<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROA.0600467301.case.xml"><NO.CASE>C-246/05</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62005J0246</NO.CELEX><NO.SEQ>0015.0002</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>4694</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>4712</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>19</PAGE.TOTAL><AUTHOR>CJ</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><LEFT>HOTĂRÂREA DIN <DATE ISO="20070614">14.6.2007</DATE> — CAUZA C-246/05</LEFT><RIGHT>HÄUPL</RIGHT></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Camera a treia)</P><P><DATE ISO="20070614">14 iunie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: germana.</P></NOTE></P></TI></TITLE><JUDGMENT.INIT><P>În cauza C-246/05,</P><P>având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Oberster Patent- und Markensenat (Austria), prin decizia din <DATE ISO="20050209">9 februarie 2005</DATE>, primită de Curte la <DATE ISO="20050610">10 iunie 2005</DATE>, în procedura</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P>Armin Häupl</P></PLAINTIFS><AGAINST>împotriva</AGAINST><DEFENDANTS><P>Lidl Stiftung &amp; Co. KG,</P></DEFENDANTS></PARTIES><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>CURTEA (Camera a treia),</P><P>compusă din domnul A. Rosas, preşedinte de cameră, domnii A. Tizzano, A. Borg Barthet (raportor), U. Lõhmus şi A. Ó Caoimh, judecători,</P><?PAGE NO="I-4695"?><P>avocat general: domnul D. Ruiz-Jarabo Colomer,</P><P>grefier: domnul B. Fülöp, administrator,</P></PREAMBLE.INIT><GR.VISA><VISA>având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din <DATE ISO="20060921">21 septembrie 2006</DATE>,</VISA></GR.VISA><GR.CONSID><CONSID><P>luând în considerare observaţiile prezentate:</P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>pentru domnul A. Häupl, Patentanwalt, de el însuşi, asistat de domnul W. Ellmeyer, Patentanwalt;</P></ITEM><ITEM><P>pentru Lidi Stiftung &amp; Co. KG, de domnul H. Sonn, Patentanwalt;</P></ITEM><ITEM><P>pentru guvernul austriac, de doamna C. Pesendorfer, în calitate de agent;</P></ITEM><ITEM><P>pentru guvernul francez, de domnii G. de Bergues şi J.-C. Niollet, precum şi de doamna A.-L. During, în calitate de agenţi;</P></ITEM><ITEM><P>pentru Comisia Comunităţilor Europene, de domnii G. Braun, N. B. Rasmussen şi W. Wils, în calitate de agenţi,</P></ITEM></LIST></CONSID></GR.CONSID><GR.VISA><VISA>după ascultarea concluziilor avocatului general în şedinţa din <DATE ISO="20061026">26 octombrie 2006</DATE>,</VISA></GR.VISA><?PAGE NO="I-4696"?><PREAMBLE.FINAL><P>pronunţă prezenta</P></PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Hotărâre</P></TI></TITLE><NP><NO.P>1</NO.P><TXT>Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare priveşte interpretarea articolului 10 alineatul (1) şi a articolului 12 alineatul (1) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19881221">21 decembrie 1988</DATE> de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="040" DATE.PUB="1989" PAGE.FIRST="1">JO 1989, L 40, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 17/vol. 1, p. 92, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>directiva<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>).</TXT></NP><NP><NO.P>2</NO.P><TXT>Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Häupl, pe de o parte, şi Lidl Stiftung &amp; Co. KG (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>Lidl<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/>), pe de altă parte, privind anularea unei mărci a cărei titulară este aceasta din urmă.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cadrul juridic</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Reglementarea comunitară</P></TI></TITLE><NP><NO.P>3</NO.P><TXT>Articolul 10 alineatul (1) din directivă prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>Dacă, în termen de cinci ani de la data la care procedura de înregistrare s-a încheiat, marca nu a fost utilizată efectiv [a se citi <QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="00AB"/>serios<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="00BB"/>] de către titular în statul membru în cauză pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta este înregistrată sau dacă o astfel de utilizare a fost suspendată pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani, marca<?PAGE NO="I-4697"?> este supusă sancţiunilor prevăzute în prezenta directivă, cu excepţia cazului în care există un motiv întemeiat pentru a nu fi fost utilizată.<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>4</NO.P><TXT>Potrivit articolului 12 alineatul (1) din directivă, <QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>[t]itularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile sale dacă, pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani, marca nu a fost utilizată în mod serios, în statul membru în cauză, pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta este înregistrată şi dacă nu există motive întemeiate pentru a nu fi fost utilizată [...]