C-376/16 P62016CJ0376EU:C:2018:2990001111515CJ

Hotărârea din 3.5.2018 – Cauza C‑376/16 P

EUIPO/European Dynamics Luxembourg și alții

<TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curții</HT> (Camera a patra)</P><P><DATE ISO="20180503">3 mai 2018</DATE><NOTE NUMBERING="STAR" TYPE="FOOTNOTE" NOTE.ID="E0001"><P>Limba de procedură: engleza.</P></NOTE></P></TI>RecursContracte de achiziții publice de serviciiPrestare de servicii externe referitoare la gestionarea de programe și de proiecte, precum și de consultanță tehnică în domeniul tehnologiilor informațieiProcedură în cascadăArticolul 21 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii EuropeneArticolul 76 și articolul 84 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al TribunaluluiInterdicție de a statua ultra petita Ponderarea subcriteriilor în cadrul criteriilor de atribuireErori vădite de apreciereRegulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002Articolul 100 alineatul (2)Decizie de respingere a oferteiNemotivarePierdere a unei șanseRăspunderea extracontractuală a Uniunii EuropeneCerere de despăgubire

În cauza C‑376/16 P,

având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție, introdus la 7 iulie 2016,

Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de N. Bambara, în calitate de agent, asistat de P. Wytinck și de B. Hoorelbeke, avocats,

recurent,celelalte părți din procedură fiind:

European Dynamics Luxembourg SA, cu sediul în Luxemburg (Luxemburg),

European Dynamics Belgium SA, cu sediul în Bruxelles (Belgia),

Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE, cu sediul în Atena (Grecia),

reprezentate de M. Sfyri, de C.‑N. Dede și de V. Alevizopoulou, dikigoroi,

reclamante în primă instanță,

Curtea (Camera a patra),

compusă din domnul T. von Danwitz, președinte de cameră, domnii C. Vajda și E. Juhász (raportor), doamna K. Jürimäe și domnul C. Lycourgos, judecători,

avocat general: domnul P. Mengozzi,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere procedura scrisă,după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 28 septembrie 2017,pronunță prezenta<TI><P><HT TYPE="BOLD">Hotărâre</HT></P></TI>1Prin recursul formulat, Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 27 aprilie 2016, European Dynamics Luxembourg și alții/EUIPO (T‑556/11, denumită în continuare hotărârea atacată, EU:T:2016:248), prin care acesta:

a anulat decizia EUIPO, comunicată prin scrisoarea din 11 august 2011, adoptată în cadrul procedurii de cerere de ofertă AO/029/10, intitulată Dezvoltarea de software și servicii de întreținere (denumită în continuare contractul în cauză), de respingere a ofertei prezentate de European Dynamics Luxembourg SA (denumită în continuare decizia de respingere a ofertei) și celelalte decizii conexe ale EUIPO adoptate în cadrul aceleiași proceduri, printre care cele de atribuire a contractului altor trei ofertanți, în calitate de ofertanți câștigători clasați pe locurile 1-3 potrivit procedurii în cascadă (denumite în continuare, împreună, deciziile în litigiu), și

a obligat EUIPO la repararea prejudiciului suferit de European Dynamics Luxembourg pentru pierderea șansei de a‑i fi atribuit contractul‑cadru în calitate de, cel puțin, al treilea contractant în procedura în cascadă.

<TI><P><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></P></TI>2Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO 2002, L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1995/2006 al Consiliului din 13 decembrie 2006 (JO 2006, L 390, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 7, p. 137) (denumit în continuare Regulamentul financiar), prevede normele de bază care guvernează întregul domeniu bugetar în materii precum atribuirea contractelor de achiziții publice.3Potrivit articolului 100 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul financiar, autoritatea contractantă notifică tuturor candidaților sau ofertanților ale căror candidaturi sau oferte au fost respinse motivele pe care s‑a întemeiat această decizie și comunică tuturor ofertanților ale căror oferte sunt admisibile și care au depus o cerere scrisă caracteristicile și avantajele relative ale ofertei reținute, precum și numele ofertantului căruia îi este atribuit contractul. Al doilea paragraf al aceluiași alineat prevede însă că se impune a nu divulga anumite detalii în cazul în care dezvăluirea acestora ar împiedica aplicarea legii, ar fi contrară interesului public sau ar dăuna intereselor legitime de afaceri ale întreprinderilor publice sau private sau ar putea denatura concurența loială între întreprinderi.4Articolul 149 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1605/2002 (JO 2002, L 357, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 4, p. 3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 478/2007 al Comisiei din 23 aprilie 2007 (JO 2007, L 111, p. 13) (denumite în continuare normele de aplicare), precizează obligațiile care revin autorității contractante în ceea ce privește informarea candidaților și a ofertanților în temeiul articolului 100 alineatul (2) din Regulamentul financiar.5Articolul 115 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2015/2424 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2015 (JO 2015, L 341, p. 21), prevede că EUIPO este o agenție a Uniunii care are personalitate juridică. În fiecare dintre statele membre, acesta posedă cea mai extinsă capacitate juridică recunoscută persoanelor juridice de legislațiile interne. El poate să dobândească sau să înstrăineze bunuri imobile și mobile și să stea în justiție.6În temeiul articolului 118 alineatele (3) și (4) din Regulamentul nr. 207/2009, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2015/2424, în materie de răspundere necontractuală, EUIPO trebuie să repare, conform principiilor generale comune legislațiilor statelor membre, prejudiciile cauzate de serviciile sale sau de agenții săi în exercitarea funcțiilor acestora. Curtea este competentă să judece litigiile privind repararea unor astfel de prejudicii.<TI><P><HT TYPE="BOLD">Istoricul cauzei, procedura în fața Tribunalului și hotărârea atacată</HT></P></TI>7Istoricul litigiului este expus la punctele 1-20 din hotărârea atacată.8Ca urmare a acestor fapte, la 21 octombrie 2011, European Dynamics Luxemburg, European Dynamics Belgium SA și Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (denumite în continuare, împreună, European Dynamics Luxembourg și alții) au formulat o acțiune în anularea deciziilor în litigiu în fața Tribunalului, prin care au solicitat:

anularea deciziilor în litigiu și

obligarea EUIPO la despăgubiri în valoare de 6750000 de euro pentru repararea prejudiciului suferit de European Dynamics Luxembourg pentru pierderea unei șanse de a i se fi atribuit contractul în cauză.

