C-176/0562005C01760002.000117231175533CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KOKOTT — CAUZA C-176/05KVZ RETEC<TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Juliane Kokott</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20060907">7 septembrie 2006</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Limba originală: germana.</P></NOTE></P></TI><TI><NP><NO.P>I —</NO.P><TXT>Introducere</TXT></NP></TI>1.Prezenta cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare priveşte întrebarea în ce măsură făinurile animale sunt supuse obligaţiei de notificare în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, la intrarea şi la ieşirea din Comunitatea Europeană

JO L 30, p. 1, Ediţie specială, 15/vol. 2, p. 161, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2557/2001 al Comisiei din 28 decembrie 2001 de modificare a anexei V la Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, la intrarea şi la ieşirea din Comunitatea Europeană (JO L 349, p. 1, Ediţie specială, 15/vol. 8, p. 3).

 (denumit în continuare regulamentul privind transporturile de deşeuri).2.Acţiunea principală are ca obiect o cerere de acordare de daune interese în valoare de aproximativ 300000 EUR. Această cerere este întemeiată pe faptul că, între 6 iunie şi 19 septembrie 2003, autorităţile austriece au împiedicat părăsirea portului Viena/Hainburg de o navă încărcată cu făinuri animale care avea ca destinaţie Germania. Acestea au solicitat ca, înainte de continuarea drumului, făinurile animale să fie declarate deşeuri şi ca transportul să facă obiectul unei notificări în conformitate cu regulamentul privind transporturile de deşeuri. Potrivit instanţei de trimitere, succesul acţiunii depinde de răspunsul la întrebarea dacă făinurile animale sunt calificate drept deşeuri sau dacă sunt excluse din sfera de aplicare a noţiunii de deşeuri.<TI><NP><NO.P>II —</NO.P><TXT>Cadrul juridic</TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Reglementarea în materie de deşeuri</TXT></NP></TI>3.Cadrul juridic este determinat, în primul rând, de interacţiunea dintre regulamentul privind transporturile de deşeuri şi Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile

JO L 194, p. 39, modificările cele mai recente care sunt relevante pentru prezenta cauză fiind aduse de Decizia 96/350/CE a Comisiei din 24 mai 1996 (JO L 135, p. 32). Directiva a fost consolidată de Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deşeurile (JO L 114, p. 9, Ediţie specială, 15/vol. 16, p. 45).

 (denumită în continuare directiva-cadru privind deşeurile).4.Potrivit articolului 1 alineatul (1) din regulamentul privind transporturile de deşeuri, regulamentul se aplică deşeurilor. În ceea ce priveşte definiţia acestora, articolul 2 litera (a) din regulament face trimitere la articolul 1 litera (a) primul paragraf din directiva-cadru privind deşeurile. Acesta este formulat după cum urmează:

în sensul prezentei directive:

a)deşeu înseamnă orice substanţă sau obiect inclus în categoriile prevăzute în anexa I de care titularul se debarasează ori intenţionează sau are obligaţia de a se debarasa. [traducere neoficială]

5.În anexa I la directiva-cadru privind deşeurile figurează categoria Q 16, care include orice materiale, substanţe sau produse care nu sunt cuprinse într-una dintre celelalte categorii.6.Articolul 1 alineatul (2) litera (d) din regulamentul privind transporturile de deşeuri exclude din domeniul de aplicare al regulamentului transportul anumitor deşeuri, mai precis al deşeurilor pe care articolul 2 alineatul (1) litera (b) din directiva-cadru privind deşeurile le exclude din domeniul de aplicare al acesteia în cazurile în care intră sub incidenţa altor norme legale. Printre aceste deşeuri figurează la punctul (iii):

cadavrele de animale şi următoarele deşeuri agricole: materii fecale şi alte substanţe naturale nepericuloase utilizate în agricultură. [traducere neoficială]

7.Exigenţele regulamentului privind transporturile de deşeuri sunt de asemenea în mare parte inaplicabile în cazul în care deşeurile sunt incluse în anexa II la regulament, aşa-numita listă verde. Există de asemenea lista portocalie (anexa III) şi lista roşie (anexa IV), cărora li se aplică exigenţe din ce în ce mai stricte. Articolul 10 din regulamentul privind transporturile de deşeuri prevede că deşeurile care nu pot fi incluse în niciuna dintre aceste liste sunt supuse obligaţiei de notificare:

Transporturile de deşeuri destinate valorificării [a se citi recuperării] din anexa IV şi de deşeuri destinate valorificării [a se citi recuperării] care nu au fost încă menţionate în anexa II, anexa III sau anexa IV fac obiectul aceloraşi proceduri ca şi cele menţionate la articolele 6-8, exceptând faptul că acordul autorităţilor competente interesate trebuie furnizat în scris înaintea începerii transportului.

8.În articolul 1 alineatul (3) litera (a) se precizează în ce măsură regulamentul privind transporturile de deşeuri se aplică în cazul transporturilor de deşeuri încadrate în lista verde:

Transporturile de deşeuri destinate numai valorificării [a se citi recuperării] şi cuprinse în anexa II se exclud, de asemenea, din dispoziţiile prezentului regulament, cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 11 literele (b), (c), (d) şi (e) şi articolul 17 alineatele (1), (2) şi (3) [a se citi cu excepţia cazurilor prevăzute la literele (b), (c), (d) şi (e), la articolul 11 si la articolul 17 alineatele (1), (2) şi (3)].

9.Literele (c) şi (d) conţin excepţii de la această derogare care nu sunt pertinente pentru prezenta speţă. Potrivit literei (b), aceste deşeuri nu pot fi transportate decât către instalaţii care au fost autorizate în conformitate cu directiva-cadru privind deşeurile. Sunt aplicabile de asemenea articolele 8, 12, 13 şi 14 din directiva-cadru privind deşeurile, care definesc anumite obligaţii ale operatorilor acestor instalaţii, precum şi ale întreprinderilor care colectează sau transportă deşeuri sau care organizează colectarea, respectiv transportul acestora în calitate de reprezentanţi sau intermediari. Litera (e) prevede că, în cazul în care aceste deşeuri sunt transportate cu încălcarea normelor legale, devin aplicabile articolele 25 şi 26 din regulamentul privind transporturile de deşeuri referitoare la returnarea acestora.10.Articolul 11 din regulamentul privind transporturile de deşeuri prevede că transportul deşeurilor incluse în lista verde trebuie să fie însoţit de anumite informaţii.11.Articolul 17 alineatele (1), (2) şi (3) din regulamentul privind transporturile de deşeuri conţine norme specifice pentru transporturile de deşeuri incluse în lista verde efectuate în ţările cărora nu li se aplică decizia Consiliului OCDE din 30 martie 1992 privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri ce urmează a fi supuse unor operaţiuni de recuperare. în special alineatul (2) al acestui articol prevede clar că instalaţia din statul de destinaţie trebuie să fie autorizată să funcţioneze în conformitate cu legislaţia naţională.12.Partea introductivă a listei verzi este formulată în felul următor:

Indiferent dacă deşeurile sunt sau nu incluse în această listă, acestea nu pot fi transportate ca deşeuri de listă verde dacă sunt contaminate cu alte materiale într-o măsură care (a) măreşte riscurile asociate deşeurilor suficient pentru a fi incluse în lista portocalie sau roşie sau (b) împiedică recuperarea deşeurilor într-un mod ecologic.

13.Aceasta conţine următoarea categorie:

GM 130 Deşeuri din industria agroalimentară, excluzând produsele secundare [a se citi subprodusele] care îndeplinesc cerinţele şi standardele naţionale şi internaţionale pentru consum uman sau animal.

14.Articolul 25 din regulamentul privind transporturile de deşeuri conţine norme referitoare la returnarea deşeurilor în cazul în care transportul nu a mai putut fi realizat:

(1)În cazul în care un transport de deşeuri, care a fost aprobat de autorităţile competente interesate, nu poate fi efectuat în concordanţă cu termenii documentului de însoţire sau ai contractului menţionat la articolele 3 şi 6, autoritatea competentă de expediere garantează în termen de 90 zile după ce a fost informată că notificantul returnează deşeurile de competenţa sa [a se citi returnează deşeurile în zona asupra căreia îşi exercită jurisdicţia] sau în altă parte în interiorul statului de expediere, cu excepţia cazului în care este convinsă că deşeurile pot fi eliminate sau valorificate [a se citi pot fi eliminate sau recuperate într-un alt mod] în siguranţă pentru mediu.(2)În cazurile menţionate la alineatul (1), se face o notificare suplimentară. [...].

<TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Reglementările privind deşeurile şi, respectiv, subprodusele de origine animală</TXT></NP></TI>15.Până la 1 mai 2003 era în vigoare Directiva 90/667/CEE a Consiliului din 27 noiembrie 1990 de stabilire a normelor veterinare privind eliminarea şi prelucrarea deşeurilor animale, introducerea acestora pe piaţă şi protecţia împotriva agenţilor patogeni din furajele de origine animală sau pe bază de peşte şi de modificare a Directivei 90/425/CEE

JO L 363, p. 51.

.16.Directiva 90/667 a fost înlocuită, începând cu 1 mai 2003, de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman

JO L 273, p. 1, Ediţie specială, 03/vol. 44, p. 113.

. Acest regulament a fost modificat prin Regulamentul nr. 808/2003 al Comisiei din 12 mai 2003, acesta aplicându-se de la 1 mai 2003

JO L 117, p. 1, Ediţie specială, 03/vol. 47, p. 83.

. în continuare este folosită, aşadar, această versiune modificată.17.Considerentul (4) al Regulamentului nr. 1774/2002 afirmă, în ceea ce priveşte relaţia dintre regulament şi dreptul mediului:

Având în vedere experienţa din ultimii ani, se recomandă clarificarea relaţiei dintre Directiva 90/667/CEE şi legislaţia comunitară privind mediul. Prezentul regulament nu trebuie să afecteze aplicarea legislaţiei comunitare existente sau să împiedice elaborarea unor norme noi privind protecţia mediului, în special în ceea ce priveşte deşeurile biodegradabile. în acest sens, Comisia s-a angajat să pregătească, până la sfârşitul anului 2004, o directivă privind deşeurile biologice, inclusiv deşeurile de catering, în vederea instituirii de norme privind utilizarea, recuperarea, reciclarea şi eliminarea în siguranţă a acestor deşeuri şi în vederea controlării eventualelor contaminări.

