C-259/0562005C02590004.000149471496620CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL MENGOZZI — CAUZA C-259/05OMNI METAL SERVICE<TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Paolo Mengozzi</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20070215">15 februarie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Limba originală: italiana.</P></NOTE></P></TI><TI><NP><NO.P>I —</NO.P><TXT>Introducere</TXT></NP></TI>1.În prezenta cauză, Curţii i se solicită să se pronunţe cu privire la interpretarea Regulamentului (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, la intrarea şi ieşirea din Comunitatea Europeană

JO L 30, p. 1, Ediţie specială, 15/vol. 2, p. 161, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2557/2001 al Comisiei din 28 decembrie 2001 (JO L 349, p. 1, Ediţie specială, 15/vol. 8, p. 3), şi în prezent abrogat prin Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deşeuri (JO L 190, p. 1, Ediţie specială, 15/vol. 16, p. 172).

 (denumit în continuare regulamentul) referitor la anumite categorii de deşeuri care figurează în anexa II la regulament. În special, instanţa de trimitere solicită Curţii să precizeze dacă există obligaţii de notificare în cazul exportului în scopul valorificării al deşeurilor care constau într-o combinaţie de două substanţe diferite, combinaţie care nu este menţionată ca atare în anexa II la regulament, dar ale cărei componente figurează separat în anexă.<TI><NP><NO.P>II —</NO.P><TXT>Cadrul juridic</TXT></NP></TI><TI><P>Dispoziţiile comunitare relevante</P></TI>2.Regulamentul în discuţie a fost adoptat în vederea instituirii unui sistem de supraveghere şi de control al transporturilor de deşeuri în interiorul, la intrarea şi ieşirea din Comunitate, atât în ceea ce priveşte statele membre CE, cât şi state terţe, în vederea conservării, a protejării şi a îmbunătăţirii calităţii mediului şi în considerarea angajamentelor asumate de Comunitate în cadrul Convenţiei de la Basel şi al Deciziei OCDE din 30 martie 1992

Decizia C(92) 39 final a Consiliului OCDE din 30 martie 1992 privind controlul transportului transfrontalier al deşeurilor destinate operaţiilor de valorificare.

 (denumită în continuare decizia OCDE).3.Considerentele regulamentului care sunt relevante în cauza în discuţie sunt următoarele:

întrucât Comunitatea a semnat Convenţia de la Basel din 22 martie 1989 privind controlul transportului transfrontalier al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora;

[...]

întrucât Comunitatea a aprobat Decizia Consiliului OCDE din 30 martie 1992 privind controlul transportului transfrontalier al deşeurilor destinate operaţiilor de valorificare;

[...]

întrucât este important să se organizeze supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri într-un mod care ţine seama de necesitatea de a conserva, proteja şi îmbunătăţi calitatea mediului înconjurător;

[...]

întrucât este necesar să se aplice proceduri diferite în funcţie de tipul de deşeuri şi destinaţia lor, inclusiv dacă sunt destinate eliminării sau valorificării;

[...]

întrucât exporturile de deşeuri destinate valorificării către ţările în care decizia OCDE nu se aplică trebuie să se supună condiţiilor care asigură o gestionare a deşeurilor favorabilă mediului înconjurător;

[...]

întrucât transporturile de deşeuri destinate valorificării, cuprinse în lista verde a deciziei OCDE, sunt, în general, excluse din procedurile de control ale prezentului regulament, de vreme ce astfel de deşeuri nu prezintă în mod normal un risc pentru mediu, dacă ele sunt valorificate corect în ţara de destinaţie;

[...].

4.Procedurile instituite prin regulament pentru transporturile intracomunitare de deşeuri, la intrarea şi la ieşirea din Comunitate se diferenţiază în esenţă pe baza a trei criterii, şi anume tipul de deşeuri, destinaţia acestora în scopul valorificării sau al eliminării, conform clasificării acestor operaţiuni stabilite prin Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile

JO L 194, p. 39. Directivă în versiunea aplicabilă în prezenta cauză, astfel cum a fost modificată prin Decizia 96/350/CE a Comisiei din 24 mai 1996 (JO L 135, p. 32), în prezent consolidată prin Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deşeurile (JO L 114, p. 9, Ediţie specială, 15/vol. 16, p. 45).

, şi ţara de destinaţie. În general, cu excepţia anumitor situaţii, între care transportul deşeurilor din lista verde, este necesară o notificare prealabilă pentru toate tipurile de transport.5.Cu privire la primul criteriu, regulamentul prevede o clasificare a deşeurilor în trei liste: lista verde de deşeuri (anexa II), lista portocalie de deşeuri (anexa III), lista roşie de deşeuri (anexa IV) (denumite în continuare: —lista verde, lista portocalie şi, respectiv, lista roşie sau anexa II, anexa III şi, respectiv, anexa IV).6.În conformitate cu prevederile celui de al paisprezecelea considerent, citat mai sus, substanţele cuprinse în lista verde nu sunt considerate că prezintă riscuri pentru mediu dacă sunt valorificate corect şi, în consecinţă, transportul acestora este în general exclus de la obligaţia notificării dacă substanţele respective sunt destinate valorificării într-un alt stat membru.7.Articolul 1 din regulament prevede următoarele:

[...]

(3)(a)Transporturile de deşeuri destinate numai valorificării şi cuprinse în anexa II se exclud, de asemenea, din dispoziţiile prezentului regulament, cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 11 literele (b), (c), (d) şi (e) şi articolul 17 alineatele (1), (2) şi (3).'(b)Asemenea deşeuri fac obiectul tuturor dispoziţiilor Directivei 75/442/CEE.

[...]

8.În ceea ce priveşte transporturile de deşeuri cuprinse în lista verde destinate valorificării în China, care nu intră sub incidenţa deciziei OCDE, din anexa D la Regulamentul nr. 1547/1999 al Comisiei din 12 iulie 1999

Regulamentul (CE) nr. 1547/1999 al Comisiei din 12 iulie 1999 de stabilire a procedurilor de control care trebuie aplicate, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului, transporturilor de anumite tipuri de deşeuri către anumite ţări care nu intră sub incidenţa Deciziei OCDE C(92) 39 final (JO L 185 p. 1, Ediţie specială, 15/vol. 5, p. 113).

