunt exprimate în limba spaniolă prin sigla DHE, formată din inițialele caracteristicilor respective<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>În orice caz, trebuie să se utilizeze sigla engleză DUS (<HT TYPE="ITALIC">distinctness, uniformity, stability</HT>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>Conform articolului 7 alineatul (1), un soi este considerat distinct dacă se distinge net, prin manifestarea caracteristicilor care rezultă dintr‑un genotip sau dintr‑o combinație de genotipuri date, de orice alt soi a cărui existență este notorie la data depunerii cererii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>Celelalte criterii de omogenitate, stabilitate și noutate sunt redate la articolele 8, 9 și, respectiv, 10 din Regulamentul nr. 2100/94.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>Respectarea criteriilor DUS este verificată de la caz la caz prin intermediul unei examinări tehnice realizate în conformitate cu articolele 55 și 56 din Regulamentul nr. 2100/94.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>Conform articolului 55 alineatul (1) din acest regulament:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0005" ID="QS0005"/>(1) Dacă, în urma examinării prevăzute la articolele 53 și 54, Oficiul constată că nu există niciun impediment pentru acordarea protecției comunitare a soiurilor de plante, acesta ia măsurile necesare pentru efectuarea examinării tehnice destinate controlului respectării condițiilor prevăzute la articolele 7, 8 și 9 [criteriile DUS], în cel puțin unul dintre statele membre, prin intermediul organismului/organismelor competent(e) […]<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><?PAGE NO="3"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>Articolul 56 alineatul (2) din regulament prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="056.002"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0006" ID="QS0006"/>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Examinările tehnice se realizează în conformitate cu principiile directoare formulate de consiliul de administrație și în conformitate cu instrucțiunile Oficiului.<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>În general, aceste principii directoare descriu materialul vegetal necesar pentru examinarea tehnică, modalitățile de testare, metodele aplicate, observațiile efectuate, gruparea soiurilor supuse testelor, precum și tabelul caracteristicilor care fac obiectul examinării. În contextul acestuia din urmă, plantele din soiul candidat sunt cultivate împreună cu soiurile de referință pe care OCSP și centrul de examinare desemnat le consideră mai apropiate, în funcție de descrierea tehnică inclusă în cererea de protecție.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Regulamentul (CE) nr. 1239/95<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>Regulamentul Comisiei din <DATE ISO="19950531">31 mai 1995</DATE> de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2100/94 al Consiliului privind procedura față de Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="121" PAGE.FIRST="37" DATE.PUB="1995">JO 1995, L 121, p. 37</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 03/vol. 17, p. 10). În continuare, vom utiliza fără a face distincție denumirile <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0007" ID="QS0007"/>Regulamentul de aplicare<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/> și <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0008" ID="QS0008"/>Regulamentul de punere în aplicare<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/>. Acesta din urmă a fost abrogat prin Regulamentul (CE) nr. 874/2009 al Comisiei din <DATE ISO="20090917">17 septembrie 2009</DATE> de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2100/94 al Consiliului privind procedura în fața Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="251" PAGE.FIRST="3" DATE.PUB="2009">JO 2009, L 251, p. 3</REF.DOC.OJ>), care nu este aplicabil <HT TYPE="ITALIC">ratione temporis</HT> în prezenta cauză.</P></NOTE></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>Articolul 22, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0009" ID="QS0009"/>Decizii privind principiile directoare<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/>, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="022.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0010" ID="QS0010"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Consiliul de administrație adoptă principiile directoare la propunerea președintelui Oficiului. Data deciziei și denumirea soiurilor la care se referă sunt publicate în Buletinul Oficial prevăzut la articolul 87 din prezentul regulament.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="022.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>În lipsa unei decizii a consiliului de administrație, președintele Oficiului poate lua decizii provizorii în acest sens. Acestea încetează să producă efecte în ziua în care consiliul de administrație adoptă principiile directoare. Nici o examinare tehnică întreprinsă înainte de adoptarea principiilor directoare de consiliul de administrație nu este afectată de faptul că aceste principii se deosebesc de cele care au fost adoptate, cu titlu provizoriu, de președintele Oficiului. Dacă împrejurările o justifică, consiliul de administrație poate să ia o decizie diferită[<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>Regulamentul nr. 874/2009 (a se vedea nota precedentă) a preluat în întregime articolul 22, dar modificarea sa recentă prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 2016/1448 al Comisiei din <DATE ISO="20160901">1 septembrie 2016</DATE> de modificare a Regulamentului nr. 874/2009 (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="236" PAGE.FIRST="3" DATE.PUB="2016">JO 2016, L 236, p. 3</REF.DOC.OJ>) a adăugat, din motive de claritate și pentru a evita suprapunerile, conform considerentului (22), un nou alineat (3), formulat astfel:</P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0011" ID="QS0011"/>(3) În lipsa unei decizii a Consiliului de administrație, sau a unei decizii provizorii a președintelui oficiului, astfel cum se menționează la alineatul (2), referitoare la orientările privind testarea stabilite de către oficiu, se aplică principiile directoare pe genuri și specii ale UPOV. În absența unor astfel de principii directoare, pot fi utilizate principiile directoare naționale elaborate de o autoritate competentă responsabilă de examinarea tehnică a unui soi de plante, cu condiția ca președintele oficiului să‑și exprime acordul cu privire la o astfel de utilizare. Autoritatea competentă trimite aceste principii directoare oficiului, iar oficiul le publică pe site‑ul său web<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/>.</P></QUOT.S></NOTE>].<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>Articolul 23, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0012" ID="QS0012"/>Împuternicirea președintelui Oficiului<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/>, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="023.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0013" ID="QS0013"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Atunci când consiliul de administrație adoptă principiile directoare, acesta îl împuternicește pe președintele Oficiului să adauge unui soi caractere noi și denumirile acestora.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="023.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>În cazul în care președintele face uz de împuternicirea prevăzută la alineatul (1), articolul 22 alineatul (2) se aplică <HT TYPE="ITALIC">mutatis mutandis</HT>.<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="4"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Protocolul TP/14/1<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>Protocolul TP/14/1 al OCSP din <DATE ISO="20030327">27 martie 2003</DATE> privind examinarea distincției, a omogenității și a stabilității (Măr) (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0014" ID="QS0014"/>Protocolul OCSP TP/14/1<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/>). Singura versiune disponibilă este în limba engleză.</P></NOTE></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>Protocolul OCSP TP/14/1 stabilește principiile directoare privind examinarea tehnică a soiurilor de mere din specia <HT TYPE="ITALIC">Malus Mill</HT>. Înainte de adoptarea sa, nu au existat astfel de principii și nici instrucțiuni generale, în sensul Regulamentului nr. 2100/94, cu privire la aceste soiuri. Conform practicii constante în domeniul examinărilor tehnice, OCSP evalua criteriile DUS ale soiurilor de mere pe baza principiilor directoare generale și a tehnicilor utilizate de Uniunea internațională pentru protecția noilor soiuri de plante (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0015" ID="QS0015"/>UPOV<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/>), o organizație interguvernamentală instituită prin Convenția internațională privind protecția noilor soiuri de plante<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>Adoptată la Paris la <DATE ISO="19611202">2 decembrie 1961</DATE>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>Conform punctului III.3 din Protocolul OCSP TP/14/1, pentru testele DUS și pentru întocmirea descrierilor se folosesc caracteristicile menționate în anexa I.