18.Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1774/2002 conţine următoarele dispoziţii referitoare la domeniul de aplicare al regulamentului:

Prezentul regulament stabileşte norme de sănătate animală şi publică pentru:

(a)colectarea, transportul, depozitarea, manipularea, prelucrarea şi folosirea sau eliminarea subproduselor de origine animală astfel încât să se evite orice risc pe care aceste produse îl pot prezenta pentru sănătatea animală sau publică;(b)introducerea pe piaţă şi, în anumite cazuri, exportul şi tranzitarea subproduselor de origine animală şi a produselor derivate ale acestora menţionate de anexele VII şi VIII.

19.Regulamentul nr. 1774/2002 instituie trei categorii de subproduse de origine animală şi le supune unor dispoziţii diferite referitoare la prelucrarea şi folosirea acestora.20.Potrivit articolului 4 alineatul (1) litera (b) punctul (i), materiile de categoria 1 cuprind, printre altele, materialele ce prezintă riscuri specificate şi orice material care conţine asemenea materiale:

(1)Materiile prime de categoria 1 cuprind subproduse de origine animală care corespund următoarei descrieri sau orice material care conţine astfel de subproduse:

(a)[...](b)(i)materiile prime cu riscuri specificate [...].

21.Potrivit articolului 5 alineatul (1) litera (g), materiile de categoria 2 cuprind, printre altele, materiile la care se referă rubrica generală intitulată subproduse de origine animală, altele decât materiile prime de categoria 1 sau materiile prime de categoria 3. Se încadrează în categoria 3 materiile care prezintă cele mai puţine riscuri.22.Potrivit articolului 4 alineatul (2), materiile de categoria 1 trebuie, în principiu, eliminate ca deşeuri direct sau după ce au fost prelucrate fie prin incinerare, fie prin îngropare într-un depozit de deşeuri.

(2) Materiile prime de categoria 1 se colectează, transportă şi identifică fără întârzieri nejustificate în conformitate cu articolul 7 şi, în cazul în care articolele 23 şi 24 nu prevăd altfel, trebuie:

(a)eliminate direct ca deşeu prin incinerare într-o instalaţie de incinerare aprobată în conformitate cu articolul 12;(b)prelucrate într-o instalaţie de prelucrare aprobată în temeiul articolului 13, folosindu-se orice metodă de prelucrare, de la 1 la 5, sau, în cazul în care autoritatea competentă impune acest lucru, metoda de prelucrare 1, caz în care produsul rezultat este marcat în mod permanent, dacă este posibil din punct de vedere tehnic prin miros, în conformitate cu anexa VI capitolul I, şi eliminate definitiv sub formă de deşeu prin incinerare sau coincinerare într-o instalaţie de incinerare sau coincinerare aprobată în conformitate cu articolul 12;(c)cu excepţia materiilor prime menţionate la alineatul (1) litera (a) punctele (i) şi (ii), prelucrate într-o instalaţie de prelucrare aprobată în conformitate cu articolul 13 cu ajutorul metodei de prelucrare 1, caz în care materialul rezultat este marcat în mod permanent, dacă este posibil din punct de vedere tehnic prin miros, în conformitate cu anexa VI capitolul I, şi eliminate definitiv sub formă de deşeuri prin îngroparea într-o rampă de gunoi aprobată prin Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind rampele de gunoi [a se citi într-un depozit de deşeuri aprobat în temeiul Directivei 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deşeuri]; (d)-(e)

[...].

23.Celelalte două categorii de materiale pot, în schimb, să fie destinate şi altor utilizări determinate.24.Capitolul II punctul 1 din anexa VII la Regulamentul nr. 1774/2002, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 808/2003, este formulat după cum urmează:

1.Proteinele prelucrate provenite de la mamifere trebuie să fi fost prelucrate prin metoda 1.

Cu toate acestea, concomitent cu menţinerea în vigoare a interdicţiei privind furajele prevăzută în Decizia 2000/766/CE a Consiliului, proteinele prelucrate provenite de la mamifere pot să fi fost prelucrate conform oricăreia dintre metodele 1-5 sau metodei 7 şi sunt marcate permanent cu un colorant sau prin alt procedeu imediat după prelucrarea respectivă, înainte de a fi eliminate ca deşeuri în conformitate cu legislaţia comunitară aplicabilă.

în afară de aceasta, concomitent cu menţinerea în vigoare a interdicţiei privind furajele prevăzută în Decizia 2000/766/CE a Consiliului, proteinele prelucrate provenite de la mamifere, destinate exclusiv hranei animalelor de companie, care sunt transportate în recipiente rezervate în acest scop care nu sunt utilizate la transportul subproduselor de origine animală sau [al] furajelor pentru animalele de fermă, şi care sunt expediate direct de la instalaţia de prelucrare din categoria 3 la instalaţiile de preparare a hranei pentru animale de companie, pot să fi fost supuse oricăreia dintre metodele de prelucrare 1-5 sau 7.

25.Aceste dispoziţii sunt explicitate de considerentul (6) al Regulamentului nr. 808/2003:

(6) Concomitent cu menţinerea în vigoare a interdicţiei privind furajele, prevăzută în Decizia 2000/766/CE a Consiliului, ar trebui ca proteinelor prelucrate provenite de la mamifere să li se aplice cerinţe mai puţin severe, având în vedere că aceste materii sunt destinate să devină în exclusivitate deşeuri, ca rezultat al interdicţiei.

26.Interdicţia privind furajele a fost iniţial prevăzută de articolul 2 din Decizia 2000/766/CE a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind anumite măsuri de protecţie referitoare la unele forme transmisibile de encefalopatie spongiformă şi folosirea proteinelor animale pentru hrana animalelor

JO L 306, p. 32.

. Această dispoziţie interzicea folosirea proteinelor animale prelucrate în hrana animalelor de fermă care sunt ţinute, îngrăşate sau crescute pentru producţia de alimente.27.Începând cu 1 septembrie 2003, articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă

JO L 147, p. 1, Ediţie specială, 03/vol. 37, p. 213.

 este aplicabil

Aplicarea articolului 7 alineatele (2)-(4) a fost iniţial suspendată de articolul 1 punctul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1326/2001 al Comisiei din 29 iunie 2001 de stabilire a măsurilor tranzitorii pentru a permite trecerea la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă şi de modificare a anexelor VII şi XI la respectivul regulament (JO L 177, p. 60, Ediţie specială, 03/vol. 38, p. 109). Articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2003 al Comisiei din 10 iulie 2003 de modificare a anexelor I, IV şi XI la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 1326/2001 privind anumite forme transmisibile de encefalopatie spongiformă şi hrana animalelor (JO L 173, p. 6, Ediţie specială, 03/vol. 48, p. 70) a revocat apoi această suspendare şi a abrogat Decizia 2000/766.

 în locul prevederilor menţionate anterior; acest articol, împreună cu punctul 1 din anexa IV, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1234/2003 al Comisiei din 10 iulie 2003

Citat la nota de subsol 9.

, interzice folosirea proteinelor provenite de la mamifere în hrana animalelor de fermă.<TI><NP><NO.P>C —</NO.P><TXT>Reglementările privind materialele ce prezintă riscuri specificate</TXT></NP></TI>28.în măsura în care este relevant pentru prezenta cauză, materialele ce prezintă riscuri specificate au fost definite în primul rând de articolul 2 punctul 7 din Decizia 2000/418/CE a Comisiei din 29 iunie 2000 de reglementare a utilizării materialelor care prezintă riscuri în ceea ce priveşte encefalopatiile spongiforme transmisibile şi de modificare a Deciziei 94/474/CE

JO L 158, p. 76.

 în felul următor:

ţesuturile prevăzute în anexa I; în lipsa unei prevederi contrare, această definiţie nu include produsele care conţin aceste ţesuturi sau care sunt provenite de la acestea [traducere neoficială].

29.Anexa I enumera diferite tipuri de ţesuturi. Decizia 2001/2/CE a Comisiei din 27 decembrie 2000 de modificare a Deciziei 2000/418/CE de reglementare a utilizării materialelor care prezintă riscuri în ceea ce priveşte encefalopatiile spongiforme transmisibile

JO L 1, p. 21.

 a adăugat la această listă intestinele, de la duoden până la rect, ale bovinelor de orice vârstă.30.Articolul 3 alineatul (1) din Decizia 2000/418 impunea ca materialele ce prezintă riscuri specificate să fie înlăturate cu respectarea anumitor proceduri şi distruse în condiţii de siguranţă.31.Modul de tratare a materialelor ce prezintă riscuri specificate a fost apoi reglementat de Regulamentul nr. 999/2001. La data la care a avut loc transportul, acest regulament era în vigoare în forma rezultată ca urmare a modificărilor aduse prin Regulamentul (CE) nr. 260/2003 al Comisiei din 12 februarie 2003

JO L 37, p. 7, Ediţie specială, 03/vol. 46, p. 124.