9În susținerea acțiunii lor în fața Tribunalului, European Dynamics Luxembourg și alții invocau trei motive, primul întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, al doilea întemeiat pe mai multe erori vădite de apreciere, iar al treilea pe încălcarea principiului egalității de tratament.10În urma răspunsului EUIPO la măsurile de organizare a procedurii și de cercetare judecătorească ale Tribunalului, European Dynamics Luxembourg și alții au invocat un nou motiv, întemeiat pe faptul că EUIPO ar fi încălcat caietul de sarcini prin acceptarea ofertei financiare a unui alt ofertant, deși aceasta cuprindea o variantă și un interval de prețuri.11În primul rând, Tribunalul a examinat cel de al treilea motiv. El a respins mai întâi afirmația potrivit căreia al treilea ofertant câștigător în procedura în cascadă, și anume consorțiul Drasis, întrucât includea societatea care a elaborat caietul de sarcini, se afla într‑o situație de conflict de interese, în sensul articolului 94 litera (a) din Regulamentul financiar. În continuare, Tribunalul a respins deopotrivă argumentul potrivit căruia exista un conflict de interese în privința consorțiului Unisys. În schimb, Tribunalul a admis al treilea aspect al celui de al treilea motiv, considerând că EUIPO nu și‑a îndeplinit în mod vădit obligația de diligență în investigarea existenței cauzei de excludere prevăzute la punctul 13.1 primul paragraf litera (e) din caietul de sarcini și la articolul 93 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul financiar. EUIPO nu ar fi putut în special accepta în mod valabil declarația solemnă a Siemens SA ca probă a absenței unei cauze de excludere vizând situația consorțiului Drasis, în sensul punctului 13.1 primul paragraf litera (e) din caietul de sarcini și al articolului 93 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul financiar. Acest element de probă ar fi fost cu atât mai puțin adecvat pentru a demonstra absența acestei cauze de excludere în privința Siemens SL, pentru care EUIPO nici nu solicitase, nici nu prezentase vreo probă pertinentă.12În al doilea rând, Tribunalul a examinat al doilea motiv, întemeiat pe mai multe erori vădite de apreciere, pe care l‑a admis în parte și l‑a respins în parte. Tribunalul a statuat, în acest context, după ce a constatat existența unor erori vădite de apreciere sau a unor insuficiențe ale motivării care au viciat legalitatea evaluării ofertei propuse de European Dynamics Luxembourg, că aceste nelegalități justificau în sine anularea deciziei de respingere a ofertei.13În plus, bazându‑se pe tabelul de evaluare comparativă a ofertelor tehnice care figurează la punctul 14 din hotărârea atacată, Tribunalul a considerat că oferta tehnică a European Dynamics Luxembourg obținuse, pe baza criteriilor calitative nr. 1-3, după ponderarea punctelor nete atribuite, scorul maxim de 100 de puncte brute, în timp ce ofertele celor trei ofertanți câștigători obținuseră numai un număr net inferior de puncte nete și brute, dintre care unele chiar deasupra pragului de excludere de 45, 15 și, respectiv, 10 puncte, pentru criteriile calitative nr. 1-3. Astfel, cele 87,90 de puncte nete atribuite ofertei European Dynamics Luxembourg au fost majorate la 100 de puncte brute, în timp ce cele 71,96 puncte nete atribuite ofertei IECI au fost majorate la 81,86 puncte brute, cele 70,66 puncte nete atribuite ofertei Unisys au fost majorate la 80,38 puncte brute, iar cele 78,05 puncte nete atribuite ofertei Drasis au fost majorate la 88,78 puncte brute.14Referitor la noul motiv vizat la punctul 10 de mai sus, întemeiat pe o nerespectare a caietului de sarcini în măsura în care EUIPO a acceptat oferta financiară a IECI, Tribunalul l‑a respins ca neîntemeiat.15În continuare, în ceea ce privește primul motiv, Tribunalul a statuat că decizia de respingere a ofertei era afectată de mai multe insuficiențe ale motivării în raport cu articolul 100 alineatul (2) din Regulamentul financiar coroborat cu articolul 296 al doilea paragraf TFUE și că trebuia să fie anulată deopotrivă pentru acest motiv.16În al treilea și ultimul rând, Tribunalul a admis cererea de despăgubire formulată de European Dynamics Luxembourg în măsura în care aceasta viza repararea pierderii unei șanse. În ceea ce privește cuantumul despăgubirii, Tribunalul a invitat părțile să îi transmită, în termen de trei luni de la data pronunțării hotărârii atacate, cuantumul despăgubirii, stabilit de comun acord, sau, în lipsa unui acord, să depună, în același termen, concluziile lor privind cuantumul despăgubirilor.<TI><P><HT TYPE="BOLD">Procedura în fața Curții și concluziile părților</HT></P></TI>17Prin recursul formulat, EUIPO solicită Curții:

cu titlu principal, anularea în totalitate a hotărârii atacate și respingerea cererii de anulare a deciziilor în litigiu, precum și a cererii de despăgubire formulate de European Dynamics Luxembourg;

cu titlu subsidiar, anularea în totalitate a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

cu titlu încă mai subsidiar, anularea hotărârii atacate în măsura în care prin aceasta se dispune obligarea EUIPO la repararea prejudiciului suferit de European Dynamics Luxembourg din cauza pierderii șansei de a‑i fi atribuit contractul‑cadru și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului și

obligarea European Dynamics Luxembourg și alții la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor.