<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/>.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Reglementarea internaţională</P></TI></TITLE><NP><NO.P>5</NO.P><TXT>Articolul 3 alineatul 4) din Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor din <DATE ISO="18910414">14 aprilie 1891</DATE>, revizuit ultima dată la Stockholm la <DATE ISO="19670714">14 iulie 1967</DATE> şi modificat la <DATE ISO="19790928">28 septembrie 1979</DATE> (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>Aranjamentul de la Madrid<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/>), prevede că <QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>[b]iroul internaţional [al Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (OMPI), denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="00AB"/>biroul internaţional<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="00BB"/>] va înregistra imediat mărcile depuse în conformitate cu articolul 1. înregistrarea va purta data cererii de înregistrare internaţională depuse în ţara de origine, cu condiţia ca cererea să fie primită de biroul internaţional în termenul de 2 luni socotit de la această dată<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>6</NO.P><TXT>Acordul privind aspectele legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală care figurează în anexa IC a Acordului de la Marrakech din <DATE ISO="19940415">15 aprilie 1994</DATE> privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ a fost aprobat în numele Comunităţii Europene prin Decizia 94/800/CE a Consiliului din <DATE ISO="19941222">22 decembrie 1994</DATE> privind încheierea, în numele Comunităţii Europene, referitor la domeniile de competenţa sa, a acordurilor obţinute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale<?PAGE NO="I-4698"?> din Runda Uruguay (1986-1994) (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="336" DATE.PUB="1994" PAGE.FIRST="1">JO L 336, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 11/vol. 10, p. 3, denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>Acordul TRIPS<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/>). Acesta menţionează, la articolul 19 alineatul (1), obligaţia de utilizare a mărcii înregistrate în următorii termeni:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>în cazul în care folosinţa unei mărci este obligatorie pentru menţinerea înregistrării sale, înregistrarea nu poate fi anulată decât după o perioadă neîntreruptă de nefolosinţă de cel puţin trei ani, cu excepţia cazului în care titularul mărcii prezintă motive întemeiate referitoare la existenţa unor obstacole în calea folosinţei. Circumstanţele independente de voinţa titularului mărcii care constituie un obstacol în calea folosinţei mărcii, de exemplu restricţiile la import sau alte prevederi ale autorităţilor publice ce vizează produsele sau serviciile protejate prin marcă, trebuie să fie considerate motive întemeiate de justificare a nefolosinţei.<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Reglementarea naţională</P></TI></TITLE><NP><NO.P>7</NO.P><TXT>Potrivit articolului 19 din Legea din 1970 privind protecţia mărcilor (Markenschutzgesetz 1970, BGBL 260/1970, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>MSchG<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/>), <QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>dreptul la marcă ia naştere în ziua înscrierii în registrul mărcilor (înregistrare). Perioada de protecţie se încheie după 10 ani de la sfârşitul lunii în care a avut loc înregistrarea<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>8</NO.P><TXT>Articolul 33a alineatul 1 din MSchG este redactat după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>Orice persoană poate solicita radierea unei mărci înregistrate în Austria de cel puţin cinci ani sau care beneficiază de protecţie în Austria în temeiul articolului 2<?PAGE NO="I-4699"?> alineatul 2 dacă această marcă nu a fost utilizată în mod serios în Austria pentru produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată (articolul 10a) în perioada de cinci ani anterioară datei la care s-a depus cererea de radiere, nici de proprietar, nici de un terţ cu consimţământul acestuia, cu excepţia cazului în care titularul mărcii poate justifica neutilizarea.<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>9</NO.P><TXT>Conform articolului 2, MSchG este aplicabilă, prin analogie, drepturilor de marcă dobândite pe teritoriul Republicii Austria în temeiul convenţiilor internaţionale.