.32.Definiţia din Decizia 2000/418 a fost reluată de Regulamentul nr. 999/2001 în articolul 3 alineatul (1) litera (g) şi în anexa XI partea A alineatul (1) litera (a) punctul (i), aplicabilă şi astăzi cu titlu tranzitoriu în temeiul articolului 22 din regulamentul menţionat. Şi acest regulament prevede, în principiu, necesitatea înlăturării şi distrugerii materialelor ce prezintă riscuri specificate.<TI><NP><NO.P>III —</NO.P><TXT>Situaţia de fapt</TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Indicaţiile furnizate de instanţa de trimitere</TXT></NP></TI>33.Acţiunea principală priveşte un transport de aproximativ 1111 tone de făinuri animale. Proprietarul acestora era Dipl.-Geologe Rainer Krenski, care îşi exercită activitatea comercială sub numele de PGIUmwelttechnik. Navlosirea a fost în beneficiul societăţii KVZ.34.Făinurile animale au fost încărcate la 24 aprilie 2003 la Straubing, Germania, şi transportate pe Dunăre către Bulgaria. Acestea erau destinate unei reciclări termice (incinerări) într-o centrală termică pe bază de cărbune special utilată din Bulgaria. Făinurile animale au o valoare energetică net superioară celei a lignitului disponibil în Bulgaria. Făinurile animale sunt un combustibil omologat în Bulgaria pentru producerea de energie în centrale termice special autorizate în acest sens.35.La 28 aprilie 2003, la punctul vamal din Bezdan, în Serbia, autorităţile sârbe au împiedicat continuarea transportului. Făinurile animale transportate constituiau deşeuri potrivit dreptului sârb. Proprietarul a refuzat să accepte calificarea voluntară a încărcăturii drept deşeuri, deoarece, în acest caz, nu ar fi fost posibil importul în Bulgaria. Pentru a se stabili dacă făinurile animale transportate constituie sau nu deşeuri, încărcătura a fost transportată înapoi către Straubing.36.Pe drumul de întoarcere, în portul Viena/Hainburg, autorităţile vamale austriece au împiedicat nava să îşi continue drumul către Straubing la 1 iunie 2003 şi au imobilizat-o. Măsurile adoptate de autorităţile vamale şi-au încetat efectul la 17 iunie 2003; cu toate acestea, încă din 6 iunie 2003, autorităţile competente în materie de mediu au condiţionat, printr-o decizie, continuarea transportului de plata unei cauţiuni în valoare de 250000 EUR şi de notificarea transportului în temeiul regulamentului privind transporturile de deşeuri. Această decizie se întemeia pe calificarea făinurilor animale drept deşeuri potrivit codului 020202 (deşeuri provenind din ţesuturi animale) din Catalogul european al deşeurilor. Conform autorităţilor austriece, nu numai transportul încărcăturii către Bulgaria, ci şi returnarea acesteia ar fi trebuit să facă obiectul unei notificări în temeiul regulamentului privind transporturile de deşeuri.37.Nava a părăsit portul Viena/Hainburg cu destinaţia Germania doar la 19 septembrie 2003, după ce autorităţile austriece au renunţat să mai solicite respectarea condiţiilor.38.Verwaltungsgerichtshof (tribunal administrativ) austriac a constatat ulterior că decizia fusese adresată unui destinatar inexistent şi că era, prin urmare, lipsită de efecte juridice. Ca urmare a subrogaţiei în drepturi, KVZ este în prezent cea care solicită acordarea de daune interese pentru imobilizarea navei.<TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Informaţii complementare provenind din dosarul acţiunii principale</TXT></NP></TI>39.Potrivit elementelor aflate la dosarul pe care instanţa de trimitere 1-a transmis Curţii în aplicarea articolului 23 din Statutul Curţii de Justiţie, KVZ a susţinut, în cadrul procedurii din dreptul intern, că făinurile animale au fost produse de ateliere de ecarisaj şi de fabrici germane de făinuri animale provenite din carne. PGI-Umwelttechnik le-a achiziţionat ulterior, între sfârşitul anului 2000 şi luna mai 2001

Procesul-verbal al depoziţiei domnului Krenski din 18 ianuarie 2005, p. 8.

. Făinurile animale au fost apoi depozitate până când au fost încărcate pe vas, în aprilie 2003

Procesul-verbal al depoziţiei domnului Krenski din 18 ianuarie 2005, p. 8 şi următoarele.

.40.S-au făcut afirmaţii contradictorii cu privire la aspectul dacă făinurile animale trebuie calificate drept materiale ce prezintă riscuri specificate

KVZ a adus argumente împotriva unei astfel de calificări în observaţiile sale din 17 august 2004, p. 5.

. Domnul Krenski, care era proprietarul făinurilor în timpul transportului acestora, a indicat că dispunea de certificate care atestau faptul că făinurile animale constituie materiale cu risc scăzut în sensul Directivei 90/667. Dosarul cauzei principale conţine astfel de certificate ce datează din anul 2002.41.Un martor din partea administraţiei bavareze a susţinut, dimpotrivă, că intestinele de bovine au fost incluse pentru prima dată în categoria materialelor ce prezintă riscuri specificate începând cu 1 ianuarie 2001

A se vedea punctul 29 de mai sus.

. Prin urmare, există prezumţia că făinurile animale produse înaintea acestei date - precum cele din cauza de faţă -conţineau şi intestine de bovine, aşadar materiale ce prezintă riscuri specificate

Procesul-verbal al depoziţiei domnului Krenski din 15 martie 2005, în special p. 4.

.42.Pare să existe un acord cu privire la faptul că nu mai este posibil să se constate prin metode ştiinţifice dacă făinurile animale conţin materiale ce prezintă riscuri specificate.43.Există de asemenea la dosarul cauzei principale o ordonanţă a Verwaltungsgericht Regensburg, din 22 august 2003

Numărul de referinţă RN 7 S 03.1284, anexa T la cererea care face obiectul acţiunii principale.

, care constată, printre altele, faptul că iniţial nava a stat în Serbia timp de aproximativ cinci săptămâni, adică până la sfârşitul lunii mai 2003, înainte de a porni pe drumul de întoarcere.<TI><NP><NO.P>IV —</NO.P><TXT>Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare</TXT></NP></TI>44.Instanţa de trimitere consideră că, presupunând că ar fi fost ales destinatarul corect, comportamentul autorităţilor austriece cu atribuţii în domeniul mediului ar fi fost legal dacă transportul ar fi fost supus obligaţiei de notificare prevăzute de regulamentul privind transporturile de deşeuri, răspunderea autorităţilor fiind exclusă în aceste condiţii. Prin urmare, instanţa de trimitere a adresat următoarele întrebări:

1)Transportul (tranzitul sau, mai precis, returnar ea), în calitate de deşeuri, al unor făinuri animale, care conţin sau nu materiale ce prezintă riscuri specificate, este supus obligaţiei de notificare în virtutea regulamentului privind transporturile de deşeuri?

în subsidiar:

2)Transportul de făinuri animale, care conţin sau nu materiale ce prezintă riscuri specificate, este exclus din domeniul de aplicare al regulamentului privind transporturile de deşeuri, potrivit articolului 1 alineatul (2) litera (d) din acest regulament?

în cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare:

3)Transportul (tranzitul sau, mai precis, returnarea) unor făinuri animale

a)care nu conţin saub)care conţin materiale ce prezintă riscuri specificate [calificate drept materii de categoria 1 în sensul Regulamentului (CE) nr. 1774/2002]

se consideră trafic ilicit, potrivit articolului 26 alineatul (1) literele (a) şi (b) din regulamentul privind transporturile de deşeuri, în lipsa notificării autorităţilor interesate şi a acordului acestora, deoarece făinurile animale constituie deşeuri în sensul regulamentului privind transporturile de deşeuri?

45.KVZ, Finanzprokuratur (reprezentanta Ministerului Federal al Finanţelor), guvernul Republicii Austria, guvernul Republicii Franceze şi guvernul Regatului Unit, precum şi Comisia au luat parte la procedura desfăşurată în faţa Curţii.<TI><NP><NO.P>V —</NO.P><TXT>Analiza</TXT></NP></TI>46.Prin intermediul întrebărilor formulate, Landesgericht für Zivilrechtssachen Wien urmăreşte să clarifice aspectul dacă transportul făinurilor animale din Serbia către Austria şi din Austria către Germania trebuia să facă obiectul unei notificări în temeiul regulamentului privind transporturile de deşeuri.47.Răspunsul la această întrebare depinde, pe de o parte, de reglementările referitoare la deşeuri şi, pe de altă parte, de normele privind tratamentul aplicabil subproduselor de origine animală, printre care în special cele referitoare la aşa-numitele materiale ce prezintă riscuri specificate. Acestea din urmă constau în părţi de animale în care există o probabilitate mare să fie prezenţi agenţii presupuşi a cauza encefalopatiile spongiforme transmisibile. Se consideră că aceştia pot provoca la oameni o nouă formă a maladiei Creutzfeldt-Jakob.48.întrucât, în perioada în care au avut loc faptele cauzei, vechea reglementare referitoare la tratamentul aplicabil subproduselor de origine animală, şi anume Directiva 90/667, a fost înlocuită de Regulamentul nr. 1774/2002 şi întrucât şi reglementarea referitoare la tratamentul aplicabil materialelor ce prezintă riscuri specificate, şi anume Regulamentul nr. 999/2001, a suferit diverse modificări, trebuie, în primul rând, să delimităm momentul specific la care se raportează analiza juridică (a se vedea mai jos litera A).49.Ulterior, va trebui să examinăm aplicabilitatea regulamentului privind transporturile de deşeuri. Aceasta este, în primul rând, condiţionată de calificarea drept deşeuri a făinurilor animale (a se vedea mai jos, litera B). O asemenea calificare ar putea rezulta fie dintr-o obligaţie a deţinătorului de a se debarasa de acestea, fie din intenţia sa de a se debarasa. Reglementarea în materie de deşeuri nu conţine vreo obligaţie de a se debarasa de făinurile animale şi nici nu defineşte în ce condiţii se poate considera că există intenţia de a se debarasa de acestea. Cu toate acestea, obligaţia de a se debarasa de anumite produse este reglementată de dispoziţiile referitoare la tratamentul aplicabil subproduselor de origine animală şi materialelor ce prezintă riscuri specificate. Aceste dispoziţii influenţează de asemenea şi analiza aspectului dacă se poate presupune că există intenţia de a se debarasa de acestea.50.Chiar dacă, în urma acestei analize, am ajunge la concluzia că făinurile animale sunt deşeuri, aceasta nu ar însemna în mod necesar că există o obligaţie de notificare. Dimpotrivă, reglementarea în materie de deşeuri prevede posibilitatea aplicării unui regim special în cazul cadavrelor de animale care sunt excluse din sfera de aplicare a reglementării în materie de deşeuri în cazul în care dispoziţiile speciale prevăd cel puţin nivelul de protecţie asigurat de reglementarea generală în materie de deşeuri (a se vedea mai jos litera C). Regulamentul nr. 1774/2002 ar putea constitui temeiul unui asemenea regim special care ar acoperi şi făinurile animale. în acest context, trebuie să se examineze, pe de o parte, dacă şi făinurile animale pot să se încadreze în sfera de aplicare a acestui regim special şi, pe de altă parte, dacă nivelul de protecţie prevăzut de Regulamentul nr. 1774/2002 este cel puţin egal cu cel stabilit de regulamentul privind transporturile de deşeuri. Evaluarea fiecăruia dintre aceste niveluri de protecţie va necesita în special să se stabilească dacă, în absenţa dispoziţiilor speciale cuprinse în Regulamentul nr. 1774/2002, făinurilor animale le-ar fi aplicabil regimul general prevăzut de regulamentul privind transporturile de deşeuri sau regimul, mai puţin strict, care se aplică în cazul deşeurilor care se încadrează în lista verde.<TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Cu privire la data care este hotărâtoare pentru a stabili reglementarea aplicabila</TXT></NP></TI>51.Este necesar în primul rând să identificăm data ce trebuie luată în considerare pentru a stabili care este reglementarea în raport cu care trebuie verificată existenţa vreunei obligaţii de notificare.52.Legalitatea deciziilor adoptate de către autorităţi trebuie, în principiu, să fie examinată în raport cu dispoziţiile în vigoare la data adoptării acestor decizii; în cauza de faţă, ar fi vorba de 6 iunie 2003. însă decizia autorităţilor austriece care formează obiectul litigiului se referă la un transport care, în cazul în care ar exista o obligaţie de notificare potrivit articolului 5 alineatul (1) şi articolului 8 alineatul (1) din regulamentul privind transporturile de deşeuri, ar fi trebuit să facă obiectul unei notificări înaintea începerii acestuia, adică înaintea datei de 24 aprilie 2003, o nouă notificare trebuind să fie făcută, potrivit articolului 25 alineatul (2) prima teză, înaintea începerii drumului de întoarcere

Potrivit ordonanţei instanţei menţionate la punctul 43, drumul de întoarcere a început la sfârşitul lunii mai 2003.