18European Dynamics Luxembourg și alții solicită Curții:

respingerea recursului ca nefondat și

obligarea EUIPO la suportarea în totalitate a cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

<TI><P><HT TYPE="BOLD">Cu privire la recurs</HT></P></TI>19În susținerea recursului său, EUIPO invocă patru motive, întemeiate, primul, pe erori de drept, în măsura în care Tribunalul s‑ar fi pronunțat ultra petita și ar fi interpretat și ar fi aplicat în mod eronat principiile egalității de șanse, precum și diligenței rezonabile și, în orice caz, ar fi denaturat faptele, al doilea, pe o eroare de drept în interpretarea și în aplicarea criteriului referitor la erorile vădite de apreciere, al treilea, pe o eroare de drept în aplicarea articolului 100 alineatul (2) din Regulamentul financiar coroborat cu articolul 296 al doilea paragraf TFUE și, al patrulea, pe nemotivare în ceea ce privește acordarea unor despăgubiri pentru pierderea unei șanse.<TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la primul motiv</HT></HT></P></TI><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Argumentele părților</HT></P></TI>20Prin intermediul primului aspect al primului motiv de recurs, EUIPO reproșează Tribunalului că a statuat ultra petita, încălcând astfel articolul 21 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și articolul 76 și articolul 84 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Din cuprinsul punctului 63 din hotărârea atacată și din procesul‑verbal al ședinței desfășurate în fața Tribunalului ar reieși în mod clar că European Dynamics Luxembourg și alții renunțaseră la al treilea aspect al celui de al treilea motiv. Întrucât acest aspect nu mai este contestat între părți, Tribunalul ar fi trebuit să nu îl examineze. Or, prin faptul că s‑a pronunțat totuși cu privire la acest aspect la punctele 64-78 din hotărârea atacată, Tribunalul și‑ar fi depășit competența. Cu titlu subsidiar, EUIPO susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că o încălcare a principiilor egalității de șanse și diligenței putea conduce la anularea deciziilor în litigiu.21European Dynamics Luxembourg și alții contestă că ar fi renunțat la al treilea aspect al celui de al treilea motiv invocat în fața Tribunalului. Mai exact, aceste părți subliniază că au abandonat argumentația privind eventuala implicare a Siemens AG în activitățile ilegale ale societăților Siemens SA și Siemens SL, membre ale consorțiului Drasis, pentru simplul motiv că acestea erau inițial controlate indirect de Siemens AG înainte de a fi fost cumpărate, la 1 iulie 2011, de Atos SA, din cauza achiziționării de către aceasta din urmă a 100 % din părțile sociale ale societății care le controla în mod direct, astfel cum a constatat Tribunalul la punctul 63 din hotărârea atacată. Singurul argument la care ar fi renunțat European Dynamics Luxembourg și alții ar fi fost cel privind legăturile structurale dintre societățile participante la consorțiul Drasis și societatea‑mamă a acestora, și anume Siemens AG. Prin urmare, celelalte argumente în susținerea acestui motiv ar fi fost menținute, în special cele referitoare la obligația EUIPO de a respecta regulile enunțate de Regulamentul financiar și de caietul de sarcini, precum și la încălcarea principiului egalității de tratament.22Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv, EUIPO reproșează Tribunalului că a considerat, la punctul 76 din hotărârea atacată, că EUIPO nici nu solicitase, nici nu prezentase vreo probă pertinentă pentru a demonstra absența unor cauze de excludere a Siemens SL pentru motive de fraudă și de corupție. Astfel, ar reieși din documentul care figurează în anexa 4 la recurs că, în conformitate cu dispozițiile articolului 93 alineatul (2) din Regulamentul financiar, EUIPO solicitase ofertanților să demonstreze că nu se aflau într‑una dintre situațiile de excludere prevăzute la alineatul (1) al articolului menționat.23European Dynamics Luxembourg și alții apreciază că EUIPO procedează, în această măsură, la o interpretare eronată a hotărârii atacate și consideră că Tribunalul a tratat în mod corect elementele de probă în discuție în cadrul celui de al doilea aspect al primului motiv.<TI><P><HT TYPE="ITALIC">Aprecierea Curții</HT></P></TI>24Prin intermediul primului aspect al primului motiv de recurs, EUIPO reproșează în esență Tribunalului că a statuat ultra petita în urma examinării celui de al treilea aspect al celui de al treilea motiv al cererii introductive în primă instanță, întemeiat pe o implicare a consorțiului Drasis în activități ilegale.25În această privință, la punctul 63 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că, [î]n ședință, ca urmare a unei întrebări orale a Tribunalului […] [European Dynamics Luxembourg și alții] au renunțat la argumentația lor potrivit căreia implicarea eventuală a Siemens AG […] în activități ilegale ar fi fost imputabilă societăților Siemens SA și Siemens SL, membre ale consorțiului Drasis, pentru simplul motiv că acestea erau inițial controlate indirect de Siemens AG înainte de a fi fost cumpărate, la 1 iulie 2011, de Atos SA, din cauza achiziționării de către aceasta din urmă a 100 % din părțile sociale ale societății care le controla în mod direct, Siemens IT Solutions and Services GmbH, astfel cum rezultă din documentele prezentate de EUIPO ca urmare a ordonanței de cercetare judecătorească din 27 martie 2015 […]. S‑a luat act de această renunțare în procesul‑verbal al ședinței.26Procesul‑verbal menționat constată în mod expres în această privință că European Dynamics Luxembourg și alții renunță la argumentul lor întemeiat pe existența unor fapte de fraudă și de corupție care puteau fi indirect atribuite Siemens SA și Siemens SL.27Cu toate acestea, în memoriul lor în răspuns în cadrul prezentului recurs, European Dynamics Luxembourg și alții susțin că această renunțare nu era completă și privea doar legăturile structurale dintre societățile care participă la consorțiul Drasis și societatea‑mamă (Siemens AG).28Or, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 61 din hotărârea atacată, argumentul prezentat de European Dynamics Luxembourg și alții privea implicarea Siemens în activități ilegale care justificau excluderea acesteia din urmă, în calitate de membru al consorțiului Drasis, din procedura de cerere de ofertă în temeiul articolelor 93 și 94 din Regulamentul financiar și