, în versiunea în vigoare la momentul desfăşurării faptelor din acţiunea principală, rezultă că notificarea prealabilă nu este solicitată de ţara menţionată pentru transportul anumitor categorii de deşeuri verzi, între care substanţele având codurile GA 120 7404 00, GC 020 şi GH, dar că anterior transportului este necesară efectuarea unei inspecţii de către CCIC (China Commodities Inspection Corporation).9.În ceea ce priveşte clasificările deşeurilor, amintim că fiecare listă se împarte în secţiuni enumerate în ordine alfabetică (de exemplu, secţiunea GH, citată mai sus, care cuprinde deşeurile de material plastic solid), care, la rândul lor, se împart în sub-secţiuni enumerate în ordine numerică

Amintim de asemenea că litera G din categoriile citate indică apartenenţa la lista verde prevăzută în anexa II la regulament, aşa-numita Green List.

.10.În ceea ce priveşte deşeurile relevante în prezenta cauză, trebuie citate codurile GA 120 7404 00 Deşeuri şi resturi de cupru, GH 013 (ex 3915 30) Polimeri de clorură de vinil, secţiunea generală GC (Alte deşeuri conţinând metale) şi codurile sale specifice GC 010 Deşeuri provenite din asamblaje electrice constând numai din metale sau aliaje şi GC 020 Resturi de echipamente electronice (precum circuite imprimate, componente electronice, fire de cablu etc.) şi componente electronice recuperate din care se pot extrage metale preţioase şi nepreţioase

Amintim că în anexa D la Regulamentul nr. 1547/1999 menţionat mai sus sunt reproduse categoriile de deşeuri prevăzute în anexa II la Regulamentul nr. 259/93, cărora nu li se aplică procedurile de control la exportul în ţările terţe menţionate în anexa D indicată mai sus, între care figurează China. Subliniem că, în ceea ce priveşte codul GC 010, în timp ce anexa II menţionată cuprinde formularea Asamblaje electrice constând numai din metale sau aliaje, în anexa D se foloseşte o formulare diferită: Deşeuri provenite din asamblaje electrice constând numai din metale sau aliaje.

.11.Preambulul listei verzi, introdus prin Decizia 94/721 /CE a Comisiei din 21 octombrie 1994 care, conform articolului 42 alineatul (3) din regulament, modifică anexele II, III şi IV din regulament

JO L 288, p. 36.

, prevede:

Indiferent dacă deşeurile sunt sau nu incluse în această listă, acestea nu pot fi transportate ca deşeuri de listă verde dacă sunt contaminate cu alte materiale într-o măsură care (a) măreşte riscurile asociate deşeurilor suficient pentru a fi incluse în lista portocalie sau roşie sau (b) împiedică recuperarea deşeurilor într-un mod ecologic.

12.Cu privire la deşeurile care nu sunt cuprinse în niciuna dintre listele prevăzute în anexele II, III şi IV, articolul 17 alineatul (8) din regulament prevede următoarele:

În cazul în care deşeurile din anexele III şi IV şi deşeurile destinate valorificării care nu au fost incluse în anexele II, III şi IV sunt exportate către şi prin ţări în care decizia OCDE nu se aplică:

se aplică prin analogie articolul 15, cu excepţia alineatului (3);

se pot formula obiecţii argumentate în conformitate cu articolul 7 alineatul (4),

numai dacă nu se prevede altceva în acordurile bilaterale sau multilaterale încheiate în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) litera (b) şi pe baza procedurii de control din alineatul (4) sau alineatul (6) al prezentului articol sau din articolul 15.

13.Articolul 15 prevede o procedură de notificare şi de aprobare prealabilă aplicabilă în cazul deşeurilor din lista roşie.14.În sfârşit, amintim că, în temeiul articolului 26 din regulament:

(1)Orice transport efectuat:

(a)fără notificarea tuturor autorităţilor competente interesate în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament,

[...]

(b)fără acordul autorităţilor competente interesate în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament, [...]

se va considera trafic ilicit.

(2)În cazul în care acest trafic ilicit este cauzat de notificantul deşeurilor, autoritatea competentă de expediere garantează că deşeurile respective:

(a)sunt returnate de notificant sau, după caz, chiar de autoritatea competentă, în statul de expediere, sau, dacă nu este realizabil,(b)sunt eliminate sau valorificate în siguranţă pentru mediu, în termen de 30 de zile de la informarea autorităţii competente despre traficul ilicit sau în orice alt termen convenit de autorităţile competente interesate.

În acest caz, se face o notificare suplimentară. Niciun stat membru de expediere sau stat membru de tranzit nu se opune returnării acestor deşeuri la cererea motivată legal a autorităţilor competente cu explicarea motivului.

<TI><NP><NO.P>III —</NO.P><TXT>Situaţia de fapt şi întrebarea preliminară</TXT></NP></TI>15.Din decizia instanţei de trimitere rezultă că în martie 2004 Omni Metal Service (denumită în continuare OMS), societate cu sediul în Franţa, a cedat un lot de resturi de cabluri unei întreprinderi chineze care face parte dintr-un grup australian de societăţi specializate în reciclarea metalelor.16.OMS a transportat deşeurile în cauză pe cale maritimă, din Bilbao, Spania, în China, cu tranzit pe teritoriul Ţărilor de Jos. Transportul menţionat fusese aprobat în prealabil de către autorităţile chineze în urma inspecţiei efectuate de China Commodities Inspection Corporation, deşi nu fusese efectuată notificarea tranzitului către autorităţile olandeze competente.17.În urma inspecţiei efectuate de către autorităţile vamale din Ţările de Jos a rezultat că respectivele cabluri transportate, calificate în documentele de însoţire ca electrice, erau compuse dintr-un nucleu de cupru acoperit de un înveliş de PVC şi aveau diametre variabile, putând ajunge până la 15 cm. întrucât au considerat că respectiva compoziţie de PVC şi cupru nu se încadra în niciuna dintre secţiunile prevăzute în anexele II, III şi IV la regulament, în special în lista verde, autorităţile olandeze au expediat lotul de deşeuri în discuţie în Spania, ţara de origine a transportului, susţinând că transportul fusese realizat cu încălcarea procedurilor de notificare şi de aprobare prevăzute în regulament şi, în consecinţă, constituia un trafic ilicit de deşeuri în sensul articolului 26 menţionat.18.În acelaşi timp a fost iniţiată o procedură penală împotriva OMS, căreia i s-a imputat că a efectuat un transport de deşeuri fără notificarea prealabilă, conform articolului 15 din regulament, a autorităţilor competente ale ţării de tranzit.19.În decizia de trimitere, Rechtbank te Rotterdam menţionează că Ministerul Public a susţinut că deşeurile în cauză nu se încadrau în codul GC 020, prevăzut în lista verde, întrucât, în opinia acestuia, era vorba despre cabluri subterane cu un diametru mare, care nu puteau fi calificate drept cabluri şi/sau fire de uz menajer.20.De asemenea, potrivit Ministerului Public menţionat, combinaţia de PVC şi cupru a cablurilor în discuţie, care nu este menţionată ca atare în lista verde, nu putea fi considerată ca făcând parte din aceasta întrucât, având în vedere obiectivele regulamentului şi faptul că procedura aplicabilă transporturilor de substanţe verzi constituie o excepţie de la regimul de control instituit prin regulament, se impune interpretarea restrictivă şi aplicarea limitată a listei menţionate. În susţinerea acestei poziţii, Ministerul Public a invocat hotărârea Beside şi Besselsen