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Acţiunea principală şi întrebările preliminare</P></TI></TITLE><NP><NO.P>10</NO.P><TXT>Lidl este titulara mărcii figurative şi verbale <QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="201E"/>Le Chef DE CUISINE<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="201D"/>. Marca de bază germană este protejată de la <DATE ISO="19930708">8 iulie 1993</DATE>, iar marca internaţională - înregistrată de asemenea pentru Austria -, de la <DATE ISO="19931012">12 octombrie 1993</DATE>. Aceasta din urmă a fost publicată la <DATE ISO="19931202">2 decembrie 1993</DATE> de către biroul internaţional şi notificată statelor contractante desemnate.</TXT></NP><NP><NO.P>11</NO.P><TXT>Lidl administrează un lanţ de hipermarketuri stabilit în Germania din 1973. Un prim hipermarket Lidi a fost deschis în Austria la <DATE ISO="19981105">5 noiembrie 1998</DATE>. Pârâta din acţiunea principală nu comercializează mâncărurile preparate care poartă marca <QUOT.START ID="QS0015" REF.END="QE0015" CODE="201E"/>Le Chef DE CUISINE<QUOT.END ID="QE0015" REF.START="QS0015" CODE="201D"/> decât în propriile puncte de vânzare. înainte de deschiderea primelor sale hipermarketuri austriece, Lidl a prezentat produsul în cadrul întreprinderii, a încheiat acorduri cu furnizorii şi a început să stocheze mărfurile deja livrate.</TXT></NP><?PAGE NO="I-4700"?><NP><NO.P>12</NO.P><TXT>La <DATE ISO="19981013">13 octombrie 1998</DATE>, domnul Häupl a solicitat anularea respectivei mărci pentru teritoriul Republicii Austria pentru motivul neutilizării, în temeiul articolului 33a alineatul 1 din MSchG. în opinia sa, termenul de cinci ani prevăzut de această dispoziţie a început să curgă la data la care a început perioada de protecţie, şi anume de la <DATE ISO="19931012">12 octombrie 1993</DATE>. Lidl a contestat cererea de anulare. Aceasta a arătat că respectivul termen a început să curgă la <DATE ISO="19931202">2 decembrie 1993</DATE>, astfel încât acesta nu a expirat decât la <DATE ISO="19981202">2 decembrie 1998</DATE>. Or, la această dată, pusese în vânzare produse purtând marca în cauză în primul său hipermarket austriac. în plus, aceasta a subliniat că, începând cu 1994, a avut în vedere o extindere în Austria, dar că deschiderea de noi hipermarketuri în acest stat membru ar fi fost întârziată de <QUOT.START ID="QS0016" REF.END="QE0016" CODE="201E"/>obstacole birocratice<QUOT.END ID="QE0016" REF.START="QS0016" CODE="201D"/>, în special întârzieri în eliberarea de autorizaţii de exploatare.</TXT></NP><NP><NO.P>13</NO.P><TXT>Nichtigkeitsabteilung des Patentamtes (divizia de anulări a Oficiului pentru Brevete) a declarat marca neprotejată în Austria începând cu <DATE ISO="19981012">12 octombrie 1998</DATE>. Lidl a contestat această decizie la Oberster Patent- und Markensenat (Camera Superioară pentru Brevete şi Mărci).</TXT></NP><NP><NO.P>14</NO.P><TXT>în acest context, Oberster Patent- und Markensenat a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0017" REF.END="QE0017" CODE="201E"/>1)</NO.P><TXT>Articolul 10 alineatul (1) din directivă [...] trebuie interpretat în sensul că termenii <QUOT.START ID="QS0018" REF.END="QE0018" CODE="00AB"/>data la care procedura de înregistrare s-a încheiat<QUOT.END ID="QE0018" REF.START="QS0018" CODE="00BB"/> vizează data la care începe perioada de protecţie?</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="I-4701"?><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Articolul 12 alineatul (1) din [această] directivă trebuie interpretat în sensul că există motive întemeiate pentru neutilizarea mărcii atunci când punerea în aplicare a strategiei comerciale a întreprinderii urmărite de titularul mărcii este întârziată de cauze exterioare întreprinderii sau titularul mărcii trebuie să îşi modifice strategia pentru a putea utiliza marca în timp util?<QUOT.END ID="QE0017" REF.START="QS0017" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la competenţa Curţii</P></TI></TITLE><NP><NO.P>15</NO.P><TXT>înainte de a răspunde la întrebările adresate, trebuie să se verifice dacă Oberster Patent- und Markensenat este o instanţă în sensul articolului 234 CE şi dacă, prin urmare, Curtea are competenţa de a se pronunţa asupra întrebărilor care îi sunt adresate.