al articolelor 133a și 134b din normele de aplicare, argument la care aceste părți au renunțat în mod clar. Cu toate acestea, atunci când Tribunalul a examinat dacă EUIPO a analizat oferta consorțiului Drasis cu diligența cuvenită, s‑a bazat pe legăturile structurale dintre Siemens AG și cele două filiale ale sale, Siemens SA și Siemens SL.29Astfel, punctul 64 din decizia atacată, prin care Tribunalul antamează examinarea, pe care o încheie la punctul 78 din această hotărâre, a problemei excluderii eventuale a consorțiului Drasis, are următorul conținut: […] având în vedere în special legăturile structurale care existaseră cu Siemens AG anterior datei de 1 iulie 2011, se pune întrebarea dacă, în speță, autoritatea contractantă a verificat, cu diligența necesară, dacă trebuiau sau nu trebuiau aplicate Siemens SA și Siemens SL și, prin urmare, consorțiului Drasis cauzele de excludere vizate la articolul 93 alineatul (1) literele (b) și (e) din Regulamentul financiar coroborat cu punctul 13.1 al treilea și al patrulea paragraf din caietul de sarcini […].30În plus, la punctul 77 din hotărârea atacată, Tribunalul s‑a întemeiat tot pe existența acestor legături structurale pentru a concluziona că EUIPO își încălcase în mod vădit obligația de diligență.31Rezultă, așadar, că Tribunalul a examinat existența unor cauze de excludere a consorțiului Drasis tocmai având în vedere legături structurale ale Siemens SA și Siemens SL cu societatea‑mamă.32Argumentația prezentată de European Dynamics Luxembourg și alții potrivit căreia renunțarea acestora era numai parțială și privea numai existența unor astfel de legături structurale nu poate fi, așadar, admisă. Dat fiind că motivele vizate mai sus ale hotărârii atacate nu au fost contestate de niciuna dintre părți și nici nu fac obiectul unui recurs incident, acestea trebuie să fie considerate ca fiind definitive.33Or, rezultă din normele care reglementează procedura în fața instanțelor Uniunii, în special din articolul 21 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și din articolul 76 și din articolul 84 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, că litigiul este în principiu determinat și delimitat de părți și că instanța Uniunii nu se poate pronunța ultra petita (Hotărârea din 3 iulie 2014, Electrabel/Comisia, C‑84/13 P, nepublicată, EU:C:2014:2040, punctul 49 și jurisprudența citată).34În consecință, având în vedere renunțarea de către European Dynamics Luxembourg și alții vizată la punctele 25 și 26 din prezenta hotărâre, Tribunalul nu mai era competent să se pronunțe cu privire la o eventuală încălcare a articolelor 93 și 94 din Regulamentul financiar și a articolelor 133a și 134b din normele de aplicare, astfel încât decizia Tribunalului, care figurează la punctul 77 din hotărârea atacată, potrivit căreia EUIPO și‑a încălcat în mod vădit obligația de diligență în investigarea existenței în special a cauzei de excludere prevăzute la punctul 13.1 primul paragraf litera (e) din caietul de sarcini și la articolul 93 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul financiar, este afectată de o eroare de drept.35În ceea ce privește întrebarea dacă, în aceste condiții, motivul întemeiat pe încălcarea acestor articole constituie, astfel cum par să pretindă European Dynamics Luxembourg și alții, un motiv de ordine publică care trebuie să fie examinat din oficiu de instanța Uniunii, trebuie arătat că, deși aceste dispoziții au, desigur, o anumită importanță pentru respectarea dreptului Uniunii privind achizițiile publice, încălcarea acestora nu întrunește totuși condițiile reținute de Curte pentru a fi caracterizată drept o încălcare a normelor fundamentale de procedură (a se vedea printre altele Hotărârea din 4 aprilie 2017, Ombudsmanul/Staelen, C‑337/15 P, EU:C:2017:256, punctul 85 și jurisprudența citată).36Rezultă că primul aspect al primului motiv trebuie admis.37Având în vedere concluzia de la punctul anterior, al doilea aspect al primului motiv și‑a pierdut pertinența și, prin urmare, nu este necesară examinarea sa.<TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la al doilea motiv</HT></HT></P></TI><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Argumentația părților</HT></P></TI>38Prin intermediul primului aspect al celui de al doilea motiv, EUIPO reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept atunci când a omis să examineze dacă pretinsele erori vădite de apreciere săvârșite de EUIPO în calitatea sa de autoritate contractantă avuseseră un impact asupra rezultatului final al procedurii de atribuire a contractului în cauză.39EUIPO apreciază că simplul fapt că a săvârșit, astfel cum se pretinde, erori de apreciere în ceea ce privește mai multe subcriterii din cadrul criteriilor de atribuire tehnice nr. 1 și nr. 2 și mai multe subcriterii din cadrul criteriului de atribuire nr. 3 nu poate fi considerat în sine drept un motiv suficient pentru anularea deciziei de respingere a ofertei. Astfel, Tribunalul nu ar fi examinat, contrar celor impuse în această privință de jurisprudența Curții, dacă aceste erori de apreciere avuseseră o incidență concretă asupra rezultatului final al acestei decizii.40Jurisprudența constantă a Tribunalului ar confirma că, dacă nota referitoare la un anumit criteriu de atribuire nu se bazează pe un singur comentariu, ci pe mai multe comentarii care nu sunt contestate, Tribunalul ar trebui să examineze dacă aceste alte comentarii sunt întotdeauna suficiente pentru a susține nota atribuită de autoritatea contractantă acestui criteriu de atribuire.41În speță, notele atribuite criteriilor de atribuire tehnice nr. 1-3 nu s‑ar întemeia pe un singur comentariu, ci pe mai multe comentarii negative și pozitive care ar fi fost considerate de Tribunal ca neafectate de o eroare vădită de apreciere sau care nu ar fi fost examinate deloc de acesta din urmă, în măsura în care nici nu erau contestate în acțiunea formulată de European Dynamics Luxembourg și alții. Prin urmare, Tribunalul ar fi trebuit să examineze dacă aceste alte comentarii sunt încă suficiente pentru a justifica nota acordată de autoritatea contractantă criteriului de atribuire în cauză, iar faptul că Tribunalul nu a efectuat această examinare ar constitui în sine un motiv suficient pentru a justifica anularea hotărârii atacate.42Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al doilea motiv, EUIPO reproșează Tribunalului că a aplicat, în cadrul examinării deciziei de respingere a ofertei, un criteriu eronat în drept pentru a identifica erori vădite de apreciere și că a denaturat anumite fapte.43Tribunalul, pe de o parte, ar fi efectuat un control prea extins al deciziei de respingere a ofertei, având în vedere marja de apreciere de care dispune autoritatea contractantă în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, și, pe de altă parte, ar fi înlocuit cu propria apreciere a faptelor, denaturându‑le, aprecierile efectuate de EUIPO, pentru a constata erori vădite de apreciere.44European Dynamics Luxembourg și alții susțin că al doilea motiv trebuie înlăturat.