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>În schimb, în conformitate cu punctul III.5 din Protocolul OCSP TP/14/1, durata minimă a testelor (cicluri de vegetație independente) acoperă, în mod normal, cel puțin două recolte satisfăcătoare de fructe. La punctul IV se adaugă că soiurile candidate pot îndeplini criteriile DUS după două perioade de rodire, dar în anumite cazuri sunt necesare trei.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>Punctul III.6 din Protocolul OCSP TP/14/1 prevede că solicitanții pot menționa, fie în chestionarul tehnic, fie în cursul testului, că un soi candidat are caracter util pentru stabilirea distincției. Dacă se formulează o cerere în acest sens și dacă se prezintă date tehnice sigure care să confirme conținutul său, examinarea poate fi efectuată cu condiția să se poată elabora o procedură de testare acceptabilă din punct de vedere tehnic. În plus, cu acordul președintelui OCSP, se pot efectua teste speciale în cazul în care este puțin probabil ca distincția să se probeze numai pe baza caracteristicilor enumerate în protocol.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Dreptul internațional care derivă din UPOV</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Protocolul UPOV TG/1/3</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>UPOV, la care Uniunea Europeană a aderat la <DATE ISO="20050729">29 iulie 2005</DATE>, a aprobat o serie de protocoale și de principii directoare relevante pentru prezentul litigiu. Concret, documentul UPOV TG/1/3, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0016" ID="QS0016"/>Introducere generală în examinarea distincției, a omogenității și a stabilității și în armonizarea descrierii soiurilor de plante<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/> din <DATE ISO="20020419">19 aprilie 2002</DATE> (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0017" ID="QS0017"/>Protocolul UPOV TG/1/3<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/>) reprezintă norma de bază din totalitatea principiilor directoare ale UPOV privind examinarea DUS.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>Scopul Protocolului UPOV TG/1/3 rezultă din cuprinsul punctului 1.2:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0018" ID="QS0018"/>Prezentul document […] și celelalte documente conexe în care sunt menționate procedurile aferente principiilor directoare privind examinarea […] au scopul de a stabili principiile utilizate în examinarea DUS.</P><P>[…] Stabilirea acestor principii asigură că examinarea soiurilor de plante este realizată în mod uniform pe teritoriul statelor membre ale Uniunii.<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/></P></QUOT.S></NP.ECR><?PAGE NO="5"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>La punctul 1.3 din Protocolul UPOV TG/1/3 se arată că:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0019" ID="QS0019"/>Singurele obligații ale statelor membre ale Uniunii sunt cele prevăzute în textul Convenției UPOV și acest document nu trebuie interpretat în dezacord cu legea relevantă în cazul statului membru al Uniunii în cauză.<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/></P></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>Punctul 4.2.3 a doua teză din Protocolul UPOV TG/1/3 prevede:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0020" ID="QS0020"/>Caracteristicile incluse în principiile directoare individuale privind examinarea nu sunt neapărat exhaustive și, în cazul în care se consideră util și sunt îndeplinite condițiile menționate anterior, pot fi incluse caracteristici suplimentare.<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/></P></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>În ceea ce privește caracteristicile relevante, punctul 6.2 din protocolul respectiv prevede:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0021" ID="QS0021"/>Printre caracteristicile relevante ale unui soi sunt incluse cel puțin toate caracteristicile utilizate ca bază pentru examinarea DUS sau cele menționate în descrierea soiului realizată la momentul acordării protecției pentru acesta. Prin urmare, orice caracteristică evidentă poate fi considerată relevantă, indiferent dacă este sau nu este inclusă în principiile directoare privind examinarea.<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/></P></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>În ceea ce privește examinarea stabilității, punctul 7.2 prevede:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0022" ID="QS0022"/>Printre caracteristicile relevante sau esențiale figurează cel puțin toate caracteristicile utilizate pentru examinarea DUS sau cele menționate în descrierea soiului realizată la momentul acordării protecției pentru acesta. Prin urmare, pot fi avute în vedere toate caracteristicile evidente, indiferent dacă sunt sau nu sunt incluse în principiile directoare privind examinarea.<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/></P></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>În ceea ce privește merele, sunt aplicabile principiile directoare din Protocolul TG/14/8 privind examinarea distincției, a omogenității și a stabilității din <DATE ISO="19951020">20 octombrie 1995</DATE>, stabilite de UPOV pentru soiul <HT TYPE="ITALIC">Malus Mill</HT> (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0023" ID="QS0023"/>Protocolul UPOV TG/14/8<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>Protocolul UPOV TG/14/9 din <DATE ISO="20050406">6 aprilie 2005</DATE> conține noi principii directoare privind examinarea DUS pentru toate soiurile de mere din specia <HT TYPE="ITALIC">Malus domestica Borkh</HT>, cu excepția celor utilizate exclusiv ca portaltoi sau ca soiuri ornamentale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>Care sunt reglementate în Protocolul UPOV TG/163/3 (Portaltoi de măr) și, respectiv, în Protocolul UPOV TG/192/1 (Măr ornamental).</P></NOTE>. Tabelul caracteristicilor inclus la punctul 7 din Protocolul UPOV TG/14/9 conține caracteristica nr. 40, intitulată <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0024" ID="QS0024"/>Fruct: lățimea striațiilor<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/>, care nu figura în tabelul caracteristicilor anexă la Protocolul UPOV TG/14/8.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>II –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Situația de fapt din litigiul principal</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>Situația de fapt complexă care a dat naștere litigiului principal este prezentată la punctele 22-43 din hotărârea atacată. O vom prezenta pe scurt în cele ce urmează.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="6"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Faza administrativă</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>Cererea de protecție a soiurilor de plante pentru soiul de mere numit <HT TYPE="ITALIC">Gala Schnitzer</HT> din specia <HT TYPE="ITALIC">Malus Mill</HT> (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0025" ID="QS0025"/>soiul candidat<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/>) a fost depusă la OCSP la <DATE ISO="19990118">18 ianuarie 1999</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>Cererea 1999/0033.</P></NOTE>. În luna următoare, oficiul respectiv a însărcinat centrul de examinare Bundessortenamt (Oficiul Federal German pentru Soiurile de Plante; denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0026" ID="QS0026"/>BSA<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/>) cu examinarea tehnică a soiului candidat, în conformitate cu articolul 55 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2100/94. Pentru analiza comparativă s‑a utilizat soiul <HT TYPE="ITALIC">Baigent</HT> (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0027" ID="QS0027"/>soi de referință<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/>), datorită asemănării sale cu soiul candidat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>Având în vedere că materialul pus la dispoziție de Schniga conținea un virus, examinarea a fost suspendată în anul 2001 până în primăvara anului 2002, atunci când, fiind notificată în acest sens, întreprinderea respectivă a furnizat un material sănătos. Examinarea a fost efectuată în cursul anilor 2003 și 2004.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>Printr‑o scrisoare din <DATE ISO="20050118">18 ianuarie 2005</DATE>, BSA a informat OCSP că a transmis raportul preliminar al examinării DUS privind soiul candidat, pe care l‑a apreciat ca fiind diferit de cel de referință, având în vedere o caracteristică care nu era menționată în Protocolul OCSP TP/14/1, și anume <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0028" ID="QS0028"/>Floare: colorația de la baza filamentelor (după dehiscența anterelor)<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/>. BSO a menționat de asemenea că s‑au prezentat elemente de probă conform cărora această caracteristică era suficient de omogenă și de reproductibilă și că existau suficiente diferențe între soiuri, ceea ce a permis efectuarea distincției.