</TXT></NP><NP><NO.P>16</NO.P><TXT>Dintr-o jurisprudenţă constantă rezultă că, pentru a aprecia dacă organul de trimitere are caracterul unei instanţe în sensul respectivei dispoziţii, aspect care ţine doar de dreptul comunitar, Curtea ia în considerare un ansamblu de elemente, precum originea legală a organului, caracterul său permanent, caracterul obligatoriu al competenţei sale, natura contradictorie a procedurii, aplicarea de către organ a normelor de drept, precum şi independenţa acestuia (a se vedea în special hotărârea din <DATE ISO="19970917">17 septembrie 1997</DATE>, Dorsch Consult, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-54/96" YEAR="1997" PAGE.ECR="I-4961">C-54/96, Rec., p. I-4961, punctul 23</REF.DOC.ECR>, precum şi hotărârea din <DATE ISO="20050531">31 mai 2005</DATE>, Syfait şi alţii, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-53/03" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-4609">C-53/03, Rec., p. I-4609, punctul 29</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>17</NO.P><TXT>Astfel cum a procedat avocatul general la punctele 25-29 din concluziile sale, în această privinţă, trebuie să se analizeze dispoziţiile Legii din 1970 privind brevetele (Patentgesetz 1970, BGBl. 259/1970, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0019" REF.END="QE0019" CODE="201E"/>Patentgesetz<QUOT.END ID="QE0019" REF.START="QS0019" CODE="201D"/>).</TXT></NP><?PAGE NO="I-4702"?><NP><NO.P>18</NO.P><TXT>Mai întâi, rezultă de la articolele 74 şi 75 din această lege, care determină competenţa şi compunerea Oberster Patent- und Markensenat, că acest organ răspunde criteriilor privind originea legală şi independenţa. în plus, articolul 74 alineatul 9 din respectiva lege prevede în mod explicit că membrii respectivului organ îşi exercită funcţia în deplină independenţă, fără a fi ţinuţi de vreo instrucţiune. Alineatele 6 şi 7 ale aceluiaşi articol prevăd că mandatul lor este de cinci ani, cu posibilitate de reînnoire, şi că acesta nu poate înceta în mod anticipat decât pentru motive excepţionale şi bine definite, precum pierderea cetăţeniei austriece sau limitarea capacităţii juridice.</TXT></NP><NP><NO.P>19</NO.P><TXT>Caracterul permanent al Oberster Patent- und Markensenat poate fi dedus de la articolul 70 alineatele 2 şi 3, precum şi de la articolul 74 alineatul 1 din Patentgesetz, care prevăd că această instanţă are competenţa de a judeca acţiunile introduse împotriva deciziilor Nichtigkeitsabteilung des Patentamtes şi ale Beschwerdeabteilung des Patentamtes (camera de recurs a Oficiului pentru Brevete) fără nicio limitare în timp. Caracterul obligatoriu al competenţei respectivei instanţe rezultă chiar din aceste dispoziţii, întrucât competenţa sa de a soluţiona acţiunile susmenţionate este prevăzută prin lege şi nu are caracter opţional.</TXT></NP><NP><NO.P>20</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte procedura în faţa Oberster Patent- und Markensenat, articolul 140 alineatul 1 din Patentgesetz face trimitere la articolele 113-127 şi 129-136 din respectiva lege, care stabilesc în mod precis regulile de procedură, ce indică faptul că acest organ aplică normele de drept şi că procedura desfăşurată în faţa lui este contradictorie.</TXT></NP><NP><NO.P>21</NO.P><TXT>Din cele ce precedă, rezultă că Oberster Patent- und Markensenat reprezintă o instanţă în sensul articolului 234 CE şi că, prin urmare, Curtea are competenţa de a răspunde întrebărilor adresate de aceasta.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-4703"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la întrebările preliminare</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la prima întrebare</P></TI></TITLE><NP><NO.P>22</NO.P><TXT>Prin intermediul primei întrebări formulate, instanţa de trimitere solicită să se stabilească dacă articolul 10 alineatul (1) din directivă trebuie interpretat în sensul că termenii <QUOT.START ID="QS0020" REF.END="QE0020" CODE="201E"/>data la care procedura de înregistrare s-a încheiat<QUOT.END ID="QE0020" REF.START="QS0020" CODE="201D"/> vizează data la care începe perioada de protecţie. Prin urmare, aceasta doreşte să afle dacă termenul de cinci ani impus titularului unei mărci pentru a începe să o utilizeze în mod serios începe să curgă la data la care începe perioada de protecţie a mărcii în cauză.</TXT></NP><NP><NO.P>23</NO.P><TXT>Reclamantul din acţiunea principală şi guvernul austriac consideră că data înregistrării, şi anume data la care începe perioada de protecţie în conformitate cu dreptul austriac, corespunde <QUOT.START ID="QS0021" REF.END="QE0021" CODE="201E"/>dat[ei] la care procedura de înregistrare s-a încheiat<QUOT.END ID="QE0021" REF.START="QS0021" CODE="201D"/> în sensul articolului 10 alineatul (1) din directivă.</TXT></NP><NP><NO.P>24</NO.P><TXT>În schimb, pentru pârâta din acţiunea principală, pentru guvernul francez şi pentru Comisia Comunităţilor Europene, termenii <QUOT.START ID="QS0022" REF.END="QE0022" CODE="201E"/>data la care procedura de înregistrare s-a încheiat<QUOT.END ID="QE0022" REF.START="QS0022" CODE="201D"/> nu vizează data la care începe perioada de protecţie, ci data la care s-a încheiat procedura de examinare în faţa oficiului însărcinat cu această procedură. în cazul unei proceduri de înregistrare internaţionale în temeiul Aranjamentului de la<?PAGE NO="I-4704"?> Madrid, aceasta nu poate fi încheiată înainte ca termenul de care dispun autorităţile naţionale pentru a formula un refuz provizoriu de protecţie să fi ajuns la scadenţă sau înainte ca protecţia să fie confirmată definitiv de către aceste autorităţi.