Hotărârea din 25 iunie 1998 (C-192/96, Rec., p. I-4029).

, în care, în opinia sa, Curtea ar fi afirmat că procedura prevăzută pentru transporturile de deşeuri incluse în anexa II poate fi aplicată doar substanţelor verzi care sunt separate în mod corespunzător sau combinaţiilor de substanţe verzi care, dacă nu sunt separate, figurează asociate în lista verde.21.În consecinţă, în cazul unui transport către China, ţară din afara OCDE, de deşeuri ce constau într-o combinaţie de substanţe verzi care nu au fost separate şi care nu figurează în formă combinată în niciuna dintre listele din regulament, conform articolului 17 alineatul (8), s-ar aplica prin analogie articolul 15 din regulament. în consecinţă, tot în opinia Ministerului Public, în cazul în speţă transportul ar fi trebui să fie notificat autorităţilor olandeze competente.22.OMS s-a opus acestei teze, susţinând că respectivele cabluri se încadrează în codul GC 020, deoarece elementul determinant în vederea acestei calificări este compoziţia cablurilor, fără a fi acordată nicio importanţă originii sau diametrului acestora. În măsura în care sunt compuse din PVC şi din cupru, astfel de cabluri ar putea fi asimilate resturilor de echipamente electronice indicate în codul GC 020, ale căror cabluri şi/sau fire ar avea în general aceeaşi compoziţie.23.În subsidiar, OMS a susţinut că în cazul unei combinaţii de două substanţe care figurează în lista verde se aplică în orice caz procedura indicată în aceasta, deşi aceste substanţe nu sunt prevăzute în listă în formă combinată. Această interpretare ar fi confirmată de practica urmată în cea mai mare parte dintre statele membre, între care Spania, ţara de expediţie, precum şi în China, ţara de destinaţie.24.Întrucât instanţa de trimitere a avut neclarităţi cu privire la interpretarea dispoziţiilor relevante din regulament, aceasta a decis să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:

1)Resturi de cabluri precum cele în cauză (dintre care o parte au un diametru de 15 cm) pot fi calificate drept resturi de echipamente electronice precum cabluri etc., în sensul codului GC 020 din lista verde?2)În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, o combinaţie de substanţe menţionate în lista verde, care nu este cuprinsă ca atare în lista respectivă, poate sau trebuie să fie considerată ca o substanţă cuprinsă în lista verde şi poate fi transportată în scopul valorificării fără aplicarea unei proceduri de notificare?3)În această privinţă, este necesar ca aceste deşeuri să fie oferite sau transportate separat?

25.În temeiul articolului 23 din Statutul Curţii, Comisia şi guvernele olandez şi portughez au depus observaţii. OMS, Comisia, precum şi guvernul olandez s-au înfăţişat la şedinţă.<TI><NP><NO.P>IV —</NO.P><TXT>Analiza juridică</TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Cu privire la prima întrebare</TXT></NP></TI>26.Prin intermediul primei întrebări, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă respectivele cabluri compuse din PVC şi cupru, având diametre diferite, pot fi calificate în baza codului GC 020 ca resturi de echipamente electronice, precum şi dacă pot fi transportate fără notificare prealabilă ca deşeuri din lista verde.27.În această privinţă, OMS susţine că respectivul cod GC 020 nu constituie o listă exhaustivă, ci o categorie reziduală în care elementul determinant în vederea unei calificări a deşeurilor ca resturi de echipamente electronice şi componente electronice recuperate este compoziţia acestora, fără a avea nicio importanţă, în cazul cablurilor şi al firelor, originea acestora, menajeră sau urbană, sau dimensiunile acestora, în special în ceea ce priveşte diametrul şi/sau lungimea. În considerarea obiectivului de protecţie a mediului din regulamentul în discuţie, pentru a putea include cablurile în codul menţionat, ar fi suficient ca substanţele din care se compun să nu fi suferit contaminări, astfel încât în cadrul procesului de valorificare a acestora să nu prezinte riscuri pentru sănătatea umană şi pentru protecţia mediului. În consecinţă, cablurile în discuţie, compuse, precum marea majoritate a cablurilor şi a firelor, din cupru şi din PVC şi necontaminate cu alte substanţe, ar trebui considerate ca asimilate resturilor de echipamente electronice şi ar trebui să poată fi transportate fără obligaţia notificării prealabile.28.În susţinerea unei astfel de interpretări largi a codului GC 020, OMS invocă Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 ianuarie 2003

JO L 37, p. 24, Ediţie specială, 15/vol. 9, p. 184, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/108/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 decembrie 2003 (JO L 345, p. 106, Ediţie specială, 15/vol. 10, p. 133).

 privind un regim comun de gestionare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, în măsura în care eliminarea sau recuperarea ambelor tipuri de echipamente nu prezintă riscuri diferite pentru mediu, având în vedere compoziţia identică a acestora.29.În ceea ce priveşte guvernul olandez, acesta consideră că obiectivul regulamentului, prevăzut în primul, în al doilea, în al treilea, în al patrulea, în al cincilea şi în al optulea considerent, confirmat de Curte în hotărârea Parlamentul European/Consiliul

Hotărârea din 28 iunie 1994 (C-187/93, Rec., p. I-2857, punctele18-23).

