<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-649/16</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62016CJ0649</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:986">EU:C:2017:986</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>8</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>8</PAGE.TOTAL><AUTHOR>CJ</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P>Hotărârea din <DATE ISO="20171220">20.12.2017</DATE> – Cauza C‑649/16</P><P>Valach și alții</P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curții</HT> (Camera întâi)</P><P><DATE ISO="20171220">20 decembrie 2017</DATE><NOTE NUMBERING="STAR" TYPE="FOOTNOTE" NOTE.ID="E0001"><P>Limba de procedură: germana.</P></NOTE></P></TI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Trimitere preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Cooperare judiciară în materie civilă</KEYWORD><KEYWORD>Regulamentul (UE) nr. 1215/2012</KEYWORD><KEYWORD>Domeniu de aplicare</KEYWORD><KEYWORD>Acțiune în răspundere delictuală împotriva membrilor unui comitet al creditorilor care au respins un plan de restructurare în cadrul unei proceduri de insolvență</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><JUDGMENT.INIT><P>În cauza C‑649/16,</P><P>având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria), prin decizia din <DATE ISO="20161130">30 noiembrie 2016</DATE>, primită de Curte la <DATE ISO="20161219">19 decembrie 2016</DATE>, în procedura</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P><HT TYPE="BOLD">Peter Valach,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Alena Valachová,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">SC Europa ZV II a.s.,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">SC Europa LV a.s.,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">VAV Parking a.s.,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">SC Europa BB a.s.,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Byty A s.r.o.</HT></P></PLAINTIFS><AGAINST>împotriva</AGAINST><DEFENDANTS><P><HT TYPE="BOLD">Waldviertler Sparkasse Bank AG,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Československá obchodná banka a.s.,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Stadt Banská Bystrica,</HT></P></DEFENDANTS></PARTIES><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>CURTEA (Camera întâi),</P><P>compusă din doamna R. Silva de Lapuerta (raportor), președinte de cameră, și domnii J.‑C. Bonichot, A. Arabadjiev, S. Rodin și E. Regan, judecători,</P><P>avocat general: domnul M. Szpunar,</P><P>grefier: domnul A. Calot Escobar,</P></PREAMBLE.INIT><?PAGE NO="2"?><GR.VISA><VISA>având în vedere procedura scrisă,</VISA></GR.VISA><GR.CONSID><CONSID><P>luând în considerare observațiile prezentate:</P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>pentru domnul Valach, doamna Valachová, SC Europa ZV II a.s., SC Europa LV a.s., VAV Parking a.s., SC Europa BB a.s. și Byty A s.r.o., de Z. Nötstaller, Rechtsanwältin;</P></ITEM><ITEM><P>pentru Waldviertler Sparkasse Bank AG, Československá obchodná banka a.s. și Stadt Banská Bystrica, de S. Fruhstorfer, Rechtsanwältin;</P></ITEM><ITEM><P>pentru guvernul spaniol, de M. J. García‑Valdecasas Dorrego, în calitate de agent;</P></ITEM><ITEM><P>pentru Comisia Europeană, de M. Wilderspin și de M. Heller, în calitate de agenți,</P></ITEM></LIST></CONSID></GR.CONSID><GR.VISA><VISA>având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,</VISA></GR.VISA><PREAMBLE.FINAL>pronunță prezenta</PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Hotărâre</P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1</NO.P><TXT>Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20121212">12 decembrie 2012</DATE> privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="351" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2012">JO 2012, L 351, p. 1</REF.DOC.OJ>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2</NO.P><TXT>Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Peter Valach, doamna Alena Valachová, SC Europa ZV II a.s., SC Europa LV a.s., VAV Parking a.s., SC Europa BB a.s. și Byty A s.r.o., pe de o parte, și Waldviertler Sparkasse Bank AG, Československá obchodná banka a.s. și Stadt Banská Bystrica (orașul Banská Bystrica), pe de altă parte, în legătură cu o acțiune în răspundere delictuală ca urmare a respingerii unui plan de restructurare în cadrul unei proceduri de insolvență privind VAV invest s.r.o.