<TI><P><HT TYPE="ITALIC">Aprecierea Curții</HT></P></TI>45În ceea ce privește primul aspect al celui de al doilea motiv al EUIPO în susținerea prezentului recurs, este necesar să se arate că, la punctele 226-229 din hotărârea atacată, Tribunalul a expus, într‑o concluzie intermediară cu privire la cel de al doilea motiv invocat în fața sa, motivele pentru care considera că erorile vădite de apreciere constatate erau susceptibile să fi produs un efect asupra procedurii de cerere de ofertă în cauză și, prin urmare, justificau anularea deciziei de respingere a ofertei.46Este adevărat că Tribunalul nu a efectuat o verificare specifică a impactului pe care fiecare dintre aceste erori l‑ar fi putut avea asupra rezultatului procedurii. Cu toate acestea, controlul instanței Uniunii nu implică, în principiu, obligația acesteia de a verifica absența impactului unei erori vădite de apreciere privind evaluarea unei oferte asupra clasificării acesteia și, prin urmare, în definitiv, asupra deciziei de atribuire, în condițiile în care autoritatea contractantă nu a furnizat nicio precizare cu privire la această lipsă a impactului.47Astfel, recurentul trebuie să explice și să demonstreze că decizia de respingere a ofertei nu ar fi putut fi mai favorabilă pentru European Dynamics Luxembourg și alții în lipsa erorilor menționate (a se vedea prin analogie Hotărârea din 20 decembrie 2017, EUIPO/European Dynamics Luxembourg și alții, C‑677/15 P, EU:C:2017:998, punctele 52 și 53). Or, EUIPO nu a prezentat dovezile necesare în acest sens.48În consecință, primul aspect al celui de al doilea motiv de recurs al EUIPO trebuie să fie înlăturat.49În ceea ce privește al doilea aspect al celui de al doilea motiv al EUIPO, trebuie amintit că Tribunalul a constatat, la punctele 104, 109, 115, 122, 134, 138, 139, 144, 148, 157-159, 166, 186, 188, 193, 194, 206 și 207 din hotărârea atacată, că acest oficiu a săvârșit erori vădite de apreciere care au viciat legalitatea evaluării ofertei European Dynamics Luxembourg. La punctele 225-229 din hotărârea atacată, Tribunalul a concluzionat că era necesar să se anuleze, în acest temei, decizia de respingere a ofertei.50Or, deși, în cadrul recursului declarat, EUIPO a criticat cvasitotalitatea concluziilor Tribunalului cu privire la respectivele erori vădite de apreciere, el nu a contestat motivele care figurează la punctele 160-168 și în special la punctul 166 din hotărârea atacată, în susținerea deciziei Tribunalului de a admite al nouălea motiv invocat de European Dynamics Luxembourg și alții în susținerea primului aspect al celui de al doilea motiv al acțiunii lor în anulare, întemeiat pe faptul că EUIPO ar fi comis o eroare vădită de apreciere în evaluarea criteriului 1 subcriteriul 1.4 punctul 1.4.4.10 din caietul de sarcini.51Or, pe de o parte, Tribunalul nu a făcut în niciun caz distincție între diferitele erori vădite de apreciere pe care le‑a constatat la punctele 88-214 din hotărârea atacată și, pe de altă parte, EUIPO nu explică și nu demonstrează că, în cazul în speță, constatarea referitoare la existența erorii vădite de apreciere în evaluarea criteriului 1 subcriteriul 1.4 punctul 1.4.4.10 din caietul de sarcini nu ar contribui la fundamentarea, în același mod ca fiecare dintre celelalte constatări ale unei erori vădite de apreciere considerate individual, a anulării deciziei de respingere a ofertei care figurează la punctul 226 din hotărârea atacată.52În aceste condiții, chiar presupunând că ar trebui să se considere, așa cum susține EUIPO, că ansamblul constatărilor referitoare la erorile vădite de apreciere contestate de EUIPO în cadrul prezentului recurs sunt afectate de erori de drept, o asemenea constatare nu ar fi, în orice caz, de natură să antreneze anularea respectivei decizii a Tribunalului, astfel încât este necesar să se respingă al doilea aspect al celui de al doilea motiv ca fiind inoperant (a se vedea prin analogie Ordonanța din 11 februarie 2015, Orange/Comisia, C‑621/13 P, nepublicată, EU:C:2015:114, punctele 44 și 45, precum și jurisprudența citată).<TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la al treilea motiv</HT></HT></P></TI><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Argumentele părților</HT></P></TI>53Prin intermediul celui de al treilea motiv de recurs, EUIPO contestă analiza efectuată de Tribunal la punctele 250-254 din hotărârea atacată și motivul care figurează acolo potrivit căruia decizia de respingere a ofertei era afectată de mai multe insuficiențe ale motivării în sensul articolului 100 alineatul (2) din Regulamentul financiar coroborat cu articolul 296 al doilea paragraf TFUE, în ceea ce privește corelația dintre, pe de o parte, aprecierile negative specifice enunțate în raportul de evaluare și, pe de altă parte, deducerile de puncte nete efectuate de autoritatea contractantă.54Potrivit EUIPO, articolul 100 alineatul (2) din Regulamentul financiar nu prevede nicio obligație legală de a furniza o descriere detaliată a tuturor criticilor care au fost luate în considerare în evaluarea ofertei unui ofertant respins. A fortiori, aceeași dispoziție nu ar conține nicio obligație legală de a anexa la fiecare critică o deducere de puncte și de a explica în detaliu numărul de puncte efectiv deduse pe baza acestei critici.55European Dynamics Luxembourg și alții susțin că divulgarea repartizării punctelor evaluate era necesară din moment ce Tribunalul nu ar fi fost în măsură să își exercite controlul jurisdicțional fără să dispună de informațiile privind punctele atribuite criteriilor calitative, subcriteriilor și subpunctelor specifice. Astfel, prin faptul că a impus prezentarea repartizării punctelor, Tribunalul nu ar fi aplicat în niciun caz un criteriu mai strict decât cel care rezultă din aplicarea dispozițiilor Regulamentului financiar, astfel cum este interpretat de jurisprudența Curții.