(1)

În urma unei anchete antidumping efectuate în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (2), la 6 octombrie 2009, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 926/2009 al Consiliului (3), a fost instituită o taxă antidumping definitivă la importurile anumitor țevi și tuburi fără sudură din fier sau din oțel originare din Republica Populară Chineză. Măsurile au luat forma unor taxe ad valorem: 17,7 % pentru Shandong Luxing Steel Pipe Co. Ltd.; 27,2 % pentru alte societăți cooperante și 39,2 % pentru toate celelalte societăți.

(2)

În urma unei anchete de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009, la 8 decembrie 2015, în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/2272 al Comisiei (4), au fost instituite măsuri antidumping definitive pentru o perioadă suplimentară de cinci ani.

(3)

La 29 ianuarie 2014, în hotărârea pronunțată în cauza T-528/09, Tribunalul a anulat Regulamentul (CE) nr. 926/2009 în ceea ce privește exporturile de produse fabricate de Hubei Xinyegang Steel Co. Ltd („Hubei”) (5). Această hotărâre a fost atacată de Consiliu.

(4)

Prin hotărârea din 7 aprilie 2016 în cauzele conexate C-186/14 P și C-193/14 P, Curtea de Justiție (CJUE) a confirmat constatările Tribunalului și anularea măsurilor în privința producătorului-exportator Hubei (6).

(5)

La 9 decembrie 2020, măsurile antidumping instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2272 au expirat (7).

(6)

La 4 februarie 2021, CJUE a hotărât în cauza C-324/19, cu privire la o cerere de decizie preliminară în temeiul articolului 267 din TFUE formulată de Finanzgericht Hamburg, că Regulamentul (CE) nr. 926/2009 este nevalid („hotărârea”) (8).

(7)

În conformitate cu articolul 266 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, instituțiile Uniunii sunt obligate să ia măsurile impuse de executarea hotărârilor Curții.

(8)

În cauza C-324/19, hotărârea a avut ca efect invalidarea măsurilor inițiale erga omnes și ex tunc. Aceasta înseamnă că hotărârea este aplicabilă tuturor părților și că Regulamentul (CE) nr. 926/2009 este considerat nevalid de la data intrării sale în vigoare.

(9)

În plus, având în vedere că măsura inițială a fost prelungită în 2015, hotărârea a avut, de asemenea, un impact indirect asupra Regulamentului (UE) 2015/2272. Acest lucru se datorează faptului că, potrivit jurisprudenței CJUE, „regulamentul de prelungire este lipsit de validitate în aceeași măsură precum regulamentul definitiv” (9). Totodată, respectarea regulii paralelismului formelor impune abrogarea măsurilor antidumping instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2272 prin intermediul unui regulament al Comisiei (10).

(10)

Ca urmare a hotărârii prin care Regulamentul (CE) nr. 926/2009 a fost declarat nevalid în întregime, taxele antidumping instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2272 trebuie, de asemenea, abrogate ex tunc. În plus, orice taxă definitivă plătită în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/2272 poate fi rambursată sau remisă în conformitate cu legislația vamală aplicabilă. Rezultă în special că operatorul care a achitat aceste taxe nu poate, în principiu, să solicite rambursarea lor decât dacă și în măsura în care termenul de trei ani prevăzut în acest scop la articolul 121 alineatul (1) litera (a) din Codul vamal al Uniunii (11) nu a expirat. Faptul că Regulamentul (CE) nr. 926/2009 a fost declarat nevalid (inclusiv cu efect erga omnes) nu ar reprezenta un caz fortuit sau de forță majoră care să permită o prelungire a acestui termen în temeiul articolului 121 alineatul (1) al doilea paragraf din Codul vamal al Uniunii (12).

(11)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din regulamentul de bază,