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cadrul juridic</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Dreptul Uniunii</HT></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Regulamentul nr. 1215/2012</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3</NO.P><TXT>Considerentele (10) și (34) ale Regulamentului nr. 1215/2012 au următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><CONSID><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0001" ID="QS0001"/>(10)</NO.P><TXT>Domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să includă toate principalele aspecte de drept civil și comercial, cu excepția anumitor aspecte bine definite […]</TXT></NP></CONSID><P>[…]</P><CONSID><NP><NO.P>(34)</NO.P><TXT>Ar trebui asigurată continuitatea între Convenția [din <DATE ISO="19680927">27 septembrie 1968</DATE> privind competența judiciară și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="299" PAGE.FIRST="32" DATE.PUB="1972">JO 1972, L 299, p. 32</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 19/vol. 10, p. 3), astfel cum a fost modificată prin convențiile succesive referitoare la aderarea noilor state membre la această convenție (denumită în continuare <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0002" ID="QS0002"/>Convenția de la Bruxelles<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="00BB" ID="QE0002"/>)], Regulamentul (CE) nr. 44/2001 [al Consiliului din <DATE ISO="20001222">22 decembrie 2000</DATE> privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și<?PAGE NO="3"?> comercială (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="012" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2001">JO 2001, L 12, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74)] și prezentul regulament, fiind necesar să se prevadă unele dispoziții tranzitorii în acest sens. Aceeași necesitate a continuității este valabilă cu privire la interpretarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a Convenției de la Bruxelles […] și a regulamentelor de înlocuire a acesteia.<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/></TXT></NP></CONSID></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4</NO.P><TXT>Articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1215/2012 este redactat după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0003" ID="QS0003"/>Prezentul regulament nu se aplică în ceea ce privește:</P><P>[…]</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>falimentele, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile sau a altor persoane juridice, acordurile amiabile, concordatele sau procedurile similare;<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/>.</TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Regulamentul (CE) nr. 1346/2000</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5</NO.P><TXT>Considerentele (4), (6) și (7) ale Regulamentului (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din <DATE ISO="20000529">29 mai 2000</DATE> privind procedurile de insolvență (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="160" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2000">JO 2000, L 160, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 19/vol. 1, p. 143) au următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><CONSID><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0004" ID="QS0004"/>(4)</NO.P><TXT>Pentru buna funcționare a pieței interne este necesar să se evite ca părțile să fie tentate să transfere bunurile lor sau procedurile judiciare dintr‑un stat membru în altul, în încercarea de a obține o situație juridică mai favorabilă (<QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0005" ID="QS0005"/>forum shopping<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="00BB" ID="QE0005"/>).</TXT></NP></CONSID><P>[…]</P><CONSID><NP><NO.P>(6)</NO.P><TXT>În conformitate cu principiul proporționalității, prezentul regulament ar trebui să se limiteze la dispozițiile care reglementează competența de a deschide proceduri de insolvență și de a pronunța hotărâri care derivă direct din procedurile de insolvență și sunt strâns legate de acestea. În plus, prezentul regulament trebuie să conțină dispoziții privind recunoașterea acestor hotărâri și a dreptului aplicabil care să respecte, la rândul lor, acest principiu.</TXT></NP></CONSID><CONSID><NP><NO.P>(7)</NO.P><TXT>Procedurile de insolvență cu privire la falimentul întreprinderilor insolvente sau al altor persoane juridice, concordatele și procedurile analoage sunt excluse din domeniul de aplicare al Convenției de la Bruxelles […]<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/></TXT></NP></CONSID></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6</NO.P><TXT>Articolul 3 alineatul (1) din acest regulament prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0006" ID="QS0006"/>Competența de a deschide procedura de insolvență revine instanțelor din statul membru pe teritoriul căruia se află centrul intereselor principale ale unui debitor. În cazul unei societăți sau persoane juridice, centrul intereselor principale este prezumat a fi, până la proba contrarie, locul unde se află sediul social.<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Dreptul slovac</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7</NO.P><TXT>Articolul 415 din Občiansky zákonník (Codul civil slovac) prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0007" ID="QS0007"/>Fiecare persoană este obligată să aibă un comportament care să nu aducă atingere sănătății, patrimoniului, naturii și mediului înconjurător.<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><?PAGE NO="4"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8</NO.P><TXT>Articolul 420 alineatul (1) din acest cod are următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0008" ID="QS0008"/>Fiecare persoană răspunde pentru prejudiciile pe care le cauzează ca urmare a nerespectării obligațiilor legale.