ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera a șasea)

3 septembrie 2026(*)

„ Acțiune în constatarea abținerii de a acționa – Cerere de acces la documente – Refuz implicit al accesului – Divulgarea acestor documente după introducerea acțiunii – Nepronunțare parțială asupra fondului – Necompetență vădită parțială – Decizie a Ombudsmanului European de a nu deschide o anchetă în urma unei plângeri – Act care nu este supus căilor de atac – Inadmisibilitate vădită parțială ”

În cauza T‑789/25,

PH, cu domiciliul în Voluntari (România), reprezentat de M. Vijulie, avocată,

reclamant,

împotriva

Ombudsmanului European, reprezentat de C. Lesauvage și L. Papadias, în calitate de agenți,

pârât,

TRIBUNALUL (Camera a șasea),

compus din doamna P. Škvařilová‑Pelzl, președintă, domnul D. Kukovec (raportor) și doamna R. Pezzuto, judecători,

grefier: domnul V. Di Bucci,

având în vedere faza scrisă a procedurii,

dă prezenta

Ordonanță

1        Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 265 TFUE, reclamantul, PH, solicită Tribunalului să constate că Ombudsmanul European s‑a abținut în mod nelegal, pe de o parte, să dea curs plângerii sale din 19 mai 2025, precum și reiterărilor care au urmat acesteia și, pe de altă parte, să îi transmită documentele pe care le‑a solicitat, și anume raportul motivat și corespondența purtată cu Comisia Europeană și cu Parlamentul European cu privire la această plângere, cu încălcarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

 Istoricul litigiului

2        La 9 ianuarie 2020, reclamantul a depus o plângere la Comisie prin care îi solicita să inițieze o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva României.

3        Întrucât această plângere a fost respinsă de Comisie, reclamantul a formulat, la 22 ianuarie 2025, o nouă plângere la Ombudsman, în conformitate cu articolul 228 TFUE și cu articolele 2-4 din Regulamentul (UE, Euratom) 2021/1163 al Parlamentului European din 24 iunie 2021 de stabilire a statutului și condițiilor generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (Statutul Ombudsmanului European) și de abrogare a Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom (JO 2021, L 253, p. 1, denumit în continuare „Statutul Ombudsmanului”).

4        La 19 februarie 2025, Ombudsmanul a respins această plângere ca tardivă, întrucât a fost introdusă după expirarea termenului de doi ani de la data faptelor care o justificau.

5        La 11 martie 2025, reclamantul a depus o a doua plângere la Comisie prin care îi solicita din nou să inițieze o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva României.

6        La 13 martie 2025, reclamantul a depus o nouă plângere la Ombudsman, invitându‑l printre altele să solicite Comisiei să înregistreze plângerea menționată la punctul 5 de mai sus și să îi atribuie un număr de înregistrare CHAP sau, în caz contrar, să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru ca aceasta să oblige Comisia să inițieze procedura prevăzută la articolul 258 TFUE împotriva României.

7        Prin scrisoarea din 2 aprilie 2025, Ombudsmanul l‑a informat pe reclamant cu privire la respingerea plângerii din 13 martie 2025 ca inadmisibilă, în măsura în care termenul de un an în care Comisia trebuia să ia decizia nu expirase încă.

8        La 19 mai 2025, reclamantul a formulat o nouă plângere la Comisie pentru a obține numărul de înregistrare CHAP al plângerii sale din 11 martie 2025, introducând totodată, în paralel, o plângere la Parlament prin care îi solicita să interpeleze Comisia cu privire la acest subiect.

9        În aceeași zi, reclamantul a adresat Ombudsmanului o cerere de acces la documente, în conformitate cu Regulamentul nr. 1049/2001, însoțită de o plângere, în temeiul articolului 1 din Statutul Ombudsmanului. În special, acesta l‑a invitat să îi furnizeze, pe de o parte, raportul motivat privind rezultatele anchetelor sale efectuate în conformitate cu articolul 228 TFUE și cu articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, pe de altă parte, corespondența purtată cu Comisia și cu Parlamentul cu privire la acest subiect.  Prin aceeași scrisoare, reclamantul a invitat Ombudsmanul, mai întâi, să solicite Comisiei să îi comunice data și numărul de înregistrare CHAP al plângerii sale din 11 martie 2025, precum și să îi transmită documentele schimbate cu autoritățile române, în continuare, să solicite Parlamentului să îi comunice numărul de înregistrare al plângerilor depuse la Parlament și, în sfârșit, să sesizeze instanța Uniunii Europene cu privire la acest subiect.