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20050207">7 februarie 2005</DATE>, OCSP a transmis societății Schniga un raport preliminar suplimentar cu mențiunea <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0029" ID="QS0029"/>fără observații speciale<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/>. La <DATE ISO="20051219">19 decembrie 2005</DATE>, BSA a transmis raportul final al examinării tehnice către Schniga și OCSP. Conform punctelor 16 și 17 din acest raport, în ceea ce privește analiza comparativă dintre soiul candidat și cel de referință, rezultă că primul prezintă striații late (nota 7), iar al doilea striații înguste sau medii (nota 4). În raport se menționează de asemenea că această analiză s‑a bazat pe evaluarea caracteristicii suplimentare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0030" ID="QS0030"/>Fruct: lățimea striațiilor<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/>, care corespunde caracteristicii nr. 40 din Protocolul UPOV TG/14/9 (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0031" ID="QS0031"/>caracteristica suplimentară în litigiu<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/>). OCSP menționa în această privință că nici Protocolul OCSP TP/14/1 și nici Protocolul UPOV TG/14/8 nu conțineau caracteristica suplimentară în litigiu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>Prin scrisoarea din <DATE ISO="20060124">24 ianuarie 2006</DATE>, Oficiul a informat BSA că în raportul final al examinării s‑au menționat principii directoare eronate și că raportul respectiv nu trebuia să se bazeze pe Protocolul OCSP TP/14/1, ci pe Protocolul UPOV TG/14/8, în vigoare la data adoptării deciziei de examinare a soiului candidat (ianuarie 1999).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20060209">9 februarie 2006</DATE>, BSA a transmis OCSP o versiune modificată a raportului final al examinării tehnice, care prevede la punctul 17 următoarele:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0032" ID="QS0032"/>Soiul a fost examinat în conformitate cu [Protocolul UPOV] TG/14/8 din 1995. Descrierea soiului s‑a efectuat pe baza tabelului caracteristicilor anexă la [Protocolul] OCSP TP/14/1 din <DATE ISO="20030327">27 martie 2003</DATE>, care a intrat în vigoare în cursul perioadei de examinare, ceea ce permite ca soiul [candidat] să fie inclus în colecția de referință a soiurilor cu prioritate ulterioară. Soiul este distinct, stabil și omogen în sensul celor două [protocoale]<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/>.</P></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20060505">5 mai 2006</DATE>, Elaris și Brookfield – prima, titulară a unei licențe aferente dreptului de protecție a soiului <HT TYPE="ITALIC">Baigent</HT> iar cea de a doua, titulară a acestui drept – au formulat opoziție la OCSP, în conformitate cu articolul 59 din Regulamentul nr. 2100/94, cu privire la acordarea protecției soiului <HT TYPE="ITALIC">Gala Schnitzer</HT>, invocând dreptul de protecție acordat anterior pentru soiul <HT TYPE="ITALIC">Baigent</HT>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="7"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>Motivele invocate de Brookfield și de Elaris făceau referire, pe de o parte, la dreptul conferit întreprinderii Schniga de a retransmite materialul vegetal nevirusat, în condițiile în care OCSP trebuia să respingă cererea inițială a acesteia și, pe de altă parte, la lipsa caracterului distinctiv suficient al soiului candidat în raport cu cel de referință.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>Prin Decizia din <DATE ISO="20061214">14 decembrie 2006</DATE>, președintele OCSP a aprobat utilizarea caracteristicii suplimentare în litigiu pentru efectuarea distincției între soiul candidat și cel de referință<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>În schimb, decizia respectivă nu făcea referire la caracteristica suplimentară <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0033" ID="QS0033"/>colorația antocianinei de la baza filamentelor<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/>, care figura și în raportul final al examinării.</P></NOTE>. Decizia era întemeiată expres pe articolul 23 din Regulamentul nr. 1239/95.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>Prin Decizia din <DATE ISO="20070226">26 februarie 2007</DATE>, comitetul OCSP competent să se pronunțe cu privire la obiecțiile cu privire la acordarea unei protecții comunitare a soiurilor de plante a conferit protecția solicitată soiului candidat și a respins obiecțiile. În special, acesta a recunoscut că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0034" ID="QS0034"/>din motive tehnice<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/>, era justificat să se ia în considerare caracteristica suplimentară în litigiu, în pofida faptului că nu era menționată în protocoalele în vigoare la data formulării cererii de protecție.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Procedura(ile) în fața camerei de recurs</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>Camera de recurs a OCSP a admis calea de atac formulată de Brookfield și de Elaris împotriva Deciziei din <DATE ISO="20070226">26 februarie 2007</DATE>, a anulat dispozitivul acesteia și a respins cererea de protecție. Potrivit camerei de recurs, articolul 61 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2100/94 nu conferea Oficiului dreptul de a autoriza Schniga să furnizeze material nou.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>Schniga a introdus acțiune în anulare la Tribunal împotriva Deciziei Camerei de recurs din <DATE ISO="20071121">21 noiembrie 2007</DATE>. Acțiunea a fost admisă prin Hotărârea din <DATE ISO="20101213">13 decembrie 2010</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>Menționată la nota de subsol nr. 4 din prezentele concluzii. Hotărârea Tribunalului a fost atacată cu recurs (cauza C‑534/10 P), care a fost respins de Curte prin Hotărârea din <DATE ISO="20121219">19 decembrie 2012</DATE>, menționată la nota de subsol nr. 5.</P></NOTE>, ceea ce implica anularea deciziei respective.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>Prin urmare, camera de recurs a trebuit să reia analiza căii de atac privind caracterul distinctiv al soiului solicitat, după compararea sa cu cel de referință.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>Camera de recurs a hotărât și de această (a doua) dată că evaluarea efectuată de BSA privind examinarea tehnică a caracteristicii suplimentare în litigiu constituia o încălcare a punctului III.3 din Protocolul OCSP TP/14/1 pentru următoarele motive: a) niciunul dintre protocoalele în vigoare, și anume UPOV TG/14/8 (din 1995) și OCSP TP/14/1 (din 1993), și nici principiile directoare aferente incluse în acestea nu menționează caracteristica respectivă; b) Schniga nu a solicitat să se țină seama de această caracteristică nici în chestionarul tehnic și nici în cursul perioadei de examinare; c) BSA nu a menționat caracteristica suplimentară în litigiu în corespondența sa cu OCSP, făcând referire la aceasta pentru prima dată în raportul final al examinării, precum și în decizia președintelui oficiului din <DATE ISO="20061214">14 decembrie 2006</DATE>; d) această decizie din <DATE ISO="20061214">14 decembrie 2006</DATE>, prin care se autoriza utilizarea retroactivă a caracteristicii respective, a fost viciată de o eroare fundamentală, întrucât a fost adoptată la 12 luni de la raportul final și nu era justificată în lumina articolului 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1239/95.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>În plus, camera de recurs a invocat decizia sa pronunțată în cauza Jewel (A 010/2008)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>Decizia din <DATE ISO="20081008">8 octombrie 2008</DATE>.</P></NOTE>, prin care a reținut că utilizarea unei caracteristici suplimentare necesită aprobarea prealabilă a președintelui OCSP din motive care privesc securitate juridică, soluționarea obiectivă a cererilor și predictibilitatea comportamentului părților implicate.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="8"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>De asemenea, aceasta a calificat faptul că examinarea tehnică a caracteristicii suplimentare în litigiu a fost efectuată de BSA pe parcursul unui an drept încălcare vădită a Protocoalelor UPOV TG/1/3 și TG/14/8, deoarece, pentru verificarea omogenității și a stabilității soiurilor de mere, aceste teste trebuie să se desfășoare, în temeiul protocoalelor, pe durata a cel puțin două cicluri de cultură consecutive.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>Camera de recurs a concluzionat că, din punct de vedere legal, soiul candidat nu putea fi considerat diferit de cel de referință.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>C –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Procedura în fața Tribunalului și hotărârea atacată</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>Prin acțiunea înregistrată la grefa Tribunalului la <DATE ISO="20140210">10 februarie 2014</DATE>, Schniga a atacat cele două decizii ale camerei de recurs.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>Pe fond, Schniga a invocat un singur motiv de anulare, structurat în două părți: în prima parte invoca încălcarea articolului 7 și a articolului 56 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2100/94, în măsura în care s‑a respins luarea în considerare a caracteristicii suplimentare în litigiu identificate în cadrul examinării tehnice, în detrimentul listelor de caracteristici incluse în protocoalele tehnice ale UPOV, care nu erau exhaustive, astfel cum reieșea din principiile directoare ale Protocolului UPOV TG/1/3. În plus, potrivit Schniga, deciziile au încălcat articolul 22 alineatul (2) și articolul 23 alineatele (1) și (2) din Regulamentul de aplicare, întrucât se întemeiau pe o interpretare eronată a puterii discreționare a președintelui OCSP în acest domeniu și încălcau atât dreptul la un proces echitabil, cu toate garanțiile aferente, cât și dreptul său material de a obține protecția solicitată, întemeiat pe articolele 7-10 din Regulamentul nr. 2100/94.