<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9</NO.P><TXT>Potrivit cererii de decizie preliminară, procedura insolvenței, în dreptul slovac, distinge între procedura de faliment și procedura de reorganizare judiciară. Aceasta din urmă este reglementată la articolele 108-165 din Legea privind procedura insolvenței.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10</NO.P><TXT>Potrivit articolului 127 alineatul (1) din Legea privind procedura insolvenței, comitetul creditorilor este compus din trei sau cinci membri care sunt desemnați de adunarea creditorilor în conformitate cu legea menționată. Potrivit alineatului (4) al acestui articol, toți membrii comitetului creditorilor sunt obligați să acționeze în interesul comun al ansamblului creditorilor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11</NO.P><TXT>În conformitate cu articolul 133 alineatul (1) din legea respectivă, acest comitet are, împreună cu adunarea creditorilor, sarcina de a aproba planul de restructurare care trebuie întocmit de debitorul insolvabil. În cazul în care comitetul creditorilor respinge planul de restructurare sau dacă nu adoptă nicio decizie în termenele prevăzute la articolul 144 alineatul (1) din Legea privind procedura insolvenței, administratorul judiciar are, în conformitate cu articolul 144 alineatul (2) din această lege, obligația să solicite de îndată deschiderea procedurii de faliment.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Litigiul principal și întrebarea preliminară</P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12</NO.P><TXT>VAV invest este o societate de drept slovac, ale cărei active fac obiectul unei proceduri de reorganizare judiciară deschise în Slovacia. Waldviertler Sparkasse Bank, Československá obchodná banka și Stadt Banská Bystrica (orașul Banská Bystrica) au fost desemnate ca membri ai comitetului creditorilor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13</NO.P><TXT>VAV invest a prezentat, astfel cum prevede Legea privind procedura insolvenței, un plan de restructurare. Cu toate acestea, în cadrul reuniunii din <DATE ISO="20151211">11 decembrie 2015</DATE>, comitetul creditorilor a respins acest plan fără a oferi o justificare clară, ceea ce a condus la eșecul procedurii de reorganizare judiciară și la lichidarea activelor VAV invest în cadrul procedurii de faliment deschise ulterior.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14</NO.P><TXT>Ca urmare a respingerii planului de restructurare, pe de o parte, domnul Valach și doamna Valachová susțin că au suferit un prejudiciu din cauza devalorizării semnificative a părților sociale ale VAV invest pe care le dețineau, precum și o pierdere de venituri. Pe de altă parte, SC Europa ZV II, SC Europa LV, VAV Parking, SC Europa BB și Byty A, ca societăți de proiect, ar fi suferit un prejudiciu cauzat de riscul de eșec al proiectelor de construcții sau de întârzierea acestora.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15</NO.P><TXT>Reclamanții din litigiul principal au sesizat Landesgericht Krems an der Donau (Tribunalul Regional din Krems an der Donau, Austria) cu o acțiune în răspundere și susțin că Waldviertler Sparkasse Bank, Československá obchodná banka și Stadt Banská Bystrica (orașul Banská Bystrica) au încălcat obligația generală de prevenire prevăzută la articolul 415 din Codul civil slovac, precum și obligațiile care le revin în calitate de membri ai comitetului creditorilor în temeiul Legii privind procedura insolvenței, în special în ceea ce privește obligația de a acționa în interesul comun al ansamblului creditorilor, și că, în consecință, acestea sunt răspunzătoare pentru prejudiciile suferite, în temeiul articolului 420 din Codul civil slovac.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16</NO.P><TXT>Landesgericht Krems an der Donau (Tribunalul Regional din Krems an der Donau, Austria) a respins acțiunea fără a o examina pe fond, pentru necompetență internațională. Potrivit acestei instanțe, acțiunea în răspundere în discuție nu poate fi disociată de calitatea pârâților din litigiul principal de membri ai comitetului creditorilor și de obligațiile care decurg de aici în temeiul Legii privind procedura insolvenței. Prin urmare, această acțiune în răspundere ar decurge direct din dreptul insolvenței și ar fi în strânsă legătură cu acesta. În consecință, ea nu ar intra în domeniul de aplicare<?PAGE NO="5"?> al Regulamentului nr. 1215/2012 în temeiul articolului 1 alineatul (2) litera (b) din acest regulament și, prin urmare, ar trebui să i se aplice Regulamentul nr. 1346/2000. În acest caz, instanța competentă ar fi cea care a deschis procedura de insolvență.