10      La 20 august 2025, făcând referire la plângerea sa și la cererea sa de acces la documente din 19 mai 2025, reclamantul a adresat Ombudsmanului o cerere de confirmare, în temeiul articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001, prin care îl invita să îi furnizeze, pe de o parte, raportul motivat privind rezultatele anchetelor sale și, pe de altă parte, corespondența sa integrală purtată cu Comisia și cu Parlamentul.

11      La 13 noiembrie 2025, reclamantul a reiterat cererea sa adresată Ombudsmanului.

12      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 19 noiembrie 2025, reclamantul a introdus prezenta acțiune.

 Faptele ulterioare introducerii acțiunii

13      La 11 februarie 2026, Ombudsmanul a admis cererea de acces la documente formulată de reclamant la 19 mai 2025.

14      Prin act separat depus la grefa Tribunalului la 2 aprilie 2026, Ombudsmanul a introdus o cerere de nepronunțare asupra fondului, pentru motivul că, ulterior introducerii prezentei acțiuni, a divulgat reclamantului documentele la care acesta solicitase accesul, astfel încât acțiunea rămăsese fără obiect.

15      Această cerere a fost notificată reclamantului la 13 aprilie 2026.

 Concluziile părților

16      În cererea introductivă, reclamantul solicită Tribunalului:

–        să constate faptul că Ombudsmanul a rămas inactiv, în sensul articolului 265 TFUE, în ceea ce privește examinarea plângerii sale și că, în plus, a încălcat Regulamentul nr. 1049/2001 în măsura în care nu i‑a transmis documentele solicitate;

–        să dispună ca Ombudsmanul să adopte o poziție explicită cu privire la cererea sa din 20 august 2025, într‑un termen stabilit de Tribunal;

–        să dispună comunicarea deciziei prin trimiterea la adresa lui electronică;

–        să oblige Ombudsmanul la plata cheltuielilor de judecată.

17      În cererea de nepronunțare asupra fondului cauzei, Ombudsmanul solicită Tribunalului:

–        constatarea faptului că prezenta acțiune a rămas fără obiect și că nu mai este necesară pronunțarea asupra acesteia;

–        pronunțarea cu privire la cheltuielile de judecată.

18      În observațiile sale cu privire la cererea de nepronunțare asupra fondului, reclamantul solicită Tribunalului:

–        respingerea ca nefondată a cererii de nepronunțare asupra fondului;

–        constatarea faptului că acțiunea își păstrează obiectul, în măsura în care reclamantul ar păstra un interes legitim de a obține o decizie cu privire la nelegalitatea abținerii de a acționa;

–        continuarea examinării pe fond a cauzei;

–        obligarea Ombudsmanului la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

19      În temeiul articolului 130 alineatele (2) și (7) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, la cererea unei părți, Tribunalul poate, prin ordonanță, să constate că acțiunea a rămas fără obiect și că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului.

20      În plus, potrivit articolului 126 din același regulament de procedură, atunci când Tribunalul este în mod vădit necompetent să judece o acțiune sau atunci când aceasta este în mod vădit inadmisibilă, Tribunalul poate oricând să decidă, la propunerea judecătorului raportor, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.

21      În speță, Tribunalul se consideră suficient de lămurit de înscrisurile de la dosar și decide, în temeiul articolului 126 și al articolului 130 alineatele (2) și (7) din Regulamentul de procedură, să se pronunțe prin ordonanță motivată și fără continuarea procedurii.

22      Trebuie să se înceapă cu examinarea celui de al doilea și a celui de al treilea capăt de cerere ale reclamantului.

 Cu privire la competența Tribunalului de a soluționa al doilea și al treilea capăt de cerere ale reclamantului

23      Prin intermediul celui de al doilea și al celui de al treilea capăt de cerere, reclamantul solicită Tribunalului să dispună ca Ombudsmanul să ia poziție cu privire la cererea sa într‑un termen ce ar urma să fie stabilit și să dispună ca acesta din urmă să comunice decizia care urmează să fie adoptată prin transmitere la adresa lui electronică.