. Cu toate acestea, notificarea prealabilă nu are drept scop să stabilească în mod definitiv data de referinţă în ceea ce priveşte dreptul aplicabil, ci are rolul de a permite autorităţilor notificate să controleze în prealabil transportul şi să ofere persoanelor responsabile pentru transport un nivel minim de securitate juridică prin acordarea autorizaţiei, evitând astfel ca acestea să efectueze cheltuieli inutile.53.Notificarea prealabilă nu afectează însă în niciun fel principiul conform căruia trebuie luată în considerare situaţia juridică din momentul adoptării deciziei. într-adevăr, articolul 7 alineatul (5) al doilea paragraf din regulamentul privind transporturile de deşeuri arată că gradul de securitate juridică dobândită ca urmare a notificării este limitat. Astfel, conform acestei dispoziţii, trebuie făcută o nouă notificare atunci când condiţiile transportului s-au schimbat în mod substanţial. Această dispoziţie are în vedere, în mod evident, în primul rând schimbările intervenite în situaţia de fapt, însă schimbări ale situaţiei juridice pot de asemenea să modifice în mod substanţial condiţiile transportului dacă, de exemplu, ca urmare a instituirii unei obligaţii de a se debarasa de anumite materiale, acestea vor fi calificate pentru prima oară drept deşeuri. Prin urmare, dreptul în vigoare la data adoptării deciziei de către autorităţile competente este determinant pentru aprecierea pe fond a situaţiei juridice.54.Aceasta înseamnă, în ceea ce priveşte prezenta cauză, că trebuie să examinăm legalitatea deciziei adoptate la 6 iunie 2003 de către autorităţile austriece cu atribuţii în domeniul mediului în raport cu dispoziţiile în vigoare la această dată.<TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Cu privire la noţiunea de deşeuri</TXT></NP></TI>55.Obligaţia de notificare a transportului de făinuri animale este condiţionată, în primul rând, de considerarea respectivelor făinuri drept deşeuri. în ceea ce priveşte definiţia deşeurilor, articolul 2 litera (a) din regulamentul privind transporturile de deşeuri face trimitere la definiţia din articolul 1 litera (a) din directiva-cadru privind deşeurile. Potrivit acestei din urmă dispoziţii, noţiunea de deşeuri acoperă orice substanţă sau obiect inclus în categoriile prevăzute în anexa I la directiva-cadru privind deşeurile de care titularul se debarasează ori intenţionează sau are obligaţia de a se debarasa.56.Anexa menţionată, precum şi Catalogul european al deşeurilor precizează şi ilustrează această definiţie, prevăzând mai multe liste de substanţe şi de obiecte care pot fi calificate drept deşeuri. Cu toate acestea, întrucât anexa conţine categoria Q16, care este aplicabilă în prezenta cauză, şi anume Orice materiale, substanţe sau produse care nu sunt incluse în categoriile menţionate anterior, atât anexa, cât şi catalogul nu au decât un caracter exemplificativ

A se vedea cu privire la cele de mai sus hotărârea Curţii din 18 aprilie 2002, Palin Granit şi Vehmassalon kansanterveystyön kuntayhtymän hallitus (C-9/00, Rec., p. I-3533, punctul 22).

.57.Este, prin urmare, esenţial să se stabilească dacă deţinătorul se debarasează de un lucru sau dacă are intenţia sau obligaţia să o facă. în cauza de faţă, nu poate fi vorba de a se debarasa în mod definitiv de respectivele materiale, deoarece făinurile animale au fost transportate în vederea incinerării lor ulterioare. Cu toate acestea, ar fi posibil să fi existat obligaţia sau intenţia de a se debarasa de făinurile animale.<TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Cu privire la obligaţia de a se debarasa</TXT></NP></TI>58.Există o serie de reglementări care ar putea determina existenţa unei obligaţii de a se debarasa. Potrivit guvernelor Austriei şi Regatului Unit, obligaţia de a se debarasa de făinurile animale reiese din capitolul II punctul 1 din anexa VII la Regulamentul nr. 1774/2002. Potrivit Comisiei, obligaţia de a se debarasa există cel puţin în măsura în care făinurile animale sunt fabricate, printre altele, din materiale ce prezintă riscuri specificate. Această opinie ar putea fi susţinută, pe de o parte, în temeiul reglementărilor referitoare la materialele ce prezintă riscuri specificate, dar şi, pe de altă parte, în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1774/2002, care se referă la tratamentul aplicabil aşa-numitelor materii de categoria 1.<TI><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Cu privire la capitolul II punctul 1 din anexa VII la Regulamentul nr. 1774/2002</TXT></NP></TI>59.Potrivit capitolului II punctul 1 al doilea paragraf din anexa VII la Regulamentul nr. 1774/2002, pe durata menţinerii în vigoare a interdicţiei privind furajele aplicabile făinurilor animale, proteinele prelucrate provenite de la mamifere pot să fie prelucrate conform uneia dintre diferitele metode de prelucrare înainte de a trebui să fie marcate şi eliminate ca deşeuri. Guvernul Republicii Austria şi guvernul Regatului Unit deduc de aici existenţa unei obligaţii de a se debarasa de făinurile animale.60.Acestea invocă de asemenea considerentul (6) al Regulamentului nr. 808/2003, conform căruia proteinele prelucrate sunt destinate să devină în exclusivitate deşeuri, ca rezultat al interdicţiei privind furajele. Acest regulament a introdus capitolul II punctul 1 al doilea paragraf din anexa VII la Regulamentul nr. 1774/2002.61.Capitolul II punctul 1 din anexa VII la Regulamentul nr. 1774/2002 mai conţine însă două paragrafe, primul şi al treilea, care prevăd alte reguli. Potrivit primului paragraf, proteinele prelucrate provenite de la mamifere sunt prelucrate printr-o anumită metodă, fără a trebui să fie eliminate ca deşeuri. Al treilea paragraf permite chiar folosirea altor metode de prelucrare atunci când proteinele respective sunt utilizate pentru hrana animalelor de companie, şi nu pentru cea a animalelor care vor intra în lanţul alimentar. Niciunul dintre aceste două paragrafe nu determină existenţa unei obligaţii de eliminare. Prin urmare, eliminarea ca deşeuri nu este impusă decât în cazul aplicării celui de al doilea paragraf, iar nu şi în cazul în care se aplică procedura prevăzută de unul dintre celelalte două paragrafe.62.Nici examinarea atentă a considerentului (6) al Regulamentului nr. 808/2003 nu conduce la o interpretare diferită. într-adevăr, afirmaţia referitoare la eliminarea făinurilor animale ca deşeuri nu reflectă finalitatea reglementării, ci constituie doar o estimare a destinaţiei pe care făinurile animale o pot primi pe durata menţinerii în vigoare a interdicţiei privind furajele. Aceasta justifică să se permită recurgerea la metode de prelucrare care sunt mai puţin eficiente din punct de vedere al reducerii eventualelor riscuri de contaminare, deoarece aceste riscuri sunt mai puţin importante atunci când o substanţă este eliminată ca deşeu.63.Prin urmare, capitolul II punctul 1 din anexa VII la Regulamentul nr. 1774/2002 trebuie interpretat în sensul că prelucrarea proteinelor provenite de la mamifere poate fi efectuată fie prin utilizarea unei anumite metode, caz în care produsul rezultat poate fi destinat oricărei utilizări autorizate, fie prin recurgerea la una dintre celelalte metode, dacă se urmăreşte eliminarea sau utilizarea pentru hrana animalelor de companie. Din această reglementare nu se poate deduce existenţa în toate cazurile a unei obligaţii de a se debarasa de făinurile animale.<TI><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>Cu privire la obligaţia de a se debarasa de materialele ce prezintă riscuri specificate</TXT></NP></TI>64.Ar putea totuşi exista o obligaţie de a se debarasa de făinurile animale în cazul în care acestea ar fi considerate materiale ce prezintă riscuri specificate în măsura în care au fost obţinute prin folosirea unor asemenea materiale. Chiar dacă pare imposibil să se constate acest lucru cu ajutorul unei analize ştiinţifice a făinurilor animale

A se vedea punctul 19 de mai sus.

, nu s-ar putea totuşi exclude posibilitatea ca instanţa naţională să ajungă la o asemenea concluzie pe baza altor probe sau prin utilizarea regulilor aplicabile privind sarcina probei.65.Materialele ce prezintă riscuri specificate trebuie înlăturate dintr-un animal sacrificat sau mort şi distruse în condiţii de siguranţă. Aceasta reiese din anexa XI coroborată cu articolul 22 din Regulamentul nr. 999/2001. Există, prin urmare, o obligaţie de a se debarasa de materialele ce prezintă riscuri specificate, astfel încât acestea trebuie să fie considerate deşeuri.66.Cu toate acestea, materialele ce prezintă riscuri specificate care au fost transformate în făinuri animale în urma prelucrării nu mai pot fi considerate ca fiind deşeuri. Materialele ce prezintă riscuri specificate în sensul Regulamentului nr. 999/2001 sunt definite de articolul 3 alineatul (1) litera (g) coroborat cu anexa XI la acest regulament

Anexa V la care face referire articolul 3 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul nr. 999/2001 în ceea ce priveşte definiţia materialelor ce prezintă riscuri specificate nu este încă aplicabilă, deoarece clasificarea pe categorii prevăzută a fi făcută de statele membre nu a fost realizată încă. Prin urmare, anexa XI se aplică cu titlu de măsură tranzitorie, în conformitate cu articolul 22 alineatul (1).