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17</NO.P><TXT>Reclamanții din litigiul principal au declarat apel la Oberlandesgericht Wien (Tribunalul Regional Superior din Viena, Austria), care a confirmat respingerea acțiunii pentru necompetență internațională, în măsura în care acțiunea în discuție intră sub incidența procedurii de insolvență întrucât se referă la nerespectarea de către un organism obligatoriu prevăzut de aceasta a obligațiilor care îi revin în interesul masei credale. Aceasta ar intra, ca acțiune anexă la procedura insolvenței, sub incidența excepției prevăzute la articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1215/2012.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18</NO.P><TXT>Reclamanții din litigiul principal au formulat recurs la Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19</NO.P><TXT>În acest context, instanța de trimitere ridică problema delimitării domeniilor de aplicare al Regulamentului nr. 1215/2012 și, respectiv, al Regulamentului nr. 1346/2000, în special în ceea ce privește o acțiune în răspundere îndreptată împotriva membrilor unui comitet al creditorilor ca urmare a comportamentului acestora cu ocazia unui vot în cadrul unei proceduri de insolvență.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20</NO.P><TXT>În aceste condiții, Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0009" ID="QS0009"/>Articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul […] nr. 1215/2012 […] trebuie interpretat în sensul că o acțiune în răspundere delictuală îndreptată împotriva membrilor unui comitet al creditorilor ca urmare a comportamentului nelegal adoptat cu ocazia exprimării unui vot privind un plan de restructurare în contextul unei proceduri de insolvență, susținut de deținătorii părților sociale la întreprinderea debitoare – cum sunt [domnul Valach și doamna Valachová] – și de societățile de proiect cu care debitoarea are relații comerciale – cum este cazul [SC Europa ZV II, al SC Europa LV, al VAV Parking, al SC Europa BB și al Byty A] – se referă la procedura insolvenței în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1215/2012 și este astfel exclusă din domeniul de aplicare material al acestui regulament?<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/></P></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la întrebarea preliminară</P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21</NO.P><TXT>Prin intermediul întrebării adresate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că această dispoziție se aplică unei acțiuni în răspundere delictuală, formulată împotriva membrilor unui comitet al creditorilor ca urmare a comportamentului lor cu ocazia unui vot privind un plan de restructurare în cadrul unei proceduri de insolvență, și că, prin urmare, o astfel de acțiune este exclusă din domeniul de aplicare material al acestui regulament.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22</NO.P><TXT>Răspunsul la întrebarea preliminară impune să se stabilească întinderea competenței instanței care a deschis procedura de insolvență, în măsura în care articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1215/2012, care se aplică în materie civilă și comercială, exclude din domeniul său de aplicare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0010" ID="QS0010"/>falimentele, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile sau a altor persoane juridice, acordurile amiabile, concordatele sau procedurile similare<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23</NO.P><TXT>În această privință, trebuie amintit că, în conformitate cu considerentul (34) al Regulamentului nr. 1215/2012, trebuie asigurată continuitatea necesară între, pe de o parte, Convenția de la Bruxelles, Regulamentul nr. 44/2001 și Regulamentul nr. 1215/2012 și, pe de altă parte, interpretarea de către Curte a acestei convenții și a regulamentelor care o înlocuiesc.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="6"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24</NO.P><TXT>În plus, Curtea a statuat că Regulamentul nr. 1215/2012 și Regulamentul nr. 1346/2000 trebuie interpretate astfel încât să se evite orice suprapunere între normele de drept pe care aceste texte le enunță și orice vid juridic. Astfel, acțiunile excluse, potrivit articolului 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1215/2012, din domeniul de aplicare al acestuia din urmă, întrucât se încadrează la <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0011" ID="QS0011"/>falimente, proceduri privind lichidarea societăților insolvabile sau a altor persoane juridice, acorduri amiabile, concordate sau proceduri similare<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/>, intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1346/2000. În mod simetric, acțiunile care nu intră în domeniul de aplicare al articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1346/2000 intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1215/2012 (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171109">9 noiembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Tünkers France și Tünkers Maschinenbau</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑641/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:847">EU:C:2017:847</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0017">17</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25</NO.P><TXT>Astfel cum rezultă în special din