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>În a doua parte a motivului de anulare, Schniga susținea că deciziile erau viciate de o eroare, întrucât s‑a apreciat că examinarea tehnică efectuată cu privire la soiul candidat pe durata unui an, în loc de doi, era incorectă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>Tribunalul a respins acțiunea formulată de Schniga. În ceea ce privește primul motiv de anulare, acesta a reținut că:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>aplicarea de către camera de recurs a regulilor de procedură prevăzute în Protocolul OCSP TP/14/1 era conformă cu jurisprudența Curții privind efectele în timp ale normelor de procedură, care sunt aplicabile în general de la data la care intră în vigoare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>Prin trimitere la Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121211">11 decembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Spania</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑610/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:781">EU:C:2012:781</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0045">45</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată). A se vedea punctele 73-76 din hotărârea atacată.</P></NOTE>;</P></ITEM><ITEM><P>Protocolul OCSP TP/14/1 prevalează asupra protocoalelor UPOV, în special asupra Protocolului TG/1/3, din punctul 1.3 al acestuia rezultând caracterul neobligatoriu al ansamblului de recomandări incluse în acesta<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>Punctele 79 și 80 din hotărârea atacată.</P></NOTE>;</P></ITEM><ITEM><P>în pofida puterii largi de apreciere acordate OCSP<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>Tribunalul a citat Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20081119">19 noiembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Schräder/OCSP (SUMCOL 01)</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑187/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2008:511">EU:T:2008:511</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0059">59</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0064">64</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), confirmată prin Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100415">15 aprilie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Schräder/OCSP</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑38/09 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:196">EU:C:2010:196</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0077">77</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, această administrație s‑a limitat la aplicarea propriilor reguli prin adoptarea unor norme juridice precum protocoalele și principiile directoare, astfel încât nici Oficiul și nici președintele său nu puteau avea în vedere caracteristica suplimentară nemenționată în Protocolul OCSP TP/14/1<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>Punctele 81-87 din hotărârea atacată.</P></NOTE>.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><?PAGE NO="9"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>După ce a respins prima parte a acțiunii, Tribunalul a considerat că a doua parte este inoperantă. Totuși, a făcut o serie de afirmații cu titlu suplimentar<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>Punctele 103 și 104 din hotărârea atacată.</P></NOTE>, conform cărora efectuarea examinării tehnice (cu privire la caracteristica suplimentară în litigiu) pe durata unui singur an implica încălcarea punctelor III.5 și IV din Protocolul OCSP TP/14/1, precum și a punctului 5.3.3.1.1 din Protocolul UPOV TG/1/3.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>Prin urmare, Tribunalul a respins acțiunea în anulare și a obligat Schniga la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>III –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Procedura în fața Curții și pretențiile părților</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>Recursul formulat de Schniga a fost înregistrat la grefa Curții la <DATE ISO="20151123">23 noiembrie 2015</DATE> iar memoriile în apărare ale OCSP, Brookfiel și Eladis la 2 februarie și, respectiv, la <DATE ISO="20160203">3 februarie 2016</DATE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>Schniga solicită Curții anularea hotărârii atacate și obligarea Oficiului la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>OCSP, care nu este de acord cu deciziile pronunțate de camera sa de recurs și confirmate de Tribunal, solicită Curții admiterea recursului și obligarea fiecărei părți la plata propriilor cheltuieli de judecată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>Brookfield și Eladis solicită Curții respingerea recursului și obligarea societății Schniga la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>În ședința desfășurată la <DATE ISO="20161124">24 noiembrie 2016</DATE> s‑au prezentat Schniga, OCSP și Brookfield.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>IV –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Analiza recursului</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Argumentele părților</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>Schniga își întemeiază unicul motiv de recurs pe încălcarea articolelor 7 și 56 din Regulamentul nr. 2100/94 coroborate cu articolele 22 și 23 din Regulamentul nr. 1239/95. Argumentele sale se bazează pe trei critici imputate Tribunalului: a) a apreciat în mod greșit adevărata funcție a principiilor directoare și a protocoalelor; b) a calificat în mod eronat natura juridică a principiilor și a protocoalelor respective și c) a săvârșit erori în ceea ce privește aplicarea lor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>În ceea ce privește principiile directoare și protocoalele, Schniga susține că acestea sunt elaborate cu scopul de a explica modul în care trebuie realizată examinarea și cerințele privind materialul vegetal care face obiectul acesteia. Definirea principiilor contribuie la armonizarea examinării noilor soiuri de plante pe teritoriul statelor membre din cadrul UPOV. Această examinare tehnică trebuie să evidențieze faptul că caracteristice relevante nu rezultă din condițiile de mediu sau de cultivare, ci din structura genetică a soiului.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>În orice caz, potrivit Schniga, punctul 6.2 din Protocolul UPOV TG/1/3<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>A se vedea punctul 26 din prezentele concluzii.</P></NOTE> permite aprecierea tuturor caracteristicilor evidente, deoarece nu impune ca acestea să figureze în principiile directoare privind examinarea. Prin urmare, aceasta consideră că nici Regulamentul nr. 2100/94, nici Convenția UPOV din 1991, nici principiile directoare și nici protocoalele nu impun OCSP să nu includă în examinare alte caracteristici decât cele menționate în lista anexată la protocolul respectiv sau în cuprinsul principiilor directoare aplicabile.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62.</NO.P><TXT>În ceea ce privește natura juridică a principiilor directoare și a protocoalelor, Schniga critică faptul că hotărârea atacată le‑a asimilat (la punctele 74 și 75) normelor juridice obligatorii. În opinia sa, acestea nu trebuie calificate astfel, ci ca principii directoare menite să indice administrației modul în care trebuie să procedeze, oferindu‑i instrucțiuni tehnice cu privire la examinarea armonizată a DUS.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63.</NO.P><TXT>Schniga consideră că aceste principii directoare nu se pot opune acordării unui drept din momentul în care soiul candidat îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 6 din Regulamentul nr. 2100/94. Schniga subliniază, în acest sens, că caracteristicile care figurează în principiile directoare privind examinarea nu sunt exhaustive și că se pot adăuga altele, dacă se impune acest lucru și dacă îndeplinesc condițiile necesare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>Astfel cum reiese din lecturarea punctului 4.2.3. din Protocolul UPOV TG/1/3.</P></NOTE>. În plus, aceasta subliniază flexibilitatea de care beneficiază OCSP, în temeiul principiilor directoare din Protocoalele UPOV TG/14/8<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>Face trimitere la punctul IV.3. din acesta.</P></NOTE> și OCSP TP/14/1<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>Conform interpretării sale cu privire la punctul III.3.</P></NOTE>, pentru a determina dacă anumite caracteristici pot fi relevante și în ce context, precum și pentru a le include odată cu finalizarea examinării tehnice.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64.</NO.P><TXT>În ceea ce privește erorile săvârșite în aplicarea principiilor directoare și a protocoalelor, Schniga impută Tribunalului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>Recurenta arată la punctul 57 din cererea de recurs că criticile sale privind aplicarea eronată a principiilor directoare din Protocoalele UPOV TG/14/8 și OCSP TP/14/1 sunt formulate cu precauție și în vederea asigurării caracterului exhaustiv, considerând că este irelevant să se cunoască aplicabilitatea unuia dintre cele două documente.