. Potrivit acestei definiţii, ţesuturile menţionate în anexa XI sunt considerate materiale ce prezintă riscuri specificate; cu toate acestea, în lipsa unei indicaţii contrare, produsele care conţin sau care au fost obţinute pe baza unor asemenea ţesuturi nu sunt considerate a fi materiale ce prezintă riscuri specificate

În schimb, Decizia 97/534/CE a Comisiei din 30 iulie 1997 privind interzicerea folosirii materialelor care prezintă riscuri cu privire la encefalopatiile spongiforme transmisibile (JO L 216, p. 95) nu conţinea încă nicio restricţie în ceea ce priveşte produsele. Decizia 94/474/CE a Comisiei din 27 iulie 1994 privind unele măsuri de protecţie legate de encefalopatia spongiformă bovină şi de abrogare a Deciziilor 89/469/CEE şi 90/200/CEE (JO L 194, p. 96) a extins chiar, în mod expres, o interdicţie de a expedia anumite materiale provenind din Regatul Unit şi la produsele care conţineau acele materiale.

. Făinurile animale sunt un produs. Obligaţia de a elimina materialele ce prezintă riscuri specificate nu atrage, aşadar, în mod direct o obligaţie de a se debarasa de făinurile animale contaminate.<TI><NP><NO.P>c)</NO.P><TXT>Cu privire la obligaţia de a se debarasa de produsele obţinute din materiale ce prezintă riscuri specificate</TXT></NP></TI>67.Cu toate acestea, obligaţia de a se debarasa de produsele obţinute din materiale ce prezintă riscuri specificate reiese din dispoziţiile articolului 4 din Regulamentul nr. 1774/2002 referitoare la tratamentul aplicabil materiilor de categoria 1.68.Regulamentul nr. 1774/2002 reglementează în general tratamentul aplicabil subproduselor de origine animală şi, prin urmare, şi tratamentul aplicabil făinurilor animale. Subprodusele de origine animală sunt împărţite în trei categorii, în funcţie de riscurile pe care le prezintă. Fiecărei categorii i se aplică dispoziţii diferite referitoare la tratamentul ulterior al respectivelor subproduse.69.Potrivit definiţiei cuprinse în articolul 4 alineatul (1) litera (b) punctul (i), materiile de categoria 1, cu cel mai înalt nivel de risc, cuprind, printre altele, materialele ce prezintă riscuri specificate şi orice material care conţine asemenea materiale. Dacă făinurile animale au fost fabricate prin folosirea, printre altele, a unor materiale ce prezintă riscuri specificate, ele vor conţine aceste materiale ce prezintă riscuri specificate şi vor fi materii de categoria 1.70.Articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1774/2002 impune eliminarea ca deşeuri a materiilor de categoria 1 fie prin incinerare, fie prin îngropare într-un depozit de deşeuri. Aceasta reprezintă o obligaţie de a se debarasa de aceste materiale.71.KVZ a obiectat, într-adevăr, în cursul procedurii orale că această obligaţie nu se adresează deţinătorului privat al făinurilor animale, deoarece nu acesta este desemnat drept destinatarul normei. Acest argument nu este însă convingător. Chiar dacă articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1774/2002 nu desemnează persoana căreia îi incumbă obligaţia de eliminare, acest fapt nu ar putea fi interpretat în sensul restrângerii sferei persoanelor cărora le este adresată această obligaţie. De altfel, orice dispoziţie conţinută într-un regulament este, în principiu, potrivit articolului 249 al doilea paragraf CE, de natură să producă efecte juridice faţă de orice persoană.72.Prin urmare, făinurile animale trebuie considerate ca fiind deşeuri ca urmare a existenţei unei obligaţii de a se debarasa de acestea dacă au fost fabricate prin folosirea unor materiale ce prezintă riscuri specificate, aspect ce trebuie stabilit de către instanţa naţională.<TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Cu privire la intenţia de a se debarasa</TXT></NP></TI>73.Dimpotrivă, dacă nu se poate stabili că făinurile animale au fost fabricate prin folosirea unor materiale ce prezintă riscuri specificate, acestea nu vor putea fi considerate deşeuri decât în cazul în care deţinătorul avea intenţia să se debaraseze de acestea. Deşi intenţia deţinătorului are, în principiu, un caracter subiectiv, pentru a se evita orice abuz, nu vor putea fi considerate ca având o importanţă hotărâtoare afirmaţiile acestuia cu privire la intenţiile sale eventuale, ci doar faptele obiective din care se poate deduce intenţia obiectivă.74.În această privinţă, trebuie să reţinem în primul rând faptul că incinerarea prevăzută a făinurilor animale nu trebuie să fie considerată în mod necesar o operaţiune de eliminare care ar denota existenţa intenţiei de a se debarasa de acestea. Este adevărat că incinerarea substanţelor poate avea fie caracterul unei operaţiuni de eliminare, fie cel al unei operaţiuni de recuperare în sensul anexei II la directiva-cadru privind deşeurile, însă numai dacă aceste substanţe constituie deşeuri. Contrar susţinerilor Finanzprokuratur, nu tot ceea ce este incinerat ar putea fi considerat ca fiind deşeu ca urmare a acestei operaţiuni. Sunt folosite drept combustibil (categoria R 1 din anexa II B) în primul rând cărbunele, petrolul şi gazul natural, fără ca aceste materii prime să capete astfel caracterul de deşeuri

Hotărârea din 15 iunie 2000, ARCO Chemie Nederland şi alţii (C-418/97 şi C-419/97, Rec., p. I-4475, punctul 44 şi următoarele, însă a se vedea în sens contrar punctul 85), hotărârea Palin Granit, citată la nota de subsol 21, punctul 27, şi hotărârea din 11 noiembrie 2004, Niselli (C-457/02, Rec., p. I-10853, punctul 37).

.75.De altfel, directiva-cadru privind deşeurile nu stabileşte niciun criteriu cu ajutorul căruia să poată fi dedusă intenţia deţinătorului de a se debarasa de o anumită substanţă sau de un anumit obiect

Hotărârea Niselli, citată la nota de subsol 25, punctul 34.

. în cazul de faţă nu pare să existe nicio reglementare naţională care - în conformitate cu dreptul comunitar - să concretizeze această noţiune

A se vedea în această privinţă hotărârile citate la nota de subsol 25, Niselli, punctul 34, şi ARCO, punctul 41 şi următoarele.

.76.Conform hotărârii ARCO, trebuie verificat, luând în considerare toate circumstanţele, dacă deţinătorul avea intenţia să se debaraseze de făinurile animale, ţinând seama de obiectivul directivei şi procedând în aşa fel încât să nu fie prejudiciată eficacitatea sa

Hotărârea ARCO citată la nota de subsol 25, punctul 73.

. Potrivit celui de al treilea considerent al directivei-cadru privind deşeurile, aceasta are ca obiectiv protecţia sănătăţii oamenilor şi a mediului împotriva efectelor nocive cauzate de colectarea, transportul, tratarea, stocarea şi depozitarea deşeurilor. Potrivit articolului 174 alineatul (2) CE, politica Comunităţii în domeniul mediului urmăreşte un nivel de protecţie ridicat şi se bazează, printre altele, pe principiile precauţiei şi acţiunii preventive. Curtea a dedus din aceasta că noţiunea de deşeuri nu trebuie interpretată în mod restrictiv

Hotărârea ARCO, citată la nota de subsol 25, punctul 38 şi următoarele, şi hotărârea Palin Granit, citată la nota de subsol 21, punctul 23.

.77.Curtea a examinat în mai multe rânduri situaţia reziduurilor rezultate din producţie şi a considerat în special gradul de probabilitate a reutilizării acestei substanţe, fără a se recurge la operaţiuni de transformare prealabile, ca fiind un criteriu pertinent pentru a determina dacă respectiva substanţă este sau nu deşeu. Dacă, dincolo de simpla posibilitate de a reutiliza acea substanţă, există un avantaj economic pentru deţinător să facă acest lucru, probabilitatea unei asemenea reutilizări este mare. într-un asemenea caz, substanţa respectivă nu mai poate fi considerată ca fiind o povară de care deţinătorul încearcă să se debaraseze, ci ca reprezentând un veritabil produs

Hotărârea Niselli, citată la nota de subsol 25, punctul 46, şi hotărârea Palin Granit, citată la nota de subsol 21, punctul 37.

.78.Această jurisprudenţă poate fi, în cea mai mare parte, aplicată în speţa de faţă, întrucât materiile de bază utilizate pentru producerea făinurilor animale sunt obţinute, cel puţin parţial, ca urmare a producţiei de carne pentru consum uman. Este vorba, prin urmare, de subproduse

A se vedea titlul Regulamentului nr. 1774/2002, care se referă la normele sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman.

 sau de reziduuri rezultate din producţie.79.Astfel cum susţine în special guvernul Regatului Unit, utilizarea făinurilor animale pentru hrana animalelor în cadrul producţiei de carne a fost interzisă începând cu 1 ianuarie 2001

A se vedea dispoziţiile citate anterior la punctul 26 şi următoarele. O atenuare a interdicţiei privind furajele se află actualmente în dezbatere; a se vedea în această privinţă comunicarea Comisiei din 15 iulie 2005, Plan de acţiune cu privire la EST, COM(2005) 322 final, p. 7, precum şi rezumatul consultărilor în documentul Consiliului 15537/05 ADD 1 din 9 decembrie 2005, p. 4.