</TXT></NP><NP><NO.P>25</NO.P><TXT>Pentru a răspunde întrebării adresate, trebuie mai întâi să se sublinieze că, precum în acţiunea principală, mai multe ordini juridice sunt implicate în cadrul înregistrării internaţionale a unei mărci. într-adevăr, se aplică, pe de o parte, dispoziţiile Aranjamentului de la Madrid, care stabilesc, în esenţă, partea înregistrării care are loc la biroul internaţional, şi, pe de altă parte, dispoziţiile legislative naţionale, care trebuie să fie conforme dreptului comunitar şi, în particular, directivei. în această privinţă, articolul 1 din directivă prevede că aceasta <QUOT.START ID="QS0023" REF.END="QE0023" CODE="201E"/>se aplică mărcilor [...] care au făcut obiectul unei înregistrări internaţionale care îşi produce efectele într-un stat membru<QUOT.END ID="QE0023" REF.START="QS0023" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>26</NO.P><TXT>În plus, trebuie să se precizeze că, astfel cum indică al treilea considerent al directivei, aceasta nu vizează o apropiere totală a legislaţiilor statelor membre în domeniul mărcilor. Al cincilea considerent al directivei subliniază în această privinţă că <QUOT.START ID="QS0024" REF.END="QE0024" CODE="201E"/>statele membre păstrează [...] libertatea de a stabili dispoziţiile de procedură privind înregistrarea, decăderea din drepturi sau nulitatea mărcilor dobândite prin înregistrare; [...] este de competenţa lor, de exemplu, să stabilească forma procedurilor de înregistrare şi de nulitate, să decidă dacă drepturile anterioare trebuie invocate în procedura de înregistrare sau în aceea de nulitate sau în ambele ori, mai mult, în cazul în care drepturile anterioare pot fi invocate în procedura de înregistrare, să prevadă o procedură de opoziţie sau o examinare <HT TYPE="ITALIC">ex officio</HT> sau ambele [...]<QUOT.END ID="QE0024" REF.START="QS0024" CODE="201D"/>. Din aceste considerente ale directivei rezultă, aşadar, că aceasta nu armonizează aspectul procedural al înregistrării mărcilor.</TXT></NP><NP><NO.P>27</NO.P><TXT>Aceste consideraţii trebuie luate în calcul pentru interpretarea articolului 10 alineatul (1) din directivă. în această privinţă, trebuie notat că această prevedere nu stabileşte în mod univoc data la care începe perioada de utilizare şi, prin urmare, punctul de plecare al termenului de cinci ani pe care îl prevede. Într-adevăr, formularea sa defineşte acest punct de plecare în raport cu procedura de înregistrare, aşadar un domeniu care nu este armonizat prin directivă. Astfel cum arată Comisia, această formulare permite adaptarea respectivului termen la particularităţile procedurilor naţionale.</TXT></NP><?PAGE NO="I-4705"?><NP><NO.P>28</NO.P><TXT>Din aceasta rezultă că statele membre sunt libere să organizeze procedura de înregistrare şi că, prin urmare, au competenţa de a decide în special când aceasta trebuie să fie considerată încheiată.</TXT></NP><NP><NO.P>29</NO.P><TXT>În cazul unei înregistrări internaţionale, precum cea în cauză în acţiunea principală, revine, aşadar, statului membru pentru care a fost depusă cererea de înregistrare să determine momentul la care se încheie procedura de înregistrare, în funcţie de propriile sale norme de procedură.</TXT></NP><NP><NO.P>30</NO.P><TXT>Prin urmare, teza reclamantului din acţiunea principală, potrivit căreia data înregistrării corespunde <QUOT.START ID="QS0025" REF.END="QE0025" CODE="201E"/>dat[ei] la care procedura de înregistrare s-a încheiat<QUOT.END ID="QE0025" REF.START="QS0025" CODE="201D"/>, în sensul articolului 10 alineatul (1) din directivă, nu poate fi primită. Într-adevăr, această teză presupune interpretarea acestei ultime dispoziţii doar în lumina normelor de procedură austriece, pe când stabilirea datei vizate de respectiva dispoziţie poate, pentru motivele expuse la punctele precedente, să varieze de la o legislaţie naţională la alta.</TXT></NP><NP><NO.P>31</NO.P><TXT>Având în vedere consideraţiile de mai sus, trebuie să se răspundă la prima întrebare preliminară că <QUOT.START ID="QS0026" REF.END="QE0026" CODE="201E"/>data la care procedura de înregistrare s-a încheiat<QUOT.END ID="QE0026" REF.START="QS0026" CODE="201D"/>, în sensul articolului 10 alineatul (1) din directivă, trebuie stabilită în fiecare stat membru în funcţie de normele de procedură în materie de înregistrare în vigoare în acel stat.