, care este acela de a asigura un nivel înalt de protecţie a mediului şi a sănătăţii umane, impune: (a) o aplicare limitată a procedurii simplificate prevăzute pentru transporturi în vederea recuperării deşeurilor prevăzute în lista verde, care este o derogare de la regimul ordinar de control instituit de regulament, şi (b) o interpretare restrictivă a categoriilor de deşeuri enumerate în această listă.30.În consecinţă, în temeiul unei astfel de interpretări restrictive, elementul determinant pentru calificarea deşeurilor ca făcând parte din codul GC 020 ar fi originea, ce trebuie înţeleasă ca apartenenţa la categoria echipamente electronice, care ar trebui să se distingă în mod necesar de echipamentele electrice la care se referă în schimb, în mod expres, codul GC 010.31.În consecinţă, având în vedere că deşeurile în cauză au fost calificate în documentele de însoţire a transportului drept cabluri electrice şi că trebuie considerate drept cabluri subterane pentru transportul electricităţii, guvernul olandez concluzionează că acestea din urmă nu pot fi încadrate în codul GC 020 din lista verde.32.În opinia noastră, şi astfel cum a observat Comisia în cursul şedinţei, din analiza semantică a codului GC 020 rezultă că termenii resturi şi componente au doar o valoare descriptivă, aşadar nu absolută, pentru calificarea deşeurilor. Pentru calificarea deşeurilor în cadrul codului GC 020 nu poate fi considerată determinantă nici compoziţia generică a deşeurilor în cauză (în speţă cupru şi PVC, din care sunt compuse în mare parte cablurile şi/sau firele), compoziţie la care nu se face referire în niciun fel în textul acestui cod, şi aceeaşi situaţie există în cazul unei eventuale origini menajere sau urbane a acestora.33.Singurul element care pare important pentru calificarea deşeurilor în cadrul codului în discuţie este natura acestora. Codul GC 020 cuprinde într-adevăr resturile de echipamente electronice, în cadrul cărora se menţionează cu titlu exemplificativ cablurile şi firele. în consecinţă, elementul care este decisiv pentru calificare este caracterul electronic al deşeurilor, şi anume că acestea fac sau au făcut parte din echipamente electronice, independent de compoziţia, dimensiunile sau originea menajeră şi/sau urbană a acestora.34.O astfel de interpretare este confirmată, pe de o parte, de uniformitatea versiunilor lingvistice cu privire la termenul electronic, iar pe de altă parte de lectura sistematică a secţiunii generale GC (Alte deşeuri conţinând metale), din care face parte codul GC 020. într-adevăr, secţiunea generală menţionată mai sus include ca prim cod specific GC 010, pentru a cărui aplicare par determinante originea deşeurilor din asamblaje electrice şi compoziţia acestora (constând numai din metale sau aliaje

A se vedea nota de subsol 7 de mai sus.

). Prin opoziţie, următorul cod, GC 020, are o sferă de aplicare mai restrânsă, determinată de faptul că aceasta cuprinde doar deşeurile de origine electronica, din care se pot extrage metale preţioase şi nepreţioase.35.În consecinţă, nu toate firele şi cablurile, care, astfel cum am precizat deja, sunt enumerate doar cu titlu exemplificativ, se încadrează în codul CG 020, ci doar acelea care fac sau au făcut parte din echipamente care pot fi calificate drept electronice.36.În plus, în ceea ce priveşte Directiva 2002/96, aşa-numita directivă DEEE, dacă este adevărat că aceasta instituie un regim comun de tratare a deşeurilor de echipamente atât electronice, cât şi electrice, împrejurare care ar determina considerarea ca nerelevantă a unei distincţii între categoriile de deşeuri menţionate în vederea unei clasificări în lista verde, se impun totuşi anumite consideraţii cu privire la acest aspect.37.În primul rând, trebuie amintită importanţa limitată a directivei menţionate în prezenta cauză, având în vedere că termenul pentru transpunerea acesteia nu expirase încă la momentul producerii faptelor din cauză.38.În al doilea rând, atât motive de ordin cronologic, cât şi motive privind temeiul juridic şi domeniul de aplicare autonome se opun argumentelor prezentate de OMS. în special, este riscant så se dorească interpretarea în mod automat a dispoziţiilor regulamentului în discuţie în lumina unui act ulterior, în special a unei directive adoptate nouă ani mai târziu. În plus, în ceea ce priveşte domeniul de aplicare al directivei, aceasta din urmă nu afectează aplicarea regulamentului în discuţie.39.În sfârşit, distincţia între asamblaje electrice şi echipamente electronice, prevăzute în cadrul codurilor GC 010 şi GC 020 din regulamentul în cauză, se menţine în Regulamentul nr. 1013/2006

Citat la nota de subsol 2. Subliniem în acest sens că, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în anexa III la regulamentul menţionat (lista verde), distincţia prevăzută în cadrul codurilor GC 010 şi GC 020 prevalează asupra calificării prevăzute la rubrica B 1100 din anexa IX la Convenţia de la Basel - transpusă în anexa V, partea 1, lista B din regulament -, care supune aceluiaşi regim atât asamblajele electrice, cât şi pe cele electronice.