. A fost suprimată în acest fel cea mai importantă posibilitate de a utiliza făinurile animale din punct de vedere comercial în cazul în care făinurile animale nu ar mai avea după acel moment nicio valoare economică, după cum afirmă şi considerentul (6) al Regulamentului nr. 808/2003, acestea ar părea efectiv să fie o povară, ceea ce ar putea duce la concluzia că există intenţia de a se debarasa de ele.80.KVZ susţine însă că făinurile animale sunt utilizate în continuare drept combustibil, în hrana animalelor domestice sau ca îngrăşământ. în calitate de reprezentată a pârâtei, Finanzprokuratur insistă, în schimb, asupra faptului că posibilitatea unei reutilizări economice nu exclude faptul că substanţa în cauză poate fi un deşeu. Deşi acest argument este corect

Hotărârea din 28 martie 1990, Vessoso şi Zanetti (C-206/88 si C-207/88, Rec., p. I-1461, punctul 8), hotărârea din 25 iunie 1997, Tombesi şi alţii (C-304/94, C-330/94, C-342/94 şi C-224/95, Rec., p. I-3561, punctul 47), şi hotărârea din 18 decembrie 1997, Inter-Environnement Wallonie (C-129/96, Rec., p. I-7411, punctul 31).

, el nu conduce în mod necesar la concluzia referitoare la existenţa caracterului de deşeu.81.Este determinant mai degrabă dacă utilizările care sunt în continuare permise ale produsului pe care îl constituie făinurile animale trebuiau, în speţa de faţă, să fie considerate ca fiind probabile sau ca fiind incerte. în această privinţă, este decisiv dacă utilizarea respectivă este rentabilă din punct de vedere economic sau dacă făinurile animale ar constitui totuşi o povară

Hotărârea Palin Granit, citată la nota de subsol 21, punctul 37.

.82.Este de competenţa instanţei de trimitere să stabilească dacă astfel stau lucrurile. Ar trebui, în această privinţă, să se verifice dacă utilizarea avută în vedere ar provoca pierderi. Pentru a evalua viabilitatea economică a acestei utilizări, instanţa de trimitere nu trebuie să se limiteze doar la examinarea pieţei naţionale, în care incinerarea făinurilor animale - potrivit în special precizărilor guvernului austriac - nu pare să fie posibilă decât în schimbul plăţii unei taxe

A se vedea evaluarea provizorie a costurilor realizată de Comisie în Propunerea sa de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman COM(2000) 574 final, p. 18 şi următoarele, care a stat la baza adoptării Regulamentului nr. 1774/2002, precum şi Liniile directoare ale Comunităţii referitoare la ajutoarele de stat ce privesc testele EST, animalele găsite moarte şi deşeurile provenind de la abatoare (JO 2002, C 234, p. 2). Pentru Germania, Adolf Nottrodt şi alţii, în lucrarea Technische Anforderungen und allgemeine Empfehlungen für die Entsorgung von Tiermehl und Tierfett in Verbrennungsanlagen, 2001, p. 30, 37, 41 şi 43 (http://www.bmu.de/files/bilder/allgemein/application/pdf/leitf.pdf, versiunea engleză fiind disponibilă la adresa http://www.bmu.de/files/pdfs/allgemein/application/pdf/tiermehl.pdf), evaluează costul incinerării unei tone de făinuri animale la aproximativ 50 EUR. Potrivit acestui studiu, tratamentul aplicabil făinurilor animale necesită măsuri de securitate costisitoare.

, ci trebuie să ţină seama şi de posibilităţile legale de utilizare în străinătate.83.În ceea ce priveşte însă făinurile animale care formează obiectul prezentului litigiu, trebuie luate în considerare câteva circumstanţe specifice care reies din dosarul acţiunii principale: se pare că, după ce au fost achiziţionate în schimbul unui preţ necunoscut, făinurile animale au fost ulterior depozitate timp de doi ani, fiind apoi transportate cu preţul de aproximativ 20000 de euro către Bulgaria, unde au fost vândute în schimbul a aproximativ cinci euro pe tonă, ceea ce reprezintă 5500 de euro. Chiar în condiţiile în care costul transportului ar fi fost suportat de dobânditor, pare îndoielnic ca acest preţ să poată acoperi cheltuielile de depozitare şi cele privind achiziţionarea iniţială. Perioada relativ lungă de depozitare ridică de asemenea semne de întrebare cu privire la faptul că o utilizare rentabilă a făinurilor animale drept combustibil a fost probabilă în tot acest timp. Prin urmare, nu se poate exclude faptul că făinurile animale constituiau o povară pentru proprietarul acestora, de care acesta avea intenţia să se debaraseze vânzându-le, în pierdere, în Bulgaria.84.Pe de altă parte, nu se poate exclude ca instanţa de trimitere să constate, cu ocazia examinării pe care are sarcina să o realizeze, că această activitate face parte dintr-o investiţie iniţială menită să creeze o relaţie comercială rentabilă pe termen lung.85.Prin urmare, indiferent dacă erau sau nu contaminate cu materiale ce prezintă riscuri specificate, făinurile animale constituiau deşeuri dacă reiese din circumstanţele cauzei, pe care instanţa de trimitere trebuie să le examineze în mod detaliat, că acestea constituiau pentru deţinător o povară de care acesta avea intenţia să se debaraseze.<TI><NP><NO.P>C —</NO.P><TXT>Cu privire la regimul special aplicabil cadavrelor de animale</TXT></NP></TI>86.Chiar dacă instanţa de trimitere ajunge la concluzia că făinurile animale care formează obiectul litigiului constituie deşeuri, transportul nu trebuie notificat în conformitate cu regulamentul privind transporturile de deşeuri în cazul în care este aplicabil regimul special privind cadavrele de animale pe care instanţa de trimitere îl evocă în cea de a doua întrebare, formulată cu titlu subsidiar.87.Potrivit articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii) din directiva-cadru privind deşeurile, cadavrele de animale se exclud din domeniul de aplicare al acestei directive în cazul în care sunt deja prevăzute de alte norme legale. Articolul 1 alineatul (2) litera (d) din regulamentul privind transporturile de deşeuri extinde această derogare şi în cazul transporturilor de deşeuri. Regulamentul nr. 1774/2002 ar putea constitui un regim special aplicabil cadavrelor de animale.88.Un indiciu în acest sens îl constituie estimarea făcută de legiuitor în cadrul noii versiuni a Regulamentului privind transporturile de deşeuri

Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deşeuri (JO L 190, p. 1, Ediţie specială, 15/vol. 16, p. 172).

. Acesta subliniază în considerentul (11) că este necesar să se evite suprapunerea cu Regulamentul nr. 1774/2002, deoarece acesta din urmă conţine deja dispoziţii privind, în general, expediţia, calea şi circulaţia. în articolul 1 alineatul (3) litera (d) din noua versiune a regulamentului privind transporturile de deşeuri, sunt excluse în mod expres din domeniul de aplicare al acestuia transporturile care fac obiectul cerinţelor de aprobare din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002. Această decizie a legiuitorului nu îşi produce însă efectele decât pentru viitor şi nu poate fi singurul factor ce trebuie luat în considerare atunci când sunt interpretate dispoziţiile ce trebuie aplicate în prezenta cauză.89.În consecinţă, trebuie să se examineze dacă Regulamentul nr. 1774/2002 instituie un regim special în ceea ce priveşte cadavrele de animale, în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (d) din regulamentul privind transporturile de deşeuri coroborat cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii) din directiva-cadru privind deşeurile, regim care să fie aplicabil şi făinurilor animale.<TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Cu privire la aplicarea în cazul făinurilor animale a derogării referitoare la cadavrele de animale</TXT></NP></TI>90.Comisia refuză să aplice făinurilor animale derogarea referitoare la cadavrele de animale, susţinând că această derogare se referă doar la cadavrele întregi de animale, în special de animale care au murit în mod natural. Derogarea nu acoperă alte substanţe supuse procesului de ecarisaj, cum ar fi, spre exemplu, cele obţinute ca urmare a sacrificării animalelor. Comisia invocă în această privinţă sensul în care este folosită, în mod obişnuit, noţiunea de cadavre de animale. Dacă derogarea ar include şi părţi ale cadavrelor de animale, acestea ar fi fost menţionate în mod expres.91.Totuşi, astfel cum susţin şi guvernele Austriei, Franţei şi Regatului Unit, această poziţie a Comisiei nu este convingătoare. în ceea ce priveşte părţile cadavrelor de animale, guvernul Regatului Unit a susţinut în mod convingător că adesea cadavrele de animale sunt tăiate în mai multe bucăţi pentru a fi prelucrate - şi probabil şi pentru a fi transportate - şi că ar fi arbitrar ca din acest fapt să rezulte aplicabilitatea reglementării referitoare la deşeuri.92.Cu toate acestea, făinurile animale au o natură esenţial diferită de cea a cadavrelor de animale sau a bucăţilor acestora, deoarece nu constituie o materie pornind de la care se realizează o prelucrare, ci reprezintă produsul acesteia. Prin urmare, guvernele menţionate mai sus - în acord cu Comisia asupra acestui aspect - ajung la concluzia că noţiunea de cadavre de animale nu include făinurile animale.93.Exemplul Regatului Unit demonstrează totuşi că derogarea referitoare la cadavrele de animale nu poate fi limitată în mod rezonabil doar la materia de bază pe care o constituie cadavrele de animale şi/sau bucăţile acestora. Este la fel de nefiresc să se aplice din nou reglementarea în materie de deşeuri după ce a fost realizată o primă fază a prelucrării, secţionarea cadavrelor de animale în vederea unei manipulări mai uşoare, precum este de nefiresc ca această reglementare să fie aplicată într-o fază de prelucrare ulterioară. După cum susţine KVZ, această derogare trebuie, dimpotrivă, să fie extinsă la produsele rezultate din operaţiunile de prelucrare prevăzute de celelalte norme legale la care se referă articolul 2 alineatul (1) litera (b) din directiva-cadru privind deşeurile. Ar fi într-adevăr contradictoriu să se excludă, într-o primă fază, aplicarea reglementării referitoare la deşeuri în cazul materialelor de bază care prezintă riscuri relativ mai ridicate, dar să se permită aplicarea acesteia, în timpul operaţiunii de prelucrare prevăzute, în cazul unor produse a căror prelucrare şi utilizare ulterioare sunt reglementate de regimul special.94.Directiva 90/667, anterior în vigoare, reglementa tratamentul aplicabil subproduselor şi deşeurilor de origine animală doar până la momentul fabricării făinurilor animale. Prin urmare, aplicarea reglementării referitoare la deşeuri nu ar mai fi fost exclusă după acest moment.95.În schimb, Regulamentul nr. 1774/2002 nu reglementează doar fabricarea făinurilor animale, ci şi modul în care trebuie procedat cu acestea ulterior. Făinurile animale sunt fabricate prin aplicarea metodelor de prelucrare prevăzute în anexa V şi trebuie utilizate doar în anumite moduri determinate specific şi enumerate limitativ. Modurile de utilizare autorizate depind de categoria de materii în care trebuie încadrate făinurile animale. Prin urmare, este exclusă aplicarea reglementării referitoare la deşeuri până în momentul în care această utilizare a luat sfârşit.96.Or, guvernul austriac susţine că faptul că Regulamentul nr. 1774/2002 conţine mai multe prevederi referitoare la eliminarea ca deşeuri confirmă că derogarea aplicabilă în cazul cadavrelor de animale nu acoperă şi făinurile animale. Totuşi, aceste trimiteri la reglementarea referitoare la deşeuri se limitează doar la operaţiunea de eliminare. Dacă făinurile animale sunt eliminate, se aplică reglementarea referitoare la deşeuri, deoarece Regulamentul nr. 1774/2002 prevede expres acest lucru. Cu toate acestea, dacă făinurile animale sunt supuse unei alte utilizări autorizate, regulamentul menţionat nu prevede aplicabilitatea reglementării referitoare la deşeuri.97.Prin urmare, derogarea referitoare la cadavrele de animale coroborată cu Regulamentul nr. 1774/2002 este aplicabilă şi în cazul făinurilor animale.<TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Cu privire la Regulamentul nr. 1774/2002 ca act ce conţine alte norme legale în sensul derogării referitoare la cadavrele de animale</TXT></NP></TI>98.Trebuie examinat în continuare dacă Regulamentul nr. 1774/2002 întruneşte condiţiile necesare pentru a fi considerat drept un act ce conţine alte norme legale în sensul derogării referitoare la cadavrele de animale. Pentru a fi aplicabilă derogarea prevăzută de articolul 2 alineatul (1) litera (b) din directiva-cadru privind deşeurile, nu este suficient ca aceste norme legale să se refere la substanţele sau obiectele respective doar din punct de vedere industrial sau comercial, de exemplu, ci trebuie şi să conţină dispoziţii precise privind tratamentul acestora în calitate de deşeuri, în sensul articolului 1 litera (d) din directiva-cadru privind deşeurile