</P></NOTE> că a considerat că Protocolul OCSP TP/14/1 este aplicabil în ceea ce privește o cerere introdusă anterior intrării sale în vigoare. Articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul de aplicare prevede că adoptarea principiilor directoare de către consiliul de administrație și încetarea ulterioară a efectelor deciziei provizorii a președintelui OCSP nu afectează, în cazul unor divergențe între cele două, examinările tehnice efectuate înainte de intervenția consiliului respectiv. Prin urmare, principiile directoare din Protocolul UPOV TG/14/8 se aplicau în continuare în ceea ce privește examinările tehnice efectuate deja cu privire la soiul candidat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65.</NO.P><TXT>În plus, susține Schniga, Tribunalul a ignorat a doua teză a punctului 7.2 din principiile directoare cuprinse în Protocolul UPOV TG/1/3, conform căreia trebuie să se aibă în vedere toate caracteristicile evidente, indiferent dacă figurează sau nu figurează în principiile directoare privind examinarea tehnică. Acest aspect ar confirma opinia sa cu privire la competența președintelui OCSP de a lua în considerare orice caracteristică pentru a evidenția caracterul distinctiv al soiului candidat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66.</NO.P><TXT>În sfârșit, Schniga invocă, împotriva raționamentului camerei de recurs, confirmat de Tribunal<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>Punctul 91 din hotărârea atacată.</P></NOTE>, absența unor norme care să impună OCSP, în calitate de autor al examinării tehnice, obligația de a preciza la un anumit moment caracteristicile pe care urmează să le propună în vederea includerii în descrierea soiului. În rest, nici principiile directoare din Protocolul UPOV TP/14/1 nu prevăd vreun termen pentru introducerea caracteristicilor suplimentare și a formelor acestora în ceea ce privește un anumit soi. Prin urmare, nu trebuie să solicite – astfel cum procedează Tribunalul<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>Punctele 92 și 93 din hotărârea atacată.</P></NOTE> – acordul prealabil al președintelui OCSP, respectându‑se astfel într‑o măsură mai mare marja largă de apreciere a acestui oficiu.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="11"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67.</NO.P><TXT>OCSP împărtășește teza Schniga și subliniază că protocoalele și principiile directoare au natura unor norme practice, iar nu juridice. Efectul lor <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0035" ID="QS0035"/>autoimpus<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/> ar fi invocat numai în raport cu <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0036" ID="QS0036"/>condițiile examinării tehnice, precum materialul vegetal solicitat, și cu noțiunea de examinare tehnică propriu‑zisă<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>Punctul 43 din memoriul său în apărare.</P></NOTE>, în vederea asigurării egalității de tratament, cu alte cuvinte a faptului că toate soiurile candidate sunt analizate în aceleași condiții de cultivare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68.</NO.P><TXT>OCSP menționează că în anunțurile privind publicarea protocoalelor și, în special, în cel referitor la Protocolul OCSP TP/14/1 se subliniază că examinările tehnice inițiate anterior deciziei de aprobare a protocolului nu sunt afectate, cu excepția cazului în care se dispune altfel.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69.</NO.P><TXT>În opinia OCSP, relevanța includerii caracteristicilor suplimentare poate fi apreciată numai la finalul examinării tehnice, ceea ce ar întări argumentul potrivit căruia președintele acestui oficiu trebuie să aibă competența de a lua în considerare o caracteristică suplimentară a unui soi candidat în orice moment al procedurii anterior acordării protecției.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70.</NO.P><TXT>Brookfield și Eladis contestă faptul că hotărârea atacată este viciată de erori de drept. În ceea ce privește caracterul obligatoriu al Protocolului OCSP TP/14/1 și ierarhia normativă dintre protocoalele OCSP și UPOV, acestea consideră că, în conformitate cu articolul 56 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2100/94, principiile directoare ale examinării constituie norme juridice a căror nerespectare implică încălcarea acestei dispoziții. Având în vedere că, în conformitate cu punctul 1.3 din Protocolul UPOV TG/1/3, protocoalele și principiile directoare elaborate de organismul internațional au calitatea de recomandări și, prin urmare, nu au forță juridică obligatorie, rezultă că protocoalele OCSP prevalează asupra celor ale UPOV.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71.</NO.P><TXT>În ceea ce privește aplicarea <HT TYPE="ITALIC">ratione temporis</HT> a Protocolului OCSP TP/14/1, Brookfield și Eladis susțin că momentul în funcție de care se stabilește cadrul procedural aplicabil unei cereri de protecție comunitară a unui soi de plante nu este reprezentat de data depunerii acesteia, ci de data inițierii efective a examinării tehnice. Din dosarul cauzei rezultă că BSA a aplicat testele DUS relevante în anii 2004 și 2005, cu alte cuvinte atunci când Protocolul OCSP TP/14/1 era deja în vigoare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72.</NO.P><TXT>În sfârșit, Brookfield și Eladis consideră că Protocolul OCSP TP/14/1 stabilește cu claritate modul în care trebuie avute în vedere caracteristicile suplimentare. În conformitate cu punctul III.3 din protocolul respectiv, testele DUS pot viza numai caracteristicile distinctive menționate în anexa I, președintele fiind cel care trebuie să aprobe includerea unei caracteristici suplimentare înainte de efectuarea examinării tehnice. În plus, din lecturarea punctului III.6 din același protocol rezultă că pentru includerea unei caracteristici speciale este necesar ca solicitantul să prezinte o cerere formală în vederea efectuării unui test special, cu alte cuvinte orice test cu privire la caracteristica suplimentară, precum și acordul președintelui.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Analiza motivului unic de recurs</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Cu privire la prima parte a motivului de recurs, referitoare la aplicarea eronată a Protocolului OCSP TP/14/1</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73.</NO.P><TXT>Deși critica formulată de Schniga și de OCSP se referă la cele trei elemente dezbătute în hotărârea atacată (protocolul aplicabil, caracterul său obligatoriu și relația acestuia cu principiile directoare stabilite de UPOV), în realitate ar fi suficient să se admită argumentele acestora cu privire la aplicarea <HT TYPE="ITALIC">ratione temporis</HT> a Protocolului OCSP TP/14/1 pentru a examina eroarea de drept pe care cele două o impută Tribunalului. Cu toate acestea, înainte de a aprecia aplicabilitatea sa în timp, trebuie să se analizeze forța juridică obligatorie a acestui protocol.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="12"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74.</NO.P><TXT>Tribunalul a calificat protocoalele OCSP drept norme juridice, pornind în special de la: a) articolul 56 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2100/94, care face trimitere la acestea în calitate de principii directoare privind examinările tehnice; b) publicarea lor în Monitorul Oficial al OCSP și c) autolimitarea Oficiului în ceea ce privește puterea sa largă de apreciere. Schniga, dimpotrivă, consideră că acestea reprezintă simple instrucțiuni tehnice cu privire la modalitatea de elaborare a testelor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75.</NO.P><TXT>Pentru a soluționa controversa cu privire la calitatea normativă a regulilor tehnice care fac parte din dreptul Uniunii (în acest caz, în temeiul trimiterii din Regulamentul nr. 2100/94) trebuie să se țină seama de următoarele elemente de analiză: a) OCSP este o agenție a Uniunii căreia i s‑a conferit competența de a stabili propriile orientări<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>A se vedea articolul 56 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2100/94, transcris la punctul 14 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, în conformitate cu care trebuie să se desfășoare examinările tehnice; b) pentru a oferi o securitate juridică mai mare, principiile directoare cuprinse în orientări trebuie publicate în Monitorul Oficial al OCSP<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>Articolul 22 alineatul (1), din Regulamentul de punere în aplicare, transcris la punctul 16 din prezentele concluzii.</P></NOTE>; c) formularea trimiterii de la articolul 56 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2100/94 confirmă obligația de a adapta examinările la principiile directoare formulate de consiliul de administrație al OCSP.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76.</NO.P><TXT>În opinia noastră, aceste trei elemente de analiză sunt în favoarea recunoașterii naturii juridice (și, în același sens, a caracterului obligatoriu, cel puțin în ceea ce privește administrația însăși) a orientărilor, a protocoalelor sau a principiilor directoare adoptate de consiliul de administrație al OCSP pentru a stabili practicile privind examinările tehnice. Prin urmare, Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept atunci când a efectuat această apreciere.