<TI><P><HT TYPE="ITALIC">Aprecierea Curții</HT></P></TI>56Trebuie amintit mai întâi că, potrivit articolului 100 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul financiar, autoritatea contractantă notifică tuturor candidaților sau ofertanților ale căror candidaturi sau oferte au fost respinse motivele pe care s‑a întemeiat această decizie și comunică tuturor ofertanților ale căror oferte sunt admisibile și care au depus o cerere scrisă caracteristicile și avantajele relative ale ofertei reținute, precum și numele ofertantului căruia îi este atribuit contractul.57Cu toate acestea, rezultă din jurisprudența Curții că nu se poate impune autorității contractante să transmită unui ofertant a cărui ofertă nu a fost reținută, pe de o parte, în afară de motivele de respingere a acesteia, un rezumat minuțios al modalității în care fiecare detaliu din oferta sa a fost luat în considerare pentru evaluarea acesteia și, pe de altă parte, în cadrul comunicării caracteristicilor și a avantajelor relative ale ofertei reținute, o analiză comparativă minuțioasă a acesteia și a ofertei ofertantului respins (a se vedea printre altele Hotărârea din 4 octombrie 2012, Evropaïki Dynamiki/Comisia, C‑629/11 P, nepublicată, EU:C:2012:617, punctul 21 și jurisprudența citată).58De asemenea, autoritatea contractantă nu are obligația de a furniza ofertantului respins, la cererea scrisă a acestuia, o copie completă a raportului de evaluare (Hotărârea din 4 octombrie 2012, Evropaïki Dynamiki/Comisia, C‑629/11 P, nepublicată, EU:C:2012:617, punctul 22 și jurisprudența citată).59În plus, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, motivarea impusă prin articolul 296 al doilea paragraf TFUE trebuie să fie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special în funcție de conținutul actului și de natura motivelor invocate (Hotărârea din 4 octombrie 2012, Evropaïki Dynamiki/Comisia, C‑629/11 P, nepublicată, EU:C:2012:617, punctul 23 și jurisprudența citată).60În speță, este cert că, în trei scrisori din 11 august, din 26 august și, respectiv, din 15 septembrie 2011, EUIPO a comunicat către European Dynamics Luxembourg și alții un extras al raportului de evaluare care conținea evaluarea calitativă a ofertei lor, numele celor trei ofertanți câștigători, precum și trei tabele care prezentau scorurile obținute de acești trei ofertanți câștigători și, respectiv, de European Dynamics Luxembourg și alții și, mai precis, un tabel de evaluare comparativă a ofertelor tehnice, un tabel de evaluare comparativă a ofertelor în ceea ce privește caracterul lor avantajos din punct de vedere economic și un tabel comparativ privind criteriile financiare.61Astfel cum a arătat avocatul general la punctul 39 din concluzii, aceste tabele au oferit European Dynamics și alții o imagine de ansamblu asupra punctelor atribuite ofertei lor și asupra celor ale ofertanților câștigători atât în ceea ce privește criteriile calitative, cât și în ceea ce privește criteriile financiare, precum și influența acestora asupra notei globale definitive.62European Dynamics Luxembourg și alții susțin totuși că comunicarea acestor documente nu le‑a permis să aprecieze cu precizia impusă de jurisprudența Curții evaluarea ofertei lor de către EUIPO.63În această privință, trebuie să se arate că jurisprudența citată la punctul 57 din prezenta hotărâre nu impune, în principiu, să se acorde o anumită pondere fiecărui comentariu negativ sau pozitiv în cadrul evaluării. În aceste condiții, în cazul în care documentele contractului conțin ponderi numerice specifice atașate criteriilor sau subcriteriilor, principiul de transparență impune ca acestor criterii sau subcriterii să le fie acordată o evaluare numerică.64În această privință, reiese din documentele contractului în cauză că, în speță, caietul de sarcini prevedea o ponderare, conform căreia 65 de puncte din 100 erau atribuite criteriului calitativ nr. 1, dintre care 10 puncte subcriteriilor 1.1-1.5 și 15 puncte subcriteriului 1.6, 20 puncte criteriului calitativ nr. 2 și 15 puncte criteriului calitativ nr. 3.65De asemenea, este cert că, pe de o parte, comitetul de evaluare aplicase o formulă matematică sau atribuise fracțiuni de punct pe subcriteriu sau pe subpunct și că raportul de evaluare conținea judecăți negative specifice în această privință care au determinat deduceri specifice de puncte și că, pe de altă parte, EUIPO nu a comunicat numărul de puncte, însoțit de o defalcare pe subcriterii, obținute de European Dynamics Luxembourg și, respectiv, de ofertanții selectați.66În aceste condiții, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 42 din concluzii, nu era posibil ca European Dynamics Luxembourg și alții ori Tribunalul să înțeleagă ponderea respectivă pe care o au aceste subcriterii în evaluare, și anume în determinarea scorului total, sau să stabilească o corelație între comentariile specifice negative și deducerile de puncte, care ar fi avut un impact asupra scorului total.67În consecință, Tribunalul a considerat în mod întemeiat, la punctul 254 din hotărârea atacată, că EUIPO nu îndeplinea în totalitate cerințele privind obligația de a motiva rezultatul evaluării ofertei prezentate de European Dynamics Luxembourg.68În consecință, al treilea motiv trebuie respins.<TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la al patrulea motiv</HT></HT></P></TI><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Argumentele părților</HT></P></TI>69Prin intermediul celui de al patrulea motiv, EUIPO reproșează Tribunalului că a acordat despăgubiri European Dynamics Luxembourg pe un temei juridic insuficient, și anume pierderea unei șanse de a obține contractul în cauză.70Prima eroare de drept ar consta în concluzia la care a ajuns Tribunalul la punctul 265 din hotărârea atacată, potrivit căreia era dovedită nelegalitatea comportamentului reproșat EUIPO. Având în vedere că, potrivit EUIPO, o asemenea nelegalitate nu a avut loc, acordarea unor despăgubiri în favoarea European Dynamics Luxembourg trebuie, în conformitate cu jurisprudența Curții, să fie anulată, întrucât lipsea una dintre condițiile cumulative care conferă dreptul la o astfel de acordare, și anume existența unui comportament ilicit.71A doua eroare de drept care ar fi fost