considerentul (10) al Regulamentului nr. 1215/2012, intenția legiuitorului Uniunii a fost de a reține o concepție largă pentru noțiunea <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0012" ID="QS0012"/>materie civilă și comercială<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/>, care figurează la articolul 1 alineatul (1) din acest regulament, și, pe cale de consecință, un domeniu larg de aplicare pentru acesta din urmă. În schimb, domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1346/2000, în conformitate cu considerentul (6) al acestuia, nu trebuie să facă obiectul unei interpretări largi (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171109">9 noiembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Tünkers France și Tünkers Maschinenbau</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑641/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:847">EU:C:2017:847</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0018">18</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26</NO.P><TXT>În temeiul acestor principii, Curtea a decis că numai acțiunile care derivă direct dintr‑o procedură de insolvență și care sunt strâns legate de aceasta sunt excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1215/2012. Pe cale de consecință, numai aceste acțiuni intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1346/2000 (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171109">9 noiembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Tünkers France și Tünkers Maschinenbau</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑641/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:847">EU:C:2017:847</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0019">19</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27</NO.P><TXT>Or, tocmai acest criteriu a fost preluat în considerentul (6) al Regulamentului nr. 1346/2000 pentru a delimita obiectul acestui regulament. Astfel, potrivit acestui considerent, regulamentul respectiv ar trebui să se limiteze la dispozițiile care reglementează competența de a deschide proceduri de insolvență și de a pronunța hotărâri care <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0013" ID="QS0013"/>derivă direct din procedurile de insolvență și sunt strâns legate de acestea<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28</NO.P><TXT>În acest context, trebuie să se stabilească, în lumina considerațiilor care precedă, dacă o acțiune în răspundere delictuală, precum cea din litigiul principal, îndeplinește acest dublu criteriu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29</NO.P><TXT>În ceea ce privește primul criteriu, trebuie amintit că, pentru a determina dacă o acțiune derivă direct dintr‑o procedură de insolvență, elementul determinant reținut de Curte pentru a identifica domeniul în care se încadrează o acțiune nu este contextul procedural în care se înscrie acea acțiune, ci temeiul juridic al acesteia din urmă. Potrivit respectivei abordări, trebuie să se stabilească dacă dreptul sau obligația care servește drept temei al acțiunii își are izvorul în normele comune de drept civil și comercial sau în norme derogatorii, specifice procedurilor de insolvență (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171109">9 noiembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Tünkers France și Tünkers Maschinenbau</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑641/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:847">EU:C:2017:847</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30</NO.P><TXT>În speță, reiese din constatările instanței de trimitere că acțiunea principală urmărește să pună în discuție răspunderea membrilor comitetului creditorilor care, cu ocazia unui vot care a avut loc la <DATE ISO="20151211">11 decembrie 2015</DATE>, a respins planul de restructurare propus de VAV invest. Ca urmare a unei astfel de respingeri a fost deschisă procedura de faliment. Or, reclamanții din litigiul principal consideră că acest comitet a acționat în mod nelegal, motiv pentru care a fost inițiată acțiunea în răspundere.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31</NO.P><TXT>În această privință, instanța de trimitere a arătat că procedura de insolvență distinge, în legislația slovacă, două posibile căi de soluționare, și anume, pe de o parte, procedura de reorganizare judiciară și, pe de altă parte, procedura de faliment. Dacă, în cadrul procedurii de reorganizare judiciară, comitetul creditorilor respinge planul de restructurare sau dacă nu adoptă nicio decizie în această<?PAGE NO="7"?> privință în termenele prevăzute la articolul 144 alineatul (1) din Legea privind procedura insolvenței, administratorul judiciar are, în conformitate cu articolul 144 alineatul (2) din această lege, obligația să solicite de îndată deschiderea procedurii de faliment.