24      În această privință, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, în cadrul unei acțiuni în constatarea abținerii de a acționa întemeiate pe articolul 265 TFUE, Tribunalul nu este competent să pronunțe somații împotriva instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii. Acesta are numai posibilitatea de a constata existența unei abțineri de a acționa. În continuare, revine instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor menționate sarcina de a lua măsurile pe care le presupune executarea hotărârii Tribunalului (a se vedea Ordonanța din 19 octombrie 2022, Associazione „Terra Mia Amici No Tap”/BEI, T‑514/21, nepublicată, EU:T:2022:669, punctul 21 și jurisprudența citată).

25      Rezultă că al doilea și al treilea capăt de cerere trebuie respinse pentru motivul necompetenței vădite a Tribunalului de a le soluționa.

 Cu privire la admisibilitatea primei părți a primului capăt de cerere al reclamantului

26      Din argumentația cererii introductive reiese că, prin intermediul primei părți a primului capăt de cerere, reclamantul urmărește în esență să se constate că Ombudsmanul s‑a abținut în mod nelegal să dea curs plângerii sale din 19 mai 2025 și reiterărilor ulterioare, întrucât nu a deschis o anchetă, nu a întocmit un raport motivat și nu a intervenit la Parlament, la Comisie și la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

27      În această privință, trebuie amintit că, potrivit articolului 265 al treilea paragraf TFUE, orice persoană fizică sau juridică poate introduce o acțiune în constatarea abținerii de a acționa în cazul în care o instituție, un organ, un oficiu sau o agenție a Uniunii nu i‑a adresat un act, altul decât o recomandare sau un aviz.

28      Acțiunile în constatarea abținerii de a acționa urmăresc sancționarea nelegalității lipsei unui act obligatoriu din punct de vedere juridic (Hotărârea din 10 aprilie 2002, Lamberts/Ombudsmanul, T‑209/00, EU:T:2002:94, punctul 58).

29      Or, potrivit articolelor 2 și 4 din Statutul Ombudsmanului, în urma examinării unei plângeri, Ombudsmanul se limitează să informeze reclamantul cu privire la măsurile luate ca urmare a plângerii sale, fără a putea lua măsuri obligatorii. În special, raportul pe care îl transmite instituției, organului, oficiului sau agenției în cauză atunci când identifică un caz de administrare defectuoasă se limitează la constatarea existenței unui astfel de caz și, eventual, la formularea de recomandări. Astfel, raportul menționat nu produce, prin definiție, niciun efect juridic față de terți și nici nu este obligatoriu pentru instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză, care este liberă să decidă cu privire la măsurile ulterioare (a se vedea Ordonanța din 17 iunie 2025, Asociación de ciudadanos contra la corrupción y para la defensa del estado de derecho/Ombudsmanul, T‑615/24, EU:T:2025:625, punctele 9 și 10 și jurisprudența citată).

30      Rezultă că Ombudsmanul nu adoptă măsuri obligatorii în privința reclamantului și, de altfel, nici în privința instituției, a organului, a oficiului sau a agenției în cauză, astfel încât acte precum omisiunea de a deschide o anchetă sau de a transmite un raport, precum și recomandări instituțiilor nu pot face obiectul unei acțiuni în constatarea abținerii de a acționa în temeiul articolului 265 al treilea paragraf TFUE (Ordonanța din 17 iunie 2025, Asociación de ciudadanos contra la corrupción y para la defensa del estado de derecho/Ombudsmanul, T‑615/24, EU:T:2025:625, punctul 14).

31      În consecință, este necesar să se respingă ca vădit inadmisibilă prima parte a primului capăt de cerere în măsura în care urmărește în esență să se constate că Ombudsmanul s‑a abținut în mod nelegal să dea curs plângerii reclamantului din 19 mai 2025, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la cererea de măsuri de cercetare judecătorească prezentată de reclamant.

 Cu privire la cererea de nepronunțare asupra fondului în legătură cu a doua parte a primului capăt de cerere al reclamantului

32      Prin intermediul celei de a doua părți a primului capăt de cerere, reclamantul urmărește să se constate că Ombudsmanul s‑a abținut în mod nelegal să dea curs cererii sale de acces la documente, formulată la 19 mai 2025.

33      Întrucât a adoptat, la 11 februarie 2026, o decizie prin care a admis cererea de acces la documente formulată de reclamant la 19 mai 2025, Ombudsmanul solicită Tribunalului să constate lipsa necesității de a se pronunța asupra fondului cauzei, dat fiind că acțiunea urmărește constatarea abținerii sale de a da curs cererii menționate.