Hotărârea din 11 septembrie 2003, AvestaPolarit Chrome (C-114/01, Rec., p. I-8725, punctul 52).

. Aceste norme trebuie de asemenea să asigure un nivel de protecţie a mediului cel puţin echivalent cu cel care rezultă din măsurile de aplicare a directivei-cadru privind deşeurile

Hotărârea AvestaPolarit Chrome, citată la nota de subsol 37, punctul 59. A se vedea de asemenea hotărârea din 8 septembrie 2005, Comisia/Spania (C-416/02, Rec., p. I-7487, punctul 102), şi hotărârea din 8 septembrie 2005, Comisia/Spania (C-121/03, Rec., p. I-7569, punctul 72).

. În caz contrar, obiectivele urmărite de politica comunitară în domeniul mediului, astfel cum sunt înscrise în articolul 174 CE, şi în special chiar obiectivele directivei-cadru, ar fi compromise. Aceste exigenţe trebuie să fie aplicate de asemenea atunci când derogarea în acest domeniu este extinsă la domeniul transporturilor în temeiul articolului 1 alineatul (2) litera (d) din regulamentul privind transporturile de deşeuri.99.Îndoielile referitoare la faptul că Regulamentul nr. 1774/2002 a fost conceput ca un act ce conţine alte norme legale ar putea decurge din considerentul (4) al regulamentului. Acesta subliniază necesitatea de a clarifica relaţia dintre regulament şi legislaţia privind mediul. Regulamentul nu afectează legislaţia existentă în domeniul mediului şi Comisia trebuie să formuleze noi propuneri, în special în ceea ce priveşte deşeurile biodegradabile. Potrivit articolului 1 alineatul (1) din regulament, acesta nu conţine nici norme referitoare la deşeuri, ci norme de sănătate animală şi publică.100.Calificarea Regulamentului nr. 1774/2002 drept un act ce conţine alte norme legale în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii) din directiva-cadru privind deşeurile nu ar afecta însă reglementarea referitoare la deşeuri, situaţie pe care considerentul (4) al Regulamentului nr. 1774/2002 urmăreşte să o prevină. Dimpotrivă, aceasta ar relua o derogare care este prevăzută în mod expres şi ar contribui la eficacitatea aplicării practice a acesteia.101.Legiuitorul nu ar fi nici el împiedicat să instituie norme mai stricte cu privire la deşeurile biodegradabile. Dacă aceste norme nu ar menţiona în mod expres care este relaţia dintre ele şi Regulamentul nr. 1774/2002, consecinţa ar fi că prevederile acestui regulament nu ar putea avea prioritate, în calitate de alte norme legale, faţă de aceste norme, deoarece nu ar asigura nivelul necesar de protecţie a mediului.102.În plus, Curtea a calificat deja reglementarea anterioară Regulamentului nr. 1774/2002, şi anume Directiva 90/667, ca fiind un act ce conţine alte norme legale, în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (b) din directiva-cadru privind deşeurile, în ceea ce priveşte tratamentul în sine aplicabil cadavrelor de animale şi în special în ceea ce priveşte eliminarea lor definitivă. într-un obiter dictum, Curtea a extins această apreciere şi la reglementarea ulterioară, şi anume la Regulamentul nr. 1774/2002, şi a subliniat că acesta conţine dispoziţii şi mai detaliate

Hotărârile Comisia/Spania, citate la nota de subsol 38, C-416/02, punctul 101, şi C-121/03, punctul 71.

. Acest fapt nu poate fi pus sub semnul îndoielii, în special în ceea ce priveşte formele de eliminare prevăzute de către acesta, deoarece Regulamentul nr. 1774/2002 impune, în această privinţă, eliminarea ca deşeuri, adică eliminarea cu respectarea nivelului de protecţie stabilit de reglementarea referitoare la deşeuri. De asemenea, în ceea ce priveşte recuperarea, nu pare să existe nicio dispoziţie legală referitoare la deşeuri care să prevadă în mod expres un nivel de protecţie superior cu privire la făinurile animale.103.Însă echivalenţa dintre normele privind eliminarea şi recuperarea cadavrelor de animale şi cele referitoare la deşeuri nu permite totuşi să se stabilească dacă este asigurat un nivel de protecţie suficient şi în cazul transporturilor de materiale. Prin urmare, trebuie să se compare nivelul de protecţie prevăzut de Regulamentul nr. 1774/2002 cu cel care ar fi asigurat dacă regulamentul privind transporturile de deşeuri ar fi aplicabil în cazul transporturilor de făinuri animale.<TI><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Cu privire la nivelul de protecţie prevăzut de Regulamentul nr. 1774/2002 pentru transporturile de făinuri animale</TXT></NP></TI>104.Regulamentul nr. 1774/2002 conţine norme referitoare la transportul de făinuri animale. Potrivit articolului 1 alineatul (1) litera (a), acesta se aplică în cazul transportului de subproduse de origine animală astfel încât să se evite orice risc pe care aceste produse îl pot prezenta pentru sănătatea animală sau publică, iar potrivit literei (b), în anumite situaţii specifice, se aplică în cazul exportului subproduselor de origine animală şi a produselor derivate ale acestora, menţionate de anexele VII şi VIII. Capitolul II din anexa VII la Regulamentul nr. 1774/2002 se referă la proteinele animale prelucrate, noţiune ce include şi făinurile animale.105.Transportul este reglementat în mod detaliat în special în articolele 7 şi 9 şi în anexa II la Regulamentul nr. 1774/2002. Transportatorii trebuie în special să aibă asupra lor documentele de transport şi orice transport trebuie să fie documentat. Sunt de asemenea prevăzute o serie de dispoziţii cu caracter tehnic.106.În cazul expedierii între state membre, articolul 8 din Regulamentul nr. 1774/2002 prevede că statul de origine va informa statul de destinaţie atunci când este vorba de un transport de materii de categoriile 1 şi 2, precum şi de produse obţinute din aceste materiale şi în orice caz atunci când este vorba de un transport de proteine animale prelucrate. Statul de destinaţie trebuie să autorizeze transportul. Nu pare să existe nicio prevedere care să reglementeze în acest context tranzitul prin alte state membre. Atunci când Regulamentul nr. 1774/2002 foloseşte noţiunea de tranzit, trebuie înţeles prin aceasta, în conformitate cu definiţia din articolul 2 alineatul (1) litera (1), tranzitul prin Comunitate al unui transport între state terţe.107.Exportul către state terţe nu este reglementat decât în cazul unor produse specifice. Articolul 19 din Regulamentul nr. 1774/2002 se referă la exportul de proteine animale prelucrate şi de alte produse prelucrate care ar putea fi folosite ca materie primă pentru hrana animalelor. Cu toate acestea, nu se prevăd norme speciale referitoare la transport, ci doar cerinţe ce privesc prelucrarea materialelor ce urmează să fie exportate. Normele referitoare la transportul materialelor se aplică aşadar, în esenţă, în cazul transporturilor care au drept scop exportul.108.Capitolul II C din anexa VII la Regulamentul nr. 1774/2002 se referă, printre altele, la importul de proteine animale prelucrate, incluzând şi făinurile animale, provenind din state terţe. Acest import trebuie să fie autorizat dacă sunt respectate anumite condiţii.<TI><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>Cu privire la nivelul de protecţie prevăzut de regulamentul privind transporturile de deşeuri în cazul transporturilor de făinuri animale</TXT></NP></TI>109.Nivelul de protecţie prevăzut de regulamentul privind transporturile de deşeuri în cazul transporturilor de făinuri animale depinde de răspunsul la întrebarea dacă ar trebui aplicate normele generale sau regimul de protecţie mai puţin strict aplicabil transporturilor de deşeuri incluse în lista verde.110.Potrivit articolului 1 alineatul (3) litera (a) din regulamentul privind transporturile de deşeuri, numai unele dintre dispoziţiile regulamentului se aplică în cazul transporturilor de deşeuri cuprinse în anexa II, adică incluse în lista verde, în cazul în care acestea sunt destinate numai recuperării

În plus, articolul 1 alineatul (4) coroborat cu anexa D la Regulamentul (CE) nr. 1547/1999 al Comisiei din 12 iulie 1999 de stabilire a procedurilor de control care trebuie aplicate, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului, transporturilor de anumite tipuri de deşeuri către anumite ţări care nu intră sub incidenţa Deciziei OCDE C(92) 39 final (JO L 185, p. 1, Ediţie specială, 15/vol. 5, p. 113), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2243/2001 al Comisiei din 16 noiembrie 2001 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1420/1999 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 1547/1999 al Comisiei cu privire la transporturile de anumite tipuri de deşeuri către Camerun, Paraguay şi Singapore (JO L 303, p. 11, Ediţie specială, 15/vol. 7, p. 205), prevede, în ceea ce priveşte Bulgaria, că nu este instituită nicio procedură de control pentru transporturile de deşeuri incluse în lista verde.