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, nu împărtășim poziția Tribunalului cu privire la consecințele limitării puterii de apreciere pe care, conform hotărârii, OCSP și‑a impus‑o la momentul adoptării principiilor directoare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>Punctul 85 din hotărârea atacată.</P></NOTE>. Nu credem că acestea – tocmai pentru că au natură juridică, ceea ce le obligă să respecte principiul ierarhiei normelor – pot limita în mod valid competența care revine președintelui OCSP de a include o caracteristică suplimentară. Având în vedere că această competență este reglementată de norme juridice de rang superior (în special, de articolele 22 și 23 din Regulamentul de aplicare), principiile directoare trebuie să fie conforme cu acestea.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78.</NO.P><TXT>Hotărârea atacată se bazează pe jurisprudența Curții cu privire la capacitatea de autolimitare a orientărilor privind dreptul concurenței și ajutoarele de stat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>Citează Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20050628">28 iunie 2005</DATE>, <NAME.CASE>Dansk Rørindustri și alții/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑189/02 P, C‑202/02 P, C‑205/02 P‑C‑208/02 P și C‑213/02 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:408">EU:C:2005:408</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0209">209</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0211">211</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080911">11 septembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Germania și alții/Kronofrance</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑75/05 P și C‑80/05 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:482">EU:C:2008:482</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0060">60</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Cu toate acestea, orientările publicate de Comisie cu privire la aplicarea articolelor 101 TFUE, 102 TFUE și 107 TFUE (prin care efectiv explică modul în care își va exercita puterea de apreciere pentru a aplica în mod direct articolele respective în cazuri concrete) nu pot fi comparate cu cele ale OCSP, care stabilesc liniile directoare destinate entităților naționale omologate pentru efectuarea armonizată a examinărilor tehnice. În acest din urmă caz, OCSP nu descrie modul în care își va exercita marja de apreciere în contextul exercitării atribuțiilor sale – care i‑a fost recunoscută de Curte ca urmare a complexității științifice și tehnice pe care o implică condițiile de examinare a cererilor de acordare a protecției<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P>Hotărârea Curții din <DATE ISO="20121219">19 decembrie 2012</DATE>, Brookfield New Zealand și Elaris/OCSP și Schniga (C‑534/10 P, EU:2012:813, punctul 50).</P></NOTE> – și nici pe cel în care își va exercita această marjă în contextul acordării sau al refuzării drepturilor de protecție a soiurilor de plante.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="13"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79.</NO.P><TXT>Având în vedere natura juridică a principiilor directoare, în pofida caracterului lor tehnic evident, acestea se încadrează așadar într‑un sistem în care sunt aplicabile principiile generale de drept, precum cel al ierarhiei normelor, ceea ce împiedică orice contradicție între acestea și normele de rang superior, precum articolele 22 și 23 din Regulamentul de punere în aplicare. Prin urmare, aceste principii directoare nu pot reduce competențele președintelui OCSP și nu pot nici să îl împiedice, concret, să aprecieze o caracteristică suplimentară în modul în care a făcut‑o în prezenta cauză.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0080"><NO.P>80.</NO.P><TXT>În ceea ce privește aplicabilitatea <HT TYPE="ITALIC">ratione temporis</HT> a Protocolului OCSP TP/14/1, considerăm că critica adusă de Schniga și de OCSP hotărârii atacate este corectă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0081"><NO.P>81.</NO.P><TXT>S‑a susținut în mod întemeiat că criteriile privind aplicabilitatea în timp a unor norme juridice noi fac parte dintre principiile generale ale dreptului Uniunii și derivă în cele din urmă din tradițiile juridice comune ale statelor membre<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0037"><P>A se vedea analiza complexă cu privire la chestiunea propusă de avocatul general Kokott în concluziile prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Comisia/Moravia Gas Storage</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑596/13 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2438">EU:C:2014:2438</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0026">26</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0082"><NO.P>82.</NO.P><TXT>În acest context, Curtea a statuat că o normă de drept nouă se aplică începând de la intrarea în vigoare a actului care o instituie și că, deși aceasta nu se aplică situațiilor juridice născute și care au devenit definitive sub imperiul legii vechi, ea se aplică efectelor viitoare ale acestora, precum și situațiilor juridice noi. Curtea acceptă ca excepție de la acest principiu, sub rezerva respectării principiului neretroactivității actelor juridice, cazurile în care noua normă este însoțită de dispoziții speciale care stabilesc în mod specific condițiile de aplicare în timp a acesteia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0038"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20150326">26 martie 2015</DATE>, Comisia/Moravia Gas Storage (C‑596/13 P, EU:2014:2438, punctul 32 și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0083"><NO.P>83.</NO.P><TXT>În ceea ce privește normele de procedură, potrivit jurisprudenței, acestea se aplică în general de la data intrării lor în vigoare, spre deosebire de normele de drept substanțial, care sunt interpretate de regulă în sensul că nu vizează situații apărute anterior intrării lor în vigoare decât în măsura în care rezultă, în mod clar din formularea, din finalitatea sau din economia acestora, că trebuie să le fie atribuit un asemenea efect<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0039"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>, punctul 33.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0084"><NO.P>84.</NO.P><TXT>În prezenta cauză, Tribunalul, după ce a amintit această jurisprudență, a admis aplicabilitatea imediată a normelor procedurale din Protocolul OCSP TP/14/1 care au stat la baza deciziei camerei de recurs<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0040"><P>Punctele 75 și 76 din hotărârea atacată.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0085"><NO.P>85.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, nu împărtășim soluția respectivă și suntem de acord cu Schniga și cu OCSP în ceea ce privește interpretarea articolului 22 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare. Această dispoziție stabilește principiul neretroactivității deciziilor adoptate de consiliul de administrație atunci când sunt în dezacord cu cele provizorii emise de președintele OCSP, în ceea ce privește <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0037" ID="QS0037"/>examinările tehnice întreprinse înainte de adoptarea acestei [decizii a consiliului de administrație]<QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="201D" ID="QE0037"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0041"><P>Este logic ca această normă să fie aplicabilă numai în ceea ce privește neconcordanțele din cuprinsul deciziilor contradictorii, deoarece, în cazul în care acestea coincid, nu dau naștere vreunei insecurități juridice, ci mai degrabă confirmă și validează măsurile aplicabile examinărilor, care până la momentul respectiv erau provizorii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0086"><NO.P>86.</NO.P><TXT>În plus, Oficiul a susținut în recurs că anunțurile de publicare a protocoalelor (inclusiv a Protocolului OCSP TP/14/1) conțin mențiunea explicită conform căreia examinările tehnice inițiate anterior aprobării sale (a protocolului) nu sunt afectate, cu excepția cazului în care se stabilește altfel<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0042"><P>Pe site‑ul internet al OCSP, pe pagina care trimite la protocoalele tehnice, figurează anunțul următor: <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0038" ID="QS0038"/>În conformitate cu articolul 56 alineatul (2) din Regulamentul (CE) [nr.] 2100/94 al Consiliului, examinările tehnice realizate de Oficiu […] sau cele ale căror rezultate vor fi luate în considerare de OCSP trebuie să respecte principiile directoare privind testarea stabilite de consiliul de administrație. Examinările tehnice realizate înaintea adoptării deciziei nu sunt afectate, cu excepția cazului în care se dispune altfel<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="201D" ID="QE0038"/>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="14"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0087"><NO.P>87.</NO.P><TXT>Cu toate că, în realitate, Protocolul OCSP TP/14/1 nu conține limitări exprese cu privire la aplicarea sa în timp (în cuprinsul său nu există nicio mențiune în acest sens), fiind vorba despre o normă care se poate aplica în privința terților, este suficient ca în forma sa publicată să se indice, în mod clar, lipsa sa de aplicabilitate în ceea ce privește procedurile în curs. O astfel de informație este suficientă pentru ca una dintre excepțiile de la principiul aplicării imediate a normelor procedurale recunoscute de jurisprudența Curții să producă efecte.