34      În răspunsul la cererea de nepronunțare asupra fondului, reclamantul consideră că acțiunea trebuie menținută în măsura în care, pe de o parte, el urmărește de asemenea să se constate că Ombudsmanul s‑a abținut în mod nelegal să dea curs plângerii sale din 19 mai 2025 și reiterărilor ulterioare, prin faptul că nu a deschis o anchetă, nu a întocmit un raport motivat și nu a intervenit la Comisie, la Parlament și la Curtea de Justiție, și, pe de altă parte, contestă afirmația Ombudsmanului cuprinsă în decizia sa din 11 februarie 2026 potrivit căreia nu a existat nicio corespondență între acesta și Comisie și nici între acesta și Parlament.

35      În această privință, trebuie arătat că, potrivit unei jurisprudențe constante, în cazul în care actul a cărui omisiune face obiectul litigiului a fost adoptat după introducerea acțiunii, dar înainte de pronunțarea hotărârii, o declarație a instanței Uniunii prin care se constată nelegalitatea abținerii inițiale nu mai poate conduce la consecințele prevăzute la articolul 266 TFUE. Rezultă că, într‑un asemenea caz, obiectul acțiunii a dispărut, astfel încât nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului cauzei (a se vedea Ordonanța din 7 ianuarie 2025, Compass‑Datenbank/Comisia, T‑350/24, nepublicată, EU:T:2025:20, punctul 16 și jurisprudența citată).

36      Împrejurarea că reclamantul consideră această luare de poziție a instituției ca fiind una nesatisfăcătoare nu are importanță în acest sens, întrucât articolul 265 TFUE vizează omisiunea de a se pronunța sau de a lua poziție, iar nu adoptarea unui act diferit de cel pe care această parte l‑ar fi dorit sau l‑ar fi considerat necesar (a se vedea în acest sens Ordonanța din 9 septembrie 2015, Alsharghawi/Consiliul, T‑66/15, nepublicată, EU:T:2015:716, punctul 19, și Ordonanța din 13 aprilie 2022, Alauzun ș.a./Comisia, T‑695/21, nepublicată, EU:T:2022:233, punctul 30).

37      În speță, este suficient să se constate că, prin decizia din 11 februarie 2026, adoptată ulterior introducerii prezentei acțiuni, Ombudsmanul a acordat reclamantului un acces complet la documentele solicitate.

38      În această privință, faptul că reclamantul are îndoieli că toate documentele deținute de Ombudsman i‑au fost comunicate este lipsit de relevanță în cadrul unei acțiuni în constatarea abținerii de a acționa, în conformitate cu jurisprudența citată la punctul 36 de mai sus.

39      În consecință, este necesar să se considere că, în ceea ce privește a doua parte a primului capăt de cerere, prin care se solicită constatarea abținerii Ombudsmanului de a da curs cererii reclamantului de acces la documente, litigiul a rămas fără obiect și că, prin urmare, nu mai este necesară pronunțarea cu privire la acesta.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

40      Articolul 137 din Regulamentul de procedură al Tribunalului prevede că cheltuielile de judecată rămân la aprecierea Tribunalului în cazul în care acesta nu se pronunță asupra fondului. În plus, potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

41      În speță, Tribunalul a constatat că nu este necesar să se pronunțe asupra fondului în ceea ce privește a doua parte a primului capăt de cerere al reclamantului, referitoare la lipsa unui răspuns la o cerere de acces la documente. În schimb, reclamantul a căzut în pretenții, pe de o parte, în privința primei părți a primului capăt de cerere, referitoare la lipsa de măsuri luate ca urmare a plângerii sale pentru motivul că aceasta este vădit inadmisibilă, și, pe de altă parte, în ceea ce privește al doilea și al treilea capăt de cerere, întrucât Tribunalul este vădit necompetent să le soluționeze.

42      În aceste împrejurări, trebuie să se decidă că fiecare parte va suporta propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a șasea),

dispune:

1)      Nu mai este necesar să se pronunțe cu privire la a doua parte a primului capăt de cerere al reclamantului, prin care se solicită constatarea faptului că Ombudsmanul European s‑a abținut în mod nelegal de la a da curs cererii sale de acces la documente din 19 mai 2025.

2)      Respinge în rest acțiunea.

3)      PH și Ombudsmanul European vor suporta fiecare propriile cheltuieli de judecată.

Dată la Luxemburg, la 3 septembrie 2026.

*      Limba de procedură: româna.