săvârșită de Tribunal ar fi că nu a demonstrat că acordarea unei despăgubiri în temeiul pierderii unei șanse în materie de contracte de achiziții publice constituie un principiu al dreptului Uniunii sau un principiu comun statelor membre, încălcând astfel cerințele care decurg din articolul 340 TFUE. În această privință, EUIPO arată că mai multe state membre nu prevăd posibilitatea de a acorda o despăgubire în temeiul unic al pierderii unei șanse de a obține contractul, printre altele Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania și România, unde despăgubirea pentru pierderea unei șanse s‑ar limita la costurile aferente pregătirii ofertei.72Cu titlu subsidiar, EUIPO susține că, chiar în cazul în care Curtea ar urma să anuleze hotărârea atacată numai parțial, aceasta ar trebui, în orice caz, să anuleze acordarea de despăgubiri. Astfel, dacă Curtea ar urma să considere, așa cum a procedat și Tribunalul, că existau motive suficiente pentru anularea deciziei de respingere a ofertei, acest fapt nu ar fi suficient pentru a justifica acordarea de despăgubiri, în măsura în care nu ar exista nicio legătură de cauzalitate între comportamentele ilicite și prejudiciul invocat.73European Dynamics Luxembourg și alții susțin că principiul despăgubirii pentru prejudiciul suferit ca urmare a pierderii unei șanse își are temeiul juridic în dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă, care decurge din articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Chiar admițând că, în numeroase state membre, doctrina referitoare la pierderea unei șanse are expresii specifice, în special atunci când pierderea unei șanse rezultă din nelegalități care îl privează pe ofertant de o evaluare echitabilă a ofertei sale, European Dynamics Luxembourg și alții consideră că aceste diferențe se referă numai la calculul despăgubirii pentru prejudiciul economic care rezultă din pierderea unei șanse, iar nu la temeiul juridic al însuși principiului său.74Pe de altă parte, European Dynamics Luxembourg și alții arată că, în temeiul Directivei 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CEE și 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce privește ameliorarea eficacității căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice (JO 2007, L 335, p. 31), acordarea unei despăgubiri reprezintă o soluție adecvată pentru repararea prejudiciului suferit ca urmare a pierderii unei șanse de către un ofertant respins. Tribunalul nu ar fi fost, prin urmare, obligat să demonstreze existența unui mecanism de protecție comun statelor membre, cu atât mai mult cu cât Tribunalul ar fi admis deja că pierderea unei șanse suferite de ofertantul respins constituie un prejudiciu real și cert. În aceste condiții, legătura de cauzalitate dintre nelegalitatea imputată și prejudiciul suferit de European Dynamics Luxemburg nu poate fi negată nici pentru motivul că autoritatea contractantă dispunea de o largă putere de apreciere.<TI><P><HT TYPE="ITALIC">Aprecierea Curții</HT></P></TI>75Este necesar să se examineze, în primul rând, argumentul pe care EUIPO l‑a invocat cu titlu subsidiar în cadrul celui de al patrulea motiv al său.76Prin acest argument, EUIPO susține în esență că existența unei legături de cauzalitate între erorile vădite de apreciere constatate de Tribunal în privința primului criteriu de atribuire, și anume criteriile calitative, și prejudiciul suferit de European Dynamics Luxembourg rezultat din pierderea unei șanse de a‑i fi atribuit contractul în cauză nu a fost nici demonstrată, nici motivată în hotărârea atacată.77Respectivul argument trebuie să fie considerat fondat în împrejurările speței.78Astfel, pe de o parte, după cum s‑a constatat la punctul 34 din prezenta hotărâre, punctul 77 din hotărârea atacată este afectat de o eroare de drept, astfel încât Tribunalul nu a putut să decidă în mod valabil, pe baza acestor considerații, că decizia de respingere a ofertei era nelegală.79Pe de altă parte, Tribunalul a statuat, la punctul 267 din hotărârea atacată, că nu a fost posibil să se recunoască existența unei legături de cauzalitate între viciile de motivare pe care le‑a constatat și prejudiciile invocate de European Dynamics Luxembourg și alții.80În plus, angajarea răspunderii Uniunii ar presupune existența unei legături de cauzalitate între nelegalitatea de fond care afectează evaluarea ofertei European Dynamics Luxembourg, constatată în cadrul examinării celui de al doilea motiv invocat în fața Tribunalului, și pierderea unei șanse invocată.81Or, în hotărârea atacată, Tribunalul nu stabilește corespunzător cerințelor legale existența unei asemenea legături de cauzalitate. Tribunalul nu a constatat în special dacă și în ce măsură European Dynamics Luxembourg ar fi fost clasată mai bine în procedura în cascadă având în vedere situația de fapt în speță și în lipsa unor greșeli săvârșite de EUIPO.82De aici rezultă că, întrucât una dintre condițiile necesare pentru angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii nu a fost îndeplinită, cererea de despăgubire prezentată de European Dynamics Luxembourg și alții nu ar fi trebuit să fie admisă de Tribunal.83Al patrulea motiv al EUIPO este, în consecință, fondat.<TI><P><HT TYPE="BOLD">Cu privire la anularea în parte a hotărârii atacate</HT></P></TI>84Din ansamblul acestor considerații rezultă că hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept la punctul 77 din aceasta, în măsura în care Tribunalul a admis al treilea aspect al celui de al treilea motiv al acțiunii introduse în primă instanță, referitor la neexcluderea consorțiului Drasis.85După cum reiese din cuprinsul punctului 260 din hotărârea atacată, Tribunalul a justificat anularea deciziilor în litigiu, care figurează la punctul 1 din dispozitivul acestei hotărâri, pe baza ansamblului neregularităților care afectează decizia de respingere a ofertei, admițând astfel primul și cel de al treilea motiv invocate în fața sa. Cu toate acestea, chiar și în cazul în care decizia Tribunalului care figurează la punctul 77 din hotărârea atacată nu poate servi drept justificare pentru anularea deciziei de respingere a ofertei, neregularitățile constatate de Tribunal la punctele 104, 109, 115, 122, 134, 138, 139, 144, 148, 157-159, 166, 186, 188, 193, 194, 206 și 207 din hotărârea atacată sunt suficiente pentru a justifica anularea acestei decizii de către Tribunal. În consecință, nu este necesar să se anuleze punctul 1 din dispozitivul hotărârii atacate.86În schimb, este necesar să se anuleze punctul 2 din dispozitivul hotărârii atacate, prin care se dispune obligarea EUIPO la repararea prejudiciului suferit de European Dynamics Luxembourg ca urmare a pierderii de către aceasta a șansei de a‑i fi atribuit contractul în discuție în calitate de, cel puțin, al treilea contractant potrivit procedurii în cascadă.87Având în vedere această anulare a punctului 2 din dispozitivul hotărârii atacate, punctele 3 și 4 din dispozitivul acesteia, privind stabilirea cuantumului despăgubirilor, trebuie să fie de asemenea anulate.88În aceste condiții, punctul 5 din dispozitivul hotărârii atacate, privind cheltuielile de judecată, trebuie să fie de asemenea anulat.