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0088"><NO.P>88.</NO.P><TXT>Prin urmare, ambele elemente [și anume, articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare și publicarea principiilor directoare de OCSP] evidențiază faptul că, în conformitate cu intenția legiuitorului și cu comportamentul Oficiului însuși, noile norme adoptate de OCSP cu privire la examinările tehnice nu sunt aplicabile celor aflate deja în curs<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0043"><P>Această interpretare este confirmată de asemenea de noul alineat (3) al articolului 22 din Regulamentul de punere în aplicare (a se vedea nota de subsol nr. 11 din prezentele concluzii), conform căruia, în lipsa unei decizii a consiliului de administrație sau a unei decizii provizorii a președintelui oficiului, se aplică principiile directoare pe genuri și specii ale UPOV [considerentul (19)] în ceea ce privește orientările privind efectuarea testelor. Cu toate că alineatul respectiv a fost introdus ulterior situației de fapt din litigiul principal, acesta evidențiază intenția de clarificare a legiuitorului, astfel cum reiese din considerentul menționat.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0089"><NO.P>89.</NO.P><TXT>Din cele menționate anterior rezultă că Protocolul OCSP TP/14/1 nu era aplicabil în litigiul principal, ceea ce implică admiterea argumentului corelativ din prima parte a motivului de recurs. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin confirmarea deciziei camerei de recurs care aplica protocolul respectiv.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0090"><NO.P>90.</NO.P><TXT>Având în vedere considerația anterioară, nu se impune analizarea celui de al treilea argument invocat în prima parte a motivului de recurs cu privire la așa‑zisa prevalență a protocoalelor OCSP asupra celor elaborate de UPOV<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0044"><P>Astfel cum statuează Tribunalul la punctele 79 și 80 din hotărârea atacată.</P></NOTE>. Odată admisă lipsa de aplicabilitate <HT TYPE="ITALIC">ratione temporis</HT> în prezenta cauză a Protocolului OCSP TP/14/1, controversa cu privire la această chestiune devine irelevantă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Cu privire la a doua parte a motivului unic de recurs: interpretarea articolului 23 din Regulamentul nr. 2100/94</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0091"><NO.P>91.</NO.P><TXT>Considerăm că a doua parte a motivului unic de recurs trebuie de asemenea admisă, deoarece astfel s‑ar delimita cu mai multă certitudine competențele președintelui OCSP. În plus, analiza motivului anterior s‑ar putea dovedi irelevantă, deoarece ar confirma validitatea deciziei președintelui OCSP din <DATE ISO="20061214">14 decembrie 2006</DATE>, chiar în temeiul Protocolului OCSP TP/14/1. Reiterăm că această decizie, prin care s‑a admis utilizarea caracteristicii suplimentare în litigiu pentru a distinge între soiul candidat și cel de referință (prin invocarea ca temei juridic tocmai a articolului 23 din Regulamentul nr. 1239/95), a permis acordarea protecției comunitare soiului candidat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0092"><NO.P>92.</NO.P><TXT>Hotărârea atacată a confirmat deciziile camerei de recurs conform cărora analiza efectuată de președintele Oficiului cu privire la caracteristica suplimentară constituia o încălcare a punctului III.3 din Protocolul OCSP TP/14/1. În plus, Tribunalul a statuat că admiterea utilizării unor caracteristici noi implică, în temeiul articolului 23 din Regulamentul de punere în aplicare, acordul prealabil al președintelui OCSP drept garanție a securității juridice, a obiectivității modului de soluționare a cererilor și a predictibilității comportamentului tuturor părților interesate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0045"><P>A se vedea punctele 87-93 din hotărârea atacată.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0093"><NO.P>93.</NO.P><TXT>Criticile imputate de Schniga și de Oficiu acestei părți din hotărârea atacată<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0046"><P>Menționate în special la punctele 64-69 din prezentele concluzii.</P></NOTE> pot fi admise dacă interpretarea Tribunalului a fost contrară sau incompatibilă cu interpretarea corectă a competențelor președintelui, în conformitate cu articolul 23 coroborat cu articolul 22, ambele din Regulamentul de punere în aplicare. Prin urmare, trebuie să se examineze atât competențele respective, cât și modalitatea de exercitare a acestora.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="15"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0094"><NO.P>94.</NO.P><TXT>Regimul juridic al Președintelui OCSP este reglementat în principal la articolul 42 din Regulamentul nr. 2100/94. Pe lângă atribuțiile clasice ale oricărui organ de administrare a unei entități administrative (referitoare la activitatea, la personalul și la bugetul său)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0047"><P>Articolul 42 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) din regulamentul respectiv.</P></NOTE> se evidențiază aceea de a lua „<HT TYPE="ITALIC">toate măsurile necesare</HT> și, în special, de a adopta instrucțiunile administrative interne și de a publica notele, <HT TYPE="ITALIC">în vederea asigurării unei bune funcționări a Oficiului</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0048"><P>Sublinierea noastră.</P></NOTE> […], precum și cea de a <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0039" ID="QS0039"/>sesiza consiliul de administrație cu <HT TYPE="ITALIC">privire la orice proiect de modificare a prezentului regulament</HT>, a dispozițiilor prevăzute în articolele 113 și 114[<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0049"><P>Articolul 113 se referă la taxele aplicate de agenție, iar articolul 114 la normele de punere în aplicare, precum Regulamentul nr. 1239/95.</P></NOTE> ] și a oricărei reglementări privind protecția comunitară a soiurilor de plante<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="201D" ID="QE0039"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0050"><P>Alineatul (2) literele (f) și (g) ale articolului respectiv. Sublinierea noastră.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0095"><NO.P>95.</NO.P><TXT>Articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul de aplicare autorizează președintele să adopte decizii provizorii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0051"><P>Regulamentul nr. 2016/1448 (a se vedea nota de subsol nr. 11 din prezentele concluzii) a eliminat alineatul (2) al articolului 23 din Regulamentul de punere în aplicare, deoarece deciziile referitoare la principiile directoare privind testarea trebuie să aibă caracter permanent, ca urmare a importanței lor pentru utilizatori și pentru a reflecta faptul că decizia președintelui Oficiului, luată în exercitarea competențelor menționate la alineatul (1) al articolului respectiv, nu este provizorie, astfel cum rezultă din considerentul (2) al Regulamentului nr. 2016/1448.</P></NOTE> cu privire la principiile directoare privind testarea, în lipsa unei decizii prealabile a consiliului de administrație, care este organul competent în acest sens, adoptată la propunerea președintelui Oficiului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0052"><P>Articolul 36 alineatul (1) litera (e) coroborat cu articolul 42 alineatul (1) litera (g) și cu articolul 56 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2100/94.</P></NOTE>. Articolul 23 din același regulament impune consiliului de administrație obligația de a‑l împuternici pe președinte să adauge <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0040" ID="QS0040"/>unui soi caractere noi și denumirile acestora<QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="201D" ID="QE0040"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0096"><NO.P>96.</NO.P><TXT>Posibilitatea ca președintele Oficiului să includă caracteristici suplimentare trebuie analizată ținându‑se seama de jurisprudența Curții, care a conferit OCSP o marjă largă de apreciere în exercitarea funcțiilor sale, ca urmare a complexității științifice și tehnice pe care o implică condițiile de examinare a cererilor care individualizează atribuțiile OCSP<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0053"><P>Hotărârea Curții din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121219">19 decembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Brookfield New Zealand și Elaris/OCSP și Schniga</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑534/10 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:813">EU:C:2012:813</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). În această privință, împărtășim opinia avocatului general Mazák exprimată în concluziile prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Schräder/OCSP</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑38/09 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:753">EU:C:2009:753</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0026">26</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0097"><NO.P>97.