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-4706"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la a doua întrebare</P></TI></TITLE><NP><NO.P>32</NO.P><TXT>Prin intermediul celei de a doua întrebări formulate, instanţa de trimitere solicită să se stabilească dacă articolul 12 alineatul (1) din directivă trebuie interpretat în sensul că există motive întemeiate pentru neutilizarea unei mărci atunci când punerea în aplicare a strategiei comerciale a întreprinderii urmărite de titularul acestei mărci este întârziată de cauze exterioare întreprinderii sau dacă titularul mărcii este obligat, într-un astfel de caz, să îşi modifice strategia pentru a putea utiliza marca în timp util</TXT></NP><NP><NO.P>33</NO.P><TXT>În această privinţă, din decizia de trimitere reiese că amânarea comercializării pe piaţa austriacă a produselor purtând marca în discuţie în acţiunea principală a rezultat, pe de o parte, din strategia Lidl care constă în a nu comercializa aceste produse decât în propriile puncte de vânzare şi, pe de altă parte, din faptul că deschiderea primelor sale hipermarketuri austriece ar fi fost întârziată de <QUOT.START ID="QS0027" REF.END="QE0027" CODE="201E"/>obstacole birocratice<QUOT.END ID="QE0027" REF.START="QS0027" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>34</NO.P><TXT>Guvernul austriac exprimă îndoieli privind admisibilitatea acestei întrebări, considerând că aceasta este formulată în termeni extrem de abstracţi şi că descrierea faptelor nu este suficient de concretă.</TXT></NP><NP><NO.P>35</NO.P><TXT>Deşi este adevărat că decizia de trimitere nu prezintă decât un scurt rezumat al cadrului factual pe care se bazează a doua întrebare, în timp ce părţile din acţiunea principală evocă, în schimb, o multitudine de elemente de fapt, nu este mai puţin adevărat că această circumstanţă nu este de natură, în speţă, să determine inadmisibilitatea acestei întrebări. Într-adevăr, prezentarea cadrului factual de către instanţa de trimitere, chiar dacă este succintă, permite totuşi Curţii să înţeleagă suficient contextul în care se înscrie respectiva întrebare pentru a-i putea da acesteia un răspuns util, care să permită respectivei instanţe să soluţioneze acţiunea principală având în vedere toate elementele de fapt, pe care doar aceasta le poate aprecia. Prin urmare, a doua întrebare trebuie considerată ca fiind admisibilă.</TXT></NP><?PAGE NO="I-4707"?><NP><NO.P>36</NO.P><TXT>În privinţa fondului, observaţiile prezentate Curţii în ceea ce priveşte interpretarea articolului 12 alineatul (1) din directivă converg în a atribui termenilor <QUOT.START ID="QS0028" REF.END="QE0028" CODE="201E"/>motive întemeiate<QUOT.END ID="QE0028" REF.START="QS0028" CODE="201D"/> sensul de circumstanţe externe sau independente de voinţa întreprinderii în cauză.</TXT></NP><NP><NO.P>37</NO.P><TXT>Reclamantul din acţiunea principală precizează totuşi că o strategie comercială a unei întreprinderi nu poate niciodată, în sine, să reprezinte un motiv de scuză şi că trebuie în orice caz să se analizeze comportamentul concret al titularului mărcii în reacţia acestuia faţă de dificultăţile exterioare întreprinderii.</TXT></NP><NP><NO.P>38</NO.P><TXT>La rândul său, pârâta din acţiunea principală consideră că anumite cauze exterioare întreprinderii care întârzie punerea în aplicare a unei strategii comerciale judicioase pe plan economic reprezintă motive întemeiate pentru neutilizarea mărcii.</TXT></NP><NP><NO.P>39</NO.P><TXT>Comisia este de părere că nu există motive întemeiate pentru neutilizarea unei mărci atunci când punerea în aplicare a strategiei comerciale a întreprinderii urmărite de titularul acestei mărci, care depinde, în general, de acesta din urmă, a fost întârziată din cauze exterioare acestui titular, dar acesta a omis să adapteze această strategie în timp util.</TXT></NP><NP><NO.P>40</NO.P><TXT>În opinia guvernului austriac, există motive întemeiate pentru neutilizarea unei mărci atunci când aceasta rezultă dintr-o întârziere în punerea în aplicare a unei strategii comerciale a unei întreprinderi urmărite cu seriozitate, care este imputabilă unor cauze exterioare întreprinderii, în special cauze legale sau cauze economice imperative.</TXT></NP><?PAGE NO="I-4708"?><NP><NO.P>41</NO.P><TXT>În sfârşit, guvernul francez arată că prin <QUOT.START ID="QS0029" REF.END="QE0029" CODE="201E"/>motive întemeiate<QUOT.END ID="QE0029" REF.START="QS0029" CODE="201D"/> trebuie să se înţeleagă circumstanţe independente de voinţa întreprinderii, precum dispoziţii ale puterilor publice sau cazuri de forţă majoră.</TXT></NP><NP><NO.P>42</NO.P><TXT>În prealabil, trebuie să se analizeze dacă noţiunea <QUOT.START ID="QS0030" REF.END="QE0030" CODE="201E"/>motive întemeiate<QUOT.END ID="QE0030" REF.START="QS0030" CODE="201D"/> în sensul articolului 12 alineatul (1) din directivă trebuie să primească o interpretare uniformă.</TXT></NP><NP><NO.P>43</NO.P><TXT>Din cerinţele aplicării uniforme a dreptului comunitar şi din principiul egalităţii de tratament rezultă că termenii unei dispoziţii de drept comunitar care nu fac nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre pentru a stabili sensul şi domeniul de aplicare al acesteia trebuie să primească în toată Comunitatea Europeană o interpretare autonomă şi uniformă (a se vedea în acest sens hotărârea din <DATE ISO="20000919">19 septembrie 2000</DATE>, Linster, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-287/98" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-6917">C-287/98, Rec., p. I-6917, punctul 43</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="20030311">11 martie 2003</DATE>, Ansul, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-40/01" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-2439">C-40/01, Rec., p. I-2439, punctul 26</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>44</NO.P><TXT>La punctul 31 din hotărârea Ansul, citată anterior, Curtea a considerat că noţiunea <QUOT.START ID="QS0031" REF.END="QE0031" CODE="201E"/>utilizare serioasă<QUOT.END ID="QE0031" REF.START="QS0031" CODE="201D"/> a mărcii, astfel cum este folosită la articolele 10 şi 12 din directivă, trebuie interpretată uniform. Într-adevăr, din al şaptelea, al optulea şi al nouălea considerent al directivei, precum şi din articolele 10-15 din aceasta reiese că legiuitorul comunitar a înţeles să supună menţinerea drepturilor aferente mărcii aceleiaşi condiţii de utilizare serioasă în toate statele membre, astfel încât nivelul de protecţie garantat mărcii să nu varieze în funcţie de legea în cauză (punctele 27-29 din respectiva hotărâre). Or, obiectivul motivelor întemeiate fiind acela de a permite justificarea unor situaţii în care utilizarea serioasă a mărcii a lipsit, în scopul evitării decăderii mărcii, funcţia acestora este, prin urmare, strâns legată de cea a utilizării serioase, astfel încât noţiunea <QUOT.START ID="QS0032" REF.END="QE0032" CODE="201E"/>motive întemeiate<QUOT.END ID="QE0032" REF.START="QS0032" CODE="201D"/> răspunde aceleiaşi cerinţe de interpretare uniformă precum noţiunea <QUOT.START ID="QS0033" REF.END="QE0033" CODE="201E"/>utilizare serioasă<QUOT.END ID="QE0033" REF.START="QS0033" CODE="201D"/> a mărcii.</TXT></NP><NP><NO.P>45</NO.P><TXT>Prin urmare, revine Curţii sarcina de a da o interpretare uniformă noţiunii <QUOT.START ID="QS0034" REF.END="QE0034" CODE="201E"/>motive întemeiate pentru a nu fi fost utilizată<QUOT.END ID="QE0034" REF.START="QS0034" CODE="201D"/>, astfel cum este prevăzută la articolul 12 alineatul (1) din directivă.</TXT></NP><?PAGE NO="I-4709"?><NP><NO.P>46</NO.P><TXT>Această dispoziţie reglementează cazul în care o marcă a fost înregistrată, dar pe care titularul său nu o utilizează. Dacă această situaţie durează o perioadă neîntreruptă de cinci ani, titularul poate fi decăzut din drepturile sale, cu excepţia cazului în care acesta poate invoca motive întemeiate.</TXT></NP><NP><NO.P>47</NO.P><TXT>Or, trebuie să se constate că respectiva dispoziţie nu conţine nicio indicaţie privind natura şi caracteristicile <QUOT.START ID="QS0035" REF.END="QE0035" CODE="201E"/>motive [lor] întemeiate<QUOT.END ID="QE0035" REF.START="QS0035" CODE="201D"/> pe care le menţionează.</TXT></NP><NP><NO.P>48</NO.P><TXT>Totuşi, Acordul TRIPS, la care Comunitatea Europeană este parte, reglementează de asemenea, la articolul 19 alineatul (1), obligaţia de utilizare a mărcii, precum şi motivele care pot justifica neutilizarea acesteia. Prin urmare, definiţia dată acestei noţiuni în respectivul articol poate reprezenta un element de interpretare a noţiunii similare de motive întemeiate, utilizată în cadrul directivei.</TXT></NP><NP><NO.P>49</NO.P><TXT>Astfel, în temeiul articolului 19 alineatul (1) din acordul TRIPS, sunt considerate motive valabile care justifică neutilizarea circumstanţe independente de voinţa titularului unei mărci şi care constituie un obstacol în calea utilizării acesteia.</TXT></NP><NP><NO.P>50</NO.P><TXT>Prin urmare, trebuie să se stabilească ce tipuri de circumstanţe reprezintă un obstacol în calea utilizării mărcii în sensul respectivei dispoziţii. Într-adevăr, nu rareori, circumstanţe independente de voinţa titularului unei mărci împiedică într-un moment sau altul pregătirile în vederea utilizării acestei mărci, fiind vorba totuşi, în multe cazuri, de dificultăţi care pot fi surmontate.</TXT></NP><?PAGE NO="I-4710"?><NP><NO.P>51</NO.P><TXT>În această privinţă, trebuie arătat că al optulea considerent al directivei prevede că <QUOT.START ID="QS0036" REF.END="QE0036" CODE="201E"/>pentru a reduce numărul total al mărcilor înregistrate [...] în Comunitate [...], este important să se ceară ca mărcile înregistrate să fie efectiv utilizate, sub ameninţarea decăderii din drepturi<QUOT.END ID="QE0036" REF.START="QS0036" CODE="201D"/>. În lumina acestui considerent, conferirea unui domeniu de aplicare prea întins noţiunii de motive întemeiate pentru neutilizarea unei mărci ar fi contrară economiei articolului 12 alineatul (1) din directivă. într-adevăr, realizarea obiectivului prevăzut în respectivul considerent ar fi compromisă dacă orice obstacol, oricât de nesemnificativ, dar independent de voinţa titularului unei mărci, ar fi suficient pentru a justifica neutilizarea acesteia.</TXT></NP><NP><NO.P>52</NO.P><TXT>În particular, astfel cum avocatul general a subliniat în mod întemeiat la punctul 79 din concluziile sale, nu este suficient ca <QUOT.START ID="QS0037" REF.END="QE0037" CODE="201E"/>obstacolele birocratice<QUOT.END ID="QE0037" REF.START="QS0037" CODE="201D"/>, precum cele invocate în acţiunea principală, să nu depindă de liberul arbitru al titularului mărcii; aceste obstacole trebuie să prezinte, în plus, o legătură directă cu marca, astfel încât utilizarea acesteia să depindă de rezultatul pozitiv al demersurilor administrative în cauză.</TXT></NP><NP><NO.P>53</NO.P><TXT>Totuşi, trebuie să se precizeze că obstacolul respectiv nu trebuie în mod necesar să facă imposibilă utilizarea mărcii pentru a se considera că prezintă o legătură suficient de directă cu marca, aceasta putând fi situaţia şi atunci când acel obstacol face utilizarea mărcii nerezonabilă. într-adevăr, dacă un obstacol este de aşa natură încât compromite în mod serios utilizarea adecvată a mărcii, nu se poate solicita în mod rezonabil titularului acesteia să o utilizeze cu orice preţ. Astfel, de exemplu, nu se poate solicita în mod rezonabil titularului unei mărci să îşi comercializeze produsele în punctele de vânzare ale concurenţilor săi. În astfel de cazuri, nu este rezonabil să se solicite titularului mărcii să îşi modifice strategia comercială în scopul de a face totuşi posibilă utilizarea acestei mărci.</TXT></NP><?PAGE NO="I-4711"?><NP><NO.P>54</NO.P><TXT>Rezultă că doar obstacolele care prezintă o legătură suficient de directă cu o marcă, de natură să facă utilizarea acesteia imposibilă sau nerezonabilă şi care sunt independente de voinţa titularului acestei mărci pot fi calificate drept motive întemeiate pentru neutilizarea acestei mărci. Trebuie să se analizeze de la caz la caz dacă o schimbare a strategiei comerciale a unei întreprinderi pentru evitarea obstacolului în cauză ar face nerezonabilă utilizarea mărcii respective. Revine instanţei de trimitere, care este sesizată cu acţiunea principală şi singura în măsură să constate faptele pertinente, sarcina de a face această apreciere în cadrul respectivului litigiu.</TXT></NP><NP><NO.P>55</NO.P><TXT>Având în vedere consideraţiile de mai sus, trebuie să se răspundă la a doua întrebare preliminară că articolul 12 alineatul (1) din directivă trebuie interpretat în sensul că reprezintă <QUOT.START ID="QS0038" REF.END="QE0038" CODE="201E"/>motive întemeiate pentru [neutilizarea]<QUOT.END ID="QE0038" REF.START="QS0038" CODE="201D"/> unei mărci obstacolele care prezintă o legătură directă cu această marcă, care fac utilizarea acesteia imposibilă sau nerezonabilă şi care sunt independente de voinţa titularului respectivei mărci. Revine instanţei de trimitere sarcina de a aprecia elementele de fapt ale cauzei din acţiunea principală în lumina acestor indicaţii.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI></TITLE><NP><NO.P>56</NO.P><TXT>Întrucât, în privinţa părţilor din acţiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanţa de trimitere, este de competenţa acesteia să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaţii Curţii, altele decât cele ale părţilor menţionate, nu pot face obiectul unei rambursări.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><JURISDICTION><INTRO><P>Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:</P></INTRO><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1)</NO.P><TXT><QUOT.START ID="QS0039" REF.END="QE0039" CODE="201E"/>Data la care procedura de înregistrare s-a încheiat<QUOT.END ID="QE0039" REF.START="QS0039" CODE="201D"/>, în sensul articolului 10 alineatul (1) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19881221">21 decembrie 1988</DATE> de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci, trebuie stabilită în fiecare stat membru în funcţie de normele de procedură în materie de înregistrare în vigoare în acel stat.</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="I-4712"?><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 89/104 trebuie interpretat în sensul că reprezintă <QUOT.START ID="QS0040" REF.END="QE0040" CODE="201E"/>motive întemeiate pentru [neutilizarea]<QUOT.END ID="QE0040" REF.START="QS0040" CODE="201D"/> unei mărci obstacolele care prezintă o legătură directă cu această marcă, de natură să facă utilizarea acesteia imposibilă sau nerezonabilă şi care sunt independente de voinţa titularului respectivei mărci. Revine instanţei de trimitere sarcina de a aprecia elementele de fapt ale cauzei din acţiunea principală în lumina acestor indicaţii.</TXT></NP></ITEM></LIST></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><P>Semnături</P></SIGNATURE.CASE></JUDGMENT>