<TI><P><HT TYPE="BOLD">Cu privire la acțiunile în fața Tribunalului</HT></P></TI>89În conformitate cu articolul 61 primul paragraf a doua teză din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aceasta din urmă poate, în cazul anulării deciziei Tribunalului, să soluționeze în mod definitiv litigiul atunci când acesta este în stare de judecată.90Această situație se regăsește în prezenta cauză. Prin urmare, trebuie să se examineze cererea de despăgubire prezentată de European Dynamics Luxembourg și alții în cadrul acestei acțiuni prin care se urmărește repararea prejudiciului pe care acestea l‑ar fi suferit prin pierderea de către European Dynamics Luxembourg a șansei de a‑i fi atribuit contractul‑cadru în calitate de, cel puțin, al treilea contractant potrivit mecanismului în cascadă.91De la bun început, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, pentru angajarea răspunderii extracontractuale a EUIPO trebuie întrunit un ansamblu de condiții cumulative, și anume nelegalitatea comportamentului său, caracterul real al prejudiciului și existența unei legături de cauzalitate între conduita invocată și prejudiciul pretins (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 iulie 2014, Nikolaou/Curtea de Conturi, C‑220/13 P, EU:C:2014:2057, punctul 52 și jurisprudența citată). De asemenea, din jurisprudența Curții reiese că, pentru a putea fi angajată răspunderea extracontractuală a Uniunii, prejudiciul trebuie să fie real și cert și trebuie să decurgă în mod suficient de direct din comportamentul nelegal al instituțiilor (Hotărârea din 30 mai 2017, Safa Nicu Sepahan/Consiliul, C‑45/15 P, EU:C:2017:402, punctul 61 și jurisprudența citată).92În orice împrejurare, potrivit jurisprudenței constante a Curții, revine părții care pune în discuție răspunderea extracontractuală a Uniunii sarcina de a furniza probe concludente cu privire atât la existența, cât și la întinderea prejudiciului pe care îl invocă, precum și la existența unei legături suficient de directe de la cauză la efect între comportamentul instituției respective și prejudiciul pretins (Hotărârea din 20 decembrie 2017, EUIPO/European Dynamics Luxembourg și alții, C‑677/15 P, EU:C:2017:998, punctul 100 și jurisprudența citată).93În această privință, trebuie să se constate, în urma lecturii cererii introductive formulate de European Dynamics Luxembourg și alții în fața Tribunalului, că aceasta nu răspunde în mod evident cerințelor impuse de această jurisprudență.94Trebuie arătat că, deși este adevărat că European Dynamics Luxembourg și alții au susținut că aplicarea corectă a procedurii de cerere de ofertă ar fi dus la o clasare mai bună a ofertei prezentate de European Dynamics Luxembourg și că, prin urmare, acestei părți i s‑ar fi atribuit unul dintre contractele‑cadru, ele nu au dovedit însă dacă și în ce măsură, având în vedere situația de fapt din speță și în lipsa unor greșeli săvârșite de EUIPO, European Dynamics Luxembourg ar fi fost clasată într‑o poziție mai bună sau ar fi obținut contractul în cauză.95În mod similar, în ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre erorile săvârșite de comitetul de evaluare și prejudiciul pretins suferit, European Dynamics Luxembourg și alții s‑au limitat la simpla afirmație privind existența unei astfel de legături fără a preciza însă în ce ar fi constat această legătură.96European Dynamics Luxembourg și alții nu au dovedit, așadar, nici realitatea prejudiciului, nici legătura de cauzalitate dintre acesta și comportamentul reproșat EUIPO.97În aceste condiții, trebuie respinsă cererea de despăgubire formulată de European Dynamics Luxembourg și alții.<TI><P><HT TYPE="BOLD">Cu privire la cheltuielile de judecată</HT></P></TI>98Potrivit articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când recursul nu este fondat sau atunci când recursul este fondat, iar Curtea soluționează ea însăși în mod definitiv litigiul, aceasta se pronunță asupra cheltuielilor de judecată.99În conformitate cu articolul 138 alineatul (1) din acest regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din regulamentul menționat, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În temeiul articolului 138 alineatul (3) din același regulament, în cazul în care părțile cad fiecare în pretenții cu privire la unul sau mai multe capete de cerere, fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.100Întrucât recursul introdus de EUIPO este admis doar în parte, se impune obligarea EUIPO, precum și a European Dynamics Luxembourg și alții să suporte propriile cheltuieli de judecată aferente prezentului recurs.101În ceea ce privește cheltuielile de judecată aferente primei instanțe, dat fiind că acțiunea este admisă în parte și respinsă în parte, se impune de asemenea obligarea European Dynamics Luxembourg și alții, precum și a EUIPO să suporte propriile cheltuieli de judecată.Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară și hotărăște:1)Anulează punctele 2-5 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 27 aprilie 2016, European Dynamics Luxembourg și alții/EUIPO (T‑556/11, EU:T:2016:248).2)Respinge în rest recursul.3)Respinge cererea de despăgubire formulată de European Dynamics Luxembourg SA, European Dynamics Belgium SA și Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE în cauza T‑556/11.4)Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), precum și European Dynamics Luxembourg SA, European Dynamics Belgium SA și Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE suportă propriile cheltuieli de judecată aferente atât procedurii de recurs, cât și procedurii în primă instanță.

Semnături