, care îl înlocuieşte pe primul şi care a fost adoptat după patru ani de la adoptarea Directivei 2002/96.40.În lumina observaţiilor de mai sus, considerăm că distincţia între categoriile de deşeuri efectuată în baza criteriului originii lor electronice sau electrice este relevantă chiar şi din perspectiva regimului prevăzut de directiva DEEE, 2002/96.41.În urma clarificării acestor aspecte, este de competenţa instanţei de trimitere, întrucât este vorba despre o împrejurare de fapt a cărei verificare nu intră în competenţa Curţii, să stabilească originea cablurilor în cauză provenite din echipamente electronice -element cu privire la care părţile s-au opus de altfel în cursul şedinţei - în vederea includerii acestor cabluri în codul GC 020 din regulament, având drept consecinţă aplicarea procedurii simplificate prevăzute în lista cu privire la transportul acestor cabluri.<TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Cu privire la a doua şi la a treia întrebare</TXT></NP></TI>42.Ne referim acum la analiza celei de a doua şi a celei de a treia întrebări, prin intermediul cărora instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă o combinaţie de substanţe prevăzute în lista verde, combinaţie care nu este menţionată ca atare în această listă, trebuie sau poate fi considerată ca fiind inclusă în această listă şi dacă în acest scop este necesar ca cele două elemente din care este compusă această combinaţie să fie oferite sau transportate separat.43.Precizarea în discuţie este importantă întrucât pe baza acesteia se poate identifica regimul de control prevăzut de regulamentul în cauză aplicabil transportului substanţelor, În ipoteza în care combinaţiile de substanţe din lista verde se consideră incluse în această listă, se poate considera că, în temeiul anexei D la Regulamentul nr. 1547/1999, menţionat mai sus, transportul acestora nu trebuie notificat Chinei. în schimb, în cazul în care combinaţiile de substanţe verzi nu se consideră incluse în lista verde, pentru motivul că acestea nu figurează în niciuna dintre anexele la regulament, trebuie să se considere că ar fi trebuit să li se aplice regimul de notificare prealabilă stabilit pentru transporturile de substanţe prevăzute în lista roşie (articolul 15 din regulament).44.Cu privire la a doua şi la a treia întrebare, guvernul olandez, referindu-se din nou la obiectivele de protecţie a mediului şi a sănătăţii umane specifice regulamentului în discuţie, invocă o interpretare restrictivă a listei verzi, susţinută de diferite argumente. În primul rând, lista respectivă ar include diferite tipuri de deşeuri care cuprind o combinaţie de două substanţe verzi, aspect care ar permite să se presupună că aceasta are un caracter exhaustiv şi imperativ. În al doilea rând, guvernul olandez subliniază că includerea unei substanţe în lista verde rezultă dintr-o evaluare prealabilă a riscurilor legate de valorificarea acesteia considerată în mod individual, aspect care conduce la excluderea din lista verde a substanţelor în formă combinată care nu figurează în aceasta, în măsura în care acestea nu au făcut obiectul niciunei evaluări cu privire la posibilele riscuri legate de valorificarea lor.45.În sfârşit, guvernul olandez susţine că în cazul unor combinaţii de mai multe substanţe verzi ar putea exista un risc accentuat pentru mediu în ipoteza în care doar una dintre substanţe ar fi valorificată, în timp ce cealaltă ar fi eliminată. Eventualitatea, în această ipoteză, a unui astfel de risc ar putea conduce fără îndoială la excluderea unor astfel de combinaţii de la regimul prevăzut pentru lista verde. Guvernul olandez susţine că aceasta ar fi situaţia în prezenta cauză, întrucât, în opinia acestuia, cuprul din care sunt compuse în general cablurile electrice ar fi valorificat în China prin incinerarea necontrolată a PVC-ului.46.Guvernul portughez este de acord cu interpretarea restrictivă menţionată a listei verzi.47.În schimb, OMS precizează că o combinaţie de două substanţe din lista verde destinată valorificării nu prezintă în sine riscuri pentru mediu diferite de cele legate de diferitele materiale considerate în mod individual din care este formată această combinaţie, astfel încât acest tip de deşeu este inclus în lista verde. Astfel cum s-a evidenţiat anterior, interpretarea menţionată ar fi confirmată de practica urmată în diferite state membre, precum şi în China, ţară de destinaţie a transportului în cauză.48.Pe de altă parte, teza menţionată ar fi confirmată de prevederile deciziei OCDE din 2001

C(2001) 107 final din 21 mai 2002.

, potrivit căreia regimul listei verzi se aplică şi substanţelor verzi combinate între ele dacă forma lor compusă nu împiedică valorificarea ecologică raţională a acestora. OMS susţine că această decizie reprezintă un instrument important de interpretare a regimului prevăzut de regulamentul în cauză, deşi aceasta nu este aplicabilă direct în prezenta cauză întrucât China nu este parte la OCDE.49.În ceea ce priveşte Comisia, deşi împărtăşeşte abordarea extensivă susţinută de către OMS în ceea ce priveşte interpretarea listei verzi, aceasta consideră totuşi că nu se poate aplica automat norma potrivit căreia transporturile de combinaţii de substanţe din lista verde sunt exceptate de la obligaţia notificării. În schimb, evaluarea riscurilor legate de valorificarea a două substanţe verzi combinate între ele ar trebui efectuată de la caz la caz. În ipoteza în discuţie, având în vedere riscurile legate de valorificarea PVC-ului, nu s-ar putea admite includerea cablurilor în discuţie în lista verde, astfel încât pentru acest tip de deşeuri ar trebui exclusă aplicarea procedurilor aferente transportului de substanţe incluse în lista verde.50.În ceea ce ne priveşte, deşi la prima vedere enumerarea cuprinsă în lista verde pare să fie exhaustivă şi imperativă cu privire la ipotezele în care este exclusă aplicarea procedurilor de control al transporturilor de deşeuri incluse în rubricile din regulamentul în discuţie, considerăm că diferite elemente se opun unei astfel de interpretări restrictive a listei respective.51.În primul rând, dacă este adevărat că deşeurile cuprinse în lista verde reprezintă o categorie specială care nu intră în domeniul de aplicare al regulamentului, astfel cum prevede articolul 1 alineatul (3), şi că, având în vedere că deşeurile menţionate nu sunt în general periculoase, acestea nu se supun regimului de control instituit de legislaţia în cauză, nu considerăm totuşi că trebuie să se concluzioneze din aceste împrejurări că lista în discuţie are un caracter imperativ şi exhaustiv, în măsura în care, în opinia noastră, o astfel de interpretare ar fi contrară atât obiectivelor regulamentului, cât şi formulării preambulului listei verzi.52.Într-adevăr, în această privinţă, preambulul, care este relevant nu doar pentru formularea sa, dar şi pentru semnificaţia acestuia în vederea definirii obiectivelor regulamentului, prevede că, [i]ndiferent dacă [...] sunt sau nu incluse în această listă, deşeurile nu pot fi transportate ca deşeuri care fac parte din această listă dacă sunt contaminate cu alte materiale într-o măsură care măreşte riscurile asociate deşeurilor suficient pentru a le asimila deşeurilor care aparţin listei portocalii sau roşii sau în cazul în care din cauza acestei contaminări devine imposibilă recuperarea deşeurilor în mod corespunzător.53.În al doilea rând, caracterul deschis al preambulului listei verzi, care rezultă din indicarea unei posibilităţi de a exclude de la regimul listei menţionate deşeurile care figurează sau nu în aceasta

Cu toate acestea, trebuie să observăm în această privinţă că nu există uniformitate între diferitele versiuni lingvistice ale regulamentului; într-adevăr, dacă, de exemplu, versiunile italiană, portugheză şi engleză utilizează expresiile indipendentemente dal fatto che vi figuri o meno, regardless of wether or not wastes are included, independentemente de estarem ou năo incluídos, în schimb, versiunile spaniolă şi franceză utilizează expresiile independientemente de su inclusión, indépendamment de son inclusion, aceste din urmă formulări fiind mai puţin în contrast cu un posibil caracter exhaustiv şi imperativ al enumerării prevăzute în lista verde.