</NO.P><TXT>În plus, astfel cum a menționat reprezentantul Oficiului în cadrul ședinței, procesul de acordare a protecției comunitare pentru soiurile de plante se distinge de cel aplicabil în cazul altor titluri de proprietate industrială tocmai ca urmare a faptului că se întemeiază pe evaluarea unui obiect brevetabil, care este material viu, cu alte cuvinte, care înregistrează o evoluție pe o perioadă de timp relativ îndelungată, pe parcursul căreia suferă sau poate suferi modificări importante în ceea ce privește acordarea dreptului respectiv. Acesta este un motiv în plus pentru a conferi flexibilitate marjei de apreciere tehnice a proprietăților sau a caracteristicilor produselor vegetale supuse analizei.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0098"><NO.P>98.</NO.P><TXT>Articolul 56 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2100/94 condiționează examinările tehnice (aflate în sarcina OCSP sau a altor organisme omologate) de respectarea principiilor directoare privind testarea adoptate de consiliul de administrație și a <HT TYPE="ITALIC">instrucțiunilor</HT> Oficiului. În opinia noastră, președintele, care are competența de a emite instrucțiuni în conformitate cu articolul 42 din același regulament, își poate exercita această competență și în contextul examinărilor tehnice, iar acest aspect, împreună cu marja largă de apreciere menționată, determină recunoașterea competenței de a adopta criterii suplimentare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0099"><NO.P>99.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, chiar și în cazul în care <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0041" ID="QS0041"/>instrucțiunile interne<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="201D" ID="QE0041"/> ale președintelui nu puteau avea o asemenea întindere, competența sa de a <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0042" ID="QS0042"/>adăuga unui soi caractere noi și denumirile acestora<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="201D" ID="QE0042"/> nu este afectată, în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul de punere în aplicare. Această competență trebuie respectată în orice situație, astfel încât atunci când consiliul de administrație adoptă o decizie privind principiile directoare, este obligat (<QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0043" ID="QS0043"/>împuternicește<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="201D" ID="QE0043"/>) să o recunoască în favoarea președintelui.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="16"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0100"><NO.P>100.</NO.P><TXT>Președintele nu este lipsit de competența sa de a adopta criterii suplimentare dacă, într‑un anumit caz, consiliul de administrație a omis să îl împuternicească sau în alte circumstanțe similare. Acest fapt este confirmat de trimiterea din cuprinsul articolului 23 alineatul (2) la articolul 22 alineatul (2), ambele din Regulamentul de aplicare, în temeiul căreia președintele trebuie să aibă competența să adopte cel puțin decizii provizorii privind caracteristicile suplimentare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0101"><NO.P>101.</NO.P><TXT>Această interpretare referitoare la competențele președintelui este, pe de o parte, conformă cu marja largă de apreciere de care trebuie să beneficieze în exercitarea funcțiilor sale și, pe de altă parte, cea mai coerentă în raport cu spiritul principiilor cuprinse în Protocolul UPOV TG/1/3 care, în calitate de parte la această organizație internațională, inspiră de asemenea comportamentul Uniunii Europene. De fapt, îndrăznim incluziv să afirmăm că articolul 23 din Regulamentul de punere în aplicare reprezintă expresia, la nivel european, a punctului 4.2.3 din protocolul respectiv<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0054"><P>A se vedea punctul 25 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, care face referire la flexibilitatea necesară pentru a nu considera caracteristicile din cadrul principiilor directoare ca fiind exhaustive și pentru a le accepta pe cele suplimentare, precum și pe cele identificate în cursul examinării tehnice.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0102"><NO.P>102.</NO.P><TXT>În concluzie, din considerațiile anterioare rezultă că președintele are competența să adopte criterii suplimentare, competență care emană în mod direct din Regulamentele nr. 2100/94 și nr. 1239/95, indiferent dacă Protocolul OCSP TP/14/1 era sau nu era în vigoare. Principiile directoare nu ar putea restrânge o competență stabilită prin lege și dezvoltată prin regulamentele menționate, al căror rang superior în raport cu protocoalele și cu principiile directoare este indiscutabil.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0103"><NO.P>103.</NO.P><TXT>În sfârșit, în ceea ce privește momentul la care președintele trebuie să adopte decizia referitoare la includerea caracteristicilor suplimentare, Schniga și OCSP subliniază în mod corect că nu există nicio normă în acest sens. În consecință, respingem criticile referitoare la acest aspect din hotărârea atacată<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0055"><P>A se vedea punctele 92 și 93 din hotărârea atacată.</P></NOTE>. Desigur, întârzierea în luarea deciziei respective, în prezenta cauză (aproximativ 12 luni), nu reprezintă una dintre cele mai bune practici administrative, dar nici nu o anulează, în lipsa oricărei indicații temporale în normele aplicabile.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0104"><NO.P>104.</NO.P><TXT>Prin urmare, a doua parte a motivului de recurs este de asemenea întemeiată.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>V –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Consecințele anulării hotărârii atacate</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0105"><NO.P>105.</NO.P><TXT>Admiterea recursului implică anularea hotărârii atacate, având în vedere că aceasta a confirmat deciziile camerei de recurs. În mod logic, se impune de asemenea anularea acestora din urmă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0106"><NO.P>106.</NO.P><TXT>Conform articolului 61 primul paragraf din Statutul Curții, aceasta poate, în situația în care anulează decizia Tribunalului, să soluționeze în mod definitiv litigiul atunci când acesta este în stare de judecată. Totuși, considerăm că prezenta cauză nu se încadrează într‑o astfel de situație, în special deoarece constatările din hotărârea atacată, cu privire la a doua parte a motivului de anulare invocat de Schniga, pe care Tribunalul însuși a calificat‑o drept inoperantă, au fost efectuate doar <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0044" ID="QS0044"/>din rațiuni de exhaustivitate<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/>, fără a avea însă caracter decisiv. Având în vedere că, în acest context, recurenta nu ar putea ataca cu recurs aceste considerații<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0056"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130926">26 septembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Alliance One International/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑679/11 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:606">EU:C:2013:606</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0085">85</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>, este necesar ca prezenta cauză să facă obiectul unei noi analize efectuate de organul care a emis deciziile anulate. Admitem că, având în vedere durata îndelungată a acestui litigiu (la care am făcut referire la începutul concluziilor noastre), soluția nu este satisfăcătoare, dar nu putem identifica nicio altă variantă.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="17"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0107"><NO.P>107.</NO.P><TXT>În sfârșit, casarea hotărârii atacate obligă Curtea să se pronunțe de asemenea cu privire la cheltuielile de judecată aferente procedurii în primă instanță. Conform articolului 137 alineatul (1) coroborat cu articolul 184 alineatul (2), ambele din Regulamentul de procedură al Curții, OCSP ar trebui obligată la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în primă instanță și celei de recurs, deoarece deciziile camerei sale de recurs ar trebui anulate, astfel cum a solicitat recurenta. Cu toate acestea, având în vedere că Oficiul a intervenit în favoarea Schniga și în primă instanță, nu se poate susține că pretențiile sale au fost respinse. Prin urmare, fiecare parte trebuie să suporte propriile cheltuieli de judecată.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>VI –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0108"><NO.P>108.</NO.P><TXT>În temeiul considerațiilor anterioare, propunem Curții:</TXT><P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1)</NO.P><TXT>Anularea Hotărârii Tribunalului din <DATE ISO="20150910">10 septembrie 2015</DATE>, pronunțată în cauzele T‑91/14 și T‑92/14, Schniga/OCSP – Brookfield New Zealand și Elaris (Gala Schnitzer).</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Anularea Deciziilor Camerei de recurs a Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante din <DATE ISO="20130920">20 septembrie 2013</DATE>, adoptate în cauzele A 003/2007‑A 004/2007.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>Obligarea fiecărei părți la plata propriilor cheltuieli de judecată aferente celor două proceduri.</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>