, în esenţă, transportul trebuie să fie însoţit de un document care să conţină anumite informaţii minime, instalaţia de recuperare de la locul de destinaţie trebuie să dispună de o autorizaţie, iar întreprinderea de transport trebuie să fie autorizată dacă transportă deşeuri cu titlu profesional.111.Astfel cum reiese din circumstanţele prezentei cauze, incinerarea care urma să aibă loc a făinurilor animale trebuia să fie calificată drept o operaţiune de recuperare, întrucât urmărea producerea de energie, iar făinurile animale erau menite să înlocuiască alţi combustibili

A se vedea hotărârea din 27 februarie 2002, ASA (C-6/00, Rec., p. I-1961, punctul 69), hotărârea din 13 februarie 2003, Comisia/Germania (C-228/00, Rec., p. I-1439, punctul 41 şi următoarele), şi hotărârea din 13 februarie 2003, Comisia/Luxemburg (C-458/00, Rec., p. I-1553, punctul 32 şi următoarele).

În schimb, dacă făinurile animale ar fi fost transportate în vederea eliminării, ar fi trebuit aplicate în orice caz dispoziţiile generale. în acest caz, transportul iniţial ar fi trebuit notificat potrivit articolului 3 şi următoarelor din regulamentul privind transporturile de deşeuri, iar transportul efectuat pe drumul de întoarcere potrivit articolului 25.

.112.Prin urmare, trebuie să se examineze dacă făinurile animale trebuie încadrate în lista verde. Guvernul francez este de părere că acestea constituie deşeuri din industria agroalimentară, încadrându-se în categoria GM 130. Dimpotrivă, autorităţile austriece au considerat făinurile animale ca fiind deşeuri care nu puteau fi încadrate în niciuna dintre anexele II, III şi IV, adică nici în lista verde, nici în lista portocalie şi nici în lista roşie. Astfel de deşeuri nu pot fi transportate decât după ce s-a efectuat o notificare şi s-a obţinut consimţământul scris expres al autorităţilor competente.113.Poziţia susţinută de autorităţile austriece nu este convingătoare, deoarece categoria GM 130 este o categorie deschisă, ţinând seama de modul său de redactare, însă include, în orice caz, făinurile animale ţinând seama de contextul elaborării ei.114.Sintagma deşeuri din industria agroalimentară este suficient de largă pentru a include şi făinurile animale. Derogarea aplicabilă în cazul subproduselor care îndeplinesc cerinţele şi standardele naţionale şi internaţionale pentru consum uman sau animal ar putea, desigur, în principiu, să includă făinurile animale, excluzându-le astfel din lista verde, însă numai dacă acestea ar constitui subproduse, şi nu deşeuri.115.Faptul că făinurile animale sunt incluse devine şi mai evident dacă ţinem seama de originea categoriei GM 130. Comisia a inserat-o prin Decizia 94/721

Decizia 94/721/CE a Comisiei din 21 octombrie 1994 de adaptare, în temeiul articolului 42 alineatul (3), a anexelor II, III şi IV la Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, la intrarea şi la ieşirea din Comunitatea Europeană în temeiul articolului 42 alineatul (3) din acest regulament (JO L 288, p. 36).

. Această categorie a înlocuit, printre altele, o categorie iniţială (GM 010) care includea expres făinurile animale care, deşi erau improprii pentru consumul uman, puteau fi utilizate pentru hrana animalelor sau în alte scopuri

Făinuri, grişuri şi pelete sub formă uscată, sterilizată şi stabilizată de carne şi organe comestibile, de peşte sau de crustacee, moluşte sau alte nevertebrate acvatice, improprii pentru consumul uman, dar adecvate pentru hrana animalelor sau pentru alte scopuri, jumări.

.116.Decizia 94/721 a transpus modificările aduse listei verzi, listei portocalii şi listei roşii de către Consiliul OCDE. Acesta din urmă a introdus categoria GM 130 pentru a înlocui şase categorii specifice printr-o categorie generală referitoare la deşeurile din industria agroalimentară

Decizia Consiliului C(94)153/FINAL de modificare a Deciziei privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri ce urmează a fi supuse unor operaţiuni de recuperare [C(92) 39/FINAL] în ceea ce priveşte lista verde de deşeuri (adoptată de către Consiliu cu ocazia celei de a 834-a sesiuni, la 28 şi 29 iulie 1994), http://www.olis.oecd.org/olis/1994doc.nsf/linkto/c(94)153-final, al treilea considerent: înlocuirea categoriilor GM 010-GM 060 ale listei verzi printr-o categorie generală privind deşeurile din industria agroalimentară (GM 010 includea făinurile animale).

.117.Prin urmare, categoria GM 130 nu trebuie să fie interpretată ca restrângând categoriile care existaseră înainte, ci ca o clauză generală care include categoriile anterioare şi poate chiar le extinde. Făinurile animale trebuie aşadar, în principiu, să fie calificate drept deşeuri din industria agroalimentară care se încadrează în lista verde.118.Această concluzie nu este pusă sub semnul întrebării de faptul că făinurile animale nu mai pot fi utilizate în Comunitate pentru hrana animalelor de fermă. Chiar dacă fosta categorie GM 010 menţiona expres utilizarea pentru hrana animalelor, aceasta permitea de asemenea şi alte întrebuinţări, în cauza de faţă ar fi vorba, concret, de producerea de energie.119.Potrivit părţii introductive a listei verzi, deşeurile trebuie totuşi să fie supuse exigenţelor mai stricte ale listei portocalii sau ale listei roşii dacă sunt contaminate cu alte materiale într-o măsură care (a) măreşte riscurile asociate deşeurilor suficient pentru a fi incluse în lista portocalie sau roşie sau (b) împiedică recuperarea deşeurilor într-un mod ecologic. Guvernul austriac deduce de aici că o contaminare cu materiale ce prezintă riscuri specificate ar împiedica includerea făinurilor animale în lista verde.120.Recuperarea într-un mod ecologic -prin incinerarea într-o centrală termică adaptată în mod corespunzător - ar fi totuşi în continuare posibilă. Prin urmare, alternativa (b) menţionată anterior nu este relevantă.121.O contaminare cu materiale ce prezintă riscuri specificate ar putea doar, din perspectiva alternativei (a) menţionate anterior, să mărească riscul asociat făinurilor animale într-o asemenea măsură încât să fie nevoie ca acestea să fie incluse în lista portocalie sau în lista roşie.122.Cel de al paisprezecelea considerent al regulamentului privind transporturile de deşeuri furnizează o indicaţie cu privire la natura sporirii riscului. încadrarea unor deşeuri în lista verde se bazează pe premisa că acestea nu prezintă în mod normal riscuri pentru mediu dacă sunt recuperate corect în ţara de destinaţie.123.în prezenta cauză, o contaminare cu materiale ce prezintă riscuri nu determină o creştere perceptibilă a riscului pentru mediu în raport cu alte făinuri animale necontaminate dacă se realizează o utilizare conformă cu scopul său, care este incinerarea. Numai o utilizare care nu urmăreşte un asemenea scop, cum ar fi hrana animalelor de fermă, ar putea determina riscuri pentru sănătatea umană. Or, potrivit celui de al paisprezecelea considerent al regulamentului privind transporturile de deşeuri, o asemenea utilizare abuzivă nu este un factor determinant pentru includerea sau nu într-una dintre liste. Prin urmare, o contaminare cu materiale ce prezintă riscuri specificate nu exclude făinurile animale din lista verde.124.Dacă regulamentul privind transporturile de deşeuri ar fi aplicabil în cazul transporturilor de făinuri animale - indiferent dacă făinurile ar fi sau nu contaminate cu materiale ce prezintă riscuri specificate -, s-ar aplica regulile referitoare la deşeurile incluse în lista verde. Transporturile nu ar fi, aşadar, supuse obligaţiei de notificare.<TI><NP><NO.P>c)</NO.P><TXT>Compararea celor două regimuri de protecţie</TXT></NP></TI>125.Dacă se compară cele două regimuri de protecţie, nivelul de protecţie a mediului prevăzut de Regulamentul nr. 1774/2002 nu este inferior faţă de cel asigurat de normele privind deşeurile incluse în lista verde, ci asigură chiar o protecţie sporită sub anumite aspecte, cum ar fi în ceea ce priveşte transporturile efectuate între state membre care presupun obţinerea unei autorizări din partea statului de destinaţie.126.Prin urmare, chiar şi în ceea ce priveşte transporturile de făinuri animale destinate recuperării, trebuie să considerăm că Regulamentul nr. 1774/2002 constituie un act ce conţine alte norme legale în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii) din directiva-cadru privind deşeurile şi al articolului 1 alineatul (2) litera (d) din regulamentul privind transporturile de deşeuri.<TI><NP><NO.P>D —</NO.P><TXT>Concluzie</TXT></NP></TI>127.Chiar dacă făinurile animale care fac obiectul acţiunii principale ar constitui deşeuri, regulamentul privind transporturile de deşeuri nu se aplica la data de 6 iunie 2003, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) litera (d) din acest regulament coroborat cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii) din directiva-cadru privind deşeurile, transportului acestora efectuat în scopul recuperării, întrucât această operaţiune era supusă prevederilor Regulamentului nr. 1774/2002.<TI><NP><NO.P>VI —</NO.P><TXT>Concluzie</TXT></NP></TI>128.Propunem, prin urmare, Curţii să răspundă în felul următor cererii de pronunţare a unei hotărâri preliminare:

Chiar dacă făinurile animale care fac obiectul acţiunii principale ar constitui deşeuri, Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, la intrarea şi la ieşirea din Comunitatea Europeană nu se aplica la 6 iunie 2003, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) litera (d) din acest regulament coroborat cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile, transportului acestora efectuat în scopul recuperării, întrucât această operaţiune era supusă prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman.