C-34/0462004J00340005.000214051142420CJHOTĂRÂREA DIN 15.2.2007 — CAUZA C-34/04COMISIA / ŢĂRILE DE JOS<TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Camera a treia)</P><P><DATE ISO="20070215">15 februarie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: olandeza.</P></NOTE></P></TI>

În cauza C-34/04,

având ca obiect o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor formulată în temeiul articolului 226 CE, introdusă la 29 ianuarie 2004,

Comisia Comunităţilor Europene, reprezentată de domnii T. van Rijn şi C. Diderich, în calitate de agenţi, cu domiciliul ales în Luxemburg,

reclamantă,împotriva

Regatului Ţărilor de Jos, reprezentat de doamna H. G. Sevenster, în calitate de agent,

pârât,

CURTEA (Camera a treia),

compusă din domnul A. Rosas, preşedinte de cameră, domnii A.Tizzano, A. Borg Barthet, J. Malenovský (raportor) şi A. Ó Caoimh, judecători,

avocat general: doamna J. Kokott,

grefier: domnul R. Grass,

având în vedere procedura scrisă,după ascultarea concluziilor avocatului general în şedinţa din 13 iulie 2006,

pronunţă prezenta

<TI><P>Hotărâre</P></TI>1Prin cererea introductivă, Comisia Comunităţilor Europene solicită Curţii să constate că, prin faptul că nu a retras licenţele de pescuit ale navelor Wiron III şi Wiron IV după transferul definitiv al acestora în Argentina, Regatul Ţărilor de Jos nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 3690/93 al Consiliului din 20 decembrie 1993 de instituire a unui sistem comunitar de stabilire a normelor referitoare la informaţiile minime pe care trebuie să le conţină licenţele de pescuit (JO L 341, p. 93).<TI><P>Cadrul juridic</P></TI><TI><P>Reglementarea comunitară</P></TI>2Acordul între Comunitatea Economică Europeană şi Republica Argentina privind relaţiile în sectorul pescuitului marin a fost aprobat în numele Comunităţii prin Regulamentul (CEE) nr. 3447/93 al Consiliului din 28 septembrie 1993 (JOL 318, p. 1, Ediţie specială, 04/vol. 2, p. 132, denumit în continuare acordul privind pescuitul). Al nouălea considerent al acordului privind pescuitul menţionează că părţile la acord sunt [convinse] că acest nou tip de cooperare în sectorul pescuitului va permite accesul periodic la noi posibilităţi de pescuit, va contribui la realizarea obiectivelor de reînnoire şi reconversie a flotei Argentinei şi de restructurare a flotei comunitare şi va promova exploatarea raţională a resurselor pe termen lung.3Articolul 5 alineatele (1) şi (3) din acordul privind pescuitul prevede:

(1)Părţile creează condiţiile adecvate pentru înfiinţarea în Argentina de întreprinderi care folosesc capital provenind din unul sau mai multe state membre ale Comunităţii şi pentru înfiinţarea de întreprinderi mixte şi de asociaţii în participaţiune în sectorul pescuitului între armatori din Argentina şi din Comunitate, în scopul de a exploata în comun şi, după caz, de a prelucra în comun resursele halieutice argentiniene, în condiţiile prevăzute de Protocolul I şi anexele I şi II.

[...]

(3)în cadrul politicii sale de restructurare a flotei proprii, Comunitatea facilitează includerea navelor comunitare în întreprinderile înfiinţate sau care urmează a fi înfiinţate în Argentina. în acest scop, în cadrul politicii de modernizare tehnologică a industriei sale de pescuit, Argentina facilitează transferul actualelor licenţe de pescuit şi eliberează licenţe noi, în temeiul prezentului acord.

4Articolul 5 din Regulamentul (CEE) nr. 3760/92 al Consiliului din 20 decembrie 1992 de instituire a unui sistem comunitar al pescuitului şi acvaculturii (JO L 389, p. 1) prevedea:

(1)Consiliul, hotărând conform procedurii prevăzute la articolul 43 din tratat, instituie, înainte de 31 decembrie 1993, un sistem comunitar care să fie aplicat începând cel târziu de la 1 ianuarie 1995 şi care să stabilească normele referitoare la informaţiile minime pe care trebuie să le cuprindă licenţele de pescuit care sunt acordate şi administrate de statele membre.

începând de la data intrării în vigoare a sistemului comunitar, statele membre au obligaţia de a aplica sisteme naţionale de licenţe de pescuit. Cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare, fiecare navă de pescuit comunitară are obligaţia de a avea o licenţă de pescuit aferentă navei.

Dispoziţiile de mai sus se aplică fără a aduce atingere vreunui sistem special existent la nivel comunitar sau celor necesare în cadrul acordurilor internaţionale actuale şi viitoare.

(2)Sistemele de licenţe sunt aplicabile în privinţa tuturor navelor de pescuit comunitare care operează în zona de pescuit comunitară, în apele unor ţări terţe sau în marea liberă. Cerinţele comunitare referitoare la informaţiile minime sunt de asemenea aplicabile în privinţa navelor ţărilor terţe care pescuiesc în zona de pescuit comunitară în cazurile prevăzute de acordurile internaţionale. [traducere neoficială]

5Articolul 11 din Regulamentul nr. 3760/92 prevedea:

Ţinând seama de titlul I, Consiliul stabileşte, conform procedurii prevăzute la articolul 43 din tratat, pe o bază multianuală şi pentru prima dată cel târziu la 1 ianuarie 1994, obiectivele şi modalităţile vizând restructurarea sectorului pescuitului comunitar în vederea realizării unui echilibru durabil între resurse şi exploatarea acestora. Restructurarea ţine seama, pentru fiecare caz în parte, de eventualele consecinţe economice şi sociale şi de specificul diferitelor regiuni de pescuit. [traducere neoficială]

6Potrivit celui de al treilea considerent al Regulamentului nr. 3690/93, sistemul comunitar trebuie să stabilească normele referitoare la informaţiile minime pe care trebuie să le conţină licenţele de pescuit pentru fiecare navă de pescuit aflată sub pavilionul unui stat membru. [traducere neoficială]7Articolul 1 din respectivul regulament prevede:

(1)Se instituie un sistem comunitar care stabileşte normele referitoare la informaţiile minime pe care trebuie să le conţină licenţele de pescuit avute în vedere la articolul 5 din Regulamentul (CEE) nr. 3760/92.(2)Fiecare navă de pescuit comunitară este obligată să deţină o licenţă de pescuit aferentă navei.(3)Licenţa de pescuit trebuie păstrată la bordul navei.(4)Este interzis navelor de pescuit să captureze şi să deţină la bord, să transbordeze sau să debarce peşte în cazul în care nu le-a fost eliberată licenţa de pescuit sau atunci când licenţa de pescuit a fost retrasă sau suspendată. [traducere neoficială]

8Articolul 3 din Regulamentul nr. 3690/93 prevede:

Statul membru de pavilion eliberează şi gestionează licenţele de pescuit pentru vasele de pescuit aflate sub pavilionul său, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (CEE) nr. 3760/92. [traducere neoficială]

9Articolul 5 din Regulamentul nr. 3690/93 are următorul cuprins:

Statul membru de pavilion retrage temporar sau definitiv licenţele de pescuit ale navelor care fac obiectul unei măsuri de imobilizare temporară şi retrage licenţele de pescuit ale navelor care fac obiectul unei măsuri de încetare definitivă. [traducere neoficială]

10în conformitate cu articolul 8 alineatele (1) şi (2) din Regulamentul (CE) nr. 3699/93 al Consiliului din 21 decembrie 1993 de definire a criteriilor şi condiţiilor intervenţiilor comunitare cu scop structural în sectorul pescuitului şi acvaculturii, precum şi prelucrării şi comercializării produselor acestora (JO L 346, p. 1):

(1)Statele membre iau măsuri de ajustare a efortului de pescuit pentru atingerea cel puţin a obiectivelor programelor de orientare plurianuale prevăzute la articolul 5.

în cazul în care este necesar, statele membre iau măsuri de încetare definitivă sau de limitare a activităţilor de pescuit ale navelor.

(2)Măsurile de încetare definitivă a activităţilor de pescuit ale navelor pot cuprinde:

dezmembrarea pentru fier vechi;

transferul definitiv către un stat terţ, în măsura în care acest transfer nu este susceptibil de a aduce atingere dreptului internaţional şi nici conservării şi gestionării resurselor halieutice;

afectarea definitivă a respectivei nave, în apele comunitare, altor scopuri decât pescuitul

[...]

Statele membre se asigură că navele care fac obiectul acestor măsuri sunt radiate din registrele de înmatriculare a navelor de pescuit şi din registrul flotei de pescuit comunitare. De asemenea, acestea se asigură că navele radiate sunt excluse definitiv de la activităţile de pescuit în apele comunitare. [traducere neoficială]

11Articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 3699/93 prevedea:

Statele membre pot lua măsuri pentru reorientarea activităţilor de pescuit, sprijinind înfiinţarea de asocieri temporare de întreprinderi şi/sau de societăţi mixte. [traducere neoficială]

12Regulamentul nr. 3699/93 a fost abrogat prin articolul 20 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 2468/98 al Consiliului din 3 noiembrie 1998 de definire a criteriilor şi condiţiilor intervenţiilor comunitare cu scop structural în sectorul pescuitului şi acvaculturii, precum şi prelucrării şi comercializării produselor acestora (JO L 312, p. 19), dispoziţiile articolului 8 alineatele (1) şi (2) şi ale articolului 9 alineatul (1) din acesta fiind redactate în termeni identici cu cei ai dispoziţiilor corespunzătoare din Regulamentul nr. 3699/93.<TI><P>Reglementarea naţională</P></TI>13Articolul 4 din regulamentul privind licenţele de pescuit din 27 decembrie 1984 (Nederlandse Staatscourant 1984, nr. 253, denumit în continuare regulamentul naţional privind licenţele de pescuit), în forma în vigoare la data faptelor din litigiu, prevedea:

1.începând cu 1 ianuarie 1995 sunt interzise, în lipsa licenţei de pescuit, pescuitul cu o navă de pescuit, deţinerea la bord, transbordarea sau descărcarea speciilor de peşte prevăzute în anexă.

[...]

4.Licenţa de pescuit prevăzută la alineatul 1 trebuie păstrată la bordul navei de pescuit; aceasta devine caducă din momentul în care nu se mai pescuieşte cu respectiva navă de pescuit.

<TI><P>Situaţia de fapt şi procedura precontencioasă</P></TI>14în cadrul acordului privind pescuitul, navele Wiron III şi Wiron IV, aflate sub pavilion olandez şi înmatriculate în Ţările de Jos, au fost transferate în Argentina în cursul lunii iulie a anului 1996. Acest transfer a avut loc cu ocazia înfiinţării unei societăţi mixte, care reunea armatori comunitari şi argentinieni, căreia Comunitatea i-a acordat un ajutor. Navele au fost radiate din registrul matricol olandez al navelor de pescuit (denumit în continuare registrul olandez) şi au fost înscrise în registrul argentinian.15Comisia a constatat că licenţele de pescuit aferente navelor Wiron III şi Wiron IV fuseseră folosite pentru alte nave.16Prin scrisoarea din 17 aprilie 2001, Comisia a adus la cunoştinţă Regatului Ţărilor de Jos că reutilizarea licenţelor de pescuit este contrară obligaţiei de a retrage aceste licenţe navelor care au făcut obiectul unei măsuri de încetare definitivă, obligaţie care le revine autorităţilor naţionale competente în temeiul articolului 5 din Regulamentul nr. 3690/93. Pe de altă parte, prin această scrisoare, statul membru în cauză era pus în întârziere, solicitându-i-se, conform articolului 226 primul paragraf CE, să îşi prezinte observaţiile cu privire la neîndeplinirea obligaţiilor care i se impută.17în răspunsul său din 15 iunie 2001 la respectiva scrisoare, Regatul Ţărilor de Jos a contestat această analiză, considerând că şi-a respectat obligaţiile care decurg din dreptul comunitar.18întrucât argumentele invocate în acest răspuns nu au fost convingătoare, Comisia a adresat, la 16 ianuarie 2003, un aviz motivat Regatului Ţărilor de Jos, în care, pe de o parte, a reiterat argumentele expuse în scrisoarea de punere în întârziere şi, pe de altă parte, a invitat respectivul stat membru să indice, într-un termen de două luni de la primirea avizului motivat, măsurile pe care şi-a propus să le adopte pentru a pune capăt neîndeplinirii obligaţiilor care i se impută.19în răspunsul său din 27 martie 2003 la respectivul aviz motivat, Regatul Ţărilor de Jos a susţinut că şi-a îndeplinit în totalitate obligaţiile care decurg din dreptul comunitar şi că, la momentul transferului navelor Wiron III şi Wiron IV în Argentina, nu avea obligaţia să retragă licenţele de pescuit aferente acestora.20în aceste condiţii, Comisia a decis să introducă prezenta acţiune.<TI><P>Cu privire la acţiune</P></TI><TI><P>Argumentele părţilor</P></TI>21Acţiunea Comisiei se întemeiază pe articolul 5 din Regulamentul nr. 3690/93, potrivit căruia statul membru de pavilion retrage licenţele de pescuit ale navelor care fac obiectul unei măsuri de încetare definitivă.22Comisia susţine că obligaţia de retragere a licenţelor de pescuit trebuie interpretată în sensul că nu este posibilă reutilizarea capacităţii de pescuit devenite disponibile ca urmare a unei asemenea retrageri pentru eliberarea de noi licenţe altor nave, deoarece o astfel de reutilizare ar fi contrară articolului 8 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 3699/93, conform căruia statele membre sunt obligate să adopte măsuri de ajustare a efortului de pescuit pentru atingerea cel puţin a obiectivelor programelor de orientare plurianuale. în cazul în care Comunitatea ar autoriza o astfel de reutilizare a licenţelor aferente navelor transferate definitiv către un stat terţ, nu ar fi îndeplinit obiectivul reducerii flotei de pescuit.23Situaţia nu ar fi diferită nici dacă transferul definitiv ar avea loc în cadrul înfiinţării unei societăţi mixte. Acest transfer, prevăzut expres în anexa III punctul 1.2 litera (a) a treia liniuţă la Regulamentul nr. 3699/93, ar constitui de fapt una dintre modalităţile de transfer al navelor către un stat terţ.24De altfel, în opinia Comisiei, transferul definitiv în Argentina al celor două nave în cauză, în cadrul înfiinţării unei societăţi mixte, reprezintă o măsură căreia i se aplică normele politicii structurale comunitare. Distincţia pe care o face Regatul Ţărilor de Jos între transferul definitiv către un stat terţ în sensul Regulamentului nr. 3699/93 şi transferul care are loc în cadrul acordului privind pescuitul ar fi, aşadar, lipsită de fundament. într-adevăr, această abordare ar fi contrară Regulamentului nr. 3699/93, acordului privind pescuitul menţionat anterior şi deciziei Comisiei din 16 decembrie 1996 prin care s-a acordat ajutor financiar din partea Comunităţii respectivilor armatori (denumită în continuare decizia din 16 decembrie 1996), precum şi naturii transferului în cauză. Analiza Comisiei ar fi, de altfel, confirmată de jurisprudenţa Tribunalului de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene (hotărârea din 3 aprilie 2003, Vieira şi alţii/Comisia, T-44/01, T-119/01 şi T-126/01, Rec., p. II-1209).25Punerea în aplicare a programelor de orientare plurianuale pentru flotele de pescuit ar putea fi realizată în mai multe modalităţi. Articolele 8 şi 9 din Regulamentul nr. 3699/93 ar tinde, ambele, către o punere în aplicare efectuată prin transferul definitiv al navelor de pescuit către un stat terţ (articolul 8) sau prin înfiinţarea de societăţi mixte (articolul 9) şi, prin urmare, conform definiţiei cuprinse în articolul 5 din acelaşi regulament, către atingerea unui ansamblu de obiective care să permită orientarea eforturilor de pescuit. Cu toate acestea, în temeiul anexei III punctul 1.2 litera (a) a treia liniuţă la Regulamentul nr. 3699/93, acordarea de sprijin financiar societăţilor mixte prevăzute la articolul 9 din regulamentul menţionat ar fi supusă condiţiei ca acţiunea să fie însoţită de un transfer definitiv al navei către statul terţ respectiv. Aceasta înseamnă că măsura prevăzută la articolul 9 nu ar putea fi disociată de o măsură concomitentă, şi anume de transferul definitiv al unei nave către un stat terţ, în vederea reducerii activităţilor de pescuit.26Regatul Ţărilor de Jos susţine că articolul 5 din Regulamentul nr. 3690/93 a fost interpretat în mod extensiv de Comisie. De fapt, acest articol nu ar preciza în ce condiţii este posibilă eliberarea de noi licenţe de pescuit.27De altfel, cele două nave în cauză ar fi fost radiate din registrele comunitar şi olandez după ce au fost transferate în Argentina în cadrul acordului privind pescuitul. în temeiul articolului 4 alineatul 4 din regulamentul naţional privind licenţele de pescuit, licenţele acestor nave ar fi devenit caduce de plin drept, iar nu ca urmare a retragerii lor, în conformitate cu dispoziţiile articolului 5 menţionat anterior.28în plus, Regulamentul nr. 3690/93 nu s-ar aplica transferului navelor în cauză în prezenta acţiune. într-adevăr, acest transfer ar fi realizat în cadrul acordului privind pescuitul, şi nu în scopul executării programului de orientare plurianual menţionat la titlul II din Regulamentul nr. 3699/93. Ajutorul financiar acordat cu ocazia acestui transfer nu ar fi finanţat de instrumentul financiar de orientare piscicolă, ci în totalitate de Comunitate. Cele două sisteme ar fi diferite de asemenea în ceea ce priveşte procedura aplicată. în cadrul acordului privind pescuitul, aprobarea proiectelor de înfiinţare de societăţi mixte şi menţinerea acestora ar fi de competenţa unui comitet mixt, în timp ce, în cadrul regulamentului menţionat, această procedură ar fi de competenţa Comisiei şi a statelor membre. în final, motivarea deciziei din 16 decembrie 1996 ar face referire numai la articolul 7 alineatul (1) din acordul privind pescuitul, precum şi la Regulamentul nr. 3447/93.29în orice caz, chiar în condiţiile în care Regulamentul nr. 3690/93 ar trebui considerat ca fiind aplicabil transferului navelor Wiron III şi Wiron IV în Argentina, ne-am afla în prezenţa unui transfer în sensul articolului 9 din Regulamentul nr. 3699/93, care a avut loc în cadrul înfiinţării unei societăţi mixte, şi nu în temeiul articolului 8 din acelaşi regulament, prevedere care se referă la un transfer definitiv. Prin urmare, nu ar exista nicio interdicţie de a utiliza capacitatea de pescuit devenită disponibilă în registrul olandez în scopul acordării de licenţe pentru alte nave. într-adevăr, aceste două articole ar avea în vedere două acţiuni distincte şi s-ar întemeia pe sisteme de ajutor diferite. Articolul 8 ar face referire la ajustarea efortului de pescuit, în timp ce articolul 9 ar privi reorientarea activităţilor de pescuit. Transferul unei nave, care a avut loc în cadrul acestui din urmă articol, ar putea fără îndoială să fie însoţit de o ajustare a efortului de pescuit, însă o astfel de simultaneitate nu ar fi în niciun caz obligatorie.<TI><P>Aprecierea Curţii</P></TI>30Cu titlu introductiv, trebuie menţionat că, în speţă, este cert că navele Wiron III şi Wiron IV au fost înscrise în registrul matricol argentinian şi că, din acel moment, au fost transferate definitiv în Argentina.31Motivul invocat de Comisie în concluziile cererii introductive, astfel cum au fost reproduse la punctul 1 din prezenta hotărâre, are ca scop constatarea de către Curte a faptului că, neretrăgând licenţele de pescuit aferente navelor respective după transferul definitiv al acestora în Argentina, Regatul Ţărilor de Jos nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 5 din Regulamentul nr. 3690/93.32Cu privire la aceasta, trebuie amintit faptul că, în temeiul prevederilor articolului 5 din Regulamentul nr. 3690/93, în cazul în care o navă de pescuit face obiectul unei măsuri de încetare definitivă, licenţa aferentă acestei nave este retrasă.33Astfel, înainte de examinarea pe fond a motivului invocat de Comisie, este necesară clarificarea unor aspecte prealabile, şi anume, în primul rând, în ce constă exact o măsură de încetare definitivă a activităţii unei nave de pescuit şi, în al doilea rând, dacă transferul definitiv al unei astfel de nave în Argentina, în cadrul înfiinţării unei societăţi mixte, poate fi asimilat unei măsuri de încetare definitivă în sensul articolului 5 din Regulamentul nr. 3690/93.<TI><P>Cu privire la măsurile de încetare definitivă</P></TI>34în ceea ce priveşte noţiunea măsură de încetare definitivă, este cert că nici articolul 5 din Regulamentul nr. 3690/93, nici regulamentul în ansamblul său nu oferă indicaţii cu privire la definiţia unei astfel de noţiuni. în schimb, această noţiune este definită în Regulamentul nr. 3699/93, mai precis la articolul 8 alineatul (2) din acesta, care prevede că măsurile de încetare definitivă a activităţilor de pescuit ale navelor pot cuprinde, printre altele, dezmembrarea pentru fier vechi, transferul definitiv către un stat terţ, în măsura în care acest transfer nu este susceptibil de a aduce atingere dreptului internaţional şi nici conservării şi gestionării resurselor halieutice, precum şi afectarea definitivă, în apele comunitare, altor scopuri decât pescuitul.35Regulamentele nr. 3690/93 şi nr. 3699/93 sunt profund diferite atât în ceea ce priveşte domeniul de reglementare al acestora, cât şi în ceea ce priveşte scopul urmărit. într-adevăr, Regulamentul nr. 3690/93, astfel cum rezultă în special din al treilea considerent al acestuia, stabileşte normele referitoare la informaţiile minime pe care trebuie să le conţină licenţele de pescuit, în timp ce Regulamentul nr. 3699/93 defineşte criteriile şi condiţiile pentru intervenţiile comunitare cu scop structural în sectorul pescuitului şi al acvacultura.36Cu toate acestea, chiar dacă scopul acestor două regulamente este diferit, nu există niciun element pe baza căruia să se ajungă la concluzia că definiţia noţiunii măsură de încetare definitivă este limitată exclusiv la Regulamentul nr. 3699/93 şi că această definiţie nu poate fi utilizată în cadrul altor instrumente din dreptul derivat referitoare la politica în domeniul pescuitului.37Regulamentul nr. 3699/93, care defineşte noţiunea de măsură de încetare definitivă, a fost adoptat, de altfel, ulterior Regulamentului nr. 3690/93. Astfel cum rezultă din diferitele versiuni lingvistice ale Regulamentului nr. 3699/93, în special din versiunile franceză, germană, italiană şi spaniolă, legiuitorul comunitar a ales aşadar, în deplină cunoştinţă de cauză, să folosească aceeaşi expresie care exista deja în Regulamentul nr. 3690/93.38Prin urmare, nimic nu împiedică utilizarea definiţiei respectivei noţiuni, deşi aceasta provine din Regulamentul nr. 3699/93, în cadrul punerii în aplicare a articolului 5 din Regulamentul nr. 3690/93, articol referitor la retragerea temporară sau definitivă a licenţelor de pescuit.39Printre diferitele măsuri de încetare definitivă a activităţilor de pescuit ale navelor enumerate la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 3699/93 figurează în special transferul definitiv către un stat terţ. Or, în speţă, transferul navelor de pescuit Wiron III şi Wiron IV a fost efectuat către un stat terţ, şi anume către Republica Argentina.40Cu toate acestea, Regatul Ţărilor de Jos susţine că transferul respectivelor nave în Argentina a avut loc în cadrul acordului privind pescuitul Aceasta ar însemna că transferul nu poate fi asimilat unei măsuri de încetare definitivă a activităţilor de pescuit în sensul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 3699/93. Acest argument trebuie însă respins.41Modul de redactare a respectivului articol 8 alineatul (2) nu împiedică nicidecum aplicarea noţiunii măsură de încetare definitivă în cazul transferului definitiv al navelor în temeiul unui acord internaţional încheiat între Comunitate şi un stat terţ. Dimpotrivă, dispoziţia menţionată (a doua liniuţă) face referire în mod expres la respectarea dreptului internaţional şi, pe cale de consecinţă, a acordurilor internaţionale.42în ceea ce priveşte acordul privind pescuitul, nici acesta nu împiedică în vreun fel calificarea unui transfer de nave de pescuit care a avut loc în temeiul prevederilor sale drept măsură de încetare definitivă a activităţilor de pescuit în sensul dreptului comunitar.43Rezultă că transferul definitiv al navelor de pescuit către un stat terţ, care a avut loc în temeiul unui acord internaţional, constituie una dintre măsurile de încetare definitivă a activităţilor de pescuit, astfel cum sunt prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 3699/93. Prin urmare, în speţă, transferul definitiv al navelor Wiron III şi Wiron IV în Argentina trebuie considerat ca fiind o măsură de încetare definitivă a activităţilor de pescuit în sensul definiţiei date de dreptul comunitar unei astfel de măsuri.44în această privinţă, faptul că un astfel de transfer a avut loc în cadrul înfiinţării unei societăţi mixte este lipsit de relevanţă. Această împrejurare, prevăzută la articolul 9 din Regulamentul nr. 3699/93, nu influenţează punerea în aplicare a Regulamentului nr. 3690/93.<TI><P>Cu privire la retragerea licenţelor de pescuit</P></TI>45Prin urmare, se ridică întrebarea dacă, în speţă, licenţa de pescuit a navelor Wiron III şi Wiron IV, care au fost ambele transferate definitiv în Argentina, a fost retrasă de autorităţile olandeze competente.46Regatul Ţărilor de Jos susţine că, după transferul acestora în cadrul acordului privind pescuitul, navele menţionate au fost radiate din registrele matricole comunitar şi olandez şi că, în temeiul articolului 4 alineatul 4 din regulamentul naţional privind licenţele de pescuit, respectivele licenţe au devenit caduce de plin drept, ceea ce echivalează cu o retragere a acestora.47Comisia nu contestă că poate fi calificată drept retragere caducitatea licenţelor de pescuit aferente navelor Wiron III şi Wiron IV, intervenită în temeiul prevederii naţionale menţionate. Cu toate acestea, Comisia constată că, în speţă, capacitatea de pescuit devenită disponibilă prin transferul acestor nave a fost reutilizată pentru alte nave.48Comisia susţine de asemenea că acest mijloc de apărare reprezintă un element nou, din moment ce, în cadrul etapei precontencioase, Regatul Ţărilor de Jos nu a invocat articolul 4 alineatul 4 din regulamentul naţional privind licenţele de pescuit şi nici retragerea din oficiu a licenţelor aferente respectivelor nave în temeiul caducităţii acestora. Dimpotrivă, acest stat membru ar fi exprimat o altă opinie, susţinând că nu era necesar să se procedeze la retragerea licenţelor de pescuit în cazul transferului definitiv al navelor către un stat terţ.49în ceea ce priveşte excepţia de inadmisibilitate ridicată de Comisie împotriva acestui mijloc de apărare, este suficient să se arate că un asemenea fine de neprimire contravine principiului general al respectării dreptului la apărare. în conformitate cu jurisprudenţa Curţii, regularitatea procedurii precontencioase constituie o garanţie esenţială prevăzută prin Tratatul CE nu numai pentru protejarea drepturilor statului membru în cauză, ci şi pentru a se asigura ca eventuala procedură contencioasă să aibă ca obiect un litigiu clar definit (a se vedea ordonanţa din 11 iulie 1995, Comisia/Spania, C-266/94, Rec, p. I-1975, punctul 17). Astfel, după ce obiectul a fost definit, statul membru are dreptul de a invoca toate mijloacele pe care le are la dispoziţie pentru a-şi asigura apărarea. De altfel, nicio regulă de procedură nu obligă statul membru respectiv să prezinte, încă din etapa procedurii precontencioase, toate argumentele în apărarea sa în cadrul unei acţiuni întemeiate pe articolul 226 CE (a se vedea hotărârea din 16 septembrie 1999, Comisia/Spania, C-414/97, Rec, p. I-5585, punctul 19).<TI><P>Cu privire la atribuirea noilor licenţe de pescuit</P></TI>50Trebuie să se arate că, în speţă, Comisia susţine că reiese din articolul 5 din Regulamentul nr. 3690/93 că, în cazul unui transfer definitiv de nave către un stat terţ, statul membru nu trebuie numai să retragă licenţele aferente navelor astfel transferate, ci trebuie şi să se abţină de la a utiliza capacitatea de pescuit devenită astfel disponibilă în registrul naţional de înmatriculare pentru eliberarea de noi licenţe. într-adevăr, o astfel de utilizare ar fi contrară obiectivelor articolului 8 din Regulamentul nr. 3699/93, prevedere care se înscrie în cadrul unei politici comunitare de restructurare a flotei comunitare. Acest argument trebuie însă respins.51într-adevăr, este important să se constate că modul de redactare a articolului 5 din Regulamentul nr. 3690/93 nu interzice, ca atare, utilizarea capacităţii de pescuit devenite disponibile prin transferul de nave către un stat terţ pentru eliberarea de noi licenţe, acest articol prevăzând numai obligaţia statului membru de pavilion de a retrage licenţele de pescuit aferente navelor care fac obiectul unei măsuri de încetare definitivă. Or, rezultă din cele menţionate anterior că această obligaţie de retragere a licenţelor de pescuit a fost respectată de Regatul Ţărilor de Jos.52în ceea ce priveşte articolul 8 din Regulamentul nr. 3699/93, este suficient să se constate că articolul 5 din Regulamentul nr. 3690/93, care este singura dispoziţie menţionată în concluziile Comisiei, nu face în niciun fel referire la acesta. în orice caz, acest articol 8 prevede, printre altele, ce pot cuprinde măsurile de încetare definitivă a activităţilor de pescuit ale navelor şi impune ca navele radiate să fie excluse de la activităţile de pescuit în apele comunitare. Cu toate acestea, din textul acestei prevederi nu rezultă că nu ar putea fi utilizată pentru acordarea de noi licenţe de pescuit capacitatea de pescuit devenită disponibilă în registrul naţional al navelor de pescuit prin transferul definitiv al navelor către state terţe.53Chiar presupunând că, în temeiul altor dispoziţii de drept comunitar, Comisia ar fi fost în măsură, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 226 CE, să acţioneze împotriva Regatului Ţărilor de Jos în ceea ce priveşte sistemul de eliberare a noilor licenţe de pescuit, astfel cum a subliniat avocatul general la punctul 45 din concluziile sale, este cert că încălcarea unor astfel de dispoziţii nu constituie obiectul neîndeplinirii obligaţiilor care îi este imputată (a se vedea hotărârea din 20 octombrie 2005, Comisia/Regatul Unit, C-6/04, Rec, p. I-9017, punctele 58-60, şi hotărârea din 15 iunie 2006, Comisia/Franţa, C-255/04, Rec, p. I-5251, punctul 24).54Rezultă din tot ceea ce precedă că motivul invocat de Comisie şi întemeiat pe încălcarea articolului 5 din Regulamentul nr. 3690/93 nu este fondat.55în aceste condiţii, trebuie respinsă acţiunea introdusă de Comisie.<TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI>56Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenţii este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. întrucât Regatul Ţărilor de Jos a solicitat obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, iar aceasta din urmă a căzut în pretenţii, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară şi hotărăşte:

1)Respinge acţiunea,2)Obligă Comisia Comunităţilor Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Semnături