, nu constituie un element izolat: acesta îşi găseşte corespondenţa în expresii cuprinse în diferite rubrici din lista verde, precum care includ, dar nu se limitează la, altele, alte [...], de exemplu [...] sau altele, incluzând dar nefiind limitate la. Aceste formulări implică de asemenea că, deşi nu sunt menţionate expres în lista verde, substanţele respective pot fi considerate ca fiind incluse în lista menţionată dacă pot fi încadrate în anumite rubrici specifice de deşeuri verzi.54.În al treilea şi în mod cert nu în ultimul rând, Curtea a avut ocazia să se pronunţe asupra domeniului de aplicare al preambulului listei verzi în cauza Beside şi Besselsen, citată anterior, în care a afirmat că expresia deşeuri menaj ere/municipale prevăzută în cadrul codului AD 160 din lista portocalie a regulamentului, în versiunea care rezultă din Decizia 94/721, cuprinde, pe de o parte, deşeuri compuse în principal din deşeuri prevăzute în lista verde din regulament, amestecate cu alte categorii de deşeuri prevăzute în această listă, şi că, pe de altă parte, respectivele deşeuri menajere/municipale îşi pierd caracterul de deşeuri portocalii şi, în consecinţă, se includ în lista verde doar dacă au fost colectate separat şi dacă au fost selectate corespunzător.55.La punctul 34 din această hotărâre, Curtea a afirmat: expresia deşeuri menajere/municipale prevăzută în cadrul codului AD 160 din lista portocalie cuprinsă în anexa III la regulament, [...], cuprinde, pe de o parte, deşeuri compuse în principal din deşeuri prevăzute în lista verde cuprinsă în anexa II la regulamentul menţionat şi, pe de altă parte, deşeuri prevăzute în lista verde, amestecate cu o cantitate limitată de materiale care nu figurează în aceasta din urmă. Considerăm că nu poate fi invocat acest punct din hotărâre în modul în care au procedat guvernul olandez în prezenta cauză şi Ministerul Public în litigiul în care a survenit trimiterea preliminară, susţinând că regimul stabilit pentru deşeurile din lista verde prezintă un caracter excepţional în cadrul structurii generale a regulamentului şi că, în consecinţă, lista verde trebuie înţeleasă în sens restrictiv.56.Pentru a înţelege în mod corect această afirmaţie, trebuie într-adevăr să se ţină cont înainte de toate de întrebarea la care Curtea a înţeles să răspundă la punctele 32-34 din hotărârea în discuţie şi să se ia în considerare poziţia exprimată la punctul 34 în raport cu ansamblul raţionamentului din care aceasta face parte.57.Cu privire la primul punct, nu se poate neglija faptul că, astfel cum Curtea însăşi a subliniat la punctul 21 din hotărârea menţionată, i se solicitase să se pronunţe cu privire la deşeurile amestecate în general cu alte deşeuri într-o formă pe care în mod convenţional o numim contaminare externă, iar nu cu privire la un amestec care poate fi calificat ca amestec intrinsec, precum cel care face obiectul prezentei cauze.58.Dacă, astfel cum am observat, în cauza Beside şi Besselsen Curtea a afirmat necesitatea unei separări corecte a deşeurilor în cauză pentru a putea considera că fac parte din lista verde, aceasta a procedat astfel întrucât în acţiunea principală era vorba despre o contaminare cu materii externe, şi anume un caz în care diverse substanţe calificabile ca verzi şi altele neincluse în această categorie intraseră în contact între ele în timpul transportului, făcând imposibilă clasificarea corectă a acestora. În consecinţă, erau necesare o separare şi o selectare corecte pentru a le putea identifica şi califica drept deşeuri verzi, în scopul de a evita ca între substanţele clasificate ca aparţinând listei verzi să se ascundă în realitate deşeuri a căror valorificare prezenta riscuri pentru mediu.59.În schimb, în prezenta cauză este vorba despre o formă de combinaţie de deşeuri care poate fi calificată ca amestec intrinsec, şi anume o uniune de substanţe a căror separare, care este realizată fie prin incinerarea PVC-ului, fie prin separarea mecanică a acestuia de cupru, constituie deja o primă etapă de recuperare în sensul Directivei 75/442

În special, Comisia menţionează etapele R 4 şi R 11 din anexa II la directiva menţionată, reciclarea/recuperarea metalelor şi compuşilor metalici şi, respectiv, utilizarea deşeurilor obţinute ca urmare a oricărei operaţiuni numerotate de la R 1 la R 10.