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32</NO.P><TXT>În acest context, trebuie să se arate că, în speță, acțiunea în răspundere a fost introdusă, pe de o parte, de deținători de părți sociale ale societății care face obiectul procedurii de insolvență și, pe de altă parte, de societăți care au relații comerciale cu această societate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33</NO.P><TXT>În plus, această acțiune are ca scop printre altele să stabilească dacă membrii comitetului creditorilor, cu ocazia respingerii planului de restructurare, ceea ce a determinat deschiderea procedurii de faliment, și‑au încălcat obligația de a acționa în interesul comun al ansamblului creditorilor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34</NO.P><TXT>Astfel, după cum rezultă din decizia de trimitere, potrivit articolului 127 alineatul (4) din Legea privind procedura insolvenței, toți membrii comitetului creditorilor sunt obligați să acționeze în interesul comun al ansamblului creditorilor în măsura în care acest comitet are, alături de adunarea creditorilor, sarcina de a aprecia și, dacă este cazul, de a aproba, în conformitate cu articolul 133 alineatul (1) din această lege, planul de restructurare care trebuie întocmit de debitorul insolvabil.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35</NO.P><TXT>Astfel, acțiunea în răspundere în discuție în litigiul principal reprezintă consecința directă și care nu poate fi disociată de exercitarea de către comitetul creditorilor, un organism obligatoriu care este creat la deschiderea procedurii de insolvență, a unei prerogative care rezultă în mod specific din dispozițiile de drept național care reglementează acest tip de procedură (a se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090702">2 iulie 2009</DATE>, <NAME.CASE>SCT Industri</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑111/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:419">EU:C:2009:419</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36</NO.P><TXT>Prin urmare, trebuie să se constate că obligațiile care servesc drept temei al exercitării unei acțiuni în răspundere delictuală împotriva unui comitet al creditorilor, precum cea din litigiul principal, își au izvorul în normele specifice procedurilor de insolvență.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37</NO.P><TXT>În ceea ce privește cel de al doilea criteriu, menționat la punctul 27 din prezenta hotărâre, potrivit unei jurisprudențe constante, intensitatea legăturii existente între o acțiune în justiție și procedura de insolvență este determinantă pentru a decide dacă excluderea prevăzută la articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1215/2012 este aplicabilă (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171109">9 noiembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Tünkers France și Tünkers Maschinenbau</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑641/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:847">EU:C:2017:847</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38</NO.P><TXT>În această privință, pentru a verifica dacă răspunderea membrilor comitetului creditorilor poate fi angajată ca urmare a respingerii planului de restructurare, va fi necesar să se analizeze în special întinderea obligațiilor ce revin acestui comitet în cadrul procedurii de insolvență și compatibilitatea respingerii respective cu aceste obligații. Or, trebuie să se constate că o astfel de analiză are o legătură directă și strânsă cu procedura de insolvență și, prin urmare, este strâns legată de desfășurarea acestei proceduri.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39</NO.P><TXT>În aceste condiții, trebuie să se considere că o acțiune precum cea în discuție în litigiul principal derivă direct dintr‑o procedură de insolvență și se află în strânsă legătură cu aceasta, astfel încât nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1215/2012.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40</NO.P><TXT>Având în vedere aceste considerații, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că această dispoziție se aplică unei acțiuni în răspundere delictuală formulate împotriva membrilor unui comitet al creditorilor ca urmare a comportamentului acestora cu ocazia unui vot privind un plan de restructurare în cadrul unei proceduri de insolvență și că, prin urmare, o astfel de acțiune este exclusă din domeniul de aplicare material al acestui regulament.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="8"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41</NO.P><TXT>Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><JURISDICTION><INTRO>Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:</INTRO><P><HT TYPE="BOLD">Articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20121212">12 decembrie 2012</DATE> privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că această dispoziție se aplică unei acțiuni în răspundere delictuală formulate împotriva membrilor unui comitet al creditorilor ca urmare a comportamentului acestora cu ocazia unui vot privind un plan de restructurare în cadrul unei proceduri de insolvență și că, prin urmare, o astfel de acțiune este exclusă din domeniul de aplicare material al acestui regulament.</HT></P></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><SIGNATORY><P>Semnături</P></SIGNATORY></SIGNATURE.CASE></JUDGMENT>