. În consecinţă, nici transportatorul, nici însuşi producătorul deşeurilor nu ar fi putut efectua o selectare pentru separarea substanţelor în discuţie.60.În consecinţă, criteriul trierii corespunzătoare şi al colectării separate afirmat de Curte cu privire la o aşa-numită contaminare externă a deşeurilor nu poate fi extins la prezenta cauză, care are ca obiect un amestec intrinsec de două substanţe distincte.61.Cu privire la contextul în care Curtea a făcut afirmaţia cuprinsă la punctul 34 din cauza Beside şi Besselsen, trebuie observat că, dacă, pentru a ajunge la o astfel de afirmaţie, Curtea a susţinut la punctul 32 că deşeurile menajere/municipale îşi pierd caracterul de deşeuri portocalii şi, în consecinţă, nu aparţin listei verzi decât dacă au fost colectate separat şi dacă au fost triate corespunzător, aceasta a procedat astfel întemeindu-se pe o motivaţie expresă la punctul următor, 33, care, la o privire mai atentă, include criteriul care, potrivit Curţii, trebuie aplicat în materie. La punctul 33 se precizează: [î]ntr-adevăr, astfel cum se prevede în introducerea la lista verde de deşeuri, indiferent dacă deşeurile sunt sau nu incluse în această listă, acestea nu pot fi transportate ca deşeuri de listă verde dacă sunt contaminate cu alte materiale într-o măsură care (a) măreşte riscurile asociate deşeurilor suficient pentru a fi incluse în lista portocalie sau roşie sau (b) împiedică recuperarea deşeurilor într-un mod ecologic. Criteriul pe care Curtea 1-a urmat astfel este în primul rând un criteriu care, dacă poate conduce uşor la excluderea din lista verde a unui amestec generic sau vrac, în mod cert este menit să se aplice mai puţin în privinţa amestecurilor intrinseci. în plus şi mai ales este un criteriu care conduce fără echivoc la excluderea ideii că, în opinia Curţii, lista verde prezintă un caracter excepţional sau că, în orice caz, trebuie interpretată în mod restrictiv, astfel încât să se considere în mod expres şi general că numai combinaţiile de substanţe din deşeuri verzi pe care le vizează în mod explicit beneficiază de regimul care stă la baza acesteia. Singurul fapt care se poate deduce din acest criteriu este că o combinaţie de elemente incluse în lista verde trebuie apreciată în funcţie de împrejurările din fiecare caz concret.62.Aceste consideraţii ne determină să concluzionăm că legiuitorul comunitar nu a intenţionat să excludă de la aplicarea regimului prevăzut în lista verde, pe lângă contaminările externe ale substanţelor verzi cu alte materiale, nici contaminările aşa-numite intrinseci între substanţe verzi, cu condiţia ca prin efectul contaminării să nu se majoreze riscurile legate de valorificarea unor astfel de substanţe în ţara de destinaţie.63.Aceasta este situaţia, confirmată de opinia avocatului general Jacobs, care, la punctul 33 din concluziile sale în cauza Beside şi Besselsen, (a) a precizat că, în ceea ce priveşte opinia celor care consideră că deşeurile verzi care sunt cuprinse într-o categorie generală nu pot fi amestecate cu deşeuri care fac parte dintr-o altă categorie generală pentru a beneficia de exceptarea de la obligaţia de notificare, opinia respectivă nu poate să fie aplicată cu toate acestea în cazul unui amestec intrinsec şi (b) a calificat ca amestec intrinsec un deşeu precum cel constituit dintr-o sticlă cu etichetă de hârtie, căruia în mod sigur îi poate fi asimilat cazul, precum cel din acţiunea principală, al cablurilor compuse dintr-un nucleu de cupru acoperit cu un înveliş de PVC

A se vedea concluziile avocatului general Jacobs prezentate la 23 octombrie 1997 în cauza Beside şi Besselsen, citată anterior.

.64.Interpretarea menţionată mai sus este, în opinia noastră, susţinută nu doar de structura generală şi de finalitatea listei verzi, dar şi de obiectivele generale care stau la baza regimului comunitar în materie de transport de deşeuri.65.Amintim într-adevăr că, astfel cum se prevede în mod expres în al paisprezecelea considerent al regulamentului, scopul listei verzi este să excludă de la aplicarea procedurilor normale de control transporturile de substanţe destinate valorificării şi care nu prezintă riscuri pentru mediu şi pentru sănătatea umană legate de tratarea acestora. Acest obiectiv se înscrie în perspectiva, pe de o parte, a concentrării activităţii autorităţilor competente asupra transporturilor de deşeuri care prezintă un risc concret pentru mediu, evitând o aglomerare de notificări considerate ca nefiind indispensabile, şi, pe de altă parte, a stimulării comerţului de recuperare prin intermediul simplificării procedurilor prevăzute pentru transportul deşeurilor destinate unui astfel de tip de tratament.66.În raport cu aceste obiective, ar fi disproporţionat să se considere că două substanţe care în sine nu prezintă riscuri pentru mediu aferente valorificării acestora (a) nu beneficiază de regimul prevăzut în lista verde doar pentru faptul că acestea se prezintă sub formă de amestec intrinsec, chiar dacă din cauza formei combinate a acestora valorificarea lor ecologică raţională nu este compromisă în niciun fel, şi (b) sunt supuse în orice caz, în pofida lipsei de riscuri, regimului de control mai riguros prevăzut pentru transporturile de substanţe considerate periculoase (precum cele enumerate în lista roşie).67.Pe de altă parte, abordarea restrictivă menţionată la punctul anterior este exclusă prin raportare la însuşi obiectivul regulamentului.68.Într-adevăr, dacă este adevărat că obiectivul regulamentului este în general crearea unui regim armonizat al procedurilor de control prin intermediul căruia să fie limitate transporturile de deşeuri în vederea asigurării protecţiei resurselor naturale, trebuie cu toate acestea observat că întregul regim de control se întemeiază pe distincţia fundamentală dintre operaţiunile de eliminare sau de valorificare cărora le sunt destinate deşeurile.69.În timp ce din perspectiva protecţiei mediului regulamentul tinde, prin intermediul procedurilor de control, să limiteze transporturile transfrontaliere de deşeuri destinate eliminării, în aplicarea principiilor eliminării prin mijloace proprii şi proximităţii, aplicarea acestor principii este exclusă în cazul deşeurilor destinate exclusiv valorificării

A se vedea în acest sens, între multe altele, hotărârea din 25 iunie 1998, Dusseldorp şi alţii (C-203/96, Rec., p. I-4075, punctele 32-34).

. În privinţa acestora din urmă, legiuitorul comunitar a prevăzut în schimb un regim de liberă circulaţie în vederea stimulării valorificării, cu singura condiţie ca transportul acestora să nu creeze pericole pentru mediu, lăsând operatorului economic posibilitatea tratării unor astfel de tipuri de deşeuri în ţara şi în cadrul întreprinderilor care propun condiţii economice mai avantajoase.70.Rezultă că, în lumina obiectivelor menţionate mai sus şi a simplificării procedurilor administrative şi de stimulare a reintroducerii deşeurilor în circuitul economic productiv, combinaţiile de substanţe care figurează în mod individual în lista verde pot fi considerate supuse regimului prevăzut de listă chiar dacă nu sunt menţionate în formă combinată şi în măsura în care sunt respectate condiţiile prevăzute la literele (a) şi (b) din preambulul acesteia din urmă.71.În special, apreciem că transporturile de deşeuri în forme combinate sunt supuse regimului prevăzut în lista verde dacă sunt îndeplinite anumite condiţii, îndeosebi (a) să fie vorba despre combinaţii de două substanţe care sunt cuprinse în lista verde, (b) aceste tipuri de deşeuri combinate să fie destinate valorificării în temeiul Directivei 75/442 şi (c) forma combinată a substanţelor în discuţie să nu cauzeze o contaminare a acestora astfel încât să conducă la majorarea riscurilor pentru mediu legate de valorificarea lor faţă de situaţia în care acestea ar fi tratate separat.72.Rezultă că, în prezenta cauză, trebuie verificat în primul rând faptul că respectivele cabluri sunt destinate valorificării în ţara de destinaţie, asigurându-se în special că prima etapă de tratare la care vor fi supuse acestea este inclusă în operaţiunile de recuperare conform calificării prevăzute în anexa B la Directiva 75/442

Astfel cum s-a observat deja, unul dintre criteriile regulamentului pentru identificarea regimului de control căruia îi este supus un transport de deşeuri este finalitatea acestui transport. în această privinţă, este necesară calificarea primei operaţiuni căreia îi vor fi supuse deşeurile (a se vedea în acest sens hotărârea din 3 aprilie 2003, Sita, C-116/01, Rec., p. I-2969, punctele 40-49). Doar în cazul în care prima operaţiune de tratare a deşeurilor poate fi calificată ca valorificare în sensul Directivei 75/442 va fi îndeplinită prima dintre condiţiile impuse pentru supunerea transportului în cauză regimului din lista verde.

. În special, în ipoteza în care, de exemplu, prima tratare la care vor fi supuse cablurile în discuţie constă în separarea nucleului de cupru de învelişul de PVC, aceasta va trebui efectuată conform uneia dintre operaţiunile incluse în anexa B la directiva menţionată pentru a putea fi calificată ca valorificare.73.În al doilea rând, este necesar să se stabilească dacă, ţinând cont de forma combinată, este oricum posibilă o valorificare ecologică raţională a ambelor substanţe care compun cablurile şi dacă nu există riscuri pentru mediu mai importante decât cele legate de valorificarea cuprului şi a PVC-ului considerate separat.74.În susţinerea interpretării listei verzi menţionate mai sus, amintim de asemenea că nu doar în ordinea juridică spaniolă, şi anume a ţării de expediţie a deşeurilor, ci şi în ordinea juridică a ţării de tranzit, Ţările de Jos, deşeuri compuse din combinaţii de substanţe care figurează în lista verde, dar neincluse în această listă în formă compusă, au fost considerate ca aparţinând listei verzi, cel puţin în hotărâri judecătoreşti. Acest aspect rezultă, în privinţa Spaniei, din observaţiile scrise depuse de OMS şi, în privinţa Ţărilor de Jos, din referirea cuprinsă în decizia de trimitere a Rechtbank te Rotterdam la hotărârea din 11 mai 2005 a Rad Van State.75.Pe de altă parte, considerăm că această interpretare a listei verzi nu poate fi contrazisă, astfel cum susţine în schimb guvernul olandez, prin faptul că în lista respectivă sunt menţionate expres combinaţii de substanţe care constau în deşeuri prevăzute individual în această listă, precum anvelopele uzate, având codul GK 020, sau aparatele fotografice de unică folosinţă, fără baterii, care au codul GO 050. în opinia noastră, acestea din urmă reprezintă combinaţii clasice de deşeuri în privinţa cărora se poate considera că legiuitorul comunitar a intenţionat pur şi simplu să se exprime în mod direct pentru motive de oportunitate şi cu titlu pur exemplificativ.76.În acelaşi timp, observaţiile formulate anterior la punctul 70 şi următoarele nu sunt afectate de faptul că regulamentul în discuţie a fost înlocuit recent prin Regulamentul nr. 1013/2006, care reglementează în mod specific transporturile aşa-numitelor amestecuri compuse de deşeuri enumerate individual în lista verde, dar care nu figurează în această listă în formă combinată, prevăzând aplicabilitatea regimului listei verzi doar în cazul amestecurilor care, pe lângă faptul că includ două substanţe verzi, sunt în plus prevăzute într-o anexă specifică (III A) care va putea fi actualizată pe baza propunerilor statelor membre, conform procedurii numite a comitologiei. Această modificare a sistemului este într-adevăr justificată în mod clar de cerinţa creării unui echilibru între protecţia mediului şi securitatea juridică, ce poate fi în mod cert îndeplinită mai bine prin trecerea de la un sistem întemeiat pe hotărâri pronunţate în funcţie de fiecare caz în parte la un sistem întemeiat pe norme detaliate care pot fi aplicate cu precizie.77.Cu toate acestea, faptul că anterior acestei evoluţii legislative regimul aplicabil prezenta caracteristicile pe care le-am evidenţiat anterior face ca noul regim prevăzut de reglementarea recentă în materia transportului de deşeuri să nu poată fi invocat în cadrul aplicării regimului vechi, în special în virtutea principiului nulla poena sine lege, având în vedere faptul că, astfel cum demonstrează în mod concret faptele din cauză, regimul în discuţie este destinat să se aplice în combinaţie cu un sistem de sancţiuni de natură penală.<TI><NP><NO.P>V —</NO.P><TXT>Concluzie</TXT></NP></TI>78.În lumina consideraţiilor de mai sus, propunem Curţii să răspundă la întrebările adresate de Rechtbank te Rotterdam în sensul că:

1)Resturile de cabluri sunt cuprinse în codul GC 020 prevăzut în lista verde (anexa II) din Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, la intrarea şi ieşirea din Comunitatea Europeană dacă acestea fac sau au făcut parte din echipamente electronice.2)O combinaţie de substanţe din lista verde din Regulamentul (CEE) nr. 259/93, care nu este cuprinsă ca atare în lista respectivă, poate fi considerată ca fiind inclusă în aceasta şi suspusă regimului de transport aferent acestei liste dacă transportul este efectuat în scopul valorificării deşeului respectiv în ţara de destinaţie şi dacă sunt respectate condiţiile prevăzute la literele (a) şi (b) din preambulul listei verzi.3)În cazul unor combinaţii de mai multe substanţe din lista verde din Regulamentul (CEE) nr. 259/93 nu este necesar ca acestea din urmă să fie transportate sau să fie oferite separat pentru a se aplica regimul prevăzut în lista verde cu privire la transportul acestora.